Sunteți pe pagina 1din 2

Vorovenci Ana Maria

GPN Nr 8 Valea Romanestilor

Educaţia permanenta- de la necesitate la posibilitate

Dintre toate acţiunile umane, poate cea mai dificila dar si cea mai bogata in
satisfacţii pare a fi aceea a formarii si modelarii omului însuşi. Determinata sa acţioneze/
interacţioneze , fiinţa umana a pornit de la lume si de la efortul de transformare a acesteia
pentru a se întoarce asupra sa insasi. Actul chemat sa efectueze aceasta metamorfoza
esenţiala este educaţia , iar ştiinţa care isi îndreaptă eforturile explicative asupra ei este
pedagogia.
Precizarea cuvântului educaţie reclama apelul la o dubla etimologie latina:
1.educo-educare ,cu sens de creştere .hrănire,îngrijire .Iniţial , a educa însemna a avea
grija de hrănirea/creşterea copilului,tot aşa cum se îngrijeşte o planta sau o vietate. Rolul
ei de baza era, in aceasta accepţiune,asigurarea dezvoltării naturii umane insasi ,de a
veghea ca evoluţia sa sa fie normala, de a asigura toate condiţiile necesare acestei
transformări.
2.educo-educere,cu sens de “a scoate din”, “a ridica, a înalta”,ceea ce lărgeşte si
completează conţinutul educaţiei , făcând din ea o acţiune de transformare pozitiva a
fiinţei umane , de trecere condusa de la un stadiu inferior la unul superior .
Concluzionând, la acest nivel,asupra raporturilor dintre aceşti termeni se poate observa ca
nu poate exista pedagogie fara educaţie ( deşi educaţia a existat o vreme îndelungata
neînsoţita de un domeniu reflexiv propriu ,ci beneficiind de efectele unei meditaţii
integrate , de regula filosofiei) deci putem spune ca pedagogia este ştiinţa care încearcă sa
explice educaţia in esenţa sa , in totalitatea si complexitatea comportamentelor/ formelor
si efectelor sale.
Educaţia permanenta nu este o “noua educaţie”, ci reprezintă o schimbare de optica
in abordarea , conceperea si realizarea educaţiei.
Conform Lexiconului pedagogic , termenul a fost introdus in limbajul pedagogic de
Gaston Berger , la jumătatea secolului trecut . Semnificaţia lui este, initial , aceea de
alternativa a secolului al XX lea la concepţia tradiţionala după care viata unui om se
împarte in doua perioade : una de invatare – formare ( a cărei durata a crescut progresiv
cu dezvoltarea societatii si cu schimbările din lumea muncii) si o alta de activitate
profesionala , care înseamnă doar folosirea , aplicarea achiziţiilor primei etape. Altfel
spus , la început, educaţia permanenta insemna o etapa ulterioara celei şcolare , ca
adaptare la condiţiile mereu noi ale vieţii, si ca o reciclare sau chiar o reconversie
profesionala a adulţilor.
Conceptul de educaţie permanenta devenea un “concept esenţial”, a cărui precizare a
făcut obiectul unor studii sistematice , aparţinând inclusiv UNESCO. volumul
“Fundamentele educaţiei permanente “- coordonat de R.H. Dave devenind de referinţa si
fiind tradus si publicat la noi abia in 1991, la E.D.P in colecţia Pedagogia secolului al XX
– lea.
Ulterior, la începutul mileniului III , ea s-a transformat intr-o adevărata paradigma a
procesului educaţional .Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru
educaţie in secolul al XXI-lea coordonat de J. Delors , tradus si publicat la noi in 2000
sub genericul “Comoara lăuntrica”, apreciază educaţia permanenta ca reprezentând “una
dintre cheile secolului al XXI – lea” , cu rol de “motor al societatii “ in măsura in care
antrenează cu sine dimensiuni semnificative ale actului educaţional cum sunt : a invata
sa inveti , a invata sa trăim împreuna , a invata sa ne cunoaştem, a invata sa acţionam , a
invata sa fim.
Metodologia educaţiei permanente evidenţiază resursele de acţiune ale activităţii de
formare-dezvoltare a personalităţii valabile pe verticala si pe orizontala sistemului.
Aceste resurse valorifica noile mijloace de invatare apărute odată cu dezvoltarea reţelelor
de instruire prin mass-media si prin calculator, care multiplica posibilităţile de
comunicare pedagogica eficienta, diferenţiata, individualizata.
Pe verticala sistemului, educaţia permanenta asigura deschiderea temporala a activităţii
de formare-dezvoltare a personalităţii, desfăşurata integral pe toata perioada existentei
umane. Literatura de specialitate evidenţiază următoarele posibilitati de articulare a
resurselor educaţiei pe verticala sistemului ( Dave, R.H., sub redactie. . .): a) articulare
intre diferite stadii de invatare (preşcolar, şcolar, postşcolar. universitar, postuniversitar,
recurent); b) articulare intre diferite trepte si obiecte in cadrul unui stadiu specific; c)
articulare intre rolurile asumate de individ ia diferite stadii ale vieţii; d) articulare intre
diferite aspecte ale dezvoltării in timp (fizica, morala, intelectuala etc).
Pe orizontala sistemului, educaţia permanenta asigura deschiderea spaţiala a activităţii de
formare-dezvoltare a personalităţii, desfăşurata integral in orice moment al existentei
umane. Literatura de specialitate evidenţiază următoarele posibilitati de integrare a
resurselor educaţiei pe orizontala sistemului: a) integrare la nivelul relaţiei cu familia,
comunitatea locala, societatea in ansamblu, domeniul de activitate, mass-media, factorii
de recreere (culturali, sportivi etc); b) integrare la nivelul relaţiei intre obiectele de
invatamant; c) integrare la nivelul relaţiei intre diferite aspecte ale dezvoltării (fizica,
intelectuala, morala etc.) realizabile pe parcursul unui stadiu specific al vietii.
Înţeleasa atât ca principiu integrator cat si ca proces dinamic , educaţia permanenta
ramane o problema de interes acut atât pentru cercetarea din domeniul ştiinţelor educatiei
, cat si pentru decidenti .Asa cum afirma J.A.Comenius “pentru fiecare om,întreaga viata
este o şcoala , de la leagăn la mormânt”

BIBLIOGRAFIE :
Venera Mihaela Cojocariu (2008), Fundamentele pedagogiei Teoria si metodologia
curriculum-ului, V & I Integral Buc.
Cristea S (2003) Fundamentele stiintelor educatiei .Teoria generala a educatiei, Ed.
Litera International , Chisinau
Cristea S (2000) Dictionar de pedagogie , Grupul Editorial Litera , Litera International ,
Chisinau , Bucuresti
Calin M.(1966) Teoria educatiei , Ed All, Bucuresti