Sunteți pe pagina 1din 27

CUPRINS

ARGUMENT............................................................................................................................2
CAPITOLUL I.........................................................................................................................3
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIO-VASCULAR............................3
1.1. ANATOMIA SISTEMULUI CARDIO-VASCULAR...............................................3
1.2 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR.............................................5
CAPITOLUL II........................................................................................................................6
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT......................................................................................6
2.1. DEFINIȚIE....................................................................................................................6
2.2. SIMPTOMELE INFARCTULUI MIOCARDIC.......................................................7
2.3. CAUZELE INFARCTULUI MIOCARDIC...............................................................7
2.4. TIPURI DE INFARCT MIOCARDIC ACUT...........................................................8
2.5. EVOLUŢIA ASPECTULUI EKG ÎN IMA..............................................................10
2.6. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL................................................................................11
2.7. COMPLICATIILE INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT..................................11
2.8. TRATAMENTUL INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT....................................12
CAPITOLUL III....................................................................................................................12
PREZENTAREA CAZURIILOR CLINICE......................................................................12
3.1. CAZUL CLINIC NR. I...............................................................................................12
3.2. CAZUL CLINIC NR. II.............................................................................................17
CAPITOLUL IV.....................................................................................................................23
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE IN MUNCA................................................23
CONCLUZII...........................................................................................................................27
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................28

1
ARGUMENT

Lucrarea de fata abordeaza un subiect precum infarctul miocardic acut, fiind unul dintre
cele mai frecvente diagnostice din intreaga lume, inclusiv in Romania. Totusi boala este din
ce in ce mai frecventa datorita conditiilor sociale, factoriilor de risc si pune grave probleme
asupra sanatatii umane. Pe plan mondial cercetarea infarctului miocardic acut este in continua
evolutie si s-a ajuns la progrese remarcabile in ceea ce priveste diagnosticul si tratamentul.
Lucrarea abordata este structurata in patru capitole, primele doua teoretice, iar
capitolul trei a luat in considerare trei studii clinice si capitolul patru despre norme de
protectie si securitate in munca. S-a pornit de la anatomia arborelui coronarian normal
morfopatologic si fiziopatologia miocardului si modificariile coronariene in infarctul
miocardic acut. Cea de a doua parte a urmarit in detaliu elementele legate de ingrijirea
pacientiilor cu infarct miocardic acut.
Asfel s-a avut in vedere o serie de aspecte privind diagnosticul clinic, simptomatologia ,
examenul general dar si investigatiile in acelasi timp,tratamentul si ingrijiriile in infarctul
miocardic acut. Ultimul capitol al lucrarii a avut a avut in vedere protectia si securitatea in
munca a fiecarui individ.

2
CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIO-VASCULAR

1.1. ANATOMIA SISTEMULUI CARDIO-VASCULAR


Aparatul cardiovascular este alcatuit din: inima, artere, capilare si vene. Inima este
este un organ musculo-cavitar, cu forma conica si pereti bine dezvoltati, situata mediastin
intre cei doi plamani si este invelita intr-un sac fibroseros numit pericard. Există trei tipuri de
vase de sânge: arterele (transportă sângele de la inimă spre țesuturi), capilare (transportă
sângele în interiorul țesuturilor), venele (transportă sângele înapoi la inimă).

FIG.1. ANATOMIA INIMII

Arterele transportă sângele de la inimă spre țesuturi. Pentru a putea funcționa, fiecare
celulă are nevoie de oxigen și elemente nutritive. Ca o regulă, funcția arterelor este de a
transporta sângele bogat în oxigen (oxigenat) și elemente nutritive de la inimă către locul
unde acestea sunt necesare, la nivelul țesuturilor organismului. Numai arterele pulmonare
transportă sângele neoxigenat de la inimă spre plămâni, pentru a fi reîncărcat cu oxigen.
Mușchiul cardiac este alimentat cu sânge și oxigen prin arterele coronare. Două artere
transportă sângele direct de la inimă: aorta (artera principală) transportă sângele bogat în
oxigen (oxigenat) din ventriculul stâng al inimii către întregul organism; este cea mai mare

3
arteră din corpul uman, cu un diametru de aproximativ 3 centimetri.; artera pulmonară
transportă sângele golit de oxigen (neoxigenat) din ventriculul drept al inimii spre plămâni.
Sângele încărcat cu oxigen este transportat înapoi în atriul drept al inimii. Arterele au pereți
musculari groși și transportă sânge cu presiune ridicată. Structura lor menține presiunea
fluxului sanguin generată de inimă la un nivel cât mai stabil posibil.
Venele sunt vasele de sânge care transportă sângele de la organe înapoi la inimă.
Venele din circulația sistemică transportă sângele neoxigenat, iar cele din circulația
pulmonară (de la inimă spre plămâni și înapoi la inimă), transportă sângele oxigenat. Sângele
neoxigenat este mai închis la culoare decât cel oxigenat. În vene, sângele are o presiune mai
mică decât în artere. Prin urmare, venele au valve și necesită mișcări musculare pentru a
transporta sângele prin ele și pentru a împiedica scurgerea acestuia în direcția opusă. Inima
asigura forta necesara circulatiei sangelui in organism prin intermediul celor doua circulatii:
pulmonara: in regim de joasa presiune; sistmatica: in regim de inalta presiune. Inima are rol
de a pompa si este formata din din patru camere conectate cate doua: atriul drept (AD) si
ventriculul drept (VD); atriul stang (AS) si ventriculul stang (VS).
Sistemul arterial coronarian al inimii constituie un model anatomo-functional, capabil
sa furnizeze potential energetic pentru activitatea miocardului.Acesta este alcatuit din doua
retele diferite: circulatia coronariana stanga; circulatia coronariana dreapta. Trunchiul arterei
coronare stangi isi are originea in sinusul coronar stang al arterei aorte , avand o lungime care
variaza intre cativa milimetri pana la 1-2cm si cu diametru cuprins intre 3 si 6 mm. Din
ventriculul drept se divide in artera descendenta anterioara si artera circumflexa. Artera
descendenta anterioara masoara la individul adult 13 Mm.

1.2 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR


Pomparea sângelui și ciclul cardiac. Pomparea sângelui se realizează cu miocardul.
Când acesta se contractă, sângele trece din ventricule în arterele pulmonare, respectiv în
aortă, etapa numindu-se sistolă. După contractare, urmează diastola, unde sângele intră în
atrii din venele cavă superioară și inferioară și din venele pulmonare, iar apoi în ventricule.
Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea
arterială și zgomotele inimii. Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea
sângelui în atrii din venele cave superioară și inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare
(atriul stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această etapă presiunea arterială este cea
mai scăzută. Sistola, numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui
în arterele pulmonare (ventriculul drept) și în aortă (ventriculul stâng). Acesta se face prin
4
contracția mușchiului inimii. În această etapă presiunea arterială este cea mai mare. Tot aici
se aude bătaia specifică a inimii.
Principalele functii ale sistemului cardio vascular:
Dezvolta si mentine o tensiune medie adaptata la cerinte tisulare in conitii de
flexibilitate si de minimalizare a efortului inimii pentru: asigurarea nutritiei tesuturiilor si
indepartarea produsiilor de catabolism, transportul substantelor de la un organ la altul,
transportul hormoniilor care regleaza diferitele functii ale organelor, transportul
comonentelor sistemului imun, mentinerea echilibrului hidro-electrolitic.

5
CAPITOLUL II
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

2.1. DEFINIȚIE
Infarctul miocardic reprezinta o urgenta medicala, care are ca substrat blocarea unei
artere de la nivelul inimii, cel mai frecvent de catre un cheag de sange. Oprirea brusca a
fluxului arterial la nivelul muschiului inimii, duce la distrugerea acestuia si poate determina
decesul pacientului.

Fig. 2. INFARCTUL MIOCARDIC

Infarctul miocardic acut (I.M.A) se caracterizeaza prin necroza miocardica


determinata de o coronariana prin tromboza. Pe parcursul vietii, la nivelul vaselor inimii
(artere coronare), se depun grasimi. In anumite zone, acestea formeaza depozite de grasimi,
asa numitele placi aterosclerotice. Aceste placi sunt bogate in colesterol, iar formarea lor este
favorizata de fumat, alimentatia bogata in grasimi, excesul ponderal, excesul de alcool,
sedentarism, dar si de unele afectiuni precum diabetul si hipertensiunea arteriala. Aceste placi
determina ingustarea (stenoza) diametrului vasului. Recunoscut la timp, un pacient cu infarct
miocardic are sanse de a fi salvat si recuperat, daca se prezinta in primele 4 - 6 ore de la
debut. Primele ore de la debutul infarctului miocardic reprezinta perioada critica, datorita

6
riscului de deces prin tulburari de ritm si prin riscul de extindere progresiva a ariei de
necroza.

2.2. SIMPTOMELE INFARCTULUI MIOCARDIC


Infarctul miocardic acut prezinta urmatoarele simptome: dureri la nivelul toracelui,
brusc instalate, tip opresiune sau strangere, care pot iradia la nivelul mandibulei, in brate sau
in spate; lipsa brusca de aer (dispnee); senzatie brusca de slabiciune sau ameteala; transpiratii
reci, paloare.

2.3. CAUZELE INFARCTULUI MIOCARDIC


In cele mai multe dintre cazuri, etiologia infarctului miocardic este reprezentata
de ateroscleroza. Pe scurt, ateroscleroza reprezinta o afectiune a peretilor vaselor sangvine
care, in timp, conduce la reducerea diametrului vasului de sange pana la infundarea acestuia.
Aceste depuneri de placi ateromatoase pot cauza complicatii precum: angina pectorala,
infarctul miocardic, accidentul cerebral, etc.
Factorii de risc sunt de doua tipuri:
a) factorii de risc nemodificabili precum: varsta, sexul, istoricul familial
b) factori de risc modificabili precum: fumatul, dislipidemia, diabetul, obezitatea,
hipertensiunea, etc.

2.4. TIPURI DE INFARCT MIOCARDIC ACUT


 Anterior
 Anterolateral
 Inferior
 Posterior
Infarctul miocardic poate fi impartit in mai multe categorii:
 Tipul 1- Infarct miocardic spontan asociat cu ischemia datorată unui
eveniment coronarian primar cum ar fi erodarea şi/sau ruptura, fisura
ori disectia placii.
 Tipul 2- Infarct miocardic secundar ischemiei fie datorită unui necesar
de oxigen crescut, fieaportului inadecvat, cum ar fi spasmul coronarian,
embolism coronarian, anemie, aritmii, hiper sauhipotensiune.
 Tipul 3- Moarte

7
Subită cardiacă, incluzând stop cardiac, deseori însoţită de simptome sugestive pentru
ischemie, însoţite de supradenivelare recentă de segment ST, BRS nou apărut, sau dovada
existenţei unui tromb proaspăt angiografic sau la autopsie, dar decesul producându-se înainte
de a se preleva probe sanguine, sau recoltarea acestora a fost făcuta înainte de apariţia
biomarkerilor cardiaci în sânge.
 Tipul 4a- Infarctul miocardic asociat PCI.
Tipul 4b- Infarctul miocardic asociat cu tromboza de stent, documentată angiografic sau la
autopsie.
 Tipul 5- Infarctul miocardic asociat bypassului aorto-coronarian
Ocazional pacienţii pot prezenta mai mult decât un singur tip de
infarct miocardic, simultan sau succesiv. Trebuie menţionat că
termenul de infarct miocardic nu include moartea celulelor cardiace
datorată injuriei mecanice din timpul realizării bypassului aorto-
coronarian, prin manipularea cordului; de asemenea nu include necroza
miocardică datorată altor cauze precum: insuficienţa renală insuficienţa
cardiacă, cardioversie, ablaţie electrofiziologică, sepsis, miocardită,
toxine cardiac sau boli in filtrative.
Diagnosticul IMA se stabileste in prezenţa a cel puţin două din următoarele 4 categorii
de criterii diagnostice:
1. Criterii clinice
 Mare criză anginoasă cu descriere clinică clasică
 Prezentare atipică, în condiţii clinice sugestive.
2. Criterii electrocardiografice
 Modificări ECG caracteristice pentru IMA cu supra-denivelare
segmentului ST;
 Modificări ECG sugestive pentru infarctul miocardic acut (IMA) fără
supradenivelare a segmentului ST.
3. Criterii enzimatice/biochimice
 Valori crescute ale markerilor enzimatici de necroză miocardică (CK,
CK-MB, la titruri depăşind de cel puţin 2 ori valorile normale);
 Prezenţa unor valori patologice ale Troponinelor T şi/sau I.
4. Criteriul anatomopatologic
 Dovada necroptică (macro şi microscopică) a leziunilor de IMA.

8
Criteriile pentru definirea unui infarct miocardic în antecedente sunt: îndeplinirea oricăruia
dintre urmatoarele criterii pune diagnosticul de infarct miocardic în antecedente: apariţia de
noi unde Q patologice însoţită sau unul de manifestari clinice, dovada imagistică a existenţei
unei pierderi segmentare de miocard viabil, cu deficit de cinetică şi scăderea grosimii
acestuia, în absenţa unei cauze non ischemice, dovada morfopatologică a unui infarct
miocardic în curs de vindecare sau vindecat.
DETECTAREA ELECTROCARDIOGRAFICA A INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT
Sunt 3 tipuri de modificari functionale: ischemie, leziune, necroza.
 ischemia: modificari de unda T (repolarizarea) - cresterea duratei
repolarizarii in teritoriul ischemiat cu progresia undei de la endocard
spre epicard;
 leziunea: afectare segment S-T (depolarizarea tardiva) 2 teorii:
1. A curentului de leziune diastolic = celulele lezate nu isi mai pot mentine polaritatea
normala in repaus;
2. A curentului de leziune sistolic = fenomenul electric principal are loc in sistola (fie zona
lezata se depolarizeaza mai tarziu ca cea sanatoasa; fie depolarizarea se face la timp, dar zona
lezata se repolarizeaza mai precoce decat miocardul normal): necroza: disparitia undei R si
transmiterea undei de potential endocavitar Q (depolarizarea) – 2 etiologii posibile pentru
explicarea aparitiei undei Q:
1. Zona necrozata este inerta electric si ECG de suprafata inregistreaza potentialul
endocavitar din dreptul necrozei;
2.Necroza, inerta electric, nu mai contribuie la vectorul initial care dadea aspectul de QRS
normal. Electrocardiograma este o parte integrală a diagnosticului de lucru la pacienţii cu
suspiciune de infarct miocardic. Modificariile acute sau in defasurare ale segmentului ST-
undă T şi ale undei Q, când sunt prezente, permit clinicianului aprecierea datei potenţiale a
evenimentului, sugerarea arterei aferente infarctului şi estimarea importanţei miocardului la
risc. Examenul ecocardiografic permite identificarea tulburărilor de chinetică parietală în
cazul IMA în care necroza interesează > 20% din grosimea peretelui ventricular, diagnosticul
eventualelor complicaţii mecanice, permite diagnosticul diferenţial cu disecţia de aortă.
Tehnicile imagistice comun utilizate îninfarctul acut şi cronic sunt: ecocardiografia,
ventriculografia radionuclidică, scintigrafia miocardică de perfuzie (MPS) şi rezonanţa
magnetică (MRI). Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) şi tomografia computerizată (CT)
sunt mai puţin utilizate. Capacităţile acestor tehnici sunt considerabile în parte, dar numai

9
tehnicile radionuclidice permit o evaluare directă viabilitaţii miocardice, datorită trasorilor
utilizaţi. Alte tehnici permit evaluara indirectă a viabilitaţii miocardice, cum ar fi evaluarea
funcţiei miocardice prin ecocardiografie, sau fibroza miocardică prin MRI.
2.5. EVOLUŢIA ASPECTULUI EKG ÎN IMA
Foarte rar, în primele minute, până la prima jumătate de oră de la debutul IMA, pot fi
surprinse pe EKG doar semnele de ischemie, reprezentate prin apariţia unor unde T
“hiperacute”, ascuţite, hipervoltate, simetrice.
1. STADIUL I (PRECOCE), primele 24 de ore de la debutul IMA. Iniţial domină aspectul de
leziune subepicardică, tradusă prin supradenivelare de ST, care ia naştere aproape sau chiar
din vârful undei R („marea undă monofazică”). Stadiul I se încheie cu apariţia primei schiţe
de undă.
2. STADIUL II (INTERMEDIAR), prima săptămână de evoluţie a IMA, durează până când
segmentul ST revine la linia izoelectrică (sfârşitul primei săptămâni). Aspectul EKG este
format din: complex QR, segment ST încă supradenivelat şi unda T negativă, simetrică şi
ascuţită. Dacă segmentul ST se menţine supradenivelat mai mult de 10 zile, poate fi semn de
instalare a unei complicaţii a IMA - anevrismul ventricular.
3. STADIUL III (TARDIV) corespunde evoluţiei aspectului EKG în următoarele 2-3
săptămâni de la debutul IMA. Aspect EKG: unda Q patologică, ST izoelectric şi undă T
negativă, ascuţită, hipervoltată.
4. STADIUL IV (SECHELAR) se instalează după 4 săptămâni de la debutul bolii. Aspect
EKG: undă Q stabilizată, ST izoelectric, unda T poate prezenta orice aspect (pozitivă,
negativă, bifazică).

2.6. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL: pericardita acută (poate fi agravată de mişcare),


pleurezia acută (durere ciclică, în funcţiede respiraţie), embolia pulmonară (durere
laterotoracică, poate fi însoţita de hemoptizie, condiţie emboligenă disecţia de aortă (durere
retrosternală cu iradiere posterioară durată prelungită, pulsul poate diferi la cele două braţe),
durere de la nivelul articulaţilor costocondrale sau condrosternale (sunt asociate cu modificări
locale sau durere la apăsare), durere de etiologie esofagiană (prin episoade de contracţie
esofagiană susţinută.

2.7. COMPLICATIILE INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT


Complicatii importante:
1. Tulburari de ritm cardiac: ventriculare, atriale.
10
2. Tulburari de conducere ale inimii: atrioventriculare, intraventriculare
3. Disfunctia de pompa: insuficienta VS; EPA; sindrom de debit mic; soc cardiogen.
Prognosticul IMA În absenţa tratamentului adecvat: mortalitatea IMA 50%. Dintre decese
50% se produc în primele2 ore de la debut şi 40% din rest în prima lună de la debutul IMA.
4. Complicatiile mecanice: ruptura de perete liber; ruptura de sept; ruptura/disfunctia de
aparat mitral (tricuspidian); anevrism ventricular.
5. Complicatii tromboembolice: sistemice, pulmonare.
6. Ischemia postinfarct: angina precoce si tardiva; ischemia silentioasa, spontana si
provocata;extensie si recidiva de infarct.
Alte complicatii: pericardita postinfarct (precoce, tardiva); umar dureros postinfarct;
pneumopatiiacute; retentie de urina, infectii urinare; astenie fizica, vertij la mobilizare;
depresie, psihoza.

2.8. TRATAMENTUL INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT


Atacurile de cord necesita tratament imediat, astfel incat majoritatea tratamentelor
incep in camera de urgenta. O procedura minim invaziva numita angioplastie poate fi utilizata
pentru a debloca arterele care furnizeaza sange inimii. In timpul unei angioplastii, medicul va
insera un tub lung si subtire numit cateter prin artera dvs. pentru a ajunge la blocaj. Acestea
vor umfla apoi un mic balon atasat la cateter pentru a redeschide artera, permitand reluarii
fluxului de sange. Medicul poate, de asemenea, sa plaseze un tub de plasa mic, numit stent, la
locul blocajului. Stentul poate impiedica artera sa se inchida din nou. In unele cazuri, medicul
poate dori sa efectueze o grefa de bypass coronariana. In aceasta procedura chirurgul iti va
reorganiza venele si arterele, astfel incat sangele sa poata curge in jurul blocajului. O serie de
medicamente diferite pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata un atac de cord: diluatoare
de sange, cum ar fi aspirina, sunt adesea folosite pentru a sparge cheagurile de sange si pentru
a imbunatati fluxul de sange prin arterele inguste; tromboliticele sunt adesea folosite pentru a
dizolva cheagurile; medicamentele antiplachetare, cum ar fi clopidogrel, pot fi utilizate
pentru a preveni formarea de noi cheaguri si cresterea cheagurilor existente; nitroglicerina
poate fi utilizata pentru largirea vaselor de sange; beta-blocantii scad tensiunea arteriala si va
relaxeaza muschiul cardiac. Acest lucru poate ajuta la limitarea severitatii afectarii inimii;
inhibitorii ACE pot fi, de asemenea, folositi pentru a scadea tensiunea arteriala si a reduce
stresul asupra inimii; calmante pot fi utilizate pentru a reduce orice disconfort simtiti.

11
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURIILOR CLINICE

3.1. CAZUL CLINIC NR. I.


NUMELE SI PRENUMELE: L. S.
VÂRSTA: 64 Ani
SEXUL: Masculin
OCUPAȚIA: Mecanic auto
DOMICILIUL: Timișoara

DATA INTERNĂRII: 3.02.2020


DATA EXTERNĂRII: 15.02.2020

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
 tensiune arteriala
 dispnee moderata
 anexitate
 stresul
 ameteala si oboseala

ISTORICUL BOLII
Pacientul in varsta de 64 de ani, se prezinta la Spitalul Clinic Judetean de Urgente Timisoara
cu dureri intense in piept , senzati de sufocare si transpiratie.

DIAGNOSTICUL MEDICAL: In urma efectuarii EKG-ului :RS 120 /min, regulat, cu


supradenivelare de segment ST de 5-6 mm in V2-V5,tensiunea arteriala 80/50 mmHg si
analizelor de laborator :CK-MB =454 ; ALAT =327 ; ASAT=529 ; LDH= 814 si Glicemie =
318, pacientul a fost diagnosticat cu sindrom coronarian acut cu supradenivelare de ST.

PROBLEMELE PACIENTEI: Pacientul acuza durere toracica puternica, dispnee moderata,


anexitate, transpiratie brusca, ameteala si oboseala

12
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALĂ AUTONOME DELEGATE
-Se incearca -Se administreaza -Pacientul se deplaseaza
moblizarea cat mai pacientului la indicatia mai mine dupa
Pacientul se deplaseaza foarte precoce a pacientului medicului piafen interventie.
greu -Sa adopta o dieta sanatoasa pentru evitarea analgezic 1 fiola/ zi
pentru inima complicatiilor pentru diminuarea -Se deplaseaza fara
dureriilor ajutor.
De a se misca si de a vea -Sa fie mai activ -Se ajuta pacientul
o buna postura dupa 24 h sa stea in -Se administreaza la -Pacientul este intr-o
- Sa mentina o greutatea pozitie sezanda indicatia medicului stare foarte buna
sanatoasa medicatie
-Se ajuta pacietul sa anticoagulanta
mearga sustinandu-l
Nevoia de a respira si a -Pacientul se prezinta cu dureri Recuperarea pacientului
avea o buna circulatie in piept si dureri acute cronice -Se renunta la fumat -Se masoara regulat -Se administreaza a fost fara evenimente
frecventa respiratorie/ ceaiuri calde nedorite
-Tensiunea foarte mare -Se acorda atentie tensiuni pulsul
arteriale -Se administreaza
-Se apreciaza culparea medicamente numai cu -Pacientul nu mai are

13
tegumentelor prescriptia medicului tensiunea si pulsul ridicat

-Sa se consume alcool cu -Se aeriseste salonul -Respira linistit si normal


moseratie sau deloc ori de cate ori este
nevoie

-Asistenta identifica - Se observa si


Pacientul se simte tot timpul - Asistenta invata cauza oboselii noteaza functiile -Pacientul doarme
obosit pacientul sa practice - ajuta pacientul sa- vitale si vegetative, normal si nu se mai
Nevoia de a dormi si a tehnici de relaxare, si planifice peritada somn- simte asa obosit
se odihni exercitii respiratorii activitatile odihna,
cateva minute inainte de cotidiene comportamentul
culcare - observa daca pacientului
perioadele de - administreaza
odihna corespund medicatie indicata de
necesitatilor medic - observa
organismului efectul acesteia
- invata pacientul
cum sa execute
tehnici de relaxare
Nevoia de a fi ingrijit Prezinta dezinteres fata de Pacientul sa aiba -Ajut pacientul sa - Continua - Pacientul se

14
si de avea tegumentele masurile de igiena. tegumentele si mucoasele faca baia generala tratamentul ingrijeste si se curata
si mucoasele curate curate -pregatesc
materialele pentru
baie
-il ajut sa se
imbrace si sa se
pieptene

15
.2. CAZUL CLINIC NR. II

NUMELE SI PRENUMELE: I. D
VÂRSTA: 38 ani
SEXUL: masculin
OCUPAȚIA: Programator
DOMICILIUL: Timisoara
DATA INTERNĂRII: 30/03/2020, ora 10:15
DATA EXTERNĂRII: 8.04.2020

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
 hipertensiune arteriala
 obezitate
 oboseala

ISTORICUL BOLII : Pacientul se interneaza pentru un episod de durere retrosternala cu


caracter de arsura , debut dupa un efort fizic mic, aparut pe data de 30/03/2020. Durerea a
avut o durata de aproximativ 2 ore si a cedat dupa administrarea a doua pufuri de
nitroglicerina.

DIAGNOSTICUL MEDICAL: In urma investigatiilor medicale efectuale la Spitalul Judetean


de Urgenta, pacientul este constient si coopereaza ,T.A= 120/70 mm Hg, AV= 110 batai/ min
,abdomen suplu, mobil cu respiratia, marit de volum prin tesut adipos in exces.
Ii s-a efectuat radiografie toracica, ecocardiografie , electocardiograma si analize de
laborator, in urma analizelor pacientul a fost diagnosticat cu : Boala cardiaca Ischemica,
hipertensiune arteriala grad II si obezitate grad III.

PROBLEMELE PACIENTULUI: Pacientul prezinta dureri cu aspect de arsura, respratie


greoaie, ameteli la mobilizare, disconfort si anexitate.

16
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
FUNDAMENTALA AUTONOME DELEGATE
De a respira si de a -Disconfort -interzicerera fumatului -combaterea dureri -Tratament metrocropol -Stare ameliorata
avea o buna circulatie -combatera anexitatii -Aspenter
-Anexitate -se acorda atentie tensiuni -transpotul bolnavului -Administrarea -tensiunea normala
arteriale medicamentelor
-tulburari de ritm cardiac
De a se misca si de a -pacientu sa nu prezinte pozitia cat mai comoda -se continua tratamentul -pacentul practica mai
mentine o postura -astenie fizica complicati cum ar fi : -combaterea durerii multa miscare
buna. contracturi, escale -repaos absolut la pat
-vartej de ameteli -pozitia sa fie cat mai buna -Alimentatia
- hidratarea
organismului
-mobilizarea in pat

Pacientul acuza cosntipatie Interzicerea fumatului -Urmarirea evacuariilor -monitorizarea nr si Pacientul nu mai acuza
Nevoia de a elimina si dureri abdominale de urina. cantitatiilor de urina durreri.
-dureri la nivelul rectului -lipsa miscarii -alimentatia sa fie cu Elimina scaunul
-pierderea in greutate alimente usoare normal

17
-se recomanda masajul.
-se recomanda cat mai
multe fructe

Nevoia de a se hidrata -Dificultate in respectarea Pacientul sa- si insuseasca -invat pacientul sa evite monitorizam dieta si nr Pacientul se
si alimenta regimului suficente cunostinte in consumul de alcool de mese pe zi hidreateaza si se
-Consum de alimente legatura cu alimentele - sa aiba o alimentatie alimenteaza
interzise permise si interzise. bogata in fructe, corespunzator
zarzavaturi
-asigur hidratararea
corespunzatoare

18
3.3. CAZUL CLINIC NR. III

NUMELE SI PRENUMELE: R. A.
VÂRSTA: 43 de ani
SEXUL: masculin
OCUPAȚIA: sofer
DOMICILIUL: Timisoara
DATA INTERNĂRII: 15.02.2020
DATA EXTERNĂRII: 21.03.2020

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
 hipertensiune arteriala
 dispnee

 anexitate
 insomnie
 tahicardie

ISTORICUL BOLII: Pacientul in varsta de 43 de ani, se prezinta la spitalul Municipal


Timisoara,cu dispnee, hipotensiune arteriala , tahicardie, grata varsaturi, durere retrosternala
cu intensitate mare.

DIAGNOSTICUL MEDICAL: Analizele fectuate pacientului si controlul medicului:


Tegumente si mucoase normal colorate ;ganglioni superficiali nepalpacili; bradipnee;
dispnee; T.A =100/ 80mmHg; A.V =98/ min; ficat si splina in limite normala; meteorism
abdominal; greturi; varsaturi si hipertensiune arteriala. In urma efectuarii acestor analize
pacientul a fost diagnosticat cu Infarct miocardic acut.

PROBLEMELE PACIENTULUI: Greata, durere interna retrosternala, anexitate, contipatie,


insomnie, hipertensiune arteriala.

19
PLAN DE INGRIJIRE
NEVOIA INTERVENTII
FUNDAMENTALA PROBLEMA OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
-repaos la pat -administrarea
-manifestari prin Reabiliarea functiei -pozitie corespunzatoare medicamentelor la - pacientul are o
tahicardie circulatorie -determinarea tensiunii indicatia medicului circulatie normala
Nevoia de a avea o - cianoza normale -recoltarea analizelor - recoltarea analizelor
buna circulatie -evaluarea functiilor vitale -verificarea analizelor
- efectuarea EKG-ului
se aseaza pacientul in decubit
dorsal cu capul in -examen radiologic Dupa 72 de h
-dispnee, Recaptarea functiei hiperxtensiune - administrarea pacientul are o
-cianoza in jurul respiratori normale -se curata orofarincele de expectoratelor respiratie normala
Nevoia de a respira buzelor si unghiilor secretii
-durere toracica -se supravegheaza pulsul ,
tensiunea ,respiratiile.
-ridic capul pacientului si asigur -alimentatia pacientului - pacientul isi
-tulburari digestive rotatia de partea sanatoasa prin perfuzie recapata pofta de
- stabilim timpul necesar pentru -administrarea vitaminelor mancarea
-slabiciune mese la indicatia medicului
-recaptarea poftei
de mancare

20
De a manca si a bea
-asigur pozitie corecta
-durere pacientului - Se continua -Pacientul a
-anexitate - diminuarea -linistesc pacientul tratamentul invatat si a fost
-insomnie durerii -invat pacientul notiuni despre informat cum sa
boala, tehnici pentru reducrea evite pericolele
-diminuarea durerii
De a evita pericolele anexitatii -favorizez adaptarea pacientului
la noul mediu

21
CAPITOLUL IV
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE IN MUNCA

Art.1. (1) Normele generale de protecţie a muncii cuprind principii generale de prevenire a
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale precum şi direcţiile generale de aplicare a acestora.
Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională existenţi în sistemul de muncă, proprii fiecărei componente a acestuia (executant -
sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă), informarea, consultarea şi
participarea angajaţilor şi a reprezentanţilor acestora.
(2) Prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, atât cele referitoare la securitatea în
muncă, cât şi cele referitoare la sănătatea în muncă, constituie cadrul general pentru elaborarea
normelor specifice şi a instrucţiunilor proprii de securitate a muncii.
Art.2. (1) Prezentele norme se aplică în toate sectoarele de activitate de pe teritoriul României,
atât publice cât şi private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii,
educaţionale, culturale, de recreere etc.)
. (2) Normele generale de protecţie a muncii se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice,
române sau străine, ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege,
atât în calitate de angajator, cât şi în calitate de angajat, precum şi ucenicilor, elevilor şi
studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale, cu excepţia celor care au drept obiect
activităţi casnice.
Art.3. Pentru activităţile care folosesc surse de radiaţii nucleare, precum şi pentru activităţile
specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotecţie şi,
respectiv, Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor. Art.4. Normele generale de
protecţie a muncii se revizuiesc periodic şi se modifică de câte ori este necesar, ca urmare a
modificărilor de natură legislativă şi datorate progresului tehnic.
Obligaţiile angajatorului privind securitatea şi sănătatea în muncă
Art.7. Angajatorul trebuie să elaboreze şi să facă cunoscută angajaţilor săi politica proprie de
prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, care se va orienta către
activităţile menite să îmbunătăţească securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv spre
implementarea unui sistem de management al securităţii şi sănătăţii în muncă.

22
Art.8. Sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă este parte componentă a
sistemului general de management.
Art.9. Sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să conţină: a) căi şi
modalităţi de comunicare strict reglementate şi eficiente; b) instrumente pentru control şi
evaluare: - analiza iniţială; - evaluarea şi controlul riscului; - auditul; - analiza efectuată de
conducere; c) principiul îmbunătăţirii continue a performanţei; d) abordarea problematicii
specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale managementului general.
Art.10. Implementarea sistemului de management al securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie
finalizată în termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de către angajatorii care au în
structură compartiment de protecţie a muncii. Art.11. Angajatorul are următoarele obligaţii în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi
execuţie a construcţiilor, echipamentelor tehnice, precum şi la elaborarea tehnologiilor de
fabricaţie şi exploatare, soluţii conforme normelor de protecţie a muncii,standardelor de
securitate a muncii şi reglementărilor specifice, prin a căror aplicare să fie eliminate sau reduse la
minimum riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională a angajaţilor;
b) să asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor în vederea stabilirii
măsurilor de prevenire, incluzând alegerea echipamentului tehnic, a substanţelor chimice şi a
preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de muncă etc.; angajatorul trebuie să dispună
evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru toate locurile de muncă,
inclusiv pentru acele grupuri de angajaţi care sunt expuşi la riscuri particulare; în urma acestei
evaluări, măsurile preventive şi metodele de lucru stabilite de către angajator trebuie să asigure o
îmbunătăţire a nivelului de protecţie a angajaţilor şi să fie integrate în toate activităţile unităţii
respective, la toate nivelurile ierarhice
c) să asigure auditarea de securitate şi sănătate în muncă a unităţii, cu ajutorul instituţiilor
abilitate;
d) să solicite autorizarea funcţionării unităţii din punctul de vedere al protecţiei muncii, să
menţină condiţiile de lucru pentru care s-a obţinut autorizaţia şi să ceară revizuirea acesteia în
cazul modificării condiţiilor iniţiale pentru care a fost emisă;
e) să stabilească măsurile tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii, corespunzător
condiţiilor de muncă şi factorilor de risc evaluaţi la locurile de muncă, pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii angajaţilor;

23
Obligaţiile şi drepturile angajaţilor privind securitatea şi sănătatea în muncă
Art.12. Angajaţii vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare
sau îmbolnăvire profesională persoana proprie sau alţi angajaţi, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea în domeniul protecţiei muncii primită de la angajatorul său. În acest scop angajaţii au
următoarele obligaţii:
a) să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi măsurile de
aplicare a acestora;
b) să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de
producţie;
c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă
situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil
accidentele de muncă suferite de persoana proprie sau de alţi angajaţi;
f) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze
de îndată conducătorul locului de muncă;
g) să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi participanţi la procesul de
producţie;
h) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru
care a fost acordat;
. Art.13. Angajaţii nu pot fi implicaţi în nici o situaţie în costurile financiare ale măsurilor de
prevenire referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
Art.14. (1) Angajaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să ia
măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
(2) Angajaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă nu
pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale. Art.15. Angajatul care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de

24
muncă, nu trebuie să fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului şi trebuie să fie
protejat împotriva oricăror consecinţe defavorabile şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni
nejustificate sau ale unor neglijenţe grave ale angajatului.
Principii şi criterii de organizare
Art.20. La nivelul angajatorului se vor respecta următoarele principii de organizare a activităţii
de protecţie a muncii:
a) obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor, în toate aspectele referitoare la
muncă, revine angajatorului;
b) obligaţiile angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu vor afecta principiul
responsabilităţii angajatorului;
c) în contextul responsabilităţii sale, angajatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii angajaţilor, respectiv prevenirea riscurilor de accidentare, informarea şi
instruirea, precum şi realizarea cadrului organizatoric. Aceste măsuri vor fi periodic adaptate
ţinând seama de schimbarea condiţiilor de muncă, în scopul de a îmbunătăţi situaţia existentă.
Art.21. Angajatorul va implementa măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii angajaţilor
ţinând seama de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea
echipamentului tehnic şi a metodelor de muncă, pentru a evita activităţile monotone şi cele
desfăşurate într-o cadenţă predeterminată şi a reduce efectele lor asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici

25
CONCLUZII

Infarctul micardic acut (IMA) reprezinta evolutia grava a cardiopatiei ischemice. Aceasta
evolutie poate fi schimbata favorabil de o serie de factori ce tin de pacient sau doctor. Lupta cu
factorii de risc cardiovascular (scaderea colesterolului, controlul hipertensiunii arteriale si a
diabetului zaharat, stoparea fumatului, evitarea stresului) scade considerabil riscul de a face
IMA.
Orice bolnav ce a suferit un IMA trebuie internat intr-o sectie de supravegere pentru
coronarieni care ofera avantajul monitorizarii atente a tratamentului si complicatiilor. Pe timpul
internarii in aceasta unitate repausul total la pat trebuie respectat, repaus ce impiedica aparitia
unor complicatii prin micsorarea solicitarii inimii. Activitatea fizica se incepe gradat dupa 3-4
zile de la IMA. Aprecierea tolerantei la efort se face prin electrocardiograma de efort ce
determina si ischemia ramasa dupa un IMA. Sunt recomandate in primele 2 saptamani plimbarile
in timp de vreme buna. In functie de toleranta fata de acest efort doctorul recomanda felul
activitatilor fizice ce pot fi efectuate.
Tratamentul cu beta-blocante (Atenolol, Metoprolol) trebuie respectat zilnic pe o
perioada de 2 ani dupa infarct chiar daca bolnavul are senzatia de bine. De asemenea,
administrarea zilnica a aspirinei pe o perioada lunga (ani) nu trebuie sa sperie pe nimeni; este
clar dovedit ca folosirea pe termen lung a acestora creste rata de supravietuire prin prevenirea
reinfarctarilor.

26
Bolnavul trebuie sa respecte indicatiile medicului: sa urmeze tratamentul prescris, sa
stopeze fumatul, sa consume o dieta mai mult vegetariana din care sa lipseasca in principal
grasimile animale.

BIBLIOGRAFIE

Ghid de nuring – Lucretia Titirca


Cardiologie Clinica-Eduard Apetrei
Editura Viata Medicala Romaneasca 2003
https://ro.wikipedia.org/wiki/Infarct_miocardic#Clasificare
https://www.cdt-babes.ro/articole/infarctul-miocardic.php

27