Sunteți pe pagina 1din 39

Ministerul Agriculturii și Industriei alimentare a Republicii Moldova

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Catedra Zootehnie Generală

LUCRARE DE CURS

La disciplina: Nutriția și alimentația animalelor domestice

Varianta VII

A îndeplinit: A verificat:
studentul anului II grupa I
f. de Zootehnie și Biotehnologii
Pușnei Vladislav

Chișinău 2015
Cuprins
Introducere 3

1. Substanțele sintetice azotate neproteice și utilizarea lor în hrana 5


rumegătoarelor.
2. Calcularea valorii nutritive a 1 kg făină de lucernă și 1 kg șrot de soia pentru 15
porcine.
3. Caracteristica și utilizarea în alimentația animalelor domestice a reziduurilor 19
de la industria zahărului, amidonului și spirtului.
4. Particularitățile alimentației palmipedelor (Rațe și Gîște). 22
5. Alcătuirea rației de hrană echilibrată pentru un vier reproducător cu masa 24
corporală de 280 kg, vîrstă mai mare de 2 ani, activitate sexuală intensivă.
6. Calcularea necesarului de furaje anual pentru o fermă de vaci ce numără 310 26
capete, ce au masă medie corporală egală cu 450 kg și producție medie pe
lactație de 4500 litri lapte.
Concluzii și propuneri 37
Bibliografie 38

Introducere

2
Nutriția animală poate fi definită ca știința care se ocupă cu studiul
schimburilor nutritive dintre organism și mediu, a transformării substanțelor absorbite
în substanțe proprii organismului, precum și a folosirii lor pentru întreținere și
realizarea producțiilor, în același timp nutriția studiază și modul prin care energia și
substanțele nutritive sunt folosite în organism, precum și randamentul utilizării lor în
diferite funcții sau producții animaliere. Această definiție se poate aplica tuturor
formelor de viață.
Nutriția animală are în vedere faptul că, în timp ce producția vegetală se
bazează exclusiv pe elementele anorganice și energia solară, producția animală este
realizată prin folosirea compușilor organici (proteine, hidrați de carbon, lipide,
vitamine) produși de plante. În acest fel se stabilește o strînsă legătură între sol și
animal, prin intermediul plantelor.
În aceste condiții, în știința nutriției se aplică cunoștințe multiple din chimie
și biochimie, fizică și matematică, știința solului și fitotehnie, știința producției
animale, inginerie și sisteme de producție și alte discipline. Un nutriționist competent
trebuie să cunoască aceste materii pentru a putea rezolva problema alimentației.
Importanța nutriției rezultă și din faptul că ponderea costului hranei în
costurile produselor animale reprezintă peste 50 %, iar producțiile realizate, sănătatea
și reproducția animalelor depinde în mare măsură de folosirea unei alimentații
raționale.
Pe plan mondial cercetări cu privire la compoziția chimică a plantelor și
animalelor au apărut în a doua jumătate a secolului XVIII și prima jumătate a
secolului XIX, cercetări legate de nume precum: Lavoisier, Liebig, Black,
Henneberg, Stohmann ș.a.
Ca știință, nutriția a cunoscut o dezvoltare continuă, primele cercetări
referitoare la stabilirea valorii nutritive a nutrețurilor au fost întreprinse de Thaer
(1809), stabilind unitatea echivalent fîn; O.Kellner (1905), stabilind echivalentul
amidon; Hanson (1908), stabilind echivalentul orz; Popov (1949), stabilind unitatea

3
nutritivă ovăz, precum și cercetările lui Armsby, Mőllgard, Van Es, Jarrige ș.a, care
au pus bazele unui sistem de estimare a valorii energetice și proteice a nutrețurilor.

4
1. Substanțele sintetice azotate neproteice și utilizarea lor în hrana
rumegătoarelor.

Cercetările referitoare la utilizarea SASN în hrana rumegătoarelor continuă


de peste 124 ani, de cînd Zunz (1891) a formulat pentru prima dată ipoteza că
microorganismele din rumen sunt capabile să descompună celuloza și să
convertească SASN în proteina.
Compușii chimici sintetici cu azot neproteic care se pot folosi în hrana
rumegătoarelor sunt numeroși (Tabel 1), dar pentru extinderea lor în practică este
necesar ca aceștia să fie ieftini, iar azotul pe care îl conțin să poată fi folosit de
către microorganismele din rumen și să nu prezinte nici un pericol pentru sănătatea
animalelor.
Echivalent proteic % de
Sursa % de Azot
(N x 6,25) metabolizare al N
Uree 46,7 292 40-60
Lactat de amoniu 13 81 35-40
Acetat de amoniu 18 112 40-45
Glicirină 19 119 40-70
Bicarbonat de amoniu 17,7 110 30-40
Sulfat de amoniu 21,2 132 45-50
Biuret pur 40 252 25-40
Amoniac anhidru 82,2 514 60-65
Ape amoniacale 17,18 109 45-50
Glutamină 19 109 60-70
Izobutili-dendiureea 32 200 50
Tabel 1
Compușii chimici sintetici cu azot neproteic

Unii compuși, ca de exemplu glicina, glutamina ș.a. sunt hidrolizați în


rumen mai încet decît ureea, iar azotul pe care îl conțin este utilizat mai eficient de
către rumegătoare, dar extinderea folosirii lor în practica alimentației animalelor
este limitată de faptul că sunt scumpe.
5
Utilizarea azotului neproteic în organismul animalelor rumegătoare
depinde în primul rînd de sinteza proteinelor microbiene, care, la rîndul ei, este
dependentă de substratul nutritiv disponibil. În acest sens, importanță deosebită
prezintă, așa după cum s-a arătat, și proprietățile SASN, dozele care sunt folosite,
natura celorlalte componente a rației, productivitatea animalelor și cerințele lor în
proteine, adaptarea lor la consumul substanțelor cu azot neproteic, sistemul de
alimentație etc.

Pentru o utilizare maximă a azotului neproteic de către rumegătoare


trebuie ca în rumen să se desfășoare simultan două procese, respectiv degradarea
SASN pînă la amoniac și fermentarea glucidelor, pentru furnizarea energiei
necesare, și sinteza proteinelor microbiene, în care scop este folosit și azotul
neproteic din hrană.

O sincronizare corectă între viteza de eliberare a amoniacului din SASN și


ritmul de fermentare a glucidelor prezintă o importanță deosebită pentru utilizarea
eficientă a azotului neproteic. În acest sens se remarcă faptul că unele nutrețuri,
cum sunt melasa, sfecla pentru zahăr, bogate în glucide ușor fermentescibile sau
cele bogate în amidon, favorizează utilizarea azotului neproteic în rumen și deci
sunt indicate pentru administrare în cazul suplinirii rațiilor cu SASN. În schimb, la
folosirea nutrețurilor grosiere cu SASN, datorită faptului că rata degradării
celulozei este redusă, se înregistrează un aport insuficient de energie, un exces de
amoniac și o utilizare slabă a azotului neproteic.

Folosirea eficientă a SASN ca înlocuitor de proteine presupune și o


suplimentare corectă a rației cu substanțe minerale speciale, mai ales sulf, care este
constituient al proteinei. Deficitul de sulf în rații reduce sinteza proteinelor
bacteriene în rumen: se apreciază în acest sens că raportul optim N/S este în cazul
rațiilor pentru ovine 10-13,5/1, iar în cazul taurinelor 13,5-15/1. Atît sulfații cît și

6
tiosulfații sau chiar sulful elementar pot fi folosiți de către bacteriile ruminale
pentru sinteza aminoacizilor sulfurați.

Proteinele microbiene constituie o importantă sursă proteică pentru


animalul gazdă, apreciindu-se că digestibilitatea proteinelor din bacteriile ruminale
este de 70-75%, iar cele din protozoarele ruminale de circa 90%. Digestibilitatea
mai redusă a proteinelor din bacterii este pusă pe seama rezistenței celulei
bacteriene la acțiunea enzimei digestive. O parte importantă din proteinele
microbiene produse în rumen (circa 40%) este digerată în cheag.

Suplimentarea cu SASN a unei rații sărace în substanță organică


digestibilă este inutilă, dat fiind faptul că bacteriile ruminale nu pot folosi
amoniacul din rumen, excesul fiind absorbit în sînge, convertit în uree apoi și
eliminat prin urină.

Compușii cu azot neproteic cel mai des în hrana animalelor precum și


modul lor de utilizare sunt:

a) Ureea, sărurile de amoniac, biuretul, sub formă de:


 Amestec cu nutrețuri concentrate;
 Prreparate pe bază de uree sau substanțe minerale;
 Suplimente lichide, compuse din melasă, uree, substanțe minerale și
vitamine;
 Suplimente cu azot neproteic, adăugate în momentul însilozării
nutrețurilor verzi sau celulozice sarace în proteină;

Nutrețuri combinate, în general granulate, formate dintr-o proporție


ridicată de paie măcinate tratate sau nu cu alcali și îmbogățite cu azot neproteic.

b) Nutrețuri amonizate: provenite prin tratarea cu amoniac sau ape


amoniacale a paielor, a tăițeilor de sfeclă, a reziduurilor industriale de la diferite
industrii, a nutrețurilor voluminoase la însilozare etc.
7
Ureea, ca SASN utilizat în hrana rumegătoarelor

Din tate substanțele azotate sintetice neproteice, ureea este cea mai
frecvent folosită în hrana rumegătoarelor, datorită atît costului redus, cît și a
posibilităților multiple de înglobare a ei în diferite rații folosite. Pentru utilizarea cu
succes a ureei în hrana rumegătoarelor este necesar:

 Adaptarea treptată a animalelor și a populației microbiene din


rumen la hrănirea cu uree, în care scop aceasta este introdusă cu treptat, în doze
crescînde, astfel ca în decurs de circa 10 zile să se ajungă la doza optimă (circa 0,3
g uree/kg greutate corporală);
 Omogenizarea perfectă a ureei cu celelalte componente ale rației și
prevenirea dezomogenizării amestecului în timpul transportului și administrării
hranei;
 Prezența în rație a unor cantități corespunzătoare de zaharuri
fermentescibile, substanțe minerale (în special S,P,Ca și Co), precum și a
vitaminelor (în special vitamina A).

Folosirea ureei în hrana rumegătoarelor prezintă și unele dezavantaje,


dintre care se sunt:

 Hidroliza rapidă și acumularea de amoniac în rumen, absorbția


acestuia în sînge și reducerea utilizării azotului în sinteza proteinelor microbiene;
 Ureea este foarte higroscopică și ca urmare are tendința de
aglomerare, ceea ce îngreunează omogenizarea ei cu alte componente ale rațiilor;
 Datorită gustului amar și leșietic, are o influență negativă asupra
cantității de nutreț ingerat, acțiune care se manifestă mai evident la vacile de lapte.

Prepararea și administrarea ureei sub formă de concentrate proteice sau


proteino-vitamino-minerale este procedeul cel mai frecvent și eficient de folosire a
acestei substanțe cu azot neproteic. În acest sens, se produc concentrate proteice

8
bazate prin amestecarea ureei cu amidon gelatinizat provenit din cereale, cum ar fi
porumbul, sorgul, grîul, orzul, ovăzul, tărîțele etc., supuse unor procedee
hidrotermice speciale, denumite convențional procese de extrudare.

Utilizarea în hrana rumegătoarelor a concentratelor proteice cu uree


extrudate permite sporirea dozei de uree pînă la circa 1 g uree/kg greutate
corporală, respectiv administrarea, după o perioadă de obișnuire de 7-10 zile, a
unei cantități de 1 kg concentrat proteic pe animal și zi cu 20% uree pentru animale
în greutate de peste 200 kg.

În practica alimentației animalelor rumegătoare ureea și alte produse cu


azot neproteic se prepară și se administrează și sub formă de brichete pentru lins,
atît pentru ovine cît și pentru taurinele la îngrășat și vacile de lapte. Aceste brichete
furajere pe lîngă faptul că asigură animalelor care le consumă un aport important
de proteină, prin faptul că au în componența lor substanțe biostimulatoare,
substanțe minerale etc. contribuie și la echilibrarea minerală a alimentației, la
stimularea producțiilor.

Ureea se mai poate folosi și sub formă de lichide. Pentru producerea


preparatelor lichide cu uree se poate folosi pe scară largă melasa, rezultată ca
reziduu din industria sfeclei pentru zahăr în cantitate de circa 4,6% din sfecla
supusă procesului de prelucrare. Prin conținutul ridicat de zaharuri ușor
fermetescibile (87% din S.U.) melasa furnizează cantități mari de energie pentru
microorganisme, astfel că ea reprezintă una dintre cele mai indicate componente
pentru producerea de preparate lichide cu uree. În același timp, melasa corectează
gusturile dezagreabile imprimate de uree amestecurilor furajere.

Cel mai simplu procedeu de obținere a unor preparate lichide cu uree îl


constituie formarea unor soluții de melasă cu uree, care se folosesc, în cele mai
multe cazuri, pentru umectarea nutrețurilr grosiere măcinate. În acest scop se
dizolvă ureea într-o soluție de melasă, formată din melasă : apă = 1 : 9. Cantitatea

9
de uree care se folosește reprezintă circa 1/6 din cantitatea de melasă utilizată la
formarea soluției. Pentru taurinele adulte se pot folosi, după perioada de obișnuire
respectivă, circa 5,8 kg pe zi din această soluție, cantitate care asigură 0,5-0,8 kg
melasă și respectiv 90-140 g uree zilnic. Pentru tineretul taurin și pentru ovine se
vor utiliza cantități proporțional mai reduse, astfel încît să nu se depășească doza
optimală (0,3 g uree/kg greutate corporală).

Folosirea ureei in hrana bovinelor.

Ureea poate fi introdusa in alimentatia rumegatoarelor din momentul in


care are loc dezvoltarea functionala a rumenului. Pentru a preveni eventualele
intoxicari, se recomanda ca tineretul bovin de un an sa primeasca zilnic cel mult 60
g uree, tineretul intre 1 - 2 ani 70 - 90 g, iar bovinele adulte pana la 150 g uree pe
zi. La ovinele adulte se pot da pana la 15 g uree pe zi. La specia ovina, trebuie sa
se tina seama de urmatoarele recomandari specifice:

 Ureea poate reprezenta 1% din ratia totala, sau circa 3% din


cantitatea de concentrate;
 Ureea nu se foloseste la tineretul ovin;
 Trebuie sa se asigure o buna omogenizare a ureei in hrana, iar
introducerea ei in alimentatie se face treptat (2 – 3 saptamani) fara intreruperi.

Pentru usurinta calcularii se apreciaza ca in ratia zilnica la taurine se poate


folosi o cantitate maxima de 0,3 g uree la 1 kg greutate vie.

Ureea trebuie introdusa treptat in ratie, 10 g la 100 kg greutate corporala


in primele 3 zile si majorata treptat, pana la doza maxima, in decurs de 10 - 14 zile,
in vederea dezvoltarii corespunzatoare a microorganismelor capabile sa foloseasca

10
azotul neproteic. In cazuri de intrerupere, se va trece din nou treptat la cantitatea
maxima stabilita. Procedandu-se astfel se previne si scaderea productiei de lapte. In
scopul unei bune utilizari, ureea se administreaza impartita in mod proportional pe
cele doua sau trei tainuri zilnice.

Ureea se poate da in amestec cu nutreturile concentrate sau prin presararea


pe nutretul insilozat sau fibros. O conditie esentiala este dispersarea ei uniforma in
masa nutretului. Un bun procedeu de administrare consta in dizolvarea ureei in apa
melasata (10 kg uree + 90 kg melasa + 100 kg apa), urmand prepararea fibroaselor
grosiere.

In amestec cu concentratele, ureea nu trebuie sa treaca de 3%; au loc


reactii la nivelul papilelor linguale ceea ce face sa scada consumul de hrana. Cand
se utilizeaza amestecuri PVM in care ureea trece de 3% acestea se vor ,,dilua” cu
restul nutreturilor. Nu se va folosi ureea dizolvata in apa si nici nu se vor adapa
animalele dupa administrarea ei (exceptie adapatul din automate). In nutreturile
combinate cu uree proportia de incorporare poate sa ajunga la 10 – 20% in
produsele extrudate. In structura amestecurilor furajere sau amestecurilor furajere
unice destinate vacilor de lapte ureea se include in proportie de 0,5 – 1%. Pentru
asigurarea omogenizarii se prefera ciocalaii de porumb macinati care se
pulverizeaza cu o solutie de uree dupa care se amesteca cu celelalte categorii
furajere.

Posibilitatea intoxicarii cu uree

11
Ureea poate fi folosita si prin adaosul la nutretul insilozat. Se
administreaza in acest caz 3 - 5 kg uree la o tona nutret.

Ureea, respectiv azotul neproteic, realizează în organismul rumegătoarelor


circuitul: rumen→sînge→ficat→sînge→glande salivare→salivă→rumen. Din
sînge ureea este excretată prin glandele salivare, glandele sudoripare, rinichi etc.

În ceea ce privește intoxicarea cu uree, s-a emis ipoteza că dozele mari de


SASN, în general și de uree, în special, determină formarea în rumen a unei
cantități mari de amoniac, care, absorbit în sînge în cantități mari, depășește
capacitatea de metabolizare a ei la nivelul ficatului și rezultă o intoxicație
specifică, manifestată prin alcaloză, ataxie, aritmie, aloree, tetanie și chiar moarte.

Daca nu se respecta instructiunile de utilizare a ureei, pot sa apara


intoxicatii grave care se soldeaza cu moartea animalelor. Nerespectarea dozelor sau
a perioadei de adaptare, omogenizarea necorespunzatoare, numarul redus de
tainuri, sau modul de administrare pot constitui de asemenea cauze ale intoxicarii
cu uree.

Sunt usor predispuse la intoxicare cu uree animalele cu afectiuni hepatice,


animalele epuizate si in stare de flamanzire.

Simptomele intoxicarii cu uree apar la 15 - 30 minute si se manifesta prin


stare de apatie, sensibilitate marita, frisoane, transpiratii, accelerarea respiratiei,
reducerea si apoi incetarea miscarii rumenului, cat si scurgerea unui lichid spumos
din cavitatea bucala. Neinterventia cauzeaza moartea animalului. Pentru tratament
se poate folosi otetul culinar diluat cu apa in proportie 1 : 3. Se administreaza 1 - 2

12
litri otet diluat la bovinele adulte si 0,3 - 0,5 litri la oi. In scop terapeutic, se poate
utiliza si zerul sau laptele acidulat.

Dupa 1 - 2 ore se administreaza 0,5 litri ulei de floarea-soarelui pentru


activarea tubului digestiv. Cand tratamentul se face la timp, animalele isi revin
dupa cateva ore.

Nutrețuri amonizate

Între substanțele sintetice care asigură o cantitate mare de azot face parte
și amoniacul anhidru, care la un conținut de circa 82% N asigură 512 g echivalent
proteină la 100 g de produs; la aceasta mai trebuie adăugat și faptul că riscurile de
intoxicare a animalelor sînt mai reduse în cazul folosirii amoniacului anhidru, față
de situațiile cînd se folosește ureea.

Procedeul de tratre a nutrețurilor cu amoniac anhidru, în scopul măririi


conținutului lor total de azot (respectiv P.B.) poartă denumirea de amonizare.

Tehnologiile de amonizare folosite pînă în prezent, în funcție de


temperatura și presiunea la care se lucrează se pot grupa în : efectuate la
temperaturi și presiuni ridicate și efectuate în condiții de temperatură și presiune
normală.

Tratarea nutrețurilor prin amonizare se practică mai ales pentru nutrețurile


grosiere, dar procedeul respectiv a fost și este utilizat cu foarte bune rezultate și în
cazul altor nutrețuri voluminoase sărace în proteină brută, precum și la însilozarea
nutrețurilor de volum sau chiar la conservarea cerealelorcu umiditate ridicată.

Dintre nutrețurile amonizate, rezultatele cele mai bune, în urma folosirii


lor în hrana animalelor s-au obținut prin administrarea tăițeilor de sfeclă uscați.
Astfel, în hrana vacilor de lapte, cu producții de pînă la 12 L/Zi, s-a putut substitui

13
prin tăiței de sfeclă uscați și amonizați, pînă la 30-35% din P.B. Chiar și la vacile
de lapte cu producții ridicate s-a putut substitui pînă la 20-25% din P.B. cu azot
neproteic provenit din tăiței de sfeclă amonizați. Analiza calitativă a laptelui a
demonstrat că folosirea în hrana vacilor de lapte a tăițeilor de sfeclă amonizați nu a
influențat negativ nici conținutul lui de grăsimi și nici alte componente.

Rezultatele bune s-au obținut prin folosirea nutrețurilor amonizate și la


animalele la îngrășat, atît la taurine cît și la ovine. Astfel prin aceste nutrețuri, la
animalele la îngrășat s-au putut substitui pînă la 35-40% din proteinele
convenționale.

Eficiența economică a folosirii SASN în hrana rumegătoarelor.

Rezultatele deosebite, atît sub aspect economic cît și al productivității, se


obțin în cazul folosirii azotului neproteic în alimentația taurinelor și respectiv a
ovinelor la îngrășat, la care proteina din rații poate fi substituită pînă la 50% prin
diferite surse de azot neproteic, fără să se influențeze negativ sporul de creștere în
greutate al animalelor. Mai mult, în numeroase cazuri în care s-au utilizat SASN în
rații echilibrate la tineretul taurin și ovin la îngrășat s-a înregistrat o reducere a
consumului specific de hrană cu 8-10%, ceea ce are efecte favorabile asupra
eficienței economice a îngrășării animalelor.

14
2. Calcularea valorii nutritive a 1 kg făină de lucernă și 1 kg șrot de soia
pentru porcine.

2.1 Pe baza datelor din îndrumarea metodică pentru studenții


specialității zootehnie ”Compoziția chimică și valoarea nutritivă a nutrețurilor”,
voi calcula valoarea calorică (generală) a unui chilogram de șrot de soia în unități
nutritive Ovăs.

Pentru calcularea valorii calorice, voi lucra în tabelul următor,


urmărind pașii:

 Conținutul de substanță digestibilă se calculează prin împărțirea


produsului dintre conținutul de substanță și coeficientul de digestibilitate al
acesteia la 100;
 Echivalenții de de producție grăsime a substanțelor nutritive
digestibile se aleg după Nota 1, pagina 16 din indicațiile metodice a specialității
614,1- Zootehnie ,,Nutriția și Alimentația Animalelor,, Chișinău 2014;
 Pentru calcularea depunerilor de grăsime presupusă din substanța
nutritivă digestibilă, se face produsul dintre conținutul de substanțe digestibile și
echivalenții de producție grăsime a substanțelor nutritive digestibile;
 Pentru calcularea depunerilor de grăsime totală planificată, se
sumează depunerile de grăsime presupusă din substanțele nutritive digestibile;
 Coeficientul de valorificare îl voi lua din Nota 2, pagina 16 din
indicațiile metodice a specialității 614,1- Zootehnie ,,Nutriția și Alimentația
Animalelor,, Chișinău 2014;
 Depunerea reală de grăsime din nutrețul consumat se calculează
prin înmulțirea coeficientului de valorificare cu depunerea de grăsime planificată;
 Valoarea nutrutivă generală se calculează prin formarea proporției
cum urmează; astfel 1 UNO conține 150 g grăsime, prin urmare 173,77 g grăsime
se conțin în 1,158 UNO.

15
Tabel 2.1

Valoarea nutritivă a 1 kg de șrot de soia pentru porci (UNO)

Indicii Proteniă Grăsime Celuloză SEN


Brută Brută Brută
Se conține, g/kg nutreț 439 27 62 311
Coeficientul de digestibilitate 94 0 61 92
Conținutul de substanțe digestibile, g/kg 412,66 0 37,82 286,12
nutreț
Echivalenții de producție grăsime a 0,235 0,598 0,248 0,248
substanțelor nutritive digestibile, g
Depunerea de grăsime presupusă din 96,98 0 9,38 70,96
substanțele nutritive digestibile, g
Depunerea de grăsime planificată, g/kg 177,32
nutreț
Coeficientul de valorificare sau deficitul 0,98
celulozic al nutrețului
Depunerea de grăsime reală din nutreț, 173,77
g
Valoarea nutritivă generală a 1 kg de 1,158
nutreț, UN

Valoarea nutritivă a 1 kg de șrot de soia pentru porci în EM (Energie


metabolică) în KJ se calculează prin următoarea ecuație:
EM = 20,85*PD+36,63*GD+14,27*CD+16,95*SEN;
EM = 13993,38 (J/1 kg nutreț) sau EM = 13,99 MJ

2.2 Pe baza datelor din îndrumarea metodică pentru studenții specialității


zootehnie ”Compoziția chimică și valoarea nutritivă a nutrețurilor”, voi calcula
valoarea calorică (generală) a unui chilogram de făină de lucernă în unități
nutritive Ovăs.

Pentru calcularea valorii calorice, voi lucra în tabelul următor,


urmărind pașii:

16
 Conținutul de substanță digestibilă se calculează prin împărțirea
produsului dintre conținutul de substanță și coeficientul de digestibilitate al
acesteia la 100;
 Echivalenții de de producție grăsime a substanțelor nutritive
digestibile se aleg după Nota 1, pagina 16 din indicațiile metodice a specialității
614,1- Zootehnie ,,Nutriția și Alimentația Animalelor,, Chișinău 2014;
 Pentru calcularea depunerilor de grăsime presupusă din substanța
nutritivă digestibilă, se face produsul dintre conținutul de substanțe digestibile și
echivalenții de producție grăsime a substanțelor nutritive digestibile;
 Pentru calcularea depunerilor de grăsime totală planificată, se
sumează depunerile de grăsime presupusă din substanțele nutritive digestibile;
 Deficitul celulozic al nutrețului se calculează la fiecare gram de
celuloză brută conținută în furaj prin înmulțirea acestui coeficient cu coeficientul
de digestibilitate a grăsimii (0,143 x 34 = 4,862);
 Depunerea reală de grăsime din nutrețul consumat se calculează
prin calcularea diferenței dintre depunerea de grăsime planificată și deficitul
celulozic al nutrețului;
 Valoarea nutrutivă generală se calculează prin formarea proporției
cum urmează; astfel 1 UNO conține 150 g grăsime, prin urmare 173,77 g grăsime
se conțin în 1,158 UNO.

17
Tabel 2.2
Valoarea nutritivă a 1 kg de făină de lucernă pentru porci (UNO)

Valoarea nutritivă a 1 kg de făină de lucernă pentru porci în EM (Energie


metabolică) în KJ se calculează prin următoarea ecuație:

EM = 20,85*PD+36,63*GD+14,27*CD+16,95*SEN,

EM = 7776,19 (J/1 kg nutreț) sau EM = 7.78 (MJ/1 kg nutreț)

Indicii Proteniă Grăsime Celulo SEN


Brută Brută ză
Brută
Se conține, g/kg nutreț 172 31 248 351
Coeficientul de digestibilitate 62 32 34 67
Conținutul de substanțe digestibile, g/kg 106,64 9,92 84,32 235,17
nutreț
Echivalenții de producție grăsime a 0,235 0,474 0,248 0,248
substanțelor nutritive digestibile, g
Depunerea de grăsime presupusă din 25,06 4,7 20,91 58,32
substanțele nutritive digestibile, g
Depunerea de grăsime planificată, g/kg 108,99
nutreț
Coeficientul de valorificare sau deficitul 4,862
celulozic al nutrețului
Depunerea de grăsime reală din nutreț, g 104,128
Valoarea nutritivă generală a 1 kg de nutreț, 0,69
UN

3. Caracteristica și utilizarea în alimentația animalelor domestice a


reziduurilor de la industria zahărului, amidonului și spirtului.

18
Cunoaşterea rolului furajării, asupra principiilor hrănirii raţionale şi funcţiilor
organismului animal schiţează mijloacele sporirii producţiei de nutreţuri, asociat
nevoilor creşterii şi dezvoltării animalelor. Printr-o alimentaţie raţională, se asigură
hrana completă, din punct de vedere al conţinutului în substanţe nutritive, în
funcţie de starea fiziologică a animalului şi de particularităţile morfoproductive ale
acestuia. Prezentul economic al zootehniei impune utilizarea tuturor resurselor
furajere. Tocmai de aceea sunt folosite pe scară largă reziduuri provenite din
prelucrarea unor materii prime vegetale. Obţinute în diverse etape ale procesului
tehnologic, ale diverselor industrii prelucrătoare din segmentul alimentar, aceste
furaje sunt personalizate de materia primă utilizată şi destinaţia produselor finale,
“care au lăsat în urmă” aceste reziduuri. Deoarece substanţele minerale şi
microelementele întră în componenţa tuturor organelor, ţesuturilor, lichidelor,
sistemelor fermentative iau parte la diverse reacţii, reglează presiunea asmatică,
servesc drept catalizatori, inactivează în organism unele produse ale schimbului de
substanţe, raţiile animalelor trebuie asigurate în cantităţi necesare, în raport optim
între acestea şi alte substanţe nutritive. Sistemul de alimentaţie influenţează
producţia obţinută, calitatea, sporul de creştere în greutate, dar şi starea de sănătate
a animalelor, precocitatea şi prolificitatea. Atenţia acordată sistemului de
alimentaţie este determinată de faptul că furajele consumate contribuie la
structurarea cheltuielilor de producţie, în creşterea şi exploatarea animalelor şi la
costul unitar al produselor finale. Furajele obţinute din reziduuri industriale se
caracterizează, în mare parte, prin conţinutul de proteine (fiind deseori utilizate în
echilibrarea proteică a raţiilor), de vitamine şi săruri sau prin valoarea biologică
ridicată. Sursele industriale diferite le personalizează structural, făcând să îşi
găsească locul strict şi bine delimitat în tainurile animalelor, pentru fiecare produs
din acest segment furajer.

19
Reziduurile rezultate din industria zahărului sunt materializate în melasă și
tăiţei de sfeclă.
Melasa.
Este un reziduu industrial rămas după cristalizarea zahărului, sub forma unui
sirop vâscos, brun, lipicios, cu miros caracteristic şi gust dulceag. Melasa este
bogată în săruri minerale de potasiu şi produce diaree, când este consumată în
cantităţi mari. Are valoare nutritivă 0,8 UN, și 50-70 g PBD/Kg. Se administrează
numai sub formă de soluţie, diluată cu 3-4 părţi apă, fiind contraindicată
administrarea ca atare. Este soluţia cu care sunt stropite furajele grosiere,
îmbunătăţindu-le gustul, dar este binevenită şi la însilozarea furajelor. Este
obligatorie administrarea când, în reţeta de furajare, exista uree. Se adaugă în rația
tineretului ovin îngrășat intensiv 6-8%; 25-35% apă melasată (raport de 1/4 - 1/6 ,
pentru prepararea rațiilor destinate tineretului taurin îngrășat semiintensiv ). La
însilozarea furajelor grosiere pentru corecția conținutului în glucide, o soluție 2-3%
în cantitate de 250-350 l/t.
Tăieţeii de sfeclă.
Numiţi impropriu “borhot de sfeclă”, reprezintă rezultatul extragerii
sucului din sfeclă, după tocarea preliminară. Proaspeţi, tăiţeii de sfeclă conţin 95%
apă, iar proteina, sărurile minerale, grăsimile şi vitaminele se găsesc minimal în
acest produs cu digestibilitate ridicată. Are un conținut de UN=0,12 și 8-10 g
PBD/Kg. Sunt folosiţi la hrana bovinelor de carne, putând fi conservaţi prin
deshidratare, stare ce reduce conţinutul de apă la 10-12%. Uscaţi, se administrare
în amestec cu apă. Se mai folosesc în hrana: vacilor supuse recondiționării 30-45
Kg/zi; tineretului taurin supus îngrășării 15-35 Kg/zi; tineretului taurin supus
îngrășării semiintensive și vacilor supuse recondiționării 25-35%; sub formă uscată
în structura amestecurilor de concentrate destinate vacilor în lactație 10-25%; la
prepararea prin însilozare a furajelor grosiere în raport de 1/1 sau 2/1.

20
Reziduurile din industria amidonului.

  Sunt prezente sub formă apoasă şi se folosesc îndeosebi pentru hrănirea


tineretului taurin supus îngrășării 30-40 Kg/zi. În structura AF sau AFU la
taurinele supuse îngrășării în proporție de 30-35%, la vacile în lactație 15-20 Kg/zi.
Pulpa de porumb (făina de gluten), sub formă uscată în Nutrețul Combinat
destinate boilerilor, administrată în proporție de 5-10%, poate îmbunătăți calitățile
comerciale ale cărnii. Amidonul este extras din cartofi, porumb sau grâu. Aceste
furaje pot fi păstrate, sub formă uscată, pentru perioade mai lungi. Valoarea lor
nutritivă este variabilă, în funcţie de conţinutul de apă şi sursa de
provenienţă. Pulpa de cartofi, denumită impropriu “borhot de cartofi”, este
rezultatul extragerii amidonului din cartofi.Au valoare nutritivă 0,09-0,14 UN/Kg
și un conținut de PBD echivalent cu 4-7 g. Are un conţinut de 11,5% amidon şi un
conţinut ridicat de apă (80%). Este săracă în minerale şi vitamine, iar animalele
trebuie obişnuite treptat cu consumul pulpei de cartofi, gustul acesteia fiind unul
fad.

 
Reziduurile de la industria spirtului.
Pentru fabricarea spirtului se folosesc ca materie primă în mod curent,
cartoful şi porumbul. Reziduurile se numesc borhoturi. Borhotul proaspăt se
caracterizează printr-un conţinut ridicat de apă (90-94%), un conţinut scăzut în
grăsime, celuloză şi săruri minerale (sub 1%). Digestibilitatea este ridicată (75-
80%) iar valoarea nutritivă este de 0,05-0,10 UN şi 6-12 g PD. În stare proaspătă
se administrează în hrana taurinelor puse la îngrăşat şi chiar a vacilor cu lapte.
Borhotul uscat conţine 9-10% apă şi o valoare nutritivă de 0,52-1,20 UN şi 60-150
g PD; cel de porumb are valoare nutritivă superioară celui de cartof.

21
4. Particularitățile alimentației palmipedelor (Rațe și Gîște).

Alimentația rațelor adulte

La noi in ţară ratele se cresc în principal pentru producţia de carne. Ratele


valorifică bine furajele verzi şi suculentele de iarnă;

Economicitatea exploatării poate fi mult îmbunătăţită prin întreţinerea


acestora pe surse de apă (lacuri,râuri ), asigurându-se 0,4 - 0,6 m 2 luciu/cap, când
consumul de furaje concentrate poate fi redus cu 30 - 40 %, concomitent cu
îmbunătățirea procentului de ouat , a procentului de ecloziune şi o dezvoltare mai
bună a tineretului destinat reproductiei.

În sistem industrial raţele pot fi întreţinute pe aşternut permanent şi în baterii. În


acest sistem se recomandă ca în hrana ratelor să se utilizeze un nutreţ combinat
(rețeta 26-4) care trebuie să asigure un nivel energetic de 2650-2700 kcal EM/kg
(deci poate fi mai scăzut decât la găini şi la curci), proteic de 15-17% PB, calciu
2,75 % şi fosfor 0,7%. O astfel de reţetă este realizabilă folosind grăunţele de
cereale (porumbul) în proporţie de 50-60%, şroturile 7-10%, tărâţele 5-10%, făină
de lucemă 5-10%, făinurile animale 3-5%, precum şi macrosărurile şi premixul
vitamino -mineral cu aceleaşi procente de participare ca şi la găinile ouătoare.

În sistemul gospodăresc dar si în cel industrial, 25-35% din consumul de


NC poate fi substituit prin furaje verzi vara şi alte categorii de suculente iarna,
consumurile ridicîndu-se la 200-300 g/cap.

Indicatori tehnologiei:

 Consumul de furaje pe timp de un an este de 80-90 kg, revenind un


consum mediu zilnic de cca. 250 g/cap. Consumul specific poate fi de 600 g NC/ou
în condiţiile unei producţii medie de 150 ouă/an.

22
 Vârsta de intrare în ohat la raţe este de 26-28 săptămâni când au o
greutate cca. 2,3 kg: la intrarea in reproducţie, masculii au vârsta de 32-33
săptămâni şi greutatea dc 3-3,5 kg.,

Alimentația gîștelor adulte


Particularități:
 Gîştele încep ouatul la vârsta de 33 - 35 săptămîni, în funcție de rasă,
rasele uşoare şi semigrele sunt mai precoce decât rasele grele;
 Sezonul de ouat este scurt 17 - 22 săptămâni și se repetă în fiecare an
aproximativ în aceeaşi perioadã calendaristică (ianuarie-iulie);
 Gîştele sunt menţinule în producţie 4 ani, producţia maximă se
înregistrează în anul al II- lea;
 În sistem industrial în alimentaţia gîştelor se utilizează rețeta 25-3, care
asigură : 2700-2300 Kcal EM / Kg, 15 - 16 % PB, 0,6 % lizină, 2,25 % calciu, 0,65
% fosfor;
 După perioada de ouat pot fi întreţinute în tabere de vară pe pășune ,
consumul de furaj verde poate să ajungă la cca 2 Kg/cap/ zi;
 În sezonul de iarnă o parte din furajul combinat poate fi substituită prin
morcovi, făină de lucernă 100 - 150 g, cartofi 200 - 250 g;
 Consumul de NC/ an este de 130 - 140 Kg, revenind un consum mediu
zilnic de 360 - 380 g.

23
DL-Metionină
Porumb, kg

Grîu, kg

Total în rație
Orz, kg

Șrot de soia, kg

Cretă, g

fat, gMonoamonifos

Lysine, gADM L-
Furaj
5. Indici

bucătărie, gSare de

cupru, mgSulfat de

zinc,mgSulfat de

magneziu, mgSulfat de

cobalt, mgSulfat de

potasiu, mgIodură de

de normă +/- ,gDiferența față


mgVitamina A,

%Diferența față
kgFăină de pește,

kg Lucernă verde,

mgSulfat de fier,

de normă +/-,
Norma/ 67, 0,74 2,5 3,9 37
1,1 1,2 0,3 0,3 0,2 0,9 18 36 789,7 140,7 770,2 717 21,4 4,14
Adm. 6
UNO 4,1 1,26 1,6 0,3 0,36 0,2 0,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4,06 -0,04 -0,97
8 6
EM, Mj 45,4 13,67 16,4 4,1 4,35 3 0,4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 41,97 -3,43 -7,55
4 1
SU, kg 3,2 0,935 1,02 0,2 0,27 0,1 0,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2,89 -0,31 -9,69
55 85 25
PB, g 634 124,3 110, 44, 131, 107 45 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 563,1 -70,9 -11,18
4 7 7
PD, g 496 105,6 86,4 40, 120 99 34, 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 485,4 -10,6 -2,14
2 2
Lizină,g 30,4 4,51 3,36 1,1 8,31 8,5 1,7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2,46 0 0 30,07 -0,33 -1,1
7 6
Metionină+ 20,2 3,96 2,16 1,2 3,57 4,5 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3,82 0 20,24 +0,04 +0,2
Cistină,g 3
CB, g 224 53,9 51,6 8,4 18,6 0 61, 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 193,7 -30,3 -13,53
2
Sare de 18 0 0 0 0 0 0 18 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 18 0 0
bucătărie,g
Calciu, g 30 2,2 0,48 0,2 0,81 5,4 4 0 16, 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 30 0 0
1 9
Fosfor, g 24 4,29 3,24 1,2 1,98 3,6 0,6 0 0 9 0 0 0 0 0 0 0 0 0 24,03 +0,03 +0,12
9 3
Fier, g 371 55 50,4 1,5 64,8 15 30, 0 0 0 154 0 0 0 0 0 0 0 0 371 0 0
6
Cupru, g 54 4,62 7,2 0,6 5 1 2,3 0 0 0 0 33,2 0 0 0 0 0 0 0 54 0 0
9 4
Zinc, mg 278 38,6 23,4 12 12,5 19, 5,5 0 0 0 0 0 166 0 0 0 0 0 0 278 0 0
4
Magneziu,mg 150 1,1 1,8 0,3 1 0,4 0,5 0 0 0 0 0 0 144,8 0 0 0 0 0 150 0 0
3 4
Cobalt, mg 5 0,29 0,12 0 0,04 0,0 0,0 0 0 0 0 0 0 0 4,44 0 0 0 0 5 0 0

24
2 9
Iod, mg 1,1 0,24 0,12 0,0 0,15 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0,56 0 0 0 1,1 0 0
3
Caroten, mg 37 0,38 0,48 3,0 0,06 0 39, 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 43,58 +6,58 +17,78
6 6
A, mii UI 18,5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 18,5 18,5 0 0
D, mii UI 1,8 0 0 0 1,35 14 2,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 17,6 +15,8 +877,77
5
E, mg 150 55 18 4 0,9 3 45 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 125,9 -24,1 -16,07
5. Alcătuirea rației de hrană echilibrată pentru un vier reproducător cu masa corporală de 280 kg, vîrstă mai mare de 2 ani, activitate sexuală intensivă.

25
Analiza rației de hrană echilibrată pentru un vier reproducător cu masa
corporală de 280 kg, vîrstă mai mare de 2 ani, activitate sexuală intensivă.
Indicii Rezultatul
Structura rației, %:
Grosiere 0
Suculente 5
Concentrate, inclusiv de origine animală 95
Conținutul de SU la 1kg masă vie, kg 0,0103
Conținutul de CB în SU a rației, % 6,7
Cantitatea de PD la 1 UN, g 119,56
Raport Ca : P 1,25:1
Conținutul de AA esențiali raportat la 1 UNO:
Lizină 0,62
Metionină + Cistină 0,96

26
6. Calcularea necesarului de furaje anual pentru o fermă de vaci ce
numără 310 capete, ce au masă medie corporală egală cu 450 kg și
producție medie pe lactație de 4500 litri lapte.
Calcularea necesarului de nutrețuri se v-a face după datele: numărul de
capete în cireadă, durata perioadei de întreținere de vară și iarnă, durata
perioadei de lactație și gestație.

Folosind datele despre masa corporală, producția mijlocie anuală planificată


se determină normele de hrană și se alcătuiește rația pentru o zi, atît pentru
vacile în gestație avansată cît și în lactație în perioadele de vara și iarnă.

Din conținutul sarcinei, voi stabili 4 rații după cum urmează:

Perioada de lactație a vacii este: 365 – 60 = 305 zile; 60 zile reprezintă


repaosul mamar.

Perioada de vară se consideră de 155 zile, iar cea de stabulație 210 zile și
scăzînd proporțional perioada repaosului mamar din cele două perioade reiese:

- Durata de lactație în perioada de vară v-a fi: 155 – 30 = 125 zile;


- Durata de lactație în perioada de iarnă v-a fi: 210 – 30 = 180 zile.

Este stabilit că din producția anuală de lapte a unei vaci, 45% se obține
iarna, restul fiind obținute vara.

Deci din 4500 de litri vaca v-a produce aproximativ 2000 litri de lapte
iarna și 2500 litri vara. Astfel se poate de determinat producția zilnică medie de
lapte la vaca studiată. Prin urmare pe timp de iarnă vaca v-a avea o producție
aproximată la 11 litri pentru o zi, pe cînd vara o producție aproximată la 20 litri
pentru o zi.

Avînd aceste date putem forma cele 4 rații.

27
Rația 1
Alimentația unei vaci gestante cu masă corporală de 450 kg și o producție planificată la 4500 litrii lapte, pe perioada de iarnă.

normă +/-
nofosfat ,Monoami

+/-, %Diferența
bucătărie,
Admini

,g Diferența
uruială, Porumb
lucernă, Fîn de

pajiște, Fîn de

porumb,kSiloz de

mgSulfat de
furajeră , Sfeclă

soia, kgȘrot de
kgMelasă,

g Sare de

față de
cobalt,

normă
față de
Nutreț strarea

Total
Indicii
2,7 5 7 4 1,5 0,7 0,8 52 0,82 21 22,7 kg
Norma

g
UNO 8,9 1,2 2,2 1,4 0,5 2 0,5 1 0 0 0 8,8 -0,1 -1,1
EM, Mj 104 18,1 29,5 16,1 6,8 19,2 6,58 10,32 0 0 0 106,6 +2,6 +2,5
SU, kg 10,6 2,24 4 1,75 0,48 1,27 0,56 0,72 11 +0,4 +3,8
PB, g 1492 388,8 385 175 52 138 69,3 351,2 0 0 0 1559 +67 +4,5
PD, g 930 272,7 170 98 36 100,5 42 320 0 0 0 1039 +109 +11,7
Lizină,g 74 19,7 21 6,5 1,6 4,2 0 22,2 0 0 0 75,2 +1,2 +1,6
Metionină,g 37 14,8 18,5 5,6 0,8 2,7 0 9,5 0 0 0 51,9 +14,9 +40,3
Triptofan, g 26 4,3 8,5 2,1 0,4 1,8 0 3,1 0 0 0 20,2 -5,8 -22,3
GB, g 290 59,4 125 70 4 64,5 0 21,6 0 0 0 344,5 +54,5 +18,8
CB, g 2487 683,1 1100 525 36 64,5 0 49,6 0 0 0 2458,2 -28,8 -1,2
Amidon, g 962 24,3 0 56 12 840 0 14,4 0 0 0 946,7 -15,3 -1,6
Zahăr, g 805 54 90 42 160 30 380,1 76 0 0 0 832,1 +27,1 +3,4
Sare de bucătărie, g 52 0 0 0 0 0 0 0 52 0 0 52 0 0
Calciu,g 82 45,9 26 9,8 1,6 0,6 2,24 2,2 0 0 0 88,34 +6,34 +7,7
Fosfor, g 47 5,94 10 2,8 2 4 0,14 5,4 0 20,49 0 50,77 +3,77 +8
Magneziu, g 19 8,1 8 3,5 0,8 2,25 0,07 2,96 0 0 0 25,68 +6,7 +35,2
Potasiu, g 64 42,1 85 39,9 16 5,55 23 4,44 0 0 0 216 +152 +237,5
Sulf, g 21 4,86 9 2,8 0,8 0,45 1,2 2,24 0 0 0 21,35 +0,35 +1,7
Fier, mg 617 453,6 1425 427 32 63 198,1 0,08 0 0 0 2599 +1982 +321,2
Cupru, mg 87 22,1 29 7 7,6 9 3,22 18,8 0 0 0 96,7 +9,7 +11,1
Zinc, mg 440 51,57 128 40,6 13,2 29,25 14,56 54,88 0 0 0 332 -108 -24,5
Mangan, mg 440 71,28 675 28 44,4 13,2 17,22 29,6 0 0 0 878,7 +438,7 +99,7
Cobalt, mg 6,1 0,54 0,5 0 0,4 0,15 0,42 0,1 0 0 4,35 6,45 +0,35 +5,7
Iod, mg 6,1 0,81 2 0,7 0 0,15 0,49 0,39 0 0 0 4,54 -1,56 -25,6
Caroten, mg 440 132,3 60 140 0,4 0,6 0 0,16 0 0 0 333,46 -106,5 -24,2
D, UI 9,3 972 900 350 0 0 0 3,6 0 0 0 2225,6 +2216,3 +23831,2
E, mg 352 361,8 350 322 2,8 22,5 2,1 2,4 0 0 0 1063,6 +711,6 +202,6

28
Rația 2
Alimentația unei vaci gestante cu masă vie de 450 kg și o producție planificată la 4500 litrii lapte, pe perioada de vară.

at, g Diamonifosf

Lysine, gADM L-
Sare de , g

Triptofan,g
Nutreț Admini

uruială, kgPorumb

Melasă din
stepă, kgGraminee de

soarelui, kgȘrot de

grîu, kgPleavă de

zinc, mgSulfat de

cobalt, mgSulfat de

potasiu, mgIodură de

Total
kgPorumb fază

masă verde

normă +/- Diferența

față de Diferența
floarea

sfeclă, kg
de înflorire,

față de
înflorire, kg Lucernă
strarea

fază
Indicii
Norma 15,9 12,6 3 0,5 0,7 1,5 0,2 68,7 1033 20,8 52 18 8,9 7,3 35 g %
UNO 8,9 2,39 2,65 0,72 0,52 0,12 2 0,15 0 0 0 0 0 0 0 8,55 -0,35 -3,9
EM, Mj 104 27 32,3 10,2 6,4 3,6 19,2 1,9 0 0 0 0 0 0 0 100,6 -3,4 -3,3
SU, kg 10,6 2,78 3,53 1,31 0,47 0,58 1,27 0,16 0 0 0 0 0 0 0 10,1 -0,5 -4,7
PB, g 1492 270,3 667,8 123 104,5 44,1 138 19,8 0 0 0 0 0 0 0 1367,5 -124,5 -8,3
PD, g 930 174,9 504 72 83,5 18,3 100,5 12 0 0 0 0 0 0 0 965,3 +35,3 +3,8
Lizină,g 74 11,1 27,7 6 6,1 1,2 4,2 0 0 0 0 0 17,7 0 0 74 0 0
Metionină,g 37 6,4 25,2 3,3 3,9 1,3 2,7 0 0 0 0 0 0 0 0 42,8 +5,8 +15,7
Triptofan, g 26 3,2 8,8 0,6 2,7 0,2 1,8 0 0 0 0 0 0 8,7 0 26 0 0
GB, g 290 63,6 100,8 51 161,5 12,5 64,5 0 0 0 0 0 0 0 0 453,9 +163,9 +56,5
CB, g 2487 667,8 1020,6 417 113,5 189,8 64,5 0 0 0 0 0 0 0 0 2473,2 -13,8 -0,6
Amidon, g 962 71,6 0 26,4 12,5 0 840 0 0 0 0 0 0 0 0 950,5 -11,5 -1,2
Zahăr, g 805 397,5 189 72 31 0,9 30 108,6 0 0 0 0 0 0 0 828,5 +23,5 +2,9
Sare de bucătărie 52 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 52 0 0 0 52 0 0
Calciu,g 82 11,1 59,2 4,5 0,8 5,1 0,6 0,6 0 0 0 0 0 0 0 81,9 -0,1 -0,1
Fosfor, g 47 11,1 8,8 2,4 3,3 1,5 4 0,04 15,8 0 0 0 0 0 0 47 0 0
Magneziu, g 19 4,8 8,8 1,2 1,8 1,3 2,2 0,02 0 0 0 0 0 0 0 19,12 +0,12 +0,6
Potasiu, g 64 57,2 66,8 3,3 3,4 8,2 5,5 6,6 0 0 0 0 0 0 0 151 +87 +135,9
Sulf, g 21 3,2 21,8 7,5 1,4 1 0,4 0,3 0 0 0 0 0 0 0 35,6 +14,6 +69,5
Fier, mg 617 795 1474,2 60 0,05 128,7 63 56,6 0 0 0 0 0 0 0 2577,5 +1960,5 +317,7
Cupru, mg 87 14,3 35,3 6 11,7 2,2 9 0,9 0 0 0 0 0 0 0 79,4 -7,6 -8,7
Zinc, mg 440 35 85,7 21 34,3 7 29,2 4,2 0 222,7 0 0 0 0 0 439,1 -0,9 -0,2
Mangan, mg 440 186 66,8 108 10,9 22,3 13,2 4,9 0 0 0 0 0 0 0 412,1 -27,9 -6,3
Cobalt, mg 6,1 0 1,3 0,09 0 0,1 0,15 0,12 0 0 4,3 0 0 0 0 6,06 -0,04 -0,6
Iod, mg 6,1 0 0 0,3 0 0,03 0,15 0,14 0 0 0 0 0 0 5,48 6,1 0 0
Caroten, mg 440 763,2 630 105 0 3,5 0,6 0 0 0 0 0 0 0 0 1502,3 +1062,3 +241,4
D, UI 9,3 23,8 63 8,4 0 8,4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 103,6 +94,3 +1014
E, mg 352 636 630 105 0 0 22,5 0,6 0 0 0 0 0 0 0 1394,1 +1042,1 +296

29
Analiza rației 1 și 2
Indicii Iarna Vara
Rezultatul Rezultatul
Structura rației, %:
Grosiere 38,6 1,4
Suculente, inclusiv: 21,6 67,4
Siloz 73,7 0
Masă verde 0 100
Concentrate 39,8 31,2
Conținutul de SU la 100 kg masă vie, kg 2,44 2,24
Conținutul de CB în SU a rației, % 22,3 24,5
Cantitatea de PD la 1 UN, g 118,1 112,9
Raport Z : PD 0,80 : 1 0,86:1
Raport A : Z 1,14 : 1 1,15:1
Raport Ca : P 1,74 : 1 1,74:1
Cantitatea de GB în SU a rației, % 3,1 4,5

30
Rația 3

Porumb , kg

Triptofan, g
t , gDiamonifosfa

de normă+/- Diferența față


L-Lysine, g

de normă+/-Diferența față
Nutreț Admini

bucătărie, gSare de

cobalt, mg Sulfat de
cupru, mgSulfat de

zinc, mgSulfat de

potasiu,mgIodură
kgȘrot de soia,
diferite Graminee cu

Total
kgPorumb fază

verde, kgMazăre masă

grîu, kgPleavă de
sfeclă, kgMelasă din
de înflorire,
strarea

Indicii Norma 22 14 11 0,5 2,5 0,35 2,4 102,5 90 269 2906, 40,6 16 20,3 8,9 54 g %
5
UNO 14,4 5,94 2,1 1,87 0,6 3,32 0,27 0,4 0 0 0 0 0 0 0 0 14,5 +0,1 +0,7
EM, Mj 169 68,2 23,8 24,2 6,4 32 3,3 12,2 0 0 0 0 0 0 0 0 200 +31 +18,3
SU, kg 16,5 7,79 2,45 2,2 0,45 2,12 0,28 2,01 0 0 0 0 0 0 0 0 17,3 +0,8 +4,8
PB, g 2260 1032 238 451 219,5 230 34,6 151,2 0 0 0 0 0 0 0 0 2356 +96 +4,2
PD, g 1515 660 154 308 200 167,5 21 66 0 0 0 0 0 0 0 0 1576 +61 +4
Lizină,g 115,5 41,8 9,8 23,1 13,8 7 0 4,1 0 0 0 0 0 15,9 0 0 115, 0 0
5
Metionină,g 58 30,8 5,6 15,4 5,9 4,5 0 4,6 0 0 0 0 0 0 0 0 66,8 +8,8 +15,2
Triptofan, g 41,5 8,8 2,8 4,4 1,9 3 0 0,7 0 0 0 0 0 0 19,9 0 41,5 0 0
GB, g 505 286 56 66 13,5 107,5 0 42,7 0 0 0 0 0 0 0 0 572 +67 +13,3
CB, g 3970 2222 588 363 31 107,5 0 652,6 0 0 0 0 0 0 0 0 3964 -4 -0,1
Amidon, g 2237,5 156,2 63 605 9 1400 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2233 -4,5 -0,2
Zahăr, g 1420 506 350 275 47,5 50 190 3,1 0 0 0 0 0 0 0 0 1422 +2 +0,1
Sare de bucătărie 102,5 0 0 0 0 0 0 0 102,5 0 0 0 0 0 0 0 102 -0,5 -0,5
Calciu,g 102,5 33 9,8 33 1,3 1 1,1 17,5 0 0 0 0 0 0 0 0 96,7 -5,8 -5,6
Fosfor, g 73,5 17,6 9,8 8,8 3,3 6,7 0,1 5,3 0 20,7 0 0 0 0 0 0 72,3 -1,2 -1,6
Magneziu, g 25,5 8,8 4,2 6,6 1,7 3,7 0,03 4,3 0 0 0 0 0 0 0 0 29,3 +3,8 +14,9
Potasiu, g 106 90,2 50,4 44 9,7 9,2 11,5 28,1 0 0 0 0 0 0 0 0 243 +137 +129,2
Sulf, g 33,5 8,8 2,8 17,6 1,5 0,7 0,5 3,4 0 0 0 0 0 0 0 0 35,3 +1,8 +5,4
Fier, mg 1152,5 880 700 836 108 105 99 441,4 0 0 0 0 0 0 0 0 3169 +2016,5 +175
Cupru, mg 136,5 11 12,6 17,6 8,3 15 1,6 7,7 0 0 63,5 0 0 0 0 0 137 +0,5 +0,4
Zinc, mg 895 37,4 30,8 97,9 20,8 48,7 7,3 24 0 0 0 626,4 0 0 0 0 893 -2 -0,2
Mangan, mg 895 297 163,8 250,8 18,5 22 8,6 76,3 0 0 0 0 0 0 0 0 837 -58 -6,5
Cobalt, mg 10,1 0 0 1,10 0,06 0,2 0,2 0,4 0 0 0 0 8,4 0 0 0 10,1 0 0
Iod, mg 12,5 0 0 0 0,24 0,2 0,2 0,1 0 0 0 0 0 0 0 11,8 12,5 0 0
Caroten, mg 647,5 770 672 418 0,1 1 0 12 0 0 0 0 0 0 0 0 1873 +1225,5 +189,3
D, UI 14,4 77 21 22 2,2 0 0 28,8 0 0 0 0 0 0 0 0 151 +136,6 +948,6
E, mg 577,5 1232 560 429 1,5 37,5 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2261 +1683,5 +291,5
Alimentația unei vaci lactante cu masă corporală de 450 kg și o producție de 20 litrii lapte zilnică, pe perioada de vară.

31
Rația 4
Alimentația unei vaci lactante cu masă vie de 450 kg și o producție de 11 litrii lapte zilnică, pe perioada de iarnă.

at, gDiamonifosf

L-Lysine, g

Triptofan, g

de normă+/-Diferența față
de normă+/- Diferența față
Nutreț Admini

porumb, kgSiloz de

răsărită, kgȘrot de

porumb, kgUruială de

bucătărie, gSare de

zinc, mgSulfat de

cobalt, mgSulfat de

potasiu,Iodură de
kgFîn de forb,

furajeră, kgMelasă din

Total
lucernă, kgFîn de

grîu, kgPleavă de
strarea

sfeclă
Indicii
Norma 4 2,8 9,8 0,3 3,5 2 1,1 665 235 1335, 30,3 13,9 10,4 3,3 23,9 g %
4
UNO 9,8 1,76 1,23 1,96 0,3 0,6 2,65 0,84 0 0 0 0 0 0 0 9,34 -0,46 -4,7
EM, Mj 116 26 18,8 22,5 3,9 17,8 25,6 10,3 0 0 0 0 0 0 0 142,7 +26,7 +23
SU, kg 12,8 3,4 2,32 2,45 0,27 2,93 1,7 0,88 0 0 0 0 0 0 0 13,95 +1,15 +8,9
PB, g 1482 380 403,2 245 131,7 220,5 184 108,9 0 0 0 0 0 0 0 1673 +191 +12,9
PD, g 970 224 282,8 137,2 50,1 91,7 134 66 0 0 0 0 0 0 0 985,8 +15,8 +1,6
Lizină,g 90 15,2 20,4 4,9 8,3 5,9 5,6 0 0 0 0 29,7 0 0 0 90 0 0
Metionină,g 45,2 12 15,4 7,8 3,6 6,6 3,6 0 0 0 0 0 0 0 0 49 +4,2 +8,4
Triptofan, g 32 6,4 4,5 2,9 1,2 1 2,4 0 0 0 0 0 13,6 0 0 32 0 0
GB, g 301,2 100 61,6 98 8,1 62,3 86 0 0 0 0 0 0 0 0 416 +114,8 +38,1
CB, g 3545 1028 708,4 735 31 951,6 86 0 0 0 0 0 0 0 0 3540 -5 -0,1
Amidon, g 1258,7 0 25,2 78,4 9 0 1120 0 0 0 0 0 0 0 0 1233 -25,7 -2
Zahăr, g 815 40 56 58,8 47,5 4,5 40 597,3 0 0 0 0 0 0 0 844,1 +29,1 +3,6
Sare de bucătărie 66,5 0 0 0 0 0 0 0 66,5 0 0 0 0 0 0 66,5 0 0
Calciu,g 66,5 33,2 47,6 13,7 0,8 25,6 0,8 3,5 0 0 0 0 0 0 0 125,2 +58,7 +88,3
Fosfor, g 46,5 8 6,2 3,9 2 7,7 5,4 0,22 0 54,05 0 0 0 0 0 87,47 +40,97 +88,1
Magneziu, g 20 9,2 8,4 4,9 1 6,3 3 0,1 0 0 0 0 0 0 0 32,9 +12,9 +64,5
Potasiu, g 74,5 45,2 43,7 28,4 5,8 40,9 7,4 36,2 0 0 0 0 0 0 0 207,6 +133,1 +178,6
Sulf, g 24,5 4,8 5 3,9 1 4,9 0,6 1,5 0 0 0 0 0 0 0 21,7 -2,8 -11,4
Fier, mg 785 1800 470,4 597,8 64,8 643,6 84 311,3 0 0 0 0 0 0 0 3972 +3187 +406
Cupru, mg 85 16 23 9,8 5 11,2 12 5,1 0 0 0 0 0 0 0 82,1 -2,9 -3,4
Zinc, mg 567,5 60 53,5 56,8 12,5 35 39 22,9 0 0 287,8 0 0 0 0 567,5 0 0
Mangan, mg 570 200 73,9 39,2 11,1 111,3 17,6 27,1 0 0 0 0 0 0 0 480,2 -89,8 -15,7
Cobalt, mg 6,3 2 0,6 0 0,04 0,6 0,2 0,7 0 0 0 0 0 2,16 0 6,3 0 0
Iod, mg 7,5 0 0,8 1 0,15 0,2 0,2 0,8 0 0 0 0 0 0 4,35 3,15 0 0
Caroten, mg 430 60 137,2 196 0,06 17,5 0,8 0 0 0 0 0 0 0 0 411,6 -18,4 -4,3
D, UI 9,8 640 1008 490 1,3 42 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2181 +2171 +22155
E, mg 392,5 200 375,2 450,8 0,9 0 30 3,3 0 0 0 0 0 0 0 1060 +667,5 +170,1

32
Analiza rației 3 și 4
Indicii Vara Iarna
Rezultatul Rezultatul
Structura rației, %:
Grosiere 2,76 38,44
Suculente, inclusiv: 68,34 20,98
Siloz 0 100
Masă verde 100 0
Concentrate 28,9 40,58
Conținutul de SU la 100 kg masă vie, kg 3,84 3,1
Conținutul de CB în SU a rației, % 22,9 25,4
Cantitatea de PD la 1 UN, g 108,7 105,5
Raport Z : PD 0,9:1 0,86:1
Raport A : Z 1,57:1 1,46:1
Raport Ca : P 1,34:1 1,43:1
Cantitatea de GB în SU a rației, % 3,3 3
Cantitatea de UN la 1kg lapte, UN 0,725 0,849
Cantitatea de concentrate la 1kg lapte, g 167,5 344,5

33
Calcularea necesarului de nutrețuri pentru o vacă cu masa corporală 450 kg și producția de lapte anuală 4500 l.
Nutrețurile Perioada de gestație Perioada de lactație Necesarul Conținutul Structura
Vara (30 zile) Iarna (30 zile) Vara (125 zile) Iarna (180 zile) total de total în UN anuală a
nutrețuri în rației, %
(365 zile), necesarul
kg anual de
nutrețuri
Pe 1 Pe toată Pe 1 Pe toată Pe 1 zi/kg Pe toată Pe 1 zi/kg Pe toată
zi/kg perioada, zi/kg perioada, perioada, perioada,
kg kg kg kg
Fibroase:
Fîn de lucernă; 0 0 2,7 81 0 0 2,8 504 585 257,4 7,78
Fîn de pajiște; 0 0 5 150 0 0 0 0 150 63 1,9
Pleavă de grîu; 0,7 21 0 0 2,4 300 3,5 630 951 161,67 4,9
Fîn de forb 0 0 0 0 0 0 4 720 720 316,8 9,57
Suculente:
Siloz de porumb; 0 0 7 210 0 0 9,8 1764 1974 394,8 11,93
Sfeclă furajeră 0 0 4 120 0 0 0 0 120 14,4 0,43
Nutrețuri verzi:
Purumb fază de înflorire; 15,9 477 0 0 14 1750 0 0 2227 334,05 10,1
Lucernă fază de înflorire; 12,6 378 0 0 0 0 0 0 378 79,38 2,4
Graminee de stepă; 3 90 0 0 0 0 0 0 90 21,6 0,65
Graminee diferite ierburi; 0 0 0 0 22 2750 0 0 2750 752,5 22,75
Mazăre 0 0 0 0 11 1375 0 0 1375 233,75 7,06
Nutrețuri concentrate:
Porumb; 1,5 45 1,5 45 2,5 75 2 60 225 299,25 9,04
Șrot de soia; 0 0 0,8 24 0,5 62,5 0 0 86,5 104,66 3,17
Șrot de floarea soarelui 0,5 15 0 0 0 0 0,3 54 69 71,07 2,15
Reziduuri furajere:
Melasă din sfeclă furajeră 0,7 21 0,2 6 0,35 43,75 1,1 198 268,75 204,25 6,17
Suplimente minerale:
Sare, g 52 g 1,6 kg 52 g 1,6 kg 102,5 g 12,8 kg 66,5 g 12 kg 28 kg 0 -
Monoaminofosfat, g 82 g 2,46 kg 0 0 0 0 0 0 2,46 kg 0 -
Sulfat de cobalt, mg 21 mg 630 mg 20,8 mg 624 mg 40,6 mg 5075 mg 10,4 mg 1872 mg 8,201 g 0 -
Sulfat de zinc, mg 0 0 1033 mg 31 g 2906,5 mg 363,3 g 1335,4 mg 240,4 g 634,7 g 0 -
Diamonifosfat, g 0 0 68,7 g 2,05 kg 90 11,25 kg 235 g 42,3 kg 55,6 kg 0 -
Sulfat de cupru, mg 0 0 0 0 269 mg 33,625 g 0 0 33,625 g 0 -

34
8 kg 0 -
ADM L-Lysine, g 0 0 18 g 0,54 kg 16 g 2 kg 30,3 g 5,454 kg 5,31 kg 0 -
L-Triptofan, g 0 0 8,9 g 0,27 kg 20,3 g 2,54 kg 13,9 g 2,5 kg 219 g 0 -
Iodură de potasiu, mg 0 0 7,3 g 219 g 0 0 0 0
Total - - - - - - - - - 3308,6 100

35
Nutrețurile Necesarul Pierderile Fondul de Totalul
anual de posibile asigurare necesar de
nutrețuri, t nutrețuri
pentru 310
vaci, t
% t % t
Fibroase:
Fîn de lucernă; 181,35 10 18,135 15 27,2 208,55
Fîn de pajiște; 46,5 10 4,65 15 6,975 53,475
Pleavă de grîu; 294,81 10 29,481 10 29,481 324,291
Fîn de forb 223,2 10 22,32 15 256,68
Suculente:
Siloz de porumb; 611,94 20 61,194 20 122,39 734,333
Sfeclă furajeră 37,2 10 3,72 - - 37,2
Nutrețuri verzi:
Purumb fază de înflorire; 690,37 5 69,037 - - 690,37
Lucernă fază de înflorire; 117,18 5 11,718 - - 117,18
Graminee de stepă; 27,9 20 2,79 - - 27,9
Graminee diferite ierburi; 852,5 20 85,25 - - 852,5
Mazăre 426,25 5 42,625 - - 426,25
Nutrețuri concentrate:
Porumb; 69,75 5 6,975 20 13,95 83,7
Șrot de soia; 26,815 5 2,6815 20 5,363 32,178
Șrot de floarea soarelui 21,39 5 2,139 20 4,278 25,668
Reziduuri furajere:
Melasă din sfeclă furajeră 83,31 5 8,331 20 16,66 99,97
Suplimente minerale,
Vitamine și Aminoacizi:
Sare 8,68 0 0 0 0 8,68
Monoaminofosfat, kg 762,6 0 0 0 0 762,6
Sulfat de cobalt, kg 2,55 0 0 0 0 2,55
Sulfat de zinc, kg 196,76 0 0 0 0 196,76
Diamonifosfat, t 1,73 0 0 0 0 1,73
Sulfat de cupru, kg 10,43 0 0 0 0 10,43
ADM L-Lysine, t 2,48 0 0 0 0 2,48
L-Triptofan, t 1,65 0 0 0 0 1,65
Iodură de potasiu, kg 67,9 0 0 0 0 67,9
Necesarul anual de nutrețuri colectate pentru o cireadă de vaci de 310
capete, cu evidența pierderilor la păstrare și al fondului de asigurare

36
Concluzii și propuneri

1. Substanțele sintetice azotate neproteice și utilizarea lor în hrana


rumegătoarelor.
Microorganismele din rumenul rumegătoarelor pot utiliza substanţe
azotate sintetice neproteice (SASN) pentru sinteza proteinei lor corporale, pe
care o pun ulterior la dispoziţia organismului animal. În acest fel, la
rumegătoare se poate substitui aproximativ 30-50% din necesarul zilnic de
proteină. SASN se utilizează în raţia rumegătoarelor, asigurându-se astfel
acoperirea deficitului de azotat al raţiei şi optimizarea sintezei proteice
microbiene.

2. Calcularea valorii nutritive a 1 kg făină de lucernă și 1 kg șrot de soia


pentru porcine.
Calcularea valorii nutritive energetice generale în unutatea nutritivă
ovăz conform datelor compoziției chimice a nutrețurilor ți digestibilității
substanțelor nutritive, ne oferă posibilitatea de valorificare a nutrețurilor, și
astfel ne permite cunoașterea nutrețurilor care prin urmare vor fi
administrate animalelor.
3. Caracteristica și utilizarea în alimentația animalelor domestice a
reziduurilor de la industria zahărului, amidonului și spirtului.

În prezent, ne aflăm în faţa unor fenomene pe care le putem numi stres


al excesului de deşeuri, cauzate în mare parte şi procesărilor din domeniul
agro-alimentar. Dintre aceste reziduuri, unele pot fi utilizate ca bază
energetică pentru creşterea şi dezvoltarea unor microorganisme utile.
Borhoturile de melasă şi de cereale (de la fabricarea alcoolului), deşeurile
din industriile: berii, vinului, zahărului, conservelor, morăritului, laptelui,

37
lemnului etc pot să constituie o bază pentru dezvoltarea proceselor
biotehnologice de produşi utili, ca alternativă sustenabilă.

4. Particularitățile alimentației palmipedelor (Rațe și Gîște).


Particularităţile tubului digestiv la păsări determină deosebiri în
alimentaţia acestora comparativ cu a mamiferelor. De asemenea, în cadrul
clasei, există deosebiri între specii – granivorele au anumite particularităţi
care se deosebesc de cele ale palmipedelor. Astfel la palmipede tubul
digestiv este mai lung, are capacitate mai mare şi este adaptat pentru
furaje concentrate. Acestea în comparație cu păsările obișnuite se cresc
preferabil pe ape (lacuri, iazuri, heleșteie), trăind în simbioză cu populația
acvatică.

5. Alcătuirea rației de hrană echilibrată pentru un vier reproducător cu


masa corporală de 280 kg, vîrstă mai mare de 2 ani, activitate sexuală
intensivă.
Vierii, comparativ cu alţi reproducători masculi, au cea mai mare
capacitate reproductivă, fiindcă sunt folosiţi la montă tot timpul anului şi
produc o mare cantitate de material seminal, având cerinţe ridicate în
proteine, atât cantitativ cât şi calitativ .

6. Calcularea necesarului de furaje anual pentru o fermă de vaci ce


numără 310 capete, ce au masă medie corporală egală cu 450 kg și
producție medie pe lactație de 4500 litri lapte.
Normele furajere pentru vacile lactante depind de: vârstă, masa
corporală, nivelul de producţie, starea de îngrăşare şi starea fiziologică.
Alimentaţia vacilor în perioada gestantă trebuie să asigure
satisfacerea cerinţelor de întreţinere,necesarul pentru dezvoltarea fătului şi
necesarul pentru depunerea substanţelor nutritive de rezervă. Alimentaţia
vacilor gestante trebuie să aibă în vedere creşterea pronunţată a fetisului
în ultemele 2 – 3 luni .Normele de hrană sunt stabilte în funcție de masa
corporală, vîrstă, starea de îngrășare, perioada de gestație și producția de
lapte planificată.

38
Bibliografie

1. V. Vrîncean, L. Caisîn, Gh.Tătaru. Nutriția și alimentația animalelor.


Indicații metodice cu privire la îndeplinirea lucrărilor de laborator pentru
studenții specialității 614.1-Zootehnie. Chișinău – 2009. 43 Pagini.
2. V. Vrîncean, L. Caisîn, N.Grosu. Compoziția chimică și valoarea nutritivă a
nutrețurilor. Îndrumări metodice pentru studenții specialităților: 614.1-
Zootehnie, 618.1-Biotehnologii agricole, 641.1-Medicină veterinară.
Chișinău – 2014. 34 Pagini.
3. V. Vrîncean, L. Caisîn, N.Grosu. Norme de hrană pentru animale
domestice. Îndrumări metodice pentru studenții specialităților: 614.1-
Zootehnie, 618.1-Biotehnologii agricole, 641.1-Medicină veterinară.
Chișinău – 2014. 62 Pagini.
4. M.Miloș, P.Halga, Gh.Sălăjan, I.Vișan, D.Drînceanu. Probleme speciale de
preparare și controlul calității nutrețurilor. Editura didactică și pedalogică
București-1983.
5. Ioan Luca. Nutriția și alimentația animalelor. Curs. Timișoara – 1999. 118
pagini

39