Curent literar se numește o mișcare literară de o anumită amploare care reunește un număr de scriitori în baza unui

program estetic și a unor înclinații relativ comune și constituie o rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci. În
cadrul unul curent literar, unitatea de viziune (Weltanschauung) se exprimă prin temele, motivele, subiectul, personajele
și formulele expresive preferate.[1]
Scriitorii aparținând unui curent literar împărtășesc principii estetice similare, se raportează într-o manieră comună la o
anumită tradiție literară, concordă în preferințele lor pentru anumite genuri și specii literare, recunoscând o anumită
ierarhie a acestora ca, de exemplu, preferința clasicismului pentru tragedie. În operele lor, ei utilizează modele artistice
asemănătoare într-un sens larg (de exemplu, în creațiile romanticilor se întâlnește frecvent antiteza). Principiile estetice
ale unui curent literar sunt cristalizate, de obicei, într-un manifest literar.[2]
Manifestul literar
Manifestul literar este un text de dimensiuni reduse, în care se afirmă o nouă concepție cu privire la literatură. El este
conceput, de regulă, sub o formă polemică, deoarece noua orientare literară se opune orientării anterioare.[3] De obicei,
un manifest programatic este publicat într-o revistă, ori ca prefață a unei cărți, semnată de un autor binecunoscut, dar
se întâlnesc și situații când principiile sale au fost desprinse mai târziu, pe măsura manifestării curentului literar
respectiv.[4]

Umanism[
Reprezentanți[
 Miron Costin
 Grigore Ureche
 Ion Neculce
 Dimitrie Cantemir
 Stolnicul Constantin Cantacuzino
 Nicolae Milescu Spătarul

Clasicism
(Secolul al XVII-lea)

Trăsături
Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând
importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere:
caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan),
exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.
Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și rigoarea unor exprimări
care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică
fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a observa fenomenele în contextul universului și de a le închega
într-un sistem proporțional și armonios, corespunzător frumosului și concordant cu norme rationale care impun tipuri
model, perfecțiunea, idealul. Curentul se definește ca o mișcare artistică și literară care promovează ideile de echilibru
și armonie a ființei umane, constituite în modele durabile și care se pot regăsi în timp.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a unui sistem armonios,
stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță cu norme specifice (cele trei unități în
dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecțiunii formelor. S-a manifestat în toate artele – literatură,
pictură, muzică, arhitectură. Trăsături: regula celor trei unități în dramaturgie (de loc, timp, acțiune); puritatea genurilor
și a speciilor literare; întâietatea rațiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr și natural (în literatură),
înfrumusețarea și înnobilarea naturii (în pictură); promovarea virtuții – propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral,
complet (tip social – excepțional, unic – un model); natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator.
Cultivă trăsături distincte – curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea, avariția, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea,
stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se folosește și pentru a denumi perfecțiunea, armonia.

Reprezentanți
 Boileau
 La Fontaine
 Jean Racine
 La Bruyere
 Pierre Corneille
 Anton Krâlov
 Antioh Cantemir

Iluminism
(Secolul al XVIII-lea)

Reprezentanți
 Ion Budai-Deleanu
 Samuil Micu
 Petru Maior
 Gheorghe Șincai
 Samuel Richardson
 Johann Wolfgang von Goethe
 Immanuel Kant
 Daniel Defoe
 Jean-Jacques Rousseau
 Denis Diderot

Realism
(Secolul al XIX-lea)

Trăsături
Realismul este un curent literar-artistic care se afirmă din a doua jumătate a secolului XIX în culturile europene. În sens
larg, realismul reprezintă o metodă de creație în literatură și artă, caracterizată prin redarea veridică, obiectivă a
realității și prin apropierea creației de viață.

Reprezentanți
Lev Tolstoi

 Charles Dickens
 Gustave Flaubert
 Stendhal
 Ioan Slavici
 Liviu Rebreanu
 Mihail Sadoveanu

Naturalism
Trăsături
Naturalismul este un curent literar apărut în Franța, sub influența lui Flaubert, în a doua jumătate a sec. XIX, care
adoptă în literatură metodele de investigație proprii științelor exacte: observația minuțioasă, reproducerea realității în
toate aspectele ei, oricât de sordide, personajele având trăsăturile determinate de ereditate, de mediul social etc.

Reprezentanți
 Emile Zola
 Guy de Maupassant
 Theodore Dreiser (O tragedie americană, 1925)

Impresionism
Trăsături
Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică și literatură, mai ales
în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Reprezentanți

Poporanism
Trăsături
Orientare populară apărută la începutul secolului XX, ai cărei reprezentanți considerau că țărănimea este adevăratul
fond al poporului român, depozitul valorilor spirituale și morale. Poporaniștii susțin că s-ar putea crea o societate agrară
care să nu fie deranjată sau atinsă de industrializare. Ei atrag atenția asupra drepturilor nerespectate ale țăranilor.

Reprezentanți
George Topârceanu,

 Mihail Sadoveanu

Parnasianism
Trăsături
Parnasianismul afirmă autonomia esteticului, susținând prin Gautier teoria artei pentru artă. Dezamăgiți de societate și
de inutilitatea angajării revoluționare poeții se izolează de lumea acțiunii. Poezia este picturală, obiectivă, rece, cu
structuri savante. Descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor. Poeții caută perfectiunea formală,
corectitudinea versurilor, sonoritățile cuvintelor și a rimelor rare.

Simbolism
Apare în Franța în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacție împotriva parnasianismului. Termenul este impus
de Jean Moreas, care în 1886 scrie un manifest literar numit "Le symbolisme". Precursorul simbolismului este
considerat Charles Baudelaire prin volumul "Corespondențe".

Trăsături
 utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.
 cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidență stări sufletești vagi, confuze, de melancolie,
plictiseală.
 cultivarea elementului muzical, a sonorității verbale.
 existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive, vizuale etc.).

Franța
Charles Baudelaire

 Stephane Mallarme
 Paul Verlaine
 Tristan Corbière
 Jules Laforgue
 Novalis
 Arthur Rimbaud
 Paul Verlaine

România
 Ștefan Petică, Fecioare în alb (volum publicat în 1902)
 Dimitrie Anghel, În grădină (volum publicat în 1905)
 Ion Minulescu, Romanțe pentru mai târziu (volum publicat în 1908)
 Alexandru Macedonski, Flori sacre (volum publicat în 1912)
 George Bacovia, Plumb (volum publicat în 1916)
Sămănătorism
Trăsături
  Samanatorismul este un curent literar, ideologic si social-politic in primul deceniu al secolului al XX-lea, denumit dupa
revista „Samanatorul” care a reprezentat, in modul cel mai pregnant, teoretic si practic, directiile de manifestare.
Aparitia „Samanatorului”, revista literara saptamanala (Bucuresti, intre 2 decembrie 1901 si 27 iunie 1910) a fost
pregatita ca program, de publicatii anterioare : „Viata” (1893), „Vatra” (1894) si mai putin cunoscutele „Gazeta
sateanului” (1884) si „Albina” (1897), în care au semnat multi scriitori intelectuali ai timpului, raspunzand unui program
de „luminare a satelor” initiat de Spiru Haret, ministru pe atunci al Instructiunii publice.

Reprezentanți
 Emil Gârleanu
 George Coșbuc
 Alexandru Vlahuță
 Octavian Goga

Modernism
(Secolul XX)
Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care implică ideea de negare a tradiției. Astfel,
modernismul poate fi pe deplin înțeles doar dacă e privit în opoziție cu tradiționalismul, primul promovând
nonconformismul, dinamismul, inovația, iar cel de-al doilea respectând cu strictețe regulile impuse de tradiție.[5]
Trăsături:

 Negarea valorilor poetice

 Refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune
 Ruptura de trecut
 Revolta și libertatea de exprimare
 Originalitatea și tendința de a șoca
 starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului
 luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile
 problematica conștiinței nelinistite
 predilecția pentru stări limită:coșmar, halucinație, ridicol, grotesc
 exacerbare a sensibilității, a facultăților perceptive, vederea monstruoasă
 drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele genezice ale universului
 aspirația spre regăsirea echilibrului originar

Reprezentanți
 Lucian Blaga
 Tudor Arghezi
 Ion Barbu
 Franz Kafka
 Marcel Proust
 James Joyce
 George Bacovia

Romancieri români
 Camil Petrescu
 Hortensia Papadat Bengescu
 Mircea Eliade
 Mihail Sebastian
 Anton Holban

Poeți români
 Ion Barbu
 Tudor Arghezi
 Lucian Blaga

Critici literari români

George Călinescu

 Eugen Lovinescu
 Tudor Vianu
 Vladimir Streinu

Gândirism
Reprezentanți
 Lucian Blaga
 Nichifor Crainic
 Ovidiu Papadima

Expresionism
Trăsături
Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susținătorii
acestui curent propun în schimb o literatură a iraționalului.

 Confirmarea libertății absolute a spiritului;

 Lumea existenței e o lume a culorilor;
 Arta - expresie profundă a sufletului uman, și nu o reproducere a naturii;
 Explozia sentimentului, starea dionysiacă;
 Năzuința spre absolut, ideea escaladării cerului;
 Revolta împotriva condiției umane;
 Strigătul fără ecou în totul cosmic;
 Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea;
 Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniștea existențială;
 Personajele sunt figuri generice, simboluri (în teatru);
 Orientarea spre parabolă.
(Vezi și Manual de literatură română, clasa a XI-a, Litera Educațional, p. 247)

Dadaism
 Tristan Tzara

Integralism
Reprezentanți
 Ilarie Voronca
 Stephan Roll
 Filip Brunea-Fox
 Ion Călugăru
 Mihail Cosma
 Benjamin Fondane

Constructivism
În România, constructivismul s-a concretizat în doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) și mai ales
în integralism, bazat pe o fundație constructivistă și combinând elemente din alte curente de avangardă precum
suprarealismul sau futurismul.

 Ion Vinea
 Ilarie Voronca
 Stephan Roll

Umanism          
Mișcare spirituală care stă la baza Renasterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de
viață, de gândire și de creație artistică.

  Reprezentati:
 Miron Costin
 Grigore Ureche
 Ion Neculce
 Dimitrie Cantemir    

Clasicism
Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele,
caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula,
satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate
de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de
pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

 Reprezentanți:
 Boileau
 La Fontaine
 Jean Racine
Iluminism
Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei.

Reprezentati:
 Ion Budai-Deleanu,
 Samuil Micu,
 Petru Maior,
 Gheorghe Șincai

Romantism
Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea înAnglia şi
Germania, iar în secolul al XIX-lea în Franţa. S-a extins în toată Europa şiaproape în toate ţările
lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism si a afirmat specificul naţional, mai ales în
Anglia, Germania, Italia.

Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul, grotescul, macabrul,

fantasticul,aspiraţia spre originalitate, libertatea formelor, introducerea de noi specii: drama
romantică, meditaţia, poemul filozofic, nuvela istorică, inovaţii prozodice; primatul
subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunându-se genului liric; cultivarea specificului
naţional prin istorie, folclor, natură.

Reprezentanti:
 Victor Hugo
 Costache Negruzzi
 Lamartine
 Mihai Eminescu
Realism
Fixarea denumirii curentului şi teoretizarea sa, începe odată cu declinul romantismului, în anii
1850, deşi din perioada de avânt a romantismului (1830 – 1850) datează câteva scrieri realiste
remarcabile, mai cu seamă în literatura franceză.Realismul a pătruns în literatura română
odată cu romantismul şi clasicismul, de aceea începuturile realismului românesc sunt marcate
de co-prezenţa celorlalte două curente literare.

De aceea realismul românesc a fost mai întâi ancorat în istorie, conform interesului romantic
pentru trecut, şi  nu în aspecte sociale contemporane autorului, conform specificului său:
descrieri amănunţit-realiste de haine şi obiceiuri culinare în Alexandru Lăpuşneanul, de
Costache Negruzzi (1840).

Reprezentanti:

 Lev Tolstoi
 Charles Dickens
 Gustave Flaubert
 Stendhal
 Ioan Slavici

Naturalism
Naturalismul este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secolului
XIX în Franța și în restul Europei.

Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia

credeau că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul
încearcă doar să descrie subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează
principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.
Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecții au o simbolistică profundă, sunt idealistici
și cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că mediul socio-cultural exercită o influență
absolut covârșitoare în apariția și dezvoltarea personalității umane. De asemenea studiau
elemente umane tarați, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social
viciat.

Reprezentanti:
 Emile Zola,
 Guy de Maupassant
 Theodore Dreiser

Traditionalism
Tradiţionalismul este o orientare – din prima jumătate a secolului XX – a literaturii române
către folclor, către civilizaţia rurală, către ortodoxie, în tematica operelor literare.Se opune
modernismului, în calitatea lui de orientare spre tendinţele noi din arta
occidentală.Tradiţionalismul apare drept continuare a direcţiei inaugurate de „Dacia literară” şi
continuată de Junimea, în conformitate cu specificul secolului XX.

La inceputul secolului XX se vor impune in literature doua ideologiidiferite ca denumire, dar

subordnate traditionalismului:-Semanatorismul (Garabet Ibraileanu)-Poporanismul (Nicolae
Iorga)

Reprezentanti:
 Vasile Voiculescu
 Lucian Blaga
 Cezar Petrescu
 Ion Pilat

Parnasianism
Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului XIX.
Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo-clasică) la romantism, cultiva expresia impersonală,
descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă,
cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel)Parnasianismul promova:
impersonalismul; natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a
lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor
prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor,
religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de
la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte
(nestematele, metalele rare).

Reprezentanti:

 Ion Pillat
 Ion Barbu
 Austin Dobson

Simbolism
Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la finele secolului XIX, care se
opunea naturalismului și parnasianismului, potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen
din lumea înconjurătoare poate fi exprimat și descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de
exprimare, de manifestare propriu acestui curent.Adesea se consideră că poeți ca Charles
Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane
Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie.

Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeți
cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în
1886, în ziarul Le Figaro.

Reprezentanti:
 Alexandru Macedonski
 Dimitrie Anghel
 George Bacovia
 Ion Minulescu
Modernism
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale,
arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de
anii 1910 – 1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și
considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și
culminând cu rigiditatea și „osificarea” academismului secolului al 19-lea.

Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea postmodernă, pe când

alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care
a început la finele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul
despre postmodernism.

Reprezentanti:
 Lucian Blaga
 Tudor Arghezi
 Ion Barbu
 Franz Kafka
 Marcel Proust

Neomodernismul

Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator  postbelic,
caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-omanieră
ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un
imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie
ermetică. Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei „Albatros” editată în
1941 şicondusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a modernismului
ce se prelungeşte până prin anii ’60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar.

Reprezentanti:

 Gellu Naum
  Nichita Stănescu
 Marin Sorescu

Expresionismul
În literatură,expresionismul este adesea considerat o revoltă împotrivarealismului sau
naturalismului, o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale, iar nuo înregistrare a unor
evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor
logică.Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul.Astfel,
majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliateacestui curent.

Reprezentanti:
 Emil Nolde
 Paul Klee
 Mihail Saulescu
 Ernst Ludwig