„ ”

Vârsta Inocenţei

Painting by Mihaela Buruiană

Anul XV, Nr. 27-28 (2018 – 2019), ISSN 1843 – 7753

DIDACTIC ....................................................................................................................................... 1
Prof. Oana Ilarie - Școală + Familie = Parteneriat……………………………………………………………………..…………. 1
Prof. Paulina Gabur - Despre modernitatea romanului interbelic ............................................................. 2
Prof. Violeta Teioșanu - Silepsa şi zeugma - forme speciale de acord sintactic ......................................... 5
Prof. Maria Ligia Stanciu - Lectura - aspect important al receptării textului literar în şcoală.................. 7
Prof. Tudor Tacu - Tradiţional versus modern în abordarea orelor de religie.......................................... 9
Prof. Simona Postelnicu - Micul ecran.................................................................................................... 12
Prof. Raluca Morariu – Jobs.................................................................................................................... 16
Prof. Marius Petru Burghele - “Solidaritatea”, primul sindicat liber din blocul comunist...................... 19
Prof. Maria Carmen Duca - Astronomia în cultura greacă...................................................................... 22
Prof. Mariana Butnaru - Despre numerele admirate de Pitagora.......................................................... 24
Prof. Ana Pipă - Abordarea interdisciplinară a matematicii. Puzzle - Fracţiile şi Tangramul.................. 26
Prof. Ana Daniela Apetrei - Numărul Pi.................................................................................................. 29
Prof. Iulia Cristina Vandana Alterescu - Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea – modalități
de asigurare a coerenței în actul educațional........................................................................................ 31
Inf. Anca Mutu - Administrarea sistemului informatic........................................................................... 33
Prof. Oana Teacu - Alimente care îmbunătăţesc memoria și atenția..................................................... 34
Prof. Luiza Harabagiu - Antioxidanții - protecție naturală împotriva stresului oxidativ......................... 37
Prof. Marinela Ursu - Scenetă - efectele alcoolului................................................................................ 39
Prof. Valeriu Socol, Prof. Elena Gheorghiu - Conținutul și formele activităților extracurriculare cu
specific sportiv la nivelul elevilor din învăţământul preuniversitar........................................................ 41
Prof. Ștefan Burlacu - Tradiția handbalului a continuat și în acest an pentru Liceul Tehnologic
″Ghe. Ruset Roznovanu″........................................................................................................................ 43
Prof. înv. primar Minodora Adăscăliței - Violenţa la elevii de vârstă şcolară mică................................. 45
Prof. înv. primar Monica Jbanca - Educarea toleranţei elevilor din ciclul primar................................... 47
Prof. înv. primar Manuela Nicorescu - Comportamentul responsabil al copilului.................................. 49
Prof. înv. preșcolar Maria Cristina Pruteanu - Preşcolarii şi activităţile matematice.............................. 52
Prof. înv. primar Alina Camelia Vasile - Rolul serbărilor școlare în dezvoltarea personalităţii elevilor.. 54
EVENIMENTE ŞI ACTIVITĂŢI ......................................................................................................... 56
Prof. înv. primar Mirela Ciobanu și Minodora Adăscăliței - Carte frumoasă, cinste cui te-a scris ! Proiect
educațional în parteneriat cu Biblioteca Județeană ‟G. T. Kirileanu‟..................................................... 56
Prof. înv. primar Carmen Drîngu - „ 100 de zile de şcoală” ..................................................................... 58
Prof. înv. primar Elena Dumitrașcu - Cinstim eroii neamului .................................................................. 59
Prof. înv. primar Ana Simona Ilie - Centenarul Marii Uniri. Strada - prieten sau dușman? Un zâmbet
pe chipul lor! .......................................................................................................................................... 60
Prof. Ing. Tamara Veronica Japalela - Let`s Do It, Romania! Ziua curăţeniei naţionale ........................ 65
Prof. înv. preșcolar Mihaela Onișoru - Parteneriatele educaționale ....................................................... 67
Prof. Ana Pipă - Proiect educativ „mirajul însuflețirii hârtiei”: origami - quilling. Proiect educațional:
“Iubim Matematica!” ............................................................................................................................. 70
Prof. Brînduşa Roman - Ceahlău, munte de poveste .............................................................................. 72
Prof. Mihaela Rotaru - De la Pământ la Lună ...........................................................................................73
ATELIER LITERAR ........................................................................................................................ 74
Prof. înv. primar Rahela Pușcașu - Asemănarea ..................................................................................... 74
Daria Elena Tudoran - Primăvara; Eliza Ioana Pavăl - Preafrumoasa primăvară (clasa a IV-a B) ........... 74
Ana Adelina Poețelea - Elogiul unor adolescente (clasa a XII a A) .......................................................... 75
Aurelian Balașa - Unde-l caut eu pe Domnul?; Beatrice Amariei - Biserica mea (clasa a VI-a B);
Lăcrămioara Enache - Biserica din sat (clasa a VII-a A) .......................................................................... 77
Dumitrașcu Andreea - Acolo unde credința se îmbină cu tradiția. Parohia Negulești (clasa a VI-a A);
Alexandra Mihăilă - Preotul nostru (clasa V-a A) ……… ........................................................................... 78
Alessio Toma - Părintele bisericii mele (clasa a V-a A); Alexandru Pitaru - Părintele meu drag (clasa
a VI-a A) ................................................................................................................................................. 79
Ioan Dumitraşcu - Omul drag inimii mele; Elisa Apetrei; Diana Ţupu - Eminescu (clasa a V-a A)…….. ... 80
Sebastian Anghel - România; Dumitrel Rusu - Desişul (clasa a V-a A) .................................................... 81
Teodosia Bortă - Cafeneaua viselor pierdute (clasa a X a A)................................................................... 82
Emilia Copoț (clasa a XI-a A), Magdalena Covrig (clasa a XI-a B), Nicu Drăgușanu (clasa a XII- a A)
- Ani de liceu cu emoții transpuse în culori ............................................................................................ 84
Marco Anton, Silviu Teleucă, Crista Ursache, Brîndușa Andronache, Denisa Corchez, Miruna Burlacu
(clasa a VIII-a B) - Aș vrea... .................................................................................................................... 87
Albert Daniel Humă - Inocență și culoare (clasa a IV-a A)....................................................................... 88
Ioana Alesia Zabulic - Savoarea mâncărurilor românești (clasa a IV- a A) ............................................. 90
Denis Balan - Şcoala, Federica Marian - Primăvara, Cara Imbru - Primăvara, Erika Niţu - Sfârşitul
iernii, Maria Matei - Vara (clasa I A)...................................................................................................... 91
Teodora Elena Cordoneanu - Povestea fulgilor de nea, Luca Ştefan Cordoneanu - Sfârşitul iernii,
Ecaterina Fermuș - Dulce primăvară (clasa a III - a B)............................................................................ 92
Andreea Roxana Luca - Ghiocelul (clasa a III - a B), Dimitrie Darius Todirașcu - Fluturele pierdut
(clasa a VII-a B), Crista Urscache (clasa a VIII-a B) ................................................................................ 93

Revista Vârsta inocenţei

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset-Roznovanu” Roznov
Nr. 27 - 28, An şcolar 2018 - 2019 1
ISSN 1843 - 7753
 Școală + Familie = Parteneriat

Omul poate deveni om numai prin educație.

El nu e nimic decât ceea ce face educația din el.
Immanuel Kant

Școala este o instituție socială în care se realizează educația organizată a tinerei

generații, ea fiind factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea
societății, să ia parte activă la viață. Procesul de învățământ este cel care conferă școlii rolul
decisiv în formarea omului iar misiunea școlii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerințele vieții sociale, procesul de educație din cadrul școlii fiind îndrumat
și condus de persoane pregătite în mod special pentru a asigura reușita școlară.
Educația este cea care desăvârșește ființa umană; vorbim despre educația pe care
copilul o primește în familie, în școală și de la comunitate. Astfel că, fără sprijinul activ al
părinților, școala nu poate realiza obiectivele educaționale stabilite, oricât de competenți ar fi
educatorii. De aceea, părinții trebuie să cunoască, să devină conștienți de influența pe care o
exercită prezența lor în viața copilului. Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial
constituie trei aspecte ale unei interacțiuni dinamice între copilul individual și cercul său
imediat, implicarea părinților jucând un rol semnificativ în cadrul intervenției școlare. Știm cu
toții că mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și
a cărui influență marchează esențial dezvoltarea ca individ, deoarece în familie se formează
cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea, cinstea, sinceritatea,
decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de unele lucruri încredințate.
Toate acestea reprezintă, de fapt, ilustrarea cunoscutei expresii a avea cei șapte ani de acasă.
Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la școală 5-6 ore, de restul timpului fiind
responsabilă familia elevului. Astfel, părinții trebuie să facă front comun cu profesorii,
deoarece și unii și alții doresc dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea și îmbogățirea
cunoștințelor acestuia.
Menirea școlii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoștințe cât mai
mare, ci și de a stimula calitatea de om, școala rămânând punctul de pornire al orientării
școlare și profesionale prin acțiuni de informare asupra posibilităților de continuare a studiilor,
de detectare a intereselor profesionale și a aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care
elevii își decid viitorul și a ponderii de implicare a părinților în alegerea școlii și a profesiei pe
care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil și dacă acesta din urmă
are disponibilități intelectuale. Cei mai mulți părinți sunt bine intenționați în alegerea unei școli
sau profesii pentru copilul lor dar, de multe ori, buna intenție și buna credință sunt tocmai
sursele greșelilor lor, deoarece acestea nu țin loc de competență și de pricepere. De aceea, între
familie și școală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite
reciproce, ședințe și lectorate cu părinții. Un parteneriat familie - școală este relația cea mai
profitabilă pentru toți cei ce participă la acest demers. Și parteneriatul va fi și mai eficient dacă
fiecare parte va reține că același subiect este copilul nostru și școlarul nostru. Astfel, cadrele
didactice vor descoperi fiecare copil, identificând modul în care acesta atinge mai repede
succesul, aflându-i pasiunile și abilitățile, iar părinții vor cunoaște care sunt momentele propice
pentru motivarea și susținerea acestuia în a-și îndrepta pașii spre un viitor luminos.
Însă, în viață, nimic nu este garantat sută la sută și, în cele din urmă, fiecare copil va
trebui să aleagă singur calea pe care vrea să meargă.

Prof. Oana Ilarie

-1-
 Despre modernitatea romanului interbelic
„Cine în acești douăzeci de ani de după război ar fi dorit să cunoască pe Eugen
Lovinescu (n.31 octombrie 1881 - m.16 iulie 1943) și cenaclul său literar, n-ar fi avut decât să
pornească într-o duminică după ora cinci pe strada Câmpeanu. Acolo, la colțul pe care această
stradă îl face cu strada Luterană, se mai află încă o clădire cu două caturi și mansardă, al cărei
parter doarme veșnic cu obloanele trase. Clădirea, de o arhitectură tristă, uscată, înfățișa înainte
de război un specimen de casă de raport de tip occidental, cu multe apartamente, îndeajuns de
spațioase și confortabile, pentru oameni de afaceri doritori de a locui în preajma centrului și
suficient de lipsiți de prejudecăți pentru ca în acele vremi patriarhale să prefere casele scunde
pierdute printre copaci, cutiile răscoapte de soare ale unei construcții pe atunci îndrăznețe. Azi
însă casa e fumurie și prematur ruinată, cu aerul sinistru de părăsire al unui depozit de vinuri.
Ușile de la intrare mereu deschise duceau pe scări aci prăfuite, aci noroioase, după anotimp, pe
coridoare care, nefiind ale nimănui, rămâneau neîngrijite ca o uliță. La catul al doilea
vizitatorul neinvitat ar fi văzut lumină la apartamentul din dreapta, răspunzând deasupra străzii
Palatului. Ușa era închisă, dar amatorul putea suna fără sfială. O servitoare i-ar fi deschis
numaidecât fără să-l întrebe cine este, sfătuindu-l chiar să intre „înăuntru” fără să mai bată la
ușă. Anticamera era o încăpere mică cu un culoar având cuierul încărcat iarna de haine. Pălării,
paltoane stăteau grămadă și pe un mic dulap, (...). Dar dacă ușa era liberă și ședința era
începută, el s-ar fi găsit deodată într-o odaie cu laturile de vreo cinci-șase metri, cu un birou de
lemn de palisandru lângă o sobă de teracotă la capătul opus al ușii. La birou, așezat pe un scaun
și ridicat cu ajutorul unui morman de ziare și reviste, un bărbat voluminos, cu părul alb și fața
lăptoasă ca a unui copil, cu ochelarii de baga rotunzi, l-ar fi scrutat puțin, întrerupându-și
lectura sau convorbirea, lăsându-l apoi, fără nici o obiecție, să se așeze”. (G. Călinescu -
„Istoria literaturii române de la origini până în prezent”)
După Călinescu, activitatea literară a lui Eugen Lovinescu, concretizată în romanele
sale, este neinspirată. „Mite”, „Bălăuca” au marele defect de a fi introdus în aceste opere de
ficțiune pură, personaje reale, distorsionând astfel biografia lor.
În ceea ce privește activitatea de critic literar, principalul merit este reprezentat de
cenaclul „Sburătorul”. Călinescu susține că Lovinescu nu intuia întotdeauna cu precizie
valorile, găsind merite și acolo unde singurul merit al creatorului era acela că susținea ideile
criticului și conducătorului cenaclului.
Principalele opere de doctrină ale lui Eugen Lovinescu sunt „Istoria literaturii române
moderne” și „Istoria civilizației române moderne”.
Structurată în cinci volume, „Istoria literaturii române moderne” debutează cu
teoretizarea Semănătorismului și a Poporanismului. După Lovinescu, cele două curente literare
continuă de fapt direcțiile formulate încă de la 1840 prin programul revistei „Dacia literară” de
Mihail Kogălniceanu și apoi reactualizate de Titu Maiorescu. Maiorescu, în viață la data
apariției și dezvoltării celor două curente, nu se poate desprinde de ideile formulate în tinerețe,
apreciind creația literară a vremii după principii în vârstă de cincizeci de ani. În ceea ce
privește activitatea lui Nicolae Iorga, singurul merit al acestuia este acela de tribun care impune
prin vehemența cu care își susține ideile.
Este limpede că la Eugen Lovinescu convingerea cu care susține necesitatea
sincronizării literaturii cu spiritul veacului, imitația fiind înțeleasă ca un principiu creator în
contradicție cu ideile tradiționaliste care se bazează de fapt pe ideea purității etnice.
„În sânul unui neam în care Caragiale și D. Anghel erau greci, P. Cernea bulgar,
Alecsandri probabil evreu, A.D. Xenopol cu siguranță evreu și B.P. Hașdeu după mamă evreu,
nu se poate fixa puritatea sângelui ca principiu al culturii naționale”.

-2-
 „Dacă imitația, după concepția lui A. France, se rezumă la operația furnicii ce-și
însușește pe de-a-ntregul fărâma de pâine fără a o elabora, atunci ea nu reprezintă nici o
valoare, (...), dar dacă imitația reprezintă procesul de asimilare și elaborație a albinei, atunci ea
este necesară și constituie, în realitate, un proces firesc; întrucât puterea de creație a unei rase e
limitată la un număr restrâns de invențiuni, pe când puterea de asimilare și apoi de elaborare în
forme originale este nelimitată, imitația este cel mai obișnuit fel de a fi original”.
Inițial, modernismul apare în poezie, criticul văzând în poezia simbolistă primul pas
către sincronizarea cu occidentul. Dacă pentru Nicolae Iorga poezia simbolistă este decadentă,
Lovinescu salută poezia modernistă prin reprezentanții săi: Tudor Arghezi, George Bacovia,
Ion Minulescu.
Proza epocii este grupată în capitolele cu titlul: „Poezia epică”. Capitole speciale sunt
acordate lui Mihail Sadoveanu. „Sămănătorismul moldovean - Mihail Sadoveanu”, lui Liviu
Rebreanu - „Creația obiectivă” și H.P. Bengescu.
Evoluția „poeziei epice” în veacul al XX-lea are loc pe două direcții:
1) de valoare inegală; în ceea ce privește materialul de inspirație, de la rural la urban, cu
închegarea solidă a unei literaturi urbane;
2) o evoluție de la subiectiv la obiectiv, de la lirism la adevărata literatură epică.
Aceste idei derivă din concepte emise de Lovinescu în „Istoria civilizației române
moderne” unde criticul formulează teoria imitației și principiul sincronismului.
Teoria imitației este preluată după francezul Gabriel Tarde, psiholog și sociolog care explică
viața socială prin interacțiunea reacțiilor sufletești. Lovinescu susține că societatea românească
începe să se modernizeze din secolul al XIX-lea după ce pătrund ideile inovatoare ale Europei.
Românii au întors spatele inerției orientale și preluând formele occidentale creează premisele
dezvoltării unui fond modern. Spre deosebire de Maiorescu care vorbea de forme fără fond,
Lovinescu susține că uneori formele pot crea fondul.
Principiul sincronismului desemnează această aliniere la valorile occidentale, criticul
pledând pentru o integrare a literaturii într-o formulă estetică viabilă, în pas cu evoluția artei
modern, folosind tehnici moderne de construcție a personajelor.
Camil Petrescu este preponderent modern, dar creează tipuri de personaje: tipul
intelectualului obsedat de absolut.
H.P. Bengescu îmbină analiza psihologică și romanul de creație.
Demonstrația că romanul este opera completă în care orice este posibil, „Lumea
oglinzii” este făcută de George Călinescu în „Enigma Otiliei”. Clasic, romantic, realist și
modern, romanul „Enigma Otiliei” este roman de creație și roman modern, simetric și ambiguu
reamintind cuvintele lui Flaubert personajul său. Dacă pentru scriitorul francez „Madame
Bovary c’est moi”, la fel pentru Călinescu, Otilia reprezintă proiecția feminină a personalității
sale.
Cele trei personaje ale lui Umberto Eco din „Pendulul lui Foucault” trăiesc o aventură
extraordinară. Belbo și Diotalevi lucrează la editura Garamond unde sunt contactați de
colonelul care pretinde că a descoperit într-o grotă din Strasbourg testamentul Templierilor și
care moare apoi în împrejurări misterioase. Al treilea personaj, naratorul, își pregătește licența
cu o teză despre istoria Templierilor. Cei trei sunt impresionați de documentul colonelului și
încep cercetările pentru a afla dacă indicațiile acestuia se potrivesc cu realitatea. Culmea, datele
se potrivesc. Din acest moment întâmplările iau o întorsătură neașteptată. „Planul” îi domină pe
cei trei a căror existență începe să se confunde tot mai mult cu ipotezele pe care ei înșiși le
elaborează. Realitatea devine ficțiune, iar ficțiunea devine realitate iar personajele devin din
creatori, victime. Prima victimă este Diotalevi, răpus de o leucemie stranie, a doua este Belbo
care sfârșește ciudat, răpit și sacrificat într-o procesiune la miezul nopții, în interiorul Muzeului
de Științe din Paris, spânzurat de firul pendulului lui Foucault.

-3-
 Pendulul lui Foucault, această mașinărie ideală, trasează drumul către inițierea în
misterele lumii. „Pendulul lui Foucault” vorbește despre literatură ca drum de inițiere, despre
granița dintre realitate și ficțiune.
Problema fundamentală a romanului este drumul pe care îl parcurge, între realitate și
ficțiune, conducându-ne către misterul existenței, către Planul universal conform căruia
omenirea ființează de mii de ani.
Nu întâmplător romanul este gen eminamente burghez. Când a fost refuzată cunoașterea
exclusiv mistică, a apărut romanul care oferă alternativa potrivită: nici realitate absolută, nici
ficțiune absolută. Drumul către „lumea din oglindă” a romanului se situează între cele două
alternative. Asumarea absolută a ficțiunii ucide persoana. Soluția existenței umane este
echilibrul și ambiguitatea, iar întrebarea nu capătă niciodată un răspuns definitiv.
„Lumea din oglindă”, asemănătoare cu lumea realității și totuși atât de diferită, trăiește,
iubește, suferă sau moare după propriile legi. Este o lume pestriță care, în zbuciumul ei,
scurtează cu un pas drumul omului către divinitate.
Din această multitudine de personaje se conturează personajul „in absentia”, formulă
aleasă pentru a defini caracteriza acest tip de personaj.
Personajul „in absentia” aparține planului secundar al narațiunii, fără să fie însă un
personaj secundar. În triada autor - personaj - narațiune, personajul „in absentia” apare ca
pretext al evocării personajului principal. Există așadar un al doilea nivel al narațiunii, populat
de personaje care influențează sau nu deznodământul de la primul nivel al narațiunii.
Personajul principal se află în diferite relații cu personajul „in absentia”, de obicei relații
sentimentale: Nechifor Lipan este soțul Vitoriei Lipan, avocatul G. este pricina geloziei
obsesive a lui Ștefan Gheorghidiu, Ladima este proiecția ideală a lui Fred Vasilescu.
Situația personajului reflector este alta și totuși aceeași. Hortensia Papadat Bengescu
schimbă ordinea nivelelor narative, așezând în prim-plan nivelul evocării și apoi nivelul
acțiunii. Dar Mini, ca personaj reflector, își păstrează neutralitatea și rolul secundar în
desfășurarea acțiunii, aflându-se cu personajele principale în raporturi de amiciție.
Văd în personajul „in absentia” urmașul, în literatura interbelică românească, a
personajului Vestitor din literatura antichității.
În literatura contemporană, personajul „in absentia” se transformă, dând cale liberă
jurnalului. Autorul se identifică cu naratorul și cu personajul principal, deschizând porțile
abisului sufletesc.

Prof. Paulina Gabur

-4-
 Silepsa şi zeugma - forme speciale de acord sintactic

Silepsă este un termen literar neologic cu etimologie multiplă (gr. syllepsis „luare
împreună”, lat. syllepsis, fr. “syllepse”) şi conform DEX, este o construcție sintactică în care
cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite.
Pe plan gramatical, silepsei îi corespunde acordul după înţeles (logic sau semantic). În
exemplul “O mulţime de candidaţi şi-au depus dosarul”, acordul sintactic nu se realizează cu
substantivul colectiv “mulţime”, care este, de altfel, subiectul gramatical al propoziţiei, ci cu
substantivul la plural “candidaţi” care determină numele colectiv, deoarece în mintea
vorbitorului se impune ideea de pluralitate a elementelor constitutive şi nu aceea de unitate a
ansamblului.
Ca regulă, atunci când în propoziţii subiectul este exprimat printr-un substantiv la
singular cu sens colectiv (ex. Serie, sumedenie, gloată, mulţime, grămadă, stol, cârd, doime,
optime, jumătate etc.) urmat de un determinant la plural, atunci acordul gramatical se face la
plural cu acest determinant care exprimă ideea de pluralitate şi care reprezintă adevăratul
subiect al propoziţiei: “O serie de teatre îşi vor întâmpina spectatorii.”;” Jumătate dintre elevi
au participat la olimpiadă.”;” Şi unde nu s-au adunat o mulţime de băieţi şi de fete de şcoală”
(Creangă, Amintiri din copilărie). Silepsă este folosită frecvent în stilul ştiinţific al limbii:
“Majoritatea complementelor temporale locale şi modale sunt adverbe”. (Iorgu Iordan)
Lucilia Rădulescu identifică o serie de silepse incorecte al căror acord semantic (logic
sau după înţeles) era cerut imperios nu numai de logica elementară, ci şi de simţul lingvistic al
vorbitorilor: “Marea majoritate a stilisticienilor se opreşte la faptul de limbă şi astfel menţine
riguros stilistica în cadrul lingvisticii.” (Viaţa românească, nr 1, 1968); “... numai un sfert din
publicaţiile ştiinţifice serveşte efectiv altor savanţi sau tehnicieni” (Contemporanul, nr. 1222).
O altă situaţie când se foloseşte silepsă, vizează pronumele nehotărâte sau negative
(cineva, fiecare, nimeni, unul, niciunul), care în aceste situaţii se comportă la fel ca
substantivele colective. Când sunt urmate de un atribut partitiv la plural, acordul gramatical se
face la plural, deoarece vorbitorul se solidarizează cu colectivitatea respectivă:” Şi rând pe
rând veneau în sat/Şi ieri şi astăzi câte unul/Din cei care au plecat” (George Coşbuc).
Când pronumele nehotărât unul este folosit cu sensul lui propriu, silepsă se poate
realiza numai cu singularul: “În săbii să ne lovim/unul din noi murim (să moară).” Anton Pann
Silepsă oratorică este o figură de stil în care se folosește o astfel de construcție
sintactică și în care unul și același cuvânt (substantiv, adjectiv, verb) este folosit, în același
enunț, cu două sensuri: unul propriu și altul figurat (un cuvânt este luat atât în sensul propriu,
cât și în cel figurat):
„Stupoarea n-a ținut însă mult, cum nu pot avea lungă durată niciuna din marile emoții sau
pasiuni omenești.” (N. D. Cocea)
„Peșteră-ntunecată, azil al pocăinței, Unde-omenești fumuri [sens figurat] ca fumurile [sens
propriu] pier”. (Gr. Alexandrescu)
Un joc, oarecum ingenios, de silepsă oratorică a cuvântului praf, identificăm în
exemplele următoare: „Praful să se aleagă [metaforic] de acest praf de pușcă, zise pușca
scuturându-se de praf [sens propriu].” (Adrian Păunescu).
Tot silepsă oratorică trebuie să considerăm și folosirea unui cuvânt cu funcție de
sinecdocă (figură care nu este un trop), în opoziție cu el însuși, repetat ca termen al unei
sinestezii: „Nu-i răsărise, privind făpturile încântătoare întâlnite în saloanele marchizului de
Lyonne, înfășurate în mătase (sinecdocă) și în mătasea melodiilor [sinestezie]...” (Radu
Boureanu)

-5-
 Silepsă oratorică ilustrează o formă sugestivă a metaforei și comparației, care ajută unui
epitet figurat să fie puternic plasticizant prin evocarea, în același timp, și a imaginii obiectului
concret, purtător al însușirii (calității) exprimată de acel epitet.
Zeugma este o “figură de construcţie prin subînţeles” (Fantanier), iar dicţionarele
moderne o consideră fie sinonimă cu silepsă, fie denumind orice construcţie care presupune
relaţia unei părţi de propoziţie cu mai multe cuvinte deodată.
Pe plan gramatical, zeugmei îi corespunde acordul prin atracţie, în care predicatul nu se
acordă cu subiectul lui gramatical, ci cu un alt cuvânt care este mai aproape şi care se impune
atenţiei. Această figură de stil trebuie evitată deoarece se caracterizează prin incongruenţă
gramaticală.
În propoziţiile cu subiect multiplu format din mai mulţi termeni la singular şi în raport
de coordonare copulativă, predicatul se foloseşte la plural, adică se acordă prin atracţie numai
cu subiectul aşezat imediat după el: “Era odată un moş şi o babă.”; “Şi iese înainte Împăratul
Verde, fetele sale, spânul şi toată curtea împărătească.” (Ion Creangă); “E acolo popa,
notarul, primarul, sunt toţi în odaie.” (I.L.Caragiale)
O altă situaţie vizează verbul copulativ. Atunci când acesta este mai aproape de numele
predicativ decât de subiectul simplu sau multiplu, se poate realiza acordul prin atracţie cu
numele predicativ: “Astfel favoarea, îndurarea, iertarea greşelii, regatul însuşi e în mâinile
lor” (Bossuet)
În cadrul orelor de gramatică, obiectivul principal îl constituie dezvoltarea gândirii
logice a elevilor, astfel încât aceştia să-şi însuşească o exprimare corectă şi armonioasă. Pentru
aceasta, e necesar ca elevii să cunoască temeinic regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii
şi a propoziţiilor în frază. E bine să atragem atenţia elevilor că zeugma este acceptată doar pe
plan stilistic, în operele literare, iar în toate celelalte situaţii constituie un grav dezacord
gramatical. Spre deosebire de zeugmă, silepsă e recunoscută în textele literare, dar poate fi
folosită şi în compunerile literare, deoarece contribuie la exprimarea în mod clar şi nuanţat a
diverselor stări afective ale elevilor.

Bibliografie:

Gh. N. Dragomirescu - “Gramatica limbii române”, vol. II; E. A., 1986

Gh. N. Dragomirescu - „Mica enciclopedie a figurilor de stil”; 1972
Gh. N. Dragomirescu -” Limba română corectă” (coord. B. Breban); 1975
Valeria Guțu Romalo - „Corectitudine și greșeală”; Ed. Humanitas
Vasile Şerban - „Sintaxa limbii române”; Editura Didactică și Pedagogică, 1970
Acad. Al. Graur - „Tendințe actuale ale limbii române”; 1968.

Prof. Violeta Teioșanu

-6-
 Lectura - aspect important al receptării
textului literar în şcoală

Literatura română este un obiect cu profil artistic care are ca rol stimularea creativităţii,
imaginaţiei elevilor, educarea gustului estetic pentru opera literară.
Lectura reprezintă, aşadar, un element important în economia orei de limba şi literatura
română din liceu care poate fi valorificată într-o manieră constructivă de către cadrul didactic.
Lectura cu voce tare (lectura orală) este o primă etapă în receptarea textului literar şi aceasta
permite elevilor nu numai îmbogăţirea vorbitului şi a dicţiei, dar şi dezvoltarea capacităţii
acestora de a-şi exprima emoţii, sentimente sau opinii pornind de la un text suport.
În societatea actuală în care tehnologia joacă un rol definitoriu în viaţa individului,
interesul pentru lectură al adolescenţilor scade treptat. Care sunt aşadar cauzele lipsei de
motivaţie şi de interes al elevului contemporan pentru lectură?
O primă cauză o reprezintă lipsa modelului familial: elevul nu poate imita deoarece
niciunul dintre părinţi nu are această pasiune. Pe de altă parte, dorinţa de a petrece cât mai mult
timp cu prietenii, «socializarea » rapidă prin intermediul altor activităţi şi dorinţa de a aparţine
unui grup în care rolul fiecăruia este bine definit, toate acestea converg spre un dezinteres
evident pentru lectură.
Un alt factor îl reprezintă atracţia reţelelor de socializare, iar internetul devine, din
păcate, pentru unii tineri, singura şi cea mai plăcută modalitate de a-şi petrece timpul liber. În
urma unor cercetări, am descoperit că unii elevi îşi petrec mai mult de zece ore pe zi în faţa
monitorului conversând cu prietenii.
Iată, aşadar, că rolul cel mai important îi revine profesorului de română care trebuie să
identifice modalităţile de stimulare a gustului pentru literatură.
În primul rând este necesară identificarea elevilor cu abilităţi intelectuale cu o anumită
sensibilitate şi cu o preocupare pentru explorarea unor domenii noi. Aceştia vor fi primii care
vor “recepta” intenţia profesorului de română de a-i transpune într-o lume a ficţiunii. Dacă
elevii cu potenţial imaginativ şi creator vor avea un feed-back pozitiv, ei vor declanşa o reacţie
în lanţ în rândul celorlalţi participanţi la lectură şi astfel rezultatul va fi cel scontat.
O primă strategie de stimulare a interesului pentru carte o reprezintă lectura expresivă a
unui text liric, epic sau dramatic. În funcţie de particularităţile de vârstă, de interesul manifestat
de elevi şi nu în ultimul rând de talentul de pedagog al cadrului didactic se vor putea citi în
anumite momente ale lecţiei pasaje aparţinând autorului studiat. Elevilor li se va propune
lectura expresivă, (precedată de cea a profesorului, eventual) a aceluiaşi text (sau a unor
fragmente diferite), stabilit împreună cu elevii.
De exemplu, se poate propune realizarea unui miniconcurs în ultimul moment al lecţiei
(aproximativ 15 minute) între grupele de elevi din acelaşi colectiv. Spiritul de competiţie
precum şi dorinţa de a fi remarcat de către ceilalţi va motiva elevii să citească expresiv.
Evaluarea de către profesor se va putea face prin note sau prin apreciere verbală. În
stimularea interesului pentru lectura textului liric, un rol activ îl poate avea şi analiza unor
figuri de stil consemnate într-o fişă de lectură. Elevilor li se va putea solicita identificarea
epitetelor, de pildă, sau a altor figuri de stil, după lecturarea prealabilă a textului.
La sfârşitul unităţii de învăţare, elevii vor putea prezenta fişele de lucru şi profesorul le
va răsplăti efortul evaluându-i prin note.
Pentru elevii din ciclul inferior al liceului un rol deosebit în stimularea pasiunii pentru
lectură l-ar putea avea organizarea unor momente de prelectură. De pildă, înainte de studierea
romanului «Ion» de L. Rebreanu, elevilor li se poate pregăti un set de întrebări care să
anticipeze textul literar şi să stârnească interesul şi curiozitatea de a citi. Pentru a putea
-7-
identifica preferinţa pentru construcţia unuia dintre personaje, ei ar răspunde la întrebarea
«Cum ai proceda dacă ai avea de ales între bani şi iubire?»
Cum ţi se pare atitudinea unui tânăr care renunţă la dragostea lui pentru a câştiga
respectul comunităţii din care face parte?
În cazul elevilor din ciclul superior al liceului, profesorul de română poate organiza,
periodic, întâlniri-dezbateri, în cadrul cărora elevii să îşi exprime punctul de vedere în legătură
cu viziunea artistică a unor scriitori cu un model de construcţie al unor personaje sau
perspectiva diferită asupra unei teme literare (de exemplu cum apare iubirea în opera lui
Eminescu şi cum este reflectată aceeaşi temă în opera lui Lucian Blaga).
Această discuţie în care elevii îşi vor argumenta punctul de vedere vor avea şi rolul de a
consolida încrederea în propriile forţe, de a-şi etala părerile critice.
Nu în ultimul rând cercul de lectură, organizat la nivelul unităţii de învăţământ este o
posibilitate reală de a-l apropia pe elevul de azi de lectura textului beletristic. Profesorul poate
opta şi pentru prezentarea unor cărţi de literatură, activitate desfăşurată preocupării artistice.
Într-un anumit moment al lecţiei, stabilit de către cadrul didactic, elevul va face o scurtă
prezentare a ultimei cărţi citite, motivându-şi eventual alegerea printr-o lectură expresivă a
unui pasaj. În acest fel, elevilor le va fi stârnită curiozitatea şi, implicit, pasiunea pentru lectură.
Lectura dramatizată sau lectura pe roluri are un impact pozitiv asupra elevului de azi cu
atât mai mult cu cât opera dramatică foloseşte ca mijloc de reprezentare dialogul şi acesta pare
o fi preferat în actul lecturii.
Elevilor cu calităţi interpretative li se poate propune chiar participarea la un cerc
dramatic, activitate ce ar putea deveni o constantă în calendarul activităţilor extracurriculare.
În concluzie, receptarea unei opere literare se află în strânsă legătură cu pasiunea pentru
lectură, iar producerea acesteia din urmă se face prin îngemănarea dintre emoţia estetică,
interesul şi sensibilitatea tinerilor.
În contextul societăţii contemporane în care timpul joacă un rol din ce în ce mai
important în viaţa individului, întoarcerea la lectura textului literar de calitate devine o
adevărată provocare pentru dascălul de limba şi literatura română.

Prof. Maria Ligia Stanciu

Liceul Tehnologic Economic Administrativ
Piatra Neamț

-8-
 Tradiţional versus modern
în abordarea orelor de religie

Motto:
„Oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru
didactic trebuie să studieze în mod aprofundat
pedagogia.”
Jean Piaget

„Tradiţional versus modern” reprezintă veşnica temă de dezbatere dintre generaţii şi

totodată sursa căutărilor şi argumentărilor. Polemicile se extind şi în domeniul didacticii, care
cunoaşte influenţa inovării din tehnică şi ştiinţă. Tema propusă poate lăsa impresia dezbaterii
doar asupra metodelor, care într-adevăr cunosc, alături de mijloacele de învăţământ, cel mai
dinamic proces de dezvoltare. Însă, abordarea se extinde la întregul proces de învăţământ,
definit ca un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate, care se desfăşoară etapizat, într-un
cadru instituţionalizat, sub îndrumarea profesorilor, în vederea realizării unor finalităţi dinainte
stabilite.
Educaţia religioasă reprezintă una din laturile educaţiei, alături de educaţia intelectuală,
educaţia estetică, educaţia fizică, educaţia civică etc. Ţinându-se cont de faptul că idealul
suprem al oricărui om este desăvârşirea, educaţia religioasă este determinantă pentru
dobândirea acesteia.
Activitatea didactică a profesorului este pusă în practică prin intermediul unui sistem de
metode şi procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele sunt
verificate şi evaluate prin strategii specifice. Noul Curriculum şcolar integrează toate aceste
componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor, care fac posibilă atingerea
finalităţilor educaţionale.
Elevii prezintă particularităţi psiho-individuale, care impun utilizarea unei game cât mai
ample de metode de predare-învăţare-evaluare care să le valorifice potenţialul.
Semnificaţia metodelor depinde, în cea mai mare măsură, de utilizator şi de contextul în
care este folosită. Metodele de predare-învăţare pot fi clasificate din punct de vedere istoric în:
metode tradiţionale (expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu
manualul, exerciţiul) şi metode moderne (algoritmizarea, modelarea, problematizarea,
instruirea programată, studiul de caz, jocul de rol, învăţarea prin descoperire). Metodele de
evaluare sunt clasificate în literatura de specialitate în tradiţionale (probele orale, scrise şi
practice) şi complementare (observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor,
portofoliul, proiectul, referatul).
Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie
expunerea profesorului, completată cu studiul individual al elevului. Această metodă a fost
criticată, susţinându-se că ea nu favorizează legătura cu practica. Lipsa legăturii cu realitatea
vine din atitudinea elevilor: ei asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete şi să o
memoreze. Convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar elevii
sunt ghidaţi spre o finalitate necunoscută. Aşadar, putem spune că forma clasică a
învăţământului pune mai puţin accent pe gândirea elevilor şi mai mult pe însuşirea
conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei.
Domnul profesor Opriş, citându-l pe M. Ionescu, defineşte instruirea activă specifică
metodelor moderne ca „un tip superior de instruire, care se bazează pe activitatea subiecţilor
educaţiei, pe implicarea şi participarea lor activă şi deplină la procesul propriei instrucţii şi
-9-
educaţii, pe instaurarea de interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, schimburi de idei,
confruntare de opinii, argumentare între aceştia, precum şi între ei şi profesor”. Un elev îşi
dezvoltă spiritul critic atunci când: se implică activ în procesul de predare-învăţare, adoptând o
atitudine activă şi interactivă; gândeşte critic şi are deprinderea gândirii critice; preferă
gândirea divergentă, imaginativă şi creativă; acţionează în totală libertate în planul alegerilor
pe care le face; îşi valorifică şi dezvoltă imaginaţia, originalitatea, inventivitatea, creativitatea,
problematizează conţinuturile şi face descoperiri; are încredere în forţele proprii şi dorinţă de
autodepăşire; devine responsabil.
Metodele moderne pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu
metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia prin participare îi ajută pe elevi să-şi exprime
opţiunile în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria
formare.
Elevii nu sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie. În
procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a
învăţa” la a „învăţa să fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind
dorinţa de angajare şi acţiune. Principalul avantaj al metodelor moderne îl reprezintă
implicarea elevilor în actul didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi
aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire
critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o
situaţie dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. A gândi critic
înseamnă a deţine cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii
personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi argumente
suficiente propriilor opinii, a participa activ şi a colabora la găsirea soluţiilor.
Pledoariile în favoarea metodelor moderne de predare sunt un demers care doreşte să
sprijine o învăţare de durată, în care motivaţia elevului să nu vină din exterior, ci din interior.
Utilizarea acestor metode îi redau elevului statutul de persoană implicată şi îl conving să nu fie
indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul său. Pe de altă parte, folosind aceste metode,
profesorul îl formează pe adultul creştin de mâine, care va înţelege să se implice activ în viaţa
Bisericii şi a societăţii. Formarea şi dezvoltarea acestei atitudini de către profesorii de religie
prezintă două avantaje: pe de o parte, elevul se va simţi mai ataşat de această oră şi nu o va
percepe ca pe o oră obositoare, pe de altă parte, este uşurată munca din timpul de predare,
deoarece el nu mai transmite ceva, ci îi ajută pe elevi să descopere acel ceva.
Pentru profesorul de religie, utilizarea situaţiilor de învăţare reprezintă urmarea
modelelor folosite de Hristos: pentru a clarifica cine este aproapele, El a spus „Pilda
samarineanului milostiv”; pentru atitudinea faţă de aproapele aflat în nevoie, El a rostit „Pilda
bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr”. Principiile de viaţă pe care ar trebui să le practice
orice creştin sunt puse în evidenţă tocmai prin folosirea situaţiilor de învăţare. Este cert faptul
că experienţa directă, nemijlocită, asigură cel mai mare succes în procesul de predare. Din
acest motiv este necesar ca profesorul de religie să asigure acest contact direct al elevilor cu
ceea ce însemnă viaţa şi spiritualitatea Bisericii. În acest sens, participarea elevilor la slujbele
religioase sub îndrumarea profesorului, facilitează înţelegerea şi interiorizarea
comportamentului şi a atitudinii generale în astfel de împrejurări.
Profesorul Dorin Opriş delimitează şi câteva dificultăţi şi limite în utilizarea metodelor
moderne:1
· Accesul la informaţia fidelă nu este egal pentru toţi elevii, în cazul împărţirii pe grupe;
· De multe ori deprinderea de a lucra în echipă nu e formată la elevi şi de aceea aplicarea
metodelor necesită mai mult timp de pregătire şi exersare;

1
Cf. Opriş, Dorin, Opriş Monica, Metode active de predare-învăţare. Modele şi aplicaţii la religie, Editura Sf.
Mina, Iaşi, 2006, p.24.

- 10 -
· Lipsa continuităţii în întregul sistem de învăţământ românesc a aplicării acestor metode;
Politica educaţională căreia se subscrie noul Curriculum naţional recomandă principii
ce favorizează personalizarea predării şi formarea autonomiei elevului. Metodologia didactică
actuală este orientată către implicarea activă şi conştientă a elevilor în procesul propriei formări
şi stimularea creativităţii acestora. În acest context, schimbările pe care le cunosc metodele de
învăţământ cunosc câteva direcţii definitorii. Relaţia dinamică - deschisă constă în raporturile
în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode. Diversitatea metodelor este impusă de
complexitatea procesului de învăţare, fiecare metodă trebuie să fie aleasă în funcţie de registrul
căruia i se raportează. Amplificarea caracterului formativ al metodelor presupune punerea
accentului pe relaţiile sociale pe care le are elevul în procesul de culturalizare şi formare a
personalităţii. Reevaluarea permanentă a metodelor tradiţionale vizează adaptarea lor în funcţie
de necesităţi şi raportarea lor la evoluţia ştiinţei.

Bibliografie:

Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă – repere teoretice şi metodice, Editura Polirom, Iaşi,
1999;
Idem, Pedagogie (ediţia a doua, revizuită şi îmbogăţită), Editura Polirom, Iaşi, 2002;
Opriş, Dorin, Opriş Monica, Metode active de predare-învăţare. Modele şi aplicaţii la Religie,
Editura Sf. Mina, Iaşi, 2006;
Plămădeală, Antonie Mitropolit, Biserica în mers, vol II, Tiparul Tipografiei Eparhiale,
Sibiu, 1999;
Roşca, Al., Creativitatea, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972;
Şebu, Sebastian, preot prof. Univ. Dr., Opriş, Monica, Opriş, Dorin, Metodica predării religiei,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

Prof. Tudor Tacu

- 11 -
 Micul ecran

Televizorul dăunează pe termen lung dezvoltării sistemului nervos al copilului şi

organelor sale de simţ. Privitul la televizor ore în şir este singura, repet, singura circumstanţă în
care ţinem muşchii oculari complet nemişcaţi. Pentru un copil, dar şi pentru un adult, poziţia
nemişcată a muşchilor oculari tinde să se transfere asupra întregii musculaturi: copilul stă rigid,
într-un repaus de mişcare nefiresc de lung. Tocmai acest repaus forţat al mişcării în faţa
ecranului îi face pe copii să devină, după o perioadă de câteva ore, buimaci, agresivi, capricioși
și provocatori, chiar dacă programele urmărite au fost adecvate vârstei! Când conţinutul lor
promovează agresivitatea și violenţa, efectul nociv crește exponenţial. Nemișcându-se, copilul
nu-şi consumă rezervele de energie uriașe de care dispune și devine „un pachet de nervi”, fals
hiperactiv, fals suspect de ADHD. Ce fac părinţii? Aleargă cu ei de la un doctor la altul și îl
îndoapă cu sedative să se liniștească.
Copiii care se uită mult la televizor stabilesc mai greu
contacte personale, fac des și cu plăcere grimase şi evită să se
uite în ochii interlocutorului, au o putere de concentrare mai
mică, răspund superficial, stereotip, nu manifestă interes faţă de
obiecte și lectură şi chiar puţinele cărţi pe care le preferă sunt
comicsuri şi cărţi ilustrate. Adesea, imaginile pe care copiii le
văd la televizor se întipăresc în mintea lor în mod caricatural și ei
se distanţează de lumea reală. La televizor, copilul „trăieşte” într-
o lume bidimensională, abstractă, mai înainte de a o fi cunoscut şi asimilat pe cea reală! (...)
precizează psihologul Irina Petrea.
Activitatea corticală, atunci când ne aşezăm în faţa ecranului, este complet diferită de
aceea întâlnită în mod obişnuit în viaţa oamenilor. Cele câteva ore petrecute zilnic de copii în
faţa televizorului şi a calculatorului, încă din primii ani de viaţă, vor influenţa definitoriu
modul în care creierul va răspunde pe viitor la provocările lumii reale, modul în care va
procesa informaţia, aflăm din cartea „Efectele televizorului asupra minţii copilului”, editată de
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului.
„Se demonstrează în mai multe studii că mintea tinerilor ajunge să fie dependentă de
starea de pasivitate, de neconcentrare şi negândire care i-a fost indusă zilnic, câteva ceasuri,
prin intermediul vizionării. Emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este inhibată când
privim la televizor, nu se dezvoltă normal, ceea ce va face ca tinerii aceştia să fie deficienţi în
ceea ce priveşte gândirea logică şi analitică, în vorbire, în construirea frazei, în scris şi citit –
procese desfăşurate în ariile acestei emisfere. Cele mai grave sunt însă consecinţele pe care
televiziunea şi jocurile pe calculator le au asupra funcţionării părţii din faţă a creierului –
cortexul prefrontal – care îl deosebeşte pe om de animal. Prin frânarea dezvoltării şi chiar prin
vătămarea produsă de televiziune şi calculator acestei zone esenţiale în dezvoltarea proceselor
de conştiinţă, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare
a atenţiei, slăbeşte motivaţia şi favorizează comportamentele instinctive - bulimia,
agresivitatea” şi altele, aflăm din cartea „Efectele televizorului asupra minţii copilului”
(Virgiliu Gheorghiu).
Profesor Geantă Petruţa precizează că există şi alte studii
care dovedesc acelaşi lucru.
Astfel, efectul subliminal al televiziunii este cel care
explică de ce oamenii nu pot înţelege că prin simpla vizionare
poate să le fie înrâurită, într-o măsură definitorie existenţa.
Tehnologia video, ecranul TV, dar şi mesajele transmise prin
televiziune defavorizează definitoriu dezvoltarea şi funcţionarea

- 12 -
normală a creierului uman. Neuropsihologii concluzionează că acei copii care din primii ani de
viaţă au petrecut o parte semnificativă din timpul fiecărei zile în faţa micului ecran riscă să aibă
un creier diferit dezvoltat decât cei din generaţiile anterioare, care au trăit fără televizor.
Văzându-şi copiii că nu sunt capabili să se concentreze cu atenţie sau că nu pot să-şi controleze
comportamentul, părinţii nu-şi dau seama că înseşi reţelele neuronale în care sunt procesate
aceste abilităţi nu s-au dezvoltat normal, în urma timpului petrecut de-a lungul anilor în faţa
micului ecran. Deficienţele încep să devină vizibile destul de târziu, abia după clasa a III-a,
când procesul de învăţare solicită prezenţa unor abilităţi de ordin superior. În cazul în care
copiii nu sunt puşi să facă nimic, fiind permanent protejaţi, şi când nu se iau în considerare
dificultăţile întâmpinate de aceştia în procesul de învăţământ, în citit, în scriere, în folosirea
limbii, atunci incapacităţile lor mentale vor trece neobservate, putându-se conserva şi extinde
în mod necontrolat. Astfel că, în timp ce părinţii se arată mulţumiţi de propriii copii, care par
foarte avansaţi în mentalitate pentru vârsta lor, educaţia mediatică le periclitează în mod grav
mintea, marcându-i pentru toată viaţa.
Cea mai mare parte a efectelor televiziunii sunt valabile şi în cazul calculatorului.
Jocurile pe calculator, spre exemplu, sunt mult mai nocive ca vizionarea TV. Internetul, de
asemenea, constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea mentală a copiilor, dacă nu
este controlat de către părinţi accesul acestora la internet şi zonele de navigaţie. Funcţiile
creierului sunt perturbate în urma vizionării şi la adulţi. Diferenţa este dată doar de faptul că la
copii modificările sunt chiar de natură structurală şi au un caracter patologic mult mai evident
decât la adulţi. Cercetările au dovedit că vizionarea TV amorţeşte emisfera stângă şi lasă
emisfera dreaptă a creierului să îndeplinească toate activităţile cognitive. Acest fapt poate avea
consecinţe din cele mai grave pentru dezvoltarea şi sănătatea creierului, emisfera stângă fiind
regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Nu putem trata raţional
conţinutul prezentat la televiziune deoarece emisfera stângă a creierului nostru nu este
operaţională. Prin urmare nu este surprinzător faptul că oamenii rareori înţeleg ce văd la
televizor, după cum s-a descoperit că din 2 700 oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au
privit la televizor cu câteva minute înainte. În cadrul unei conferinţe naţionale desfăşurate în
SUA, la care au participat peste 300 de profesori experimentaţi, majoritatea celor prezenţi au
afirmat că „durata pe care elevii sunt capabili să-şi concentreze atenţia este notabil mai mică;
cititul, scrisul şi capacitatea de comunicare orală se arată a fi în declin - chiar şi în mediile cele
mai bune”. Rezultatele la matematică, în conformitate cu cercetările Institutului Naţional de
Evaluare a Progresului Educaţional din America, sunt foarte deprimante când studenţilor li se
cere să-şi concentreze atenţia la probleme care necesită mai mult de o etapă. De exemplu, doar
44% dintre absolvenţii de liceu pot calcula restul ce ar trebui să le revină de la 3 dolari care au
fost plătiţi pentru 2 articole comandate la o masă de prânz. Ceva se întâmplă cu copiii zilelor
noastre. Nu numai că metodele vechi nu mai dau rezultate, dar nici cele mai noi inovaţii în
domeniul metodologiilor de predare nu asigură rezultatele aşteptate. Nu se poate susţine faptul
că majoritatea copiilor nu mai vor să înveţe, deoarece mulţi dintre ei urmează chiar tratamente
medicamentoase pentru creşterea succesului şcolar, urmează cursuri speciale pentru
recuperarea deficienţelor. Mai curând, ei nu mai pot învăţa şi avea aceleaşi rezultate şcolare ca
ale tinerilor de acum câteva generaţii, pentru că nu-i mai ajută mintea.
Televiziunea nu poate fi considerată propice pentru edificarea structurilor neuronale
caracteristice unui creier normal, ci, dimpotrivă, poate fi văzută ca un mediu ce împiedică sau
reprimă o evoluţie firească. Copilul în faţa televizorului nu are parte de experienţa obişnuită a
limbajului, de stimularea dialogică a gândirii şi reflecţiei pe care părinţii, bunicii sau mediul
uman, în general, le oferă. Stimulii vizuali şi auditivi percepuţi în faţa micului ecran sunt atât
de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depăşesc capacitatea creierului de a-i
controla. Efectul inevitabil va fi inhibarea unor importante procese mentale. Copiii se
obişnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înţeleagă ce se întâmplă în lumea care-i

- 13 -
înconjoară. Se mulţumesc doar cu senzaţiile. Copilului îi lipseşte posibilitatea cunoaşterii prin
atingerea şi manipularea fizică a materialelor, una din condiţiile desfăşurării procesului de
cunoaştere şi, prin urmare, de structurare a traseelor neuronale. Prin televizor cei mici sunt
lipsiţi de liniştea şi răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern şi ale gândirii
reflexive. După vizionarea prelungită, copiii vor avea tendinţa de a rămâne în aceeaşi stare de
pasivitate sau de neimplicare în cunoaşterea lumii reale. A-i învăţa pe copii cu televizorul şi a
cultiva acest obicei în viaţa noastră înseamnă, de fapt, a modela nişte structuri neuronale care
determină cortexul să răspundă la provocările realităţii potrivit tipului de experienţă propus de
vizionarea TV; înseamnă să învăţăm creierul cu atitudinea pasivă, să-l facem dependent de
„plăcerea facilă a ecranului video”, să „îi slăbim abilităţile mentale” obişnuindu-l să nu
reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu dialogheze sau să nu se concentreze cu atenţie la
problemele pe care le întâmpină. Există deficienţe mai grave, datorate unei expuneri prelungite,
care niciodată nu se vor putea recupera complet, dar pentru cazurile mai puţin grave, cu un
efort mai mare se poate ajunge la dobândirea abilităţilor mentale ale unui copil normal.
Experienţele avute la vârsta copilăriei sunt cele mai importante, deoarece atunci se pun bazele
funcţionale şi structurale ale tuturor activităţilor de mai târziu.
Incapacitatea de a citi a copiilor de astăzi nu se datorează atât indispoziţiei pe care ei ar
arăta-o faţă de o activitate care cere un efort mai mare decât vizionarea TV, cât mai cu seamă
unei nedezvoltări normale a creierului, fenomen care îngreunează înţelegerea şi însuşirea
semnificaţiei lucrurilor citite. Mai mult decât atât, cu cât timpul dedicat vizionării creşte, cu
atât rezultatele şi performanţele şcolare sunt mai slabe. În ascultarea unei povestiri, a
explicaţiilor profesorului în clasă sau în timpul lecturii, copilul obişnuit cu televizorul aşteaptă
permanent imaginile, pozele explicate. Când acestea nu apar, el se plictiseşte şi „schimbă
canalul”, îşi pierde atenţia.
Cercetătorii arată că elevii cei mai buni sunt aceia care tind să se uite mai puţin la
televizor. Mai mult decât atât, cu cât creşte timpul dedicat vizionării, cu atât rezultatele şi
performanţele şcolare sunt mai slabe. Televiziunea, în loc să-i provoace, să-i obişnuiască pe
copii să gândească, să persevereze, să lupte pentru a dobândi ceva, îi învaţă să aştepte ca
înţelesurile şi lumea să li se descopere singure, să se desfăşoare în faţa ochilor lor sub formă de
imagini. Învăţarea, departe de a fi facilitată de televizor, este chiar defavorizată de acesta.
Copiilor sau tinerilor crescuţi cu televizorul le vine foarte greu, chiar imposibil celor mai grav
afectaţi, să se concentreze cu atenţie un timp mai îndelungat asupra unei anumite activităţi. Ei
nu pot asculta sau urmării explicaţiile, nu pot duce la bun sfârşit lucrurile începute, alternând
rapid o activitate cu alta; întâmpină dificultăţi în a-şi organiza şi planifica acţiunile. Acţionează
înainte de a gândi, nu au răbdare, sunt hiperactivi şi extrem de irascibili. Permanent agitaţi,
copiii hiperactivi întâmpină mari probleme în procesul de învăţare, deoarece ei nu pot sta
liniştiţi, pentru a se concentra asupra studiului sau pentru a-l putea asculta pe profesor în clasă.
La şcoală, au tendinţa de a se ridica, a ieşi din bancă şi a umbla prin clasă, a-i deranja pe
colegi. Copiii crescuţi în faţa televizorului nu se pot motiva cu uşurinţă pentru desfăşurarea
unei lucrări anume dacă nu sunt răsplătiţi imediat şi în mod semnificativ. Munca, efortul,
activitatea în general devin pentru aceşti tineri împovărătoare, stresante sau respingătoare.
Copilul sau tânărul tinde permanent să se refugieze în distracţie sau visare, renunţând cu
uşurinţă la orice activitate care necesită concentrare şi efort motivat. Nici un ţel sau obiectiv nu
poate mobiliza sistemul lor motivaţional. Nu mai găsesc sens în nimic şi parcă nu ştiu ce să
facă cu timpul. Principala lor ocupaţie devine cheltuirea timpului în distracţie sau visare. Nu
vor nimic de la viaţă, exceptând, evident, banii şi cheltuirea lor pe lucruri sau divertisment.
Aceşti copii reuşesc cu greu să-şi controleze comportamentele şi emoţiile, astfel că impulsurile
interioare sau influenţele mediului îi fac nu numai să se deconcentreze uşor, ci chiar îi pot
antrena în acţiuni sau stări emoţionale străine de interesele lor personale. Marea parte a
proceselor mentale superioare sunt afectate.

- 14 -
 „Un rol important în configurarea ariilor corticale ce mediază controlul
comportamentului şi al emoţiilor îl joacă, în societatea creştină, recunoaşterea autorităţii şi
ascultarea, înfrânarea şi postul. Ascultarea îi dezvoltă omului capacitatea de a-şi organiza
comportamentul în cadrele descrise de alţii, de normele şi mediul în care trăieşte. Înfrânarea şi
postul ce pun frâu manifestării mâniei, dorinţelor necontrolate sunt practic cei mai buni
educatori ai controlului intern asupra comportamentului şi emoţiilor. În ceea ce priveşte
concentrarea şi atenţia, aproape întreaga viaţă creştină menţine sau cultivă aceste facultăţi.
Biserica cere atenţie şi trezvie în tot cea ce face creştinul, iar practica rugăciunii necesită în
mod deosebit dezvoltarea atenţiei şi concentrării.” (Geantă Petruţa)
Pentru cazurile în care nu se poate evita întru totul televizorul, psihologul Irina Petrea
propune câteva reguli pentru a înlesni reducerea efectelor negative:
• „Nu uita că tu eşti stăpânul telecomenzii şi nu el. Stabileşte când, cum şi ce are voie să
privească. Ajută-te de un ghid tv şi de un marker.
• Redu numărul de televizoare din casă şi, mai ales, nu-i lăsa un televizor la el în cameră.
• Nu staţi la masă privind la televizor în acelaşi timp.
• Nu lăsa televizorul pe post de „zgomot de fond”. ÎI porneşti când vrei să vezi ceva, îl opreşti
după aceea.
• Urmăreşte cu micuţul tău programele lui preferate, comentaţi-le împreună. Verifici astfel şi
ce înţelege, şi ce îl interesează şi, eventual, poţi interveni. În plus, îl ajuţi să perceapă activ ceea
ce, până atunci, a perceput pasiv, adică să gândească şi să prelucreze informaţiile primite, nu să
le „înghită nemestecate”.
• Propune-i soluţii alternative: jocuri (cât mai multe, pe care să le jucaţi în familie), plimbări,
vizite, sporturi, hobby-uri etc.
• Radioul este o alternativă mult mai sănătoasă decât televizorul. Copilul poate asculta un
program de cântece, poveşti, ghicitori etc. Şi, în acelaşi timp, să se joace cu lego sau cuburi.”
(Irina Petrea, Şi tu poţi fi SUPER NANNY. Cum să-ţi creşti bine copilul, Editura Trei,
București, 2007, pp. 220-223)

Pentru mai multe informaţii:

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/1548/efectele-televiziunii-asupra-
min%C5%A3ii-umane-dup%C4%83-virgiliu-gheorghe

Prof. Simona Postelnicu

- 15 -
 Jobs
I. Unscramble the letters and write the correct job:
1. EPICLO FROFCIE 2. EGIFHRTFEIR 3. CTODRO
..................................... .................................. .........................................
4. TPNSOAM 5. ERGEGNORCRE 6. LFTLBOAO YPALRE
...................................... .................................... ..........................................

II. Find the following 10 jobs in the word search:

1. GREENGROCER
2. POLICE OFFICER
3. FOOTBALL PLAYER
4. ACTOR
5. WAITER
6. BAKER
7. FIRE FIGHTER
8. TEACHER
9. POSTMAN
10. DOCTOR

JOBS

Key:
I. 6. FOOTBALL PLAYE
1. POLICE OFFICER
2. FIREFIGHTER
3. DOCTOR
4. POSTMAN
5. GREENGROCER

- 16 -
 II. JOBS

CROSSWORD
֍ Fill in the crossword to discover a culinary symbol of England:

- 17 -
1. .......... bracelets are very common among teenagers.
2. He was the leader of the Knights of the Round Table.
3. Greatest dramatist of all time, author of ”Romeo and Juliet”.
4. Famous outlaw in English culture who took from the rich and gave to the poor.
5. One of the greatest English rock bands in history.
6. A massive clock in London.
7. The most known bus in England.
8. Duke of Cambridge, son of Prince Charles and Princess Diana.
9. Member and co-founder of ”The Beatles”.
10. Patron Saint of England
11. It is the Queen’s official London home.
12. The national flower of England.
Key:
1. FRIENDSHIP
2. KING ARTHUR
3. WILLIAM SHAKESPEARE
4. ROBIN HOOD
5. THE BEATLES
6. BIG BEN
7. DOUBLE DECKER BUS
8. PRINCE WILLIAM
9. JOHN LENNON
10. SAINT GEORGE
11. BUCKINGHAM PALACE
12. ROSE

A -> B: FISH AND CHIPS

Prof. Raluca Morariu

- 18 -
 “Solidaritatea”, primul sindicat liber
din blocul comunist

După al doilea război mondial, Polonia a intrat sub sfera de influenţă a Uniunii
sovietice, devenind curând o ţară comunistă, condusă de Partidul Unit Muncitoresc Polonez.
Regimul tipic sovietic, bazat pe ideologia comunistă, era greu de acceptat pentru o
populaţie antirusească şi profund catolică. Nemulţumirile sociale s-au accentuat spre finalul
anilor 1960. În urma mişcărilor studenţeşti din 1968 şi a grevelor de la Gdansk şi Gdynia din
decembrie 1970, situaţia a devenit foarte tensionată. Iar poliţia a intervenit deschizând focul
asupra muncitorilor fără apărare.2
La conducerea elitei politice comuniste a ajuns Edward Girek care a împăcat muncitorii
prin reaşezarea preţurilor şi cu promisiunea îmbunătăţirii nivelului de trai. Începând cu 1975,
economia a intrat din nou în recesiune. Primele greve au avut loc în iunie 1976 în fabricile
Radom şi Ursus. În urma reprimării lor de către guvern, mişcarea muncitorească a primit
sprijin din partea intelectualităţii, prin înfiinţarea Comitetului de apărare al Muncitorilor.
Această organizaţie lupta pentru apărarea drepturilor omului şi pentru eliberare deţinuţilor
politici. Totodată, organizaţia şi-a exprimat intenţia de a fonda sindicate libere şi independente,
deoarece sindicatele existente erau sub controlul Partidului Comunist
Situaţia economică s-a deteriorat şi mai mult la începutul anilor 1980. În iulie 1980,
guvernul condus de Edward Gierek, aflat în impas, a decis creşterea preţului cărnii. Grevele
izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de
pe şantierele navale din Gdansk, la 14 august 1980. Aceştia erau conduşi de electricianul Lech
Walesa. Pentru prima dată, activitatea greviştilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit
să se aşeze la masa negocierilor şi să semneze în august 1980 la Gdansk, un acord prin care se
stipulau printre altele, dreptul la grevă, legalizarea înfiinţării sindicatelor independente şi
desfiinţarea cenzurii.3
Solidaritatea (Sindicatul Independent, Autocefal „Solidaritatea”) este o federaţie
fondată în 1980 la Gdansk în Polonia şi condusă iniţial de Lech Walensa. În anii 1980 a
constituit o importantă mişcare anticomunistă, adunând de la persoanele asociate cu Biserica
Catolică până la membri ai stângii comuniste. Solidaritatea sugera nonviolenţă în activitatea
membrilor săi.

La 17 septembrie, reprezentanţii muncitorilor din întreaga Polonie au decis constituirea

unui sindicat naţional independent, Solidaritatea. Un an mai târziu, în octombrie 1981 s-a
desfăşurat primul congres al Solidarităţii, iar Lech Walesa a fost ales preşedinte.4

2
Radu, Doru Cosmin, Lech Walesa, cel mai iubit dintre polonezi, p. 18-19
3
Muşat Carmen, Lecţia poloneză, p.3
4
idem, p.5

- 19 -
 După acordul de la Gdansk, Moscova a exercitat o presiune puternică asupra guvernului
polonez, cerându-i să ia măsuri pentru a-şi întări poziţia. Noul conducător de partid, generalul
Wojciech Jaruzelski, a decretat pe 13 decembrie 1981 legea marţială, a scos sindicatul
Solidaritatea în afara legii şi i-a arestat pe conducătorii acestuia. Protestele muncitoreşti au fost
reprimate de trupele de asalt poliţieneşti. Una dintre cele mai mari demonstraţii, a avut loc pe
16 decembrie 1981 la mina Wujek, unde forţele guvernamentale au deschis focul asupra
protestatarilor, omorând 9 persoane şi rănind alte 21. Grevele au încetat până la 28 decembrie,
iar muşcarea Solidaritatea părea înăbuşită.5
Legea marţială a fost retrasă formal în iulie 1983, deşi controlul sporit al libertăţilor
civile şi al activităţii politice precum şi raţionalizarea mâncării au rămas în vigoare până în a
doua jumătate a anilor 1980.
Aceste măsuri nu au împiedicat Solidaritatea să câştige sprijin popular şi putere,
erodând dominaţia partidului comunist, care în 1981 a pierdut aproximativ 80.000 din cei 3
milioane de membri. Până la căderea comunismului în Polonia, Solidaritatea a rămas o
organizaţie subterană, suficient de puternică pentru a zădărnici eforturile de reformă a lui
Jaruzelski. Criza economică tot mai adâncă şi reformele de glasnost şi perestroika din Uniunea
Sovietică au condamnat la eşec toate încercările puterii de a rezolva situaţia prin măsuri de
constrângere. Pe 21 aprilie 1988, un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai,
muncitorii de pe şantierul naval din Gdansk s-au alăturat protestelor. Revoltele au fost
reprimate temporar de către guvern, dar în scurt timp aceste au reizbucnit: 15 august greva
minerilor care a cuprins mai multe mine din Polonia, iar pe 22 august muncitorii de la şantierul
naval din Gdansk ai intrat din bou în grevă. Pe 26 august, Czeslaw Kiszczak, ministrul de
interne de la acea vreme, a declarat la televiziune să guvernul este dispus să negocieze. Cinci
zile mai târziu s-a întâlnit cu Walesa.6
În urma unui acord încheiat, nu numai că s-a pus în legalitate sindicatul Solidaritatea,
dar s-a decis organizarea de alegeri libere. Legea electorală permitea Solidarităţii să depună
candidatura pentru un număr restrâns de locuri (35%) din camera inferioară a Parlamentului
polonez, însă nu existau restricţii pentru Senat.
La publicarea rezultatelor alegerilor s-a constatat că opoziţia a câştigat toate mandatele
acolo unde i s-a permis să prezinte candidaţi. Sprijinul popular a fost atât de puternic, încât în
noul guvern de coaliţie. Solidaritatea deţinea majoritatea. Pe 24 august, camera inferioară a
ales primul premier necomunist după 40 de ani, în persoana lui Tadeusz Mazowiecki. Curând,
pe scena politică au apărut noi forţe democrate. După o campanie electorală liberă, Lech
Walesa a câştigat alegerile prezidenţiale pe 9 decembrie 1990, devenind primul preşedinte non
comunist.
Supravieţuirea Solidarităţii a reprezentata un eveniment fără precedent nu doar pentru
Polonia, un satelit al Moscovei condus pe un sistem comunist unipartit, ci pentru întregul bloc
estic.7
Influenţa crescândă a Solidarităţii a condus la intensificarea şi răspândirea idealurilor
comuniste în întreaga Europă Centrală şi de Est, slăbind regimurile comuniste. În Polonia,
Solidaritatea a fost principala cauză a prăbuşirii comunismului. Criza economică tot mai
adâncă de la sfârşitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve foarte puternice, iar
guvernul ameninţat de falimentul economic, a fost nevoit să încheie un acord cu alte sindicate
libere, prin care s-a decis organizarea primelor alegeri libere. Curând, Republica Populară
Polonia a fost înlocuită de o republică democrată.8

5
Palade Rodica, Solidaritatea, începutul prăbuşirii comunismului, p 12-13
6
Radu Doru, op. cit, p.22
7
ibidem, p 25
8
Muşat Carmen, Lecţia poloneză, p 5
- 20 -
 Aceste alegeri în care au învins cu precădere candidaţii anticomunişti, au cauzat o serie
de revoluţii paşnice în întreaga Europă Centrală şi de Est. Modelul Solidarităţii a fost preluat,
pe diverse căi, de opoziţia din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea
blocului estic şi, mai apoi dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.9
La un sfert de secol de la debutul mişcărilor populare de la Gdansk, euro deputaţii
polonezi au propus marcarea zilei de 31 august ca „Ziua Europeană a Solidarităţii şi Libertăţii”.
„Această zi a marcat începutul unui proces are a dus la căderea comunismului şi a reunificării
Europei”, declarase Janus Lewandowski. 10
Mesajul „Solidarităţii” este că marile schimbări se pot face şi fără a recurge la violenţă
şi la terorism.11

Bibliografie:

Radu, Doru Cosmin - Lech Walesa, cel mai iubit dintre polonezi; Bucureşti 2005
Palade, Rodica - Solidaritatea, începutul prăbuşirii comunismului; Bucureşti 2007
Muşat, Carmen - Lecţia poloneză; Bucureşti 2005
Manea, Octavian - Spre Europa prin solidaritate; Bucureşti 2007

Prof. Marius Petru Burghele

9
Manea Octavian, Spre Europa prin solidaritate,p 13
10
ibidem., p 15
11
ibidem, p. 16

- 21 -
 Astronomia în cultura greacă

Cultura greacă a marcat profund istoria civilizaţiei umane. Moştenirea culturală a

Antichităţii a îmbogăţit patrimoniul cultural occidental prin modelele şi valorile create şi
promovate.
Vechii greci au avut importante contribuții în domeniul astronomiei. Odiseea lui Homer
face referire la constelații precum: Ursa Mare, Orion și Pleiade și descrie cum pot fi folosite
stelele ca ghid pentru navigație. Poemul “Munci și zile” al lui Hesiod îi informa pe fermieri ce
constelații apar înainte de răsărit, în diferite anotimpuri pentru a ști care este timpul potrivit
pentru arat, semănat și recoltat.
Contribuțiile științifice sunt asociate numelor filozofilor greci Thales din Milet și
Pitagora din Samos, dar nici una dintre scrierile lor nu a dăinuit până în zilele noastre.
La sfârșitul secolului al V-lea î.H. Philolaos, un ucenic al lui Pitagora, afirma că
Pământul este rotund, că nu este situat în centrul Universului și că se mișcă în jurul unui foc
central.
După Heracleitos din Pont (cca. 388-312), Pământul ocupă în Univers poziția centrală,
se învârte în jurul axei sale iar în jurul axei sale se rotesc Soarele și planetele. Teoria
geocentrică susținută de acesta a fost însă formulată pentru prima data Eudoxos din Cnidos
(cca. 408-355).
Pentru a explica mișcările aparente ale
corpurilor cerești, Eudoxos susține că aștrii sunt legați
între ei de sfere transparente, al căror centru unic este
centrul Pământului. Stelele fixe sunt cuprinse în sfera
cea mare, care se învârte în jurul axei Universului.
Această schiță a Universului a fost acceptată în
astronomie timp de 2000 de ani.
Marele astronom al secolului al III-lea î.H. a
fost Aristarh din Samos, precursorul lui Copernic.
Autorul tratatului de geometrie astronomică intitulat
Despre dimensiunile și distanțele Soarelui și Lunii, afirmase că Pământul efectuează o mișcare
de rotație de 24 de ore în jurul axei sale. După mărturia lui Arhimede, “stelele fixe și Soarele
rămân imobile iar Pământul se rotește în jurul Soarelui, descriind un cerc”. Ipoteza
heliocentrică a lui Aristarh a fost respinsă, cu o singură excepție, de către toți ceilalți
astronomi.
Hiparchos a fost cel mai ilustru astronom din secolul al II-lea î.H. El a fost cel care a
introdus în știința greacă împărțirea cercului în 360 de grade, gradul
în 60 de minute și minutul în 60 de secunde. Folosind pentru
observațiile sale instrumente inventate de el sau de alții (dioptru,
astrolab, planetariu, sfera stelelor fixe), Hiparchos a încercat să
măsoare distanța până la Soare, a scris un tratat de trigonometrie
sferică, a întocmit tabele pentru o perioadă de 600 de ani cu
pozițiile, zi de zi, ale Soarelui, a refăcut calculele relative la eclipse.
A întocmit un catalog al stelelor, determinând poziția a 805 stele
fixe, a determinat anul sideral și anul solar cu o diferență de numai
50 de secunde, respectiv 6 minute față de valorile stabilite de
astronomia zilelor noastre. Dar cea mai importantă descoperire a
acestuia, a fost “precesia echinocțiilor”.
Timp de trei secole după Hiparchos, astronomia greacă n-a

- 22 -
înregistrat decât numele lui Poseidonios, descoperitorul fenomenului refracției atmosferice și
cel care a calculat distanța de la Pământ la Soare, ajungând cel mai aproape de valorile reale.
Seria marilor astronomi ai perioadei elenistice se încheie
cu Ptolemeu (sec II d.H.) a cărui operă a rămas până în secolul al
XVII-lea, opera de bază a astronomiei europene. Pe lângă alte
lucrări (Ghidul geografic, un tratat de optică, altul de astrologie),
Ptolemeu a elaborat o teorie a planetelor, un calendar al răsăritului
și apusului aștrilor, un catalog al stelelor fixe (cu 300 de stele mai
bogat decât cel al lui Hiparchos) iar în opera sa fundamentală
Sintaxa matematică, o expunere completă a astronomiei elenistice
din perspectiva sistemului geocentric. El face o descriere a poziției
Pământului și a sferei cerești, formulează teoria Soarelui, a Lunii
și a planetelor mici, enumeră stelele, vorbește despre structura
Universului și despre mișcările corpurilor cerești. Opera lui
Ptolemeu este moștenirea cea mai importantă pe care ne-a lăsat-o
astronomia antichității.

Bibliografie:

1. Drîmba, Ovidiu – ″Istoria culturii și civilizației″: vol.1; Ed. Științifică și Enciclopedică,

București, 1984
2. www.historia.ro
3. www.interactivia.ro
4. www.scientia.ro

Prof. Maria Carmen Duca

- 23 -
 Despre numerele admirate de Pitagora

Se spune că Pitagora considera că Aritmetica este cea mai frumoasă şi cea mai
avantajată dintre ştiinţe, fiindcă numai pentru ea lucrurile par sub formă de numere. Nici nu-i
de mirare dacă ne gândim că numărul natural, singurul privit ca număr de către toţi
matematicienii greci din antichitate a fost prima şi cea mai simplă noţiune matematică prin care
omul a găsit calea către înţelegerea naturii înconjurătoare.
″Tot ce se poate cunoaşte are număr, fără de număr nu-i posibil să cuprinzi ceva cu
gândul sau să recunoşti″, nota la vreo sută de ani după moartea lui Pitagora, unul dintre
discipoli, într-o scriere din care s-au păstrat numai câteva fragmente. Şi rezultatele din
domeniul Aritmeticii au ajuns până la noi din referinţe de mai târziu, mult după moartea lui
Pitagora, fiindcă acele descoperiri erau considerate secrete şi ca atare tăinuite tuturor celor ce
nu făceau parte din tagma pitagoricienilor. Transmise din generaţie în generaţie, peste vreo trei
veacuri ele au fost adunate de către Euclid în cărţile VII, VIII şi IX, din celebra sa lucrare
″Elemente″.
În chiar prima pagină din cartea a VII-a sunt prezentate mai multe feluri de numere,
care se deosebesc unele de altele prin proprietăţile lor. Mai întâi, sunt definite numerele
perechi şi neperechi, aceasta fiind prima deosebire care a atras atenţia pitagoricienilor şi a
multor alţi matematicieni de mai târziu. Euclid defineşte numerele prime, ca acelea pe care le
măsoară numai unitatea, adică, altfel spus, numerele ce nu se împart decât cu ele însele sau cu
unitatea, așa cum sunt 3, 7, 11, etc. Opuse acestora sunt numerele compuse. Ele apar sub forma
unui produs de mai multe numere prime, de aceea definiţia spune că ele măsoară un număr
2
oarecare sau că se pot descompune în factori primi, ca de pildă:10 = 2 x 5; 12 = 3 x 4 = 3 x 2 .
Această proprietate fundamentală a numerelor prime, de a constitui elementele din care se
formează toate celelalte numere ce nu sunt prime, a făcut ca ele să joace un rol important nu
numai în cercetările pitagoricienilor, ci şi de atunci înainte până în zilele noastre.
De numerele prime este legat şi numele lui Eratostene, prietenul lui Arhimede şi
contemporan cu Euclide. Se spune că el a întocmit prima tabelă care conţinea toate numerele
prime de la 1 la 1000, scriind mai întâi un papirus pe care l-a fixat de un cadru de lemn, ca să
rămână întins, toate numerele de la 1 la 1000 şi apoi a scos prin găurire din tabelă toate
numerele neprime, lăsând numai numerele prime. Această tabelă a fost numită ″Ciurul lui
Eratostene″. În realitate, şi Pitagora determinase şirul numerelor prime, dar, după cum se ştie,
descoperirile făcute în şcoala lui nu s-au aflat decât mult mai târziu.
Tot în cartea a-VII-a, după numerele compuse, urmează definiţia numărului pătrat şi
apoi a numărului cub. Euclid aminteşte astfel de numai două soiuri de numere dintr-un şir mai
lung, toate avându-şi numele legat de o figură geometrică şi studiate de Pitagora sub numele
general de numere figurate. Se pare că pitagoreicii au ajuns la descoperirea acestor numere
figurate încercând să determine numărul pietricelelor pe care le aşezau ca să formeze anumite
figuri geometrice regulate, aidoma stelelor grupate în constelaţii. Mare le-a fost surpriza când
au constatat că din asemenea joacă au putut stabili nişte legi precise, la care se supun numerele
ce reprezintă o anumită figura. De pildă, numerele triunghiulare, adică acelea în care
pietricelele sunt aşezate aşa ca să formeze un triunghi echilateral.

- 24 -
 Cum se vede şi din figură în primul triunghi cele trei pietricele formează vârfurile
triunghiului. Din el se obţine alt triunghi adăugând la una dintre laturi cu două pietricele,
considerată drept bază, alte trei pietricele (n = 6). Aceste numere triunghiulare se pot continua
la nesfârşit, adăugând mereu la baza triunghiului un rând nou, conţinând o pietricică în plus.
Numerele triunghiulare se formează prin adunarea succesivă a numerelor din şirul
natural: 1, 1 + 2 = 3; 1 + 2 + 3 = 6; 1 + 2 + 3 + 4 = 10; 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15... Numerele 1, 3,
6, 10, 15 se numesc numere triunghiulare. Şirul acestor numere triunghiulare este nesfârşit.
Numerele pătrate. Ele se obţin aşezând pietricelele ca să formeze pătrate. Se observă
că, după ce s-a format primul pătrat din cele patru pietricele, celălalt apare de îndată ce se
mărgineşte acest pătrat cu 2 + 3 pietricele pe două din laturile alăturate. Dacă la pătratul cu
latura 3 se adaugă 3 + 4 = 7 pietricele se obţine în acelaşi mod un nou pătrat şi aşa mai departe:

Legea de formare a acestor numere pătrate e tot aşa de simplă ca şi aceea a numerelor
2
triunghiulare şi a fost descoperită tot în şcoala lui Pitagora: 1; 1 + 3 = 4 = 2 ; 1 + 3 + 5 = 9 =
32 ; 1 + 3 + 5 + 7 = 16 = 4 2
Pitagoreicii au mai găsit şi alte şiruri de numere care se formau tot după o anumită
ordine în care pietricelele formau un pentagon, un hexagon, un heptagon sau un alt poligon
regulat. Acestea au fost numite, cu un cuvânt, numere poligonale şi a fost stabilită o formulă
generală, prin care se exprimau atunci când se specifica numărul de laturi ale poligonului.
Numărul cub: În cartea a VII-a, Euclid mai defineşte şi numărul cub, pitagoreicii însă
au considerat mai multe soiuri de numere solide, adică de acel fel de numere care corespund la
aşezarea pietricelelor astfel încât să formeze o piramidă (numere piramidale), un paralelipiped
(numere paralelipipedice) sau un cub (numere cubice). În acest ultim caz, pietricelele trebuiau
aşezate în pături de pătrate suprapuse unele peste altele. Numerele cubice sunt: 1; 2(1+3) = 8 =
3
23 ; 3(1+3+5) = 27 = 3 ; 4(1+3+5+7) = 4 x 16 = 43 .
Formula care corespunde la aceste numere cub se exprimă prin puterea a treia a
pietricelelor cuprinse pe o faţă a cubului. De aici a rămas numirea de cub.

Bibliografie:

1. Florica T. Câmpan - ″De La Papirusul Rhind La Calculatorul Electronic″; Ed. Ion

Creangă, Bucureşti.
2.. Ioan Dăncilă - ″Matematica gimnaziului între profesor şi elev″; Editura Corint
3. www.didactic.ro
4. Wikipedia
5. www.e-scoala.ro/istorie/pitagora.

Prof. Mariana Butnaru

- 25 -
 Abordarea interdisciplinară a matematicii

Motto: “Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate

este chiar faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline”
J. Moffett

Societatea în care trăim şi în care vor trăi elevii pe care îi pregătim pentru viaţă are nevoie
şi va avea nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar. Astfel ei trebuie să treacă cu
uşurinţă de la un domeniul la altul. Modelele de evaluări de la finalul clasei a VI-a ne arată ce
importantă este abordarea interdisciplinară a unei probleme.
Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu
constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline; astfel un învăţământ
interdisciplinar poate să-i ajute pe elevi să dobândescă o privire de ansamblu asupra vieţii şi
universului, să asimileze mai temeinic valorile fundamentale şi să distingă mai uşor scopurile
de mijloc.
Interdisciplinaritatea presupune transferul metodelor dintr-o disciplină în alta, căutându-se
teme comune mai multor discipline, care pot conduce la realizarea obiectivelor de învăţare de
nivel înalt, a competenţelor transversale (luarea de decizii, rezolvarea de probleme, însuşirea
tehnicilor şi metodelor de învăţare eficientă), care, indiferent de disciplină, implică aceleaşi
principii, prin utilizarea unor strategii de predare - învăţare bazate pe probleme. Exemplu:
focalizarea procesului pe dezvoltarea gândirii critice, formarea capacităţii de lucru în echipă, a
capacităţii de rezolvare de probleme, a capacităţii de luare a deciziilor în lecţiile de
Matematică.
În opinia lui G. Văideanu (1988), interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de
integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi diferite abordări, ca şi utilizarea unui
limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. [1]
Mihai Stanciu (1999) indică avantajele pe care le aduce corelaţiile interdisciplinare,
enumerând următoarele:
* „acumularea de informaţii despre procese şi fenomene care vor fi folosite în anii următori
de studiu;
* clasificarea mai temeinică a unor probleme;
* învăţare durabilă şi cu sens, prin interacţiuni permanente între discipline, prin relevanţa
explicită a competenţelor formate în raport cu nevoile personale, sociale şi profesionale;
* folosirea cunoştinţelor în contexte diferite, realizarea transferului de informaţii sau de
metode de la o disciplină la alta;
* stimularea funcţiei de sinteză a învăţăceilor”. [2]
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer
cu grade diferite de implicare sau finalizare. Ea apare ca necesitate a depăşirii limitelor
creatoare de cunoaştere, care a pus graniţe artificiale între diferite domenii ale ei. Argumentul
care pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că oferă o imagine integrată a
lucrurilor care sunt analizate separat. Predarea interdisciplinară se focusează pe aspectele
multiple ale formarii elevului: dezvoltă intelectul, dezvoltă partea emoţională, cea socială,
fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi
comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru
parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare.
Dacă ne oprim la una dintre cele mai importante discipline, matematica, multe noţiuni
matematice se pot înţelege mai bine dacă sunt integrate cu exemple practice de la alte

- 26 -
discipline. În continuare dau câteva exemple:
- raportul a două numere (clasa a VI-a) se poate da exemplul raportului dintre distanţa
parcursă şi timpul de parcurgere, obţinând viteza medie de la fizică;
- la mărimi direct proporţionale (clasa a VI-a) se poate da exemple de la chimie;
- la volumul şi aria sferei (clasa a VIII-a) se poate da exemplu volumul şi aria
Pământului de la geografie.
Astăzi, acest aspect se numeşte învăţarea centrată pe elev. Metafora lui John Dewey
sugerează direct că elevul devine “soarele în jurul căruia gravitează” dispozitivele
pedagogice.
Specialiştii avertizează însă că perspectiva interdisciplinară nu ignoră disciplinele:
„Interdisciplinaritatea realizată la nivel de grupe de materii conexe sau concepută sub o
formă şi mai radicală nu implică abandonarea noţiunii de disciplină. Dimpotrivă, disciplinele,
cu metodele şi cu epistemologia lor proprie – datorită însăşi specificităţii lor – trebuie să fie
considerate drept necesare atât pentru o formaţie intelectuală sistematică, cât şi pentru o bună
înţelegere a lumii”. [3]
De asemenea, perspectiva interdisciplinară, asemenea celorlalte modalităţi de integrare
a conţinuturilor, are avantaje şi dezavantaje.
În concluzie “pentru ca interdisciplinaritatea să devină din deziderat o realitate, e
necesar ca planurile şi programele să fie realizate de către comisii interdisciplinare. Astfel,
totul rămâne doar la nivel de intenţie, iar la nivel formal, prin disciplinele care funcţionează
într-o arie curriculară sau alta.” [4]

Bibliografie:

1. Văideanu, George - Educaţia la frontiera dintre milenii; Editura Politică, 1988

2. Stanciu, Mihai - Reforma conţinuturilor învăţământului; Polirom, 1999
3. Văideanu, George - Interdisciplinaritate, U.N.E.S.C.O.; 1975
4. Orţan, Florica - Pedagogie şi elemente de psihologie; Editura Risoprint, 2012

Prof. Ana Pipă

- 27 -
 Puzzle - Fracţiile şi Tangramul

Tangram este un joc chinezesc. El este format din 7 piese care pot fi aranjate astfel încât
să formeze un pătrat: 5 triunghiuri, 1 pătrat şi 1 paralelogram.

Se duc două dintre axele de simetrie ale pătratului astfel

format. Aria unuia dintre cele patru mici pătrate va fi un sfert
din aria pătratului mare. Diagonalele pătratelor mici sunt şi ele
axe de simetrie. Triunghiurile obţinute sunt deci identice. Aria
unuia dintre ele va fi un sfert din aria unui pătrat mic, deci 1/16
din aria pătratului mare.
Prima dată putem cere elevilor să calculeze ce fracţie
putem asocia fiecăruia dintre tanuri? (Cel mai mic triunghi
reprezintă 1/16 din aria pătratului. Rezultatele se obţin prin
adunare sau înmulţire). După care se exersează adunarea şi
înmulţirea fracţiilor cu ajutorul cerinţelor de felul:

Calculaţi ce fracţie reprezintă această casă

(folosiţi operaţia de adunare):

Calculaţi ce fracţie reprezintă fiecare dintre următoarele figurine tangram:

Prof. Ana Pipă

- 28 -
 Numărul Pi

De peste 20 ani, ziua de 14 martie a fost declarată de către Camera Reprezentanților din
Statele Unite drept "Ziua numărului Pi" ("The Pi Day"), deoarece această dată se scrie "3/14".
Ziua numărului Pi este celebrată în special în țările anglo-saxone, dar în ultimii ani a început să
fie sărbătorită și în alte ştate, chiar și în școli din România.
Π este una dintre cele mai importante constanţe din matematică și fizică, numeroase
formule din matematică, inginerie, statistică dar și alte științe implicând folosirea lui.
Încă din antichitate, cei care studiau matematica și științele au observat că între
lungimea cercului și lungimea diametrului său este un raport constant având valoarea
aproximativă de 3,14. Astfel s-a definit constanta matematică π.
Denumirea numărului π provine din prima literă a cuvintelor grecești περιφέρεια
(perifereia = periferie) și περίμετρος (perimetros = perimetru), acestea făcând referire la
utilizarea numărului în formula de calcul a circumferinței (sau a perimetrului) unui cerc,
Lcerc = 2 (r este lungimea razei cercului).
Aceeași valoare de aproximativ 3,14 o are și raportul dintre aria unui disc și pătratul
lungimii razei sale,
Adisc (r este lungimea razei cercului).
Numărul π este un număr irațional, adică nu poate fi scris ca raportul a două numere
întregi. Astfel numărul π are un număr infinit de zecimale care nu conțin secvențe ce se repetă.
Conform documentelor, primele aproximări ale numărului π datează din preajma anului 1900
î.e.n. și aparțin babilonienilor și egiptenilor. Dacă până la începutul mileniului II, π a fost
cunoscut cu o precizie de mai puțin de 10 zecimale exacte, în prezent reprezentarea sa poate fi
calculată cu mai mult de 1012 cifre datorită dezvoltării seriilor infinite și, ulterior, a analizei
matematice. Scris cu 35 de zecimale, reprezentarea lui π este:
Π =3,14159265358979323846264338327950288...
Acest șir infinit de cifre a fascinat numeroși matematicieni. Pentru a reține cât mai
multe zecimale exacte ale numărului π, s-au scris, în diferite limbi, zicale, poezii ș.a. ușor de
memorat și care, prin numărul de litere al cuvintelor, luate în ordine, dau cifrele respective:

o Aşa e uşor a scrie renumitul şi utilul număr.

o Sus e lună; /O zeiţă fermecată, /Ca nebuna/Peste ape trece supărată.
/Cântecele toamnei parfumate/Mor de dor; /Legănate uşor/Visuri de
iubire/Spre cer zbor.
o Dar o ştim, e număr important ce trebuie iubit/Din toate numerele
însemnate diamant neasemuit, /Cei ce vor temeinic asta preţui/Ei veşnic
bine vor trăi.

Dacă în 1973, în cartea” Recreații matematice”, H.R. Radian și T. J. Radian

afirmau că recordul îl deține o strofă scrisă în limba franceză, ce conține 31
cuvinte (primul cuvânt reprezentând partea întreagă iar celelalte cuvinte
reprezentând primele 30 de zecimale) deoarece a 32 -a zecimală este cifra 0 iar o
poezie dedicată acestui număr și care să respecte regula de mai sus, ar putea
conține maxim 32 cuvinte, s-ar părea că tot francezii au găsit rezolvarea și în
această privință:

- 29 -
 ”Que j'aime à faire apprendre ce nombre utile aux sages ! 31415926535
Immortel Archimède, artiste ingénieur, 8979
Qui de ton jugement peut priser la valeur ? 32384626
Pour moi, ton problème eut de pareils avantages. 43383279
Jadis, mystérieux, un problème bloquait 50288
Tout l'admirable procédé, l'œuvre grandiose 4197169
Que Pythagore découvrit aux anciens Grecs. 399375
0 quadrature! Vieux tourment du philosophe 105829
Insoluble rondeur, trop longtemps vous avez 974944
Défié Pythagore et ses imitateurs. 59230
Comment intégrer l'espace plan circulaire ? 781640
Former un triangle auquel il équivaudra ? 628620
Nouvelle invention : Archimède inscrira 8998
Dedans un hexagone ; appréciera son aire 628034
Fonction du rayon. Pas trop ne s'y tiendra : 825342117
Dédoublera chaque élément antérieur ; 0679
Toujours de l'orbe calculée approchera ; 821480
Définira limite ; enfin, l'arc, le limiteur 8651328
De cet inquiétant cercle, ennemi trop rebelle 2306647
Professeur, enseignez son problème avec zèle 0 9 3 8 4 4”

De-a lungul timpului, mulți au devenit interesați de reținerea a cât mai multor cifre ale
numărului π. Din ce se știe până acum, ultimul record înregistrat îi aparține unui student
chinez, Lu Chao, căruia i-au luat 24 de ore şi 4 minute să recite fără greşeală până la a 67.890-a
cifra zecimală a lui π.

Bibliografie:

1. Radian, H. R.; Radian, T. J.- Recreații matematice; Editura Albastros, 1973

2. Câmpan, Florica T. - Povești despre numere măiestre; Editura Albatros, București,
1981
3. Câmpan, Florica T. - Povestea numărului Pi; Editura Albatros, București, 1977
4. http://mateo.over-blog.org/article-un-petit-poeme-pour-retenir-le-nombre-
pi-43330552.html

Prof. Ana Daniela Apetrei

- 30 -
 Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea – modalități
de asigurare a coerenței în actul educațional

Motto:
″Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate
este chiar faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline″
J. Moffet

În contextul lumii postmoderne confruntate cu inerente interogaţii care vizează

oportunitatea şi sensul mutaţiilor care au loc în educaţie, acceptarea unor concepte precum
formare, educaţie formală, nonformală şi informală trebuie plasate într-o nouă paradigmă.
Formarea permanentă, devenirea sunt termeni care organizează concentric cele trei tipuri de
educaţie care, în practica de la catedră, trebuie articulate astfel încât să putem vorbi de ample
zone de interdependenţă şi întrepătrundere.
De câțiva ani s-au introdus metode moderne de predare prin care se încearcă posibile
soluţii didactice care să demonstreze că şcoala, profesorii pot şi trebuie să manifeste o
disponibilitate pentru o deschidere a cercului formal al educaţiei spre celelalte spaţii
concentrice non și informale, spre conţinuturile care sunt și pot fi asimilate de elevi în afara
şcolii şi a dialogului formal de la clasă. Prin implementarea la clasă a noilor tehnologii se
doreşte a se oferi posibile modele, contexte didactice în care să înţelegem interdisciplinaritatea
[2] ca pe o modalitate eficientă de asigurare a coerenţei în cadrul relaţiei formal-nonformal-
informal în educaţie.
S-a observat că în anumite contexte didactice un elev poate fi inactiv şi dezinteresat,
iar în alte situaţii devine participativ, creativ şi motivat să se implice în procesul de predare-
învăţare, care trebuie înţeles astăzi din perspectiva oportunităţilor de valorificare a
inteligenţelor multiple, a disponibilităţilor elevilor. A şti pentru a face devine perspectivă
supraordonatoare care articulează coerent demersul integrării tehnologiilor moderne în
procesul educativ.
Mediile moderne de dezvoltare a platformelor de învățare alternative îşi propun să
pregătească etapizat condiţiile logistice necesare dezvoltării unor abilităţi pe care le presupune
orice activitate în spaţiul (in) formal şi, mai târziu, orice meserie: coerenţă în exprimarea
ideilor, capacitate de argumentare a propriei opinii, depăşirea barierelor/complexelor în
comunicare prin dezvoltarea competenţelor lingvistice vizând limba maternă şi limbile de
circulaţie (engleza în special, germana şi franceza) şi a abilităţilor de utilizare a TIC în
domeniul ştiinţei şi al culturii. Formarea şi dezvoltarea acestor competenţe şi abilităţi plasează
elevul în centrul activităţilor didactice cu caracter formal/informal, iar procesul de predare-
învăţare vizează domenii de referinţă cum ar fi: pragmatica lingvistică, teoriile receptării şi
cognitivismul - înţeles ca direcţie a psihologiei, orientată asupra proceselor mentale implicate
în tratarea/abordarea discursului [3].
În sprijinul dezvoltării acestor abilități sunt Centrele de Documentare și Informare
care trebuie înţelese ca un spaţiu de formare permanentă a elevilor în domeniul utilizării
informaţiei, îndeosebi a celei pe care se bazează achiziţia cunoştinţelor şcolare. CDI este pentru
elevi imaginea structurilor pe care el le va frecventa mai târziu ca adult: biblioteca universitară,
centre de documentare specializare, centre de videoconferinţe etc. Din păcate, aceste CDI-uri
există în puține şcoli în acest moment. Activităţile interdisciplinare îl vor motiva pe elev să se
implice activ, astfel încât, în momentul finalizării parcursului liceal, să poată stăpâni elemente
de catalogare, culegere, corectare, prelucrare şi transmitere a informaţiei scrise, audio, video.

- 31 -
Activităţile cu caracter (in) formal desfăşurate în CDI ar trebui să fie completate cu module de
practică realizată în biblioteci şi muzee.
Noile tehnologii solicită și dezvoltă elevilor parteneriatul cu elevi din alte şcoli, prin
comunicare în timp real – forum pe Internet, Messenger, chat, liste de discuţii etc.
Aceste noi situaţii de comunicare dezvoltă competenţe specifice:
 utilizarea TIC şi comunicarea în spaţiul virtual
 redactare de mesaje, receptare şi interpretare de mesaje etc.
Comunicarea virtuală se realizează preponderent prin cuvânt (scris), însă încorporează
şi un set de simboluri specifice (semne care au anumite semnificaţii, deja transculturale).
Comunicarea la distanţă se înscrie într-un set de competenţe funcţionale, fiind un instrument
indispensabil în societatea contemporană.
Consider că fenomenul informatizării pe scară largă a profesiilor, nu poate ocoli
domeniul învăţământului. Fascinaţi de virtualitate, elevi şi profesori, deopotrivă, trebuie să
înţeleagă că interdisciplinaritatea (limbă maternă/engleză/informatică, ştiinţe socio-
umane/informatică) creează cadrul necesar implicării elevului, ca partener permanent, în
predare/evaluare - modalitate eficientă de creştere a randamentului şcolar. Caracterul teoretic al
lecţiilor disciplinelor umaniste tinde să devină unul practic. Demersurile proiectate în manieră
interdisciplinară oferă o instrumentalizare mai eficientă şi mai rapidă a metodelor, procedeelor
şi mijloacelor didactice, tradiţionale sau moderne, găsind o cale flexibilă şi echilibrată de
utilizare a lor în acelaşi context didactic. Astfel de abordări au menirea de a-l provoca pe elev
să participe activ la propriul proces de formare, dintr-o reală motivaţie interioară: a (re)
descoperirii de sine şi a capacităţilor şi competenţelor care-i legitimează individualitatea.
Astfel beneficiarii indirecţi, învăţătorii şi profesorii care vor încerca implementarea acestor
metode, vor înţelege că în actualul context educaţional, doar învăţarea activă, motivată prin
experiment interdisciplinar, poate asigura plasarea educaţiei pe o treaptă ierarhică superioară,
cadrată de perspective definitorii: a şti să faci şi a înţelege.
Trăim într-o perioadă în care tehnologia a avansat foarte mult şi informaţiile le putem
culege foarte uşor folosind motoare de căutare (Google etc.) printr-un singur click. Acest lucru
are multe părţi pozitive, dar şi (destule) negative. Tot acum în era digitală, scrisul la tastatura
calculatorului sau pe telefon este simplu şi rapid, tocmai de aceea foarte mulţi dintre tineri
folosesc doar această metodă de scriere. Și această preferință pentru scrierea rapidă la tastaturi
mai mari sau mai mici are părţi pozitive, dar şi negative. S-a constat că scrisul „de mână”, cu
stiloul, pixul sau creionul utilizează o porţiune mai mare de creier decât dacă se tastează
digital, acesta fiind – pe termen lung – un adevărat beneficiu. Mai mult, porțiunea de creier
care „se implică” în procesul scrierii de mână este aceea din emisfera dreaptă, adică din zona
creativității artistice, scrisul fiind „asimilat” de creier ca fiind tot un soi de desen, aşadar un fel
de artă. Beneficiile aduse de scrierea de mână impun reeducarea scrierii chiar şi la vârste mult
mai înaintate decât perioada adolescenței.

Bibliografie:

[1] Nicolesco, Basarab – Transdisciplinaritatea; Ed. Polirom, Iaşi, 2001, p .72.

[2] Chevalier, Marie-Cristine - Description et interdisciplinarité, www.chevalier.fr.
[3] Pamfil, Alina - Structuri didactice deschise; Ed. Paralela 45, Cluj-Napoca, 2003,
p. 10-22.

Prof. Iulia Cristina Vandana Alterescu

- 32 -
 Administrarea sistemului informatic
Un sistem informatic este un sistem care permite introducerea de date prin procedee
manuale sau prin culegere automată de către sistem, stocarea acestora, prelucrarea lor și
extragerea informației (rezultatelor) sub diverse forme. Componentele sistemului informatic
sunt: calculatoarele, programele, rețelele de calculatoare și utilizatorii.
Sistemul informatic conferă utilizatorilor următoarele avantaje:
- îmbunătățirea preciziei rezultatelor prelucrărilor, prin eliminarea erorilor umane care pot
apărea într-un sistem manual de prelucrare și de procesare uniformă a datelor, pe măsura
apariției acestora; creșterea vitezei de procesare, prin prelucrarea automată a datelor și
eliminarea timpilor de prelucrare manuală a acestora, oferind utilizatorilor informații solicitate,
în momentul când aceștia au nevoie de ele; posibilitatea salvării datelor cu ajutorul unităților de
stocare în cazul apariției unor defecte hardware, erori software, virusarea programelor care pot
determina pierderea datelor
În vederea asigurării unui control intern eficient în sistemul de prelucrare a datelor
utilizate de acestea se organizează controale organizatorice, ca metode și tehnici de organizare
a activităților desfășurate de instituție, folosite pentru prevenirea pierderilor și/sau alterărilor de
date determinate de fraudă, neatenție și/sau neglijență.
- în asigurarea controlului oricărui tip de sistem de prelucrare și evidență a datelor este necesară
definirea clară a funcțiilor, urmată de definirea și separarea locală a sarcinilor și
responsabilităților angajaților pentru fiecare funcție, nici un angajat nu trebuie să aibă sarcina și
răspunderea completă pentru efectuarea unei activități; operația executată de o persoană trebuie
verificată de o altă persoană; pentru asigurarea bunei activități a sistemului informatic,
administratorul de sistem are dreptul de a bloca accesul pe stațiile de lucru al persoanelor ce nu
dețin anumite drepturi; utilizatorii își desfășoară activitatea prin programele puse la dispoziție
utilizând user și parola, acest lucru evidențiindu-se în rețea, iar accesul la internet a fiecărei
stații de lucru este monitorizată în rețeaua de calculatoare prin alocarea unei adrese IP.
În activitatea sa, informaticianul are următoarele obiective:
- asigurarea depanării calculatoarelor, în măsura competențelor, la calculatoarele care nu se află
în termen de garanție cu recuperarea echipamentelor, în scopul reducerii cheltuielilor de
exploatare și întreținere; asigurarea asistenței tehnice de specialitate pentru achizițiile de
echipamente IT noi; verificarea calității și stării tehnice a echipamentelor IT cumpărate în
cadrul licitațiilor; asigurarea verificărilor periodice și întreținerea în stare de funcționare a
tuturor calculatoarelor și echipamentelor din instituție; asigurarea asistenței, în măsura
competențelor, în ceea ce privește produsele software existente și executate de alte firme sau
persoane autorizate din afara instituției; în caz contrar contactează personalul de conducere și
raportează erorile existente; asigurarea asistenței utilizatorilor în folosirea diferitelor produse
software pentru a corespunde cerințelor proiectate; întreținerea și repararea softului specific
serverelor de comunicații și de baze de date; gestionarea conturilor de utilizator pentru
accesarea internetului și a conturilor de e-mail pentru personalul din cadrul instituției;
asigurarea funcționării, dezvoltării și depanării rețelei de calculatoare și a tuturor
echipamentelor specifice.

Inf. Anca Mutu

- 33 -
 Alimente care îmbunătăţesc
memoria și atenția
Consumul de alimente sănătoase poate să îmbunătăţească semnificativ memoria,
puterea de concentrare şi starea de spirit pe termen lung. În afară de vârstă, stres, calitatea şi
cantitatea somnului, nutriţia joacă un rol cheie în funcţionalitatea memoriei.
Fiziologic vorbind, o memorie bună este influenţată de modul în care neuronii (celulele
creierului) transmit fluxurile informaţionale în tot organismul. De aceea, o stare de sănătate
fragilă poate să afecteze şi performanţa funcţiilor creierului.
Aşadar, capacitatea oamenilor de a stoca informaţii prin funcţia memoriei depinde în
totalitate de măsura în care celulele cerebrale reuşesc să realizeze conexiuni, iar neuronii îşi
ating randamentul maxim, atunci când sunt stimulaţi puternic.
Mesagerul creierului care menţine neuronii în stare de excitabilitate este acetilcolina, o
substanţă ce s-a dovedit utilă în controlul maladiei Alzheimer, odată administrată ca
substituent. Acest compus chimic cerebral este constituit din colină, substanţa care se regăseşte
în alimente precum ouă, ficat sau seminţe de soia.
Alte alimente considerate benefice memoriei conţin flavonoizi, compuşii care dau
fructelor şi legumelor cu frunze culoarea specifică. Două tipuri de flavonoizi care s-au dovedit
a fi buni stimulenţi ai memoriei sunt antocianinele şi quercitina, ambele regăsindu-se în mere,
afine sau ceapă roşie. De asemenea, nutrienţii asociaţi cu funcţia îmbunatăţirii memoriei sunt
acidul folic (verdețuri cu frunze verde închis, citrice, fasole, mazăre, conopidă, morcov,
dovleac), acizii graşi omega-3 (păstrăv, sardine, ton, fructe de mare, oleaginoase, soia, uleiuri
vegetale) și antioxidanții (fructe de pădure, broccoli, oleaginoase, ceai verde, usturoi, morcov,
roșii) - aceștia reduc daunele cauzate de oxidarea celulelor și îmbunătățesc puterea de
concentrare; deși organismul produce singur antioxidanți, este bine să îi oferim un sprijin și
prin intermediul alimentației.
Prin urmare, dieta joacă un rol crucial pentru integritatea memoriei, o serie întreagă de
alimente purtând numele de hrană pentru creier.
Cafeina – te face mai alert
Nu există nicio pilulă magică pentru a-ți spori IQ-ul şi a deveni mai deştept; totuşi,
anumite substanţe, precum cafeina, te pot ajuta să te energizezi şi să te concentrezi. Poate fi
găsită în cafea, ciocolată, băuturi energizante şi chiar anumite medicamente şi te trezeşte
literalmente atunci când o ingerezi; din păcate, efectul cafeinei este unul de scurtă durată. Mai
mult, atunci când consumi cafeină, trebuie să ai în minte principiul “ce-i prea mult strică” –
dacă exagerezi, cafeina iţi poate da o stare de agitaţie şi de disconfort.
Zahărul – te poate face mai activ
Zahărul este de altfel sursa preferată de combustibil pentru creier – nu vorbim aici de
zahărul de consum, ci despre glucoza, pe care corpul o procesează din zaharurile şi
carbohidraţii pe care îi consumăm. Acesta este motivul pentru care un pahar de băutură
îndulcită poate să îţi ofere pe termen scurt o revigorare a capacităţii de concentrare, memorare
şi chiar a abilitaţilor mentale generale.
Totuşi, din nou – consumaţi alimente îndulcite cu moderaţie. Dacă depăşiţi limita,
memoria se poate chiar deteriora, odată cu sănătatea dvs. Aveţi în vedere că zahărul trebuie să
vă ajute memoria, nu să adauge kilograme la silueta dvs!
Micul dejun – cea mai importantă masă a zilei (şi) pentru creier
Eşti tentat să sari peste micul dejun? Mai gândeşte-te!
Cercetările în materie au arătat că micul dejun poate îmbunătăţi memoria de scurtă
durată şi atenţia. Studenţii care mâncaseră dimineaţa micul dejun au avut rezultate mai bune la

- 34 -
examene decât cei care au sărit peste această importantă masă a zilei. Pe lista alimentelor care
trebuie consumate la micul dejun pentru a îmbunătăţi capacitatea de concentrare a creierului se
număra cerealele integrale, produsele lactate şi fructele. Totuşi, nu exageraţi nici cu micul
dejun; aceeaşi cercetători au demonstrat că dacă mănânci un mic dejun prea bogat în calorii, iţi
vei diminua potenţialul de a te concentra pe sarcinile din timpul zilei.
Peştele este cu adevărat alimentul creierului
Peştele este o sursă de proteine care generează creşterea capacitaţilor mentale – mai
mult, peştele este bogat în acizi graşi omega-3, care sunt esenţiali pentru sănătatea creierului.
Aceste grăsimi benefice incluse regulat în alimentaţie au o putere extraordinară de scădere a
riscului de a suferi un atac cerebral şi încetinesc deteriorarea capacitaţilor creierului, prevenind
chiar şi demenţa; mai mult, pot juca un rol important în îmbunatăţirea memoriei, în special
odată cu înaintarea în vârstă.
Pentru sănătatea creierului şi a inimii, mâncaţi peşte de două ori pe săptămână.
Nuci şi ciocolată
Nucile şi seminţele sunt surse excelente de vitamina E, un antioxidant care în anumite
studii a fost identificat ca “responsabil” pentru rata scăzută de degradare a memoriei pe măsură
ce înaintăm în vârstă. Ciocolata neagră are proprietăţi antioxidante şi conţine totodată
stimulente naturale precum cafeina, despre care am văzut că îmbunătăţeşte capacitatea de
concentrare.
Consumaţi până în 30 de grame de nuci şi ciocolată neagră pentru a beneficia de toate
efectele pozitive pentru creier; cantitatea indicată se află în limita zilnică sănătoasă de grăsimi
sau zahăr.
Avocado şi cereale integrale
Toate organele din corpul nostru depind de afluxul de sânge, dar în special inima şi
creierul. O dietă bogată în cereale integrale şi fructe precum avocado poate elimina riscul unui
infarct şi poate combate colesterolul rău din organism, diminuându-l. Acest fapt reduce riscul
de a vi se înfunda pereţii vaselor de sânge şi îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, oferind o
oportunitate delicioasă pentru celulele creierului de a primi mai mult oxigen şi de a contribui
maxim la buna funcţionare mentală.
Cerealele integrale, cum ar fi popcorn şi produsele din faină integrală, conţin fibre şi
vitamina E. Şi, deşi avocado conţine grăsimi, este vorba de acele grăsimi bune pentru
organismul uman, monosaturate, care contribuie la menţinerea unei circulaţii sangvine
sănătoase.
Afinele – sunt super-nutritive
Studiile făcute pe animale au arătat ca afinele ajută la protejarea creierului de efectele
radicalilor liberi şi pot reduce efectul unor afecţiuni legate de înaintarea în vârstă, cum ar fi
Alzheimer sau demenţa. De asemenea, studiile au arătat că o dietă bogată în afine
îmbunătăţeşte atât capacitatea de asimilare/învăţare cât şi capacitatea musculară.
Bananele
O singură banană conţine cantitatea zilnică de glucoză necesară pentru creier.
Specialistul Leigh Gibson a constatat că „creierul funcţionează cel mai bine atunci când prin
fluxul sanguin circulă 25 de grame de glucoză”, adică exact cantitatea de glucoză pe care o
conţine în medie o banană.
Carnea slabă de vită
Carnea de vită conţine mult fier şi este bună pentru sănătatea organismului, mai ales
pentru creier. Studiile arată o conexiune clară între deficienţa de fier şi pierderea memoriei. În
plus, carenţa de fier poate provoca anemie, de unde rezultă stări de ameţeală şi lipsa puterii de
concentrare.
O dietă sănătoasă

- 35 -
 Poate că sună banal dar este total adevărat: dacă dietei dumneavoastră îi lipsesc anumiţi
nutrienţi esenţiali, aceasta poate dăuna abilităţii de concentrare. Dacă mâncaţi prea mult sau
prea puţin, din nou, acest lucru influenţează negativ capacitatea de concentrare. O masă prea
copioasă vă poate face să vă simţiţi obosiţi, în timp ce o masă cu prea puţine calorii vă poate
distrage atenţia prin senzaţia permanentă de foame ulterioară.
Pentru creier este suficient ca mesele să fie echilibrate şi diversificate în alimente
benefice.
Vitamine, minerale, suplimente?
Rafturile magazinelor sau farmaciilor gem sub greutatea suplimentelor alimentare care
susţin că pot îmbunătăţi sănătatea. Deşi multe dintre rapoartele cercetătorilor arată că
suplimente alimentare precum vitamina B, C, E şi betacaroten sau magneziu au rezultate
promiţătoare, trebuie să ţinem cont de faptul că acestea sunt benefice doar celor din a căror
dietă lipseşte respectivul nutrient.
Unii cercetători sunt optimişti la modul prudent în legătură cu efectele generate de
ginseng, ginkgo biloba, vitamine, minerale şi diverse extracte de plante asupra creierului, dar
încă mai este nevoie de cercetări şi dovezi suplimentare.
Regula este să consultaţi un doctor înainte de a lua aceste suplimente.
Vrei să iţi îmbunătăţeşti abilitatea de a te concentra? Iată ce ai de făcut:
√ Începe cu un mic dejun bogat în alimente bune pentru creier: suc natural de fructe, un corn
din cereale integrale, o porţie de pește şi o ceaşcă de cafea.
√ În plus, experţii recomandă:
– Odihneşte-te suficient
– Hidratează-te
– Exersează-ţi mintea
– Meditează din când în când pentru a-ţi limpezi gândurile şi pentru a te relaxa.
Îngrijește-ți creierul începând chiar din acest moment – mănâncă sănătos și fă anumite
schimbări în stilul de viață. Merită!
Nu uitaţi însă: pentru o minte sănătoasă avem nevoie, pe lângă o alimentaţie corectă și
de mişcare fizică pe care să o efectuăm zilnic (sport, dans, mersul pe jos, activităţi fizice în aer
liber), pentru oxigenarea suficientă a creierului!
O minte sănătoasă într-un corp sănătos!

Prof. Oana Teacu

- 36 -
 Antioxidanții - protecție naturală
împotriva stresului oxidativ

Antioxidanții sunt o categorie de molecule chimice benefice, capabile să inhibe

oxidarea altei molecule, contribuind astfel la menținerea sănătăţii şi a tinereții celulare. În
corpul uman se distribuie nutrienți cu proprietăți antioxidante ale acestora şi se fabrică enzime
antioxidante care să țină sub control reacțiile în lanț ale radicalilor liberi. Doar unii antioxidanți
sunt produși de corp, așa că e important să aducem un aport corespunzător de antioxidanți luați
din alimentație sau a unor suplimente de bună calitate cu antioxidanți. În plus, capacitatea
naturală a corpului de a produce antioxidanți scade odată cu vârsta.
Antioxidanții joacă un rol semnificativ pentru sănătate, deoarece pot influența
îmbătrânirea prin combaterea radicalilor liberi. Biogerontologul Denham Harman a descoperit
conceptul radicalilor liberi în 1954, studiind procesul îmbătrânirii.
Dr. Richard Passwater, în cartea sa
“Antioxidanții”, atrage atenția asupra faptului
că oamenii îşi pot prelungi viața datorită
antioxidanților din plante: “Procesele noastre
naturale antioxidante se compensează reciproc,
acoperind astfel deficiențele temporare”
Radicalii liberi sunt tipuri de metaboliți
cu nivel de reacție foarte ridicat, produși de metabolism și reprezintă răspunsul natural biologic
la toxine precum fumul de țigară, substanțe chimice, radiații cosmice, etc.
Dintre modurile de acțiune a antioxidanților amintim:
1. Donează electronii proprii, putând rupe reacția în lanț a radicalilor liberi - molecule nocive
2. Ajută celulele în apărarea contraatacului oxigenului reactiv (ROS) responsabil de apariția
stresului oxidativ
3. Încetinesc procesul de îmbătrânire celular
4. Mențin sănătatea
5. Reduc riscul apariției bolilor precum
Parkinson, Alzheimer, cancer, cataracta,
ateroscleroza
6. Repară molecule deteriorate (ex. ADN)
prin donarea unui atom de hidrogen
7. Blochează producerea de radicali ai metalelor toxice
8. Stimulează activitatea genelor şi producția de antioxidanți endogeni
9. Furnizează un “efect de scut” celular
Pentru a avea o sănătate optimă este nevoie de o gamă largă de antioxidanți printre care:
- Vitamina C, denumită “bunica” antioxidanților tradiționali, combate oxidarea acționând ca un
donator de electroni, menține cursul optim al electronilor prin celule protejând proteinele,
lipidele şi alte elemente vitale. Este esențială în sinteza colagenului din oase, vase de sânge,
tendoane şi ligamente.
- Vitamina E conține 8 compuşi diferiți, 4 tocoferoli şi 4 tocotrienoli, vitamina anti sterilităţii,
aportul ei provine dintr-o alimentație echilibrată alcătuită din alimente ecologice.
- Resveratrolul (“fântâna tinereții”) este prezent în fructe precum struguri, dar și în multe
legume, poate trece bariera sângelui, oferind protecție sistemului nervos, inhibă răspândirea
cancerului, previne apariția bolii Alzheimer, reduce tensiunea arterială şi menține sănătatea
inimii.

- 37 -
- Carotenoidele sunt pigmenți naturali cu puternice proprietăți antioxidante, cu peste 700 de
tipuri (exemplu carotenele - licopena, beta-carotenul şi xantofilele - luteina, cantaxantina,
zeaxantina, astaxantina). Carotenoidele sprijină funcția imunitară, îmbogăţeşte sănătatea
cardio-vasculară prin reducerea proteinelor reactive şi a trigliceridelor prin creșterea HDL
benefic, protejează creierul de demență și ochii de cataractă, reduc inflamațiile de orice tip, dar
şi simptomele unor boli grave precum scleroza multiplă, sindrom de tunel carpian, artrita
reumatică, boala Lou Gehrig şi Parkinson.
- Glutationul, cel mai important antioxidant al corpului, este o tripeptidă existentă în fiecare
celulă a corpului, care maximizează performanța celorlalți antioxidanți (ex. Vitamina C,
CoQ10, acidul alfa lipoic). Are rolul de a proteja celulele şi mitocondriile de deteriorarea
peroxidativă şi oxidativă, eliminând toxinele şi oferind protecție împotriva poluanților din
mediu.
- Acidul alfa-lipoic (ALA) pe lângă abilitățile de epurare a radicalilor liberi, poate modifica
genele pentru reducerea inflamațiilor, chelează cu eficiență metalele grele și intensifică
sensibilitatea insulinei
- CoQ10 (Ubiquinone) este folosită de fiecare celulă a corpului, fiind catalizată până la forma
redusă numită ubiquinol, ce contribuie la producerea energiei în celule, oferă suport sănătății
inimii, întăreşte sistemul imunitar și sistemul nervos, reduce semnele îmbătrânirii și menține
presiunea arterială în limite normale.

Ca surse de antioxidanți amintim: legumele şi fructele organice proaspete, nucile pecan,

nucile româneşti şi arahidele, plante aromatice (oregano, cimbru, pătrunjel, mărar, ș.a.),
condimentele (cuișoare, scorțișoara, turmeric, ș.a.), ceaiul verde organic - conține
epigallocatechina - 3 - gallata (EGCG), dar și proteinele din zer de lapte de vacă.

Bibliografie:

Prisecaru, Maria; Stoica, Ionuț; Tina Oana, Cristea - “Poluarea şi consecințele ei asupra
calității vieții”; Ed. Alma Mater, Bacău, 2013
Toma, Nicolae; Nițu, Rozalia - “Radicalii liberi în sisteme biologice; efectele lor citogenetice”;
pg.17-24
Olinescu, R. - “Radicali liberi în fiziopatologia umană”, seria “Medicină”; Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1994.
Dr. Ionescu Al. - “Efectele biologice ale poluării mediului”; Ed. Academiei RSR, Bucureşti
1973
Pricope, Ferdinand; Pricope, Laura - “Poluarea mediului şi conservarea mediului”; Ed. Alma
Mater, Bacău, 2004.

Prof. Luiza Harabagiu

- 38 -
 Scenetă - efectele alcoolului

ALCOOLUL: Bună! Din limba arabă mă traduc şi mă recomand ca fiind cel mai bun.
Încă din vremea sumerienilor sunt consumat, cu aproximativ 5000 de ani în urmă. Şi acum sunt
o mare vedetă! Aţi ghicit? Da...! Sunt eu, alcoolul! Sunt cel mai bun!!! Şi să vă mai spun un
secret: sunt prietenul unui mare zeu pe care-l slujesc – Bacchus.
Acum însă am devenit atât de apreciat încât am şi formulă chimică:
CH3 – CH2 – OH- moleculă de alcool etilic
Mă exprim în grade şi pot varia de la o băutură la alta. Sunt întâlnit în bere, vin,
ţuică, lichior, coniac, votcă, whisky, palincă. Am gust şi miros plăcut, sunt rafinat,
parfumat, cu sau fără spumă, incolor sau colorat şi pe mese adorat. Nu sunt extrem de
scump! La atâtea calităţi...
Îmi place nespus de mult să-mi fac prieteni devotaţi. Să vedem pe cine mai ispitim
astăzi!
ALCOOLUL: Bună! Îmi permiteţi să fiu degustat? Şi dacă se poate să fiu sorbit până la
ultimă picătură!
SISTEMUL NERVOS: Cine eşti tu?
ALCOOLUL: Sunt cel mai bun prieten al organismului. Cu cine am onoarea?
SISTEMUL NERVOS: Eu sunt SISTEMUL NERVOS. Sunt cel ce coordonează toată
activitatea corpului integrându-l într-un tot unitar.
SISTEMUL LOCOMOTOR: Eu sunt sistemul locomotor. Eu asigur mişcarea şi dau
formă corpului.
ANALIZATORI: Noi suntem organele de simţ. Preluăm informaţiile din mediu şi le
conducem la creier pentru a le transforma în senzaţii.
SISTEMUL ENDOCRIN: Eu sunt sistemul endocrin. Eu lucrez în strânsă legătură cu
sistemul nervos pentru a asigura dezvoltarea şi funcţionarea întregului organism, prin secreţia
de hormoni.
SISTEMUL NERVOS: Noi toate sistemele de organe asigurăm funcţia de relaţie ce
integrează organismul în mediul de viaţă.
SISTEMUL DIGESTIV: Eu asigur digestia alimentelor şi aprovizionarea celulelor cu
nutrimente.
SISTEMUL RESPIRATOR: Eu asigur schimbul de gaze şi necesarul de oxigen
celulelor.
SISTEMUL EXCRETOR: Eu filtrez toate substanţele toxice produse de celule şi le
elimin la exterior.
SISTEMUL CIRCULATOR: Eu transport nutrimentele, gazele şi substanţele toxice de
la prietenii mei la celule şi invers. Mai sunt responsabil şi de apărarea organismului. Lucrez în
strânsă legătură cu sistemul respirator, digestiv şi excretor iar prin colaborarea noastră
asigurăm funcţia de nutriţie.
SISTEMUL REPRODUCĂTOR: Eu sunt sistemul reproducător cel ce asigură
perpetuarea. Datorită nouă vor rezulta urmaşii. Alături de camaradul meu, asigurăm funcţia de
reproducere.
SISTEMUL NERVOS: De ce totuşi crezi că te-am consuma?
ALCOOLUL: Voi sunteţi atâţia. Eu sunt unul singur, dar vă pot mulţumi pe toţi! Nu
doriţi să aveţi senzaţii plăcute şi să vă mai relaxaţi? Ce atâta muncă? Parcă aţi fi un stup de
albine. Hai lăsaţi-mă să intru! Nu veţi regreta!
SISTEMUL DIGESTIV: Doar şeful nostru, sistemul nervos poate să ia o decizie
importantă. Eu drept să vă spun nu sunt atât de încrezător.

- 39 -
 SISTEMUL NERVOS: Pentru a lua o decizie trebuie să mă informez. Daţi - mi răgaz
pentru studiu! (după o perioadă de informare din diverse cărți, sistemul nervos informează
toate sistemele de organe despre efectele alcoolului, iar acestea sunt foarte indignate)
ALCOOLUL: Câtă încăpăţânare!!!
SISTEMUL REPRODUCĂTOR: Cum? Există riscul aducerii pe lume a unui copil cu
trăsături faciale anormale, cu probleme de creştere, tulburări de învăţare şi comportament şi
posibile malformaţii??? Ce oroare!!!
SISTEMUL LOCOMOTOR: Nici eu nu doresc să-mi scadă forţa fizică. Întotdeauna am
fost în formă maximă.
SISTEMUL DIGESTIV: Eu nu mă risc. Dacă ai avea multe grade mi-ai distruge câteva
straturi de celule din tubul meu digestiv. Nu mai spun de gastrite şi chiar ulcere... Nu vreau să-
mi supun ficatul, glanda mea anexă să metabolizeze din greu, iar prin solicitare l-aş putea
îmbolnăvi de ciroză.
SISTEMUL RESPIRATOR: Cine a rostit proverbul: Alcoolul aşterne patul
tuberculozei a avut mare dreptate. Şi pierderea elasticităţii plămânului ar fi o mare problemă.
SISTEMUL CIRCULATOR: Eu nu-mi doresc palpitaţii şi fibrilaţii. Prin creşterea
tensiunii i-aş putea crea mari probleme creierului prin hemoragie. Cu alcoolul aproape n-aş mai
putea să-mi apăr organismul cu ajutorul leucocitelor.
ANALIZATORI: Noi nu vrem să ne pierdem vigilenţa, ci vrem să informăm corect
creierul.
SISTEMUL ENDOCRIN: Eu nu-mi doresc să pierd un prieten. Am pus atâta suflet prin
hormonul meu miraculos tiroxina în dezvoltarea şi funcţionarea lui.
SISTEMUL DIGESTIV: Trebuie să fim uniţi la o aşa încercare. Dacă ne vom face
treaba, totul va funcţiona aşa cum trebuie că doar ştiţi cu toţii proverbul: Minte sănătoasă în
corp sănătos.
SISTEMUL NERVOS: Vă mulţumesc pentru grija ce mi-o purtaţi! Organismul pe care-
l formăm este tânăr şi extrem de sensibil la alcool. Consumul în cantităţi mici, la adult, poate fi
un stimulent, însă abuzul de alcool poate fi devastator. La fiecare consum de alcool, sunt
distruşi mii de neuroni, celule ce nu mai regenerează. Eu îmi doresc să funcţionez în echipă
completă. Am atâtea de învăţat... Cantităţile mari de alcool îmi pot distruge lobii mei frontali
ce sunt responsabili de spiritualitate, caracter, moralitate şi voinţă, trăsături ce alcătuiesc
caracterul nostru.
(către alcool) Nu-mi doresc un prieten ca tine! Apa este singura băutură pentru un om
înţelept, aşa că ar fi bine să-ţi cauţi un alt prieten
TOŢI: Hai pleacă... pleacă!!!!

Prof. Marinela Ursu

- 40-
 Conținutul și formele activităților extracurriculare
cu specific sportiv la nivelul elevilor din învăţământul
preuniversitar

Lecția de educație fizică și activitatea sportivă au misiunea de a forma tânăra generație, iar
prin scopurile nobile pe care le promovează urmăresc:
 formarea și educarea tinerilor pentru societate prin cooperare și răspundere;
 pregătirea tinerilor pentru o societate bazată pe competiție;
 acceptarea multiculturalității ca diversitate generatoare de progres;
 creșterea încrederii în sine a tinerilor și redescoperirea valorilor morale;
 promovarea unui sistem alternativ de educație, într-un climat plăcut pentru ei, acceptat
și susținut de părinți;
 eliminarea violenței fizice din preocupările copiilor și tinerilor;
 deturnarea atenției de la fumat, alcool și droguri către o formă organizată de practicare
a sportului;
 selecționarea acestora pentru sportul de performanță.
Dintre formele de activitate sportiv - recreative, cele mai atractive și organizate cu o
frecvență mare în școli sunt:
 competițiile extrașcolare propuse de către fiecare cadru didactic în calendarul
competițional intern aprobat la nivel de școală;
 Olimpiada Gimnaziilor pentru învățământul primar și gimnazial;
 Olimpiada Națională a Sportului Școlar pentru elevii din învățământul liceal și
profesional.

De remarcat faptul că aceste activități extracurriculare sunt prezente într-o formă destul
de vastă, organizarea și desfășurarea lor la nivelul fiecărei unităţi școlare depinde foarte mult
de profesorul de educație fizică și sport din acea școală, modul în care acesta reușește să le facă
cunoscute în rândul elevilor, cum se implică în antrenarea elevilor și responsabilizarea acestora
în practicarea și participarea la variatele forme de activități sportive organizate de el.
Activitățile extracurriculare de ″tip liber″ se înscriu într-un cadru larg și ele am putea spune că
reprezintă o forma neinstituționalizată de realizare a educației. Practica a demonstrat
necesitatea stringentă a elaborării unei programe pentru activitățile extracurriculare cu specific
sportiv, o programă diversificată care să contribuie la formarea personalității elevilor, acest
lucru necesitând o viziune mai amplă în domeniul educațional.
Catedra de educație fizică și sport din cadrul Liceului Tehnologic ″Gh. Ruset
Roznovanu″ din orașul Roznov, județul Neamț, a reușit să se remarce la nivel judeţean și zonal
prin implicarea elevilor în activități extrașcolare. Enumerăm câteva din aceste rezultate:

- 41 -
  locul I fotbal nivel județean fete liceul;
 locul I fotbal nivel zonal fete liceu;
 locul I handbal nivel județean băieți gimnaziu;
 locul II handbal nivel județean băieți liceu;
 locul I rugby tag nivel județean mixt primar;
Concluzionând, putem afirma că diversificarea, promovarea și aplicarea unor activități
sportive va evita monotonia în rândul elevilor, îi va împiedica să stea atâtea ore în fața
calculatorului sau să fie atrași de alte activități mai puțin ″educative″ și le va dezvolta interesul
și o atitudine pozitivă pentru practicarea într-o formă sau alta a exercițiului fizic. Atragerea
părinților și implicarea lor în procesul educațional va contribui la creșterea interesului acestora
pentru asigurarea unei sănătăți ″naturale″ și a dezvoltării unei condiții fizice bune a propriilor
copii și care să fie bazată pe practicarea liberă a formelor de mișcare organizată într-un mediu
curat și sigur.

Bibliografie:

1. Badiu, T. - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului (culegere de texte); Ed. Evrica,
1998
2. Cârstea, G. - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului; Ed. Universal, Bucureşti, 1993
3. Dragnea, A. - Antrenamentul sportiv; Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
4. Dragnea, A. - Bota, A. - Teoria activităţilor motrice; Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999
5. Drăgan, I. - Selecţia şi orientarea medico-sportivă; Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989
6. Adrian Dragnea - Lecţia de educaţie fizică şi activităţile sportive; ANEFS, 2006
7. Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul naţional pentru curriculum - Curriculum naţional -
Programe şcolare în vigoare pentru clasele pregătitoare - XII
8. Ministerul Educaţiei Naţionale, Serviciul naţional de evaluare şi examinare - Sistemul
naţional şcolar de evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport; Ed. Şcoala Românească,
Bucureşti, 1999

Prof. Valeriu Socol, Prof. Elena Gheorghiu

- 42 -
 Tradiția handbalului
a continuat și în acest an pentru
Liceul Tehnologic ″Ghe. Ruset Roznovanu″

Începerea noului an e sinonimă cu perioada olimpiadelor. Și nu vorbim doar de

olimpiadele la matematică, română sau engleză, ci și cea de educație fizică și sport. Iar Liceul
Tehnologic Gheorghe Ruset Roznovanu a participat și anul acesta la competițiile rezervate
sporturilor. Și a făcut-o cu succes.
În luna februarie, a avut loc faza pe municipiu, la handbal gimnaziu, băieți-fete,
competiție ce s-a desfășurat la școala nr 5 din Piatra Neamț. Liceul nostru a fost reprezentat de
două echipe, una de băieți, condusă de domnii profesori Dana Gheorghiu și Valeriu Socol și
cea de fete, de la structura Slobozia, coordonată de profesorul Burlacu Ștefan.
Cele două echipe au făcut efectiv spectacol, surclasându-și adversarele. Trupa de băieți
a trecut de Colegiul Național de informatică și Școala Gimnazială nr 8, în timp ce fetele au
dispus de Școala Gimnazială nr 5 și Școala Gimnazială nr 3. După 2 victorii categorice, Liceul
Tehnologic ″Ghe. Ruset Roznovanu″ a câștigat locul 1 la faza pe municipiu la ambele categorii
și a reprezentat orașul Piatra Neamț la faza pe județ, ce a avut loc la Târgu Neamț, pe data de 2
martie.
Băieții au impresionat și în weekend-ul ce a urmat, reușind performanța de a câștiga și
faza pe județ, încununându-se astfel campioana județului, după ce a trecut în semifinale de
Școala din Hangu, iar în finală s-a impus în fața școlii Ioan Cuza din Roman, după un meci
palpitant, cu întoarceri de scor și în care băieții domnilor profesori Valeriu Socol și Dana
Gheorghiu au arătat tărie de caracter. Un succes așadar fulminant pentru liceul nostru, care are
șansa să meargă la faza regională, ce va avea loc la Iași.
Din păcate pentru fete, aventura s-a încheiat în semifinale, după ce echipa a cedat în
fața școlii din Ion Creangă, asta în ciuda faptului că la pauză fetele aveau un avantaj de 2
goluri. E drept că și absențele și-au spus cuvântul, iar emoțiile pentru fetele care au venit
pentru prima dată la o astfel de competiție au dus la rezultatul final. Una peste alta, ținând cont
că e prima participare a fetelor din Slobozia la Olimpiada Gimnaziilor, rezultatul e unul bun,
locul 3, dar cu siguranță, dacă lotul era complet, se putea obține măcar locul secund.
Cert este că handbalul a făcut din nou cinste Liceului Tehnologic ″Ghe. Ruset
Roznovanu″ și în acest an, continuându-se astfel tradiția de ani zile pe care doamna profesoara
Dana Gheorghiu a clădit-o. Iar liceul nostru e recunoscut în tot județul pentru valoarea
echipelor pe care le-a dat an de an. Atât la fete, cât și la băieți. Le ținem pumnii strânși
băieților, care vor avea șansa de a reprezenta județul Neamț la Olimpiada Gimnaziilor, ce va
avea loc în luna aprilie, în județul Iași.
Lotul de fete a fost format din:
- Trifan Raluca - clasa a V-a; Pichiu Andreea, Tănase Bianca - clasa a VI-a; Lupașcu Denisa,
Trifan Mădălina, Bortă Alexandra, Tonu Teodora, Juncu Alexandra - clasa a VII-a; Căliman
Denisa, Ene Gabriela - clasa a VIII-a.
Lotul băieților a fost format din:
- Dorișin Alin Gabriel, Murariu Paul Ștefan – clasa a VI-a; Apetrei David Marian, Atănăsoaiei
Alin Vasile, Irimia Tomas Gabriel, Catană Matia Ștefan – clasa a VII-a; Gâză Rareș
Constantin, Teleucă Ionuț Silviu, Stănescu Cezar Nicolae, Stănescu Adi Nicolae, Japalela
Andrei Emilian, Darangiu Emilian Lucian, Țurcanu Alexandru Gabriel – clasa a VIII-a.

- 43 -
 Prof. Ștefan Burlacu
- 44 -
 Violenţa la elevii de vârstă şcolară mică

Violenţa este o componentă importantă a deviaţiei comportamentale, înţeleasă ca o

formă deficitară de raportare a persoanei la realitatea înconjurătoare. Ca fiinţă socială, omului i
se pretinde, de la vârsta când dobândeşte discernământ, să ţină cont de cei din jurul său, să
realizeze echilibrul între „asimilare şi acomodare”. Deci, interesele individuale trebuie
împlinite numai în deplină rezonanţă cu cele ale comunităţii, pentru a se afla în legalitate.
Dar pentru a ajunge la echilibrul amintit, micii elevi au de parcurs un drum relativ lung
de acumulări şi experienţe. Cauzele manifestării violente la micii şcolari sunt multiple.
La vârsta de 8 -10 ani, violenţa este folosită frecvent sub diverse forme, devenind un
argument nedorit în comunicarea cu ceilalţi. Neputinţa reală sau aparentă de afirmare raţională
în cadrul colectivităţii, care poate fi grupul formal sau informal, este suplinită de mijlocul
tranşant al forţei. Recurg la acest mijloc copiii cu dificultăţi de integrare, cei greu adaptabili,
respinşi motivat sau nemotivat de colectivitate, sau cei care nu au beneficiat de o decantare
corespunzătoare a valorilor sociale sau umane. În condiţiile în care şcoala încurajează cu
predilecţie performanţa intelectuală, unii elevi mai slabi la învăţătură încearcă să se facă
remarcaţi în forme inadecvate, chiar dacă aşa ceva îi plasează într-o zonă a răului.
Este normal ca rezultatele slabe la învăţătură să se concretizeze într-o proiectare
necorespunzătoare a personalităţii în timpul viitor.
Climatul familial necorespunzător este în multe cazuri responsabil de carenţa
comportamentală a micilor şcolari. Fie că este vorba de părinţi plecaţi la muncă în străinătate
sau de alţii exagerat de ocrotitori, ambianţa familială în asemenea cazuri afectează copiii mici
prin tulburări ale vieţii afective sau labilitate psihică. În aceeaşi situaţie se găsesc şi copiii din
familii destrămate, rămaşi în grija bunicilor. Excedaţi material şi ca mentalitate de dificila
sarcină ce le revine, aceştia pierd practic controlul asupra nepoţilor pe care trebuie să-i crească
şi să-i educe. Vulnerabili din acest punct de vedere sunt şi copiii cu fraţi mai mici, în cazul
când părinţii ajung neintenţionat la o distribuire preferenţială a timpului, atenţiei şi
preocupărilor faţă de proprii copii. Deficitul de afecţiune generează izolare, mania persecuţiei,
dar şi egoism, etalat ostentativ ca un element compensator a ceea ce copilul neglijat consideră
că nu are.
Un rol considerabil în promovarea violenţei îl are mass - media. La o vârstă când
copilul este puternic ancorat în concret, ficţiunea de pe micul ecran sau duritatea jocurilor pe
calculator sunt lesne confundate cu realitatea. De aceea firescul violenţei de divertisment se
extinde în gândirea celor mici până la banalizarea violenţei cotidiene.
Sunt mai multe tipuri de violenţă întâlnită în rândul elevilor de vârstă şcolară mică.
Forma verbală este deosebit de frecventă: folosirea unui limbaj argotic, injurios sau de-a
dreptul trivial. Din păcate, sunt destul de multe cazuri când un asemenea limbaj se formează
chiar în familie, când părinţii au o comunicare „lipsită de prejudecăţi”, exagerat de permisivă,
pe care copiii o preiau chiar cu valoare de exemplu. De aceea apar situaţii când elevii surprinşi
comportându-se şi vorbind necorespunzător, nu înţeleg de ce sunt dezaprobaţi şi mustraţi.
Violenţa fizică este şi ea prezentă deseori în jocurile şi comportamentul micilor şcolari,
mulţi dintre ei motivând că „se simt bine când sunt agresivi”.
O formă foarte întâlnită a violenţei în copilărie constă în ceea ce am putea numi
răutăţile minore – porecle, etichetări ironice cu trimiteri la diverse particularităţi fizice,
frecvente în perioada de creştere. Ele pot genera adevărate drame. Victimele acestui obicei
infantil sunt acei copii care reacţionează vizibil la jigniri. Aşa se ajunge la un cerc vicios în
cadrul căruia părţile se alimentează reciproc până când îşi plătesc poliţe. La şcolarii mici pâra

- 45 -
constituie o modalitate predilectă de instrumentare a unor dorite răzbunări pe care nu le pot
realiza ei însuşi.
Înlăturarea comportamentului violent este în egală măsură un aspect major al
demersului educativ, dar şi o îndatorire de primă necesitate a familiei.
Soluţiile nu sunt simple. Se impune cunoaşterea exactă a fiecărui copil, a mediului în
care trăieşte. Se impune de asemenea o comunicare intensă cu părinţii, cu relevarea aspectelor
de conduită şcolară neadecvată a elevilor. Este necesară unirea eforturilor şcoală - familie
pentru remedierea comportamentului violent.
Recunoaşterea greşelilor comise este un prim pas al acestor eforturi educative. De
regulă, copiii au tendinţa de a respinge faptul că au greşit, concomitent cu observarea oricărei
abateri aparţinând colegilor. Trebuie să-i facem să înţeleagă că toţi oamenii greşesc, important
este să nu o facă deliberat şi mai ales cu rea intenţie. Recunoaşterea greşelii este în acelaşi timp
şi o dovadă a dorinţei de îndreptare. Urmarea, în multe situaţii, este o atitudine mai cooperantă
a copiilor, care încep să facă deosebirea între bine şi rău, să-şi dimensioneze atitudinea după
norme sociale şi morale corespunzătoare. De la acest stadiu se ajunge imediat la etapa
înţelegerii impactului social pe care îl generează atitudinea fiecărui om. Într-o colectivitate,
orice act al unei persoane se răsfrânge pozitiv sau negativ asupra celor din jur.
Violenţa poate perturba procesul şcolar, poate influenţa în modalităţi nedorite pe colegi
sau părinţi. De aceea regulamentul clasei, al şcolii, legea, în general interzic apelul la violenţă.
Părinţii trebuie să le explice copiilor lor că deficitul lor comportamental produce multe griji,
frământări, supărări care se adaugă la numeroase dificultăţi cotidiene care trebuiesc depăşite.
La orele de educaţie civică se abordează teme precum: „Eu şi ceilalţi”; „Priveşte-te în
oglindă şi fă-ţi portretul” care duc la cunoaşterea exactă a trăsăturilor elevilor.
Discuţiile numeroase cu elevii pe teme ca: „Desenele animate preferate”, „Ce vreau să
devin!” trebuie să scoată în evidenţă faptul că trăim într-o lume mai bună, fără arme, personaje
negative, elevii să-şi aleagă profesii care să ocrotească legea, ordinea, pacea şi liniştea.
Din păcate, sunt părinţi care, uneori încurajează copiii să-şi facă singuri dreptate
împotriva celor pe care-i consideră justificat, sau nejustificat, autorii unor mici agresiuni,
motivând că „foarte bine a procedat, pentru că trebuie să înveţe să se apere”. Astfel
încurajaţi, copiii consideră că sfatul părintesc le conferă libertate nelimitată şi deplină
impunitate.
Violenţa în rândul celor mici este o realitate care poate fi ţinută sub control şi într-o
măsură semnificativă redusă la manifestări acceptabile. Combaterea violenţei fără violenţă şi
inocularea spiritului de toleranţă în comportamentul celor mici rămân obiective majore,
permanente în educaţia celor care vor fi cetăţenii de mâine ai ţării.

Prof. înv. primar. Minodora Adăscăliței

- 46 -
 Educarea toleranţei elevilor
din ciclul primar

Formarea omului este o sarcină complexă şi de înaltă răspundere, care trebuie realizată
fără rebuturi sau pierderi de valori umane. Îndeplinirea acestei nobile misiuni, cu dezideratul
său major de a ameliora progresiv capacitatea adaptativă a omului la cerinţele sociale revine, în
principal, şcolii.
Formarea capacităţii de adaptare la diverse situaţii de viaţă este condiţionată, într-o
mare măsură, de găsirea modalităţilor optime de instruire şi învăţare. Dezvoltarea psihică a
elevilor poartă amprenta conţinutului concret al învăţământului şi al modului de realizare a
acestuia.
Posibilităţile mintale ale copilului sunt mari, iar evaluarea capacităţilor mintale
genetice - fluide şi polivalente - este o sarcină dificilă în stadiul actual de dezvoltare socială.
Potenţialităţile intelectuale se realizează în contextul activităţilor în care este antrenat copilul în
mod efectiv. Metodologia activităţilor instructiv - educative, modul lor de organizare, pot
favoriza ori limita valorificarea deplină a posibilităţilor de dezvoltare psihică de care dispune
copilul. Perfecţionarea mijloacelor, a metodelor reale de formare a personalităţii, contribuie la
ridicarea nivelului de dezvoltare mintală, afectivă şi morală a copilului.
Toleranţa este o valoare morală, iar educarea în spiritul acesteia se înscrie, aşadar, în
sfera educaţiei morale.
Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvoltare a
personalităţii care vizează ″ceea ce este mai profund şi mai accentuat subiectiv în fiinţa umană″
(Hubert Rene), realizabilă prin raportarea la valorile incluse în normele etice definitorii pentru
reglementarea raporturilor omului cu lumea şi cu sinele.
În perspectiva pedagogică, educaţia morală reprezintă activitatea de formare-dezvoltare
a conştiinţei morale a personalităţii umane, proiectată la nivel teoretic şi la nivel practic.
Formarea - dezvoltarea conştiinţei morale şi a conduitei morale la nivel, ″psihosocial″
angajează ″practica morală″ bazată pe atitudini proiectate şi realizate în toate ciclurile vieţii,
integrate, în mod special, în plan atitudinal.
Educaţia morală urmăreşte la nivelul, practicii morale:
*formarea deprinderilor morale - componente automatizate ca răspuns la ″cerinţe care se repetă
în condiţii relativ-identice″ (Nicola Ioan);
*formarea obişnuinţelor morale - componente automatizate, perfecţionate prin intensificarea
motivului intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp;
*formarea atitudinii morale, afective şi motivaţionale, care susţin energizarea acţiunii morale;
*formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură integrarea ″obişnuinţelor morale″ în
structura personalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi conduitei morale.
Metodologia educaţiei morale reflectă dimensiunea funcţională a obiectivelor generale
angajate pedagogic la linia de interacţiune dintre teorie (norme morale) şi practică (acţiune
morală). Această linie evidenţiază importanţa elementelor care asigură trecerea de la conştiinţa
morală teoretică la conştiinţa morala practică:
# convingerea morală - care integrează resursele cognitiv-afectiv-volitiv ale teoriei morale,
conferind normei morale o orientare strategică, inovatoare, durabilă în timp şi spaţiu;
# regula morală - care operaţionalizează resursele obişnuinţelor şi atitudinilor morale, în limite
de acţiune determinate la nivelul unor stadii psihologice, valorificabile în mediul (pre) şcolar;
# stadiul motric (2-3 ani) - implică necesitatea de exerciţiu, cu valorificarea deprinderilor
specifice vârstei, deprinderi acumulate deja;

- 47 -
# stadiul egocentric (4-6 ani) - implică imitarea regulii morale impusă din exterior, cu
valorificarea resurselor comportamentale ale copilului, dar şi ale ″constrângerii necesare″
exercitate de adult;
# stadiul cooperării morale (7-10 ani) - implică respectarea regulilor morale comune, cu
valorificarea resurselor de control mutual şi de autocontrol limitat sau extins la situaţiile
impuse de statutul şi rolul de elev;
# stadiul codificării morale (11-15 ani) - implică participarea motivaţională la îndeplinirea
regulii morale, cu valorificarea resurselor normative ale acesteia;
# stadiul ″legii morale″ (după 15-16 ani) - implică interiorizarea deplină a resurselor normative
care constituie nucleul cognitiv - motivaţional - caracterial al regulii morale, cu valorificarea
conexiunilor existente între planul individual şi cel social al acţiunii morale.
Dreptul la educaţie, alături de cel de a exista, de a trăi sănătos, este fundamental.
Societatea este obligată să-i asigure copilului exercitarea acestui drept. Copilul învaţă de când
se naşte. Prima lui şcoală este familia, apoi prietenii şi orice alt grup social din care copilul face
parte într-un moment anume. Este ″acea şcoală a vieţii″ care debutează din copilăria timpurie şi
se menţine de-a lungul întregii existenţe.
Mediul şcolar îl ajută apoi, după cei ″7 ani de acasă″, să se adapteze mai bine lumii,
prin ştiinţă şi cunoaştere. Dezvoltarea capacităţilor mentale şi modalitatea de a le folosi eficient
sunt contribuţiile majore ale şcolii, unde copilul găseşte tot ceea ce este necesar ″construirii″
unui om capabil de acţiune, cu conştiinţa morală vie.

Prof. înv. primar Monica Jbanca

- 48 -
 Comportamentul responsabil al copilului

Copiii merită să înveţe lucruri importante şi să adopte obiceiuri bune de la noi.

Ei au nevoie de ajutorul nostru pentru a învăţa ceea ce credem că este important. Noi
vrem ca ei să crească pentru a deveni adulţi responsabili. Am dori de asemenea ca ei să înveţe să
simtă, să gândească şi să se poarte cu respect faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi oameni. Vrem să
urmeze propria lor cale bună şi să fie atenţi în acelaşi timp la nevoile şi sentimentele celorlalţi.
Astăzi este larg recunoscut că mulţi copii nu învaţă să aibă un comportament responsabil
când sunt mici. Studiile arată că mulţi copii nu văd nimic rău în a copia la teste, de exemplu, iar
unii nu văd nimic rău nici în a-şi însuşi lucruri care nu le aparţin. Dacă atitudinile potrivite şi
comportamentul nu sunt învăţate devreme, aceasta poate să aibă grave consecinţe când copiii
sunt mai mari.
Ca părinţi, putem oferi copiilor tot sprijinul în a dobândi obiceiuri şi a-şi modela
caracterul în aşa fel încât să se descurce singuri în viaţă. Dacă îi ajutăm să găsească plăcut faptul
de a gândi şi de a se purta bine, ei vor avea cele mai mari şanse să trăiască o viaţă bună ca
persoane şi ca cetăţeni în comunitatea lor. Aceasta se va întâmpla indiferent câte situaţii
neplăcute sau influenţe proaste vor întâlni ulterior.

Ce se înţelege prin responsabilitate

Nimeni nu se naşte responsabil. Un caracter responsabil se dobândeşte în timp. El este

rezultatul unei bune supravegheri asupra comportamentului zilnic, asociate cu sentimente,
gânduri şi acţiuni. Persoanele responsabile se comportă responsabil indiferent dacă mai există
sau nu oameni care văd aceasta. Ele procedează aşa pentru că înţeleg că este corect şi pentru că
au curajul şi autocontrolul pentru a fi decente, chiar şi atunci când ar fi tentate să se poarte într-
un mod diferit.
Dorim ca toţi copiii să aprecieze importanţa de a fi responsabil. Şi vrem ca ei să-şi
dezvolte şi să-şi întărească un astfel de comportament în fiecare zi. A învăţa să fii responsabil
înseamnă următoarele:
 să respecţi alte persoane şi să arăţi compasiune dacă acestea au nevoie de
compasiune;
 să practici onestitatea ca pe un lucru natural;
 să arăţi curaj în apărarea principiilor;
 să-ţi dezvolţi autocontrolul în tot ceea ce faci, în acord cu principiile tale;
 să ai respect faţă de tine însuţi.

- 49 -
 Respect şi compasiune faţă de alţii

Ca parte a ceea ce înseamnă să fii responsabil, copiii trebuie să arate respect pentru
ceilalţi şi grijă ca ei să se simtă bine. Aceasta se poate reflecta începând de la adoptarea unui
fel manierat de a se purta până la a arăta compasiune faţă de suferinţele altora. Compasiunea
se învaţă prin încercarea de a vedea lucrurile din perspectiva altora şi prin acceptarea
adevărului că sentimentele lor seamănă cu ale noastre. Chiar dacă alăturarea situaţiilor din
conversaţia următoare ar putea părea nepotrivită pentru unii, ea exprimă ideea la nivelul de
înţelegere al copilului.
“Tată, de ce plângea bunica?” “Este foarte tristă. Unul dintre cei mai apropiaţi
prieteni ai ei a murit. Vino aici lângă mine. Îţi aminteşti cum te-ai simţit când a murit
hamsterul la care ţineai atât de mult?” “M-am simţit trist şi singur.” “Sunt sigur că bunica se
simte la fel. Poate că ar trebui să te gândeşti cum ai putea s-o ajuţi.” “Aş putea să mă duc s-o
îmbrăţişez...” “Asta-i o idee foarte bună. Sunt foarte bucuros că te-ai gândit la ea...”
Respectul pentru alţii include de asemenea obiceiul de a trata în mod cinstit oamenii ca
indivizi, fără deosebire de rasă, sex sau grup etnic. Pe măsură ce creştem, respectul include
faptul că nu toate obligaţiile faţă de alţii, cum ar fi îngrijirea unui membru bolnav al familiei,
sunt o chestiune de liberă alegere, ci mai mult una de obligaţie. Respectul presupune de
asemenea toleranţa faţă de oamenii care nu împărtăşesc credinţele noastre atâta timp cât ei nu
fac rău altora.
Aceste atitudini şi obiceiuri sunt importante deoarece multe din relele pe care le fac
oamenii sunt rezultatul indiferenţei faţă de suferinţa pe care o cauzează.

Onestitate

Onestitate înseamnă a spune adevărul. Înseamnă să nu-i îndrumi pe alţii greşit pentru
propriul profit. Înseamnă, de asemenea, să iei decizii, mai ales pe cele importante, numai pe
baza evidenţelor şi nu pe seama prejudecăţilor. Onest înseamnă să comunici cu oamenii şi să fii
cinstit cu tine însuţi.
Pentru a înţelege importanţa de a fi corect faţă de alţii, copiii noştri trebuie să înveţe că
a trăi împreună depinde de respectul faţă de adevăr. Fără onestitate, a crede unii în alţii devine
imposibil.
A fi oneşti cu noi înşine înseamnă a ne recunoaşte greşelile şi prejudecăţile, chiar şi
atunci când trebuie să facem aceasta faţă de alţii. Noţiunea implică autocritică. Problema este
să învăţăm din propriile greşeli şi să facem tot posibilul să le corectăm, nu să persistăm pe
acest drum.

Curaj

Curajos nu înseamnă nici să fii prea îndrăzneţ (“tupeist”), nici laş, ci doar să-ţi faci
datoria ca om. Onestitatea presupune curaj fizic, dar şi curaj intelectual de a lua decizii pe baza
evidenţelor. Ea înseamnă de asemenea curaj moral în a ne susţine principiile.
“Tată, un bărbat ne-a arătat bani pe terenul şcolii azi.” “Şi ce aţi făcut?” “Am fugit
după profesor” “De ce aţi făcut asta?” “Ne-a fost frică. Tu, mama şi profesorul nostru ne-aţi
spus să nu luăm niciodată nimic de la adulţii pe care nu-i cunoaştem şi să fugim să spunem
cuiva pe care îl ştim.” “Bravo! A fost în regulă că ţi-a fost frică. O grămadă de oameni sunt
buni şi amabili, dar unii sunt foarte răi. Îţi pot face rău. Cei rău intenţionaţi îi tratează pe
oameni de proşti şi pretind că sunt amabili şi drăguţi. Acum, spune-mi cum arăta acel
bărbat?”
Curajul devine important în special în perioada când copiii devin adolescenţi. Ei trebuie
- 50 -
adesea să facă faţă presiunilor anturajului, a celor care îi îndeamnă să consume alcool, să
fumeze şi chiar să consume droguri.
Autocontrol

Autocontrolul este abilitatea şi capacitatea de a rezista la tentaţia unui comportament

nepotrivit şi de a face asta cu scopul de a acţiona responsabil. El are legătură cu toate aspectele
privind responsabilitatea menţionate mai înainte: respect şi compasiune pentru alţii, onestitate,
curaj. Autocontrolul presupune de asemenea confruntarea efectivă cu emoţii puternice, cum ar
fi furia, şi a avea cu toate acestea răbdare, stăpânire de sine.

Respect faţă de sine

Oamenii cu respect faţă de sine găsesc o mulţumire în însuşi faptul de a se purta frumos
şi de a fi bine crescuţi. Ei nu trebuie să-i umilească pe alţii sau să aibă mulţi bani pentru a avea
respect de sine. Oamenii care se respectă găsesc egoismul, incapacitatea de a se controla,
nepăsarea, laşitatea şi lipsa de onestitate ca fiind defecte mari. În timp, dacă vor fi învăţat
lecţia responsabilităţii, ei vor deveni mai conştienţi şi mai capabili să-şi facă un drum bun în
viaţă.
Mai mult, oamenii care se respectă au griji de sănătatea lor şi se îngrijesc de asemenea
să fie în siguranţă. Ei nu acceptă să fie manipulaţi de alţii. A fi răbdători şi toleranţi nu
înseamnă să-i lăsăm pe alţii să-şi bată joc de noi. Trebuie să-i ajutăm pe copiii noştri să aibă
rezultate bune la învăţătură şi în general în educaţia lor, dar trebuie în aceeaşi măsură să-i
ajutăm să înţeleagă că eşecul nu este ruşinos atunci când am făcut tot ce am putut pentru a avea
succes. De exemplu, a pierde un joc când ne-am dat toată silinţa să-l câştigăm şi când pur şi
simplu ceilalţi competitori au fost mai buni nu e deloc ruşinos.

Prof. înv. primar Manuela Nicorescu

- 51 -
 Preşcolarii şi activităţile matematice

Grădiniţa este o fiinţă în care pulsează sute de inimi. Educatoarea este managerul
grupei de preşcolari, cea care conduce copilul pe calea cunoaşterii umane şi al educaţiei
aferente. Doar învingându-şi temerile, învăţând pentru a se completa, ascultând pentru a
căpăta înţelepciune, copilul poate ieşi învingător şi pregătit pentru o nouă etapă din viaţa lui.
Orice activitate desfăşurată în grădiniţă, în sistemul de învăţământ de astăzi, trebuie să
aibă un caracter dinamic, inovator şi creator, să fie eliberată de rigiditate şi formalism.
Ca educatoare am observat că activităţile matematice sunt foarte îndrăgite de copii. În
cadrul lor preşcolarii sunt iniţiaţi în procesul de matematizare, proces ce va continua la şcoală.
Copilul nu doar învaţă concepte matematice, el stabileşte relaţii între obiecte şi mulţimi de
obiecte, îşi formează şi îmbogăţeşte limbajul matematic, gândeşte logic şi conştient.
Activităţile matematice sunt eficiente dacă
sunt organizate sub formă de joc. Pe lângă
exerciţiile cu material individual, eu am folosit
jocul matematic ori de câte ori a trebuit şi, de
fiecare dată, i-am acordat o bună pregătire, ceea
ce a condus la rezultate pozitive. În cadrul
activităţilor matematice am apelat la materiale
didactice variate, deoarece preşcolarii nu pot
învăţa noţiuni matematice fără acţiunea
nemijlocită cu obiecte concrete. Eu utilizez o
gamă variată de materiale didactice: jucării,
jetoane, cifre, planşe, trusa Diennes (trusa cu forme geometrice), riglete etc. Prin manipularea
acestor obiecte individual, în perechi sau în grupe, copiii învaţă mai uşor, nu simt că depun
efort, colaborează şi intră în competiţie, învaţă să asculte şi părerile celorlalţi, găsesc soluţii
originale.
În cadrul activităţilor matematice din grădiniţă însuşirea noţiunilor şi conceptelor se
face treptat şi într-o ordine logică. La început copiii învaţă să formeze mulţimi de obiecte şi să
stabilească relaţiile dintre ele: au mai multe/mai puţine/tot atâtea elemente; există sau nu există
în mediul apropiat; unde sunt aşezate. Apoi preşcolarii se joacă cu piesele geometrice şi învaţă
forme, culori, grosimi, descoperind, de fapt, lumea înconjurătoare. Trecem apoi la utilizarea
simbolurilor şi reuşim să recunoaştem cifrele de la 0 la 10, efectuăm operaţii simple de adunare
şi scădere cu un element, rezolvăm şi compunem probleme matematice. În completarea
jocurilor matematice vine şi utilizarea fişelor de evaluare. Respectând particularităţile de
vârstă, eu apelez la fişe de lucru vesele, atractive, create astfel încât copiii să rezolve toate
sarcinile de lucru cu plăcere. Nicio activitate nu e eficientă dacă nu e evaluată. La finalul
fiecărei activităţi matematice preşcolarii fac aprecieri verbale stabilind care coleg a răspuns cel
mai bine, se împart stimulente copiilor merituoşi (buline, ecusoane, ştampile etc.), se aplaudă.
Dar matematica nu se învaţă doar în cadrul activităţilor bine organizate şi conduse de
educatoare. Fără a-şi da seama, în orice moment al zilei copiii utilizează noţiuni matematice.
Dimineaţa numără jucăriile cu care se joacă, denumesc forma unor jucării, poziţia spaţială
(păpuşa stă pe scaun, pisicuţa e sub masă, farfuria este în dulap). Numeraţia este folosită şi în
jocuri, poezii şi cântece: „Un elefant”, „10 degeţele”, „1,2,3, baba-i la bordei”. Când se face
prezenţa, numără copiii veniţi la grădiniţă (stabilind câte fete şi câţi băieţi lipsesc), fac operaţii
simple de adunare („Dacă două fete şi un băiat nu au ajuns azi la grădiniţă, câţi copiii lipsesc
azi?”). Pe tot parcursul zilei copiii folosesc reperele temporale (venim la grădiniţă la ora 8:00;
mâncăm la ora 10:00; plecăm acasă la ora 12:00). În cadrul jocurilor de rol se joacă „De-a

- 52 -
cumpărăturile”, utilizând bancnote şi monede de jucărie, confecţionate chiar de ei sau reale,
puse la dispoziţie de educatoare. În poveşti se întâlnesc cu numerele şi cifrele învăţate: 3 iezi, 7
pitici, 3 purceluşi, etc.
Preşcolarii mei participă cu plăcere la activităţile matematice, indiferent de forma de
organizare, de metodele folosite sau de materialele didactice puse la dispoziţie. Şi, ori de câte
ori au ocazia, ei cântă:
„Matematica-i plăcere
În orarul grupei mele.
Socotim şi numărăm,
Jocuri logice-nvăţăm,
Noi probleme rezolvăm,
Apoi ne distrăm”.
Cu răbdare, pasiune şi blândeţe, orice educatoare poate planta în sufletul copilului
sămânţa cunoaşterii, conducându-l pe un drum care îl va ajuta să se autodepăşească, să înveţe
din ce în ce mai mult, să se adapteze cu uşurinţă la cerinţe noi, să aibă succes şi încredere în
forţele

Prof. înv. preșcolar Maria Cristina Pruteanu

- 53 -
 Rolul serbărilor școlare
în dezvoltarea personalităţii elevilor

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor,

pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă, la
organizarea raţională şi plăcută a timpului liber.
Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii
şcolari în asemenea activităţi ce au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de
învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşitei
integrării sociale.
Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Activităţile extraşcolare
au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct
copilul prin personalitatea sa.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor.
Prin conţinutul vehiculat al serbării,
elevii culeg o bogăţie de idei,
impresii, trăiesc autentic, spontan şi
sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea
atenţiei şi exersarea memoriei
constituie obiective importante care
se realizează prin intermediul
serbării. Intervenţia la momentul
oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută
de raportul afectiv motivaţional
contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte
capacitatea rezistenţei la efort.
Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea
estetică este sporită şi de cadrul organizatoric - sala de festivităţi, un colţ de natură (parcul sau
grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie
privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie,
înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie - toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o
mai frumoasă, mai plină de sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când se
reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în
public și îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.
Învăţătorul trebuie să acorde o însemnătate deosebită alegerii textelor literare folosite în
serbările şcolare. Valorificarea textelor literare în serbările şcolare (montaje literare, şezători
literare, teatru literar, jocuri literare, dramatizări) constituie nu numai o activitate artistică,
educativă, ci şi o formă de cunoaştere a cât mai multor opere literare.
Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în

- 54 -
modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii,
restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei.
Sărbătorile de iarnă
oferă în fiecare an prilej de
organizare a unor serbări şcolare,
prin care se valorifică şi dezvoltă
aptitudinile elevilor. Cu emoţia
sufletului pur, elevii recită poezii
dedicate iernii şi lui Moş
Crăciun, intonează colinde,
cântece de stea, interpretează
jocul cu măşti, pluguşorul sau
vicleimul, exemple ilustrative de
manifestări tradiţionale (jocuri şi
teatru popular cu măşti) atât de
cunoscute sufletului românesc,
cu speranţa că vor fi răsplătiţi de
Moş Crăciun.

Prof. înv. primar Alina Camelia Vasile

- 55 -
 Carte frumoasă, cinste cui te-a scris !
Proiect educațional
în parteneriat cu Biblioteca Județeană ‟G. T. Kirileanu‟

Acest proiect a fost desfăşurat pe parcursul anului școlar 2017 – 2018 de către clasele a
IV-a A și a II-a B, coordonate de prof. înv. primar Ciobanu Mirela și Adăscăliței Minodora.
Știm cu toții că lectura face parte integrantă din copilăria celor mai mulți copii. Ea are
funcție ludică și formativă, personajele constituind fie modele de urmat în viață, fie modele de
evitat de către copii.
Cultivarea lecturii reprezintă obiectivul esențial în formarea elevilor cu o cultură
comunicațională și literară de bază, capabilă să înțeleagă lumea în care trăiesc și să o
transforme, să se cunoască pe sine, să recepteze și să transforme mesaje, exprimându-și
gândurile și sentimentele într-un limbaj bogat, nuanțat și corect din punct de vedere gramatical.
Astfel, în cadrul acestui proiect am desfășurat activități literare la Biblioteca Județeană
G. T. Kirileanu, dar și la biblioteca școlii.
În luna noiembrie 2017 am desfășurat la Biblioteca Județeană activitatea Biblioteca -
templu al lecturii și al cunoașterii, care a reprezentat familiarizarea cu spațiul numit
bibliotecă, cunoașterea doamnelor bibliotecare, conversații literare, un concurs de desene, o
dramatizare Dumbrava minunată după Mihail Sadoveanu și obținerea permiselor de cititori.

În decembrie 2017: Întâlnirea cu Moș Crăciun - atelier de creații ale elevilor Scrisoare
către Moș Crăciun, confecționare de felicitări.

În data de 1 martie 2018 am omagiat pe marele povestitor Ion Creangă, elevii

prezentând montaje literare, colaje și desene cu scene din poveștile lui Creangă și dramatizarea
poveștii Prostia omenească.
- 56 -
 În luna iunie 2018, ne-am întâlnit iarăși la Biblioteca Județeană J.T. Kirileanu pentru
finalizarea proiectului, participând la o după-amiază muzicală și o expoziție de pictură.
În cadrul bibliotecii școlii, am realizat serbări școlare cu ocazia sărbătorilor de Crăciun
și Paște, precum și omagierea poetului național Mihai Eminescu.

Acest proiect a fost de o mare importanță pentru micii școlari, stimulându-le interesul
pentru lectură, plăcerea de a citi, responsabilitatea față de carte, cunoașterea ofertei de servicii
pentru public a bibliotecilor, familiarizarea copiilor cu un mediu instituţional deosebit,
biblioteca, pe care sperăm că îl vor frecventa toată viața lor.

Prof. înv. primar Mirela Ciobanu și Minodora Adăscăliței

- 57 -
 „ 100 de zile de şcoală”

Elevii clasei Pregătitoare A de la Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu”, au

sărbătorit pe 9 martie 2018 ″100 ZILE DE ŞCOALĂ″.
Proiectul “100 de zile de şcoală” a fost un proiect care s-a adresat şcolarilor şi cadrelor
didactice de la clasa pregătitoare, părinţilor, bunicilor acestora, dar şi comunităţii locale. Acest
proiect s-a desfăşurat cu ocazia încheierii primelor 100 de zile din viaţa lor de şcolar, dorind
prin el să ne cunoaştem mai bine, să ne arătăm frumuseţea şi gingăşia interioară, să insuflăm
elevilor şi părinţilor un mod de gândire pozitiv, de-ai determina pe părinţi să-şi petreacă cât
mai mult timp cu copiii lor şi nu în ultimul rând să ne exprimăm prin intermediul artei.
În cadrul ″Întâlnirii de dimineaţă″, la momentul noutăţilor, fiecare copil şi-a prezentat
colecţia. Ingeniozitatea, creativitatea şi susţinerea familiei au făcut adevărate minuni. S-au
realizat colecţii din 100 de:
- Flori - „Grădina cu lalele” - machetă;
- Jucării Kinder - „Stupul de albine” - machetă;
- Peştişori din biscuiţi – „Acvariul”
- Ghiocei - „Zâna Primăvară”
- Animale - „Ograda bunicii”
- Boabe de fasole - „Hello Kitty”
- Puzzle - „Căsuţa din pădure”.
După prezentarea colecţiilor a urmat un program artistic pregătit pentru această ocazie,
vizionarea unei prezentări Power-point cu fotografii din timpul activităţilor elevilor de la
începutul anului şcolar şi până în luna martie, realizarea mai multor jocuri, unde copiii au fost
răsplătiţi cu diplome, cărţi şi bomboane.
La această activitate au participat şi părinţii, alături de care copiii s-au simţit foarte
bine; dumnealor i-au răsplătit pe hărnicuți cu pizza și tort. La sfârşit fiecare elev a caracterizat
ziua printr-un cuvânt: ”minunată”, „plăcută”, „senzaţională”, „antrenantă”,
„surprinzătoare”, „aşteptată”, „răsplătită”.

Prof. înv. primar Carmen Drîngu

- 58 -
 Cinstim eroii neamului

Într-o zi frumoasă de toamnă, în anul Centenarului, când fiecare dintre noi este
conștient că eroii sunt memoria vie a poporului nostru, elevii claselor a III-a A și a IV-a B, sub
îndrumarea doamnelor învățătoare Monica Jbanca și Elena Dumitrașcu au pornit într-o
frumoasă excursie, având ca obiectiv foarte bine stabilit, vizitarea Mausoleului de la Mărășești.
Acest monument istoric este dedicat eroilor Primului Război Mondial. Mausoleul a fost ridicat
pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfășurat luptele de la Mărășești, soldate cu victoria
trupelor române.
Este o datorie sfântă și o onoare să ne cunoaștem, să ne cinstim și să ne comemorăm
eroii neamului nostru.
Această activitate și-a propus sensibilizarea elevilor în raport cu istoria neamului
românesc și cunoașterea trecutului istoric al poporului român.
Elevii au fost deosebit de impresionați atât de vestigiile istorice descoperite în cadrul
Complexului Muzeal, cât și de explicațiile oferite de ghid. Copiii au fost cuprinși de un
profund sentiment patriotic și, în semn de cinstire a eroilor căzuți pe câmpul de luptă pentru
apărarea patriei, au interpretat cântece patriotice.
Finalul acestei excursii ne-a găsit mai bogați spiritual, mândri că suntem români.

Prof. înv. primar Elena Dumitrașcu

- 59 -
 Centenarul Marii Uniri
″Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce
visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi!″
Romain Rolland

Cu ocazia Zilei Naționale a României, preșcolarii grupelor mari - A și B - împreună cu

elevii claselor a IV-a (A, B și C) au realizat o expoziție, ce a cuprins: lucrări plastice, colaje,
afișe, ecusoane, compuneri, poezii, ce au înfățișat aspecte istorice, geografice, literare și
artistice, închinate Centenarului Mării Uniri.
Ei au interpretat cântece și au recitat poezii patriotice, îndrumați de: ed. Anghel Maria,
prof. înv. preșcolar Onișoru Mihaela, prof. înv. primar Ilie Ana Simona, Dumitrașcu Elena și
Pușcașu Rahela.
S-a urmărit: formarea comportamentelor moral - civice adecvate, cultivarea unor valori
din diverse domenii educaționale (simțul estetic, caritatea, solidaritatea, implicarea civică,
menținerea tradițiilor culturale), promovarea valorilor umanitare.

- 60 -
 Strada - prieten sau dușman?

Sesiune regională de comunicări

Activitate în cadrul proiectului educațional regional
″O secundă de atenție, o viață salvată!″

Liceul Tehnologic ″Gh. Ruset Roznovanu″,

Neamţ, prin coordonatorii săi: prof. Ilarie Oana -
director, prof. înv. primar Ilie Ana Simona, prof.
înv. primar Drîngu Maria Carmen, prof. inginer
Japalela Tamara Veronica, prof. Socol Valeriu,
prof. Topciu Maria, prof. înv. primar Vasile Alina
Camelia, alături de reprezentanți ai Serviciului
Rutier Neamț și ai Poliției orașului Roznov,
reporteri ai ziarului ″Realitatea″, 71 de cadre
didactice din 13 județe, elevi ai şcolii
coordonatoare, elevi ai unităților de învățământ din
țară (care au participat - videoconferință, la
concursul de prezentări power - point, cu tematică
rutieră), părinţi, reprezentanţi ai comunităţii, au
participat la sesiunea regională de comunicări
″Strada - prieten sau dușman″.
Activitatea a fost precedată de premierea elevilor, care au participat la concursul
regional de educație rutieră ″O secundă de atenție, o viață salvată!″. Acest concurs s-a a
desfășurat pe două secțiuni: creații plastice și creații literare. Au fost premiați 37 de elevi (25%
din numărul participanților), care au primit, pe lângă diplome și pliante, legitimații
personalizate ″Polițist pentru o zi″ și ecusoane ″Polițist junior″, de la reprezentanții Serviciului
Rutier Neamț.
A fost o ocazie deosebită, de a marca și Ziua Poliției Române!

- 61 -
 Secțiunile sesiunii regionale:
1. cadre didactice
În cadrul acestei sesiuni științifice, cu tematică rutieră, au fost prezentate exemple de bună
practică: proiecte educaționale de educație rutieră, discipline opționale cu tematică rutieră,
strategii didactice aplicate în cadrul activităților de educație rutieră, direct/videoconferință.
Am creat grupul de pe Messenger, Sesiunea regională ″Strada, prieten sau dușman?″,
Roznov, Neamț, unde s-au înscris cadre didactice din 13 județe. Aici, fiecare a intrat în
videoconferință și și-a prezentat lucrarea științifică sau a participat la discuții despre acestea.
O astfel de videoconferință este un exemplu de bună practică, pe care îl recomandăm
tuturor colegilor, pentru diseminarea activităților. Am fost felicitați de colegii din țară, pentru
asemenea idee.
Au fost postate, pe grupul creat pe Messenger, o parte din exemplele de bună practică,
pentru ca, toți colegii înscriși, din țară, să le poată utiliza la clasă.
După modelul nostru, o colegă din Eforie Sud a intrat într-o o videoconferință cu școlile
din Cuhnești, Stăuceni și din Chișinău (Republica Moldova), pentru diseminarea activităților
unui proiect educațional. Am fost extrem de mândri că am putut aduce, cu ideea noastră,
românii noștri mai aproape!
2. elevi
Această secțiune a reprezentat un concurs de prezentări power- point, cu tematică rutieră
(informări, curiozități, proiecte, etc.).
S-au acordat: diplome pentru locurile I, al II-lea, al III-lea şi menţiuni sau diplome de
participare. Cu acordul participanților, lucrările/prezentările științifice vor fi publicate în
revista anuală, online ″O secundă de atenție, o viață salvată!″ (cu ISSN, ediția a III-a).
Diseminarea activității a fost realizată pe site-ul Liceului Tehnologic ″Gh. Ruset
Roznovanu″, pe site-urile școlilor partenere, al Poliției române, în mass- media (ziarul,
Realitatea”).
Activităţile prezentate vor fi cuprinse şi în programele de activităţi ale comisiilor de
educaţie rutieră din şcolile participante.

- 62 -
 Un zâmbet pe chipul lor!
Proiectul educațional județean ″Un zâmbet pe chipul lor!″ presupune organizarea unor
activități de voluntariat, la nivelul comunității locale și este unul din cele mai indicate mijloace
de realizare a activităților de caritate, în rândul elevilor. Unitatea noastră de învățământ
încurajează desfășurarea unor astfel de acțiuni, deoarece acestea sunt și un mijloc de
culturalizare temeinică, în diverse domenii ale cunoașterii. Relațiile interumane, cunoștintele și
prieteniile capătă avânt în aceste activități și, uneori, pot dura toată viața. Voluntariatul
reprezintă, însă, o modalitate prin care pot fi întărite şi susţinute valorile legate de comunitate,
de binele făcut aproapelui; persoanele pot să îşi exercite drepturile şi responsabilităţile de
membri ai comunităţilor şi se pot stabili puncte de legătură între diferite culturi.
Scopul proiectului educațional este de a forma copiii şi adolescenţii din Liceul
Tehnologic ″Gh. Ruset - Roznovanu″, din orașul Roznov, cât și elevii din cele 14 școli
partenere, în spiritul implicării voluntare şi a soluţionării unor probleme: sociale, culturale şi
educaţionale, identificate în comunitatea în care trăiesc.
Abordarea nouă, bazată pe drepturile copiilor şi în care copiii şi tinerii, cu sprijinul
dascălilor, joacă rolul principal, pune bazele unor activităţi de continuitate în plan local şi a
unor proiecte de lungă durată, care se adresează cauzelor unor probleme sociale sau ale unor
riscuri, nu doar simptomelor; îşi propune să crească impactul şi să întărească pe cât posibil
comunitatea şi chiar să influenţeze politicile şi practicile sociale în plan local. Noul proiect are
la bază experienţa deosebit de preţioasă pe care liceul nostru o posedă, graţie numeroaselor
activităţi de voluntariat, desfăşurate în anii anteriori, de către profesori şi de elevii lor.
Obiectivele urmărite, pe parcursul derulării proiectului educațional, sunt:
responsabilizarea şi implicarea activă a elevilor în identificarea unor nevoi sociale, culturale
sau educaţionale din comunitate, în găsirea de modalităţi de intervenţie, formarea unor
deprinderi şi abilităţi de proiectare a activităţilor de voluntariat, dezvoltarea unor competenţe
antreprenoriale prin derularea de activităţi aducătoare de venit, prin care se acumulează
resursele materiale necesare derulării proiectelor, cultivarea spiritului de echipă, a abilităţilor
de comunicare interpersonală, alcătuirea unui club al voluntarilor, care să îşi perpetueze
activitatea pe termen lung (chiar şi în calitate de absolvenţi, tinerii fiind încurajaţi să activeze
în cadrul clubului).
Beneficiarii direcți ai acestui proiect sunt elevii și cadrele didactice din școlile implicate
în realizarea activităților. Beneficiarii indirecți sunt familiile nevoiașe și părinții elevilor
implicați în realizarea activităților.
Prima activitate din cadrul proiectului o
reprezintă concursul județean ″Cea mai frumoasă
felicitare pentru mamă!″.
Elevii din învățământul primar vor realiza
felicitări, cu ocazia zilei de 8 Martie. Fiecare școală
parteneră va prezenta, prin profesorul coordonator,
câte o felicitare realizată de cel mai talentat elev din
fiecare clasă. Aceste felicitări vor face obiectul unei
expoziții, în cadrul Liceului Tehnologic ″Gh. Ruset -
Roznovanu″. În data de 8 martie 2019 profesorul
coordonator, împreună cu elevii participanţi la
concurs, vor primi rezultatele evaluării felicitărilor, de către comisia județeană de evaluare.
În aceeași zi, vom pune ″Un zâmbet pe chipul lor″, al bunicuțelor noastre, asistate în
cadrul Căminului pentru persoane vârstnice Roznov și le vom oferi aceste felicitări - simbol al
respectului și al purității, cu dragostea gingașă a copilăriei, alături de simbolurile renașterii
eterne a naturii - mărțișoarele!
- 63 -
 Le-am primit de drag și, cu drag, le vom trimite către Căminul pentru persoane
vârstnice din Roznov!
Felicitări colegelor noastre, din învățământul primar! Fie-vă sufletul în culorile
simbolurilor primăverii!...
Ne onorează un astfel de parteneriat, într-un efort conjugat de a aduce un strop de
fericire pe fețele marcate de trecerea iremediabilă a timpului care, însă, nu le poate smulge
blândețea privirii, bunelor"!...

Prof. înv. primar Ana Simona Ilie

- 64 -
 Let`s Do It, Romania!
Ziua curăţeniei naţionale

”Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă,

este nevoie de o schimbare de atitudine.”
(Albert Einstein)

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii – cetăţenii
de mâine vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea
de conciliere a omului cu natura. Conştientizând frumuseţea mediului local, promovând
pitorescul zonei în care locuiesc, elevii vor înţelege utilitatea acţiunilor ecologice.
O astfel de acţiune s-a desfăşurat la nivel naţional pe data de 15 septembrie 2018, la
iniţiativa celei mai mari mişcări sociale din ţara noastră Let`s Do It, Romania!
Anul acesta, inițiativa „Let’s Do It, Romania!” a avut un obiectiv măreț: să strângă
1.000.000 voluntari din toată țara în data de 15 septembrie 2018, mai exact 5% din populația
țării, fiind doar o părticică din planul global, pentru că din acest an, ziua de 15 septembrie a
fost decretată ca fiind Ziua Internațională a Curățeniei.
„Let’s Do It, World” a început prima dată în 2008 în Estonia unde voluntarii și-au
propus ca într-o singură zi să mobilizeze populația țării și au constatat că au ieșit 50.000
persoane în condițiile în care populația acestei țări este de 1,3 milioane locuitori. Acesta a fost
punctul de start, iar România a aderat în 2010 fiind a 4-a țară care s-a alăturat mișcării.
În acest an la această acţiune, din cadrul şcolii noastre, Liceul Tehnologic “Gh. Ruset
Roznovanu”, au participat 125 de voluntari, dintre care 19 cadre didactice şi 96 elevi, care
înarmaţi cu manuşi şi saci, au adunat 90 saci cu deşeuri din albia râului Bistriţa, împrejurimile
şcolii şi din Parcul Dendrologic Roznov.
De la an la an, cantitatea de deşeuri adunată este mai mică, ceea ce însemnă ca cetăţenii
încep să înţeleagă că problemele de mediu generate de activităţile cotidiene în zonele locuite
nu trebuie să afecteze sănătatea umană, confortul şi mediul înconjurător. Calitatea mediului
este prezentă în viaţa noastră prin efectele sale asupra sănătăţii oamenilor.

- 65 -
 Calitatea vieţii depinde în primul rând de noi, cei care trebuie să fim conştienţi de faptul
că nu putem lăsa deşeurile în stradă, strada fiind oglinda oraşului în care locuim.

Prof. ing. Tamara Veronica Japalela

- 66 -
 Parteneriatele educaționale

Derularea în parteneriat a proiectelor rămâne un instrument valoros al grădiniței - în

general, un mare câștig pentru educația copiilor - în special. Parteneriatul vizează o multitudine
de persoane și instituții, oferă o viziune amplă și sistemică, creează posibilitatea structurării
clare a muncii, iar lucrul în parteneriat aduce în plan personal deschideri către domenii noi și
multiple satisfacții partenerilor.
De-a lungul timpului, grădinița s-a făcut remarcată atât datorită activității cadrelor
didactice la grupă, în cadrul comisiilor metodice, la simpozioane și concursuri, cât și datorită
proiectelor și parteneriatelor educaționale.
În activitatea didactică am
desfășurat o paletă diversă de activități în
parteneriat. Am realizat parteneriate cu
familia, cu școala, cu biblioteca, cu
biserica, cu poliția, cu I.S.U., cu medicul
stomatolog, cu teatrul de păpuși, cu
diverse grădinițe din județ (Grădinița
Dumbrava Roșie, Grădinița Borlești) și
din țară (Grădinița P.P. ”Lumea copiilor”
Târgu Jiu, Grădinița P.N. Nr. 9 Huși,
Grădiniţa "Dumbrava Minunată" Bacău).
Parteneriatele cu familia au pornit
din necesitatea de a determina părinţii să-
şi conştientizeze rolul în educarea
propriilor copii. Activităţile derulate au condus la cunoaşterea copiilor în ipostaze noi, la
familiarizarea cu specificul activităţii din grădiniţă. Pe lângă toate acestea, parteneriatele au
contribuit şi la creşterea prestigiului grădiniţei.
Exemple de activităţi: „Bun venit la grădiniţă!”, „Să ne cunoaștem copiii”,
„Festivalul toamnei”, „Vă invităm la serbare”, ”Educăm împreună”, ”Ajutoarele Moșului”,
etc.
Am desfășurat parteneriate cu poliția din dorinţa de a-i informa corect pe copii cu
privire la rolul poliţiei în societate, din dorinţa de a le schimba atitudinea de teamă şi reticenţă
faţă de poliţist, pe care-l considerau „lupul cel rău” şi nu persoana care veghează la liniştea şi
siguranţa noastră, a tuturor.
Prin derularea acestor parteneriate s-a
dorit stimularea apariţiei unor atitudini şi
comportamente din partea copiilor care să-i
ferească de pericolele la care se supun atunci
când sunt pietoni, prevenirea furturilor și a
violenței în rândul preșcolarilor.
Parteneriatul cu medicul stomatolog
Aurora Dorofte a avut drept scop profilaxia
cariei dentare în cadrul segmentului preșcolar.
Copiii au fost familiarizați cu cabinetul
stomatologic, cu regulile de igienă dentară, au
fost învățați să realizeze un periaj dentar
corect.
Unul din parteneriatele mult îndrăgite de copii este cel intitulat ”Prietenie fără limite”,

- 67 -
derulat între ”Grupa buburuzelor” - Grădinița Roznov (prof. Mihaela Onișoru) și grupa
”Veverițele vesele” - Grădinița Borlești (prof. Diana Stan). Parteneriatul a debutat în anul
școlar 2017-2018 și are drept scop socializarea copiilor cu alți copii de aceeași vârstă sau
vârstă apropiată. Proiectul stimulează interrelaționarea și dezvoltarea unor atitudini pozitive.
Trăind într-o lume în care tehnologia este foarte dezvoltată, unii copii parcă nu mai au
copilărie, ”trăiesc” în fața calculatorului, a tabletei sau a telefonului, uitând de valorile care
sunt esențiale pentru vârsta lor. Ei nu ştiu să stabilească relaţii de prietenie cu copii de aceeaşi
vârstă, nu apreciază o scurtă plimbare sau o drumeţie în natură. Datoria noastră, a cadrelor
didactice, este să le arătăm că există şi alte moduri de a trăi copilăria, să îi sensibilizăm, pentru
a lega prietenii, pentru a le arăta preocupările semenilor lor.
Prietenia este un lucru minunat! Prietenia nu ţine cont de mediul din care provenim, nu
ţine cont de distanţă, nu ţine cont de vârstă...
Prin participarea la acest proiect, preșcolarii au învățat să dăruiască, să facă surprize, să
producă bucurie.
Exemple de activități din cadrul proiectului: ”Salut prieteni!”, ”Mărțișorul, simbolul
prieteniei”, ”Copiii, bucuria lui Dumnezeu”, ”Prietenii la concurs”, ”O zi împreună”,
”Lanțul prieteniei”.

În luna martie, preșcolarii au confecționat și au dăruit, cu mult drag, mărțișoare pentru

prietenii lor de la Grădinița Borlești. Au învățat că Poșta nu este doar un loc de unde pot ridica
alocația, sau un mijloc de a trimite sau primi scrisori, ci poate fi un mijloc de a expedia un
colet sau felicitare. De asemenea, au învățat că pe un colet trebuie să fie corect scris atât
destinatarul, cât și expeditorul.
Alături de noii prietenii, preșcolarii au fost ”mai aproape de Dumnezeu”, au vizitat
Mănăstirea Nechit, au participat la o scurtă slujbă, apoi, în spiritul tradiției creștine, au luat
Sfânta Împărtășanie. Au dat dovadă că sunt familiarizați și respectă regulile elementare dintr-o
biserică. Pentru că a fost prima întâlnire între cele două grupe de preșcolari, aceștia au
schimbat impresii, au legat prietenii, și-au oferit reciproc felicitări de Paște și mici cadouri
lucrate de mânuțele lor.
Ziua de 1 iunie a fost un prilej de reîntâlnire între preșcolari, o zi în care distracția și
voia bună au fost mână în mână. Preșcolarii s-au bucurat de aerul curat, de verdeață, de locul
de joacă din Parcul Roznov. Au inițiat jocuri distractive, au cântat, au dansat, s-au bucurat de
un picnic în aer liber.

- 68 -
 Anul acesta, pe lângă tradiționalul schimb de mărțișoare, preșcolarii vor participa la
diverse concursuri de cultură generală, sportive, vor vizita orașul Piatra Neamț.
În concluzie, inițierea și derularea de activități în parteneriat reprezintă o provocare
pentru educatorul de azi, necesitând multă creativitate în concepere, dinamism în derulare,
responsabilitate în monitorizare, flexibilitate în luarea deciziilor. Reușita parteneriatului nu se
datorează în exclusivitate coordonatorilor sau numai participanților, ci este rezultatul muncii
fiecărei părți, rezultatul muncii partenerilor care comunică permanent și învață unul de la
celălalt.

Prof. înv. preșcolar Mihaela Onișoru

- 69-
 Proiect educativ
„mirajul însuflețirii hârtiei”: origami - quilling

În acest an, am continuat, la cererea elevilor, proiectul educativ ″Mirajul însuflețirii

hârtiei″.
Origami și quillingul este o ocupaţie universală pentru orice vârstă: la orice etapă de
dezvoltare a copilului, adolescentului, tânărului, omului matur. O simplă bucată de hârtie care
se transformă într-o o floare, un animal sau un obiect util produce încântare, plăcere și
motivație de a lucra. Plierea hârtiei nu este doar lucru manual, ci necesită un aport considerabil
“din partea creierului”.
Activitatea de tip origami dezvoltă o serie de calități morale: hărnicie, imaginație
creatoare, dragoste față de natură, tenacitate, răbdare, etc. Totodată, contribuie la dezvoltarea
unor aptitudini și capacități intelectuale, precum: îndemânare manuală, ingeniozitate,
capacitate de abstractizare, vedere bi și tridimensională.
Elevii au realizat sub atenta îndrumare a profesorilor coordonatori: prof. Pipă Ana, prof.
Lupu Petronela, prof. Rotaru Mihaela diverse produse cu ajutorul acestor tehnici. Dintre
activități amintim:
1. Ziua națională a României! - Realizarea a 100 de stegulețe și realizarea hărții cu tehnica
quilling
2. O floare și un mărțișor - am realizat mai multe mărțișoare și ornamente cu tehnica origami
și quilling.

Proiect educațional: “Iubim Matematica!”

Motto:
”Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul”
Galileo Galilei

Proiectul are ca scop dezvoltarea abilităților de utilizare a cunoştinţelor dobândite la

disciplina matematică la elevii din Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov și de la
structura Slobozia prin stimularea participării acestora la activități extracurriculare bazate pe
competenţe matematice și oferirea de oportunități de petrecere a timpului liber.
Participarea activă a școlilor la derularea activităților extracurriculare va contribui la
întărirea capacității de coordonare a resurselor școlii și la susținerea competențelor de
matematică.

- 70 -
PARTENERI ÎN PROIECT: Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov și Structura
Slobozia reprezentate prin directorul unităţii prof. Oana Ilarie
COORDONATOR PROIECT: COLABORATORI PROIECT:
Prof. Pipă Ana Prof. Butnaru Mariana, Prof. Chistol Gina
Dintre activitățile desfășurate amintim:
- Mari matematicieni. Matematicieni români. Elevii au adunat informații despre
matematicieni celebri sau despre matematicieni români. Informațiile au fost schimbate între
elevii celor două școli.
- Matematica în viața cotidiană. Elevii claselor a V-a au fost grupați în echipe. Fiecare grupă a
avut de formulat o problemă de matematică cu caracter practic. O altă grupă are de rezolvat
problema. Sunt prezentate metodele de rezolvare și sunt discutate cu toți elevii. Elevii au primit
diplome.
- Suntem pregătiți pentru simularea evaluării naționale. Profesorii implicați în proiect au
propus mai multe modele de simulare a evaluării naționale la clasa a VIII-a. Au fost extrase
două modele care au fost aplicate la clasă. Rezultatele au fost discutate cu elevii și cu părinții,
profesorii de matematică fiind prezenți la ședința cu părinții.

Prof. Ana Pipă

- 71 -
 Ceahlău, munte de poveste
Am petrecut un timp de calitate alături de nişte copii minunaţi ai liceului nostru care s-
au bucurat de un alt mod de acumulare a cunoştinţelor... de un altfel de lecţie petrecută alături
de trei dintre cele mai inimoase cadre didactice de la L. T. „Gh. Ruset Roznovanu”: prof.
Roman Brînduşa, Prof. Oana Stoia şi prof. Delia Topoliceanu.
Şi povestea iubitorilor de natură a început în sălile Muzeului Naţional Ceahlău...
Elevii claselor a XI-a C, a XII- a B şi a XII - C, au pornit într-o aventură a cunoaşterii
privind dezvoltarea durabilă şi conservarea biodiversităţii. Au aflat despre caracteristicile
pădurii şi tipuri de pădure, despre formele de protecţie a naturii, precum: Parcurile Naţionale,
Parcurile Naturale, Situri Natura 2000, specii de floră şi faună tipice şi excepţionale în pădurile
României, dar mai ales pe tărâmul mistic al muntelui Ceahlău. S-au creat oportunităţi de
comunicare, socializare şi relaţionare în afara graniţelor unei lecţii, s-au vizionat materiale
audio-video, au avut loc discuţii interactive. De asemeni elevii noştri au avut ocazia de a
discuta cu specialiştii Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA care ne-au sprijinit în
activitatea propusă ca alternativă în educaţia formală la educaţie nonformală de tip: educaţie
outdoor sau educaţia în aer liber, învăţarea prin aventură sau activităţi extraşcolare cu caracter
interdisciplinar.
Învăţarea de tip outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura şi constituie o
modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de
mediul înconjurător.
A fost o mare provocare, o puternică sursă de experienţe de învăţare şi aşa cum spunea
Richard Louv (2005) care a scris o cartea intitulată „Ultimul copil al pădurii”, care pe lângă
problemele ridicate de natură ecologică şi a îndepărtării omului de natură, pledează, precum
susţinea J.J. Rousseau, pentru educaţia timpurie a omului în conformitate cu natura şi cu
valorile nobile ale societăţii în care trăieşte.

Prof. Brînduşa Roman

- 72 -
 De la Pământ la Lună

În fiecare an, timp de o săptămână, elevii au ocazia să facă ceva inedit, activităţi diverse
prin care învaţă practic, se distrează, socializează. Vizitele şi excursiile au ocupat mereu un loc
privilegiat în preferinţele acestora, aşa că de această dată am ales ca destinaţie pitoreasca vale a
Trotuşului, excursie la care a participat un grup de elevi ai claselor V-VIII, însoţiţi de
profesorii lor, prof. Pipă Ana, prof. Butnaru Mariana, prof. Rotaru Mihaela.
Mai exact, elevii au vizitat Mina Trotuş, din Târgu Ocna, a treia cea mai mare salină
din ţară, cunoscută pentru rezervele sale impresionante de sare, pentru labirinturile sale

şerpuitoare de mii de metri şi pentru staţiunea de tratament. După ce au aflat istoria „aurului
alb” în Muzeul sării, copiii au descoperit una dintre puţinele biserici din ţara noastră construite
în saline şi singura din Europa realizată aproape integral din sare şi amplasată la o asemenea
adâncime (240 de metri). Fântâna arteziană şi parcul de agrement amenajate în interior au
oferit condiţiile optime pentru relaxare şi mişcare.
Ne-am îndreptat apoi spre Bacău, propunându-ne să vizităm Observatorul
Astronomic „Victor Anestin”, unde, prin intermediul expoziţiei permanente „De la pământ la
stele” am fost părtaşii unei cvasi-călătorii în spaţiu. Călătoria imaginară ne-a purtat prin
Sistemul Solar şi prin Univers, descoperind structura de ansamblu a acestora şi a modului în
care ele s-au format. De un interes deosebit s-au bucurat expoziţia de astronautică ce prezintă
cele mai importante misiuni spaţiale
trimise în Sistemul Solar precum şi
proiecţia din cadrul sălii de Planetariu ce
a întregit senzaţia de explorare a
universului.
Astfel, pe parcursul unei singure
zile am fost coechipieri în călătoria
dinspre centrul pământului către înaltul
cerului, asemenea personajelor din
romanele lui Jules Verne, rămânând cu
amintiri preţioase ce au fost împărtăşite
apropiaţilor.

Prof. Mihaela Rotaru

- 73 -
 Asemănarea

La sosirea primăverii, Însă, când în timpul verii,

De sub coaja de nămeţi, Trandafirul înfloreşte,
Ies la soare ghioceii, Ţanţoş stă cu capu-n soare
Albi, voioşi şi zâmbăreţi. Şi cu toţi parcă vorbeşte.

Dar, deşi au vioiciune, Cam aşa e şi cu omul

Şi un zâmbet colorat, Cel cu suflet de nămeţi
Ei se-nalţă către soare Ca şi ghiocelul şubred,
Stând cu capul aplecat. Simte-n jur numai săgeţi.

Le e teamă să se-nalţe Însă cel ce-n suflet are

Stând cu capul drept în sus, Veselie și-un gând bun
Că în aerul de-afară El, ca trandafiru-n soare,
E răceală, e apus… E voios şi drept, vă spun!

Prof. înv. primar Rahela Pușcașu

Primăvara Preafrumoasa primăvară

Primăvara a sosit, De pe munte iar coboară,

Ghiocei au înflorit, Preafrumoasa primăvară,
Păsările călătoare Atingând natura toată,
La noi iarăși au venit. Cu bagheta-i fermecată.
Iarba a-nverzit pe coastă, Ca o doamnă, poruncește
Colorând natura toată, Soarelui, și strălucește,
Toporași și viorele, Iar zăpada se topește,
Ciripit de păsărele. Firul ierbii încolțește.
Soarele a răsărit, Păsările ciripesc,
Peste câmpul înverzit. Mugurașii toți plesnesc,
Rândunele, ciocârlii, Dealurile se-nverzesc,
Aduc numai bucurii. Toate florile-nfloresc.

Daria Elena Tudoran Iar un vânticel domol,

Clasa a IV-a B Lasă cerul fără nor,
Aducându-ne un dor,
De muncile pe ogor.
Eliza Ioana Pavăl
Clasa a IV-a B

Prof. înv. primar coord. Mirela Ciobanu

- 74 -
 Elogiul unor adolescente

Bună bibliofilule!
Bănuiesc că nu mai ții minte de câte ori ai fost întrebat de ce citești sau de ce citești atât
sau... știu eu? Ce plăcere îți aduce lectura? Și acum nu bănuiesc, ci sunt sigură că fiecare
întrebare a ricoșat direct în inimă, pentru că cititul pentru tine nu e o impunere, o obligație sau
ceva ce trebuie făcut, de fapt e contrariul părerilor multora. Lectura pentru tine, dragul meu, e
portalul pe care l-ai căutat ani de zile, e exact rețeta medicamentoasă de care ai nevoie și e acel
palton călduros căutat cu frenezie iarna. Gura ta de aer, pulsul din sânge și tensiunea din inimă,
e mâna întinsă de care te vei putea prinde în orice moment și cea care te poate înălța mai mult
decât te aștepți. Citind nu doar te dezvolți, însă mai și transferi din ideile tale minților
neștiutoare pe care le întâlnești de-a lungul timpului.
În cei patru ani de liceu, mi s-a oferit șansa de a avea parte de un adevărat colț de rai, unde
toate frumusețile lumii erau așezate cu grijă pe rafturile bibliotecii.
Biblioteca liceului a reprezentat pentru mine o gură proaspătă de aer. Primiți călduros
de zâmbetul timid al doamnei bibliotecare, intram într-o atmosferă ambientală. Aici revărsau
glasurile noastre vesele, speranțele idolatrizate de ochii visători, gândurile și frământările
amăgitoare. Colțul nostru de fericire, de vis și încredere, de iubire și armonie.

Ochii sufletului să te poarte peste ani și ani în amintirile adolescenței și

să-ți amintești de sufletul care astăzi așteaptă acea îmbrățișare caldă.

Intrând aici știi că îți găsești bilet spre o călătorie în timp. Poți să pășești timid în
Antichitate, cunoscând minți luminate, poți să asiști la o declarație de dragoste sub clar de lună
sau poți chiar să călătorești pe mare. Intri într-o lume ce te poate cuprinde și pe tine, de unde îți
va fi aproape imposibil să mai ieși. Ochii citesc cu repezeală numele titlurilor, iar tu te întinzi
repede să iei cartea pentru a o răsfoi, pentru a citi cu voce tare diferite pasaje ce ți-au captat
atenția într-un timp scurt. Ori iei o carte cu piese de teatru, iar biblioteca se însuflețește și
devine o scenă de teatru, bucurând astfel ochii privitorilor. E un adevărat deliciu cultural ce te
poartă spre o înălțare spirituală, spre o potecă bătută de numele unor personalități marcante din
literatură.
În zile de sărbătoare, îmbrăcăm biblioteca și o readucem la viață. Am avut grijă ca în
fiecare an să aducem anotimpul și în bibliotecă. Toamna este surprinsă cu frunze și flori
ornamentale și iarna este întotdeauna așteptată cu bradul din cărți impozant ce surprinde
privirile elevilor și ale profesorilor. Primăvara ne surprinde ea pe noi cu frumusețea culorilor
vii și cu zâmbetul soarelui, iar acest loc se transformă într-o adevărată bucurie.

- 75 -
 Pierde-te în frumos, în talent, în
artă, în glasuri suave și blânde, în
ochi sticloși și iubitori.
Îndrăgostește-te de viață,
iubește-o până la ultima picătură,
apoi păstreaz-o în albumele
amintirilor, imortalizează
momentele sufletului tău, apoi te
las să mi le povestești peste ani.

Aș numi această scriere un elogiu, deoarece atunci când privesc în urmă, îmi amintesc
cu drag de căminul ce ne-a primit întotdeauna cu brațele deschise. Locul ce a surprins de-a
lungul timpului evoluția noastră. Am fost primiți încă din clasa a IX-a cu un zâmbet cald, ca
mai târziu, în clasa a XII a să fim lăsați să zburăm spre visurile noastre. Visuri ce au fot create,
dezbătute și închegate tot în bibliotecă.

Nu vă cunosc de patru ani, ci de-o viață. Am legat gânduri, speranțe, emoții, ne-am
legat prietenia printr-un jurământ, într-un loc sacru. Pentru mulți, biblioteca liceului
înseamnă doar o sursă de cărți, însă pentru noi a devenit un cămin călduros, cu
tendințe diafane.

Astfel, revărsarea anilor de liceu au reprezentat pentru noi o deschidere spre o lume a
cunoașterii și a miraculosului. Gratitudinea noastră atinge în cele din urmă cele mai fine
simțăminte ale ființei umane.

Ana Adelina Poețelea

Clasa a XII a A

Prof. coord. Violeta Teioșanu

- 76 -
 Anul omagial al satului românesc

Unde-l caut eu pe Domnul? Biserica din sat

Unde-l caut eu pe Domnul? Biserica din sat
Eu, copilul cel pribeg? Azi iarăși e frumoasă!
În Biserica Sa Sfîntă, Mereu mă-ndrept spre ea
Încărcată cu mult har! Cu dragoste și speranță.
Nu știam cât e de bine Duminica mereu mă cheamă
Să vorbesc cu Dumnezeu, Clopotul cel cu sunet de aramă.
Dar acum, venind la Tine, De mână cu ai mei părinți,
Cred că sunt un mic erou. Să ne rugăm la Sfinții cei cuminți.
Cât de minunat ești Doamne, Ei mă privesc de pe icoane
Plin de milă și-ndurare, Cu chipuri blânde și sfătuitoare.
Când ne-acoperi cu iubire Și le promit în gând sfios,
Și o-mparți cu fiecare! Că voi veni cât pot de des.

Aurelian Balașa Lăcrămioara Enache

Clasa a VI-a B Clasa a VII-a A

Biserica mea
În satul meu, mai către vale,
Biserica îmi iese-n cale.
Acolo locuiește Dumnezeu,
E locul drag sufletului meu.
Ea are porțile deschise
Celor ce vor să se ridice.
Aici iubirea crește, ura scade,
E ca un rai cu multă alinare.
În casa Sa, Domnul veghează,
Părintele cu bunătate ne îmbrățișează,
Orice creștin, cu mic, cu mare,
Intră în casa Domnului cea primitoare!

Beatrice Amariei
Clasa a VI-a B

Prof. coord. Tudor Tacu, Nuța Liche

- 77 -
 Acolo unde credința se îmbină cu tradiția
Parohia Negulești

La noi în sat părintele paroh a considerat că, pe lângă biserica din piatră, cea din
sufletul omului este esențială pentru fiecare creștin. Și a trecut la fapte...
A luat dragoste pentru oameni, biserică și tradiții – dragoste pentru frumos - , a adăugat
dorința de renaștere a vieții duhovnicești, sinceritatea și sentimentele profunde ale localnicilor
pentru Dumnezeu și meleagurile pe care s-au născut și le-a împletit într-o înălțătoare poveste.
Încă din 1995, înainte de a se sfinți biserica, a căutat să formeze un cor din săteni
puternic atașați de cele duhovnicești. S-a pornit de la cântări pe o singură voce, apoi pe două
voci și, cu strădanie și credință, s-a ajuns până la cântări psaltice armonice. Au învățat diferite
cântări specifice marilor sărbători ale ortodoxiei și colinde.
Treptat, corul parohiei ″Sf. Ilie″ Negulești s-a transformat într-un ansamblu coral de
tradiții religioase și obiceiuri folclorice. O dată cu el costumul popular, scos din lăzile de zestre
sau confecționat de localnice cu mâini de aur, a apărut din nou pe ulițele satului, purtat cu
mândrie în zi de sărbătoare.
În prezent, sub aripa protectoare a bisericii, funcționează o adevărată școală de muzică.
Arta (lecții de canto și 15 instrumente) se îngemănează cu orele de cateheză din fiecare vară.
Toate aceste eforturi din partea părintelui nostru, întărit de credința în bunul Dumnezeu,
sunt apreciate de către enoriașii parohiei, dar și de către românii de peste tot. Ansamblul
″Datina străbună″ a primit chiar și o invitație în Franța, lângă Paris, din partea comunității
românești de acolo.
Părintele Lucian ne oferă șansa, într-o lume ce își pierde tradițiile și credința, să
apreciem adevăratele valori și să trăim urmând calea cea dreaptă.
Ar fi multe de povestit însă, dragi cititori, vă las pe voi să descoperiți, poate într-o
frumoasă zi primăvară, acest colțișor de rai.
Dumitrașcu Andreea
Clasa a VI-a A

Preotul nostru
Eu fac parte din parohia Sfinţii Petru şi Pavel. Acolo slujeşte părintele Paul.
El este o persoană foarte înţelegătoare, un suflet minunat, care ne ascultă cu atenţie pe
fiecare. Părintele este amuzant uneori, darnic întotdeauna... Are multe calităţi, unele ascunse la
o primă vedere.
Cum am avut norocul de a fi vecină cu dânsul, ştiu multe despre frumoasa lui familie.
Biserica unde slujeşte este pictată pe interior, dar neterminată în exterior, din păcate.
Încă un lucru deosebit atrage atenţia: îmbrăcămintea părintelui este diferită, altfel decât
aceea a celorlalţi preoţi.
Părintele Paul este cel mai bun părinte pe care îl cunosc!
Alexandra Mihăilă
Clasa a V-a A

- 78 -
 Părintele bisericii mele

Biserica la care merg

Nu e departe: nu trebuie s-alerg.
Părintele e minunat
Dar şi talentat
Instrumente-a cumpărat
Pentru copiii din sat.
Vinerea cântăm la cor;
Când vei pleca îţi va fi dor.

Alessio Toma
Clasa a V-a A

Părintele meu drag

În urmă cu doi sau trei ani am început să merg la biserică. Stând până la sfârşitul slujbei
de duminică, părintele Vasile mă întrebă dacă vreau să vin în Altar. Eu am răspuns - cu un
entuziasm amestecat cu surprindere - „Da!” şi s-a bucurat.
Peste o săptămână urma să merg la biserică... şi aveam multe emoţii deoarece trebuia să
intru în Sfântul Altar pentru prima oară. Cum s-au simţit oare ceilalţi băieţi când au trecut
pragul uşilor diaconeşti înainte...? Şi câte generaţii vor fi fost, căci biserica e veche?
Bineînţeles, mi-am făcut curaj şi am intrat, iar părintele Vasile m-a primit cu drag şi cu
încredere. Înainte de a începe slujba, el mi-a explicat unele lucruri pe care trebuie să le fac, dar
mi-a atras atenţia şi asupra a ceea ce nu am voie să fac în preajma Sfintei Mese. Am aflat că
este cel mai sfânt loc, păstrând în fiecare zi de peste an nepreţuit odor, Sfântul Trup al
Domnului. Epitaful ce acoperă Sfânta Masă are sfinte moaşte ale plăcuţilor lui Dumnezeu
mucenici. Fără acestea nu se poate face Sfânta Liturghie, iar eu nu mă pot purta cu nepăsare
trecând pe alături acum, după ce am înţeles acest lucru.
După ce m-am acomodat cu oamenii şi cu rostul meu în Altar, am început să fiu mai
cuminte, să învăţ rugăciuni şi cântări bisericeşti. Părintele a avut încredere în mine şi m-a ajutat
să am încredere la rândul meu... să ştiu că pot fi mai bun, că pot mai mult, că am un rost mai
adânc – altul decât îmi închipuiam.
În prezent sunt foarte fericit că sunt al Bisericii şi, mai presus de toate, sunt foarte ataşat
de părintele Vasile. Dumnezeu să îi dea sănătate!

Alexandru Pitaru
Clasa a VI-a A

- 79 -
 Omul drag inimii mele
Undeva, spre centrul oraşului Piatra-Neamţ, se află Biserica Sfântul Spiridon, biserică
unde, de fiecare dată când intru, mă simt ca şi cum aş pluti pe un nor aproape de Rai... Asta se
întâmplă pentru că sunt câteva lucruri care îmi dau acea stare: în primul rând, acolo rugăciunile
se înalţă de la multe suflete necăjite, în al doilea rând, acolo se face multă milostenie şi, nu în
ultimul rând, acolo întâlnesc un Om care ne-a ajutat de multe ori în situaţii dificile, oferindu-ne
sfatul şi sprijinul său duhovnicesc. Este vorba despre duhovnicul meu, părintele Mihail
Popescu.
Pe faţa acestui om se reflectă multe suferinţe, atât ale duhului, cât şi ale materiei. Pe
chipul lui oricine poate vedea urmele postului îndelungat, dar şi ale unor dureri fizice. Părintele
Mihail a fost înrâurit de cel care i-a fost diriginte în vremea anilor de seminar, părintele
Gheorghe Calciu Dumitreasa, un mare mărturisitor al credinţei, care a pătimit în închisorile
comuniste timp de şaptesprezece ani.
Părintele meu duhovnic nu întoarce spatele niciunui sărac şi este gata să sară în ajutor
oricărui suflet necăjit, care are nevoie de un sprijin. Am uitat să menţionez ceea ce este mai
important: el este preot de spital şi în fiecare zi se duce în saloanele de bolnavi, spovedindu-i şi
împărtăşindu-i pe cei care doresc, pe cei care întrezăresc licărul unei speranţe, pe cei care Îl
(re) găsesc pe Dumnezeu după ce au coborât în adâncimile unor dureri fizice, deseori şi
sufleteşti.
Omul drag inimii mele, de ale cărui cuvinte nu mă satur niciodată, omul pe care îl
ascult şi îl admir în toate este părintele Mihail Popescu.
Ioan Dumitraşcu
Clasa a V-a A
Dacă ai probleme acasă, nu te întrista
Dacă părinți te bat, chiar exagerat,
Exemplul nu le urma,
De ce să sufere un copil din cauza ta, Eminescu
Doar pentru că nu te poți controla.
Dacă vezi că a început o bătaie Astăzi am scris în caiet:
Desparte-i chiar dacă te alegi cu o vânătaie Eminescu e poet.
Și spune-le: "Gata! Terminați! Pe cine Jurnalist şi prozator,
impresionați? Scriitor şi cititor -
Sau pur și simplu nu vă suportați. Luceafărul literaturii
Cine știe ce ați fi pățit, dacă nu v-aș fi Şi geniul învăţăturii:
despărțit Poezii fermecătoare
Aveți doar de suferit". Pentru tâmple visătoare,
Haideți să fim uniți, Pagini dense, migălite,
Să îi facem fericiți. Pentru minţi mai iscusite,
Pentru o lume mai bună, Cu onoare dezvelind
Fără minciună, Adevărul.(Redactând.)
Fără dependență Citind mult ne-a dat şi nouă
Și fără VIOLENȚĂ! Prospeţime, bob de rouă,
Să oprim INDIFERENȚA, Cugetare-aprofundată
Să combatem VIOLENȚA! Ce cuprinde lumea toată.
STOP VIOLENȚEI!!!
Diana Ţupu
Elisa Apetrei Clasa a V-a A
Clasa a V-a A

- 80 -
 România
O ţară atât de frumoasă, cu tradiţii minunate, de sute de ani, ce s-au practicat până în
ziua de azi...
Sunt mândru că sunt român. Pot povesti oriunde că ţara mea este frumoasă,
inconfundabilă, cu podoabe precum Castelul Bran, Sibiu, Peştera Urşilor sau Tunelul, unul
dintre cele mai romantice locuri din lume.
Sunt mândru că sunt român deoarece, cred eu, fac parte dintr-un neam curajos care, cu
bune şi cu rele, a luptat în numeroase războaie cu multă demnitate.
M-am născut într-o ţară cu oameni gospodari, harnici păstrători ai tradiţiei... iar despre
cei care nu iubesc România pot spune, cu mâna pe inimă, că nu sunt demni să locuiască în ea!

Sebastian Anghel
Clasa a V-a A

Desişul
Timpul petrecut cu tatăl meu e mereu plin de voie bună. Şi astăzi va fi la grozav, nu-i
aşa?... Mai ales că urmează să mergem la adăpostul camuflat între tufişuri, de unde putem
privi animalele în libertate.
Încă de pe deal am observat că ne îndreptăm spre o zonă a pădurii pe care nu am
explorat-o până acum. Ciripitul neîntrerupt din sălbăticie ne face să ieşim din monotonia vieţii
de oraş. Iată! Am ajuns la postul de pândă... Ce n-aş da să fiu şi eu unul dintre rangerii ce se
ocupă de vreo rezervaţie naturală!
Primul ghemotoc de blăniţă ce ne-a atras atenţia a fost o veveriţă neagră ce se căţăra
cu repeziciune pe un stejar uriaş, contorsionat, cu ramuri noduroase, arbore ce îi întrecea pe
toţi ceilalţi în înălţime. Plimbându-mi privirea înspre vârful lui (care nu se zărea bine de jos),
am văzut doi vulturi rotindu-se. Am înşfăcat binoclul tocmai la timp pentru am privi cum
planau acum spre sol: doreau să atace cu viclenie un pui de căprioară depărtat de mama sa. O
fi fost rănit? Nu aveam voie să intervin, aşa că aşteptam cu sufletul la gură. Puiul a aşteptat ca
cele două zburătoare să se apropie ca la o palmă şi-apoi ţâşni într-o învolburare de frunze.
Câtă isteţime! Şi iscusinţă!
- Ce ai rămas aşa stană de piatră? Vocea cunoscută îmi întrerupse firul gândurilor.
- Eee, tată! Spusei ruşinat că fusesem luat prin surprindere.
- Lasă... şi mie îmi plăcea să visez cu ochii deschişi când eram de vârsta ta... Poate că vom
vedea şi alte vieţuitoare mâine! Doi pui de urs erau în apropiere (dacă ursoaica nu ne
simte în bătaia vântului)... Ori poate chiar puiul pe care îl admirai adineauri va fi de găsit!
Ce zici?
Am zâmbit drept răspuns. Da, era timpul să plecăm pentru a ajunge înainte de căderea
serii. Ce taine ne va mai dezvălui, oare, pădurea?

Dumitrel Rusu
Clasa a V-a A

Prof. coord. Simona Postelnicu

- 81 -
 Cafeneaua viselor pierdute

După aproximativ zece minute de mers vertiginos, am ajuns în fața unei clădiri înguste
și înalte, care, ştiam eu, se întindea mult în spate, priveliște ascunsă de ochii curioși ai
trecătorilor. Deși mai înaltă decât restul clădirilor de prin zonă, ea nu se deosebește cu nimic.
Temător, mi-am aruncat privirea spre pereții construcției. Doar ferestrele înalte, în stil gotic,
ofereau un aer deosebit, căci vopseaua era foarte veche și începea să cadă odată cu bucățile
din fațadă. Cândva, prin anii '90, clădirea găzduise o cafenea literară, destul de cunoscută în
împrejurimi de către cei trecuți de prima tinerețe.
Am fost întâmpinat de clinchetul unui clopoțel atârnat deasupra ușii, făcând-o să
tresară pe femeia impunătoare din spatele barului. Aceasta era îmbrăcată într-o rochie verde
marin, simplă, o rochie pe care timpul și-a pus amprenta, peste care purta un șort pătat pe
alocuri. Își ridică privirea din ziarul pe care-l citea și mă privi serios și scurt. Pe loc m-a
cuprins un fior de teamă și groază, însă am găsit curajul de a o saluta, aceasta răspunzându-i
pe un ton grav, puțin nervos. Am urcat lent și cu grijă scările construite din cel mai rezistent
lemn care se găsea pe piață la vremea respectivă, urmând apoi să străbat un coridor lung,
luminat de doar trei lumânări, ale căror fitile erau pe cale să se termine. Coridorul avea pete
de igrasie, covorul era îngălbenit și pe alocuri se vedeau urme de arsură și pete de ceară, iar la
intervale neregulate erau plasate noptiere goale, acoperite de un praf cenușiu de praf. Erau
cinci uși, două pe partea stângă, două pe partea dreaptă și la finalul coridorului se întrezărea o
ușă din lemn de fag, impunătoare, cu un inel de argint plasat în susul acesteia. Cu toate că
străbăteam acest coridor săptămânal de mai bine de doi ani, ezitam de fiecare dată și un fior
rece îmi traversa corpul ori de câte ori vedeam icoanele atârnate de un cui deasupra fiecărei
uși.
Privesc temător fiecare ușă, iar pașii mă poartă spre ultima ușă, cea din lemn de fag
din capătul holului. Îmi încleștez degetele-mi subțiri în jurul mânerului ruginit, împingând
ușa.
Un scaun, o masă, o lampă. Sus, pe tavanul alb, mai rămăsese doar locul în care fusese cândva
un candelabru, pe care n-am reușit niciodată să-l văd. Nu mai exista nimic de care să poți
prinde o frânghie. O fereastră, două perdele albe. Sub fereastră, un fotoliu cu o pernă pe
spătarul acestuia. Când fereastra e pe jumătate deschisă, vântul adie ușor și se mișcă perdelele,
câteva raze de soare pătrunzând înăuntrul camerei. Pe podea se află un covor oval, țesut din
cârpe, căci aici nu-ți permiți să faci risipă, iar orice lucru poate fi refolosit ori de câte ori este
nevoie. Deasupra mesei se află un tablou înrămat, dar fără sticlă: o reproducere a unei furtuni
în larg, unde un echipaj se luptă să scape corabia de furia valurilor ce se ridică amenințător,
vrând parcă să înghită întregul vas. Mă întreb câteodată dacă fiecare cameră are aceeași
reproducere, același fotoliu, aceleași perdele albe, însă mă gândesc că peste tot este așa. Într-o
astfel de lume, diversitate este un lucru pe care nimeni nu și-l mai permite. Un pat. De o
singură persoană, cu o saltea rigidă, acoperită cu o cuvertură de culoare albă. Patul se
folosește doar ca să dormi în el; sau ca să nu dormi. La fel ca toate lucrurile de aici, și
gândurile nu trebuie irosite, iar o gândire rațională te ține în viață, când ești înconjurat numai
de mister și pustietate. Știu de ce nu este pusă sticlă peste tablou, de ce ferestrele sunt deschise
numai pe jumătate și de ce nu există un candelabru. Guvernanții nu se tem că am putea evada,
pentru că ei știu că n-am ajunge foarte departe. Se tem însă că putem evada pe altă cale,
folosindu-ne de un obiect ascuțit sau o frânghie.
Încăperea ar putea aduce cu o cameră de oaspeți sau poate un salon de spital, ori un
dormitor dintr-o pensiune, ca acelea ce se întâlnesc prin locațiile vizitate de turiști cu un venit
modest. Însă un fotoliu, un pat, un tablou în care este ilustrată marea și o fereastră prin care

- 82 -
intră adierea vântului și razele soarelui e mai bine decât nimic. Aceste lucruri îmi dovedesc că
mai există o speranță, că încă mai pot scăpa din acest loc definitiv.
De la parter se aude clopoțelul care anunță sosirea unor oaspeți noi. Eu știu despre ce e
vorba; ceilalți din clădire, nu. Femeia din spatele tejghelei scoate un țipăt scurt și se aud
câteva zgomote ce se aseamănă cu spargerea unui obiect din sticlă. Poate că intrușii au
răsturnat vitrina în care erau ținute ceștile și farfuriile de porțelan ale proprietarilor, în semn
de protest, amuţând astfel începutul unei noi revoluții, ori poate vor să ne anunțe pe noi, cei
din încăpere, că mai avem câteva secunde la dispoziție, până ca haosul să pună stăpânire pe
clădire. Aud cum scările suspină sub greutatea pașilor lor, însă renunț să fug și să mă salvez,
căci prefer să-mi jertfesc viața pentru ceilalți, decât să mai trăiesc într-o societate fără
principii morale, în care libertatea ne este îngrădită. Mă așez pe pat și-mi închid ochii, auzind
țipetele celorlalţi băieți surprinși probabil de atacatori chiar în momentul rugăciunilor.
Depărtate explozii se aud pe holuri, zgomotul produs de acestea acoperind țipetele de teamă și
durere ale tinerilor care probabil acum își dau ultima suflare, uitându-se ori la tavan, ori la
lumina soarelui, ori la atacatorii lor. Tresar când aud cum ușa se izbește de perete și deschid
ochii, în încercarea de a-i vedea chipul celui care mă eliberează în mod inconștient. Inima-mi
tresaltă dureros în piept când ființa din pragul ușii nu reflectă altceva decât un chip palid ce
găzduiește o pereche de buze ce au prins o tentă de mov, una de ochi verzi, goi și lipsiți de
expresivitate, nimic mai mult, nimic mai puțin. Îmi privesc deznădăjduit brațele. Multe dungi
mici și roșii erau conturate pe pielea mea odinioară albă și catifelată.
Am fugit de propria-mi persoană, fără să-mi dau seama că sunt eu. Eram înspăimântat,
înspăimântat de mine însumi! I-am lăsat să mă modifice, m-au modelat și manipulat după
bunul lor plac, am devenit o păpușă din porțelan, rezistent, dar totuși fragil. Dorința mi-a fost
îndeplinită, rugăciunile mi-au fost ascultate și iată-mă acum în ultimele clipe de viață cum îmi
dau seama de ce ne-au schimbat atât de mult și ne-au transformat în ființe perfecte. Ne-au
așezat pe cele mai înalte rafturi, ca fiecare femeie să ne poată dori, dar niciuna dintre ele să nu
ne poată avea. Guvernanților le-a fost frică că vom putea evada cumva din acest haos și iată
că am reușit. Or să ne găsească într-un final și or să creadă că a fost un accident, că totul a fost
comis din dorința de răzvrătire, dar ei sunt prea orbi să știe că de fapt tânjeam după această
dulce eliberare.
Zgomotul exploziei mă răpune și tușesc din cauza fumului ce-mi străbate plămânii. Aș
striga, dar nimeni nu m-ar auzi. Aș plânge, dar nimeni nu mi-ar alina suferința. Respirația mi
se îngreunează, iar o tuse dureroasă mă lovește. Mă cuprind flăcările și nu mai simt decât o
vagă senzație de împlinire. Inima mi-a cedat, însă creierul continuă să lupte, deși simțurile nu
mai răspund. Văzul, auzul, mirosul, toate acestea au dispărut. Când interiorul mi s-a stins, m-
am stins și eu odată cu el.

Teodosia Bortă
Clasa a X a A

Prof. coord. Violeta Teioșanu

- 83 -
 Ani de liceu cu emoții transpuse în culori

Luceafărul

„De dorul lui și inima / Și sufletu-i se

împle”

Emilia Copoț
Clasa a XI-a A

Jocul ielelor

Magdalena Covrig
Clasa a XI-a B

- 84-
 "Old Blitz”

"Old Blitz, a 124 years old man lost

almost half of his body fighting
rogue cyborgs when the world was
taken over by technology. He now
wonders around in destroyed towns
planning to exterminate all robots on
Earth."

“Cheese Brainer”

This malicious rat is any cat’s

nightmare. He was hunted by a cat
barely breathing after his head was
squished, and his eye was taken as
a trophy. Somehow he survived, he
then trained to become a feline
hunter and now he is searching for
the cat that took his eye."

- 85 -
"Dragon Samurai”- inspired from Elvin Tattoo

Nicu Drăgușanu
Clasa a XII- a A

Prof. coord. Violeta Teioșanu

- 86 -
 Aș vrea...

Aș vrea o casă de sticlă Aș vrea o casă de sticlă

O vară cu zăpadă O vară cu zăpadă
Pe afară să se vadă O insulă de dulciuri
O buclă de lumină Un copac cu bani
O floare și-o albină. Și-o căruță de gologani.
Marco Anton, Clasa a VIII-a B Silviu Teleucă, Clasa a VIII-a B

Aș vrea o primăvară Aș vrea o stea din cer

Frumoasă, călduroasă, Să o agăț în cuier,
Cu flori și frunze verzi Sau o bucată fermecată
Și chiar cu roze calde ce le vezi. Din luna bogată.
Un soare strălucitor Aș vrea să zbor ușor
În câmp de mohor Prin plaiul zânelor
Să fim fericiți Să merg pe cercul lui Saturn,
Și să fim iubiți Și să urc în al lor turn.
În această primăvară Aș vrea apoi să stau
Frumoasă, specială. Să privesc meteorii cum zburau.
Crista Ursache, Clasa a VIII-a B Aș vrea o stea din cer
Din care să-mi fac un colier.
Brîndușa Andronache
Clasa a VIII-a B

Aș vrea o casă de sticlă Dar, acum, un zâmbet cald

O vară cu zăpadă Și aprecierea ta
Aș vrea norii de pe cer E tot ce aș mai vrea.
Și o viață mai frumoasă. Denisa Corchez
Aș vrea biblioteci de cărți Clasa a VIII-a B
Și o pisică talentată.
Aș vrea luna mai aproape Aș vrea doar zile însorite,
Să mă cațăr pe ea. Cu câmpuri înflorite,
Aș vrea notele mai mari Cu parfum de primăvară,
Și temele mai rare. În zori de seară.
Aș vrea o vacanță mare Și aș mai vrea ceva
De examen eu să scap Să merg undeva,
Sau măcar variante mai ușoare Să văd altceva,
Fără stres și argumentare. Împreună cu cineva.
Aș vrea dimineața lungă
Ce să-nceapă pe la zece. Miruna Burlacu
Aș vrea mai mult timp liber Clasa a VIII-a B
Și prietenii mereu aproape.
Aș vrea multe alte lucruri Prof. coord. Oana Ilarie
Ce nu le pot avea.

- 87 -
Inocență și culoare

- 88 -
 Albert Daniel Humă, Clasa a IV- a A

Prof. înv. primar coord. Ilie Ana Simona și prof. Moncea Marian

- 89 -
 Savoarea mâncărurilor românești

Noi așteptăm ca merindele aburinde să iasă din cuptor iar razele soarelui să mângâie
aromatele plăcinte, abia scoase din cuptor, ce au fost puse la răcit. Suntem niște meșteri
iscusiți, cu mâinile celui mai mare bucătar din ținuturi îndepărtate și cu inspirația pictorului
celui mai pretențios rege!
Nu poți rezista apetisantelor sărmăluțe, ce dorm pe un pat de frunze și de condimente.
Delicioasele ciorbe așteaptă să fie mâncate, cu o felie de pâine proaspătă, din cele mai bune
soiuri. Giganticii, îngrămădiți în cuptorul bunicii, se luptă cu nuca și aluatul pufos.
Comorile cămării sunt dulcețurile, rupte din Rai. Chiar un îngeraș stă și le
supraveghează cu poftă, așteptând să vină tata și să îi dea, ca răsplată, un borcan de dulceață,
pe care să îl împartă cu frații și cu Tatăl Său.
Delicioasele răcituri, făcute cu lacrimile zeilor, ce un râu au format, se joacă pe un strat
de condiment, alături de puiul Ilenei Cosânzene. Tochiturile, făcute de mâna iscusită și plină de
putere a românului, cântă pe bucățile de cârnați și feliile de mușchiuleț de porc le admiră, lângă
aburii făcuți din trandafirii lui Harap - Alb. Varza, crescută de mama lui Ion Creangă, este
amestecată cu ciolanul, pregătit de propria mamă și se formează mâncarea iubită de Dumnezeu
- varza cu ciolan.
Salata de vinete e delicioasă cu o felie de pâine, cu făină din grâul recoltat de bunicul
meu, ce are cei mai iscusiți muncitori. Nu degeaba se mai numește ″Pelincile Domnului″. Până
și stelele o adoră! Turta cu julfă doarme pe un strat de cânepă și visează cum era să fie scutecul
lui Iisus, cum îi alina toate durerile. Pasca, făcută din aurul munților, dansează alături de crusta
ei din ciocolată și pălăvrăgește cu aluatu-i i din brânză, în timp ce este însiropată cu sirop de
arțar.
Alunecoasă și delicioasă, toba s-ar mânca singură dacă nu ar fi bună și înțelegătoare,
față de noi... Știe că este mâncarea tradițională a românilor. Zacusca... nu mai zic! Din recoltele
stelelor, românii cu pumnul lor de fier, fac o zacuscă atât de delicioasă încât îngerașii le dau
sufletelor blânde, zacuscă, la prânz.

Ioana Alesia Zabulic

Clasa a IV- a A

Prof. înv. primar coord. Ana Simona Ilie

- 90 -
 Şcoala Primăvara
Eu la şcoală m-am înrolat Toţi copacii înfloriţi
Şi voios am şi plecat. Peste dealuri îi zăriţi.
Doamna noastră cea drăguţă, Şi parfum de viorele,
Ne învaţă ce e bine şi ce-i rău, Lalele şi albăstrele.
Campion să fiu mereu!
Ghioceii înfloresc,
Şi urmez cu-nţelepciune Şi păsările sosesc.
Toate vorbele ei bune. Iar o să ieşim afară!
Uite, anul am terminat! Este cald, e primăvară!
Numai „Foarte bine” - am luat,
De toţi am fost felicitat. Federica Marian
Clasa I A
Denis Balan, Clasa I A

Primăvara
Primăvară, primăvară,
Noi cu drag te aşteptăm
Să revii la noi în ţară,
Te iubim, te admirăm!

Pe cer soarele zâmbeşte,

Iar natura înverzeşte.
Florile ne înconjoară,
Păsările se - ntorc iară.

Cara Imbru, Clasa I A

Sfârşitul iernii Vara

Iarnă să te duci cu bine! Soarele pe cer străluceşte,
Primăvara vine, vine! Razele aurii pământul încălzeşte.
Râde inima în mine, Florile toate îi zâmbesc,
Că văd flori şi văd albine! Păsările în codru ciripesc.

Iarnă, fugi şi te ascunde, Copiii veseli aleargă pe câmpii

Vai de tine, că n-ai unde! Alături de fluturi mii şi mii.
Auzi cucul ce-ţi răspunde? Plăcută eşti vară,
Du-te-n munţi şi te ascunde! Ce mult te-am aşteptat să vii!
Erika Niţu, Clasa I A Maria Matei, Clasa I A

Prof. înv. primar coord. Carmen Drîngu

- 91 -
 Povestea fulgilor de nea

Pe vremuri, fulgii de zăpadă erau fluturi de gheaţă albi, albi ca laptele.

Ei locuiau în cer într-un palat de cleştar. În împărăţia norilor domnea o zână rece ca
gheaţa, care stăpânea tot ţinutul cerului.
Fluturaşii nu aveau voie să iasă afară din palat, pentru că ştiau că dacă îi prinde Zâna de
Gheaţă va transforma tot ce este în jurul ei în stane de gheaţă.
Într-o zi de iarnă, după ce au tot alergat prin palat, fluturii au dorit să iasă afară să
vorbească cu zâna cea rece. Voiau să o roage frumos să le dea voie şi lor să zboare prin înaltul
cerului şi să nu mai fie captivi în palat. Dar zâna cu suflet rece nu a ascultat rugăminţile
fluturaşilor şi într-o secundă i-a îngheţat, apoi i-a aruncat pe pământ.
De atunci, cad pe pământ în fiecare iarnă roiuri de fulgi cu mii şi mii de forme.

Teodora Elena Cordoneanu, Clasa a III - a B

Sfârşitul iernii
Astăzi a sosit oficial primăvara
Dar iarna cea geroasă Eu vreau să înverzesc natura
Nicicum nu o lasă Să aduc căldura.
Să se instaleze peste ţara noastră. Oamenii să iasă
Fericiţi din casă.
Du-te, soro, lasă-mă pe mine
Că tu ai domnit câteva luni bune. Au fost multe zile în care
Oamenii din ţară s-au cam săturat S-au dat lupte cu înverşunare
Să stea doar prin case În sfârşit iarna a plecat
Cu nasul îngheţat. Şi primăvara s-a instalat.

Luca Ştefan Cordoneanu, Clasa a III - a B

Dulce primăvară

Dulce primăvară, Soare cald să aduci, Dulce primăvară,

Vino iute-n ţară Cântăreţii cuci Să faci să răsară,
Să aduci soare, multe flori Să umple pădurile Ghiocei în crânguri,
Şi pe harnicii cocori! Să răsune luncile. Toporaşi mănunchiuri.

Ecaterina Fermuș, Clasa a III - a B

- 92 -
 Ghiocelul
Primăvara risipeşte peste dealuri şi câmpii gingaşii vestitori, ghioceii.
Ei îşi scot lujerii străvezii deasupra petecelor de zăpadă, vestind apropierea anotimpului
cald.
Adunaţi în buchete, înseninează sufletele mamelor noastre şi educatoarelor noastre.
Copiii culeg cu bucurie pentru a le dărui mamelor lor. Ei sunt simbolul gingăşiei şi al
purităţii, sunt învingătorii în lupta cu ultimele zile ale iernii.
Gingaşi ghiocei, suavi clopoţei, aducând lumina şi speranţa în casa fiecărui om!

Andreea Roxana Luca, Clasa a III - a B

Prof. înv. primar coord. Minodora Adăscăliței

Fluturele pierdut

Sunt un suflet venit din amintire

Doar eu, singur dintr-o mie.
Am venit să-ți aduc aminte,
Că un suflet de copil nu minte.
Să te bucuri de ceea ce este în jurul tău
Și niciodată să nu fii rău.
În mine de vei crede,
Te voi apăra de rele.
Dintr-un vis tulbure am venit
De unde soarele n-a strălucit.
Viscolul durerii m-a adus
Pentru că te iubesc nespus.
Dimitrie Darius Todirașcu
Clasa a VII-a B

Degeaba bate vântul în catarg, Cu mii de gânduri neschimbate

Fiindcă corabia e goală, pustiită, Iar ultima dorință,ce arde-n mintea mea
În sticla ce-a ajuns deja la mal E rândul scris de tine
Se zbate o scrisoare nerostită. În scrisorica mea.
Nisipul arde-n cer cu mii sclipiri Străbate mii de țări
Cum marea-l scaldă de păcate, Cu gândurile tale
Așa și noi suntem aici Ce sunt, întotdeauna, cuvintele vitale.

Ursache Crista
Clasa a VIII-a B

Prof. coord. Oana Ilarie

- 93 -
 Vârsta inocenţei
Nr. 27-28/ An şcolar 2018-2019
Apare anual
ISSN 1843 – 7753

Editor:
Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Directori:
Prof. Oana Ilarie (director)
Prof. Oana Teacu (director adj.)
Prof. înv. primar Ioan Stroea (director adj.)

Coordonatori:
Prof. Oana Ilarie
Prof. înv. primar Stroea Ioan, Prof. înv. primar Alina Camelia Vasile (învăţământ primar)
Prof. Oana Teacu, Prof. Nuţa Liche (învăţământ gimnazial)
Prof. Paulina Gabur, Prof. Violeta Teioşanu (învăţământ liceal)

Redactor & Machetare:

Irina Corchez

Colaboratori:
Elevi şi cadre didactice ai Liceului „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Adresa redacţiei:
Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov - Neamţ
Str. Tineretului nr. 648
Telefon: 0233/665694
Fax: 0233/278092
Email:grupscolarroznov@yahoo.com
Site:http://liceulghrusetroznovanu.ro/