Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Didactic Page 2 – 19
Page 20 – 27 Eveniment
Divertisment Page 28 – 30
Page 31 – 40 Monden şcolar
Cred Doamne Page 41 – 43
1|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Motivul codrului în lirica eminesciană
Codrul, ca şi marea, cu râurile şi cu izvoarele, sunt o metaforă a
eternităţii: - Ce mi-i vremea, când de veacuri,/ Stele-mi scânteie pe lacuri,/
Că de-i vremea rea sau bună,/ Vântu-mi bate, frunza-mi sună;/ Şi de-i
vremea bună, rea,/ Mie-mi curge Dunărea. Cât de apropiată este această
viziune de cea folclorică s-a arătat, constatându-se o corespondenţă ideală
între cele două creaţii, datorită şi faptului că, în folclorul românesc, codrul
este metafora fundamentală, simbol al ospitalităţii în vitregiile istoriei,
simbol al vieţii ce se consumă în eternitate. Ceea ce adăuga poetul din simbolismul romantic
este comparaţia eternităţii codrului cu viaţa trecătoare a omului ca o concluzie a sentimentului
trecerii: Numai omu-i schimbător,/ Pe pământ rătăcitor,/ Iar noi locului ne ţinem,/ Cum am
fost aşa rămânem:/ Marea şi cu râurile,/ Lumea cu pustiurile,/ Luna şi cu soarele,/ Codrul cu
izvoarele.
Ca şi poetul anonim, iubirea de natură, pe care o proclamă elegia Revedere, izvorăşte
la marele nostru liric din strânsa şi permanenta lui legătură cu pământul şi locurile natale.
Dialogul dintre poet şi codru, provocat de revenirea poetului pe meleagurile copilăriei, pe care
este fundamentată poezia ca structură, pune în lumină, pe de o parte, iubirea nostalgică a
poetului faţă de codru, de care e multă vreme de când s-a despărţit, bătând drumurile vieţii
între oameni, iar, pe de altă parte, imaginea tulburătoare a codrului, care, în răspunsul său,
pare indiferent faţă de soarta vremelnică a omului, proclamându-şi cu mândrie eternitatea şi
veşnica lui tinereţe, dar care, în fond, înţelege şi ocroteşte viaţa omului: ... Şi mai fac ce fac de
mult,/ Vara doina mi-o ascult,/ Pe cărarea spre izvor/ Ce le-am dat-o tuturor,/ Împlându-şi
cofeile,/ Mi-o cântă femeile. Între elementele rustice şi durabile ale naturii intră şi doina,
printr-o coexistenţă imemorială. Pornind de la alegoria codrului etern, superb şi nepăsător faţă
de trecerea timpului, poetul aduce în finalul poeziei şi alte elemente ale naturii veşnice, cum
sunt marea, cu râurile şi izvoarele, pământul cu pustiurile şi, din lumea astrelor cerului
nemuritor, luna şi cu soarele.
În Ce te legeni, codrule..., tulburătoarea imagine a codrului, - acest cadru permanent
românesc, atât de strâns legat de viaţa şi istoria poporului nostru, - cu frunzişul rărit de
puterea iernii şi cu crengile aplecate la pământ, într-o stare de amorţire, - aici simbol al
bătrâneţii şi al morţii apropiate – şi viziunea stolurilor de rândunele, care duc cu ele în negura
necunoscutului gândurile şi norocul poetului, lăsându-i în suflet numai dorul veşnic şi
neliniştea, presupun o totală identificare afectivă, ca şi la omul din popor, cu natura eternă
care-l înconjură. Elegia lui Eminescu capătă, astfel, sensul unei meditaţii asupra existenţei şi
aspiraţiei spre nemurire. Fiorul nostalgic pe care Eminescu îl dăruieşte cântecului asigură
versurilor o incantaţie inefabilă: - Ce te legeni, codrule,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile
la pământ?.../ - De ce nu m-aş legăna/ Dacă trece vremea mea!/ Ziua scade, noaptea creşte/
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Cele mai multe poeme ale silvestrului Eminescu, unele graţios idilice, configurând un
locus amoenus adecvat iubirilor ideale ori visului, sunt ale unui apolinic, iar ca urmare
2|Page
Didactic Vârsta inocenţei
proiecţiile în timp nu cunosc traume. Recunoaştem în cele peste treizeci de antume şi postume
din respectivul ciclu, note caracterizând o comunitate distinctă, modelată cu faţa spre munţii
împăduriţi, tentată de un centralism al vegetalului grandios. Codrul întinzând bolţi deasupra
poetului nu e numai cetate, dar şi sanctuar, de unde ispita de a sincroniza vibraţiile misterioase
ale fiinţei cu palpitul indescifrabil al pădurii. În perspectiva elegiac-mioritică din Mai am un
singur dor, imaginea mării, fundal afectiv peren, se aliază cu nostalgia pădurii veşnice –
factor nuclear: Să-mi fie somnul lin/ Şi codrul aproape,/ Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.
Înscrierea în timpul etern al pădurii devine, în subtext, un mod al sfidării tranzitoriului,
de aici în trinomul trecut-prezent-viitor senzaţia de prezent perpetuu. Regresiunea spre
elementar şi primitiv, apropierea de zimbrii codrilor cei vecinici, reinstalarea în codrul sur şi
vecinic condiţionează concilierea cu destinul; aliaj de mister şi serenitate cu atracţii complexe,
pădurea apare ca salvatoare. În tipare psihice şi semantice ca acestea, pădurea e nu numai un
centru de stabilitate, dar şi vatra mitică, simbolizare a lumii vizibile şi a existenţelor obscure.
Multitudinea de semne absconse vorbesc iniţiatului: pădurea necălcată de om duce în
timpul sacru al începuturilor în acea natura naturalis nepângărită, la limita fabulosului; ea e,
prin aceasta chiar, tărâm cu reverberaţii esoterice, deţinătoare de puteri şi făpturi tainice.
Păşind pe sub bolţile ei poetul intră în mit, sedus de misterele din jur, cu o mare aptitudine de
a-şi sublima melancolia. La Eminescu, pădurea e, finalmente, o componentă a categoriei etno-
existenţiale româneşti; crescând pe straturi de adâncime, legată de imemorial, de vieţi
anterioare uitate, ea se constituie progresiv într-un fel de totem patetic.
La originea elegiacului Ce te legeni... stă un model folcloric de aspect funerar:
- Bradule, brăduţule,/ Ce-ţi este drăguţule?/ Ce te legeni făr-de-vânt,/ Făr-de-vânt, făr-de-
cuvânt,/ De-ajung crengile-n pământ...Tumultul, vijeliile, nu intră decât incidental în atenţia
lui Eminescu, călăuz în zone ale calmului, ale idilicului chiar, într-un timp tonic. Întorcând
spatele lumii rămase în urmă, complăcându-se într-o suavă dormitare a cugetului, om şi
pădure devin existenţe complementare, ritmându-şi pulsul într-un continuum ca un flux
prelungit, reînceput în perpetuitate.
Între ideal şi real, între ceresc şi teluric, s-a stabilit un echilibru perfect, realizat în
poezie prin irumperea divinului în om, numirea etericului şi a materialităţii într-un tot de
esenţă superioară, „aşa cum, la ţărmul unei ape calme, copacul din afară şi cel oglindit par să
crească dintr-o singură rădăcină către două ceruri” ( Jean Paul, Vorschule der Asthetik, I, 15;
apud Eugen Tudoran, Ed. Minerva, 1972).
Feeria nopţii, mrejele diamantine, vântul greu de mirosuri, jocul lunii în apă, natura ca
deplină alegorie a spiritului, căci numai ochiul inocenţei poetice, după Jean Paul, este în stare
să vadă marea oglindă de cristal dintre pământ şi cer, în care o lume nouă, absconsă, îşi
aruncă imensele-i imagini: Aeru-i văratec, moale, stele izvorăsc din ceruri,/ Florile-izvorăsc
pe plaiuri a lor viaţă de misteruri,/ Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald.
(Memento mori). Ocupând un loc important în întreaga operă a lui Eminescu, elementul
verde-întunecos al codrului domină şi mitosul naturii în zona plutonică. Elementaritatea este
aici mai viguroasă, mai manifestă, mai aproape de era urieşească, fabulosul şi sacrul
împletindu-se în existenţa aceasta covârşitoare, iar muzica pădurii atinge coarda presimţirilor,
vagul şi neliniştea subiectivă, pentru ca, devenind masivă, să acopere cu întunecate fluvii de
3|Page
Didactic Vârsta inocenţei
durere o faţă a lumii. Când Eminescu spune: Mult frumoasă e pădurea cu-a ei trunchi de aur
roş/ Ce în frunza lor cea moale suspinau întunecoşi... (Călin nebunul), suspinarea codrului
arată o durere a naturii însăşi, o misterioasă şi profundă muzică a elementului, şi nu
transpunerea în cosmic a suferinţei poetului. Natura poate fi surprinsă în organicitatea ei
închisă, unde sonul apelor, al frunzelor, cântecul înmiit al paserilor, murmurul albinelor,
orchestrează o muzică a unităţii elementare; nu mai este gândirea străbătând formele, ci natura
în sine, haotică, haosul raţional: În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare,/ În dulcele-
nmiitul al paserilor grai,/ În murmurul de viespi, ce-n mii de chilioare/ Zidesc o mânăstire de
ceară pentru trai. (Codru şi salon)
O umbră eternă e aura codrilor, patria zimbrilor şi turmelor de cerbi, locaşul de taină al
sirepilor albi ai mării, însă mai ales un templu al tristeţii îşi clatină aici catapeteasma neagră şi
unduiosă, întunericul codrilor şi întunericul mării împreunându-se în armonia durerii; sună
acea melancolie fundamentală a naturii, resimţită de romantici, şi care este jalea după un bun
pierdut, după vârsta de aur, după libertatea haotică a începutului (La Schelling melancolia
sentimentelor vine din ruptura naturii de necondiţionatul prim şi ea exprimă dorul cel mai
sfâşietor al nopţii după sine însăşi, după unitatea sa primordială): De-aceea-n codri negri mă-
ntorc să rătăcesc,/ În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuiesc,/ Privesc cum peste frunze
uscate fără urme/ Aleargă zimbrii negri şi cerbii fug în turme,/ Iar lângă vechi fântâne de
lume date-uitării/ Privesc în iarba naltă sirepii albi ai mării. (Gemenii)
La panteistul Schelling, neospinozist, natura este „Dumnezeu în evoluţia sa, natura
vizibilă trebuind considerată doar după formă ca natură, în esenţa ei fiind divinitate, desigur
într-un stadiu inferior, însă trezindu-se din somnul morţii; la Eminescu, natura se umple de
somnul morţii, în esenţa ei fiind moarte, natura este moartea în involuţia sa (I. Negoiţescu,
Poezia lui Eminescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995).
Elementele naturii au toate o valoare simbolică. În vreme ce poetul va fi pământ în
singurătate-i, troienit cu drag de aduceri aminte, glasul izvoarelor îi va îngâna somnul veşnic;
marea va geme de patimi îmbrăţişând pământul cu braţele ei de valuri, mereu aceleaşi valuri
ce în zadar vor să se atârne de stâncile malului; luceferii îi vor zâmbi din înălţimile cerului iar
luna îi va acoperi în razele ei, alunecând prin pădurea de brazi. Epitetele întregesc valoarea
simbolică a viziunii. Ca simbol al nemărginirii, apele mării sunt eterne, iar cerul este senin; ca
simbol al începuturilor mereu repetate în dialectica existenţei izvoarele sunt blânde, iar luna,
ca simbol al destinului omenesc în succesiunea repetată a vieţii şi a morţii, este atotştiutoarea.
Se vede clar că poetul a folosit în viziunea lui elemente cu o străveche semnificaţie simbolică
în creaţia folclorică.
Aflându-se, până în ultima clipă a vieţii lui creatoare, într-o neostenită căutare a
echilibrului lăuntric şi a împlinirii sale, Eminescu priveşte iubirea şi natura nu ca pe o evadare
din realitatea brutală şi nici ca pe o formă de capitulare în lupta împotriva răului social, ci ca
pe unicul izvor al entuziasmului său neîntrerupt în faţa frumuseţilor vieţii, menit să-i
reîmprospăteze elanurile creatoare istovite de eforturi.
4|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Prima zi de şcoală - un nou început, gânduri ale unui dascăl ... părinte
Prima zi de şcoală este o zi cu multe
emoţii atât pentru copil cât şi pentru părinţi,
dar este şi un nou început... Tocmai de
aceea pregătirile pentru începerea şcolii
trebuie să se facă cu ceva timp înainte. Dar
nu pregătirile materiale trebuie să primeze,
ci pregătirea psihologică a copilului.
După ce în urmă cu câţiva ani aţi
trecut, alături de puiul vostru, prin emoţiile
primei zile de grădiniţă, acum vă aflaţi în
preajma unui nou eveniment important şi
unic din viaţa copilului: prima zi de şcoală !
Viitorul şcolar are nevoie de toată
încurajarea şi sprijinul familiei pentru a
reuşi să aştepte cu nerăbdare şi emoţii de
bucurie prima zi de şcoală şi întâlnirea cu
doamna învăţătoare, şi nu cu teamă sau
frică.
Deşi este doar o zi din viaţa copilului
şi a părintelui, este ziua cu cea mai mare
încărcare emoţională. Între amintirile
fiecăruia dintre noi se regăseşte cu siguranţă
şi prima zi de şcoală.
Pentru copil este o zi specială. Poate
şi-a imaginat-o, poate este nerăbdător, poate
se simte „mare” sau poate îi este o frică
teribilă. Pentru părinte este o zi în care
spune cu mândrie, pentru prima oară
“copilul meu este şcolar”. Dincolo de toată
încărcătura emoţională, prima zi de şcoală
marchează o noua etapă în viaţa copilului.
Începând de acum, zi după zi, copilul
achiziţionează cunoştinţe şi abilităţi care îl
formează pentru viaţa adultă.
Cum să facem ca această zi să rămână
o amintire plăcută, de neuitat?
Această zi este unică! Tratează-l cu
încredere şi fă-l să se simtă important!
Fiecare copil este unic ! Unii copilaşi
sunt mai timizi, mai emotivi, alţii, din contră, sunt foarte isteţi, activi sau încrezători în forţele
lor. Din acest motiv, cu siguranţă că v-aţi pus întrebări despre cum se va adapta copilaşul la
şcoală, cum se va înţelege cu colegii, cum se va integra în noul colectiv sau despre cum va
percepe ideea de a avea teme. În primul rând părinţii trebuie să-i vorbească celui mic cu
entuziasm despre şcoală şi despre toate activităţile pe care le va face. Îi puteţi împărtăşi mici
5|Page
Didactic Vârsta inocenţei
„secrete” din viaţa voastră de şcolar, despre avantajele de a fi atent la ore şi despre cât de
frumos este sentimentul în care afli că ai obţinut nota maximă la o testare.
Un alt avantaj al vieţii de şcolar pe care trebuie să i-l prezinţi copilului tău şi care, cu
siguranţă îl va încânta, este că va întâlni noi prieteni şi parteneri de joacă. Viaţa de şcolar,
înseamnă totodată şi maturizare, ceea ce presupune că de acum cel mic are mai multe
responsabilităţi. Acest aspect este foarte important şi nu trebuie scăpat din vedere atunci când
vă pregătiţi puiul de şcoală. Puteţi aborda acest aspect, plecând de la dorinţa tuturor copiilor
de a fi mari. Purtaţi o discuţie cu viitorul elev al familiei, spuneţi-i că de acum a crescut, nu
mai este un copilaş. De când va începe şcoala va trebui să îşi pregătească singur ghiozdanul
cu cărţile şi caietele care îi vor trebui în fiecare zi, în funcţie de orarul şcolar şi să îşi facă
temele. Toate acestea trebuie prezentate în aşa fel încât copilul să fie mândru în momentul în
care îşi duce aceste responsabilităţi la bun sfârşit şi felicitat de fiecare dată când le face bine.
Ideal este să realizaţi împreună un program, pe care va trebui să-l respecte în fiecare zi,
în acest mod având timp şi de şcoală şi de teme şi îi va rămâne timp liber şi pentru a se relaxa
şi juca. Nu-i vorbiţi niciodată copilului despre şcoală ca despre bau, bau! „Lasă că începi tu
şcoala şi o să vezi ce greu o să fie!” sau „Crezi că doamna o să-ţi permită să faci aşa?”. Nici
şcoala şi nici doamna nu trebuie să-l sperie pe copil. Prima zi de şcoală reprezintă un nou
început, atât pentru părinţi, dar mai ales pentru copil. În această perioadă copilul trebuie
susţinut permanent şi încurajat să fie atent la ore, să fie conştiincios, să înţeleagă importanţa
unui nivel de cunoştinţe ridicat. Pentru a ajunge să privească şcoala şi activitatea de a învăţa
cu entuziasm şi plăcere este necesar ca în fiecare zi să petreceţi cel putin o jumătate de oră cu
copilul în care să vă povestească ce a învăţat în ziua respectivă la şcoală sau ce activităţi au
mai făcut. În acest mod veţi dezvolta o relaţie deschisă cu copilul şi îl veţi învăţa să vorbească
deschis atât despre victoriile lui, cât şi despre micile eşecuri. Iar cel mic va aştepta cu
nerăbdare o nouă zi de şcoală pentru noi „aventuri” alături de colegii lui.
Indiferent de tipul de caracter pe care îl are copilul, este absolut necesar să-l pregătiţi
pentru această nouă etapă din viaţa lui, şcoala, pentru că doar cunoscând ce urmează să se
întâmple poate scăpa de teama de nou, de necunoscut şi poate adopta o atitudine pozitivă faţă
de şcoală şi de învăţătură.
În fiecare an, în prima jumătate a lunii septembrie mă uit cu jint la raftul cu rechizite
din magazine. Aşa de frumoase sunt toate şi atât de tare mi se face un dor de a începe şcoala.
Nu de a fi din nou acolo printre lecţii şi teme, ci doar aşa, de începutul ei. Da, în perioada asta
mi-e cel mai dor de începuturi.
17 septembrie 2012 – prima zi de şcoală: elevi, părinţi, flori, emoţii, gânduri bune …
6|Page
Didactic Vârsta inocenţei
7|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Proiectul POSDRU ,,Şcoala după şcoala – primul pas pentru succesul şcolar şi
profesional’’, desfăşurat în şcoala noastră pe parcursul anilor şcolari 2011-2013, a însemnat
desfăşurarea multor activităţi cu copiii de etnie rromă, cu părinţii lor, ceea ce a contribuit la o
mai buna integrare a lor în procesul educativ din şcoala şi comunitatea locală.
Una din activităţile desfăşurate în luna februarie 2012, a avut ca scop organizarea unui
program artistic închinat mamelor, realizarea unor felicitări în tehnica quilling, scrierea unui
mesaj pentru mama.
La activitate au participat cadrele didactice Adăscăliţei Minodora, Dumitraşcu Elena şi
Jbanca Monica, domnul director Ioan Stroea şi invitat special CJRAE Neamţ, Eliza
Ventaniuc.
Elevii au recitat poezii, au cântat cântece despre mama, iar eleva Ursache Crista din
clasa II B a susţinut un recital musical. Apoi elevii au lucrat felicitări din hârtie şi carton
colorat, cu flori în tehnica quilling, pe care le-au oferit mamelor lor.
Activitatea s-a încheiat cu discursul celor invitaţi special, domnul director şi doamna
Eliza Ventaniuc, care au subliniat importanţa şi eficienţa activităţilor desfăşurate în cadrul
Centrului S.D.S., evoluţia elevilor beneficiari ai acestui proiect.
8|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Menită să aducă frumosul artistic în viaţa copiilor, serbarea şcolară contribuie, prin
multiplele valenţe educative, la educarea estetică a elevilor, la dezvoltarea creativităţii, a
spiritului de colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la o grupă în care fiecare
copil este pus în faţa interpretării unui rol, la dezvoltarea dragostei faţă de artă.
Serbările şcolare sunt activităţile extracurriculare cele mai îndrăgite de elevi deoarece
îi antrenează în organizare dar şi în desfăşurare. Noutatea scenariului, cadrul desfăşurării,
costumele propuse sunt tot atâtea ocazii în care copiii colaborează, îşi dezvoltă capacităţile
creatoare, interpretative şi chiar devenind mici actori.
Serbarea şcolară devine atât un moment de afirmare a deprinderilor artistice dar şi de
evaluare a cunoştinţelor dobândite prin lecţii.
9|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Zilnic, în afara orelor de curs, la sfârşit de săptămână, dar mai ales în vacanţe, elevii de
toate vârstele sunt o prezenţă aproape permanentă în peisajul străzii, folosind drumurile
publice în calitate de pietoni, pasageri (în diferite mijloace de transport ), biciclişti,
conducători de vehicule trase sau împinse cu braţele, însoţitori de animale.
Dar cea dintâi calitate a unui şcolar este aceea de
copil. Şi, cum jocul constituie o necesitate fiziologică şi
psihologică a fiecărui copil, timpul liber al acestuia este,
în mare parte acoperit prin diferite jocuri.
În raport cu rigorile circulaţiei şi ţinând seama de
intensificarea ei, copiii trebuie învăţaţi cum să se joace şi,
mai ales, unde să o facă, pentru a nu pune în pericol viaţa
lor sau a altor participanţi la trafic. Jocul, în vecinătatea
drumului public sau chiar pe carosabil, fiind periculos, este interzis tuturor copiilor. Jocul pe
trotuar deranjează circulaţia pietonilor, copiii intrând, deseori, în conflict cu aceştia. Această
situaţie, în unele cazuri, generează chiar accidente de circulaţie; pietonii, pentru a ocoli copiii,
10 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
sunt nevoiţi să coboare de pe trotuar pe partea carosabilă, moment în care pot fi surprinşi şi
loviţi de vehiculele în mers. Când copiii se joacă cu mingea, aceasta cade uneori şi pe partea
carosabilă , depăşind astfel, limitele trotuarului. Plecat în fugă după minge, pentru a o
recupera, copilul intră pe carosabil numai cu gândul la aceasta, ignorând pericolul la care se
expune.
Indiferent de mediul în care locuiesc (rural sau urban), copiii sunt de multe ori, în
special în vacanţe, angrenaţi în rezolvarea diferitelor treburi gospodăreşti sau a altor activităţi,
deplasându–se în acest scop pe jos, ca pietoni sau conducători de vehicule diverse
(corespunzător vârstei lor). Din păcate, aceste deplasări sunt întrerupte uneori, cu brutalitate,
ca urmare a săvârşirii unor abateri de la normele elementare de circulaţie, ce conduc la
accidente, mai cu seamă în orele de vârf ale traficului rutier sau în condiţii de vizibilitate
redusă. Concluziile statisticilor demonstrează că numărul copiilor care cad victime
accidentelor de circulaţie este foarte mare, chiar îngrijorător.
Anual, pe şoselele ţării noastre îşi pierd viaţa până la 500 de copii, alţii, aproximativ
1000 sunt răniţi grav, iar alţii aproape 1500 suferă vătămări corporale uşoare.
Având în vedere faptul că, pentru a ajunge la şcoală, elevii se deplasează pe drumurile
publice, pe care s–au produs uneori numeroase evenimente rutiere grave, în care au fost
implicaţi şi copii de vârstă şcolară mică, dar şi datorită lipsei de supraveghere din partea unor
părinţi, am considerat că este necesară o activitate susţinută, coerentă, desfăşurată la nivelul
şcolii, cu rolul de a contribui la formarea unui comportament civic – rutier preventiv, sub
deviza: ,,Educaţie rutieră – educaţie pentru viaţă!’’.
11 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
T.I.C în predarea / învăţarea limbii franceze
Prof. Jean-Marc DEFAYS (Université de Liège) spune :„Învăţarea unei limbi străine ar trebui
nu să reprezinte pentru elevi o datorie şcolară şi niciun antrenament practic, ci ocazia
de a trăi o experienţă personală unică
care să-i angajeze toată personalitatea
care să-i permită să se reînnoiască
descoperind alte persoane
alte modalităţi de a vedea lumea, de a trăi
jucându-se cu cuvintele
eliberându-se de limitele limbii şi culturii sale”
Prof. Margareta Mancaş
Adolescentul şi mass-media
Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor şi modalităţilor tehnice
moderne de informare a maselor: presa scrisă, radioul, televiziunea, internetul şi alte mijloace
de stocare şi transmitere a informaţiei (discuri, casete audio şi video, CD-uri).
Mass-media este un factor al educaţiei, care lasă urme adânci în memoria individului.
Ea poate să mărească sau să micşoreze experienţele unei persoane. Foarte importantă este
formarea pentru folosirea mass-mediei, adică a învăţa pe fiecare să fie consumator critic în
mod constructiv a mass-mediei, folosind-o în măsura în care acestea ne informează şi ne
educă şi evitând-o în măsura în care acesta ne-ar putea oferi modele negative. Un adolescent
12 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
trebuie să ştie să selecteze informaţia primită prin intermediul mass-media iar aceasta trebuie
să fie necesară, educativă şi reală. Ziarele sau publicaţiile, pot fi foarte utile, în măsura în care
căutăm informaţia care ne va ajuta să luăm decizii adecvate, să exprimăm solidaritatea cu alţii
sau să îmbogăţim cunoaşterea noastră a realităţii în multiplele sale dimensiuni.
Mass-media este „îmbibată" de publicitate. Publicitatea are ca scop: informarea
oamenilor cu privire la calităţile unor bunuri şi servicii, - care pot fi reale sau nu - ,
influenţarea lor, astfel încât aceştia să devină cumpărători sau consumatori ai acestor bunuri
sau servicii. Dar dorinţele de lucruri, bani, plăcere, distracţia şi confortul inoculate prin
publicitate, nu sunt la îndemâna oricui şi devin astfel pricină de tensiune şi scandal.
Mass-media în general, dar televiziunea în special, reconstruieşte realitatea, realizează
un nou mod de existenţă. Televiziunea influenţează prin vizionarea în sine ca obicei zilnic,
fapt ce afectează dezvoltarea şi funcţionarea creierului uman, precum şi prin mesajele TV,
natura acestora şi consecinţele pe termen lung pe care le produc. Transmiterea informaţiilor
prin imagini, vizionarea în sine, activează mai ales emisfera dreaptă a creierului care răspunde
de vizual, emoţii, senzaţii, intuiţie, plăcere şi inhibă activitatea emisferei stângi a creierului
care răspunde de gândirea logică, analitică, exprimarea corectă a ideilor, citit şi scris,
raţionamentul matematic.
Principalele mesaje transmise prin televiziune sunt: eroticul şi violenţa. O statistică
făcută pe programele populare în rândul tinerilor arată că 83% dintre ele fac referiri la
sexualitate. Mesajul violent are următoarele efecte: facilitează agresivitatea şi
comportamentul antisocial, dezvoltă insensibilitatea la violenţă sau la victimele violenţei,
creează impresia adolescenţilor că trăiesc într-o lume periculoasă în care ei pot deveni
victime. Între 5-15% din violenţa reală este cauzată de influenţa directă a televizorului.
Se ştie că aproape fiecare copil îşi are idolul său pe care încearcă să-l imite, un părinte,
un erou din basme sau un personaj de film care îl fascinează prin puterea pe care o are. Copiii
nu ţin cont că această putere este folosită în mod distructiv. Faptul că eroul şi-a rezolvat
singur toate problemele şi şi-a făcut dreptate îl transformă în ochii copilului într-un personaj
cu care va dori să semene tot mai mult. El va pune în practică ceea ce a învăţat de la eroul lui,
nu din răutate sau instincte violente, ci pentru că nu reuşeşte să deosebească binele de rău,
realitatea de ficţiune şi pentru că violenţa nu este aproape niciodată pedepsită şi apare ca un
lucru necesar.
Cele mai multe studii referitoare la efectele vizionării la televizor şi calculator îi au în
vedere pe copii şi tineri. Cercetători neuropsihologi au constatat că acei copii care de mici
stau în faţa televizorului mai mult de 3 ore zilnic au o incapacitate de a învăţa (memorie
scurtă, probleme cu citirea, scrierea, rezolvarea problemelor, imaginaţia creativă),
incapacitate de asculta şi de a înţelege o prezentare orală, au probleme de atenţie (dificultăţi
în a sta concentrat pe o activitate, neputinţa de a duce la bun sfârşit o activitate, dificultăţi de
organizare şi planificare, de a aştepta rândul, permanenta agitaţie care duce la o oboseală
nervoasă, somn agitat şi chiar insomnie) şi o atitudine pasivă în faţa vieţii (scade perseverenţa,
voinţa, dorinţa de a schimba lucrurile). Ei „.. găsesc că elevii cei mai buni sunt aceia care tind
să se uite mai puţin la televizor. În plus, cu cât timpul dedicat vizionării creşte, cu atât
rezultatele şi performanţele şcolare sunt mai slabe”(Jane M. Mealy).
13 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Dar televizorul influenţează şi viaţa de familie, micul ecran devenind duşmanul unei
vieţi normale de familie. Timpul petrecut de membrii familiei în jurul televizorului este un
timp mort pentru existenţa familiei. În loc să se sprijine reciproc, să se completeze unul pe
celălalt în treburile casei, membrii familiei se uită la televizor. Chiar şi atunci când întreaga
familie este prezentă, uitându-se la aceeaşi emisiune, fiecare se află departe de celălalt, cu
mintea plecată în lumea de pe ecran. În familia de pe micul ecran, oamenii au mai mult timp
liber, mai mulţi bani, şi se distrează aproape tot timpul. Trăiesc întâmplări senzaţionale,
fascinante poveşti de dragoste, emoţii puternice. Telespectatorii care au această lume drept
model când revin la atmosfera propriei case vor constata diferenţa izbitoare dintre cele două
lumi. Comparaţia vieţii personale de familie cu cea strălucitoare, trăită pe micul ecran, devine
o sursă permanentă de nemulţumire, frustrare şi neînţelegeri familiale.
Televiziunea determină amplificarea stresului, a neliniştii şi dezordinii mentale, dar
este un mijloc care îndepărtează aceste probleme, pe perioada vizionării, devenind astfel un
mecanism perfect care generează dependenţa. Devine din ce în ce mai grea desprinderea de
televizor.
Referinţe bibliografice: Gheorghe, Virgiliu - Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed.
Evanghelismos, Bucureşti, 2005; Gheroghe, Virgiliu - Revrăjirea lumii, Ed. Evanghelismos,
Bucureşti, 2006; Revista „Oraş Nou", nr. 1/2001, Reşita.
Prof. Simona Huţu-Ailoae
14 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Scurtă pledoarie pentru opţionalul de “Geografie fizică a orizontului local”
15 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Valori şi atitudini – Competenţele generale şi specifice care se formează în urma parcurgerii
acestui curs, prin procesul educaţional centrat pe geografie, au la bază şi promovează
următoarele valori şi atitudini: atitudinea pozitivă faţă de educaţie, natură, cunoaştere,
societate; curiozitate pentru explorarea naturii, a forţelor care pot periclita viaţa, din imediata
vecinătate; respectul pentru diversitatea naturală a orizontului local; conservarea şi ocrotirea
mediului de viaţă din orizontul local.
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare – perceperea şi reprezentarea
spaţiului geografic local; situarea corectă în spaţiu şi timp.
16 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Prezentare de carte
17 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
În ceea ce priveşte concluziile, autorul realizează o sinteză a rezultatelor la care s-a
ajuns în urma investigaţiilor arheologice studiate pe parcursului demersului său istoriografic,
făcând o paralelă între realităţile româneşti şi acelea din spaţiul Europei Occidentale, Centrale
şi Sud-Estice, având în vedere similitudinile dar şi diferenţele dintre acestea (p. 259-264).
Prin sintetizarea şi sistematizarea unui volum mare de informaţii privind rezultatele
cercetărilor arheologice, dar şi prin numeroasele anexele inserate, autorul reuşeşte să aducă o
bună contribuţie la cunoaşterea unui aspect esenţial al modului de viaţă al boierimii
româneşti, pe parcursul a trei secole - acela al habitatului, direcţie de cercetare insuficient
explorată până în prezent la nivelul sintezelor.
Recenzie carte
Gheorghe Dorofte, Oraşele Roznov, Buhuşi şi comunele din jur
(monografie), Piatra Neamţ, Editura Alfa, 2008, 294p.
1
Gheorghe Dorofte, Oraşele Roznov, Buhuşi şi comunele din jur (monografie), Piatra Neamţ, Editura Alfa, 2008
p.3.
2
Ibidem, p. 17.
18 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Historica, A. Moldova, deşi au sigle binecunoscute (în cazul de faţă DRH, A. Moldova), sunt
prescurtate de autor în manieră proprie: DRAM3 sau DRHM4 (inconsecvenţă). De asemenea,
în aparatul critic nu sunt trecute toate datele lucrărilor consultate iar pentru unele probleme
tratate, precum romanizarea dacilor (!) unele trimiteri sunt de-a dreptul hilare: pentru cazul
amintit trimiterea se face la ziarul „Azi”5 (!!!), când există atâtea lucrări de referinţă în
domeniu, inclusiv tratatul recent de istorie a românilor, apărut sub egida Academiei Române.
În ceea ce priveşte conţinutul ştiinţific al lucrării, acesta este o combinaţie de date
extrase din diverse lucrări (de specialitate dar şi aşa-zise „de popularizare”) şi opinii proprii
(unele pur fanteziste). Unul din numeroasele exemple de acest fel este cel de la pagina 35,
unde autorul vorbeşte despre faptul că în Bucovina, înainte de întemeierea mărcii de apărare
condusă de Dragoş vodă, exista un voievodat al lui Molday, de unde ar proveni numele de
Moldova!
Referindu-se la atestarea documentară a satelor Calu şi Iapa din regiunea Câmpului lui
Dragoş, autorul afirmă faptul că acestea sunt amintite pentru prima dată într-un document din
11 iulie 1428, însă respectivul document este un fals din a doua jumătate a secolului al XVI-
lea, aşa cum au demonstrat-o de multă vreme editorii DRH, A. Moldova, volumul I6. Alte
afirmaţii nu prezintă un suport documentar, însă autorul nu îşi pune problema probabilităţii, ci
arată cu hotărâre că „pe pârâul Calu era o crescătorie de cai – de unde îi vine şi numele – iar
pe pârâul de peste colina din dreapta era o crescătorie de iepe, localitatea luând numele de
Iapa”7. Unele documente indicate, precum cel de la 15 martie 1481 8 nu se regăsesc în
colecţiile naţionale de izvoare, în cazul de faţă DRH, A, Moldova, volumul II.
Dincolo de inadvertenţele de tot felul, de care cartea abundă, totuşi autorul deţine şi
informaţii corecte despre unele aspecte ale istoricului local, mai ales în ceea ce priveşte
perioada contemporană, în parte extrase din diferite lucrări de specialitate dar şi din colecţiile
de documente sau fondurile arhivistice. Din păcate însă, lipsa de pregătire în domeniul
întocmirii unei lucrări ştiinţifice face ca autorul să ne ofere un „model” de cum nu ar trebui
scrisă o carte de istorie, astfel încât cititorul neavizat nu se poate baza pe corectitudinea
informaţiilor, a trimiterilor şi nici pe suportul documentar al opiniilor proprii emise de autor
în raport cu amalgamul de probleme tratate.
Cu toate acestea, lucrarea poate fi sugerată spre consultare publicului larg, neinteresat
neapărat de precizia informaţiilor cât mai ales de formarea unei opinii vagi despre istoricul
local. Totodată, din pricina erorilor semnalate, ea poate fi consultată deopotrivă de elevi şi
studenţi, spre a avea un exemplu de cum nu trebuie realizată o lucrare ce se pretinde a fi
ştiinţifică.
3
Ibidem, p. 6.
4
Ibidem, p. 42, vezi nota 3.
5
Ibidem, p. 21, vezi nota 2.
6
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, volumul I, volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L.
Şimanschi, Bucureşti, Editura Academiei, 1975, p. 424-425.
7
Gheorghe Dorofte, op. cit., p. 40.
8
Ibidem, p. 41.
19 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
20 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
21 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
22 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
Dor de primăvară!
Un regal artistic s-a desfăşurat cu ocazia zilei de1 Martie şi zilei dedicate celor mai
gingaşe fiinţe din viaţa fiecăruia, la Liceul Teoretic Roznov.
Cu toţii aşteptăm primăvara, acest anotimp al florilor, al iubirii, al vieţii în general.
Înainte de a fi un anotimp, este un simbol: al renaşterii permanente, al puterii de a o lua de la
capăt, al înnoirii.
Astfel, lăsând primăvara să pătrundă în sufletele celor prezenţi, să-i încălzească şi să le
aducă bucurie şi iubire, elevii Liceului Teoretic Roznov au oferit un impresionant ghiocel
artistic.
23 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
24 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
25 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
În data de 25 mai 2013, în sala de festivităţi a Liceului Teoretic Roznov, s-a desfăşurat
Simpozionul judeţean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, sub conducerea Dir. Prof. Oana Ilarie,
în parteneriat cu Parohia Chintinici, ISJ Neamţ şi Primăria Roznov (reprezentată de d-l Ioan
Ilarie). Tema sa se intitulează „Locul natal, spaţiu al formării spirituale”, fiind organizat pe
trei secţiuni: scriitori nemţeni; tradiţii şi obiceiuri locale; istoria şi geografia orizontului local.
26 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
În cuvântul de deschidere, Pr. Protoiereu Vasile Ţoc a
evidenţiat personalitatea Colonelului Gh. Ruset-Roznovanu,
proprietarul moşiei Roznov, şi modul pozitiv în care s-a implicat în
dezvoltarea zonei, apoi Prof. Vasile Pruteanu a încurajat susţinerea
unor evenimente de acest fel, care de multe ori, la nivelul
comunităţii, trec la categoria „şi altele”, ceea ce reprezintă un lucru
dureros.
Pr. Iulian Vasile, paroh la Parohia Chintinici, a subliniat
necesitatea promovării actului cultural-spiritual într-o lume îmbibată
şi dependentă de imagine: „În calitate de organizator partener al
acestui simpozion, am răspuns cu mult drag invitaţiei de a mă alătura distinşilor invitaţi care
apreciază cultura şi spiritualitatea acestor meleaguri, reafirmă tradiţiile locale pentru
generaţiile noastre de azi şi de mâine. O comunitate care nu lasă urme, este una inexistentă,
fără memorie şi pierdută în preocupări rudimentare. Forma de respect şi preţuire reală faţă de
înaintaşii noştri este tocmai conservarea şi punerea în valoare a inestimabilelor comori
culturale şi spirituale”.
Activitatea simpozionului a cuprins o sesiune de comunicări ale cadrelor didactice: Pr.
dr. Iulian Mihail Vasile (Parohia Chintinici – Roznov): „Muzeul etnografic din Chintinici”,
Prof. dr. Paul Daniel Nedeloiu (Liceul Teoretic Roznov): „Junculeştii din Ghigoeşti în secolul
al XIX-lea”, Prof. Carmen-Elena Diaconu (Liceul cu Program Sportiv – Roman): „Istoricul
bisericilor de lemn din satul Izvor (com. Ion Creangă) şi din satul Pânceşti (com. Poienari)”,
Prof. Maria Carmen Duca (Liceul Teoretic Roznov): „Studiu fizico-geografic al comunei
Borleşti”, Prof. Ştefan Găucan (Liceul Teoretic Roznov): „Constantin Limboi – ucenic şi
mentor”, Prof. Gabriela-Elena Romano (Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, Roman): „Mediul
folcloric virtual”.
După aceea a urmat sesiunea de prezentări power-point ale elevilor, apoi jurizarea şi
premierea participanţilor. „Organizarea acestei manifestări cultural-spirituale este aşadar una
necesară şi utilă, pentru că scoate la lumină bogatul patrimoniu al oraşului Roznov. Prin
urmare, felicităm pe organizatori, pe distinşii invitaţi, pe participanţi precum şi pe toţi cei care
cultivă spiritul culturii şi flacăra credinţei în conştiinţa poporului şi totodată sperăm ca acest
simpozion să aibă viaţă lungă şi activitate rodnică, rugând pe Dumnezeu să dăruiască
binecuvântare tuturor!”
Prof. Oana Ilarie & Prof. dr. Daniel Nedeloiu & Pr. dr. Iulian Vasile
27 | P a g e
Divertisment Vârsta inocenţei
28 | P a g e
Divertisment Vârsta inocenţei
Poveste cu tâlc
Un împărat a primit doi şoimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a
spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori
trebuia să se caţere în fiecare zi in copac să-i ducă de mâncare.
După ce a încercat în fel şi chip să facă şoimul să zboare de pe creangă,
împăratul şi-a rugat supuşii să-l ajute. Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el
asta şi, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut şoimul zburând de colo-colo.
- Cum ai făcut? si-a întrebat supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare
ca să ne aducem aminte ca putem zbura!
Răspunsul şefului..?
Dragi colegi,
Actuala NUanţă economico-socială NU vi se poate imputa doar vouă.
Noi NUmai alături de voi putem aNUnţa profituri.
ANUnţul că solicitaţi contiNUU majorări salariale, NU ne suprinde.
Vă aştept NU NUmai mâine, ci oricând, la biroul meu spre a corecta
NUanţele sesizate.
Ţineti minte ! ANUnţul înseamnă NUmai apropiere faţă de nevoile voastre şi
NU altceva!
Cele bune, Şeful vostru.
29 | P a g e
Divertisment Vârsta inocenţei
REBUSURI MATEMATICE
Am ales rebusurile la geometrie la clasa a VI a deoarece fiind o materie nouă trebuie făcută
mai atractivă. Al doilea motiv este acela că aceste definiţii sau noţiuni sunt mai uşor reţinute
dacă sunt folosite şi în jocuri.
A
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
B
ORIZONTAL:
1.o infinitate de puncte coliniare formează o …………………..
2.propoziţie matematică adevărată acceptată fără demonstraţie.
3.două drepte care au un punct comun.
4.proprietate a relaţiei de paralelism care spune că dacă a b şi b c atunci a c.
5.două drepte situate în acelaşi plan.
6.două drepte concurente care formează un unghi drept.
7.matematician grec din antichitate considerat părintele geometriei.
8.instrument geometric pe care îl folosim când construim două drepte perpendiculare.
VERTICAL : ………………………………
1. Ghicitori
Mi se spune fracţie şi-n orice situaţie am numărătorul mai mare ca numitorul. Cum mă
numesc, ştiţi voi oare? Nota 10 la-ntrebare. Răspunsul ce notă are?
Dacă numitoru-i 2, iar numărătorul 3, spuneţi-mi ce fracţie sunt, că vă dau pe loc un
punct.
2. Proverbe
“Unde-i unu, nu-i putere...” 11=1, 12=1, 13=1, 14=1, ...
“Unde-s doi, puterea creşte...” 21=2, 22=4, 23=8, 24=16, ...
30 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Programul ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!” 1 – 5 aprilie 2013
31 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Sistemul solar
32 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
S-a format acum 4,6 miliarde de ani ca urmare a colapsului gravitaţional al unui gigant
nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua
centrală - Soarele, al doilea obiect după masă fiind planeta
Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus,
Pământ şi Marte, de asemenea numite şi planete
terestre, sunt în principal compuse din roci şi metal. Cele
patru planete exterioare numite şi giganţi gazoşi, sunt
cu mult mai masive decât cele terestre. Cele mai mari
două planete – Jupiter şi Saturn, sunt compuse în
principal din hidrogen şi heliu; cele două planete îndepărtate – Uranus şi Neptun, sunt
compuse în mare parte din substanţe cu un grad de topire relativ ridicat (comparativ cu
hidrogenul şi heliu), numite gheţuri,
cum ar fi apa, amoniacul şi metanul. Ele
sunt denumite „giganţi de gheaţă”
(termen separat de cel de gigant gazos).
Elevii clasei a IV-a B, au realizat
patru machete, în care au încercat să
reprezinte Sistemul nostru solar.
Prof. înv. primar Verona Bogus
33 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
34 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Obiectivele proiectului:
- aprofundarea şi completarea cunoştinţelor de chimie;
- dezvoltarea spiritului de observaţie şi investigare;
- formarea unei gândiri creatoare;
- dezvoltarea tainelor naturii în efortul ei către echilibrul sau
“dezechilibru”;
- formarea deprinderilor de învăţare prin cooperare.
- crearea condiţiilor de învăţare, pentru a participa la concursuri şi
de a obţine rezultate cât mai bune la concursuri, cum ar fi:
Concursul naţional de chimie ,,Magda Petrovanu’’ de la Universitatea A. I. Cuza Iaşi,
concursul Petru Poni etc.
Prof. Maria Topciu
Sentimentele mele sunt încă foarte gingașe, fiţi , vă rog, sensibili la nevoile mele, nu mă
cicăliţi toata ziua, trataţi-mă cum aţi dori să fiţi trataţi!
Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu, vă rog, îngrijiţi-mă foarte bine, trăgeţi-mă la
răspundere pentru ceea ce fac, dându-mi îndrumări clare, conform cărora să pot trăi, iar dacă
este necesar, pedepsiţi-mă cu dragoste!
35 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
36 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Doctorul Dimitrie Cantemir, un elev model
Dimitrie Cantemir s-a născut în comuna Roznov la 19 aprilie 1848 şi a trecut la cele
veşnice la 4 martie 1896 (Piatra Neamţ). Îşi începe studiile gimnaziale la Şcoala Nr.1 de băieţi
din oraşul Piatra Neamţ, construită de ispravnicul judeţului Lascăr Catargi în 1850.
La recomandarea directorului din acea vreme, Nicolae Vicol, elevul eminent este
trimis la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie Bucureşti (înfiinţată în anul 1857, la
iniţiativa doctorului general Carol Davilla), terminându-şi studiile în anul 1866 la vârsta de
numai 18 ani cu gradul de medic sublocotenent. Se înscrie ca student bursier al statului român
la Facultatea de Medicină din Turin, Italia, unde obţine titlul de doctor în medicină şi
chirurgie în anul 1869. În 1871 devine medic primar la Spitalul judeţean Piatra Neamţ. În anul
1878 cumpără Stabilimentul de slatină Bălţăteşti de la principele Ştirbei. În 1881 înfiinţează,
alături de Radu Lascăr, Ioan Negre, Calistrat Hogaş şi alte personalităţi, Societatea şi Revista
Asachi. În anul 1884 devine deputat din partea partidului liberal în Colegiul III de Neamţ. În
acelaşi an, împreună cu colegul său, doctorul Konya, reanalizează apele minerale de la
Bălţăteşti, rezultatele fiind sintetizate în studiul „Băile minerale de la Bălţăteşti”. În anul 1895
devine senator de Piatra Neamţ din partea aceluiaşi partid, iar în 1896 trece în nefiinţă unul
dintre cei mai apreciaţi balneologi ai României. După cumpărarea Stabilimentului Bălţăteşti,
care în momentul de faţă îi poartă şi numele, se ocupă de construirea unor noi corpuri şi
dotarea lor la standarde internaţionale. S-a preocupat şi de bunăstarea locuitorilor comunei
Bălţăteşti, sprijinindu-i moral şi financiar. Ca doctor la Spitalul judeţean, oferea consultaţii
gratuite persoanelor defavorizate, eliberându-le medicamente gratuite din depozitul spitalului.
Bibliografie: Radu, Gheorghe – Contribuţii la istoria judeţului Neamţ, vol.2, editura Cetatea
Doamnei, Piatra Neamţ, 2009; Luchian, Constantin – Oameni, locuri şi şcoli; editată de
Consiliul judeţean Neamţ, 1996.
Prof. Ştefan Ioan Găucan
37 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
38 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
39 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
40 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
În perioada Postului Mare, la nivelul motiv pentru a petrece. Această perioadă este
Liceului Teoretic Roznov, în parteneriat cu în esenţă altceva, este o perioadă pentru a
Parohia Chintinici (Roznov) s-au desfăşurat o dărui, un timp pentru a face bine şi a-l
serie de activităţi în care elevii au fost invitaţi petrece în familie.
a-şi cunoaşte tradiţiile şi istoria locală, Bucuria celor care au dăruit a fost
vizitând muzeul etnografic din sat, au adus mare, precum şi bucuria celor care au primit.
bucurie celor bolnavi şi neputincioşi, oferind Proiectul „Trepte spre lumină” (ediţia
pachete la azilul din localitate, apoi au III) a constat în pictarea unor icoane pe sticlă
deprins tainele artei iconografice. şi a realizarea unor imagini religioase de
Cele trei proiecte educaţionale – „În către elevi din ciclul primar. În prima zi din
căutarea satului de altădată”, „Învaţă-te să Săptămâna Mare activitatea s-a încheiat cu
dăruieşti” şi „Trepte spre lumină” – s-au susţinerea unui recital de poezii şi cântece
înscris în cadrul parteneriatului şi bunei religioase, apoi cu expoziţia de icoane.
colaborări ce există la Roznov între cele două La finalul programului, elevilor
instituţii Şcoală şi Biserică, fiind coordonate participanţi li s-au înmânat diplome şi
de prof. religie Nuţa Liche (pictor pachete cu dulciuri.
bisericesc), de prof. înv. primar Alina Vasile, Directorul Liceului a felicitat
de pr. paroh Iulian Vasile şi Directorul participanţii pentru clipele emoţionante trăite
Liceului prof. Oana Ilarie. şi i-a încurajat să continue această frumoasă
Astfel, în cursul săptămânii „Şcoala tradiţie în spaţiul şcolii.
Altfel”, dedicată activităţilor extraşcolare, Biserica, ca şcoală a ostenelilor întru
mai mulţi elevi au vizitat muzeul Casa devenirea umană, încearcă să valorizeze
Bunicilor , informându-se asupra tradiţiilor şi istoria fiecărei comunităţi locale, să se
obiceiurilor locale. implice activ în nevoile socio-umane şi să
Apoi un grup de copii din clasele III investească responsabil în potenţialul creator
B si VI B au dăruit din puţinul lor celor mai al tinerilor, în speranţa unui viitor sănătos.
puţin fericiţi, acelor oameni striviţi de Momente ale atelierului de lucru şi
greutăţile vieţii, care zâmbesc din ce in ce expoziţiei au fost prezentate pe blogul
mai puţin, acelor bolnavi care se zbat singuri catedrei de religie a Şcolii Roznov: Ora de
în neputinţă. Perioada sărbătorilor creştine religie – Timp al devenirii umane.
este specială. Nu este doar o justificare
pentru excese, o scuză pentru a ne răsfăţa, un Prof. Nuţa Liche & Prof. Alina Vasile
41 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
42 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
,,Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă
Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un
pahar cu apă rece, căci milostenia merge înaintea omului în împărăţia lui Dumnezeu’’
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
43 | P a g e
Echipa de redacţie Vârsta inocenţei
Vârsta inocenţei
Nr. 16-17 / An şcolar 2012-2013
Apare anual
ISSN 1843 – 7753
Editor:
Liceul Teoretic Roznov
Directori:
Dir. Prof. Oana Ilarie
Dir. adj. Prof. înv. primar Ioan Stroea
Dir. adj. Prof. Oana Teacu
Coordonatori:
Prof. Oana Ilarie
Prof. înv. primar Alina-Camelia Vasile (învăţământ primar)
Prof. Nuţa Liche (învăţământ gimnazial)
Prof. Paulina Gabur (învăţământ liceal)
Colaboratori:
Elevi şi cadre didactice ai Liceului Teoretic Roznov
Adresa redacţiei:
Liceu Teoretic Roznov-Neamţ
Str. Tineretului nr. 648
Telefon/fax: 0233/665694
Email:grupscolarroznov@yahoo.com
Site http://www.grupscolar.roznov.ro
Partener-sponsor
Parohia „Sf. Ilie” Chintinici-Roznov
44 | P a g e