Atena – printre cele mai vechi oraşe ale lumii

Dacă tot am plecat spre sud, după ce am trecut prin Sofia şi Salonic, următoarea ţintă a
călătoriei noastre imaginare este Atena, capitala Greciei. Oraşul este unul dintre cele mai
vechi din lumea a cărei cultură şi civilizaţie a influenţat-o în mod semnificativ. Ne-au
rămas atât de multe de la Grecia Antică şi de la atenieni, încât numai simpla trecere în
revistă a contribuţiilor şi scurte discuţii despre subiecte ne-ar ocupa volume întregi. Dar
despre asta s-au ocupat deja istoricii, de la care eu am reţinut o afirmaţie: „Grecia a
crescut la şcoala sărăciei”. Multe civilizaţii mai vechi sau mai noi s-au dezvoltat în medii
foarte favorabile, dar grecii nu au avut decât un ţinut arid şi pietros. Şi au mai avut şi
marea pe care au învăţat să o stăpânească…

Istoria Atenei, istoria democraţiei

Atena este oraşul care poartă numele zeiţei înţelepciunii. Iar sintagma bătrân şi înţelept se
potriveşte şi acestui oraş multimilenar, care a produs valori în toate domeniile. Dovezile
arată că zona era locuită cu unsprezece milenii înainte de Hristos, iar aşezarea omenească
propriu-zisă are şapte mii de ani de locuire continuă: cinci milenii înainte de anul zero şi
alte două mii de ani de atunci încoace. În anii 1400 î.Hr. oraşul era un centru important al
civilizaţiei miceniene iar Acropole (celebrul deal plin de temple) avea deja construcţii
importante. Chiar dacă pe la 1200 î.Hr. o invazie a dorienilor a distrus oraşul, acesta se va
reface rapid, având şi avantaj geo-strategic în concurenţa cu Teba şi Sparta, celelalte cetăţi
greceşti rivale. Reformele lui Solon din secolul VI î.Hr. conduc la apariţia democraţiei (sub
Cleisthenes, 508 î.Hr.) şi la o deosebită prosperitate a oraşului. Cetăţile greceşti aliate
resping atacul armatelor persane în bătăliile de la Marton (490 î.Hr.), Termopile şi
Salamina (480 î.Hr.). A fost epoca de aur a democraţiei ateniene, pentru că după războiul
din Peloponez cu Teba şi Sparta (431-404 î.Hr.), înfrângerea Atenei a fost urmată de
pierderea independenţei şi de o lungă perioadă de declin. În timpul Imperiului
Macedonean sub dominaţia căruia a căzut în 338 î.Hr. Atena se bucură din nou de un
statul special, la fel ca şi în timpul Imperiului Roman, mai ales datorită aprecierii şcolilor
sale. Mai târziu, ducatul Atenei constituit în timpul cruciadelor (secolele IX şi X) va cădea
sub dominaţia Imperiului Otoman (1458). În urma războiului de eliberare (1821-1832)
Grecia devine stat independent cu capitala la Atena (1834). După al doilea război mondial
oraşul s-a dezvoltat în ritm accelerat, dar a fost afectat şi de aglomeraţie şi poluare.

Geografie

Atena este situată în zona centrală a câmpiei Atica, care este înconjurată de munţi
(Aegaleo, Parnitha, Penteli, Hymettus). Geologia şi geomorfologia zonei sunt considerate a
fi printre cele mai complexe din lume şi de aceea au loc frecvente inversiuni termice, care
corelate şi cu problemele de poluare fac ca mediul să fie destul de ostil, cu toate eforturile
autorităţilor de a reduce traficul în anumite zone. Mişcările aerului sunt de aşa natură încât
aerul poluat nu este îndepărtat de curenţii de aer, ci se „adună” mereu deasupra oraşului.
Clima mediteraneană desigur este considerată de tip sub-tropical semi-arid. Cantităţile de
precipitaţii căzute sunt mai reduse decât în alte părţi ale ţării iar în zona Atenei se
manifestă şi efectul de insulă urbană fierbinte, care face ca temperatura şi aşa ridicată din
timpul verii să crească şi mai mult (destul de frecvent peste 38 de grade Celsius).

Deşi oraşul propriu-zis are doar 660 mii de locuitori, municipalitatea Atenei numără peste
trei milioane, în vreme ce zona metropolitană are trei milioane şi şapte sute de mii de
locuitori.

Ce este de văzut în Atena?

Dacă întrebi oricare iubitor de călătorii din lume ce se poate vedea în Atena, îţi va
răspunde Acropole în primul rând. Pe această înălţime au fost concentrate templele care
erau în antichitate simbolurile oraşului. Construcţiile au început în timpul lui Pericle (495-
429 î.Hr.) şi au fost apoi continuate de-a lungul anilor. Dar nici natura, nici cutremurele nu
au adus cele mai mari distrugeri Acropolei, pe cât a făcut-o în 1687 o explozie a unui
depozit de muniţii, care fusese improvizat în timpul unui război chiar pe locul atâtor
vestigii nepreţuite. Propilea este o poartă monumentală, intrarea în Acropole. Partenonul
a fost finalizat în 438 î.Hr. (447 î.Hr. este anul începerii construcţiei) şi este un templu
dedicat zeiţei înţelepciunii, care dă şi numele oraşului, Atena. O vreme a fost şi biserică
creştină, dar şi moschee musulmană, după vrerea stăpânilor locurilor. Acum se află într-un
vast şi dificil proces de reconstrucţie şi conservare. Erehteionul este un alt templu dedicat
zeiţei Atena, dar şi zeului mărilor, Poseidon.

Lângă dealul Acropolei se află Agora, altă zonă cu construcţii monumentale. Agora este
piaţa centrală a unui oraş şi locul în care se discută de către toţi problemele urbei. Agora
este simbolul democraţiei şi cuvântul este acum substantiv comun în majoritatea limbilor
pământului. Templul închinat zeului Hefaistos din Agora este cel mai bine conservat
templu antic grecesc. Să fie ore o simplă coincidenţă, ştiut fiind ca Hefaistos era zeul-
făurar, ocrotitorul meşterilor de tot soiul? Modelul arhitectonic al acestuia a fost sursă de
inspiraţie pentru multe clădiri care există în zilele noastre în lumea întreagă. Teatrul
Odeon (zis şi al lui Herodes Atticus, 161 d.Hr.) a găzduit şi în zilele noastre spectacole
grandioase.

Dar în afară de ruinele construcţiilor antice în Atena există multe alte obiective turistice
care se cer a fi vizitate. Muzeul Naţional de Arheologie este cel care concentrează vestigii
descoperite în timpul cercetărilor şi este unul dintre cele mai importante din lume. Muzeul
Bizantin şi Creştin, Muzeul Numismatic sau Muzeul de Artă Cicladică sunt alte repere.

Pe lângă toate acestea în Atena se mai află parcuri, biserici, săli de sport, săli de spectacole,
instituţii de învăţământ şi cultură.

Vă place mâncarea grecească?

Dacă veţi călători în Grecia, veţi putea mânca orice, dar noi vă recomandăm mâncarea
tradiţională. Bucătăria grecească este de tip mediteranean, cu mâncăruri proaspete şi
gustoase bazate pe ingrediente locale. Măslinele, lămâile, legumele, brânza (feta), fructele
de mare, dar şi carnea de miel şi porc sunt bazele preparatelor greceşti.

Ciorbele (acrite cu zeamă de lămâie) şi supele sunt din carne sau peşte. Pe farfuria cu felul
al doilea veţi întâlni interesante combinaţii ale ingredientelor locale. Brânzeturile greceşti
sunt de cea mai bună calitate. Deserturile au la bază tot uleiul de măsline (gen plăcinte sau
gogoşi), iar altele sunt disputate cu turcii în privinţa întâietăţii (halva, baclava).

Vinul se produce în Grecia de multe mii de ani, ca şi berea de altfel. Distilatele alcoolice
cum ar fi tsipouro (rachiul obţinut din tescovină – rămăşiţele de la strugurii zdrobiţi
pentru vin) şi ouzo (varianta aromatizată cu anason) sunt cunoscute în lumea întreagă.

Băuturile răcoritoare (gen oranjadă sau limonadă) au fost inventate de greci în urmă cu mii
de ani. Cafeaua are o veche tradiţie în Grecia. Se bea şi aşa-zisa cafea turcească (grecii spun
că tot a lor este la origine), dar şi variantele răcoritoare (frappe – cu gheaţă). Se mai
consumă frecvent ceaiurile de muşeţel şi mentă.

În orice caz, o excursie în Grecia nu va fi doar pentru minte şi ochi, dar şi pentru papilele
dumneavoastră gustative!

Cum să ajungem la Atena?

Cu avionul este cel mai rapid. Cu autocarul este simplu, pentru că există oferte variate ale
agenţiilor de turism. Cum maşina personală este de asemenea simplu, pentru că trebuie
traversată doar Bulgaria şi am ajuns deja la greci. De exemplu de la Bucureşti la Atena sunt
în jur de 1200 de kilometri, care se pot parcurge chiar şi într-o singură zi. Dar mai bine ar
fi să vă mai opriţi şi pe drum, să mai vedeţi şi alte zone frumoase.