Sunteți pe pagina 1din 35

ORDINUL ASISTENŢILOR MADICALI

GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI


DIN ROMÂNIA
FILIALA GORJ

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL


ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DIABET
ZAHARAT TIP 2
CURS DE EDUCAŢIE MEDICALĂ CONTINUĂ

AS. MEDICAL PR. S. BÎCOI RODICA


SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ
TÎRGU JIU

TG. JIU
2019

1
CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................pag. 4

MODULUL I
DESCRIEREA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

1. DEFINIREA DIABETULUI ZAHARAT………………….................................pag. 8


2. ETIOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2…………..................................pag. 9
3.CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT…………………………..............pag. 11
4. SIMPTOMATOLOGIE, EVOLUTIE SI PROGNOSTIC…IN DIABETUL ZAHARAT
………TIP2…………………...........................................................................................pag 12

5..TRATAMENT SI PROXILAXIE IN DIABETUL ZAHARAT TIP2………….pag. 14

MODULUL II
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA SI TRATAREA BOLNAVULUI CU
DIABET ZAHARAT TIP 2

1. INTERNAREA BOLNAVULUI, ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE SI


EXTERNAREA........................................................................................................pag. 19
2. PREGATIREA, ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE
PRODUSE BIOLOGICE LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 2.. pag. 20
3. URMARIREA FUNCTIILOR VITALE LA PACIENTUL
CU DIABET ZAHARAT TIP 2...............................................................................pag. 23
4. ALIMENTATIA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2...................pag. 25
5. EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROFILAXIA IN DIABETUL
ZAHARAT TIP 2.......................................................................................................pag. 26
PLANUL DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT
TIP 2 CAZ NOU .............................................................................................................pag. 27

2
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................pag. 35

3
INTRODUCERE

Începutul secolului 21 se corelează cu tendinţa diabetului zaharat de a deveni cea mai frecventă
boală cronică. Deşi greul creşterii este din partea diabetului zaharat tip 2 (90%), incidenţa creşte în
ambele tipuri.
Persoanele cu diabet zaharat tip 2 au deseori complicaţii în momentul primului diagnostic. Pe
baza unor studii prospective care au analizat progresia retinopatiei, s-a estimat că în momentul
diagnosticului de diabet zaharat tip 2, aceşti pacienţi aveau deja o vechime a diabetului între 8 şi 12
ani, iar înainte de aceasta, toleranţa alterată la glucoză o perioadă foarte lungă de timp. Decesul prin
cartiopatie ischemică, AVC sau ischemie a membrelor inferioare apare la peste 60% din pacienţi.
Deşi există suficiente dovezi că diabetul zaharat tip 2 este o boală heterogenă cu un anumit
număr de sub-grupe genice, părerea generală este că la majoritatea pacienţilor este o tulburare
metabolică cu susceptibilitate genetică, precipitată cu un stil de viaţă caracterizat prin sedentarism şi
obezitate. Este esenţială o incapacitate de adaptare la un mediu nou care s-a schimbat de-a lungul
câtorva generaţii.
Ipoteza „genei economice” postulează că fiinţele umane s-au dezvoltat într-un mediu dur, în
care foametea şi activitatea fizică grea erau obişnuite, generând un sistem energetic foarte eficient,
care, în faţa abundenţei alimentare şi a sedentarismului, a condus la tulburări metebolice cunoscute
sub numele de Sindrom Metabolic (obezitate centrală, hipertensiune, hiperlipidemie şi intoleranţă la
glucoză). Baza sa este rezistenţa la insulină, care parţial este legată de distribuţia grăsimii – cu cât
proporţia de grăsime intra-abdominală este mai mare, cu atât este mai severă rezistenţa la insulină.
Distribuţia depozitelor de grăsime este genetic determinată şi sunt dovezi că există diferenţe etnice.
Morbiditatea care însoţeşte diabetul este considerabilă şi de aceea costurile sunt foarte greu de
estimat. Diabetul este principala cauză a orbirii, a insuficienţei renale şi a amputaţiei membrelor
inferioare. Persoanele cu diabet prezintă nivele înalte ale complicaţiilor macrovasculare, cel puţin de
două ori mai mult decât cei fără diabet.
Prin descoperirea hemoglobinei glicozilate asocierea dintre hiperglicemia cronică şi complicaţii a
fost confirmată. Retinopatia şi microalbuminuria sunt markeri pentru boala microvalvulară şi
indicatori ai unei valvulopatii generalizate. Numeroase studii care au analizat relaţia dintre controlul
glicemic pe de o parte şi debutul şi progresia complicaţiilor microvasculare pe de altă parte, au
confirmat acest lucru.
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 hipertensiunea este mai frecventă, poate precede
diagnosticul, şi apare la 30 până la 50% din indivizii, în momentul diagnosticului. Este component
major al sindromului metabolic şi pare a sugera rezistenţa la insulină.

4
Studiile epidemiologice au demonstrat o relaţie directă între colesterolemie şi riscul de boală
vasculară aterosclerotică, mai ales coronariană.
Fumatul este un factor de risc independent pentru boala macrovasculară şi este implicat în
evoluţia unor complicaţii ale diabetului cum sunt retinopatia şi nefropatia.
Există dovezi privind variaţii etnice în prevalenţa complicaţiilor diabetului zaharat tip 2.
Nefropatia şi boala coronariană sunt mult mai frecvente la asiaticii din sud, apărând cu o decadă sau
chiar mai devreme decât la europeni..
O parte esenţială a îngrijirii diabeticului este evaluarea anuală a factorilor de risc pentru
complicaţiile micro şi macro vasculare, încât planurile individuale de management să fie orientate
spre acest risc crescuT.
Acceptarea acestei boli cronice reprezintă un proces îndelungat de maturizare. Acest proces
presupune în primul rând, acceptarea de către persoana în cauză, a ideii că vindecarea nu este
posibilă şi în al doilea rând, că un control bun asupra bolii se asociază cu prevenţia complicaţiilor,
creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii acesteia.
Prevalenţa complicaţiilor cronice şi a condiţiilor asociate în diabet este impresionantă. Cele
mai comune sunt retinopatia, neuropatia şi nefropatia diabetică.
Bolile cardiovasculare reprezintă complicaţia majoră a diabetului zaharat tip 2, fiind responsabile
pentru 50-80% din cauzele de deces la persoanele cu diabet şi determinând reducerea substanţială a
calităţii vieţii. De aceea este necesară o colaborare între secţia de diabet şi secţiile de cardiologie,
neurologie, nefrologie şi oftamologie pentru a depista complicaţiile diabetului în stadiul iniţial.
Îngrijirile acordate pacienţilor au caracter continu. Îngrijirea este orientată asupra pacientului,
colaborând permanent cu familia acestuia.
Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei prezintă o importanţă
deosebită, deoarece obligând populaţia să-şi facă analizele (inclusiv glicemia) au putut fi descoperite
multe cazuri de diabet, unele în faza de complicaţii.
În diabetul zaharat tip 2 efectul benefic al controlului glicemic intensiv asupra evoluţiei şi
progresiei bolii şi a complicaţiilor acesteia a fost demonstrat de UKPDS. Se ştie că în anul 2005
existau aproximativ 450000 persoane înregistrate cu diabet zaharat şi că probabil, un număr similar,
dacă nu mai mare erau nediagnosticate, ceea ce face ca numărul real să se apropie de un milion.
Începând din vara anului 2007, prin iniţierea şi derularea Programului Naţional de Evaluare a Stării
de Sănătate a Populaţiei, numărul persoanelor cu diabet zaharat tip 2 şi cu glicemie bazală modificată
a crescut de 2-3 ori, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

5
Nu doar numărul mare de persoane cu diabet zaharat este îngrijorător, ci şi prevalenţa
crescută a glicemiei bazale modificate care la nivel mondial este în jur de 8,2%, estimându-se o
creştere la 9,0% până în 2025.
Se poate deci considera că diabetul zaharat a devenit o boală epidemică, evoluând în paralel
cu epidemia de suprapondere / obezitate.
Diabetul nu beneficiază încă de „cheia vindecării”, dar există soluţii pentru controlul
evoluţiei. Acestea sunt înmănuncheate în activităţile complexe de îngrijire, din care o importanţă
majoră o are managementul clinic. În cadrul lui, farmacoterapia are un loc aparte. Totul trebuie să se
desfăşoare în cadrul standardelor de calitate a îngrijirii, care la rândul lor, fac parte din Programele
Naţionale de Diabet. Ele au obiective ambiţioase, cum sunt:
-Prevenirea primară a diabetului
-Reducerea incidenţei şi progresiei şi complicaţiilor cronice
-Creşterea cunoştinţelor, alertei şi deprinderilor pacienţilor în îngrijire
-Ameliorarea îngrijirii pentru sănătatea persoanelor cu diabet.
Obiectivele imediate ale tratamentului diabetului zaharat tip 2 diferă de diabetul zaharat tip 1.
Diferenţele etiopatogenice între cele două forme de boală explică măsurile particulare de prevenţie
primară, în timp ce după declanşarea bolii, măsurile de prevenţie secundară (prevenirea
complicaţiilor cronice) şi de prevenţie terţiară (prevenirea complicării complicaţiilor şi a morţii
premature) sunt identice pentru ambele forme de boală.
Unul dintre obiectivele majore ale diabetologiei moderne este acela al prevenirii cu orice preţ
a complicaţiilor cronice (cecitate, amputaţie sau insuficienţă renală).
Obiectivele diabetologiei moderne pot fi enunţate astfel:
1. Reducerea costurilor prin alocarea mai eficientă a resurselor financiare disponibile.
2. Îmbunătăţirea accesului tuturor diabeticilor la îngrijirea medicală cea mai bună pentru
boala lor.
3. Susţinerea cercetării diabetologice, atât clinice cât şi fundamentale, aceasta din urmă, deşi
lipsită la prima vedere de aplicare practică, putând duce la progrese tehnice importante, aşa cum s-a
dovedit a fi tehnica determinării hemoglobinei glicozilate sau a controlului glicemic.
Diabetul este o boală în care îngrijirea pacientului se face sau trebuie să se facă în echipă
complexă: diabetolog, asistentă, dietetician şi psiholog. Toţi membrii echipei trebuie să cunoască
bine obiectivele tratamentului şi problemele specifice ale pacientului. Relaţiile dintre membri echipei
trebuie să se bazeze cel puţin pe principiile morale convenţionale. Ierarhia în echipă trebuie să
funcţioneze pe baza respectului deplin între parteneri, a sprijinului reciproc şi a păstrării regulilor de
deontologie medicală.

6
Asistenta medicală are un rol bine definit. Pentru a realiza cele mai eficiente măsuri de
nursing la aceşti pacienţi sunt necesare cunoştiinţe medicale solide cu aplicabilitate la această
patologie complexă.

7
MODULUL I.

DESCRIEREA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

1. DEFINIREA DIABETULUI ZAHARAT

Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, determinată genetic sau
câştigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoţită sau urmată de perturbarea
metabolismului lipidic, protidic şi mineral şi care se datoreşte insuficienţei absolute sau relative de
insulină în organism. Triada clasică simptomatică: polifagie (apetit exagerat), poliurie (diureză
mare), şi polidipsie (sete mare), care definea altă dată diabetul zaharat, nu mai este patognomonică,
fiind destul de rar întâlnită şi mai ales la tineri (30-35% din cazuri). În majoritatea cazurilor (deci în
diabetul de maturitate, insulino independent), debutul este insidios sau atipic, ajungând la deplina sa
manifestare după ani de evoluţie tăcută sau necaracteristică. Acest fenomen explică apariţia
complicaţiilor grave, adesea ireversibile. Acest fapt nu este caracteristic în diabetul secundar,
determinat de unele boli endocrine (hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hipertiroidism etc.), de
extirparea chirurgicală a pancreasului, de anihilarea lui traumatică sau tumorală, sau tratamentul cu
corticoizi sau tiazide (Nefrix). Dar aceste cauze sunt prea rare pentru a constitui o problemă socială.
Cauzele pentru care diabetul zaharat, reprezintă o boală gravă, ridicând probleme cu caracter
social:
-este o boală cronică nevindecabilă, în unele cazuri cu caracter ereditar (35-45%);
-morbiditatea sa este în continuă creştere, datorită prelungirii mediei de viaţă a acestor bolnavi,
medicaţiei administrate, depistării precoce şi îngrijirilor corecte;
-în evoluţia sa au apărut elemente noi. Coma diabetică a scăzut de la 83% în epoca
preinsulinică, la 1,2% în 1972, fiind mai mult datorită indisciplinei bolnavului, decât posibilităţilor
medicale;
-nota de gravitate a bolii este subliniată de faptul că diabetul zaharat, apare la vârste active (40-
60 de ani). De aici decurge şi aspectul social al bolii.
Câteva probleme fundamentale în diabetul zaharat:
-diabetul zaharat poate exista fără ca bolnavul să acuze vreo tulburare;
-diabetul nu poate fi infirmat, atunci când glicemia este normală dimineaţa înainte de a mânca;
-este foarte important ca diabetul să fie descoperit într-un stadiu cât mai incipient. Aceasta
presupune efortul de a fi căutat la persoane care prezintă riscul de a deveni diabetici: obezii, femeile

8
care au născut copii de 4 kg sau peste, bolnavii care au avut un accident ischemic, vascular, cerebral,
cardiac, sau care prezintă litiază biliară. În aceste cazuri trebuie să se facă proba de încărcare cu
glucoză.
-tratamentul diabeticului este bun numai atunci când bolnavul cooperează şi îl respectă.
Aceasta reclamă ca bolnavul să fie instruit şi să aibă cunoştinţe solide despre boala sa.
-orice medicament antidiabetic nu are nici o valoare fără respectarea regimului;
-un diabetic este bine tratat, când are o stare generală bună, când are o glicemie pe nemâncate
de 110-120 mg%, o glicemie la două ore postprandial mai mică de 140 mg%, când nu are glicozurie
şi cetonurie, şi când greutatea este apropiată de cea ideală.

2. ETIOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

Diabetul insulino-independent (numit de tip 2) reprezintă 85-90% din cazurile de diabet


înregistrate în populaţia noastră. Diabetul zaharat tip 2 prezintă o evidentă creştere, care a fost pusă
în legătură cu modul de viaţă specific ţărilor industrializate.
Etiopatologia acestei forme de boală nu se cunoaşte încă suficient de bine. Factorul genetic
joacă un rol esenţial prin inducerea unor tulburării în secreţia de insulină şi/sau rezistenţa celulelor
periferice la acţiunea insulinei în special în muşchi şi ficat. Diabetul zaharat tip 2 este extrem de
heterogen. Heterogenitatea poate fi privită din două unghiuri diferite: primul este acela al identificării
diferitelor forme existente într-o populaţie anume; cel de-al doilea se referă la existenţa unor
particularităţi rasiale extrem de importante.
Diabetul zaharat tip 2 are o evoluţie preclinică lungă şi dificil de pus în evidenţă. Apare de
obicei, după 40 de ani, are un caracter lent, insidios al debutului. La aproape o treime din cazuri este
o descoperire întâmplătoare, cu ocazia examinărilor medicale efectuate pentru alte scopuri.
Debutul bolii este marcat de apariţia hiperglicemiei (>126 mg/dl). În momentul în care
glicemia a jeun este crescută, boala poate data de 10-15 ani.În fazele precoce ale diabetului zaharat
tip 2 insulinemia plasmatică este mai mare decât cea înregistrată la persoanele normale. Eficienţa sa
scăzută în menţinerea glicemiei în limite normale se datoreşte insulinorezistenţei periferice.
Ulterior,dacă se compară secreţia de insuliă la diabeticii normoponderali, ea va fi găsită mai mică
decât la normoponderali nediabetici. La fel, diabeticul obez secretă mai puţină insulină decât obezul
nediabetic.
Secreţia de insulină în diabetul zaharat tip 2 poate fi deci, în funcţie de etapa evolutivă, mai
mare, egală sau mai mică decât cea înregistrată la persoanele nediabetice.
A.Factorii de risc

9
În diabetul zaharat tip 2 factorii de risc sunt fie genetici, fie câştigaţi, în special cei
reprezentaţi de stilul de viaţă.
Factorii genetici
Multiple gene sunt implicate în apariţia diabetului de tip 2, motiv pentru care el este
considerat o boală poligenică. Sunt vizate, în special, cele ce controlează:
- sinteza/secreţia insulinei în celulele beta, ceea ce realizează, în final, un deficit hormonal;
- acţiunea insulinei prin: afectarea legării hormonului de receptori, modificarea receptorilor,
modificări intracelulare (post-receptor).
Această afectare poligenică ce este doar parţial cunoscută, induce o susceptibilitate genetică,
ce se validează în diabet numai prin interacţiunea cu factorii câştigaţi.
În practică, factorii genetici se suspectează atunci când se evidenţiază agregarea familială a
diabetului la rudeniile de gradul I ale unei persoane cu diabet zaharat.
Stilul de viaţă nesănătos şi alţi factori câştigaţi
Aceştia contribuie la apariţia diabetului prin următoarele componente:
- alimentaţia hipercalorică bogată în grăsimi saturate de origine animală sau glucide rafinate.
Acestea induc, de regulă, obezitatea, în special de tip abdomonal, al cărei rol în apariţia diabetului de
tip 2 este definit stabilită;
- sedentarismul participă şi el la apariţia diabetului, în special prin favorizarea obezităţii;
- alţi factori câştigaţi ar fi stresul sever şi prelungit, fumatul, consumul crescut de alcool,
endocrinopatiile care induc creşterea hormonilor hiperglicemianţi (hipertiroidismul, acromegalia,
sindromul Cushing, feocromocitomul), medicamentele diabetogene (tiazidele, glucocorticoizii, unele
anticoncepţionale). Sarcina induce modificări hormonale-metabolice complexe care, în anumite
circumstamţe, se validează în diabetul gestaţional. După naştere acesta se poate permanentiza sub
forma tipului 2 sau chiar 1. În ultimii ani se subliniază rolul diabetogen al malnutriţiei intrauterine a
fătului, care perturbă dezvoltarea normală a celulelor beta-insulare. Această anomalie se validează în
diabet la vârsta adultului. Un nou născut subponderal (<3000g) ar fi un semn al malnutriţiei
intrauterine.
Dintre cauzele diabetului zaharat menţionăm:
-Ereditarea (transmiterea defectului genetic), deţine un rol important, 35-45% din bolnavi
având această etiologie. Se regăseşte o transmisie ereditară fără a se cunoaşte precis modul de
transmitere. Adeseori se găsesc prin rudele bolnavului cu diabet, persoane care au suferit aceeaşi
boală (părinţi, unchi, bunici, fraţi, etc).
-Alimentaţia. Este aproape unanim acceptat în geneza diabetului zaharat, rolul consumului
exagerat de zahăr şi dulciuri concentrate. Boala se observă frecvent la cofetari şi în ţări cu consum

10
mare de zaharuri (Anglia, Cuba). Totuşi rolul cel mai important, este factorul supraalimentaţiei,
indiferent de natura alimentelor, în consecinţă obezitatea. Din statistica centrului de boli de nutriţie şi
diabet din Bucureşti, 91,1 dintre bolnavii de diabet de tip II (insulinoindependent) au avut sau au
obezitate.
-Profesiunea şi mediul. Profesiunile cele mai afectate sunt cele de bucătar, cofetar, ospătar etc.
Sunt predispuşi şi cei cu ocupaţii sedentare şi cu solicitări nervoase exagerate (intelectuali, manageri,
tehnicieni, oameni cu funcţii de răspundere etc). De aceea diabetul este mai frecvent întâlnit în
mediul urban şi la bărbaţi.
-Vârsta. În 80% din cazuri, boala apare după 40-45 ani, iar la copii la vârsta pubertăţii.
-Inflamaţiile pancreasului (Pancreatita acută hemoragică, Pancreatite cronice), şi intervenţiile
chirurgicale pe pancreas.
-Infecţiile, în special virozele (Picornovirusuri, Virus Coxsakaie 4). Virozele ar acţiona printr-
un proces autoimun. Sunt mai frecvente la copil. Au mai fost incriminate hepatita epidermică şi
parotidita urliană.
-În discuţie, în geneza diabetului zaharat, sunt şi unele leziuni ale sistemului nervos, unele
traume psihice puternice, diureticele tiazidice, anticoncepţionalele, alcoolismul, fumatul şi mai ales
ateroscleroza pancreasului (rol foarte important în diabetul senil).

3. CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT

Se deosebesc doua forme clinice:


- Diabetul zaharatinsulinodependent, tipi, in care secretia de insulina este absenta. Se
intalneste mai ales la copii si tineri si mai rar la batrani peste 65 - 70 ani. Contribuie urmatorii factori
etiologici: ereditatea, afectiunile virale, stresul etc.
- Diabetul zaharat insulinoindependent, tip II. Nu necesita insulina pentru echilibrare. Apare
dupa 40 de ani, dar uneori si la varste mai tinere.
In 1964 un comitet de experti OMS a emis o alta clasificare:
- Diabetul zaharat ereditar primar. Apare spontan, se transmite ereditar si are evolutie stadiala.
Aici s-ar putea incadra cele doua tipuri anterioare.
- Diabetul zaharat secundar pancreatic, datorita unor afectiuni pancreatice;
- Diabetul zaharat secundar extrapancreatic, de cauza endocrina (acromegalie, boala Cushing,
boala Basedow, feocromocitom) sau de cauze iatrogena (tiazidice, corticoterapie, anticonceptionale
etc).

11
In afara acestor forme majore se mai descriu sindroame hiperglicemice tranzitorii, care pot
aparea dupa un traumatism cranian, meningita, criza comitiala, dupa accidente cardiovasculare acute
si in unele sarcini.
In continuare vom folosi formele clinice enumerate inca de la inceput: insulinodependent si
insulinoindependent.

EVOLUTIA STADIALA A DIABETULUI ZAHARAT

Diabetul zaharat, caracterizat prin hiperglicemie si glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie si


scadere in greutate, este un stadiu foarte avansat al bolii. De aceea se apreciaza necesitatea
prezentarii celor patru stadii din evolutia diabetului.
- prediabetul sau diabetul potential (stadiul I), care se poate lua in discutie cand ambii parinti
sunt diabetici sau cand un parinte si doua rude apropiate sunt diabetice sau, in sfarsit cand un parinte
si o ruda apropiata sunt diabetici. Tot in acest stadiu se inscriu mamele care nasc copii cu o greutate
peste 4,5 kg, care nasc feti morti, sau care mor la cateva zile dupa nastere. in sfarsit, se incadreaza in
acest stadiu femeile care au prezentat la una sau mai multe sarcini, glicozurie sau toxemie gravidica
si, bineinteles, obezii.
- diabetul latent (stadiul II). Bolnavul nu prezinta nici un semn, dar proba hiper-glicemiei
provocate, dupa ce s-a adaugat o cantitate de cortizon, are un aspect patologic.

- diabetul chimic (biochimic), care formeaza stadiul III si in care curba hiper-elicemiei
orovocate. evidentiaza hnala - diabetul zaharat clinic manifest (stadiul IV) este forma clasica,
prezentand simptomele patognomonice descrise mai sus.

4. SIMPTOMATOLOGIE, EVOLUTIE SI PROGNOSTIC IN DIABETUL ZAHARAT

Boala debutează, de regulă, la persoanele cu exces ponderal. Simptomele tipice de diabet se


întâlnesc în mai puţin de o treime din cazuri, reprezentând de fapt manifestarea finală a unei tulburări
datând de mai mulţi ani. Instalarea relativ acută a bolii este pusă de către pacient în legătură cu o
infecţie intercurentă, o afecţiune organică (colecistită acută, apendicită acută, infarct miocardic acut,
pareză facială etc.) sau de un stres psihic. Unele dintre afecţiunile declanşatoare sunt independente de
diabet, în timp ce altele reprezintă complicaţii ale bolii ce evoluează subclinic de mai multă vreme.

12
O caracteristică a diabetului zaharat tip 2 este aceea a lipsei cetogenezei în condiţiile în care
un factor stresant induce o hiperglicemie severă. Aceasta poate fi explicată prin prezenţa unei secreţii
de insulină suficientă să inhibe lipoliza şi cetogeneza, dar nu şi hiperglicemia. O altă explicaţie ar
putea fi legată de rezistenţa hepatică la glucagon.
În cadrul diabetului zaharat de tip 2 există mai multe forme clinice, dintre care menţionăm:
- diabetul de tip „adult” (MODY), întâlnit la copil;
- diabetul asociat cu obezitatea (circa 80%), care răspunde bine la dietă, scădere în greutate şi
la medicaţia orală cu biguanide;
- diabetul fără obezitate (circa 20% din cazuri), care răspunde bine la dietă şi tratament oral
cu sulfonilureice;
- tipul de boală care, în condiţiile consumului de alcool, la pacienţii trataţi cu clorpropamid,
prezintă o hiperemie intensă a feţei;
- tipul 2 cu tendinţă catre insulino-dependenţă;
- tipul 2 făcând parte din sindromul X metabolic;
- tipul 2 debutând prin dislipidemie fulminantă, în care valorile trigliceridelor plasmatice sunt
extrem de mari, serul acestor pacienţi fiind lactescent, uneori cremos şi cu vâscozitate crescută.
În diabetul zaharat tip 2 perioada prediagnostică este lungă, numai un procent mic din cazuri
îmbrăcând forma considerată „caracteristică”, manifestată prin poliurie, polidipsie, polifagie şi
pierdere ponderală. Celelalte modalităţi de depistare observate au fost următoarele: cetoacidoza
inaugurală sau coma hiperosmolară inaugurală au fost întâlnite în 2,5% din cazuri, de regulă după
vârsta de 60 de ani şi în contextul unui factor declanşant major (infecţie severă, infarct miocardic,
accident vascular cerebral etc.). Cel mai probabil în aceste cazuri, diabetul este prezent de mai multă
vreme, nediagnosticat fie datorită absenţei simptomelor clinice, fie datorită deglijării unor simptome,
nu suficient de supărătoare pentru ca pacientul să se adreseze medicului. Se poate spune că tabloul
clinic al diabetului zaharat de tip 2 este dominat nu de simptomele bolii însăşi, ci de cele ale
complicaţiilor sale. Aceste complicaţii determină şi scăderea duratei de supravieţuire în această
formă de boală.
Triada clasică (poliurie, polidipsie, polifagie), este o manifestare tardivă şi apare numai în 25-
35% din cazuri. În stadiul iniţial, nu apar aceste simtome, sau nici un alt simptom. De aceea trebuie
subliniat că o glicemie normală, nu exclude diabetul. Este nevoie pentru diagnostic de proba
hiperglicemiei provocate. Această probă se face prin administrare orală a 450 g de glucoză pe 1 m2
suprafaţă corporală, dizolvată în 300 ml apă. O glicemie pe nemâncate peste 120 mg %, sau peste
160mg% la o oră şi de peste 130 mg% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii de
peste 45 de ani. După această vârstă valorile glicemiei sunt mai ridicate. După alţi autori proba

13
hiperglicemiei provocate se poate face şi în felul următor. Trei zile înainte se consumă alimente la
discreţie, timp de 12 ore se ţine post, şi (începând cu ora 8 seara), bolnavul nu mai mănâncă.
Dimineaţa se recoltează sânge pentru glicemie şi apoi se bea în 5 minute 400 ml apă, în care s-au
dizolvat 100 g glucoză pulbere. Se recoltează apoi sânge la o oră şi la 2 ore. Pentru diabet pledează
valorile glicemiei prezentate mai s

5. TRATAMENT SI PROFILAXIE IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2

Tratamentul diabetului zaharat este extrem de complex, se stabileşte după o evaluare corectă a
fiecărui caz, ţinând seama de: tipul diabetului, greutatea actuală, boli asociate, gradul de instruire,
condiţii sociale etc., necesitând o readaptare permanentă. În mare, însă cinci obiective foarte
importante trebuiesc îndeplinite:
- regimul alimentar;
- tratamentul medicamentos;
- exerciţiul fizic;
- educaţia sanitară a pacientului;
- automonitorizarea
Alimentaţia este un act obligatoriu pentru menţinerea vieţii pe pământ. În stabilirea unui regim
alimentar se va avea în vedere permanent consumul de principii nutritive, dar şi provenienţa acestora.
Astfel caloriile zilnice se vor asigura din:
- glucide 55-60% (4-8g/kg corp/zi);
- lipide 25% (1-2g/kg corp/zi);
- proteine11-13% (0,8-1,3g/kg corp/zi).
Medicamentele antidiabetice orale se administrează numai la pacienţii la care pancreasul mai
secretă încă insulină, deci în tipul 2 de diabet zaharat (insulinoindependent).
Există două mari clase de astfel de medicamente:
- Sulfamidele antidiabetice (Tolbutamidul, Glibenclamidul, Diaprelul);
- Biguanidele (Meguanul, Glucophage, Stagid) – utilizate în diabetul zaharat de tip 2 obez.
Biguanidele nu se asociază între ele.
Tratamentul vizează prioritar normalizarea greutăţii:
-50% din pacienţii cu D.Z.tip II sunt echilibraţi numai cu regim alimentar;
-35-40% necesită medicaţie antidiabetică orală (pastile);
10-15% necesită tratament cu insulină;

14
Orice pacient cu diabet zaharat tip II poate deveni insulinodependent în anumite momente ale
vieţii, cauzele cele mai frecvente fiind reprezentate de infecţii, gangrene, intervenţii chirurgicale,
accidente. Insulinoterapia este tranzitorie, medicaţia orală (pastilele) putând să echilibreze în
continuare diabetul. Mulţi diabetici protestează la introducerea insulinei în aceste cazuri, de teamă că
vor rămâne dependenţi de insulină. În majoritatea cazurilor, însă, se poate reveni la medicaţia orală.
Foarte mulţi diabetici de tip II deci insulinodependenţi nu pot echilibra cu medicaţia orală
maximă. Ei pot trăi fără insulină, dar cu valori crescute ale glicemiei (hiperglicemie) cu risc foarte
mare pentru complicaţii cronice, greu de influenţat terapeutic: orbire, amputaţii de picioare, paralizii,
infarcte etc.
Aceştia sunt bolnavi insulinonecesitanţi, nu insulinodependenţi. Nevoia de insulină pentru
echilibrarea diabetului poate să apară chiar de la surprinderea diabetului, sau după zeci de ani de
evoluţie. De obicei, această categorie de bolnavi opune rezistenţă la introducerea insulinei, motivând
că nu-i doare nimic şi se simt foarte bine. Noi, cei care ştim că fiecare oră de hiperglicemie se adună
în timp şi contribuie la instalarea de complicaţii severe, nu de puţine ori vitale, avem obligaţia de a
nu ceda în faţa pacientului şi de a-i sugera încă de la descoperire că vor fi momente în viaţă când
insulina va fi necesară. Când în diabet vor apărea durerile deja bolnavii vin şi solicită insulinoterapia,
dar, din păcate, de multe ori prea tarziu.
În prezent, un număr tot mai mare de persoane se află în situaţia de a trăi cu o boală cronică. Foarte
frecvent aceasta este de natură metabolico-nutriţională, obezitatea, sindromul metabolic şi diabetul
zaharat tip 2 ajungând la cote alarmante. Medicina modernă se confruntă astfel cu un mod extrem de
complex de abordare a bolii şi persoanei bolnave, bazat pe conceptul asistenţei cronice şi a integrării
globale (biomedical, pedagogic şi psiho-social). În acest model complex, alături de implicaţiile
biomedicale, dezvoltarea unui cadru de comunicare optimă şi de lungă durată între echipa medicală
şi pacient este absolut necesară. Atât echipa medicală cât şi pacienţii trebuie să-şi asume noi roluri,
să înveţe cum să facă faţă solicitărilor unui management cronic, în care pacientul trebuie să se
implice în permanenţă prin deciziile luate în cunoştinţă de cauză, prin auto-cotrol şi auto-
monitorizarea, iar echipa medicală prin suport şi îndrumare. Conform modelului de asistenţă cronică,
echipa medicală are responsabilitatea de a „iniţia” şi consolida rolul crucial al pacientului (familiei)
în managementul condiţiei sale, de a ajuta pacientul să-şi seteze obiectivele de optimizare a
managementului, să identifice barierele în atingerea acestor obiective, să-şi dezvolte un plan de
depăşire a acestora”.
Acceptarea unei boli cronice reprezintă un proces îndelungat de maturizare. Acest proces
presupune în primul rând, accepterea de către persoana în cauză, a ideii că vindecarea nu este
posibilă şi în al doilea rând, că un bun control asupra bolii se asociază cu prevenţia complicaţiilor,

15
creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii acesteia. Alături de „acceptarea” bolii, ca element de bază în
construirea şi menţinerea relaţiei optime echipă medicală-pacient, „schimbarea” este un alt aspect
important al practicii zilnice.
Managementul clinic al bolilor cronice, aşa cum este diabetul zaharat tip 2, presupune
modificări comportamentale de durată, în sensul optimizării stilului de viaţă, auto-controlului, auto-
administrării medicaţiei, concomitent cu o aderenţă optimă la întregul program terapeutic. Cu alte
cuvinte presupune „schimbare”, de atitudine, de stil de viaţă, de obiceiuri, de comportament.
Stadiile schimbării aşa cum au fost descrise de Prochaska, se referă la diferitele niveluri de
implicare motivaţională pe care o are o persoană pentru un anumit comportament specific.
Aceste stadii sunt:
- stadiul precontemplării, în care schimbarea pare să aibă mult mai multe dezavantaje decât
avantaje, astfel încât persoana nu-şi pune problema nici unei schimbări. Acest stadiu se poate datora
neinformării, dezinformării, necunoaşterii;
- stadiul contemplării, în care persoanele devin conştiente de beneficiile schimbării şi
formulează intenţia ca în viitorul apropiat să opereze schimbări;
- stadiul de pregătire, în care persoanele sunt pregătite pentru acţiune, având un plan de
acţiune;
- stadiul de acţiune, în care pesoanele au făcut deja modificări în comportamentul lor;
- stadiul de menţinere – modul de abordare a persoanei şi modul în care este condus
managementul clinic, inclusiv procesul de educaţie terapeutică, trebuie adaptate în funcţie de stadiile
schimbării.
Managementul clinic al diabetului zaharat are ca obiective controlul multifactorial (glicemic,
tensional, lipidic, ponderal) în vederea reducerii riscului global, prevenirea apariţiei complicaţiilor
cronice (prevenţie secundară şi prevenirea progresiei acestor complicaţii cronice spre invaliditate
(prevenţia terţiară), ceea ce permite persoanei o bună inserţie familială, profesională şi socială.
Aceste obiective pot fi realizate prin aplicarea programelor TEME: terapie, educaţie
specifică, monitorizare şi evaluare.
Educaţia persoanelor cu diabet zaharat reprezintă o metodă terapeutică esenţială în cadrul
managementului clinic. Educaţia terapeutică este un proces formativ, continuu şi de lungă durată, şi
reprezintă totalitatea activităţilor efectuate de echipa medicală antrenată în acest domeniu, cu scopul
de a instrui pacienţii asupra bolii a riscului pe care acesta îl presupune şi a modalităţilor de terapie,
dezvoltând abilităţi de auto control a propriei lor condiţii, de auto-dirijare şi adaptare a terapiei.
Conform raportului OMS, educaţia terapeutică este astfel concepută încât să formeze pacienţilor

16
deprinderea autocontrolului, a adaptării managementului clinic la particularităţile personale şi ale
patologiei.
Educaţia specifică adresată persoanelor cu diabet reprezintă un proces complet, continuu,
interactiv, definit de Asociaţia Americană de Diabet, ca Diabetes Self-Management Education.
Acest proces cuprinde:
- identificarea nevoilor educaţionale specifice individului;
- identificarea obiectivelor educaţionale ale individului;
- educaţia şi modificările comportamentale adresate şi menite să ajute individul în realizarea
obiectivelor propuse;
- evaluarea rezultatelor obţinute.
Importanţa educaţiei este evidenţiată de studii care au demonstrat că în absenţa ei riscul
pentru complicaţiile majore este de patru ori mai mare.
Obiectivele terapeutice şi educaţionale ce trebuie considerate se referă la:
- optimizarea stilului de viaţă prin educaţie specifică, adresată reducerii aportului caloric şi
lipidic (<30%), implementării activităţii fizice susţinute, monitorizării regulate, ca metodă de
reducere ponderală moderată (5-7%), dar cu certe beneficii metabolice şi cardiovasculare;
- controlul tuturor factorilor de risc cardiovascular: control lipidic, al tensiunii arteriale.
Se impun următoarele metode:
- abordarea centrată pe pacient;
- reducere calorică şi ponderală moderată, care s-a dovedit a avea efecte bune de reducere pe
termen lung a insulinorezistenţei şi glicemiei;
- intervenţii structurate şi intensive de modificare a stilului de viaţă prin dietă şi activitate
fizică;
- activitate fizică susţinută adjuvant util în cadrul strategiilor de reducere ponderală şi
menţinere;
- alimentaţie care să asigure aport de glucide din cereale, vegetale, fructe, importantă fiind
cantitatea totală şi nu neapărat sursa;
- la cei cu valori crescute ale LDL-colesterolului, lipidele saturate şi transaturate se vor
reduce < 7-10% din totalul caloric;
- aport de colesterol < 300mg/zi;
- aport de lipide polinesaturate, de aproximativ 10% din totalul caloric;
- dacă se doreşte reducere ponderală, aportul lipidic se va reduce;
- un aport redus de sodiu (2,4 mg), va fi asociat de reduceri ale valorilor tensionale;
- orientarea educaţiei în funcţie de interesul şi preferinţele pacientului.

17
Conceptul actual al educaţiei terapeutice în diabetul zaharat, prevede implicarea persoanelor
cu diabet în conducerea propriului lor tratament, investirea lor cu cunoştinţe, deprinderi, atitudini,
care să le permită adoptarea de decizii terapeutice, adaptarea la diverse situaţii, autocontrolul, auto-
observarea. Acest transfer al responsabilităţii majore a îngrijirii diabetului de la echipa medicală spre
pacient, antrenarea pacientului în aplicarea practică a cunoştinţelor teoretice, se realizează doar
printr-o educaţie bine structurată, individualizată pe cât posibil şi continuu.
Câteva informaţii sunt esenţiale şi trebuie oferite pesoanelor cu diabet încă din fazele iniţiale
şi anume:
- faptul că optimizarea stilului de viaţă este baza tratamentului şi trebuie menţinută şi în
momentul asocierii medicaţiei;
- faptul că diabetul zaharat tip 2 este o boală progresivă, cu risc de dezvoltare a multiplelor
complicaţii în lipsa controlului glicemic, care necesită în timp amplificarea medicaţiei şi după o
perioadă, insulinoterapie;
- faptul că diabetul zaharat tip 2 determină un risc cardiovascular important şi de aceea
controlul concomitent şi permanent al tuturor factorilor de risc cardiovascular este esenţial.
Controlul glicemic optim poate necesita în timp insulinoterapie. Introducerea insulinei însă
este de cele mai multe ori o problemă, fiind percepută de persoana cu diabet un pas imposibil de
făcut. Alături de motive obiective ale refuzului insulinei, cum ar fi de exemplu, vârsta înaintată,
tulburările de vedere, lipsa manualităţii, care implică un management special, există şi o serie de
„bariere psihologice”, explicate prin frica de injecţii de hipoglicemii de creştere în greutate. Aceste
bariere trebuie depăşite printr-o abodare complexă şi persistentă din partea educatorilor şi
psihologilor.
Din punct de vedere al programului educaţional, nu există date care să ateste superioritatea
netă a unei educaţii în grup faţă de educaţia individuală. Fiecare metodă are anumite avantaje şi
dezavantaje. Avantajele majore ale abordării individuale se referă la posibilitatea personalizării şi
individualizării mesajului în funcţie de nevoile persoanei. Dezavantajul îl constituie consumul mare
de timp şi personal. Avantajele discuţiei în grup se referă la posibilitatea schimburilor de informaţii
şi strategii, la economisire de timp şi personal, dezavantajul fiind lipsa individualizării şi a feed-
back-ului. Pentru creşterea eficienţei, cele două metode de educaţie terapeutică pot fi alternate.

18
MODULUL 2.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA SI TRATAREA BOLNAVULUI CU


DIABET ZAHARAT TIP 2

1. INTERNAREA BOLNAVULUI SI ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE

Intrenarea in spital se face pe baza de planificare, pe baza biletelor de internare, bilet de trimitere
emise de catre medicul specialist sau medicul de familie sau internare de urgenta. Bolnavii internati
vor fi inscrisi la biroul serviciului de primire in registrul de internari, tot aici completandu-se si foaia
de observatie cu datele de identificare.
Identificarea bolnavului se face pe baza actelor personale si a documentelor emise in unitatea
sanitara care trimite bolnavul.
La inscrierea bolnavului in registrul de internare vor fi mentionate: ziua si ora la care s-a
prezentat, numele complet, varsta, sexul. Adresa, diagnostic de internare precum si numele si adresa
persoanelor care au insotit bolnavul.
Pentru examinarea bolnavului in vederea stabilirii diagnosticului de internare, bolnavul este
dezbracat prin manevre rapide, dar efectuate cu indemanare si blandete. Examinarea clinica poate fi
completata cu prelevari de produse biologice si patologice(sange, urina) in vederea unor examene de
laborator efectuate de urgenta.
Hainele si efectele vor fi inregistrate in vederea inmagazinarii si la nevoie vor fi supuse
deparazitarii si dezinfectarii.
Inainte de a fi dus pe sectia de chirurgie bolnavul va fi inbaiat si daca este cazul, deparazitat.
Dupa terminarea baii va fi imbracat in haine de spital. Bolnavul astfel pregatit va fi insotit pe sectia
de chirurgie indicata de serviciul de primire. De aici este preluat de asistenta de serviciu si dus in
salon unde va primi patul lui.
Scopul spitalizarii bolnavului fiind vindecarea , se vor urmarii crearea unor
conditii prielnice necesare vindecariii si rididcarii fortei de aparare a organismului si scoaterea lui de
sub eventuale influente nocive ale mediului inconjurator.
Dupa repartizarea in salon ii fac cunoscut regulamentul de ordine interioara al spitalului, apoi ii
prezint sala de mese, toaleta sistemul de semnalizare din dreptul patului. Anturajul pacientului
trebuie sa fie cat mai protector si linistitor, trebuie sa semene cat mai mult cu anturajul lor, paturile sa
fie distantate pentru ca bolnavii sa nu se deranjeze reciproc. Ferestrele salonului sa fie prevazute cu

19
perdele colorate, zugraveala sa fie curata, mobilierul sa fie estetic, redus si usor lavabil, temperatura
camerei optima intre 18-200C.
Linistea este primordiala si asigura confortul pacientului,in acest scop, se vor inlatura toti
excitantii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos. Se
evita caderea obiectelor metalice, scartaitul usilor, personalul medical va purta papuci cu talpa
moale, silentiosi.
Vor fi inlaturate dezinfectantele cu miros patrunzator, sticlele cu medicamente volatile se tin
inchise, plostile vor fi indepartate din salon. Salonul trebuie aerisit ori de cate ori este nevoie.
Momentul plecarii bolnavului este stabilit de catre medic. Trebuie sa pregatim bolnavul pentru
externare, ceea ce necesita o munca sustinuta de educatie sanitara privind respectarea odihnei, a
regimului dietetic. Bolnavul si apartinatorii vor fi instruiti asupra modului de preparare a alimentelor,
asupra regimului de viata si asupra tratamentului pe care il va urma la domiciliu.
In vederea externarii se aduna toata documentatia relativa la bolnav in vederea formularii
epicrizei de catre medic.
Se va fixa ora plecarii impreuna cu bolnavul, pentru a-i putea asigura alimentatia pana in
ultimul moment. Bolnavul si familia sa vor fi anuntati cu 2-3 zile inainte privind data iesirii din
spital. Se verifica daca hainele bolnavului sunt corespunzatoare plecarii, daca nu i se anunta familia.
Se aprofundeaza bolnavului indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Se
va lamuri in special asupra regimului dietetic, se va verifica daca pacientul si-a insusit in mod
corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu si se va
insista ca la data indicata sa se prezinte la control.

2. PREGATIREA, ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE


PRODUSE BIOLOGICE LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 2

Inainte de orice recoltare se pregatesc materialele necesare recoltarii, se pregateste psihic si


fizic pacientul, se informeaza despre scopul si modul de efectuare a recoltarii.
Recoltarea sangelui pentru examene de laborator, se face dimineata, a jeun, prin punctie
venoasa. Cele mai frecvente examinari la bolnavii cu colecistectomie sunt:
VSH : viteza de sedimentare a hematiilor, se recolteaza prin punctie venoasa, intr-o seringa de 2ml –
0,4ml citrat de Na 3,8% si se completeaza cu 1,6ml de sange. Valorile normale :- la barbati: 1-
10mm/ora, 7-15mm/2ore
- la femei: 2-13mm/ora, 12-17mm/2 ore
Supravegherea VSH-ului este indicata, deoarece valorile sale indica evolutia bolii.

20
HEMOGRAMA: - se recolteaza 2ml sange pe substanta anticoagulanta, EDTA 1% sau 2 ml sange pe
2 picaturi de heparina, prin punctie venoasa.
Valorile normale:
- leucocite:4200-8000/mm3
-
hematii: barbati- 4,5-5,5mil/mm3
femei- 4,2-4,8mil/mm3
- trombocite: 150.000-400.000/mm3
- hematocrit: 41-46%
- hemoglobina: 13-15g%
Pentru examinari biochimice recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa, cu sau fara
substanta anticoagualnta, recoltandu-se 5-10ml sange dimineata a jeun.
UREE SANGVINA: valori normale: 20-40mg%
ACID URIC: valori normale: 2-6mg%
CREATININA: valori normale: 0,6-1,2mg%
COLESTEROL: valori normale: 180-280mg%
TRIGICERIDE: valori normale: 600-800mg%
BILIRUBINA TOTALA: valori normale: 0,6-1mg%
BILIRUBINA DIRECTA: valori normale: 0,1-0,4mg%
GLICEMIE: valori normale: 80-120mg%
TESTE DE CITOLIZA- TRANSAMINAZELE- valori normale:
TPG: 2-16UI
TGO: 2-20UI
FOSFATAZA ALCALINA: valori normale: 2-4 U Bodansky
FOSFATAZA ACIDA: valori normale: 0,04-0,6 U Bodansky
SIDEREMIE: valori normale: 100-160/100ml, se face prin recoltare direct in eprubeta cu ac de
platina.
AMILAZEMIE: valori normale: 8-32 U.W
ELECTROFOREZA: valori normale: PROTEINE TOTALE: 75_10g%
ALBUMINBA: 40-50g%
REZERVA ALCALINA: valori normale: 58-65volum%, se recolteaza 5-10ml de sange in sticlute
heparinizate.
FIBRINOGENUL: valori normale: 200-400 mg%, se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml citrat de Na
3,8%
TIMP DE PROTROMBINA: valori normale: TIMP QUICK: 12”-14”

21
TIMP HOWELL: 1’30”-2’30’’
Se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml oxalat de K.
Examinarile care se fac din urina sunt:
• examen sumar de urina: se recolteaza din prima emisie urinara de dimineata cand urina este mai
concentrata, dupa toaleta organelor genitale externe. Se recolteaza 100-150ml de urina in recipient
curat, dezinfectant
• glicozuria ; se recolteaza urina pe 24 de ore.

La examenul materiilor fecale se observa hipercoloratie daca sunt si probleme biliare si


hepatice.
Captarea dejectiilor este importanta atat pentru mentinerea in perfecta stare de igiena pacientii cat si
in vederea imbogatirii datelor necesare in vederea stabilirii diagnosticului.
In vedera captarii dejectiilor patul se protejeaza cu musama si aleza iar in caz de murdarire va fi
schimbat ulterior.
Captarea fecaleleor: materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie si
eliminate din organism defecatie. Captarea lor se face in plosca sau bazinet. Plosca se tine de maner
si se tine intotdeauna acoperita, fie cu capacul propriu, fie cu un servet.
Dupa defecare toaleta se face cu hartie igienicam sau prin spalare. Bazinetul este scos din
salon, apoi se aeriseste salonul si bolnavul se spala pe
maini.
Aceste se pastreaza pentru a fi aratate medicului, caci in colecistite scaunul apare decolorat si
uneori poate prezenta calculi.
Captarea urinei: urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante inutile si toxice
rezultate din metabolism. Colectarea urinei se face in vase speciale numite urinare. Se mai poate
folosi si plosca. In cazul in care este necesara captarea urinei pe 24 ore, pentru unele analize de
laborator, se face in recipiente cilindrice gradate de 2-4l.
Captarea varsaturilor: prin varsatura se intelege evacuarea continutului stomacal prin caile
digestive pe gura.
In timpul varsaturilor bolnavul va fi sustinut, in cazul in care este in decubit dorsal capul va fi intors
spre partea dreapta si i se va oferi tavita renala. Se va determina cantitaea de varsatura si nu se va
arunca pana medicul nu va fi informat.
-determinarea glicemiei bazale (normal 70-110mg%);
-profil glicemic: se recoltează mai multe glicemii în cursul a 24 de ore. Normal, la 2 ore după
masă glicemia să fie normală.
-uree (normal 40 mg%);

22
-creeatinină (normal 0,5-1,2 mg%);
-profilul lipidic se efectuează o dată pe an la cei fără dislipidemii;
lipemia (normal 600-800 mg%), colesterolemia (normal 150-200 mg%), trigliceridemia (normal 50-
150 mg%);
-rezervă alcalină (normal 27 mEq/l);
-ionogramă sanguină, valori normale: -Natremie 140-150 mEq/l
-Potasemie 4,5 mEq/l
-Cloremie 100-105 mEq/l
-examen sumar urină (normal - glicozurie absentă, albumină absentă);
-glicozurie/24 ore (glicozuria apare când glicemia depăşeşte 160-180 mg%; această valoare se
numeşte prag renal);
-cetonuria – dacă gm>250 mg%; în mod normal corpi cetonici în urină sunt absenţi
-hemoglobina glicozilată, ideal se efectuează de 4 ori pe an; hemoglobina glicozilată A1C arată
echilibrul diabetului în ultimele 6-12 săptămâni; poate varia între 6% (control metabolic foarte bun)
şi peste 15% (dezechilibru metabolic major şi prelungit);
Alte examinari necesare cand diabeticul prezinta si alte afectiuni sunt: ecografia, RMN, CT, PET.

3. URMARIREA FUNCTIILOR VITALE LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT TIP 2

O importanta deosebita in supravegherea bolnavului o are monitorizarea functiilor vitale si


vegetative ale organismului si de a le nota in foaia de temperatura, caci modificarile lor reflecta in
mare masura starea generala a bolnavului si evolutia bolii.
TEMPERATURA
Temperatura reprezinta rezulttul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura .
Scopul masurarii este evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locul de masurare este : axila, plica inghunala, cavitatea bucala, rect, vagin; si se masoara cu
ajutorul temometrului maximal
Valoarea normala a temperaturii este: 36-370C la adult
Temperatura trebuie masurata de doua ori pe zi, valoarea obtinuta se noteaza in foaia de
temperatura, spatiul dintre doua linii orizontale corespunde la doua diviziuni de grade. Se noteaza cu
pix de culoarealbastra. In caz de modificari se anunta medicul.
La bolnavii cu colecistita accesul febril este de scurta durata, cu cresterea temperaturii pana la
390C, apoi scade la valori normale. Ea apare la sfarsitul crizei dureroase si aprope intotdeauna este
precedata de un frison prelungit insotit de cefalee.

23
PULSUL
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor comprimate pe un plan osos, fiind sincron cu
sistola ventriculara. Este o senzatie de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata
incomplet pe un plan dur, osos. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar
de la mana dreapta.
Scopul masurarii pulsului este evaluarea functiei cardio-vasculare.elementele care se
apreciaza in masurarea pulsului sunt: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea.
Locul de masurare este orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan
osos: radiala, femurala,humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa.
Valorile normale sunt 60-80batai/min la adulti. Notarea in foaie de temperatura se face cu pix
de culoare rosie, iar spatiul dintre doua linii orizontale corespunde la patru pulsatii pe minut.
La bolnavii cu colecistita este usor marit ca frecventa ajungand la 100-120 pulsatii pe minut.
TENSIUNEA ARTERIALA
Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali, in cursul contractiei cardiace. TA variaza in functie cu varsta precum si cu orarul
activitatiilor in cursul zilei.
Scopul masurarii este evaluarea functiei cardiovasculare.
Se masoara cu ajutorul tensiometrului si al stetoscopului pe bratul bolnavului. Valorile
normale la adulti sunt:
• tensiunea sistolica 115-140mmHg
• tensiunea diastolica 75-90mmHg
Se noteaza in foaia de observatie cu pix de culoare rosie, grafic sau cifric.
RESPIRATIA
Respiratia reprezinta necesitatea fiecarui individ de a capta O2 din mediul inconjurator,
necesar proceselor de oxidare din organism si de a elimina CO2 rezultat din arderile celulare.
Masurarea are ca scop evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei
bolii si al aparitiei unor complicatii.
Masurarea respiratiei prin inspectie se face prin plasarea mainii cu fata palmara pe suprafata
toracelui si numararea inspiratiilor timp de un minut. Valorile normale sunt 16-18 batai /min la adult.
Se urmareste frecventa, amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul respiratie, simetria miscarilor
respiratorii. Valoarea obtinuta se noteaza in foaia de temperatura, spatiul dintre doua linii orizontale
corespund la doua respiratii pe minut , se noteaza cu pix de culoare verde.

24
In colecistita respiratia este in general normla, insa in timpul respiratiilor profunde fundul
vezicii atinge peretele abdominal ceea ce ii provoaca pacientului o durere foarte intensa, incat
bolnavul se fereste sa respire profund.
Curba respiratiei se modifica odata cu curba temperaturii si a pulsului, astfel ca in timpul
starilor febrile numarul inspiratiilor pe minut creste.
EVALUARE:
-.Monitorizarea semnelor vitale
- Respiraţie (efectuarea radiografiei pulmonare deoarece pacienţii cu diabet zaharat tip 2
prezintă un risc crescut pentru tuberculoză pulmonară)
- Circulaţie (efectuarea electrocardiogramei); EKG se va efectua periodic pentru a studia
gradul de afectare al arterelor coronare
-Examenul fundului de ochi, se efectuează o dată pe an pentru depistarea retinopatiei
diabetice;
-Oscilometria se efectuează pentru depistarea arteriopatiei diabetice; este patologică când
în treimea inferioară a gambei scade sub 2;
-înălţimea, greutatea, circumferinţa abdominală (în vederea depistării sindromului metabolic);
-examenul clinic general pe aparate şi sisteme;
-antecedente heterocolaterale – prezintă diabet zaharat tip 2 în familie;
-examenul piciorului diabeticului se face anual sau la nevoie;
Programul terapeutic a acestor pacienţi include:
A. Regimul alimentar (stabilirea gr. de hidraţi de carbon/zi);

B. Exerciţiul fizic este indicat numai în diabetul echilibrat


C. Tratamentul medicamentos se foloseşte la pacienţii la care numai dieta şi exerciţiul fizic nu au
putut să normalizeze glicemia. Se administrează numai la pacienţii la care pancreasul mai secretă
insulină, deci în diabetul zaharat tip 2.
D. Medicaţia cronică curentă
E. Educaţia sanitară a pacientului şi automonitorizarea.

4. ALIMENTATIA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2

Principiile generale ale alimentaţiei dietetice în diabetul zaharat sunt:


-obţinerea şi menţinerea greutăţii corporale ideale
-asigurarea 50-60% din necesarul caloric de către glucide (H.C.)

25
-unele alimente conţin H.C. rapid absorbabil (zahărul, fructele, lactatele); urmează apoi cartoful,
pastele făinoase, pâinea, din care H.C. se absorb lent
-stabilirea unor relaţii optime între injecţiile de insulină şi momentul consumarii HC precum şi
cantitatea de HC consumată
-ingestia unei cantităţi de fibre alimentare (40 gr/zi) acestea provenind din legume, cereale, fructe
-limitarea consumului de lipide, sub 30% din raţia calorică şi a ingestiei de colesterol sub 300
mg/zi
-proteinele, în cazurile de diabet zaharat nou depistate, vor fi scăzute la 0,8/kg corp/zi, evitânduse
regimurile hiperproteice de altă dată
-alcoolul este interzis diabeticilor întrucât creşte riscul hipoglicemiei
-numărul meselor va fi de 5 mese pe zi
-nu este necesară o alimentaţie fără sare, dar se va evita consumul exageratal acesteia
B. Exerciţiul fizic este indicat numai în diabetul echilibrat, fiind contraindicat în prezenţa corpilor
cetonici în urină, în această situaţie el putând dezechilibra diabetul.
Sportul ajută la menţinerea unei greutăţi normale, ameliorează sensibilitatea ţesuturilor la insulină
crescând toleranţa la glucoză, relaxează dând o stare de bine, tonifică cordul şi aparatul respirator.
Pentru ca efortul fizic să fie util el trebuie făcut regulat.
.
5. EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROFILAXIA IN DIABETUL
ZAHARAT TIP 2

Asistenta medicala are un rol important in asigurarea actiunilor de educatie pentru sanatate. Avem
sarcina de a analiza si realiza conditii optime pentru ingrijirea bolnavului precum si de a-l educa pe
acesta pentru respectarea anumitor masuri de
prevenire si ingrijire in caz de imbolnavire.
Scopul educaţiei sanitare este menţinerea glicemiei cât mai aproape de valorile normale pentru a
preveni instalarea complicaţiilor cronice ireversibile, precum şi instruirea în vederea luării unor
decizii în situaţii de urgenţă.
Pacientul diabetic trebuie să ştie criteriile unui control metabolic corect:
greutatea corporală trebuie să fie cât mai aproape de greutatea ideală;
glicemia să fie pe nemâncate între 60-110 mg%, iar la două ore după masă să nu depăşească 130-150
mg%
pentru a preveni apariţia complicaţiilor cronice hemoglobina glicozilată va fi ţinută sub 6,05%
glicozuria va fi menţinută absentă

26
regimul alimentar propriu, adaptat tipului de tratament şi bolilor asociate
să nu întrerupă niciodată tratamentul
să recunoască hipoglicemia şi să intervină imediat
să nu plece de acasă fără zahăr, măr şi pâine
să instruiască familia şi un coleg de serviciu în legătură cu administrarea glucagonului în caz de
comă hipoglicemică sau să-l transporte de urgenţă la spital
să-şi verifice cel puţin o dată pe an: fundul de ochi, oscilometria, tensiunea arterială, lipidele
sanguine, electrocardiograma
să-şi examineze regulat membrele inferioare
Se vor depista si se vor trata din timp( pana la vindecare) toate infectiile din organism (pentru
ca pot sa constituie surse pentru 'insamantarea' cailor biliare). Se vor trata afectiunile organelor
digestive invecinate (stomac, duoden, intestin, ficat, pancreas) a caror influenta asupra aparatului
biliar este stabilita cu certitudine. Controlul gravidelor trebuie sa fie facut si din punct de vedere al
starii organelor interne, tocmai pentru ca pot apare modificari ale cailor biliare in cursul sarcinii. La
menopauza, perturbarile hormonale, endocrine trebuie clarificate si corectate Tulburarile alergice vor
fi de asemenea tratate in mod corespunzator .Va fi combatuta, de cate ori este cazul, tendinta spre
staza biliara ( cu ajutorul dietei, ceaiurilor, medicamentelor, apelor minerale). Este importanta
administrarea alimentelor, in pranzuri mici si repetate, la ore regulate, pentru a asigura un drenaj
biliar regulat .De asemenea, trebuie evitate alimentele de genul: - prajeli, rantasuri, tocaturi
(sarmalute, chiftele), maioneze , mezeluri, afumatur , branzeturi grase sau fermentate, smantana,
frisca,creier, rinichi, ficat, untura, slanina, carne grasa de porc
Regimul alimentar nu obliga pe nimeni sa moara de foame si nici nu scade puterea de munca a
bolnavului. Pentru tratarea bolnavilor care sunt agitati si nervosi, se utilizeaza cu succes
medicamente mai puternice sau mai putin puternice din categoria tranchilizantelor. Bauturile
alcoolice sunt interzise chiar si in cantitati mici.

PLANUL DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT TIP 2 CAZ NOU

Nume şi prenume: M.A.


Vârsta: 55 ani
Ocupaţia: funcţionară
Studii: medii
Starea civilă: căsătorită

27
Domiciliul: Motru
Înalţime: 1,65 m
Greutate: 60 kg
Circumferinţă abdominală: 92 cm
Condiţii de viaţă şi muncă: bune.
Diagnosticul la internare: Diabet zaharat tip 2 caz nou.
Motivele internării: scădere ponderală, poliurie, polidipsie,polifagie.
Antecedente hetero-colaterale: bunica cu diabet zaharat de 3 ani.
Antecedente personale fiziologice: menarha la 12 ani,cicluri menstruale neregulate.
Comportamente (fumat, alcool etc.): nefumătoare.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării: sedative.
Istoricul bolii: pacienta relatează că de câteva luni are o sete exagerată şi consumă cantităţi
mari de lichide.
Examen general:
Tip constituţional: astenic, stare generală-medie
Tegumente şi mucoase: uscate, palide
Ţesut conjunctiv adipos şi muscular-normal reprezentat
Sistem osteo-articular-normal
Sistem ganglionar-limfatic: nepalpabil
Aparatul respirator
CRS libere.
Puncte sinusale, otice şi frontale-nedureroase.
Torace: normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, fără raluri supraadăugate.
Aparatul cardiovascular
Inspecţia: Aria matităţii cardiace în limite normale
Şoc apexian spaţiul V IC, LMC stg.
Suflu sistolic apical gr.2, alură ventriculară 76 bătăi pe minut, tensiune arterială 100/40
mmHg.
Aparatul digestiv şi anexe:
Cavitatea bucală-normală, limba uscată, dentiţie cu lipsuri, faringe-normal, ficatul-nepalpabil,
splina în limite normale.
Tranzit intestinal prezent.
Aparatul urogenital: Giordano absent bilateral, micţiuni fiziologice.
Sistem nervos: -agitaţie, nelinişte

28
Glande endocrine: tiroidă normală.
Obiective:
-Menţinerea funcţiilor vitale
-Reechilibrare hidroelectrolitică
-Antibioterapie
-Sedative
Investigaţii de laborator:
A. Clinic: Glicemie 215 mg%, profil glicemic
VSH – 10 mm la 1 h şi 25 mm la 2 h
Hb – 11 %, Ht – 38 %, L – 7500 mm
Uree – 32 mg%
Creatinină – 1 mg%
Acid uric – 3 mg%
Colesterol – 180 mg%
Trigliceride – 89 mg%
Sumar urină: A – absent; G – prezentă
Glicozurie/24h – 10g x 3l
Corpi cetonici – absenţi
Hemoglobină glicozilată (A1c) = 7%
EKG – normal
Fundul de ochi – normal.
Se efectuează o dată pe an, iar dacă au apărut modificări se efectuează mai frecvent.
Oscilometria – drept 4, stâng 3,5
Diagnostic nursing
Diagnosticul potenţial în faţa acestei stări de sete exagerată şi scădere mare în greutate include
şi aspecte psihosociale.
Diagnostice nusing potenţiale în acest caz:
- Potenţial de deficit lichidian – legat de deshidratarea apărută prin poliurie
- Potenţial de suferinţă psihică – legată de posibilitatea de a-şi recăpăta condiţia fizică,
echilibrul psihic în câteva săptămâni
- Potenţial de sentimente de teamă şi anxietate – legată de lipsa cunoaşterii procedurilor
intraspitaliceşti, a regimului de viaţă pe care trebuie să-l respecte
- Potenţial de deficit de cunoştinţe – cu privire la etapele ce trebuie urmate pentru o
monitorizare corectă o automonitorizare, pentru a putea duce o viaţă cvasinormală

29
- Potenţial de infecţie – datorat scăderii rezistenţei organismului, manifestat prin vindecarea
întârziată a plăgilor
Atenţia imediată a nursei s-a concentrat pe aspectele psihosociale, ajutând pacienta să-şi
recapete echilibrul psihic şi să participe activ la propria îngrijire.
Pe tot parcursul îngrijirilor, familia a fost încurajată să comunice şi să ajute la rezolvarea
momentelor de criză care au apărut.
Plan nursing şi intervenţii nursing
Datele stabilite la evaluarea făcută la internare au ost raportate medicului diabetolog. La
recomandarea medicului s-au recoltat probele de sânge, pentru determinarea glicemiei,
hemoleucograma, VSH, uree şi creatinină. S-a indicat pacientei oscilometria şi examenul fundului de
ochi.
Nursa a îmbogăţit explicaţiile date de medic şi s-a asigurat că pacientei i-au fost oferite
răspunsuri la toate întrebările şi preocupările sale.
Pacienta a fost internată timp de 5 zile. După evaluarea manifestărilor de deshidratare: aspectul pielii
şi al mucoaselor, puls, TA, dar şi evaluarea asteniei, epuizării pacientei, nursa asigură îngrijiri
igienice pentru conservarea forţei sale fizice, pentru a permite repausul fizic şi psihic al pacientei.
Pacienta la externare şi-a însuşit un nivel de cunoştinţe suficient asigurării automonitorizării şi
menţinerii unei diete corespunzătoare acestei boli.

30
Planul de ingrijire al pacientei M.A>
Nevoile Dignosticul
Obiective Interventie Evaluare
fundamentale nursing
Nevoia de a respira Uşoară dificul-tate -Pacienta să demon- - Am liniştit pacienta şi am Pacienta prezintă o
şi a avea o bună la respira-ţie streze înţelegere ,răb-dare sfătuit-o să-şi acorde timp de odihnă respiraţie normală, o TA
circulaţie pentru o respiraţie normală în limite normale şi o
- Menţinerea TA norma- le bună circulaţie
- Hidratare
Nevoia de a se Dificultate în Pacienta trebuie să cunoască -Am evaluat cauzele ameţelilor şi Pacienta este echilibrată
mişca şi de a avea menţinerea posturii cauza ame- ţelilor, să factorilor aso- ciaţi: psihic participă activ la
o bună postură datorită folosească tehnici de prevenire - pot exista cauze neu- rologice propria îngrijire
deshidratării. şi reducere a lor -Am evaluat starea de nutriţie
Confort dimi-nuat -Am îndrumat pacienta să-şi
prin cram-pe controleze mişcările
musculare la
nivelul mem-
brelor inferioa-re

Nevoia de a se Alimentaţie ina- Pacienta să se alimenteze în -Am asigurat alimentaţia pacientei Pacienta prezintă
alimenta şi hi - decvată raport cu nevoile sale -Am evaluat nevoile cantitative şi glicemie şi glicozurie în
drata Manifestări po- cantitative şi calitative/24 ore calitative în funcţie de vârstă, sex, limitele admise
liurie, polidip- sie activitatea pacientului Pacienta respectă dieta
Se produce de- - Numărul meselor /24 ore: 4-5-6 (3 Familia susţine mo- ral
zechilibrul în mese principale şi 2-3 gustări) pacienta
metabolismul - Alegerea alimentelor se face în Pacienta îşi admi-
glucidelor funcţie de conţinutul de glucide nistrează correct
- Alimente interzise: zahăr, produse tratamentul medica-
zaharoase, prăjituri, fructe uscate, mentos

31
struguri
- Alimente premise, cântărite: pâine,
cartofi, paste făinoase, lapte, fructe,
mămăligă
- Se foloseşte fierberea şi coacerea ca
tehnici de preparare a alimentelor
- Hidratează pacientul cu 1,5-2 l/24
ore
- Administrează medicaţia prescrisă de
medic la orele

indicate, medicaţia orală


hipoglicemiantă, medicaţia adjuvantă-
vitaminoterapia
Nevoia de a Deshidratare Pacienta să-şi recapete condiţia - Am măsurat zilnic diureza şi am La externare pa- cienta
elimina datorită poliuri- ei fizică în câteva săptămâni notat în foaia de tem- peratură prezintă mic- ţiuni
Manifestări- Pacienta să fie con- ştientă că - Am măsurat greutatea cor- porală la fiziologice
scădere în gre- prin res- pectarea alimentaţiei 2 zile
utate, astenie, şi tratamentului o să ducă o - Am evaluat manifestările de
oboseală viaţă cvasinormală deshidratare: aspectul pielii şi al
mucoaselor, puls, TA
- Am evaluat astenia, epuizarea
pacientei şi o ajută în îngrijiri igienice
pentru conservarea forţei sale fizice

32
Nevoia de a Pacientă afe- brilă Păstrarea temperaturii în limite - Am asigurat un mediu ambiant Pacienta are la ex-
menţine tem- normale plăcut ternare temperaturi în
peratura cor- pului - Am prevenit infecţiile limite normale
la valori normale
Nevoia de a se Bolnava se poate Pacientei îi va fi schimbată - Am asigurat lenjerie şi îmbrăcăminte Stare de confort
îmbrăca şi îmbrăca singură, lenjeria de corp şi pat ori de curată Pacienta se poate
dezbrăca dar cu mişcări lente câte ori va fi nevoie îmbrăca singură cu un
minim de ajutor
Nevoia de a a- vea Deficit datorat stării Pacienta să prezinte o bună - Am educat pacienta pentru păstrarea Pacienta prezintă
tegumen- tele de greaţă îngrijire a tegu- mentelor şi igienei corporale în general, şi a tegumente integre
curate mucoa- selor, sesizând orice picioarelor în special, pentru a preveni
manifestare cutanată excoriaţiile, fisurile, bătăturile la acest
nivel, care se pot infecta uşor
Nevoia de a Doarme cu in- Sedare - Se va aerisi salonul, va asigura o Pacienta se odih- neşte
dormi/a se o- dihni termitenţe lenjerie curată şi uscată, o temperatură suficient
a- decvată

Nevoia de a Dificultate de a Să orienteze pacientul în timp - Se va ajuta pacienta să-şi recunoască Pacienta reuşeşte să
comunica comunica nor- mal şi spaţiu propriile capa- cităţi şi preferinţe depăşească mo- mentul,
datorită starii de Pacientul să cunoască - Mimica şi gesturile asistentei vor este echi- librată şi
anxi- etate manifestările bolii, re- gimul accentua cuvintele, vor clarifica idei comunică
Cauze: de viaţă pe care să-l respecte,
necunoaşterea să se obţină echilibrul său
prognosticului bolii psihic
Nevoia de a evita Alterarea stării de Se acordă o îngrijire deosebită - Se menţine pacienta în repaus la pat Pacienta e con- ştientă de
pericolele confort da- torită în primele ore după pentru a evita dezechilibrul cele întâmplate şi îşi
riscului de a face administrarea me- dicaţiei - Se asigură condiţii de îngrijire în propune pe viitor evitarea
com- plicaţii orale hipogli- cemiante- saloane mici, liniştite factorilor cauzatori de
biguanide complicaţii
Nevoia de a Imposibilitatea de a Conştientizarea rolului - Se discută asupra influenţei religiei Pacienta acordă o
practica religia comunica datorită echilibrului interior şi apelul la în viaţa oamenilor şi starea de importanţă mai mare
internării religie siguranţă interioară oferită de aceasta practicării religiei
în depăşirea unor momente delicate
ale vieţii

33
Nevoia de a fi Imobilizare par- Reluarea mobilităţii - Se poartă zilnic discuţii cu pacienta Pacienta î-şi manifestă
ocupat ţială datorată Asigurarea unui cadru care să-i - Se mediază dialogul cu ceilalţi respectful faţă de sine şi
asteniei, ame-ţelilor confere posibilitatea exercitării pacienţi faţă de cei din jur şi simte
unor deprinderi sau hoby-uri - Se încurajează pacienta în reluarea nevoia integrări într-un
unor preocupări anterioare mediu de lucru
Nevoia de a învăţa Pacienta se Captarea atenţiei - Explicarea măsurilor de igienă şi Pacienta are încredere în
străduieşte să înveţe profilaxie pentru prevenirea medici şi în cadrele medii
regimul alimentar şi complicaţiilor ulterioare şi asimilează informaţia
tratamentul pe care ce ia fost furnizată
îl va urma
A se recre- Mobilizare în Asigurarea motivării -Introducerea în colectivitate Pacienta manifestă
ea/autodepăşi vederea scă- derii desfăşurării unei acti- vităţii - Discuţii pe teme de activitate optimism şi doreşte să
glicemiei: exerciţiu recreeative cotidiană pună în practică proiecte
fizic moderat, mer- Evaluarea obiectivă a stării -Încurajarea pacientei în reluarea unor mai vechi amânate
sul pe jos, gim- sale şi înlăturarea orcăror preocupări anterioare care îi confereau
nastică, înot, tenis inhibiţii satisfacţie

34
BIBLIOGRAFIE

1. Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat – Amorim Remus Popa, Editura Farma Media Tg.
Mureş - 2013
2. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale –
Coordonator lucrare Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti - 2001
3. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali – Sub redacţia Lucreţia
Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti – 2000
4. Diabetul zaharat, nutriţia, bolile metabolice – N.Hîncu şi I.A.Veresiu, Editura Naţional - 1999
5. Diabetul zaharat şi viaţa normală – Maria Moţa şi Eugen Moţa, Craiova
6. Diabetologie modernă – C.Ionescu-Tîrgovişte, Editura Tehnică -1997
7. Manual de medicină internă pentru cadre medii – Corneliu Borundel, Editura ALL. Bucureşti –
1999
8. Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor – Sub redacţia Lucreţia Titircă, Editura Didactică şi
Pedagogică – 1988
9.Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Sub redacţia Lucreţia Titircă, ediţie
revizuită 1997, Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti
10. Urgenţe medico-chirurgicale – Sinteze – pentru asistenţi medicali – Sub redacţia Lucreţia Titircă,
Editura Medicală Bucureşti – 2000
11. Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului – Sub redacţia
Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti – 2000
12. Nursing general-Conf.univ.Madalina Manea,Sef lucrari Dr.Cristina
Geormaneanu,Asist.univ.drd.Bogdan Cotoi
13.Nursing 1150 de teste – Elena Dorobantu,Valeria Ghidu,Maria Zamfir, Editura Viata Medicala
Romaneasca Bucuresti 2008.

35