Sunteți pe pagina 1din 12

NUTRITIE SI DIETETICA

Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie


EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL

Starea de nutritie si factorii determinanti

Starea nutritionala a unui individ reprezinta starea fiziologica care rezulta din relatia dintre consumul
alimentar ( macro- si micronutrienti) si nevoile alimentare conditionata si de capacitatea corpului de a absorbi si
utilize acesti nutrienti.

Astfel, starea de nutritie reprezinta ansamblul unor caracteristici morfofunctionale ale unui individ sau ale
unei colectivitati, conditionata de factori alimentari, individuali si ai mediului ambiant.

FACTORII INDIVIDUALI (intrinseci) pot influenta nevoia de nutrienti sau metabolismul uman, afectind
astfel starea de nutritie.

Virsta. Standardele internationale recunosc schimbarea cerintelor nutritionale dependente de virsta (nevoia
crescuta de proteine la tineri, nevoia crescuta de calciu la persoanele virstnice).

Sexul. Diferentele pe sexe aparute dupa pubertate influenteaza atit cererea nutritiva cit si metabolismul
( necesarul de fier mai mare la femei in perioada fertila).

Factorii genetici. O serie de modificari genetice transmisibile ( diabet, fibroza chistica, boala celiaca,
fenilcetonurie) produc nu numai modificari ale absorbtiei nutrientilor, dar si restrictii dietetice cu
repercursiuni asupra statusului nutritional (fenilcetonurie - excluderea alimentelor cu continut crescut
proteic/fenilalanina, cresterea aportului de tirozina, a carei sinteza este compromisa).

Factorii psihologici. Rol determinant al evolutiei starii nutrtionale; depresia si izolarea sociala favorizeaza
reducerea sau cresterea ingestiei alimentare. Anorexia nervoasa, bulimia, anxietatea, situatiile stresante joaca
un rol important in dezechilibrarea nutritiei unui individ.

Activitatea fizica intensa creste necesarul de saruri minerale si vitamine hidrosolubile (B 1, B2, PP)
proportional cu consumul caloric in dieta sportivilor de performanta. Sedentarismul corelat cu o dieta
hipercalorica, favorizeaza instalarea obezitatii.

Alergiile si intolerantele alimentare. Sint implicate in selectionarea felurilor de mincare si astfel in


alcatuirea ratiei alimentare ( fara gluten, fara lactoza, etc).

Medicamentele. Interactioneaza cu diferiti nutrienti si afecteaza starea nutritiva. Pot reduce absorbtia
intestinala a unor nutrienti (tetraciclinele scad absorbtia fierului) sau pot creste eliminarea urinara a acestora
(diureticele tiazidice determina pierderi de potasiu si magneziu).

Starea patologica. Boala reprezinta un factor stresant asupra rezervelor nutritive si o bariera impotriva unei
alimentatii normale, cu consecinte asupra statusului nutritional. Conditiile patologice variate interfera cu
ingestia, absorbtia, transportul, metabolismul, excretia factorilor nutritivi.

1
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
FACTORII ALIMENTARI

Forma chimica a nutrientului. Poate influenta utilizarea lui biologica (forma hemica de fier este mai bine
absorbita decit forma nonhemica existenta in alimente de origine vegetala) sau efectul protector de cofactor,
modificind astfel efectul advers al influentei mediului (forma redusa a acidului ascorbic neutralizeaza
nitrozaminele carcinogene din stomac; procentul de participare al formei reduse si cel al formei oxidative a
vitaminei C variaza considerabil de la un aliment la altul).

Energia totala ingerata. Este un determinant al utilizarii nutrientilor specifici (proteine). Cantitatea zilnica
de proteine necesara pentru mentinerea balantei de azot este mai mare in dietele hipocalorice. Atit balanta
energetica pozitiva cit si cea negativa influenteaza statusul nutritional al unui individ, putind favoriza aparitia
obezitatii sau a malnutritiei protein-energetice.

Consumul in exces de alcool. Poate avea multe consecinte antinutritionale: efect toxic cu producerea de
hetatite alcoolice si ciroza hepatica, tulburari ale balantei alimentare, scaderea absorbtiei/utilizarii nutrientilor
ingerati.

Prelucrarea si prepararea alimentelor. Poate modifica aportul si necesarul pentru o serie de nutrienti
(consumul de carne cruda scade absorbtia cuprului, faina de malai imbogatita cu oxid de calciu creste
necesarul de niacina). Procesele de prelucrare si cele de depozitare determina distrugerea vitaminelor (C, B)
si rincezirea grasimilor neprotejate de antioxidanti. Prelucrarea termica a alimentelor poate produce substante
cu efect negativ (formarea de amine heterociclice carcinogene la prajirea pestelui uscat si carnurilor, formarea
acrilamidei prin prajirea alimentelor bogate in amidon).

Consumul de fibre alimentare optim exercita o serie de efecte benefice: accelerarea/intirzierea tranzitului
intestinal (dependent de cantitatea de apa ingerata impreuna cu fibrele), scaderea colesterolului plasmatic,
favorizeaza procesele de fermentatie in colon si determina acidifierea pH-ului cecal cu protectia colonului
fata de agentii dietetici carcinogeni. Consumul in exces spoliaza organismul intr-o serie de micronutrienti cu
favorizarea instalarii rahitismului, osteoporozei, anemiei feriprive.

Efectul altor componente alimentare. O serie de substante din alimente au efecte:

a) toxice: oxalatii din rubarba si legume favorizeaza instalarea unei litiaze; plantele din familia
Brassicaceae (varza, conopida, ridiche, broccoli, rapita, rucola, gulie, mustar, varza kale, varza
chinezeasca) sint gusogene (inclusiv impiedica transferul iodului in laptele matern);

b) de antinutrienti: cafeau si ceaiul (verde, negru, alb) prin continutul in tiaminaza distrug tiamina (B 1),
avidina din albusul de ou inactiveaza biotina;
c) de modificare a utilizarii biologice a nutrientilor esentiali: vitamina C creste absorbtia fierului,
vinul rosu amelioreaza absorbtia zincului, lactoza favorizeaza absorbtia calciului; taninurile si acidul
citric reduc absorbtia fierului; fibrele, fitatii si oxalatii reduc absorbtia unor minerale.

2
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL

FACTORII MEDIULUI AMBIANT

Conditii climatice. Temperatura ambianta prezinta un rol direct in cerintele nutritionale: frigul excesiv va
produce cresterea necesitatilor energetice, a celor de vitamina C si complex B; caldura excesiva ( la tropice,
la locul de munca, etc) determina cresterea necesitatilor de apa si electroliti. Locuitul la altitudini mari poate
influenta metabolismul si poate afecta cerinta nutritionala prin temperatura mai scazuta, prin presiunea
partiala a oxigenului mai mica si prin expunerea crescuta la radiatii ionizante si ultraviolete.

Mediul fizic si biozootic. Igiena inacdevata si masurile sanitare precare pot cauza contaminarea fecala a
mediului de locuit, cu cresterea infectiilor gastrointestinale, pierdere de apa si electroliti si influentarea
negativa a statusului nutritional. Mediul poluat determina aparitia unor poluanti in alimente (cadmiu in orez,
mercur in peste si produse marine) si apa.

Conditiile socio-economice. Saracia materiala, priveaza individul de la:

a) obtinerea resurselor alimentare sigure,


b) asigurarea unei diete variate,
c) asigurarea unei locuinte igienice.

Saracia educationala interfera cu practicile igienice alimentare. Multe dintre consecintele adverse dispar
daca colectivitatea beneficiaza de un grad inalt de educatie, integrare sociala si stare materiala
corespunzatoare.

3
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
Tulburarile statusului nutritional

Aceste sindroame sint foarte frecvente, minimum 40% din populatia globului fiind afectata de o forma sau
alta de malnutritie (subnutritie/supranutritie).

reprezinta o abatere de la normal a starii de nutritie, ca urmare a unei alimentatii


dezechilibrate, pe termen lung, cantitativ si/sau calitativ.

Tipuri de malnutritie

Malnutritie: Malnutritie:

1) De carenta 1) Primara: datorata unui aport


a) globala: aportul alimentar este insuficient atit cantitativ cit si alimentar inadecvat (scazut/
calitativ; determina scaderea in greutate si instalarea inanitiei si crescut);
foametei; 2) Secundara: aportul alimentar
b) partiala: aportul alimentar este insuficient calitativ in: proteine este optim, dar exista factori
(marasm/Kwashiorkor, scaderea masei musculare si osoase), care intefera absorbtia,
minerale (anemia feripriva, distrofia endemic tireopata, transportul, utilizarea, excretia
rahitism/osteoporoza, carii dentare), vitamine (xeroftalmie si nutrientilor.
cecitate in deficit de vitamina A, etc).
2) De exces
a) globala: aportul alimentar este excesiv atit cantitativ cit si In cazul malnutritiilor de durata
calitativ; determina cresterea in greutate si instalarea supraponderii se observa si:
si obezitatii;
1) Tulburarea dezvoltarii morfo-
b) partiala: aportul alimentar este excesiv calitativ in: lipide
functionale a organismului;
( dislipidemii si cresterea morbiditatii prin boli cardiovasculare),
2) Scaderea capacitatii de efort
glucide ( cresterea incidentei obezitatii, diabetului zaharat, cariilor
fizic si intelectual;
dentare), proteine (hiperuricemii, guta, litiaza urica), minerale
3) Scaderea capaciatatii de aparare
(excesul de sodiu - HTA, infarct miocardic, excesul de fluor -
a organismului contra factorilor
fluoroza dentara, afectarea scheletului si renala), vitamine.
nocivi exogeni;
4) Scaderea capacitatii de
reproducere;
5) Scaderea duratei de viata.

Evaluarea statusului nutritional

Evaluarea statusului nutritional este un proces complex prin care se colecteaza, sorteaza si integreaza
informatiile clinice, paraclinice, de laborator, etc privitoare la starea de nutritie a unui individ.

OMS propune urmatoarele sisteme de evaluare ale starii de nutritie:

1) Studiul nutritional ( ancheta nutrionala): stabileste nivelul nutritional de baza al unei populatii si
identifica colectivitatile cu risc la malnutritia cronica; este mai putin util pentru identificarea malnutritiei
acute sau pentru diagnosticul etiologic al malnutritiei;

4
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
2) Supravegherea nutritionala (controlul nutritional): monitorizare continua a statusului nutritional al
unui grup populational selectat. Controlul difera de ancheta nutritional datorita faptului ca datele sint
colectate, analizate si utilizate pe o durata extinsa de timp si identifica cauzele posibile ale malnutritiei
putind fi folosit pentru formularea si initierea masurilor de interventie la nivel populational; poate fi
aplicat si la nivel individual;
3) Screeningul nutritional: identificarea indivizilor malnutriti care necesita interventie medicala; acest
lucru implica o comparatie a masurilor individuale cu nivelele predeterminate de risc. Se poate aplica
atit la nivel individual cit si la nivelul grupurilor populationale considerate cu risc.

Metode de evaluare a statusului nutritional

In vederea organizarii unui sistem informational, in probleme de nutritive, FAO ( Food and Agricultural
Organization) si OMS au preconizat urmatoarele metode complexe:

1) Examenul clinic:
a) Anamneza (inclusiv mijloace specifice de investigare a aportului dietetic);
b) Examen fizic: masuratorile antropometrice si cautarea semnelor specifice anumitor deficiente
nutritionale;
2) Datele biochimice (investigatii de laborator) care au rolul de a identifica/ cuantifica deficitele
nutritionale majore si de a obiectiva intr-o anumita masura aportul anumitor nutrienti;
3) Datele paraclinice, in special procedeele de determinare a compozitiei corpului (cu diferite grade de
acuratete).

Anamneza dietetica. Scopul este de a reconstitui cit mai amanuntit pattern-ul cantitativ si calitativ al
aportului alimentar al pacientului.

Metodele de investigare a consumului alimentar sint clasificate in functie de marimea esantionului pe care se
lucreaza si de tipul informatiei aduse (tabel 1).

Tabel 1 Clasificarea metodelor de investigare ale consumului alimentar in functie de marimea


esantionului.

Nivelul de studiu Metoda utilizata


Individual Dieta pe 24 de ore
Istoricul dietetic
Chestionarul de frecventa alimentara
Jurnalul alimentar
Familial Metoda listei de alimente
Metoda inventarului
Cercetarea venitului familial
Colectiv Ancheta alimentara statistica
Analiza de laborator a portiilor de mincare
National Bilantul alimentar national

5
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
Tabel 2 Avantajele si dezavantajele metodelor de evaluare a aportului alimentar

Metoda Avantaje Dezavantaje


Dieta ( ancheta) pe Permite evaluare cantitativă Solicitare crescută pentru investigator
24 ore Accesibilă Nu identifică unele obiceiuri (sărbători, zile
Solicitare redusă pentru subiect odihnă)
Nu influențează comportamentul alimentar Subevaluarea aportului
Chestionarul de Permite evaluare cantitativă Evaluarea cantitativă poate fi imprecisă
frecventa Informații complete Solicitare crescută pentru subiect, erori
Nu influențează comportamentul alimentar de inregistrare
Jurnalul alimentar Permite evaluare cantitativă Solicitare crescută pentru investigator
Crește gradul de motivare al subiectului Solicitare crescută pentru subiect
Influențează comortamentul alimentar
Istoricul alimentar Evaluare individualizată Dificultați de cuantificare
Informații nutriționale complete Solicitare crescută pentru subiect,
Cost mai mic (?) erori de inregistrare
Nu influențează comportamentul alimentar

Antropometria nutritionala. Se poate defini ca fiind masura variatiilor dimensiunilor fizice si a


compozitiei corpului omenesc la diferite nivele de virsta si grade variate de nutritie. Aduce date rapide si
cantitative in aprecierea starii nutritionale; metoda utilizeaza masuratori, indici si indicatori antropometrici
si este utila atit in depistarea malnutritiilor prin carenta cit si a celor prin exces.

Masuratorile antropometrice. Sint determinari de baza reprezentate de greutate si inaltime, la care se aduga
perimetre ( cranian corelat cu dezvoltarea creierului, toracic corelat cu dezvoltarea aparatului respirator,
abdominal corelat cu supraponderea si obezitatea), circumferinte (a bratului, a gambei), pliuri cutanate
(bicipital, tricipital, suprailiac, etc), selectate in functie de categoria de virsta investigate si de scopul urmarit.
La copii, aceste determinari se numesc masuratori de crestere.
Circumferința abdominală

Măsurarea se face la mijlocul distanței dintre creasta iliacă


și rebordul costal, la sfârșitul unei expirații obișnuite în
plan orizontal. Optim (risc minim): ≤ 94 cm la bărbați, ≤
80 cm la femei

Circumferința șoldurilor

Măsurată la nivelul proeminenței maxime a curburii


șoldurilor, în plan orizontal

Raportul talie/șold. Optim: ≤ 0.9 la bărbați, ≤ 0.7 la


femei

Fig. 1 Distributia obezitatii (gluteo-femural, abdominal)

6
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
Indicii antropometrici. Sint asociatii de masuratori, fiind recomandati de OMS ca fiind mai fideli in
aprecierea starii de nutritive decit determinarile directe. Dintre indicia corelativi mai frecvent utilizati sint
perimetrul cranian/virsta, greutate/virsta, inaltime/virsta, greutate/inaltime, indicele ponderal (IP), indicele de
masa corporala (IMC).

O metoda globala de evaluare a statusului nutritional, impune determinarea greutatii ideale a individului sip
e baza ei calcularea diferentei dintre greutatea reala sic ea ideala a subiectului.

Tabel 3 Calcularea greutatii ideale (GI)

Persoane sub 20 de ani Formula lui Lorentz


a) Pentru fete GI = T-100 - (T-150)/2
b) Pentru baieti GI = T-100 - (T-150)/4
T reprezinta inaltimea in cm
Pentru adulti Formula recomandata de OMS si Metropolitan Life Insurance
a) Pentru femei GI = [ 50+0,75 x (T – 150) + (V-20)/4] x 0,9
b) Pentru barbati GI = [ 50+0,75 x (T – 150) + (V-20)/4] x 1,0
T reprezinta inaltimea in cm, iar V reprezinta virsta in ani

Pentru evaluarea greutatii reale a subiectului se determina indicele ponderal (IP), care reprezinta valoarea
procentuala a greutatii reale din cea ideala si poate fi o valoare pozitiva sau negativa.

IP = (G reala - G ideala) x 100/ G ideala


IP < -10% subpondere
IP > +10% suprapondere
IP in intervalul -10% + 10% releva normopondere

Indicele de masa corporala (IMC) denumit si indicele Quetelet

IMC = Greutatea (kg) / Inălţime² (m)


normal 18.5 – 24.9 kg/m2
suprapondere 25 – 29.9 kg/m2
obezitate ≥ 30 kg/m2
gradul I 30 – 34.9
gradul II 35 – 39.9
gradul III ≥ 40 (obezitate morbidă)
subnutritie < 18.5 kg/m2
IMC-ul masoara greutatea corporala corectata pentru inaltime, dar nu face diferenta in cazul supraponderii
daca aceasta s-a realizat prin exces de adipozitate, musculatura sau edem. Se impune astfel si masurarea
compozitie corporale.

7
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL

Fig.2 Masurarea compozitie corporale (de la stinga la dreapta): Pliul cutanat, Absorbțiometria duala a
razelor X (DEXA/DXA), Bioimpedanța (impedanta bioelectrica).

Indicatorii antropometrici. Termenul de indicator se refera la utilizarea si aplicarea in practica a indicilor;


exemple:

1) O greutate/virsta scazuta la copii este indicator al insuficientei ponderale, recomandat pentru evaluarea
schimbarilor in amplitudinea malnutritiei in timp;
2) O scadere a inaltii/virsta la copii este indicator al intirzierii cresterii, care semnifica o subalimentatie in
antecedente sau o malnutritie cronica;
3) O greutate/inaltime scazuta la copii este indicator al subalimentatiei acute sau a emacierii;
4) Greutatea scazuta la nastere ca indicator al malnutritiei materne (prin carenta)

Tabel 4 Avantajele si dezavantajele antropometriei nutritionale

Avantaje Dezavantaje
Metoda simpla, sigura, neinvaziva, aplicabila la Metoda relative insensibila care nu poate detecta
grupuri mari populationale; dezechilibrul nutritional dupa perioade scurte de
Echipamentul necesar este ieftin, portabil durabil; deficienta;
Nu necesita personal cu o inalta calificare; Evidentiaza numai acele anormalitati nutritionale
Metodele sint precise si au acuratete crescuta; care au ca efect modificarea dimensiunilor
Informatia este generate de un istoric nutritional corporale fiind incapabila sa identifice o deficienta
indelungat, care nu poate fi obtinut prin alta metoda; specifica unui nutrient (carenta de fier).
Metodele pot fi utilizate pentru evaluarea schimbarilor
statusului nutritional in timp si de la o generatie la alta

8
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
Semnele clinice cu relevanta nutritionala. Examenul fizic in cadrul evaluarii statusului nutritional are ca
scop principal fundamentarea ipotezelor care sint emise in cursul anamnezei si al masuratorilor antropometrice.
Desi cea mai frecventa tulburare “autonoma” a statusului nutritional intilnita in practica este obezitatea, practice
toate bolile cronice sint caracterizate prin risc de denutritie, fie globala prin reducerea aportului (malnutritie
protein-calorica) sau predominant proteica (sarcopenie sau sindrom “wasting”).

Evidentierea denutritiei prin examenul fizic semnifica de obicei un stadiu avansat al acesteia; mai frecvent
pot fi demonstrate semne clinice caracteristice anumitor deficite nutritionale specifice (tabel 5).

Tabel 5. Semne si simptome cu semnificatie clinica

Categorie Semne si simptome


Generale Casexie, anorexie, pierderea reliefurilor musculare, astenie musculara, cantitatea de tesut
adipos ( marita, micsorata, disparuta)
Piele Acanthosis nigricans (sindrom metabolic, diabet zaharat);
Echimoze (deficit de vitamina K, vitamina C);
Dermatita pelagroida (deficit de proteine, riboflavina, niacina, zinc);
Hiperkeratoza foliculara (deficit de vitamina A);
Ulcere de presiune (diabet zaharat, deficit de vitamina C, deficit de zinc);
Paloare (deficit de fier, deficit de vitamina B12, deficit de cupru, deficit de vitamina E)
Piele uscata, ingrosata (deficit de acid linoleic)
Par Depigmentare, fragilitate (deficit de proteine);
Alopecie regionala (deficit de zinc, deficit de biotina)
Ochi Orbire nocturna, keratomalacie (deficit de vitamina A);
Fotofobie, inflamatie conjunctivala (deficit de riboflavina)
Gura Stomatita angulara (deficit de fier, deficit de riboflavina); glosita (deficit de B2, B12, B9, B6);
Singerari gingivale (deficit de vitamina C, riboflavina); carii dentare (deficit de fluor)
Git Gusa (deficit de iod); marirea in volum a parotidelor (deficit de proteine)
Torace “matanii” costale (deficit de vitamina D)
Abdomen Obezitate abdominala (sindrom metabolic, risc cardiovascular);
Diaree cronica (deficit de vitamina B12, acid folic, niacina, proteine);
Hepatomegalie/ascita (kwashiorkor, alcoolism, deficit de proteine)
Cord Insuficienta cardiaca (deficit de tiamina, deficit de seleniu, anemie)
Aparat genital Hipogonadism, pubertate intirziata (deficit de zinc, marasm, tulburari de comportament
alimentar)
Extremitati Ataxie (deficit de B12); edeme (deficit de tiamina, deficit de proteine);
Deformari osoase (deficit de vitamina D, deficit de calciu);
Pierderea reliefurilor musculare (deficit proteic, deficit de vitamina D, deficit de magneziu)
Unghii Koilonichie (deficit de fier)
Sistem nervos Delir, dezorientare (deficit de tiamina, niacicina, vitamina E, alcoolism);
Hipo-/areflexie (deficit de vitamine ale complexului B);
Oftalmoplegie (deficit de vitamina E, tiamina);
Neuropatie periferica (deficit de tiamina, de B12).
Evaluarea clinica prezita o serie de avantaje:

9
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
1) poate releva semne si simptome ale unui dezechilibru nutritional in faza clinica;
2) aduce informatii valoroase cu privire la etiologia deficientei nutritive;
dar prezinta si o serie de limite, motiv pentru care necesita cooperare cu celelalte metode prezentate.

1) imposibilitatea de diagnosticare a unui dezechilibru nutritional in faza subclinicala;


2) deficientele nutritive nu se limiteaza la o singura trofina, ci sint polideficiente in
care cea dominanta imprima caracterul tabloului clinic;
3) aceeasi deficienta nutritionala se poate manifesta prin semne clinice diferite in
functie de modul cum s-a instituit deficienta: suprimare brusca si totala a
nutrientului respectiv (forma acuta) sau reducerea partial si pe timp indelungat
(forma cronica).

Investigatiile de laborator. Sint utilizate de rutina in practica evaluarii statusului nutritional, avind o serie
de avantaje:

1) sint obiective;
2) necesita doar in mica masura cooperarea pacientului;
3) pot detecta anomalia inainte de a devein clinic manifesta si de a se repercuta asupra indicatorilor
antropometrici, dar rezultatul examinarii poate fi influentat de o multitudine de factori (endogeni si
exogeni), motiv pentru care necesita interpretarea in contextual evaluarii clinice, antropometrice, si a
dietei.

Exista in prezent un mare numar de derminari biochimice care au semnificatie nutritionala: teste pentru
evaluarea aportului energetic si proteic, biomarkeri ai sindromului inflamator, metode de estimare a compozitiei
corpului (teste paraclinice).

Evaluarea aportului/statusului energetic si proteic. Aceste teste biochimice evalueaza atit aportul dietetic,
cit si compartimentele proteice ale organismului; aceste doua aspect nu pot fi separate deoarece:

1) un aport energetic adecvat este esential pentru mentinerea statusului proteic optim, in caz contrar
proteinele vor fi utilizate energetic (ineficient) pentru producerea de energie prin gluconeogeneza;
2) un aport proteic optim cantitativ si calitativ (in special prin aportul de aminoacizi esentiali) este decisiv
pentru integrarea structurala si functionala a compartimentelor proteice;
3) cele doua mari compartimente proteice ale organismului (musculature scheletica si cel visceral,
reprezentat de “pool”-ul de albumin) au semnificatie diagnostic si prognostica diferite, deci trebuie
investigate separat.

Cu exceptia determinarii colesterolemiei totale si a creatinei urinare, aceste teste masoara concentratiile
plasmatice ale unor proteine (tabel 6) care sint corelate cu: rata de sinteza hepatica a proteinelor
(determinate si de procesul inflamator prezent in afectiunile acute), cu aportul dietetic si cu anumite
evenimente (morbiditate cardiovasculara, mortalitate, etc).

Tabel 6 Proteine plasmatice utilizate ca biomarkeri ai aportului

10
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL
Proteina T 1/2 plamatic Valori normale Albumina
Albumina 18-20 zile 33-60 g/l
Transferina 8-9 zile 2,6-4,3 g/l Sintetizata exclusiv in ficat (≈ 12g/zi);
Prealbumina 2-3 zile 0,2-0,4 g/l
Proteina de 0,5 zile (12 ore) 0,03-0,06 g/l Valori sub 3,4 g/dl sint diagnostic pentru denutritie
transport a protein-calorica si asociaza risc de mortalitate in
retinolului
Fibronectina 0,15 zile 1,6-1,9 g/l

Transferina

Rolul fiziologic este de transport al fierului din


depozite (ficat) catre locurile de utilizare
metabolica (maduva osoasa hematopoietica);

Rata sa de sinteza pare a fi influentata aproape


exclusiv de aport (avantaj fata de albumina).

Fig.3 Transferina

Testele folosite pentru evaluarea aportului dietetic pot fi:


1) de screening: colesterolemia totala, albumina plasmatica, indexul creatininei urinare;
2) de rutina: balanta azotata, numaratoarea limfocitelor;
3) de confirmare: transferina, proteina de transport a retinolului (RBP), proteina de transport a tiroxinei
TBP), factorul de crestere insulin-like 1.

Colesterolul seric total Indexul creatininei urinare ICU (indexul


creatinina-inaltime)
Are specificitate si sensibilitate reduse in
calitate de marker al statusului nutritional; Este raportul dintre cantitatea de creatinina urinara
eliminata de un individ in 24 de ore si cantitatea
Valori sub 150-180 mg/dl (in absenta terapiei) considerata normala pentru o persoana de aceeasi
este un indicator indirect pentru aport caloric virsta si sex.
si proteic deficitar, la pacientii cu risc
nutritional; Valoarea intre:
a) 90-100% exclude denutritia proteica;
Relatia dintre colesterolemie si mortalitate are b) 80-90% denutritie proteica usoara;
forma grafica de “J” sau “U”, mortalitatea c) 60-80% denutritie proteica moderata;
fiind minima la valori de 200-220 mg/dl. d) sub 60% denutritie proteica severa

11
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
EVALUAREA STATUSULUI NUTRITIONAL

Fig.4 Valori normale pentru excretia urinara de creatinina/24h/inaltime ( 18 mg/kg femei, 23 mg/kg barbati)

Biomarkeri ai sindromului inflamator (proteina C-reactiva si citokinele inflamatorii). Sindromul


inflamator subclinic este o entitate care a fost descrisa in ultimii 20 de ani si care este asociata cu:

1) boala cardiovasculara incepind cu cel mai precoce stadiu cuantificabil al sau, disfunctia endoteliala;
2) denutritia, in special cea proteica.

MIA (malnutrition-inflammation-atherosclerosis) sau MICS (malnutrition-inflammation complex


syndrome) - a determinat ca printr-un consens european (2003) sindromul denutritiei sa fie clasificat in doua
tipuri: inflamator si non-inflamator.

Datele paraclinice (evalurea compozitiei corpului). Estimarea cit mai precisa a compozitiei corpului este
de mare importanta pentru evaluarea statusului nutritional, deoarece modificarile relative ale compartimentelor
corpului influenteaza semnificativ valoarea diagnostic a celorlalti parametric nutritionali (edemele pot modifica
valoarea IMC, ascita poate face inutilizabila circumferinta abdominala ca parametru diagnostic).

Absorbtiometria duala a razelor X (DXA). Diferite tesuturi absorb in proportii diferite razele X din doua
fascicule cu energie diferita; masurarea acestor niveluri de atenuare permite cuantificarea globala si regionala a:
tesutului osos scheletic (inclusiv gradul de mineralizare), masei grase (FM), masei slabe non-scheletale (FFM).

Impedanta bioelectrica. Reprezinta rezistenta tesuturilor la trecerea unui curent electric alternativ de
intensitate slaba; aceasta marime este dependent in esenta de densitatea (continutul in apa, care este conductorul
de electricitate) tesuturilor si este analizata de obicei la frecventa de 50 kHz.

Apa totala a corpului (TBW). Este estimate prin dilutia in plasma (urina, saliva, etc) a unor izotopi ai
hidrogenului (deuteriul, tritiul) sau ai potasiului. Calcularea FFM prin intermediul TBW asuma conventia ca
TBW constituie in medie 73% din FFM, insa acest procent poate varia in functie de virsta, sex, stare de
hidratare intre 66% si 80% ceea ce poate conduce la erori importante.

12

S-ar putea să vă placă și