Conversie PIPP

Anul I, Sem.II, Pitesti

Cursant: Ungureanu Daniela

Câinele şi căţelul
Grigore Alexandrescu

Fabula este una dintre speciile literare cele mai indragite de copiii mici, datorita
faptului ca prezinta intamplari sau evenimente specifice lumii animalelor, plantelor
sau obiectelor si are un substrat satiric, alegoric.Ca si provenienta fabula este de
origine latina „fabula, ae”, si desemneaza anumite intamplari traite sau
imaginare.Are doua acceptiuni:
 Tesatura anecdotica, nucleu de fapte din care se constituie actiunea;
 Scurta povestire alegorica, in proza sau in versuri, prin care se satirizeaza
anumite forme de comportament sau trasaturi caracterologice, cu finalitate
morala, exprimata explicit sau implicit. ( Dictionar de termini literari, 1976,
pp.168-169)
Prima culegere de fabule esopice a fost realizata abia in jurul anului 300 i.Hr de
catre Demetrios din Phaler. Latinii Fedru (sec. I d.Hr, in perioada imparatului
Tiberiu) si Avianus (sec. al IV-lea d.Hr) alcatuiesc si ei Aesopi Fabulae. Dupa o
perioada de absenta, fabula revine in prim plan in perioada clasicismului francez
fiind cultivate de catre La Fontaine, Fenelon, La Motte, Florian, Aubert etc.

Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai importanti fabulisti
ai literaturii noastre.Foloseste ca izvoare de inspiratie prototipuri din fabulele lui
La Fontaine, Florian Voltaire, Kralov, insa le recreeaza si adapteaza potrivit cu
moravurile si tendintele existente la noi.
Cele mai cunoscute fabule ale sale sunt „Cainele si catelul” , „Boul si vitelul”,
„Vulpea liberala”, „Toporul si Padurea”, „Dreptatea Leului”, „Lupul moralist”
etc.Prin acestea autorul condamna impostura si demagogia existente in societatea
romaneasca de la jumatatea secolului al XIX-lea, facand o radiografie a acesteia,
pe cat de transanta, pe atat de ampla.La fel ca si Fontaine, prin intermediul
animalelor, scriitorul satirizeaza cele mai crunte vicii si defecte umane precum:
fatarnicia, ipocrizia, mandria, lasitatea, linguseala, prostia, naivitatea, zgarcenia
etc.Ca si procedee artistice, autorul foloseste antiteza, povestea alegorica, dialogul.
(Grecu.M, 2018, p.144)
Structura compoziţională a fabulei se distinge prin două părţi: prima este
dezvoltată şi cuprinde relatarea evenimentelor din lumea animalelor, fiind o
povestire alegorică; partea a doua cuprinde morala sau învăţătura care se desprinde
din povestire. Dacă în prima parte scriitorul este narator, în cealaltă el devine un
moralist care meditează asupra întocmirii strâmbe a lumii pe care o satirizează.
Cele două părţi nu au o succesiune fixă. De exemplu: fabulele lui Alexandrescu se
termină cu morala, pe când unele din fabulele lui La Fontaine încep cu morala sub
forma unui enunţ, care apoi este ilustrat printr-o povestire. (Lazar.N, Suport de
curs)

Opera literara ”Cainele si catelul” de G.Alexandrescu este o fabula.Ea a fost

publicata in anul 1842 in volumul ―Poezii /de G.Alexandrescu.In aceasta fabula
poetul critica ipocrizia si demagogia unora dintre contemporanii sai,care viseaza sa
parvina si sa se imbogateasca,desi sunt lipsiti de orice merit. 
Fiind o opera epica,fibula are un narator care povesteste intamplarea la persoana a 
–III-a.(relaterea obiectiva):/Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare,/Samson,dulau
de curte…/
 Principalul mod de expunere este dialogul şi de aceea fabula are aspectul unei
scenete cu trei personaje, dintre care două intră în dialog - câinele şi căţelul - iar al
treilea este doar ascultător, având statutul de personaj-martor.
Compoziţional, această fabulă este alcătuită din două părţi inegale: sceneta
propriu-zisă, care este mai mare ca întindere şi morala, concentrată în doar două
versuri, care decodifică întâmplarea povestită, sugerând şi atitudinea autorului.
Titlul “Câinele şi căţelu”l anunţă pe cei doi protagonişti ai fabulei. 
Personajele fabulei sunt luate din lumea animalelor: Samson,/dulaul de curte ce
latra foarte tare/,catelul Samurache si ―un bou oarecare/.
Aceasta fabula apare ca o mica sceneta dialogata, cu o secventa epica de
dimensiuni reduse.Discursul demagogic al dulaului Samson este relevant chiar de
la inceput, cand acesta isi manifesta dispreturirea fata de “lupi,ursi, lei si alte
dobitoce”, aratand “ cat ii sunt de urate” acestea si ca traiesc cu falsa impresie ca s-
ar trage dintr-un neam mare.Faptul ca aceste animale cred “ca pertuiesc ceva”,
oamenii considera adesea ca intre ele, “ in tari civilizate”, exista egalitate.Astfel,
dulaul Samson face dovada unei aparente modestii, pentru ca, de fapt, el
dispretuieste cu fatarnicie, originea celorlalte animale.Catelul Samurache, desi
linistit si la locul lui, naiv, indrazneste sa se amestece in discutie cu Samson si sa-i
numeasca “fratii mei” pe ceilalti, lucru care atrage mania dulaului. Revoltat, dulaul
Samson ii adreseaza o serie de jigniri catelului Samurache, numindu-l “potaie”,”
lichea nerusinata”, promitandu-i chiar o bataie.Fiind convins de inegalitatea puterii
dintre ei, catelul se retrage umilit si rusinat, fabula incheindu-se cu morala:
“Aceasta intre noi adesea o vedem, / Si numai cu cei mari egalitate
vrem.”(Vrabie.D, 2009.p.71)

In acest dialog, prin animalele personificate, autorul vrea sa vorbeasca, de fapt,

despre egalitatea dintre semenii sai.Onomastica personajelor se refera la
infruntarea inegala, marcand opozitia dintre putere si nonputere, dintr-o treapta
sociala superioara si una inferioara, dintre viclenia maturitatii si naivitatea insului
foarte tanar, dintre solemnitate si protestul galagios (Samson, eroul biblic,
expresia puterii/ Samurache, cu sufixu- ache, cu sugestia de micime, diletantism,
lipsa de experienta).
Astfel, cainele cel mare, Samson, intruchipeaza omul demagog, fatarnic si
ipocrit care , prin vorbe marete si lauda de sine, spera sa parvina si sa ajunga in
randurile celor mari.In antiteza cu el, catelul Samurache este simbolul omului
simplu, modest, usor naiv, care accepta cu usurinta laudele altuia si chiar da
crezare vorbelor nesincere si feluritelor promisiuni desarte, ramanand chiar rusinat
si umilit la ploaia de invective si apostrofari care-i sunt adresate.(Albu.M, 2014,
p.144).
Căţelul Samurache este tipul omului naiv şi cinstit, deoarece crede tot ce aude şi
se lasă adesea păcălit de aparenţe. Boul „oarecare” sugerează prostia şi lipsa de
opinie a oamenilor, deoarece el asistă nepăsător la dialogul celor doi.

Personajele fabulei sunt construite antitetic, iar numele lor au rol caracterizator.
Deşi este o operă literară epică, modul de expunere dominant este dialogul care are
rol primordial în evidenţierea trăsăturilor morale ale personajelor, iar naraţiunea
face legătura între cele două secvenţe dialogate.
Alaturi de naratiune autorul foloseste si dialogul viu dintre personaje,facand ca
fabula sa semene cu o mica sceneta.
 Limbajul operei se caracterizeaza prin umor si oralitate.Sursele umorului sunt
diverse.In primul rand umorul este generat de situatia comica in care este pus
Samurache.Naiv si credul,vine sa –si arate iubirea fata de prietenii sai care il
ameninta cu bataia.Alta sursa de umor este contrastul dintre aparenta si
esenta,dintre ceea ce vrea sa para Samson si ceea ce este in realitate.In opera exista
un comic de limbaj,creeat de cuvinte si expresii care starnesc rasul.(“lichea
nerusinata; potaie”).
Oralitatea este calitatea stilului unei opera literare de a parea vorbita,nu
scrisa.Oralitatea fabulei este data de numeroasele elemente specifice limbii vorbite:
vocative(“noi,fratii tai ,potaie!”),forme de viitor popular(“o sa-ti dam o
bataie“),cuvinte si expresii populare (“lighioana proasta;sadea;o am de bucurie”).
Morala fabulei se afla la sfarsit,in ultimele doua versuri.Autorul constata cu
amaraciune ca in societatea vremii sale multi oameni seamana cu Samson,fiind
ipocriti,demagogi si parveniti,dornici de a se capatui fara a avea vreun
merit:”Aceasta intre noi adesea o vedem /si numai cu cei mari,egalitate vrem.”
In final, cititorul intelege ca scriitorul satirizeaza prin dulaul Samson pe
demagogul din toate timpurile, autorul reusind sa puna in scena reprezentantii
societatii contemporane lui, asa cum aprecia si Barbu Stefanescu Delavrancea:
“ Intr-o suta douazeci de pagini vezi o lume intreaga, ascunsa sub pielea
dobitoacelor sale…Un norod intreg, intabulat cu toate vietatile lui, cu toate vitiile
noastre.”(Vrabie.D, 2009, p.72)
Fabule cum ar fi “Boul şi viţelul”, “Lupul moralist”, “Câinele şi căţelul”,
“Şoarecele şi pisica”, sunt accesibile copiilor, oferindu-le o lume atractivă, dar
totodată dându-le o lecţie cu puternice încărcături etice.

Bibliografie:

1.Albu, Marta, Literatura romana si literatura pentru copii, Editura Aius,

Craiova, 2014.
2.Adriana Nicoleta Lazar, Literatura pentru copii, suport de curs
3.Grecu, Marius-Valeriu, Sinteze de literatura pentru copii, Editura Sitech,
Craiova , 2018
4. Vrabie, Diana, Literatura pentru copii, Editura Integritas, Chisinau , 2009
5. Dictionar de termeni literari , Editura Academiei, Bucuresti , 1976
 Aplicatie practica

Clasa pregatitoare

Prin desfăşurarea acestui proiect vom avea ocazia să descifrăm împreună cu copii ceea ce este
specific fabulei prin intermediul internetului şi a altor surse de informare.

SARCINA DE LUCRU – Copiii se vor împărţi în patru grupuri şi fiecare grup îşi va asuma câte
un rol.

I. NARATORII – îşi vor desemna un reprezentant pentru a povesti ceea ce se întâmplă în

fabulă.

Samson, dulău de curte, un câine mare, mare şi puternic era revoltat împotriva celor care se cred
nobili şi el nu vroia decât egalitate, că şi el s-ar putea să se tragă din “ viţă de nobili” dar nu-i
place s-o arate.

Cum vorbea el aşa cu un bou, stând pe scaun într-o curte, căţelul Samurache, care era mic, slab,
sărac şi necăjit l-a auzit şi s-a apropiat de ei cu încredere, adresându-se fratelui său mai mare cu
formula “fraţii mei”.

Samson la auzul acestor cuvinte se îngrozeşte şi începe să ţipe şi să-l ameninţe pe bietul
Samurache, că o să-i dea o bătaie de o să-l pomenească şi acesta s-a făcut mic, mic zicându-i
dulăului că” el a zis că vrea egalitate.”
Atunci dulăul Samson s-a înfuriat şi mai tare şi supărat cum era l-a făcut pe Samurache lichea
neruşinată.

- Tu nu ai înţeles ce vreau eu să spun, a zis dulăul, eu vreau egalitate dar nu pentru căţei, ci
numai pentru cei mari.

II. PERSONAJELE –vor reproduce dialogul dintre personaje, scoţând în evidenţă trăsăturile
negative.

III. GRAFICIENII – vor ilustra prin desen o hartă a personajelor în care acestea vor fi aşezate
în ordinea gravităţii defectelor.,

IV. MORALIŞTII – vor sesiza defectul criticat în morala fabulei şi tot ei vor găsi un proverb
care să surprindă morala fabulei precum şi alte proverbe.

Dulăul dorea egalitate cu ce-i mai puternici decât el dar faţă de cei slabi dorea să menţină
distanţa, să-i privească şi să le vorbească de sus, să le arate că el este mai puternic.

SURSELE DE INFORMAŢIE ONLINE

http://www.romanianvoice.com/culture/povesti/index.php.

http://ro.wikisource.org/wiki/fabule.

http://89.32.30153/pozeexn/poze/pozeexn/38.jpg.

http://www.copilasul.com/fabule/fabule3.php

http://fabule.ro/

JOCUL DE ROL
- Copiii au interpretat rolurile stabilite folosind costumaţiile confecţionate de părinţi şi au
transpus în joc comportamentele personajelor.