Maria Berényi

În pragul noului mileniu

Berényi Mária

Új évezred küszöbén
 Maria Berényi

În pragul noului mileniu

Berényi Mária

Új évezred küszöbén

Giula-Gyula, 2002
Publica ie a Comunit ii Cercet torilor i Creatorilor Români din Ungaria
A Magyarországi Román Kutatók és Alkotók Közösségének kiadványa

Coperta i ilustra iile de:

Illusztrálta és a borítót tervezte:
Stella Sant u

Editor responsabil
Felel s kiadó
Elena Csobai

Volum subven ionat de:

Funda ia Public
”Pentru Minorit
ile Na ionale  i Etnice din Ungaria”
i
Ministerul Patrimoniului Culturii Na ionale

A kötet
A “Magyarországi Nemzeti és Etnikai Kisebbségekért” Közalapítvány
és
a Nemzeti Kulturális Örökség Minisztérium
támogatásával készült

ISBN 963 202 876 7

Nu pot pleca i nu pot s r mîn

Eu stau i azi la început de drum

în jurul meu doar pulbere i scrum
nu pot pleca i nu pot s r mîn
cum s aleg între dou direc ii,
între dou dorin e
sînt condamnat la neputin
cu ochii injecta i de cea
privesc nostalgic spre necunoscut
 Singur

iat -m singur
în fa a acestei coli de hîrtie
caut cuvîntul virgin,
cel nerostit de nimeni
ascult mesajele
universului f r sfîr it
camera e împov rat
de t cerea mea
aud cum se destram
un suflet undeva
în gol privesc
i m pierd mereu
În jur totu-i pustiu i s lbatic

O iau înspre suflet, îl pip i încet

De ce spre geamuri închise privesc

M întîmpin soarta i lacrima drumului

Nimic nu e cert, nimic nu e sigur

Încerc s -mi echilibrez pa ii

În jur totu-i pustiu i s lbatic
Stau liber ca o pas re în cer

sînt un ciob dintr-un vas

imposibil de reconstituit
nimeni nu m poate cunoa te
stau liber ca o pas re în cer
sînt încurcate liniile norocului
desenate în palm -mi
via a îmi pare melodie funerar
o floare de toamn pun la icoan
 Monolog

M sperie timpul f r întîmpl ri i fapte

Încep discu ii întortocheate despre via i moarte

Numai gr iesc cu gura, ci numai cu sufletul

Am fric s nu se sparg amfora inimii în mii de cioburi

În lini te i singur tate miros floarea melancoliei

A vrea s m v d în perspectiva ve niciei
 Cam atît

cînd ceasul îmi va bate clipa sfîr itului

voi a eza pe altarul gurii cuvinte sfinte
voi cutreiera mult printre rînduri
i voi s di floarea de limb dulce
Pa ii mi-s mai gînditori

nici somn, nici vis, nici real

mi se duc zilele, anii
pa ii mi-s mai gînditori
merg spre Castelul Amintirii
îmi duc tinere ea defunct pe umeri
m caut în ochii copiilor
cuvinte natale
m cheam -n oapt
stau la marginea drumului
p r sit sau p r sindu-i pe al ii
 ***

Împov rat de gînduri, de ani,

de-atîta dor dup mam
îmi pare drumul mohorît i lung
remu carea-mi risipe te
sufletul pustiu
antenele din mine au împietrit
lacrimi mari m prind de gît
inima-mi e n p dit de triste e
inele de t cere îmi cad pe gur
pîn la gît stau îngropat -n amintire
Îmi întorc fa a spre crucea t cerii

Calc încet peste frunza c zut

Lumea e tot mai trist i gr bit

Îmi întorc fa a spre crucea t cerii

Cît lumin i cît întuneric

Oglinda îmi arat un chip ce nu-i al meu

i toamna ruginie se strecoar mereu
 Drum prea pu in umblat

Gînduri i stele deopotriv cad

Umblu pe un drum prea pu in umblat

Flori de ghea pe urma pa ilor mei

Nu tiu prin cîte viziuni o s trec

Pa ii grei din lini te se rup

Obosit murmurul timpului ascult
 Nostalgia fericirii

din ceai ies aburi grei, de ment

prizonier în brazda ideilor,
stau i a tept c derea ploii
m joc cu amintirile ce-mi scald ochii
adun în mine zi, clip , secund
nostalgia fericirii îmi umple inima
R t cire

Din frageda tinere e

plecasem s aflu un adev r
dar nici pîn acum nu l-am g sit
r t cesc în pustiul acesta
f r drumuri
constat c uneori ajung prea tîrziu
alteori prea de vreme
nep s tori privim spre
r u i bine
Adev r c utat

Plecasem s aflu un adev r

pîn acum nu l-am g sit
Minciuna urc sportiv,
f r fric
în mansarda vie ii
noastre cotidiene
cuvinte i t ceri corupte
troneaz
cu mare pasiune
M repet...

M repet cum
se repet frunzele
Cum se repet i
iarba i anotimpurile
Se repet i
totu i sînt altele
M repet i
totu i sînt alta
Castel al absolutului

Fl mînd de orizonturi p dure e

a vrea s plec undeva
a vrea s plec pe un drum
unde nu a ajuns nimeni
a vrea s plec spre-o
insul pustie
s construiesc
un castel al absolutului
s inventez o lume departe
R t cesc printre cuvinte

De un singur vers am nevoie

i el refuz s se nasc
îl a tept noapte de noapte
Nimic, nimic, nimic
R t cesc printre cuvinte
printre atîtea cuvinte
c utînd poemul
care s -mi arate drumul
M chinuie hîrtia alb i amar
mi-e sufletul o tulbure oglind
ce-ncearc tremurînd s m cuprind
 Cunun de triste e

Stau în mijlocul anilor mei

Cr p tura vie ii cre te firesc

Amurgul îmi atinge c lcîiul

Geme în mine dezechilibrul

Împletesc cununa de triste e

Cuvîntul m ia cu el i m roste te

În ritm egal peregrinez prin timp

Sub bolta nop ii cu sclipiri de argint
La patruzeci de ani

La patruzeci de ani
sînt o poet perfect anonim
n-am f cut mai nimic
pentru nemurire
m-am risipit în
biblioteci i arhive
via a mea e prins
între dou coper i
timpul pierdut îmi
atîrn ca un bolovan
de gît
eu n-am primit nimic
de la lume
dar nici eu nu i-am dat
lumii nimic
 Aleea Triste ii

De cuvinte mai m-am dep rtat

nu mai aflu-n ele bucurie
Stau împietrit purtat doar de vise
M plimb pe Aleea Triste ii
soarta-mi antreneaz ironicul surîs
M schimb timpul cum
ne schimb pe to i
Drum pustiu

Pe valurile vie ii
printre furtuni
pe drum pustiu
c rîndu-mi disperarea
s tul de toate
z d rniciile i am girile
am tras casei
sufletului meu
toate obloanele
am blocat i intr rile i,
mai ales ie irile
Arborii vorbesc în urma mea

Nisip alb, nisip întins

Mi-am pierdut urmele
Caut unde-am fost – i plec,
i pe lîng mine trec
Harta-mi duce pa ii spre t ceri...
Pe valea stelelor trec t cut
i arborii vorbesc în urma mea
Am obosit

Am fost de serviciu
în acest deceniu
M-am luptat cu toate
morile de vînt
M-am m cinat în toate
morile din lume
Am obosit i fug de toate
Nu mai poate nimeni
s dea în mine
Eu am ajuns pîn -n
inutul de unde
nu se mai crede
i nu se mai sper
Ne mai r mîne doar
scheletul cuvintelor materne
 Lips de identitate

Cît am mai alergat între mine i mine

Cît m-am zb tut între cer i p mînt
Eu n-am voie s spun c nu tiu,
i n-am voie s spun c nu pot
Trag c ru a mizeriei noastre na ionale
În lumea aceasta lipsit de identitate
Lupt inegal

Am f cut tot
ce mi-a fost în putere
am ostenit, sînt clipe
cînd nu vreau s înving
am vorbit pîn
mi s-a ros limba de din i
voi tr i în continuare
cu nemul umirea i
dezn dejdile mele
cu tot ceea ce m
împiedic s fiu eu îns mi
Cuvintele s nu le risipim în zadar

S nu ne fie team de t cere

Cuvintele s nu le risipim în zadar
Strig tul intr în noi ca un co mar
Vorbele se las greu convinse

În limba singur t ii se pun întreb ri

Gîndul cerceteaz prin suflet cu indiferen
Privirea-i groaznic despuiat în oglind
Delirul domne te în via a plin de p cat i disper ri
 R t ci
i ne apropiem

Cînd avem vrere, nu avem curaj

i cînd avem curaj, e prea tîrziu
chiar de sîntem aproape
totu i sîntem departe
ne ridic m privirile unii spre al ii
r t ci i ne apropiem i ne îndep rt m
Trecem orbi pe lîng semeni

Nu mai avem timp, ne prelingem

gr bi i i trecem orbi pe lîng semeni
alerg m, alerg m narcotiza i de iluzii
o grab ne-n eleas ne arde t lpile
nimeni nu mai tie încotro se duce
pleci pe strad
i nu tii care e nebunul
în mica cîrcium clien ii ruginesc
la fiecare col de strad
ne întîmpin desenele obscene
cu to ii sîntem prizonierii
vie ii cotidiene
E atît de tîrziu între noi

Poate a venit vremea s ne privim în ochi

s practic m întîlnirea privirilor
mul i st m la fereastr
i luna clar o privim,
sîntem departe i înstr ina i
i încerc m s ne reg sim
rîdem i plîngem,
rostim cuvinte mînioase
i c ut m un mod
de a fi altfel
dar, s nu ne învinuim reciproc
e-atît de tîrziu între noi
nu-i nimeni s sufle în luminare
Sentiment

Avem numai o via

S ne-o tr im cura i
A inimii arip
S-o deschidem f r team
Chiar i atunci
Cînd ne chinuie te con tiin a
S l s m liber un loc cît de mic
Pentr-un salut prietenos
 Sisif

Sisif îndr gostit de piatra lui

construie te un drum al absolutului
cu ochi noi prive te trecutul
urm re te leag nul apei
soarta-i antreneaz ironicul surîs
nime-n lume nu-i g se te rana
nu tie s - i plîng jalnicul destin
în fa a oglinzii execut
mi c rile de bun r mas
 Eclips

Eclipsa de soare, cînd a-nserat la amiaz

Topise din oameni miezul n dejdii
Poate-i semn c-a început sfîr itul lumii
Lumina verzuie umed s-a scurs pe jos
Domina frica galactic
Tremurul clipelor domnea în v zduh
Vorbele de tain trebuiau spuse în oapt
Cerul brusc s-a întunecat peste urbea cenu ie
Era o înserare de iad
Soarele în cea plecase
Totul se p rea un carnaval cosmic
Supermarket al cuvintelor

În uria ul supermarket
al cuvintelor m uit împrejur
pe un raft g sesc
ma ini de fabricat iluzii
pe perete un motto, destul
de simpatic: “Nu farda i
i nu îndulci cuvintele”
corbul lui Poe în
glas tare îmi spune
c -mi tie adresa
într-o ram textul
din poezie lînceze te
spa iul e demonic
de aceea în el mul i
se r t cesc
cuvintele m urm resc,
vorbesc singure, vorbesc între ele
Expozi ie suprarealist

La expozi ia suprarealist
de la Paris
se vindeau sîni
din gum fraged
i supl
Era tot mai
var prin picturi
de Gauguin
Era soare
în lumina orbului
De pe pînze
curgeau priviri
moarte, t ceri,
sfî ieri
Peste visele vechi
se a terneau alte vise
Stelele se preg teau
de culcare
Somnul era
bîntuit de co mare
Sub poduri se
vindeau ultimele
speran e
Privirea-i cochet

ochi surîz tori i enigmatici

privirea-i cochet
dorin a p lmuit
a fructului oprit
ca o zei trone te
în bordeiele de ghea
cu vorbe dulci în gur
se face amor
în dosul perdelei
conturul trupului frumos
pe buze mierea soarelui
se strînge i-nmugure te s rutul
în magici ochi
r sare fericirea extatic
Vîntul fluier -n pustiu

l mpile de strad cu miile vegheaz

ora ul doarme ud în umezeala grea
un alcoolic trece pia a trist
în sta ia de metrou, la chio curi
se vînd videocasete, porno-foto
femei nocturne se a in
la col de strad
o curtezeanc se fardeaz în vitrin
noaptea e plin de orgii
se prelinge ironia
cotidian a supravie uirii
amare, prin noapte,
vîntul fluier -n pustiu
Plictisi i ne uit m în gol

Se las un val de oboseal

peste aceast lume programat
Cu to ii sîntem prizonierii
vie ii cotidiene
Plictisi i ne uit m în gol
Psihiatrul spune
c ne tremur mîna
i totu i noi scriem
operele noastre minore
Absurdul alearg liber
 Uimire

turnuri de soare i frunza în delir

pentru lini ti cuvintele se vînd

se ve teje te nevralgic mu chiul sufletului

vremea zace anonim la marginea de ertului

vîntul desparte în singur t i unice suflet i piatr

se deschide poarta min ii cînd visul se destram

noaptea se rupe în milioane de cioburi

în întuneric ghea a î i sculpteaz diamantul
 Vîrtej

nimeni nu mai tie încotro se duce

casa e pustie i strada e-n delir
sub t lpi se deseneaz universul
peste tot sînt ziduri i capcane
în creier încol e te iarba iluziilor
memoria î i leap d placenta
tramvaiul poart întîrzia ii veacului
limbile ruginite cer o clip de r gaz
11 septembrie 2001

E haos deplin.
Apa e cer, iar cerul e ap
Ce-i vii, rugîndu-i pe mor i
s ias din groap
Începe judecata din urm
T cere deplin
Groaza este st pîn peste omenire
Se respir printr-o singur gur
Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot i…cine r mîne.
Geam tul Lumii se strînge sub stînci
Disperare de secol

Impas general, criz ,

criz de ideal,
de lume, de via
Disperare de secol,
de vîrst , de ani,
de ore, de secunde
Mor i neplîn i în
ochi se oglindesc
zdren e de cer
în ierburi putrezesc
Nimic nu e cert

O u se deschide
i zece se închid
nimic nu e sigur
nimic nu e cert
inima toce te-un piept
pe buze stau cuvinte mute
în somn imagini biciuite
secolul aproape-n agonie…
lacrimi fierbin i se nasc
sub pleoape-nchise
ucide mîna, plînge gîndul,
se înfrînt tot p mîntul
 C utare

În aceast realitate bolnav

ne îngîn m reciproc
st m de vorb desp r i i
de propriile voci
ne uit m la drumul din spate
i nu tim cine eram
cum nu tim cine sîntem
ne c ut m acum la sfîr it de veac
Donatori de sînge

S fim donatori de sînge

secolului nostru agonic
avem datoria s ducem
mai departe mesajul
str mo ilor no tri
care vin s - i tr iasc
mai departe în noi
via a netr it
În a teptarea secolului XXI

În a teptarea secolului XXI

stau i m gîndesc în lini te
la cele ce am f cut
colind prin via culegînd
frunze îng lbenite
aud sunetele puternice ale realit ii
izbind visele mele fragile
privesc spre viitor cu groaz
privesc cu jale spre trecut
un suflet caut, cunoscut
Vîrst rotund

Ai zece ani,
copilul meu cel drag,
e prima vîrst -n
calendar rotund
te-a teapt
dep rt rile fugare
vei traversa
întinsurile toate
vei bea din ape
limpezi de izvor
î i doresc
s bei continuu
al vie ii
parfumat nectar
 Ziua de na tere

În ziua cînd m-am n scut

era prim vara în toi
liliacul înflorea
îngerii cîntau la flaut
umbla poezia în degete
p rea fericit
în lichidul plînsului
îmbobocea mugurii
floarei de speran
Galaxii c l toare

În palatul
Speran ei
sentimentele
au orizont
Iar gîndurile
sînt galaxii
c l toare
Trec pe sub
cerul acoperit
de soare
 Noapte senin

Noaptea a fost cald i senin

Toate stelele ciocneau pahare de vin
i-mi d deau s gust pu in i mie
Am comandat pentru
To i cei prezen i veselie
 Poala prim verii

Culc fruntea-n poala prim verii

pacea nop ii blînd coboar
închid ochii – i ascult
coardele dulci de lini te
stelele se preg tesc de culcare
oceane verzi de frunze
acoper cerul
ape sub iri spal
pleoapa visului
Rîuri de var lin

Soarele r sare,
îl v d str lucind
Sub s rutul lui
florile se-aprind
Rîde i flori, înv p iate
de al soarelui s rut
Rîde i f r nici o grij ,
vara este la-nceput
Pe blîndele sc ri de filde
urc u or lumina
Rîuri de var lin
îmi spal retina
 Toamn

e septembrie cu frunz amar i rece

pe buze s ruturi mincinoase i triste

soarele-i pierdut în cea

tresare sub rou firul de iarb

natura-n somn adînc se pierde

în rugin se tope te foaia verde
 Toamn lichid

Toamna plînge-n ploaie

Semafoarele dorm i viseaz
Pîlpîie-n ochi fluturi de noapte
Pe iarb o lacrim transfigurat

Copaci în doliu a teapt iarna

Ora ul e mai cenu iu ca oricînd
Pe cer nori cre i cutreier lumea
În abur l ptos frunze gonite de vînt
Sose te toamna cu disper ri de galben

Cea a urc -n fuioare la cer

aerul e rece, vîntul bate-ntruna
sose te toamna cu disper ri de galben
valuri de frunze migreaz
cocorii pleac , îi cheam dep rtarea
rugineaz ierburile pe mal
ploaia ar p mîntul
î i plînge anotimpul
dantura ruinat în
carnea senin a
ultimelor fructe
se las o raz le inat
pe geam
miroase a brad
din coroane de mort
 Nocturn

Cuvinte provocate, sunete cojite

Se strecoar mereu toamna rujinie

Suspin frunza, trunchiurile gem

Noaptea vine cu umbre de crengi

E foarte tîrziu, de tot întuneric

Luna a ipe te în inutul t cerii
Alinare

E noapte-n lume
În gar trenuri obosite
Dinspre coline vînturi
bat bolnave
Cîmpia doarme
sprijinit -n palme
ca un copil
în somnul lui uitat
Luna cutreier marea
las la mal nostalgii
Noaptea î i alin
cuibul între spini
Toamna-mi rugine te fa a

Toamna-mi rugine te fa a
a pierit pe veci verdea a
verii care a trecut
p esc doar prin ruine sumbre
t cerea se aga de crengi nev zute
surîsul ve ted mi se a eaz pe buze
clopotul clipei îmi bate la um r
merg într-una f r popas
coborînd peste galbene oapte
p mîntul îmi înghite pa ii
de parc-ar fi semin e
ploaia-mi cade orizontal pe frunte
mi se a eaz o cea greoaie pe ochi
 Floarea de ger

Ninge calm cu lini te alb

Cad m rgelele din ochiul iernii
P durea se-arginteaz ca-n pove ti
Vîntul îmi leag n perdelele i visul
Floare de ger str luce te în fereastr
În lini tea care se las
Plopii î i scutur frunzi ul
 Copil rie

Îmi aduc aminte de pîinea

Fr mîntat de bunica
Povestirile ei îmi alintau somnul
Îmi lustruia amfora mea cu vise
În grab îmi retu a zîmbetul pe buze
Era lini te i îngerii aveau ochii senini
 Amintiri din copil rie

Mama de multe ori îmi spunea:

Fata mea,
Mai las cartea aceea c te vei beteji !
Nu vezi cît e ti de slab ?
i- i strîci ochii citind ziua i noaptea !
Eu noaptea vorbeam cu prietenii mei din pove ti
Pe care-i cuno team atît de bine
Mam

Mam ,
ai plecat spre rmuri dep rtate
pornind s te caut
am întîlnit marea
r scolit de gînduri pustii
m-am întrebat
încotro îmi voi îndrepta ochii, i cui?
Mam ,
în ochi îmi zac dou
lacrimi încrustate
te plîng în ritmul unui vers
i versul meu
l-a duce poate vreun cînt re
pîn la Tine
Mam ,
aud cum te duci
pe drumuri str ine
ochiul t u singuratic
e singura mea oglind
Mam ,
plîng c nu te poci atinge
f i cruce i întoarce-te napoi
vino acas i mîngîie-mi sufletul
cum ai f cut-o de o mie i o sut de ori
Înmormîntare

Cînd descoperisem
mari resurse de lini te
atunci Mam
Te-ai stins lin i f r împotrivire
m uitam cum cad bulg rii peste Tine
vîntul leg na crucea de lemn
pe care scria c Te-ai dus
la cincizeci i opt de ani
neîmplini i
în urma Ta a r mas
un gol nesfîr it i
o durere amar
Mama st pe prisma amintirii mele

M -ntorc acas i-i prima dat ,

Cînd mama nu mai iese-n prag
A murit i copil ria mea
Stau aici, în aceast nav ,
Numit cas p rinteasc ,
În aceast nav cosmic
Am fost copil
Fragul f cea
Fragi cu miez de aur
Mama st pe prisma amintirii mele
i m a teapt s sosesc din zare
Mereu m-a a teptat s m întorc
Mam , te-ai dus acolo-n nic ieri,
Doar pe buze- i mîngîi sfîntul nume
 X
X
XXXX
X
X

Mam ,
E toamn , e frig i ploaie
i nimeni nu te-a ap rat de moarte
M despart în gîndul meu de tine
Privirea ta se stinge-n mine
Lacrima soarelui
Î i strope te mormîntul
Merg înainte pe drum
Cu amintirea traumatic
A unei mame moart
 Te duci

Te duci, de-acuma,
mam i ne la i,
dar te-om p stra
în suflet totdeauna,
cît vom tr i tu five-i
cu noi una,
vei respira, de-a pururi,
în urma i
 Vis

Am visat pe mama...
azi noapte am visat c -i era frig
i-am vrut s strig s ia ceva pe ea
dar n-am putut s-o strig
moartea l sa urme pe z pad
privighetoarea de noapte
arunca ipete jalnice
în urechi îmi iuia
un dang t tot mai funebru
o lacrim de ghea
îmi curgea prin sînge
diminea a lumina mîngîia
chipul mamei de pe fotografia
din perete
 Lumea de apoi...

Te-ai dus mam în nemurire

Acolo-n zarea f r de sfîr it
Ne este dor de tine, mam
La to i copiii t i, la to i,
Le este dor i la nepo i
Iar tu e ti tot mai dep rtat
Pe cît de-aproape e ti în dor
Prea ne doare exilul t u
Din lumea de apoi...
Mama m strînge la piept

M strînge la piept
îmi pip ie r nile
Mama pleac apoi
în toiul nop ii...
ia pe umerii ei
jum tate din
suspinul meu
jum tate din
r nile mele
Ne ducem to i ca o poveste

M uit la mama i m doare

Secunda care galopeaz
M uit la mama i-n eleg
C timpul nu mai are clipe
Se duce mama-n cosmic grind
Acolo unde bunica este
Ne ducem to i ca o poveste
Sîntem cu to i doar un colind
 Orfan -n lume

R mîne mama înc i înc nepereche

i-i spun s aib rîna-n veci u oar
Drumul iar i m duce-n cimitir
Un dor nebun, ades, m-apuc
Nu pot s cred c sînt orfan -n lume
Din mama nu mai am decît un nume
 Pa i

Peste pa ii bunicilor mei

a crescut iarba
Pa ii p rin ilor mei
se pierd încet încet i ei -,
Poate mîine deja
n-o s -mi mai recunosc
nici propria urm -,

Noi mai vis m p rin ii noaptea,

Ne-or mai visa copiii dup ?
 Ochiul tragic

În nop ile de nedormire

cu bruma disper rii-n suflet
m oglindesc în ochiul tragic
m n p desc nelini tile
buzele-mi sînt fluturi în delir
cît am citit despre moarte
ca s pot tr i...
Zîmbetul unui copil

Sîntem atît
de-ndep rta i
i totu i împleti i
în moarte
vom r s ri
în bob de grîu
în macii r sf a i
de soare
prin zîmbetul
unui copil
ne vom mai
recunoa te oare ?
 Infinit

Via a i moartea
se privesc în ochi
Eu privesc prin
fereastra spart
Înclinînd privirea
acolo sus
spre infinit
Încol e te în mine cuvîntul blînd

E o var rece i tinere ea mea a plecat

Citesc din ultimul meu autor preferat

Încol e te în mine cuvîntul blînd

i a a trec anii, rînd pe rînd

Mereu merg spre-o insul pustie...

Cu ochii plini de triste e i regrete
 Anii trec u or

Ajung s m gîndesc ce se va
alege din mine, ce-mi r mîne în urm ?
Anii trec mai u or decît ne închipuim,
îi c ut m în sertar i brusc nu-i mai g sim
Mileniul pîrîie
unde s -mi ascund ultima
oapt personal
cu-i s -i încredin ez
ultima bucat din mine ?
Tic-tac îmi sun ceasul
m surîndu-mi via a-nclipe
 Nisipul anilor

În a teptarea veacului ce vine

desenez pe nisipul anilor
visînd la ziua na terii mele
via a-mi alunec printre degete
stau plecat peste marginea clipei
îmbrac ve tmintele de
duminic a copil riei
 Sfîr it

Pe fundul ondulat al M rii

Î i las mo tenire imaginele mele
Cerul î i închide ochiul însîngerat
În fa -i amurgul, în spate noaptea
Lumea întreag î i preg te te sfîr itul
În atelierele mor ii se fac inventarele
T cerea secundei se îngreuneaz
Pe masa t cerii un singur pahar
Icoana de lacrimi prime te t mîia
Cuvintele de cear se topesc pe gur
Clopotul clipei bate în um r
Liber vrea sufletul s zboare
 T
r
e
c
e
r
e
m
e
a
p
e
a
i
c
i
Va r mîne lacrim pentru doar cî
iva

i
p
r
a
f


i
p
u
l
b
e
r
e
p
e
n
t
r
u
c
e
i
m
u
l


i
Magamba fordulva beszélek veletek

Engem is nyomnak már az évek

Keresek magamnak nyugodt menedéket
Hogy merre megyek, nem nagyon tudom
Változó bánat az arcomon

Magamba fordulva beszélek veletek

Egyhangúan hull minden évem a feledésbe
Id m lezúdul gyorsuló iramban
Az emlékek burjánzanak, s nincs helye a szónak
 Magány

Ébred a szóban a csend

Kopott a szív és a világ
Minden múlt id ben van már
Nincs mit mondanom,
A szavak várhatnak
Nincs mit mondanom,
Ezek néma fájdalmak
 Reggel

álmosan csörög a vekker

az asztalon ronggyá olvasott
verseskötet és szemüveg
a párnán arcom lenyomata
méreg-keser gondolatok
kavarognak koponyámban
szememben melankólia
rak fészket
fülembe zárok
minden sóhajt
fáradt pillantásom el tt
fényl képek elsuhannak
Többet kérdezek

Ma már
Kevesebbet mondok,
Többet kérdezek.
Keveset is rontok,
S el re fékezek
Magamon
Ha lépek.
Elégedetlenség

ez így nem elég

mondja a vers szemrehányóan
magamat kutatom
mindabban ami van
elvégzett teend im
mégsem simulnak táskámban
túl sok túl sok
a hiányzó láncszem…
Gyomorjelzés

nem tudom
mi a tisztesség,
mostanában újra
a gyomrom jelzi,
ahogyan már
korábban is
föl – le,
föl – le,
szakadatlan
hullámzásával
Elviselhetetlen

egy visszafoglalt
pillanat mit ér
ne kérdezd
barátkoztam,
szerettem,
s most tudom,
hogy némely
barátság
elviselhetetlen
 Érzés

Álmaimat elálmodoztam
Vágyaimat elvágyakoztam
Barátságom elbarátkoztam
Miel tt közétek mennék,
Megigazítom érzéseimet
 X X X

Te felém, feléd én - - - ember

ennél többet mer - e ?
szív, lélek tartsál még ki
ezen az útszakaszon
legyen mindig szem el tt
a szív földrajzi térképe
 Álmaim túlpartján

szemem fázik
álomba szökik szemhéjam
nem készültem fel erre a korra,
erre a korra
csak remélek, csöndesen
és türelmesen
remélem, hogy egyszer
vége lesz e kornak
remélem, hogy egyszer
majd megértenek
csak ne ébredjek fel míg
nem látom álmaim
tulsó partját
 A sorsnak szembeszegülve

Nézek a múltba réveteg

Kihalt nyelv nyomain lépkedek

A megtett, kanyargós utam kényszerít el re

lKeser daccal, a sorsnak szembeszegülve
 Káprázat, káprázat csak ami van

Kínlódom, hallgatom vérem folyását

Káprázat, káprázat csak ami van
Jön év az évre, ránc a ráncra
Az élet szép lassan tovaszáll
Gy lnek, sokasodnak az
Elhallgatott szavak
Az emlékek hintaszékben
Ringatóznak
Szívem botlik sóhajtól fulladozva

Szemem látomásokba réved

Idegen vagyok önmagamnak
Az este rátelepszik kezem fejére
Szívem botlik sóhajtól fulladozva

Ketten vagyunk, én és a világ

Csak a dac tartja bennem a lelket
Letörölték arcomról a hovatartozást
Ismeretlen utak kresztáblái igazítanak a végtelenbe
 Sorsom kispadján ülve

Természetes állapotom a kimerültség

s most sorsom kispadján ülve
azon töprengek, hogy
holnap ismét ballagok a rendel be,
számtalan kivizsgálásra
testemben a fájdalmak lüktet tébolya
botorkálok az aggodalmak
kerítéslécei mögött
szótlanság fojtogat, csend feszít
er t vesz rajtam a rosszkedv
óránként fél centit apad a remény
kitágult pupillák tükrében
megnézem magam
elfogadom az elfogadhatatlant
 Negyvenen túl

Az ember így negyvenen túl már belátja

erénye talán nincs is, csupán hibája

S egyedül van, mint egy sarki jéghegy

többé nem lesz szállása új szenvedélynek

Fénytelen robotként mozdul benne az id

szíve ritmusa is mily elny tt, meggyötört

Zsibbadt erek útjain ered meg a vér

aszalt szerelem tántorog a lét peremén
A megíratlan lap el tt

Nagy sebességgel húznak el

alólam az évek, a tavaszok és a nyarak
egyre az ismeretlent keresve
az örökké igazságot
ha tudnám, hol a vég, a kezdet
megfordítanám a homokórát
a megíratlan lap el tt
tudathasadásos század
küszöbén botlok
legdrágább titkaimat
olvashatatlan bet kkel írom
?!?!

Búzaként
növök a
világba
Ki tudja
kenyérré
érek – e ?
A szomorú f z
világgá
kiáltja
sorsomat
Tekintetem koromat keresi

Ráncok, homlokom gondolatjelei ---

képek válnak le agyamról
foltokban mint falról a mész
ereimben vér helyett
csönd-cseppek csörgedeznek
tekintetem koromat keresi
arcok után kutat,
melyeket itt felejtett az id
Bánatok és der k folyton üzennek

Neonok között feljött a Hold

Bazsalikom illatáról álmodozom

Lassú sz lüktet minden ízemben

Bánatok és der k üzennek

Futok t n égi fények után

Bolyongok az álmok partján

Mindig félúton mindig közben

Mint jégbefagyott víztükörben
Új burokba bújt a lelkem

Jóles félhomályban pihengetek

az élet szép lassan tovaszáll
révetegen hallgatom vérem folyását
új burokba bújt a lelkem

Az emlékek hintaszékében ringatózok

fáradtan álomba szökik szemhéjam
az éjszaka minden vitorlája kibontva
elém lehullanak a lakatlan csillagok
 szi séta

megfáradt fák alatt,

sétálgatok az szben
ki nem mondott szavak
visszhangja kísér
szabadjára engedem
gondolataimat
fojtogat a
torkomba akadt szó
érzem szívem akadozó
lassuló dobogását
megszököm a
szavak gy r jéb l
és jönnek
lehajtott f vel a hétköznapok
 *
* *

eme fordított világban

önmagammal bújócskázom
egyszerre két végtelenhez nyúlok
egyre halkulók a lépteim
CSAK ÁRNY VAGYOK
világ vagy másvilág ez ?
Hosszú az út lélekt l lélekig

Fátyolos szemmel az ég felé fordulva

az emlékek hintaszékében ringatózóm
s lesem a nap végs visszfényét
szemembe gy jtöm a távoli csillag sugarait
csöndben és t n dve figyelem
mily hosszú az út lélekt l-lélekig
 Most a szívre hárítják a terhet

Jöv t sehol, csak múltat látok

Szélfútta zászlók, mosolyok, fogadkozások

A könnybe borult világ hamusírjába túr

A szorongás folyója az óceánba fúl

Az élet is hullámzik mint a tenger

Most a szívre hárítják a terhet

Végtelen álmatlanság vette kezdetét

Koravén faleveleket sodor a szél
Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért

Némán állok az álmos csöndben

Az id elvérzik a lassú szívverésben

Szorong a lélek a test kényszerzubbonyában

A könnyek elöntik a látomásokat

Fonnyad az emlék, elhullanak a virágok

Fáradt vagyok, a hitem is rég elhagyott

Hányódom mint száradó, barnuló levél

Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért
 Kisfiamnak

Mint mozdony után szürke füstgomoly

úgy leng utánad lelkem melege
múlhatnak évek s újra évek
amíg vagyok, amíg élek
mindig utánad leng e lélek

Édes fiam, benned hiszek

vidd tovább az életem
Édesanyámnak

Mindaz,
amit örökül
hagytál,
itt folyik
ereimben,
érzékeimmel
viszem tovább
tovább gy r zik
bennem a mosolyod is
Egyengetem az emlékek útját

itt állok tegnap és holnap között

egyengetem az emlékek útját
szemembe gy jtöm a távoli csillag
remeg sugarát
újra és újra
hazaálmodom magam
szüleim és testvéreim
nevét suttogom
végtelen utak
kacskaringóznak velem
miel tt végkép
elt nök a
lakatlan id ben
 Bolyongó verssorok

Az évek elefántcsonttornyából
gyerekkoromat szomorúsággal felidézem
Emlékeimben bebalzsamozom
szüleimet és örökké velem maradnak
Jönnek bolyongó verssorok
valamikori életemb l
Ülök egyedül, hallgatom
foszlányát egy-egy régi dalnak
De már nem is tudom, vajon
szomorítanak vagy vígasztalnak ?
 Fogyatkoznak a régi társak

Elakadt sorok, társtalan rímek

Hová jutottam ? És ki jött velem ?

Térdig kopott a lábam

Fogyatkoznak a régi társak

Pillantunk kérd n önnön lépteinkre

A homlokunkon lóg életünk térképe

Milyen furcsán nézünk egymásra

Beburkolózva csöndbe, némaságba
 A magunk útját járjuk

A magunk útját járjuk

Szétszéledünk külön-külön
Maroknyi embert morzsol a világ
Feladjuk, mit több száz éven védtük
Szabadon csapongunk
És simogatjuk emlékeinket
Párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt

Eltévedten, tétovázva járunk

úttól-úttig, középutat keresve
s így loholunk el egymás mellett
párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt
gy lnek, sokasodnak az elhallgatott szavak
van annyi arcunk ahányan csak ránk néznek
azt hiszem mélyen hallgatnunk
kéne már mert a szavak ezentúl
csak elválasztanak
 ? ? ?

és kevés a szó, a tett, a minden

hová t nt lelkünk szép reménye ?
mondjátok, hol van, hova lett
parázsló szemünk tiszta fénye ?
 A líra alig hallhatóan cincog

Pulzusomban akadt az óra

a líra alig hallhatóan cincog
versek foszlányai hullanak
akár a szakadó hó
a szavak alján hazugság zörög
a nyitott szem el tt
köddé foszlik a látvány
rothad a vers
a papírok tartományán
tört ritmus alatt
görnyed a szó
A papír hallgat

A szürreális
magasságból
minden közel
és minden távol

A papír hallgat
beszél a hosszú sor
egyformává vált
minden mosoly
 Nihil

évszakok sárhányója
közé szorultam
önmagamba fordulok
sivár világot találok
homokot, pusztaságot, sivatagot
értelmetlen dolgok
s furcsa képzetek
tova t n ábrándok
csalfa remények
 ...

... hangtalan kép ---

--- képtelen hang ...
... fagyálló mosoly ---
--- skizofrén óraketyegés ...
... éberségébe kapaszkodó ---
--- idegzet ...
... kleptomániás kezek ---
--- sörbe bambuló ...
... migrénes tekintetek ---
--- lélekamputálás ...
... . ---
--- . ...
... . ---
A világ ma pengeélen áll

és lesz amikor nem tud kérdezni a kérdés

a szavak közt bizonytalan a csend
égen és földön összetört a rend
az élet kétszín , akár a sakktábla
a világ ma pengeélen áll
kett s szorításban
az elnyújtott kiáltás
 Szomorú lépések

Fásult lomha csend

a tájakon megfakult festék
az arcokon hervadt indulatok
a nyelveken tilalmas szavak
fáradt, szomorú lépések
csoszognak az ezredvégen
Kicsíráznak a titkos gondolatok

Üt érként lüktet a reggel

Hajamban harmatcsepp csillog
Meztelen fények villognak a tükörben
Kicsíráznak a titkos gondolatok
Szárnyra kelnek a selymes szavak
Száll a tavasz, bomlik a rügy
Oszlik a köd puha fátyla
Szimfóniát költ a rigófütty
 Ezredváltó tavasz

Tavasz-istenn höz
rebegünk bús imát,
hogy eltüntesse
a tél kezenyomát
Isszuk a fényt szomjas,
csodaváró szemmel
Ezredet váltva,
jöv nket mímelve
A tavaszok késnek

A levelek reszketve
földet érnek
A tavaszok késnek
egyre késnek
Pislákol a
a halovány ég
túlvilági kékje
F foglalkozású es néz lettem

Nyarat temet a sz
és én f foglalkozású
es néz lettem
mint véres könny csurog le
az elsárgult levél a fákról
kupolás-fehér gomolyfelh k
ezüst ködök keringenek
a nap végs visszfényét
lesem én
 Félénken lépked az sz

Homályos szemmel, kínoktól gyötörten

Álmos völgyek mélyén elterül az este

A rét avarán lépked félénken az sz

Terebélyesedik a csontágakon daloló parányi csönd

S csillagfényben ezüstös a tenger habja

Pislákolva oszlik már az éjnek árnya

A felkel nap bearanyozza a reggelt

Ragyogón csillog a távoli vízesés permet függönye
 Téli este

A hold hideg fényben ragyog

lúdb rzik medrében a folyó
az égbolt holt magányba dermedt
acél szikrázik a hópelyheken

A lombokat rongyosra rázza a szél

saját jegén csúszik el a tél
a tájakon kegyetlen köd ül
szobámban az este lassan szétterül
Tekintet

Amire
nem lel
szót a
nyelv
Mit el
nem mond
egy mozdulat
Azt
mind
kimondja
egy tekintet !
Álmodozás

van úgy az ember,

hogy álmodozni vágyik,
mégsem jut messzebb:
csak a valóságig
Kihunyó század

Hova vezet
a fel-fellobbanó
és kihunyó század,
hova sodor bennünket
kiszolgáltatottan
miközben azt hisszük,
urai vagyunk
a helyzetnek
Ezredvég, mire vagy büszke ?

Ezredvég, mire vagy büszke ?

házalóvá lett a nyomor
az öregek befelé néznek.,
hogy semmit se lássanak
züllött és g gös a világ
kékre dermedt ajkakon
bús sóhaj száll a ködbe
beesett szemek gödreiben
remegve fölcsillan a könny
 Reménytelenség

A távolban semmi célpont

Lábnyomom a kezdet és a vég
Ím a gyászunk ezredvégi
Üvöltöd, hogy nincs remény
 Mit hozol ránk új évezred ?

Hangom remeg, úgy kérdezlek

mit hozol ránk, új évezred ?

Tavaszt álmodok, igazit

s ropognak a fák csontjai

A század, a század elmasírozik

és vele megy bizony az ezred is

Jön év az évre, ránc a ráncra

mondd XX. század mi marad utánad ?
 Bizonytalanság

Újabban minden átrendez dik

az emlékezet is kezd furcsán szelektálni
szavak szótagokká hullottak szét
ismétl dnek a miértek
s megváltozik az érték
Mit tehet a költ
egy kiszámíthatatlan
ezredévnek legelején,
hisz végét járja minden,
amiért érdemes volt verset írni !
 CUPRINS

Nu pot pleca i nu pot s r mîn..........................................................

Singur ...............................................................................................
În jur totu-i pustiu i s lbatic.............................................................
Stau liber ca o pas re în cer.............................................................
Monolog............................................................................................
Cam atît.............................................................................................
Pa ii mi-s mai gînditori.....................................................................
***....................................................................................................
Îmi întorc fa a spre crucea t cerii.....................................................
Drum prea pu in umblat.....................................................................
Nostalgia fericirii...............................................................................
R t cire..............................................................................................
Adev r c utat.....................................................................................
M repet.............................................................................................
Castel al absolutului...........................................................................
R t cesc printre cuvinte.....................................................................
Cunun de triste e...............................................................................
La patruzeci de ani.............................................................................
Aleea Triste ii.....................................................................................
Drum pustiu........................................................................................
Arborii vorbesc în urma mea..............................................................
Am obosit...........................................................................................
Lips de identitate..............................................................................
Lupt inegal ......................................................................................
Cuvintele s nu le risipim în zadar.....................................................
R t ci i ne apropiem...........................................................................
Trecem orbi pe lîng semeni...............................................................
E atît de tîrziu între noi.......................................................................
Sentiment............................................................................................
Sisif.....................................................................................................
Eclips .................................................................................................
Supermarket al cuvintelor...................................................................
Expozi ie suprarealist ........................................................................
Privirea-i cochet ................................................................................
Vîntul fluier -n pustiu.........................................................................
Plictisi i ne uit m în gol......................................................................
Uimire..................................................................................................
Vîrtej...................................................................................................
11 septembrie 2001..............................................................................
Disperare de secol................................................................................
Nimic nu e cert.....................................................................................
C utare...................................................................................................
Donatori de sînge...................................................................................
În a teptarea secolului XXI....................................................................
Vîrst rotund .........................................................................................
Ziua de na tere........................................................................................
Galaxii c l toare.....................................................................................
Noapte senin .........................................................................................
Poala prim verii.....................................................................................
Rîuri de var lin ....................................................................................
Toamn ...................................................................................................
Toamn lichid .......................................................................................
Sose te toamna cu disper ri de galben...................................................
Nocturn .................................................................................................
Alinare....................................................................................................
Toamna-mi rugine te fa a.......................................................................
Floarea de ger..........................................................................................
Copil rie..................................................................................................
Amintiri din copil rie..............................................................................
Mam ......................................................................................................
Înmormîntare...........................................................................................
Mama st pe prisma amintirii mele.........................................................
XXXXXX...............................................................................................
Te duci....................................................................................................
Vis...........................................................................................................
Lumea de apoi.........................................................................................
Mama m strînge la piept.......................................................................
Ne ducem to i ca o poveste.....................................................................
Orfan -n lume.........................................................................................
Pa i..........................................................................................................
Ochiul tragic............................................................................................
Zîmbetul unui copil.................................................................................
Infinit.......................................................................................................
Încol e te în mine cuvîntul blînd.............................................................
Anii trec u or...........................................................................................
Nisipul anilor...........................................................................................
Sfîr it.......................................................................................................
Trecerea mea pe aici................................................................................
 TARTALOM

Magamba fordulva beszélek veletek........................................................

Magány.....................................................................................................
Reggel.......................................................................................................
Többet kérdezek.......................................................................................
Elégedetlenség..........................................................................................
Gyomorjelzés............................................................................................
Elviselhetetlen..........................................................................................
Érzés.........................................................................................................
XXX.........................................................................................................
Álmaim túlpartján....................................................................................
A sorsnak szembeszegülve......................................................................
Káprázat, káprázat csak ami van..............................................................
Szívem botlik sóhajtól botladozva............................................................
Sorsom kispadján ülve..............................................................................
Negyvenen túl...........................................................................................
A megíratlan lap el tt................................................................................
? ! ? !……………………………………………………………………..
Tekintetem koromat keresi……………………………………………….
Bánatok és der k folyton üzennek………………………………………..
Új burokba bújt a lelkem………………………………………………….
szi séta…………………………………………………………………...
***…………………………………………………………………………
Hosszú az út lélekt l lélekig……………………………………………….
Most a szívre hárítják a terhet……………………………………………..
Számban két nyelv feszül egymásnak a szóért…………………………….
Kisfiamnak…………………………………………………………………
Édesanyámnak……………………………………………………………..
Egyengetem az emlékek útját………………………………………………
Bolyongó verssorok………………………………………………………..
Fogyatkoznak a régi társak…………………………………………………
A magunk útját járjuk………………………………………………………
Párhuzamos büszkeségünk befelé sikolt……………………………………
? ? ?…………………………………………………………………………
A líra alig hallhatóan cincog………………………………………………..
A papír hallgat………………………………………………………………
Nihil…………………………………………………………………………
. . . …………………………………………………………………………
A világ ma pengeélen áll…………………………………………………….
Szomorú lépések…………………………………………………………….
Kicsíráznak a titkos gondolatok……………………………………………..
Ezredváltó tavasz……………………………………………………………
A tavaszok késnek……………………………………………………………
F foglalkozású es néz lettem………………………………………………
Félénken lépked az sz……………………………………………………….
Téli este………………………………………………………………………
Tekintet……………………………………………………………………….
Álmodozás……………………………………………………………………
Kihunyó század………………………………………………………………
Ezredvég, mire vagy büszke ?……………………………………………….
Reménytelenség………………………………………………………………
Mit hozol ránk új évezred ?………………………………………………….
Bizonytalanság……………………………………………………………….
A Magyarországi Román Kutatók és Alkotók Közösségének kiadványa
A kötet 500 példányban, A/5 formátumban
…… ív terjedelemben készült
M szaki szerkeszt
: Kovács Sándor
Nyomtatás: Mozi Nyomda Bt., Békéscsaba
Felel s vezet : Garai György