1.

Statistica globalizării si globalizarea statisticii

1.1. Trecutul ca prolog al prezentului globalizării

Procesul globalizării este prezent în economie de o lungă perioadă de timp. Prima

mare expansiune a capitalismului europeana avut loc în secolul al XVI urmată de ocolul
naval în jurul pământului dintre anii 1519 şi 1521. Globalizarea este un fenomen cu
rădăcini prezente în perioada revoluţiei industriale din 1789, moment din care istoria
defineşte în cadrul perioadei globalizarii (1870-2007) patru faze distincte ciclice: prima etapă
a globalizării între 1870 şi 1913, deglobalizarea din perioada 1913-1950, epoca de aur a
globalizării între 1950 şi 1973 şi, în final, al doilea val al globalizării din 1973 şi până în
prezent. Acest val contemporan al globalizării a fost condus de către un ansamblu nou de
factori cum ar fi diversificarea serviciilor financiare, emergenţa transportului modern şi a
tehnologiilor comunicării, falimentul blocului estic dar şi ca urmare a poveştilor de succes
ale micilor economii din Asia de Est. Capitalismul transnaţional a devenit mai activ şi este
gata să realizeze o reţea a producţiei globale prin efortul celei de-a treia generaţii a
schimbărilor tehnologice. Prima legitimare juridică modernă a ceea ce avea să devină
globalizarea economică a fost realizată pe bazele universaliste ale legii naţiunilor, un derivat
al legii naturale, aşa cum a fost concepută iniţial de către Toma d’Achino şi interpretată de
către succesorii săi scolastici din secolul al XVI-lea. Chiar şi sub impactul condiţiilor
contemporane, legitimitatea globalizării mai păstrează urmele rădăcinilor sale religioase
originale.Lumii economice i-a fost dat să vadă multe viziuni globale care au venit şi au
trecut în ultimele trei decenii. Anul 1979 a fost unul al renaşterii lumii mathusianismului,
când criza energetică a constituit doar începutul conflictului pentru tot mai limitatele
resurse economice, în 1989 noua poveste globalizatoare a devenit lupta pentru sectoarele de
producţie cheie, iar câştigători au fost acele ţări care au deţinut politici coerente de
diminuare a producţiei lor industriale şi ale căror companii nu constituiau subiectul presiunii
pieţelor financiare, iar 1999 a pus lumea faţă în faţă o economie globală a cunoaşterii,
unde numai acele ţări care şi- au prăbuşit zidurile şi s-au deschis astfel comerţului
electronic au avut într- adevăr succes. În prezent se înregistrează tot mai multe şi mai
diferite definiţii ale globalizării. Publicaţia „The Economist” a considerat globalizarea drept
cel mai utilizat cuvânt al noului secol XXI. Pentru cei cu simţ practic globalizarea este ceva
fără graniţe, ceva ca mişcarea naturală către o viaţă mai bună într-o lume fără frontiere.
Globalizarea a devenit cea mai mare circulaţie a locuitorilor, bunurilor, capitalului şi
ideilor datorită creşterii integrării economice materializată în creşterea comerţului şi
investiţiei într-o lume globalizată şi ea. Marea majoritate a economiştilor contemporani sunt
de acord că globalizarea este cauzată de cel puţin patru forme de mişcare sau fluxuri de
capital, într-o economie globalizată, respective:

I. capitalul uman (ex: imigrare, emigrare, deportare, etc.)

II. capitalul financiar (ex: ajutoare, datorii, credite, împrumuturi, etc)

III. capitalul de resurse (ex: energie, metale, minerale, etc.)

IV. capitalul puterii (ex: forţe militare, forţe de securitate, alianţe, etc.)

1.2 Probleme ale definirii globalizarii

Lipsa oricărui acord asupra unui sens precis al globalizării nu se datorează faptului că
nimeni n-a definit niciodată globalizarea, ci prea multor definiţii prezentate în literatura
ştiinţifică. Cum reuşesc cei ce fac potică, academicienii şi oamenii de afaceri să realizeze
conversia efectivă în ceea ce priveşte un concept care nu are nici un sens clar? O bună
analiză a acestei întrebări făcută de către Jan Scholte, acela care a şi descoperit cele cinci
accepţiuni majore specifice globalizării. Aceste cinci sensuri general acceptate au fost
prezentate şi încă sunt utilizate în ştiinţa contemporană şi în literatura caracteristică ca fiind:

- internaţionalizarea, descriind comerţul de bunuri (transfrontalier sau dincolo de graniţe),

capitaluri sau relaţiile dintre statele lumii (o creştere a schimburilor internaţionale şi o
interdependenţă a economiilor) şi de asemenea o internaţionalizare a guvernării ca în
politica publică sau în guvernarea tehnologică globală;
- liberalizarea, subliniind procesul de schimbare a restricţiilor impuse ale guvernării în
dinamica interstatală a economiilor cu scopul de a crea o lume deschisă /fără graniţe;
universalizarea, ca rezultat al procesului de inovare rapidă şi de schimbare tehnologică ce
permite creşterea integrării economiilor de-a lungul întregii lumi şi mişcarea indivizilor,
bunurilor serviciilor şi a ideilor dincolo de graniţe;
- modernizarea, înţeleasă ca proces ce ţine seama de faptul că structurile sociale ale
lumii capitaliste, ale pieţelor libere şi ale industrializării sunt răspândite pe aproape întreg
globul, şi distrug sau înlocuiesc celelalte structuri sociale şi culturale preexistente;
- deteritorializarea lumii, ca o consecinţă a unei noi realităţi în care spaţiul nu mai este
consacrat în termenii geografiei fizice astfel încât să includă distanţe şi frontiere.
În contrast cu numărul mare de opinii pe această temă, rămân totuşi trei definiţii esenţiale şi
acestea trebuie detaliate în continuare:

A. Definiţia lui Thomas Friedman, unul din jurnaliştii câştigători ai premiului Pulitzer:
“Inexorabilă integrare a pieţelor, statelor-naţiuni şi tehnologiilor la un nivel nicicând atins
până acum, într-un mod care capacitează indivizii, corporaţiile şi naţiunile state să realizeze
extinderea pieţelor libere capitaliste virtual în aproape toate ţările lumii, cât mai
îndepărtat, cât mai rapid, cât mai profund, cât mai ieftin comparativ cu tot ceea ce a fost
până în prezent” (The Lexus and the Olive Tree,2000). Semnificaţia globalizării generează
o nouă paradigmă care include integrarea (naţiunilor, pieţelor şi tehnologiilor), World
Wide Web (prescurtat prin web ca sistem de documente de texte de dimensiuni mari şi
interconectate, accesate prin Internet), pieţe libere, cultură globală, viteză (megabiţi),
puterea indivizilor. Globalizarea nu este nimic altceva decât un fenomen care se înalţă
deasupra geografiei fizice şi astfel aplatizează lumea printr-un proces care egalizează şi
netezeşte capacităţile noastre şi extinde piaţa (The World is Flat, 2007).

B. Definiţia lui Joseph Stiglitz, economist recunoscut, laureat al premiului Nobel:

“Globalizarea reprezintă cea mai amănunţită (profundă) integrare a ţărilor şi a
popoarelor lumii…cauzată de reducerea enormă a costurilor de transport şi
comunicare şi de falimentul barierelor în calea fluxurilor de bunuri, servicii,
cunoaştere şi persoane peste graniţe” (Globalization and its Discontents, 2002).

C. O definiţie instituţională a Fondului Monetar Internaţional (FMI): “Globalizarea

economică este un proces istoric, rezultatul inovării umane şi al progresului tehnologic.
Aceasta se referă la creşterea integrării economiilor de-a lungul lumii, în special prin
intermediul comerţului şi fluxurilor financiare. (Globalization: threat or opportunity, 2000).

Globalizarea contemporană sau integrarea globală recentă presupune o extindere,

aprofundare şi o rapidă interconectare sub toate aspectele vieţii sociale de la cele culturale
la cele infracţionale, de la cele financiare la cele spirituale. Cele mai importante
dimensiuni ale globalizării pot fi eficient analizate separat, chiar dacă ar putea avea
interconexiuni puternice, de la globalizarea economică politică (cea mai mare conexare
globală a activităţilor economice, prin comerţ transnaţional, prin fluxuri de capital şi
migraţie), la globalizarea mediului (creşterea efectelor globale ale activităţii umane asupra
mediului înconjurător), de la globalizarea culturală (conexiunile interlingvistice, ale
modurilor de viaţă, şi temeri privind omogenitatea globală prin răspândirea limbajului şi
culturii nord americane şi europene) la globalizarea politică (tot mai extinsa acceptare a
standardelor politice cum sunt cele legate de drepturile omului, democraţie, standarde de
muncă, standarde de mediu ca şi tot mai extinsa coordonare a acţiunilor guvernamentale şi
instituţionale pe glob).

1.3. Ameninţări, oportunităţi şi provocări ale globalizării

Globalizarea nu este un mecanism cauzal simplu ci unul complex şi chiar un trend
contradictoriu rezultând din cauze multiple procesuale. O mare majoritate a celor ce participă la
dezbaterea despre globalizare par să fi avut cel mai adesea un demers mai clar în raport cu
implicaţiile globalizării, decât în raport cu definirea acesteia. De îndată ce globalizarea a devenit
un spaţiu de răspândire al interesului public, un mare efort a fost alocat spre înţelegerea
ameninţărilor, oportunităţilor şi provocărilor pe care aceasta le prezintă. Câteva dintre cele mai
recente ameninţări sunt descrise conform unor modele econometrice şi statistice, în continuare:
- globalizarea expune producţia industrială pieţelor libere de bunuri şi capital ca şi
competiţiei pieţelor globale împiedicându-le dezvoltarea;
- globalizarea creşte insecuritatea salariaţilor chiar şi în economiile avansate;
- globalizarea a generat inegalitate în venituri
- globalizarea şi democraţia majorează violenţa etnică în ţările fără pieţe ale minorităţilor
dominante
- diminuările din şomaj după 1995 ar fi putut conduce la creşterea inflaţiei cu2,5 puncte
procentuale anual, dacă nu ar fi fost însoţite de imigrare
- globalizarea reduce activităţile antreprenoriale în ţările cu venituri mici
- globalizarea deţine un impact negativ asupra puterii statului şi generează noi intrări în
aranjamente guvernamentale multilaterale.

Oportunităţile globalizării, după o analiză matematică şi statistică detaliată, par să fie de

o foarte mare importanţă în prezent, câteva dintre ele fiind descrise în continuare:
- globalizarea creşte speranţa de viaţă
- globalizarea politică nu afectează volatilitatea politicii macroeconomice într-un mod
consistent sau robust
- globalizarea poate ajuta la stabilizarea produsului intern brut şi în consecinţă şi a inflaţiei
(Ihrig Jane, Kamin Steven, Lindner Deborah, Marquez Jaime, Some Simple Tests of the
Globalization and Inflation Hypothesis);
- globalizarea nu afectează cheltuielile guvernamentale, taxele aplicate pe piaţa muncii ca şi
taxele asupra consumului (Dreher, Axel, 2007, The Influence of Globalization on Taxes and
Social Policy – an Empirical Analysis for OECD Countries, European Journal of Political
Economy 22,1:179-201);
- globalizarea economică şi politică ajută la reducerea riscurilor bancare în ţările dezvoltate,
în timp ce în ţările nedezvoltate globalizarea politică majorează riscurile bancare
- globalizarea reduce numărul disputelor militare interstatale
- globalizarea induce o creştere spaţial-temporală a integrării diviziunii mondiale a
muncii;
- globalizarea se traduce prin pieţe şi profituri mai mari care duc la o bunăstarea mai
mare, pentru aceia care investesc în dezvoltare şi reducerea sărăciei în multe dintre statele
lumii;
- în timp ce pentru unii economişti globalizarea este cel mai bun medicament la nivel
mondial, pentru alţii este cea mai detestabilă otravă;
- investiţiile străine directe ale societăţilor multinaţionale sunt aspectul cheie al riscului
generat de integrare;
- globalizarea agravează efectele încrederii construite asupra integrării individuale pe
piaţă: competiţia puternică indusă prin integrare în cadrul economiilor, face ca persoanele
cu multe contacte comerciale să capete mai multă încredere în cei de acelaşi rang cu ei, în
general
- indicele britanic al globalizării economice identifică o deteriorare a şanselor unei tranziţii
în piaţă pline de succes în general, cu excepţia tranziţiilor pe piaţa muncii;
1.4. Instrumente statistice de măsurare a globalizării

”When you can measure what you are speaking about, and
express it in numbers, you know something about it… If you
can not measure it, you can not improve it.”
- Lord William Kelvin -

În contrast cu marea importanţă în care este plasat procesul de globalizare al

lumii economice, sursele şi consecinţele acesteia rămân mai puţin înţelese. În asemenea
condiţii, este oare posibil să deţii o măsurare mai bună a globalizării, în locul unei definiri
mai bune a acesteia? Deşi economişti şi statisticienii nu cad de acord asupra unei definiri
exacte a globalizării, pare a exista un consens referitor la un grad şi mai mare de
dificultate în cazul cuantificării acesteia.
Fiind un fenomen atât de multidimensional globalizarea nu este catalogată în nici
măcar o singură bază de date până în anii optzeci… Axel Dreher şi indicele său KOF
Index of Globalization (KOF-IG), A.T Kearney şi indicii acestuia, respectiv UK Economic
Globalization Indices, de tipul ATKFP-GI (A.T. Kearney/Foreign Policy Magazine
Globalization Index) sau M-GI (Modified Globalization Index, ca rezultat al ideilor lui Pim
Martens şi Daniel Zywietz, Rethinking Globalization, accesat la 3 Martie 2006) şi indicele
globalizării construit de către Centrul de studii ale globalizării şi regionalizării (CSGR-Index
of Globalization) constituie câţiva paşi importanţi în această direcţie. Statistica de tip
contemporan utilizând aceşti semnificativi indici agregaţi şi dezagregabili este capabilă să
cuantifice globalizarea distribuţiilor, surselor şi efectelor teritoriale.

1.4.1. Indicele Axel Dreher (KOF Index of Globalization)

Crearea unei baze de date comprehensive şi construirea unui indice
compozit al globalizării a constituit unul din importantele rezultate ale cercetărilor pentru
Axel Dreher de la KOF Swiss Economic Institute. Deoarece Alex Dreher consideră că
globalizarea include factori sociali, politici ca şi economici şi aşa poate fi definită
intensificarea interacţiunilor de tip internaţional economic, politic, cultural, social şi
tehnologic, care asigură fundamentul structurilor transnaţionale şi integrarea economică,
politică şi socială a proceselor, aceasta are nevoie în mod natural de o scală globală sau de un

indice. Oricare dintre definiţiile succinte ale globalizării descrie trei părţi distinctive şi
acelaşi lucru apare în construcţia indicelui lui Axel Dreher:
- un indice pentru globalizarea economică, caracterizat prin fluxuri pe distanţă lungă, de
bunuri, servicii, ca şi de informaţii şi percepţii ce însoţesc schimburile din piaţă:

1
A. Date despre integrarea economică [38%]

I. Fluxuri actuale
Comerţ (în procente din PIB)* (19%)
Investiţii directe străine (în procente din PIB)* (20%)
Investiţii de portofoliu (în procente din PIB)* 173%)
Plăţi din venituri către cetăţeni străini (în procente din PIB)* (21%)
II. Restricţionări (50%)
Bariere ascunse de import (21%)
Rată de tarifare medie (29%)
Taxe pe comerţul internaţional (in procente din venitul curent) (25%)
Restricţionări ale contului de capital (25%)

- un indice pentru globalizarea socială, exprimat prin circulaţia(diseminarea) ideilor,

informaţiilor, imaginilor şi persoanelor:

B. Date despre globalizarea socială [39%]

I. Date despre contacte personale (34%)

Cheltuieli de telefonie (ieşiri –trafic)* (26%)
Transferuri (în procente din PIB)* (3%)
Turism internaţional * (26%)
Populaţie străină (in procente din populaţia totală) (20%)
Costuri medii ale convorbirilor telefonice către SUA (26%)
II. Date despre fluxurile informaţionale (34%)
Linii principale telefonice (per 1000 locuitori) (36%)
Deţinători de acces la Internet (per capita)* (15%)
Utilizatori Internet (ca parte din populaţie)* (18%)
Televiziune prin cablu (per 1000 locuitori) (36%)
Cotidiene (per 1000 locuitori) (16%)
Radio (per 1000 locuitori) (17%)
III. Date despre proximitatea culturală (37%)
Numărul de restaurante McDonald (per capita) (100%)

- un indice pentru globalizarea politică, descris de difuziunea politicilor guvernamentale:

C. Date despre angajamentul politic [23%]

Ambasade pe teritoriul ţării* (25%)

Participări ca membru în Organizaţii internaţionale * (28%)
Participări în misiuni ale Consiliului de securitate ONU * (22%)

Notă: Numărul din paranteze este un coeficient de ponderare. Indicele este cuprins între
0 (non globalizat) şi 10 (globalizat).

1
Dreher, Axel; Noel Gaston and Pim Martens, 2008, Measuring Globalization
 În conformitate cu Indicele globalizării KOF 2009, Belgia şi Irlanda sunt cele mai
globalizate ţări, Elveţia este anul acesta este pe locul 4 fata de anul trecut cand s`a aflat pe
locul 3. Indicele globalizării KOF 2009 indică faptul că globalizarea este încă în creştere,
determinată de creşterea economică şi politică a globalizării, în timp ce globalizarea socială
stagnează.
Indicele globalizării KOF măsoară dimensiunile economice, sociale şi politice ale
globalizării. Indicele permite compararea gradelor şi modificărilor globalizării asupra unui
număr mare de ţări in mai mult de 30 de ani: Indexul globalizării KOF 2009 este disponibil
pentru 158 de ţări în perioada 1970 - 2006, şi este calculat în funcţie de 24 variabile. Metoda
folosită în calcule permite compararea directă a gradulului de globalizare, de` a lungul
timpului,unei anumite ţări.
Dimensiunea economică a Indicelui KOF măsoară distanţa dintre fluxurile de
mărfuri, de capital şi servicii, precum şi informaţii şi percepţii care însoţesc schimburile de
piaţă. În plus faţă de actualele fluxuri ale comerţului si de investiţii străine, acesta măsoara
gradul în care o anumită ţară restrânge fluxurile comerciale şi de capital. Dimensiunea socială
măsoară răspândirea de idei, informaţii, imagini şi oameni, în timp ce dimensiunea politică se
ocupa de difuzarea politicilor guvernamentale.
Graficul 1 arată cum s-a dezvoltat globalizarea în timp, măsurată prin media din
fiecare ţară în indicatori: gradul de globalizare a fost în creştere începând din anii 1970, în
special în anii 1990, conform cu cele trei dimensiuni ale globalizării.Globalizarea socială, cu
toate acestea, a stagnat incepând cu anul 2001. Potrivit graficelor, dezvoltarea de ansamblu a
indicelui, în cea mai mare parte, a fost independent de venituri şi de regiune, chiar dacă
gradul globalizării diferă într-o mare măsură. Graficul 2 arată că globalizarea este cea mai
răspândită în Vest, in ţările cu venituri mari.

Graficul 1 Graficul 2

70 80

70
60
60
50
50

40
40

30
30
20

20 10
1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005
Globalizare politică
Indicele globalizării KOF la nivel global
Globalizare economică

Globalizare socială
Indicele globalizării KOF la nivel global
Asia de est şi Pacific

Asia de sud

America Latină si Caraibe

Conform noilor calcule, Belgia a fost clasată in topul globalizării, începând cu anul 2004 fiind in
opozitie,in ceea ce priveste pozitia in topul globalizării cu Myanmar, în Republica Democrată Congo
şi Burundi. Grafic 3 arată cele 15 cele mai globalizate ţări, în timp ce ţările mai puţin globalizate sunt
afişate în diagramă 4.

* Cele 15 cele mai globalizate ţări *Cele mai puţin globalizate 15 ţări

În ceea ce priveşte globalizarea economică - în linie cu rezultatele pentru anul precedent – Singapore
arată cel mai mare scor. Luxemburg pe locul al doilea, urmat de Irlanda, Malta, şi Belgia. Elveţia pe
locul 22 (anul precedent aflandu`se pe locul 18). Cel mai puţin globalizate,în termeni economici sunt
Rwanda, Niger, şi Iran.Topul globalizării sociale este condus de Luxemburg, Elveţia (anul precedent
locul 2) în timp ce Irlanda, Myanmar, Niger, şi Republica Democratică Congo sunt în partea de jos a
topului. În conformitate cu subindicele politic al globalizării, Franţa este ţară cea mai globalizată din
lume. Italia, Belgia, Austria şi Suedia sunt, de asemenea, printre cele mai globalizate politic ţări, în
timp insulele şi Mayotte(colectivitate din Africa) ocupă cel mai mic scor in topul globalizării politice.
În ceea ce priveşte globalizarea politică, Elveţia ocupă locul 7, acelaşi loc ca si in anul precedent.
Potrivit mediei mondiale, globalizarea sociala, nu s`a mai dezvoltat de mai multi ani, în timp ce
integrarea economică şi politică au inregistrat cresteri.
1.4.2. Indicele A.T Kearney (A.T. Kearney Globalization Index)
Indicele A.T. Kearney este o simplă combinaţie de forţe ce conduc la integrarea ideilor,
persoanelor şi economiilor la nivelul întregii lumi. Indicele este compus din patru componente
majore: integrarea economică, contacte personale, tehnologie şi angajament politic, fiecare produsă
dintr-un număr determinat de variabile. Numărul total de variabile folosit în agregarea indicelui
globalizării este de 12 variabile determinante şi o aproximare finală de 36, incluzând anul observării,
ţara şi codul de ţară . Variabilele rămase reflectă direcţia comerţului, investiţiile străine directe,
călătoriile, investiţii de portofoliu şi convorbiri internaţionale.
Indicele cuantifică integrarea economică prin combinarea de date despre patru variabile
cheie denumite comerţ, investiţii străine directe, investiţii de portofoliu şi plăţi şi încasări din venituri.
Contactele personale sunt marcate de imaginea călătoriilor şi a turismului internaţional, de
convorbirile telefonice internaţionale, transferurile unilaterale personale şi remiterile de sume peste
graniţă (incluzând remiterile salariale, compensaţiile acordate salariaţilor şi alte transferuri personale
şi neguvernamentale). Conectivitatea tehnologică ia în calcul numărul utilizatorilor de internet, al
deţinătorilor de acces la Internet şi al serverelor prin care tranzacţiile sunt encriptate şi transmise la
destinaţie. În final, angajamentul politic include participarea ca membru a fiecărui stat într-o varietate
de organizaţii internaţionale reprezentative, contribuţiile financiare şi în personal în cadrul
misiunilor de securitate ONU, ratificarea unor tratate multilaterale selectate, sumele totale ale
transferurilor guvernamentale ca plăţi sau încasări. Numai doi dintre indicatorii de angajament
politic rămân ca indicatori absoluţi: participarea ca membru în organizaţii internaţionale şi numărul
de tratate ratificate.
Indicele A.T. Kearney este rezultatul unui studiu anual care estimează dimensiunea care
conexează mai mult sau mai puţin global şi cele mai populate naţiuni ale lumii. Cele 72 de state
ordonate conform rangurilor indicelui globalizării în varianta A.T. Kearney, pentru 2007, acoperă
97 de procente din PIB-ul mondial şi 88 de procente din populaţia lumii. Regiunile lumii, incluzând şi
ţările dezvoltate şi cele nedezvoltate sunt acoperite pentru a oferi o imagine comprehensivă şi
comparativă a integrării globale
Firma de consultantă A.T. Kearney si revista Chicago Council on Global Affairs si Foreign
Policy au realizat un index referitor la oraselor globale, studiul care desemneaza orasele lumii cu cel
mai ridicat grad de globalizare. În acest scop au fost analizate numeroase criterii precum amploarea
afacerilor, capitalul uman, schimbul de informatii, mediul politic si experienta culturală.
 New York este oraşul cu cel mai ridicat grad de globalizare din lume si reuneşte cel mai
mare numar de persoane născute în afara ţării, dintre toate metropolele lumii.Economia se află in
continuare pe primul loc in lume, iar orasul dispune de cele mai multe ambasade şi consulate. De
asemenea, reprezinta locaţia preferata pentru sedinţele centrale ale celor mai mari companii din lume,
fiind depaşit la acest capitol doar de Tokyo. La toate acestea se adaugă activitatea benefică a
organizaţiilor nonguvernamentale, calitatea evenimentelor artistice si atenţia acordata artei in general.
Oraşul imperial de pe malurile Tamisei,Londra, a reprezentat la un moment dat centrul de
putere al Imperiului Britanic, dominând mai mult de o patrime din populatia lumii.Chiar dacă astăzi
nu mai are nicio influenţa asupra fostelor colonii, elemente lingvistice, literare si legale ale Londrei se
regăsesc înca în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pe lângă faptul că dispune de organizaţii
nonguvernamentale cu cel mai mare impact in lume, Londra reprezintă a doua atracţie pentru tinerii
ce-şi doresc să urmeze studii universitare de elită.De asemenea, Londra este o metropolă cu muzee
prestigioase,un important centru financiar, diplomatic si educational.
Chiar dacă franceza nu mai reprezintă limba internaţională a diplomaţiei, restaurantele de
elita, sutele de muzee si universităţile de prestigiu îi inspiră încă atât pe vizitatori, cât si pe locuitorii
Parisului.De asemenea, Parisul ramâne de secole un centru global al diplomaţiei, situându-se pe locul
cinci în lume în ceea ce priveste numărul de ambasade şi consulate.
Tokyo este metropola ce găzduieste cel mai mare număr de multinaţionale din lume, dar şi
de rezidenti cu studii universitare. Cu toate acestea, capitala Japoniei nu înseamna doar muncă.Turiştii
si rezidenţii deopotriva se pot bucura de o multitudine de variante atunci cand vor să ia masa în oras,
bucătăria internatională din Tokyo clasându-se a doua în lume. De asemenea, la capitolul muzee,
oraşul ocupă un onorabil loc 7.
Odată una dintre cele mai pretioase bijuterii ale Coroanei Britanice în Est, Hong Kong
continuă să strălucească, reprezentând deschiderea către comertul din Asia.Copii care trăiesc şi
muncesc în Hong Kong găsesc aici şcoli primare si licee de elita, oraşul clasându-se pe locul trei la
acest capitol.
Cu un nume spaniol si un aeroport aglomerat ce primeste pasagerii zborurilor trans-pacifice,
cel ce-al doilea oraş ca mărime din Statele Unite reprezintă un mix de cultură si jucatori importanţi ai
pieţei globale.Metropola cu deschidere la ocean are a doua populaţie imigranta ca mărime din lume
aşa că limbi ca spaniola, chineza sau coreana se aud în mod frecvent pe străzile Los-Angeles-ului.De
asemenea, oraşul ocupă locul trei in lume la numărul de evenimente sportive organizate şi locul patru
la disponibilitatea pentru evenimete artistice.
Important centru al afacerilor internaţionale si finanţelor, acest oras-stat cu cinci milioane de
locuitori din Asia de Sud ocupă locul sapte în topul celor mai globalizate oraşe din lume în primul
rand datorită intensei sale activităti portuare.De asemenea, marile corporaţii sunt atrase de mediul
favorabil afacerilor şi un guvern ce investeşte în încrederea populaţiei. Singapore este pe locul trei în
ceea ce priveşte găzduirea de conferinţe şi întâlniri internaţionale şi locul patru după numărul de
studenţi străini care aleg sa urmeze cursurile uneia dintre prestigioasele sale universităţi.

1.4.3.Indicele Centrului pentru Studierea Globalizării şi Regionalizării

(CSGR-GI)
Realizat sub consultanţa lui A.T. Kearney în ceea ce priveşte construcţia, CSGR
-Globalization Index măsoară dimensiunile economice, sociale şi politice ale globalizării pentru
mai mult de 200 de state, pe o bază anuală, în perioada ce începe din 1982 şi combină toate acestea
într-un indice general, sau un scor, pentru fiecare din aceste state.
Procedura de construire a celor trei sub-indici ai globalizării (economic, social şi politic) este
una în cinci-paşi: selecţia variabilelor relevante ale indicelui, găsirea unor soluţii de rezolvare a
unor aspecte cantitative pentru măsurarea numerică, normalizarea măsurilor cantitative, calculul
mediei sau coeficientului de ponderare mediu al variabilelor normalizate, care se transformă în
final, într-un scor pentru fiecare ţară în parte, anual şi scorurile numerice finale care sunt folosite
pentru a determina rangul fiecărei ţări. Valorile indexului globalizării (generală, economică,
socială şi politică) sunt detaliate şi disponibile pentru toate ţările şi regiunile lumii (Anexa C).

Variabilele indicelui globalizării de tip CSGR (CSGR – Globalization)

Sub-indice pentru globalizarea economică * (construit din patru variabile)

Comerţ Exporturi plus importuri de bunuri şi servicii,ca procent din
Investiţii străine Fluxuri de intrare şi de ieşire al investiţiilor străine ca procent
Investiţii de Fluxuri de intrare şi de ieşire al investiţiilor de portofoliu ca
Compensaţii salariale plătite nerezidenţilor salariaţi plus cele
Venituri plătite
Sub-indice pentrusalariaţilor rezidenţi
globalizarea ce lucrează
socială* în străinătate
(construit ca procent din
din nouă variabile)
Populaţia străină Stocul de populaţie străină ca % din populaţia totală
Fluxuri de străini Fluxuri de imigranţi ca % din populaţia totală
Remiteri salariale Remiteri salariale (încasări) ca procent din PIB
 Turişti Număr de turişti (sosiri şi plecări) ca % din populaţia totală
Convorbiri Trafic internaţional al convorbirilor telefonice (minute per
Utilizatori Internet Utilizatori de Internet ca % din populaţia totală
Filme Număr de filme importate şi exportate
Cărţi / ziare Suma valorică totală pentru cărţi / ziare importate şi
Poştă Număr de scrisori internaţionale primate şi expediate per
Sub-indice pentru globalizarea politică * (construit din trei variabile)
Ambasade Număr de ambasade străine în ţară
Misiuni ONU Număr de operaţii ONU pentru menţinerea păcii în care ţara
Organizaţii Număr de participări ca membru în organizaţii internaţionale

Ultima valoare a indicelui CSGR pentru România este 0,419 (în anul 2007 pentru anul
2005). Chiar dacă există trei indici, tot mai rămâne un element simplu care lipseşte din
impresionanta literatură a globalizării: o metodă unică de cuantificare a acesteia, acceptată şi bine
dezvoltată în continuare.

1.5. Globalizarea statisticii

Deosebirile apărute între cele cinci tipuri de reţele sociale-spaţiale complet diferite ale
interacţiunii sociale în cadrul lumii contemporane ordonate dec tip: local, naţional, internaţional,
transnaţional şi global au fost ilustrate de către Michael Mann’s încă din anul 1997. Astfel reţelele
de tip local şi naţional se referă la relaţiile constituite la un nivel sub-naţional or încadrate în spaţiul
statului naţional, reţelele de tip internaţional implică relaţii între reţele constituite de tip naţional
şi/sau statal, reţelele de tip transnaţional sunt rezultatul abilităţilor de a opera fără a face referire la
graniţe sau fără a fi afectate de aceste graniţe şi reţelele de tip global acţionează mai mult sau mai
puţin pe baze extinse la nivelul întregii lumi. În secolele trecute, de tip medieval, reţelele locale şi
transnaţionale erau mult mai semnificative decât reţelele naţionale sau internaţionale, dar în
prezent, statul naţional vine să constituie mod fundamental şi naţionalul şi întreaga lume sau globalul
şi astfel se pot semnifica economiile internaţionale.
Un proces interesant subliniază dezvoltarea internaţională, transnaţională şi, în final,
globală a statisticii. Fenomenul a fost deja evidenţiat de ultimele decenii de asemenea de către
metodologiile statistice ale instituţiilor (reţelelor) ONU şi Eurostat. Două exemple sunt într-adevăr.
remarcabile: indicele dezvoltării umane (IDU) al PNUD ca indice al globalizării ce reprezintă
măsura speranţei de viaţă, a gradului de instruire şi educaţie şi a standardului de viaţă pentru ţările
din întreaga lume şi indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum (IAPC) produs de către
Eurostat, destinat comparaţiilor internaţionale ale inflaţiei cuantificate prin preţuri de consum pentru
toate ţările membre ale Uniunii Europene.
În primul rând, IDU ca indice al ONU semnifică măsurarea standard a bunăstării şi este
folosit pentru a determina şi confirma dacă o ţară este una de tip dezvoltat, în curs de dezvoltare
sau subdezvoltată şi astfel să cuantifice impactul politicilor economice asupra calităţii vieţii.
Pentru a avea relevanţă acest demers cere globalizarea celor mai ridicate standarde de calitate
statistică în ceea ce priveşte calitatea, consistenţa, transparenţa şi responsabilitate. Diverşi paşi
sunt parcurşi în fiecare an pentru a asigura menţinerea calităţii ridicate şi a încrederii în indicele
dezvoltării umane şi toţi aceşti paşi includ globalizarea statisticii implicate, de la parteneriatele cu
multe dintre agenţiile naţionale şi internaţionale, la înţelegerea modalităţi în care datele prezentate
în cadrul tabelelor de indicatori ai IDU sunt culese
statistic şi cum acestea din urmă ar putea fi folosite şi interpretate. Chiar şi câteva dintre importantele
mecanisme care au fost adoptate de către Oficiul Raportului de Dezvoltare Umană (ORDU) nu sunt
altceva decât alte dovezi ale globalizării statisticii. În afara echipei de statisticieni calificaţi care au
construit IDU un Consiliu Seniorial Statistic de Consultanţă revizuieşte toată această activitate
statistică. Ce demonstraţie ar putea fi mai relevantă pentru globalizarea statisticii decât cazul în sine
al acestui grup de statisticieni recunoscuţi în plan internaţional care constituie un panel de
consultanţă statistică, în timp ce un proces de analiză colegială şi revizuire metodică este realizat
de către oficiile de statistică naţionale şi internaţionale, ca şi de organizaţiile internaţionale?
De multe ori globalizarea statisticii este rezultatul firesc al unui tratat sau al unei
convenţii. Astfel indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum (IAPC) este folosit pentru
evaluarea inflaţiei ca un criteriu de convergenţă impus prin articolul 121 al Tratatului de la
Amsterdam şi de către Banca Centrală Europeană (BCE) în aprecierea stabilităţii preţurilor pentru
scopuri ale politicii monetare. BCE defineşte stabilitatea preţurilor pe bazele ratei anuale a cursurilor
de schimb în arealul monedei unice. IAPC şi arealul său transnaţional devin astfel expresia
globalizării statistice, datorită standardelor de armonizare, aceluiaşi indice de preţ de tip Laspeyres şi
aceleiaşi metode de calcul, clasificării comune de tip COICOP, informaţiilor statistice şi publicării
lor similare ca periodicitate, utilizării unei perioade de referinţă identice în cadrul indicelui
(2005=100), şi chiar similarităţilor de neajustare. România prin INS s-a aliniat la programul de calcul
al IAPC, un indice care a fost impus la aceeaşi dată la care s-a asigurat moneda unică, 1 ianuarie 2000,
şi care reprezintă atât o globalizare a statisticii, cât şi o modalitate de comparare internaţională a
inflaţiei între statele membre ale U.E., cu mult înainte de 1 ianuarie 2007, data aderării României la
Uniunea Europeană.
În final, întrebarea care descrie adecvat globalizarea, o întrebare pe care mulţi statisticieni
şi economişti o pun rămâne una foarte simplă: Este aceasta oare bună sau rea pentru lume în
întregul ei ? Globalizarea statisticii şi bineînţeles a economiei se află într-un proces de ascensiune, o
treime a statelor lumii sunt de asemenea într-un proces de creştere a puterii lor economice şi lumea
este mai interconectată ca oricând. Nici o altă ţară membră ONU şi U.E., nici chiar PNUD sau
Eurostat, nu au impus României să-şi globalizeze statistica dar cerinţele interne, politice, statistice,
sociale şi economice au făcut-o cu certitudine, într-o Europă şi o lume nouă din care economia
noastră naţională face şi ea parte, cât mai natural posibil… Globalizarea fiind un fenomen
complex, acest articol este doar o încercare de a identifica indicii principali capabili să cuantifice
un proces ce implică componente multidimensionale atât de variate. Există o eterogenitate a
gradului de globalizare temporală şi spaţială, de-a lungul statelor şi regiunilor lumii, tot aşa ca şi între
state ca atare. O viitoare schimbare a tendinţei acestei multiplicări instrumentale în statistica
globalizării este tot atât de posibilă ca şi o accentuare a globalizării statisticii.

Indicele Axel Dreher (KOF Indicele Globalizarii ) cuantificat în 2009 pentru 2006

Tară Indicele Globalizarea Globalizarea Globalizarea

globalizării economică socială politică
România 70.58, locul 44 68.14, locul 57 60.95, locul 77 90.88, locul 22

Norvegia 82.27, locul 21 78.37, locul 31 81.98, locul 25 89.26, locul 27

Bulgaria 74.85,locul 39 76.08, locul 36 66.32,locul 65 87.16, locul 32
Cipru 82.70, locul 19 86.74, locul 11 91.72, locul 5 60.72, locul 109
Germania 81.75, locul 22 74.50, locul 38 82.37, locul 24 92.80, locul 14
Belgia 91.51,locul 1 91.63, locul 5 88.12, locul 10 97.01, locul 3
Singapore 84.07, locul 14 96.67, locul 1 90,65, locul 7 51.91, locul 125
Luxemburg 86.28, locul 9 93.43, locul 2 93.87, locul 1 61.54, locul 105
Franţa 83.68, locul 16 77.56, locul 3 81.22, locul 28 98.03, locul 1
Togo 50.23, locul 126 54.22, locul 102 32.57, locul 140 73.30, locul 73

Source:http://globalization.kof.ethz.ch/
 Indicele general CSGR (scorul pe regiuni în 2006 pentru 2004)

Cod Nume CSGR Indicele Globalizarii

eap East Asia and Pacific 0,524
eca East Europe and Central Asia 0,376
lac Latin America and Caribbean 0,286
mena Middle East and North Africa 0,313
na North America 0,872
sa South 0,394
ssa Sub Sahara Africa 0,270
we West 0,754

Source: http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/csgr/

Indicele general CSGR şi sub-indicii aferenţi (2006 pentru 2004)

Overall CSGR index and sub-indices (score) CSGR Globalization Index

World Globalization Index 0,675
Economic Globalization 0,140
Social Globalization 0,424
Political Globalization 0,697

Source: http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/csgr/