NOŢIUNI TEORETICE – RECAPITULARE BACALAUREAT

ANALIZĂ MATEMATICĂ CLASA A 11-A

LIMITE DE FUNCŢII. ASIMPTOTE

LIMITA UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT

NOŢIUNI TEORETICE – RECAPITULARE SEMESTRUL II

Limite de funcţii

Fie f : D  R, D  R și x 0  R    (punct de acumulare pentru D). Punctul 

R    este limita funcției în punctul x 0 și scriem lim f  x  

x x 0
dacă „ se obţine prin

înlocuriea în funcţia f a lui x cu x 0 ”.

Observaţie: Dacă limita unei funcții există atunci aceasta este unică.
Definiţie: Fie f : D  R și x 0  R (punct de acumulare pentru D).

i) Funcţia are limita la stânga în punctul x 0 , dacă restricția funcţiei la

mulțimea D1  D   - , x 0  are limită în x 0 . Se scrie:

ls  x 0   lim f  x  .
x x0
x < x0

ii) Funcţia are limita la drepta în punctul x 0 , dacă restricția funcţiei la

mulțimea D2  D   x 0 ,   are limită în x 0 . Se scrie:

ld  x 0   lim f  x  .
x x0
x > x0

Limita la stânga se mai noteză ls  x 0   lim f  x  sau în loc de ls  x 0  se scrie

x x0

f  x 0 - 0  iar pentru limita la drepta ld  x 0   lim f  x  sau în loc de ld  x 0  se scrie

x x0

f  x0 + 0 .

Observaţie: Limitele laterale (la stanga, la drepta) se calculează „similar ca orice limită”.
Teoremă: Fie f : D  R și x 0  R un punct de acumulare pentru D cu proprietatea că

funcția f are limite laterale în punctul x0. Atunci f are limită în punctul

x 0  ls  x 0   ld  x 0  .

În aceste condiții lim f  x   ls  x 0   ld  x 0  .

x x 0

Observaţii:
1. Operațiile algebrice din R se extind (formal), la operații algebrice în R  :

    -  -   -
 a  -a -
      -   - -   -   

 , dacă a  0 - , dacă a  0
  a   -a  
- , dacă a  0  , dacă a  0
a a
  0, 0
 -
, dacă a  0
 a      -   0 0  0
 0, dacă a  0
2. Se adoptă următoarele convenții:
1 1
  ,  -
0 0-
 e  , e-   0
 ln   , ln0  - 
Suportul intuitiv al acestor convenții este oferit de graficul funcției exponențiale,
1
graficul funcției logaritmice, respectiv de graficul funcției f : R*  R, f  x   .
x
 0
3. Se consideră operații fără sens:  - , , ,   0 ( 1 , 00 , 0 opţional).
 0
4. Pentru a ilustra cazurile de nedeterminare (operațiile fără sens) sunt necesare
aplicații multiple și diverse, din care să rezulte tehnica de lucru pentru eliminarea acestor
nedeterminări.
 ASIMPTOTELE UNEI FUNCŢII REALE

Observaţii:
1. Problema asimptotelor, adică a dreptelor care „se apropie oricât de mult” de graficul
unei funcţii, are sens pentru funcţii având ramuri spre infinit (adică funcţii al căror grafic nu
este conţinut într-un dreptunghi).
2. Asimptotele unei funcții reale pot fi verticale, orizontale sau oblice. În general
asimptotele unei funcții sunt numite asimptote la graficul funcției (sau vom spune că graficul
are asimptote).

I. Asimptote verticale
Definiţie: Fie f : D  R, D  R și a R (punct de acumulare pentru D). Spunem că

dreapta x  a este asimptotă vericală la stânga dacă ls  a    sau ls  a   - .

Analog se definește conceptul de asimptotă verticală la dreapta. Mai precis dreapta

x  a este asimptotă vericală la dreapta dacă ld  a    sau ld  a   - .

Observaţii:
1. Drepta x  a este asimptotă verticală pentru funcția f dacă ea este asimptotă
verticală atât la stânga cât și la dreapta sau numai lateral.
2. Pentru existența asimptotei verticale x  a la graficul unei funcții nu este necesar ca
funcția respectivă să fie definită în punctul a.
3. O funcţie poate admite mai multe asimptote verticale.

II. Asimptote orizontale

Definiţie: Fie f : D  R, D  R unde D conține un interval de forma  a,   . Spunem că

dreapta y  n este asimptotă orizontală spre  la graficul funcției f dacă lim f  x   n.

x 

Analog se definește conceptul de asimptotă orizontală spre - , admițând că D

conține un interval de forma  - , a  : dreapta y  n' este asimptotă orizontală spre - 

pentru f dacă lim f  x   n'.

x - 

Observaţie: Pentru o funcție f : A  R, unde A este un interval mărginit nu are sens

problema asimptotelor orizontale spre  sau - .

 III. Asimptote oblice
Teoremă: 1) Fie f : D  R, D  R unde D conține un interval de forma  a,   . Dreapta

y  mx  n, m, n R, n  0 este asimptotă oblică spre  dacă și numai dacă:

f x
lim  m, lim f  x  - mx   n.
x  x x 

2) Fie f : D  R, D  R unde D conține un interval de forma  - , a  . Dreapta

y  m'x  n', m', n'  R, n'  0 este asimptotă oblică spre -  dacă și numai dacă:

f x
lim  m', lim f  x  - mx   n'.
x  x x 

Observaţii:
1. Dacă o funcție admite asimptotă orizontală spre  (respectiv spre -  ), atunci ea
nu admite asimptotă oblică spre  (respectiv spre -  ).
2. În general asimptotele la graficul unei funcții spre  și -  (în cazul în care există)
sunt diferite.
3. Există funcții care nu admit nici un fel de asimptotă.

FUNCŢII CONTINUE. FUNCŢII DERIVABILE

FUNCŢII CONTINUE

Definiţie: Fie f : D  R și x 0  D (punct de acumulare pentru D). Spunem că funcția f este

continuă în punctul x 0 , dacă există limita lim f  x  și lim f  x   f  x 0  .

x x0 x x 0

Punctul x 0 se numește punct de continuitate pentru funcția f.

Observaţii:
1. Definiția dată continuității funcției în punctul x 0  D semănă cu definiția dată

limitei funcției în x 0 . Deosebirea constă în faptul că în definiția limitei impunem condiția

x  x 0 (deoarece x 0 este punct de acumulare al domeniului).

2. Într-un punct izolat x 0 al domeniului de definiție funcția este continuă.

 3. O funcție f : D  R, D  R este discontinuă în punctul x 0 , dacă nu este continuă

în acest punct. În acest caz punctul x 0 se numește punct de discontinuitate pentru funcția f.
5. Problema continuității sau a discontinuității unei funcții se pune numai în puncte
aparținând domeniului de definiție.
6. O funcție f : D  R este continuă pe o submulțime A  D dacă este continuă în

orice punct x 0  A.

Teoremă: O funcție f : D  R este continuă într-un punct de acumulare x 0  D dacă și

numai dacă ls  x 0   ld  x 0   f  x 0  .

Proprietăţi:
P1. Fie I  R interval f : I  R o funcție continuă. Dacă a, b  I și f  a   f  b   0,

atunci există cel puțin un element c   a, b  astfel încât f  c   0.

P2. O funcție continuă care nu se anulează pe un interval, păstreză semn constant pe

tot intervalul.
Observaţie: Pentru stabilirea existenței a cel puțin unei soluții pentru anumite ecuații se aplică
prima proprietate iar pentru rezolvarea unor inecuații se poate utiliza a doua proprietate.

DEFINIȚIA DERIVATEI UNEI FUNCȚII

ÎNTR-UN PUNCT. INTERPRETARE GEOMETRICĂ

Definiţie: Fie f : D  R și x 0  D punct de acumulare pentru D. Spunem că funcția f are

derivată în punctul x 0 dacă există în R    limita

f  x  - f  x 0  not '
lim  f  x0 .
x x0 x - x0

Această limită f '  x 0  se numește derivata funcției f în punctul x 0 .

Dacă f '  x 0  R spunem că funcția f este derivabilă în punctul x 0 .

Observaţii:
1. Problema derivabilității unei funcții într-un punct se pune numai în punctele din
domeniul de definiție care sunt în același timp puncte de acumulare ale domeniului de
definiție.
 2. Dacă funcţia f : D  R este derivabilă în punctul x 0  α, α  D atunci derivata

f '  α  reprezintă panta tangentei la graficul funcţiei în punctul x 0  α.

m  tg θ  f ' α 
Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul x 0  α este

t : y - f  α   f '  α  x - α  .

f  x  - f a  f  x  - f b
3. Dacă f :a, b  R atunci f '  a   lim și f '  b   lim
x a x-a x b x-b
x>a x<b

reprezintă derivatele funcției în punctele a și b, în condițiile în care limitele respective există.

Teoremă: Fie f : D  R și x 0  D punct de acumulare pentru D. Presupunem că există

f  x  - f  x 0  not ' f  x  - f  x 0  not '

limitele lim
x x0
 fs  x 0  , lim
x x0
 f d  x 0  în R    (numite
x - x0 x - x0
x < x0 x > x0

derivata la stânga respectiv derivata la dreapta a funcției f în punctul x 0 ).

1) f are derivată în punctul x 0  fs'  x 0 - 0   fd'  x 0  0   f '  x 0  R  .

2) f este derivabilă în punctul x 0  fs'  x 0 - 0   fd'  x 0  0   f '  x 0  R.

Teoremă: Orice funcție derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Observaţie: Condiția de continuitate într-un punct este condiție necesară pentru
derivabilitatea funcției în acel punct. Nu are sens să punem problema derivabilității într-un
punct în care funcția nu este continuă sau în puncte izolate.
 Derivate. Reguli de derivare

I. Derivabilitatea pe o mulțime
Definiţie: Fie f : D  R. Dacă funcția f este derivabilă în orice punct al mulțimii A  D

atunci spunem că funcția f este derivabilă pe mulțimea A.

Observaţii:
1. Orice funcție derivabilă pe o mulțime este continuă pe acea mulțime.
2. Intuitiv, o funcție este continuă dacă graficul funcției nu are ”rupturi” și derivabilă
dacă graficul funcției nu are ”colțuri”.
Definiţii: i) Mulțimea punctelor din domeniul de definiție al unei funcții în care aceasta este
derivabilă se numește domeniul de derivabilitate al funcției.
ii) Fie f : D  R și E  D domeniul de derivabilitate al funcției. Funcția

f ' : E  R, x  f '  x 

se numește funcția derivată a lui f sau simplu derivata lui f.

Procedeul prin care se obține f ' din f se numește derivare.
Observaţie:. Deoarece domeniul de derivabilitate este inclus în domeniul de definiție nu are
sens să se vorbească de derivabilitatea unei funcții în puncte care nu se află în domeniul de
definiție al funcției.

II. Reguli de derivare

Teoreme:
1) Dacă f : E  R, este o funcție derivabilă pe E și k  R atunci funcția kf este

o funcție derivabilă pe E și  kf   kf ' .

'

2) Dacă f, g : E  R, sunt funcții derivabile pe E atunci sumalor f  g este o

funcție derivabilă pe E și  f  g   f '  g ' .

'

3) Dacă f, g : E  R, sunt funcții derivabile pe E atunci produsul lor f  g este o

funcție derivbilă pe E și  f  g   f '  g  f  g ' .

'
 4) Dacă f, g : E  R, sunt funcții derivabile pe E și g  x   0, x  E atunci

'
f  f  f '  g - f  g'
funcția cât este o funcție derivbilă pe E și    .
g g g2

5) Dacă funcția f : I  J este deivabilă pe I și funcți g : J  R este derivabilă pe

g f   g'  f   f '
'
J atunci funcția compusă g f este derivabilă pe I și

(opţional).

III. Derivate
elementare compuse
 c'  0

 x   p  x
p ' p -1
f   p  f
p ' p -1
f'

 e   e ,  e   -e
x ' -x '
e   e
'
 x -x f f
f'

 ln x '  1 ln f '  1  f '

x f

  x  2 1x'
 f   2 1f f
' '

a   a
x '
 ln a,  a -x   a -x  ln a a   a
' '
 x f f
 ln a  f ' (opţional)

  x 
3
'

3
1
2
 f
3
'

3
1
2
 f ' (opţional)
3 x 3 f

 log a x '  1
log a f '  1
 f ' (opţional)
x ln a f ln a

 sin x '  cos x sin f '  cos f  f ' (opţional)

 cos x '  - sin x cos f '  - sin f  f ' (opţional)

 tg x '  1
tg f '  1
 f ' (opţional)
cos 2 x 2
cos f
1 1
 ctg x  -  ctg f  -  f ' (opţional)
' '

sin 2 x sin 2f
1 1
 arcsin x    arcsin f    f ' (opţional)
' '

2 2
1-x 1-f
 1 1
 arccos x  -  arccos f  -  f ' (opţional)
' '

2 2
1-x 1-f
1 1
 arctg x   arctg f    f ' (opţional)
' '

1  x2 1  f 2

1 1
 arcctg x   - arcctg f  -  f ' (opţional)
' '

1  x2 1  f2
Obsevație: Funcţiile de mai sus sunt definite pe domeniul maxim de definiţie, iar derivatele
acestora specificate prin formulele respective, sunt definite pe domeniul de derivabilitate.

 O modalitate de a proba derivabilitatea unei funcții într-un punct

Consecință (Lagrange): Fie f : D  R, D  R, x 0  D și V  V  x 0  . Dacă f este

derivabilă pe V x 0  , f este continuă în x 0 și există lim f '  x   l , l  R   , atunci

x x 0

funcția f are derivată în punctul x 0 și f '  x 0   l. Dacă l  R, atunci f este derivabilă în

punctul x 0 și f '  x 0   l.

Obsevație: Acest rezultat oferă condiții suficiente privind existența derivatei. Dacă una din
aceste condiții nu se realizează, nu rezultă că f nu ar avea derivată. Prin urmare există situații
în care nu putem recurge la această consecință pentru a proba derivabilitatea.

 Calculul limitelor de funcții utilizând derivate

Teoreme (L’Hospital):
1) Cazul 0/0. Fie f, g : I  R, I  R interval și x 0  R    un punct de

acumulare pentru I  x 0  I sau x 0  I  . Dacă sunt îndeplinite cerințele:

 lim f  x   0, lim g  x   0 ;
x x 0 x x 0

 f și g sunt derivabile întro vecinătate a lui x 0 ;

 g '  x   0, pentru orice x  x 0 dintr-o vecinătate a lui x 0 ;

f ' x
 există lim  ,  R  .
x  x0 g '  x 

f x f x
Atunci există lim și lim  .
x  x0 g  x  x  x0 g  x 
 2) Cazul ∞/∞. Fie f, g : I  R, I  R interval și x 0  R    un punct de

acumulare pentru I  x 0  I sau x 0  I  . Dacă sunt îndeplinite condițiile:

 lim g  x    (sau -  );
x x 0

 f și g sunt derivabile întro vecinătate a lui x 0 ;

 g '  x   0, pentru orice x  x 0 dintr-o vecinătate a lui x 0 ;

f ' x
 există lim  ,  R  .
x  x0 g '  x 

f x f x
Atunci există lim și lim  .
x  x0 g  x  x  x0 g  x 

Precizare: Deși numele cazului este ∞/∞, prima condiție din teoremă nu face
referire la limita numărătorului. Dacă limita numărătorului este finită și condițiile
teoremei sunt îndeplinite, deși se poate aplica teorema, este de preferat un calcul
direct. În practică însă limita numărătorului este cel mai adesea infinită.
Observaţii:
1. Ambele teoreme (reguli) oferă condiții suficiente pentru existența unui raport de
funcții. Dacă una sau mai multe condiții nu sunt îndeplinite nu însemnă că limita raportului nu
ar exista, ci faptul că în acea situație nu este aplicabilă regula lui L’Hospital.
2. Uneori pentru calculul limitei raportului trebuie să aplicăm o dată sau de mai multe
ori regula lui L’Hospital.
3. Pentru simplificarea calculelor în cadrul limitelor de funcții, se recomandă
combinarea metodelor elementare cu regula lui L’Hospital.
4. Regulile lui L’Hospital pot fi aplicate și în celelalte situații de nedeterminare

   0, 1 , 0 ,   , prin reducerea lor la cazurile 0/0 sau ∞/∞, alegând o scriere adecvată
 0 0

pentru f  g, f - g și respectiv f g .
 APLICAȚII ALE DERIVATELOR
ÎN STUDIUL VARIAȚIEI FUNCȚIILOR

PUNCTE DE EXTREM

Definiţie: Fie f : D  R, D  R și x 0  D. Punctul x 0  D se numeşte punct de maxim

local (relativ) al funcţiei dacă

 V  V  x 0  : f  x   f  x 0  ,  x  V  D.

Dacă x 0 este un punct de maxim local (relativ) al lui f, atunci numărul f  x 0  se

numește maxim local (relativ) al funcției iar punctul A  x 0 , f  x 0   de pe grafic se numește

punct de maxim local (relativ) al graficului funcției.

Definiţie: Fie f : D  R, D  R și x 0  D. Punctul x 0  D se numeşte punct de minim

local (relativ) al funcţiei dacă

 V  V  x 0  : f  x   f  x 0  ,  x  V  D.

Dacă x 0 este un punct de minim local (relativ) al lui f, atunci numărul f  x 0  se

numește minim local (relativ) al funcției iar punctul A  x 0 , f  x 0   de pe grafic se numește

punct de minim local (relativ) al graficului funcției.

Definiţie: Punctele de minim local și de maxim local ale unei funcții se numesc puncte de
extrem local. Valorile funcției în punctele sale de extrem, minimele și maximele locale, se
numesc extremele locale ale funcției. Punctele de minim local și de maxim local ale graficului
se numesc puncte de extrem local ale graficului funției.
Definiţie: Fie f : D  R, D  R și x 0  D. Punctul x 0  D se numeşte punct de maxim

global (absolut) al funcţiei dacă

f  x   f  x 0  ,  x  D.

Observaţii:
1. Orice punct de maxim global este și de maxim local dar, în general, nu și reciproc.
2. O funcție poate avea mai multe puncte de maxim local.
Definiţie: Fie f : D  R, D  R și x 0  D. Punctul x 0  D se numeşte punct de minim

global (absolut) al funcţiei dacă

 f  x   f  x 0  ,  x  D.

Observaţii:
1. Orice punct de minim global este și de minim local dar, în general, nu și reciproc.
2. O funcție poate avea mai multe puncte de minim local.
Definiţie: Un punct de maxim global sau de minim global se numește punct de extrem global.
Teoremă (Fermat): Fie I un interval deschis și x 0  I un punct de extrem (local) al unei

funcții f : I  R. Dacă f este derivabilă în punctul x 0 , atunci f '  x 0   0.

Observaţii:
1. Dacă I nu ar fi un interval deschis atunci teorema nu mai este adevărată.
2. Reciproca teoremei este în general falsă, adică derivata unei funcții se poate anula
într-un punct, fără ca acesta să fie punct de extrem.
3. Teorema lui Fermat are o interpretare geometrică evidentă: în condițiile teoremei,
înt-un punct de extrem, tangenta la grafic este paralelă cu axa Ox.
4. Dacă f : I  R este o funcție derivabilă pe un interval deschis I, atunci soluțiile

ecuației f '  x   0, x  I sunt numite și puncte critice ale lui f pe I; teorema lui Fermat afirmă

că punctele de extrem local sunt printre punctele critice.

ROLUL PRIMEI DERIVATE ÎN STUDIUL FUNCȚIILOR

Definiţii: Fie f : D  R și I  D.

i) Funcţia f se numeşte strict crescătoare pe I dacă și numai dacă

 x1 , x 2  I, x1 < x 2  f  x1   f  x 2  .

ii) Funcţia f se numeşte strict descrescătoare pe I dacă și numai dacă

 x1 , x 2  I, x1 < x 2  f  x1   f  x 2  .

 O funcție strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numește funcție strict

monotonă pe I.
iii) Funcţia f se numeşte crescătoare pe I dacă și numai dacă
 x1 , x 2  I, x1 < x 2  f  x1   f  x 2  .

iv) Funcţia f se numeşte descrescătoare pe I dacă și numai dacă

 x1 , x 2  I, x1 < x 2  f  x1   f  x 2  .
  O funcție crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numește funcție monotonă pe I.
Observaţie: A studia monotonia unei funcții f : D  R revine la a preciza submulțimile lui

D pe care f este strict crescătoare (sau crescătoare) și submulțimile lui D pe care f este strict
descrescătoare (sau descrescătoare).
Teoremă: Fie f : I  R, I  R interval, o funcție derivabilă. Dacă f este monoton

crescătoare (respectiv descrescătoare) pe I, atunci f '  x   0, x  I (respectiv

f '  x   0, x  I ).

Consecință (Lagrange): Fie f : I  R, I  R interval, o funcție derivabilă.

1) Dacă f '  x   0, x  I atunci f este strict crescătoare pe I.

2) Dacă f '  x   0, x  I atunci f este strict decrescătoare pe I.

Observaţii:
1. Fie f : I  R, I  R interval, o funcție derivabilă.

 Dacă f '  x   0, x  I atunci funcția este monoton crescătoare, fără a fi

neapărat strict crescătoare. Însă, dacă f '  x   0, x  I și mulțimea

x  I / f  x   0
'
are toate elementele izolate atunci funcția este strict

crescătoare.
 Dacă f '  x   0, x  I atunci funcția este monoton descrescătoare, fără a fi

neapărat strict descrescătoare. Însă, dacă f '  x   0, x  I și mulțimea

x  I / f  x   0
'
are toate elementele izolate atunci funcția este strict

descrescătoare.
2. Pentru stabilirea intervalelor de monotonie (sau a punctelor de extrem) ale unei
funcții f : D  R, D  R se procedează astfel:

 Se determină domeniul de derivabilitate; se calculează prima derivată.

 Se stabileşte semnul primei derivate; se întocmeşte tabelul
D
x
f ' x 

f x
  Se discută semnul primei derivate și se stabilesc intervalele de monotonie
(se precizează punctele de extrem).
3. Informațiile oferite de prima derivată, permit utilizarea lor și în rezolvarea altor
tipuri de probleme: demonstrarea unor inegalităţi, studiul bijectivității unor funcții, stabilirea
soluţiilor unor ecuaţii și inecuaţii etc.

ROLUL DERIVATEI A DOUA ÎN STUDIUL FUNCȚIILOR

Definiţii: i) O funcţie f : I  R, I  R interval, se numeşte convexă pe intervalul I dacă

 x1 , x 2  I,  t  0, 1  f  1-t  x1  tx 2   1-t  f  x1   tf  x 2  .

ii) O funcţie f : I  R, I  R interval, se numeşte concavă pe intervalul I dacă

 x1 , x 2  I,  t  0, 1  f  1-t  x1  tx 2   1-t  f  x1   tf  x 2  .

Observaţii:
1. Dacă în definiția precedentă inegalitățile sunt stricte spunem că funcția este strict
convexă respectiv strict concavă.
2. Funcția f este concavă dacă funcția  - f  este convexă.

3. Funcția convexă (concavă) pe un interval admite următoarea interpretare gometrică:

- graficul funcției convexe este situat sub orice coardă dacă unim două puncte situate
pe graficul funcției; dacă funcția este derivabilă pe interval atunci tangenta în fiecare punct al
graficului funcției convexe este situată sub graficul funcției.
- graficul funcției concave este situat deasupra coardei determinate de orice două
puncte situate pe graficul funcției; dacă funcția este derivabilă pe interval atunci tangenta în
fiecare punct al graficului funcției concave este situată deasupra graficul funcției.
4. Există funcții care sunt concomitent convexe și concave pe un interval (funcția de
gradul I este în același timp și convexă și concavă).
5. Există funcții care nu sunt nici convexe nici concave pe intervalul de definiție.
Teoremă: Fie f :a, b  R, a < b o funcție de două ori derivabilă pe  a, b.

1) Dacă f ''  x   0,  x   a, b  , atunci funcția f este convexă pe intervalul  a, b.

2) Dacă f ''  x   0,  x   a, b  , atunci funcția f este concavă pe intervalul  a, b.

Observaţie: Este valabilă și afirmația reciprocă și anume: Dacă f :a, b  R, a < b este o

funcție de două ori derivabilă pe a, b și este convexă (concavă), atunci

f ''  x   0,  x   a, b   f ''  x   0,  x   a, b   .

Definiţie: Fie f : I  R, I  R interval, o funcție continuă pe I. Un punct x 0  I distinct de

capetele lui I se numește punct de inflexiune dacă funcția este continuă în x 0 , are derivată în

x 0 și dacă funcția este convexă de o parte a lui x 0 și concavă de cealaltă parte a lui x 0 .

Observaţii:
1. Dacă f : I  R este o funcție de două ori derivabilă pe un interval deschis I, atunci

punctele de inflexiune (dacă există) se află printre soluțiile ecuației f '  x   0, x  I.

2. Punctele de inflexiune pot fi și acelea în care funcția nu este derivabilă dar are
derivată și este continuă.
3. Dacă x 0 este punct de inflexiune al funcției atunci punctul A  x 0 , f  x 0   se

numește punct de inflexiune al graficului funcției.

4. Pentru stabilirea intervalelor de convexitate/concavitate (sau a punctelor de
inflexiune) ale unei funcții f : D  R, D  R se procedează astfel:

 Se determină domeniul de derivabilitate; se calculează a doua derivată.

 Se stabileşte semnul derivatei a doua; se întocmeşte tabelul:
D
x
f ''  x 

f x

 Se discută semnul derivatei a doua și se stabilesc intervalele de convexitate/

concavitate (se precizează punctele de inflexiune).

 Etapele reprezentării graficului unei funcții

1) Determinarea domeniului de definiție al funcției.

2) Stabilirea semnului funcției și a eventualelor simetrii ale graficului.
3) Aflarea punctelor de intersecție ale graficului funcției cu axele de
coordonate.
4) Calculul limitelor la capetele domeniului de definiție; stabilirea
asimptotelor.
5) Studiul primei derivate.
6) Studiul derivatei a doua (în cazul în care nu apar mari dificultăți de
calcul).
7) Tabloul de variație; trasarea graficului funcției.