Sunteți pe pagina 1din 9

NOŢIUNI TEORETICE – RECAPITULARE BACALAUREAT

ANALIZĂ MATEMATICĂ CLASA A 12-A

PRIMITIVE. INTEGRALA NEDEFINITĂ

Definiţie: Fie f : I  R, I  R interval. Spunem că funcţia f admite primitivă pe I dacă

există o funcţie F : I  R astfel încât:

 F este derivabilă pe I;
 F'  x   f  x  ,  x  I.

În acest caz, funcţia F se numeşte primitivă (sau antiderivată) a funcţiei f.


Observaţii:
1. Dacă F1 , F2 : I  R sunt două primitive ale funcţiei f : I  R atunci cele două

primitive diferă printr-o constantă, adică există c  R astfel încât F1  x  - F2  x   c,  x  I.

2. Dacă F0 : I  R este o primitivă a funcţiei f : I  R, atunci oricare altă primitivă a

funcţiei este F  F0  c, unde c este o funcție constantă pe I. Aceasta însemnă că dacă o


funcţie admite o primitivă, atunci ea admite o infinitate de primitive. Din acest motiv, în loc
să spunem că „o funcţie admite primitivă”, vom spune că „o funcţie admite primitive”.
Definiţie: Fie f : I  R, I  R interval, o funcţie care admite primitive. Mulţimea

primitivelor lui f se numeşte întegrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul

 f  x  dx.
Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare.
Observaţii:
1. Simbolul  f  x  dx trebuie privit ca o unitate indivizibilă, deci părţilor  sau dx ,

luate separat, nu li se atribuie aici nici o semnificaţie.


2. Dacă F : I  R este o primitivă a funcţiei f atunci

 f  x  dx  F  x   C,
(C se numește constantă de integrare si reprezintă mulţimea funcţiilor constante definite pe I).

3. Mulțimea C are următoarele proprietăți: λC =C, C +C =C.


4. Cum F : I  R este o primitivă a funcţiei f, atunci conform observaţiei 2 se obţine

 F  x  dx  F  x   C.
'

Teoremă: Orice funcție continuă admite primitive.


Teoremă: Dacă f, g : I  R, I  R interval, sunt două funcții care admit primitive pe I și

λ  R*, atunci funcțiile f + g, λf admit de asemenea primitive și au loc egalitățile:

1)  f  x  + g  x  dx   f  x  dx   g  x  dx;


2)  λf  x  dx  λ  f  x  dx.
Observație: Produs de funcții care admit primitive pe un interval nu este obligatoriu o funcție
care admite primitive pe acel interval.

 Formulele de integrale nedefinite

  dx  x  C
x p 1
  x dx  C, p  - 1
p

p 1

1
  x dx  ln x  C
  e dx  e C
x x

ax
  a dx  C
x

ln a
1 1 x
 x 2
 a 2
dx  arctg  C
a a

1 1 x-a
 x 2
-a 2
dx  ln
2a x  a
C

  sin x dx  - cos x  C
  cos x dx  sin x  C
1
  cos x dx  tg x  C
2

1
  sin x dx  - ctg x  C
2
  x  a
2
1
2  
dx  ln x  x 2  a 2  C

1
  2
x -a 2
dx  ln x  x 2 - a 2  C

1 x
  2
a -x 2
dx  arcsin
a
C

Observație: Pentru fiecare formulă, funcția din integrală, este definită pe un interval inclus în
domeniul maxim de definiție.

INTEGRALA DEFINITĂ. FORMULA LEIBNITZ‒NEWTON

Definiţie: Fie f :a, b  R, o funcţie continuă care admite primitive și F o primitivă

oarecare alui f. Se numește integrala definită de la a la b alui f expresia F  b   F  a  și se

notează:

 f  x  dx  F  b   F  a  .
b

Observaţii:

 f  x  dx  F  b   F  a  se numește formula Leibnitz-Newton.


b
1. Formula
a

2. Funcția f continuă pe  a, b  spunem că este integrabilă (în sensul lui Newton).

3. Fie f : a, b  R o funcţie continuă şi pozitivă pe a, b . Cum f este pozitivă pe

a, b , graficul funcţiei este situat deasupra axei Ox pe acest interval.

Notăm cu f   x, y   R  R / a  x  b, 0  y  f  x  mulţimea punctelor din

plan, delimitată de graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele verticale x  a, x  b (mulţime


numită şi subgraficul funcţiei f  . Cum funcţia este continuă, se poate justifica faptul că

 f  x  dx.
b
mulţimea f are arie și această arie este tocmai
a

Prin urmare dacă f : a, b  R este o funcţie continuă și f  x   0, x  a, b atunci

 f  x  dx
b
reprezintă aria regiunii delimitate de graficul funcției f, axa Ox și dreptele
a

verticale x  a, x  b (sau aria subgrficului funcției f):

aria  f    f  x  dx.
b

f  x  dx  0; f  x  dx  - f  x  dx.
a b a
4. Din definiție se obține: 
a  a b

5. În loc de F  b   F  a  se folosește frecvent notația F  x  a . Așadar:


b

f  x  dx  F  x  a  F  b   F  a  .
b

b

6. Integrala definită a unei funcții f continue pe  a, b  este un număr real, care nu

depinde de variabila de integrare x și prin urmare aceasta se poate nota cu orice altă literă

f  x  dx  f  t  dt  f  u  du. Integrala nedefinită a lui f pe  a, b 


b b b
(diferită de a sau b) 
a a a

este o mulțime de funcții (mulțimea primitivelor lui f pe  a, b  ). Formula lui Leibnitz-Newton

 f  x  dx  f  x  dx
b
face o legătură între integrala definită și integrala nedefinită prin
a

primtiva F.

INTEGRABILITATEA FUNCŢIILOR CONTINUE. PROPRIETĂȚI

P1 (proprietatea de liniaritate): Dacă f, g :a, b  R sunt două funcţii continue şi

αf  x   βg  x  dx  α  f  x  dx  β  g  x  dx.


b b b
α, β  R atunci  a a a

P2 (proprietatea de aditivitate la interval): Fie f :a, b  R o funcție continuă și

c   a, b  , atunci
 f  x  dx   f  x  dx   f  x  dx.
b c b

a a c

Consecință: Fie f :-a, a   R o funcție continuă.

Dacă f  - x   - f  x  , x  - a, a  (funcție impară), atunci  f  x  dx  0.


a

-a
 Dacă f  - x   f  x  , x  - a, a  (funcție pară), atunci

 f  x  dx  2 f  x  dx.
a a

-a 0

P3 (integrarea în inegalități - proprietatea de ordine): Fie f :a, b  R o funcție

continuă și f  x   0, x  a, b , atunci  f  x  dx  0.


b

Consecință: Dacă f, g :a, b  R sunt funcții continue și f  x   g  x  , x  a, b , atunci

f  x  dx   g  x  dx.
b b
 a a

METODA DE INTEGRARE PRIN SUBSTITUȚIE

 x x  1 dx, x  R
2 3
Exemple: a)

Notăm t  x 2  1  dt   x 2  1 dx  dt  2xdx  xdx 


' dt
. Integrala asociată este
2

 x 2  1
4
t4
t dt   C . Se obţine  x  x  1 dx 
dt 1 3
I1   t
2 2
3
 3 2
 C.
8 8
5
t4 54 24 609
 x x  1 dx   2
2 22 1 dt 1 5 3
  t dt 
3
Observaţie: 2
t 3
 -  .
1 1 1 2 2 2 82 8 8 8

 x e dx, x R
2
x
b)

Notăm t  x 2  dt   x 2  dx  dt  2xdx  xdx 


' dt
. Integrala asociată este
2
dt 1 t 1 1 2
I1   e t   e dt  e t  C. Se obţine  x e x dx  e x  C.
2

2 2 2 2
1
1 dt 1 1 t 1 112 1 e-1
Observaţie:  xe dx   2 ex2
  e dt  e t  e1 - e0 
t
.
0 0 2 2 0 2 0 2 2 2
x
c) x 2
-1
dx, x  1

Notăm t  x 2 - 1  dt   x 2 - 1 dx  dt  2xdx  xdx 


' dt
. Integrala asociată este
2

dx  ln  x 2 - 1  C.
1 dt 1 1 1 x 1
I1     dt  ln t  C. Se obţine x 2
t 2 2 t 2 -1 2
15
4 x 42 -1 1 dt 1 15 1 1 1 1 1
Observaţie: 2 2
x -1
dx   2
2 -1 t 2
  dt  ln t  ln15 - ln 3  ln 5.
2 3 t 2 3 2 2 2
1 2
d)   3x  2 2
dx, x  -
3

dt
Notăm t  3x  2  dt   3x  2  dx  dt  3dx  dx 
'
. Integrala asociată este
3
1 dt 1 1 1 -2 1 t -1 1
I1   2
  2
dt   t dt   C  -  C. Se obţine
t 3 3 t 3 3 -1 3t
1 1
  3x  2 2
dx  -
3  3x  2 
 C.

Observaţie:
2 2
0 1 30  2 1 dt 1 2 1 1 2 -2 1 t -1 1 1 2 1
- 12  3x  22 dx  3 - 12 2 t 2 3  3 12 t 2 dt  3 12 t dt  3 -1 1  - 3t 1
-   .
6 3 2
2 2

METODA DE INTEGRARE PRIN PĂRŢI

Teoremă: Fie f, g : I  R, I  R interval, două funcții derivabile cu derivate continue.

Atunci funcțiile f '  g, f  g' admit primitive și mulțimile lor de primitive sunt legate prin
relația:

 f  x   g  x  dx  f  x   g  x    f  x   g  x  dx,
' '

numită formula de integrare prin părți pentru integrala nedefinită.


Teoremă: Dacă f, g :a, b  R, sunt două funcții derivabile cu deriavate continue, atunci

 f  x   g  x  dx  f  x   g  x    f  x   g  x  dx,
b b b
' '
a a a

relație numită formula de integrare prin părți pentru integrala definită.


Observaţie: Metoda de integrare prin părţi se aplică în general pentru determinarea integralei
unei funcţii scrisă ca produs de două sau mai multe funcţii de natură diferită (sau pentru
determinarea integralei unor anumite funcții iraționale).
Exemple:

  2x  1 e
1
 x e dx b)  ln xdx  x ln xdx  x 2  4dx
2 x -x
a) c) d) dx e)
-1
INTEGRAREA FUNCŢIILOR RAŢIONALE

Definiţie: O funcţie f : I  R, I  R interval, se numeşte funcție raţională dacă există două

Px
polinoame P şi Q  R X  astfel încât f  x   , Q  x   0, x  I.
Qx

Definiţie: O funcţie f se numeşte funcţie raţională simplă dacă are una din următoarele
forme:
 f  x   a n x n  a n-1x n-1  ...  a1x  a 0 , n  ;
A
 f x  , n  *, x  I, I   - , a  sau I   a,   ;
x - a
n

Bx  C
 f x  , n  * şi b2 - 4ac  0.
 ax  bx  c 
2 n

Teoremă: Orice funcţie raţională poate fi reprezentată sub forma unei sume finite de funcţii
raţionale simple.
Exemple:
1 A B
a)   , x  0, x  4;
x  x  4 x x  4

2x  3 A B C
b)    , x  -1, x  -2;
 x  1  x  2  x  1  x  1 x  2
2 2

x2  x 1 A Bx  C
c)   2 , x  -1;
 x  1  x  2x  3 x  1 x  2x  3
2
APLICAȚII ALE INTEGRALEI DEFINITE

1) Calculul ariilor suprafețelor plane


 Fie f :a, b  R o funcţie continuă.

Dacă f  x   0, x  a, b  aria  f    f  x  dx;


b

a

Dacă f  x   0, x  a, b  aria  f   - f  x  dx;


b

a

unde  f reprezintă subgraficul funcţiei f (suprafaţa mărginită de graficul funcţiei f, axa Ox şi

dreptele verticale x  a și x  b ).
 Fie f, g :a, b  R două funcţii continue.

Dacă f  x  - g  x   0, x  a, b  aria  f,g    f  x  - g  x  dx;


b

a

Dacă f  x  - g  x   0, x  a, b  aria  f,g   - f  x  - g  x  dx;


b

a

unde  f,g reprezintă suprafaţa cuprinsă între graficele celor două funcţii.
2) Calculul volumelor corpurilor de rotație
 Fie f : a, b  R o funcţie contiună. Atunci

vol  Cf   π  f 2  x  dx,
b

unde Cf reprezintă corpul de rotaţie determinat de funcţia f (corpul obţinut prin rotirea
subgraficului funcţiei f în jurul axei Ox).