Calatoria in timp este una dintre marile intrebari ale stiintei si nu numai.

Inca dinaintea erei

noastre, calatoriile prin timp au aparut ca motive in pilde si povestiri de mare importanta pentru
cele mai vechi religii ale lumii.
Tema calatoriilor in timp este din ce in ce mai des abordata de creatori de film si seriale care
incearca sa propuna diverse scenarii posibile si sa ridice intrebari oamenilor.

Ideea acestui tip de calatorie a izvorat insa din literatura, atat din cea straveche cat si din cea a
secolului XVIII si mai tarziu. In prezent, literatura stiintifico-fantastica jubileaza, insumand un
gen aparte ce se bucura de o popularitate covarsitoare, motivul calatoriilor prin spatiu si timp
aflandu-se printre cele mai proeminente elemente ale SF-ului. Si fizica a inceput sa studieze
posibilitatea acestui proces si a ajuns la concluzii neasteptate, cercetatorii incercand din greu si in
prezent sa gaseasca modalitati de calatorie prin spatiu si timp sau teleportare.

Posibilitatea calatoriilor in timp si spatiu dateaza inca din mileniul 3 inaintea erei noastre,
prima dovada scrisa a acestei idei fiind pilda indiana Mahabharata. Mai apoi, povestiri
din Talmud si legendele japoneze descriu intamplari in care zeii sau personajele legendare ale
culturilor stravechi puteau calatori in timp.
Incepand cu secolul XVIII, literatura SF a inflorit. Incepand cu Samuel Madden (Amintiri din
secolul XX), John Herman Wessel (Anul 7603), Goethe (Faust) si continuand cu Hans Cristian
Andersen (Galosii viitorului), Charles Dickens (Colinda de Craciun), Edward Page Mitchell
(Ceasul care Mergea Invers), Mark Twain (Un Yankeu la curtea regelui Arthur) si H.G. Wells
(Masina Timpului si Argonautii), povestile in care calatoria in timp a existat au continuat sa
apara. Fie ca au fost facute cu ajutorul masinilor speciale, a magiei sau intamplarilor fantastice,
diferite personaje din carti SF au reusit sa calatoreasca fie in trecut fie in viitor, trecand prin
aventuri incredibile si incercand sa ajunga inapoi acasa. O sumedenie din aceste carti au fost si
ecranizate (Masina timpului, Un Yankeu la curtea regelui Arthur, Colinda de Craciun) sau
elemente din acestea au fost folosite ca motive in diferite ecranizari.
“Un colind de Craciun”, al lui Charles Dickens, aparut in 1843, este considerat ca fiind unul
dintre primele povestiri despre calatoria in timp, unde personajul principal, Scrooge, este
transportat de catre o fantoma in sarbatorile de Craciun din trecut, din prezent si din viitor.
Aici, calatoria in timp capata alte semnificatii si valente decat cele cu rol stiintific, fiind mai de
graba cu scop moralizator. Posibilitatea calatoriei in timp are ca fundament existente mistice, cu
legaturi religios-mitice.
Cele trei fantome sunt corespondentele celor trei momente din timp in care calatoria este
posibila: prezent, trecut si viitor.