.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

1.1 .DEFINIŢIE
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat printr-o creştere cronică a glicemiei, asociată
cu un risc crescut pentru diverse boli şi complicaţi severe.
,,Diabetul zaharat este o afecţiune enigmatică şi rară.Bolnavii au o sete nepotolită, dar
elimină mai multă urină decât cantitatea de lichide pe care o beau, deoarece carnea şi oasele
se elimină şi se topesc prin urină. Slăbirea ia proporţii mari in mod rapid şi după o viaţa
chinuita şi plina de dureri, urmează destul de repede moartea...(Arateus din Capadochia, 81-
13.î.e.n.)
,,Diabetul zaharat este o tulburare metabolică complex şi variabilă’’.(Comitetul de
experţi O.M.S., 1964).

1.2. CLASIFICARE
Diabet zaharat de tip 1 - apare datorită distrugerii celulelor beta pancreatice prin
mecanism autoimun ( apar anticorpi care nu mai recunosc celulele beta ca fiind proprii
corpului şi le distrug) şi predispune la acidoză.Este caracteristic tinerilor.Secreţia de insulină
este scazută sau absentă, cea de glucagon, glicemie, acizi graşi şi cetoză sunt crescute. Se
corectează cu administrare de insulină exogenă.
Principalele manifestări clinice sunt:
 poliuria secundară glicozuriei;
 senzaţie de sete;
 vedere înţeţoşată;
 scădere în greutate;
 polifagie;
 hipotensiune arterială;
 cetoacidoză;
 hepatomegalie;
 trigliceride plasmatice crescute;

Diabet zaharat de tip 2 - apare datorită creşterii rezistenţei periferice la insulină

(secundară obezităţii viscerale) şi se asociază cu o secreţie compensatorie neadecvată de
insulină. Este întâlnit în special la adulţi şi nu apare cetoza.
Principalele manifestări clinice, cele mai frecvente sunt:
 poliurie, glicozurie şi sete mai redusă;
 hiperglicemie;
 hipertensiune arterială;
 tulburări de vedere;
 trigliceride plasmatice crescute moderat ( la nivel hepatic ).
 obezitate ( depunere de grasime la abdomen, torace, faţă);
 Persoanele care prezintă un risc crescut pentru diabet sunt redate in tabelul nr.1.

Tabelul nr.1 Persoanele care prezintă un risc crescut pentru diabet

Risc crescut pentru diabetul zaharat
insulin-dependent
-predispoziţie genetică:fraţi, surori;
-prezenţa anticorpilor anticelule insulare
pancreatice;
-raspuns insulinic scăzut la glucoză administrată
intravenous, cu amputarea fazei precoce;
-microsomia fetală;
-menarha întârziată.
Risc crescut pentru diabetul zaharat
insulin-independent
-rude de gradul I cu diabet zaharat
insulin-independent;
-excesul ponderal;
-macrosomia fetală;
-creşterea tranzitorie a glicemiei in diferite
condiţii precum:sarcină, administrarea de
contraceptive orale estropro-gestative,
tratament corticoid,
tratament diuretic, stres fizic sau psihic.

1.3. ETAPELE DE EVOLUŢIE ALE DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 1

Evoluţia până la diagnosticul diabetului zaharat de tip 1 este întinsă pe ani de zile.Viitorul
pacient cu diabet zaharat tip 1 se naşte în marea majoritate a cazurilor sănătos dar cu o
costelaţie de gene, moştenite de la părinţi, bunici şi străbunici, care predispun la dezvoltarea
diabetului.
Peste acestea intervin de-a lungul vieţii factorii de mediu, cum ar fi: virusuri, factori din
alimentaţie, factori care modifică sensibilitatea la insulină ( precum pubertatea, luarea în
greutate), stresul psihic major, substanţe toxice.Aceşti factori de mediu sunt factori care
declaşează la nivelul organismului, pe un fond genetic susceptibil, un proces prin care
sistemul imunitar propriu distruge celulele beta producătoare de insulină de la nivelul
pancreasului.
Sistemul iminutar reprezintă sistemul de apărare al omului împotriva substanţelor străine
(virusuri, bacterii, paraziţi) pe care , în mod normal, încearcă să le îndepărteze.În plus
distruge şi structuri proprii cu modificări anormale precum celule tumorale, celule cu defecte
sau celule moarte.Orice substanţă străină care pătrunde în organism se numeşte antigen şi
declanşează producerea unor anticorpi, care neutralizează sau distrug antigenele.
Anticorpii sunt produşi de o anumită clasă de globule albe ( leucocite), principalele celule
care participă la reacţia de apărare a organismului.Din această clasă fac parte :neutrofilele,
macrofagele care înglobează agenţii patogeni şi limfocitele care sunt de două feluri, T şi B,
acestea din urmă producând anticorpi.
 TABELUL NR 2.STADIILE EVOLUTIVE ALE DIABETULUI DE TIP 1.

Nr. Stadiu Caracteristici

1. Stadiul I -slabire, sete, foame, urinări dese, oboseală

-hiperglicemie, glicozurie

2. -astenie, sete, anorexie,poliurie.

Stadiul II
-hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, cetonurie.
-corespunde stadiul evolutiv 1 al cetoacidozei diabetice.

3. -respiraţie rapidă şi neregulată, oboseală intensă, deshidratere.

Stadiul III
-hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, acidoză metabolică.
-corespunde stadiului evolutiv 2 al cetoacidozei diabetice.

4. Stadiul IV -comă , deshidratare profundă.

-hiperglicemie, glicozurie.
-corespunde stadiului evolutiv 3 al cetoacidozei diabetice.

Fiziologic , traversarea acestor două faze se face prin trecerea consecutivă prin 4 stadii
evolutive, aşa cum se poate vedea in tabelul nr 3.
TABELUL NR 3.TRAVERSAREA CELOR DOUĂ FAZE.
STADIU
Nr. CARACTERISTICI
Analizele uzuale nu conduc spre rezultate îngrijorătoare.Glicemia apare
normală, uneori chiar spre limita inferioară. Toleranţa la glucoză este bună.
Analizele mai elaborate (se fac de obicei persoanelor supraponderale cu risc
ereditar) pun în evidenţă o secreţie în exces de insulină (hiperinsulinism).
Prediabetul (diabetul
1. Deoarece hiperisulinismul nu se asociază cu hipoglicemia se deduce
potenţial)
existenţa rezistenţei la insulină.
Deşi există o probabilitate mare, nu este obligatoriu ca diabetul
potenţial să evolueze mai departe.
În diabetul latent, glicemia este încă normală, însă testele de toleranţă la
2. Diabetul latent glucoză indică o perturbare a metabolismul glucidelor.
Diabetul asimptomatic Glicemia se află spre limita superioară a intervalului normal sau chiar uşor
3. (diabetul chimic) mai sus. Curba hiperglicemiei provocate, indică o
toleranţă scăzută la glucoză.
Hiperglicemia este evidenţiată de analizele directe. Ea se asociază cu
Diabetul clinic
hipoisulinismul. Analizele evidenţiază o concentraţie a glucozei în sânge
4. (diabetul manifest, (glicemie) mai mare de 120mg%. Când glucoza este prezentă în
diabetul simtomatic)
urină (glicozurie) însemnă că glicemia depăşeşte180mg%.