Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OPERAȚIA CEZARIANĂ
1.1. DEFINIȚIE
Termenul de operație cezariană prezintă o intervenție chirurgicală care urmărește
înlăturarea fătului, a placentei și membranelor fetale, prin incizia peretelui abdominal
si uterin.
Tipuri de operații cezariene:
Cezariana tubară (extragerea embrionului în sarcina ectopică la nivel tubar);
Cezariana pe cale vaginală (extragerea unui făt mort sau foarte mic);
Cezariana mică (extragerea feţilor neviabili, se impune pentru salvarea vieţii
mamei);
Cezariana este cea mai importantă intervenție chirurgicală în obstretică.Se practică
încă din anul 700 î.Ch., la Roma, acest procedeu fiind folosit pentru a extrage copii din
femeile care mureau în apropierea termenului. În 1610 s-a realizat prima operație cezariană
pe o persoană vie. Incidența cezarienelor a continuat să crească în cursul ultimilor 30 de ani.
Cezariana a devenit cea mai frecventă procedură operatorie în majoritatea spitalelor. În
Europa,rata operațiilor cezariene este de 5-7 %. Există mai multe motive care contribuie la
creșterea dramatică a nașterilor prin cezariană. În prezent, survenirea sarcinii după stimularea
ovulației, fecundarea extracorporală, efectuarea operației cezariene la cererea și dorința
pacientei, au contribuit la schimbări esențiale ale indicațiilor către această operație.
Revizuirea unor patologii obstetricale, ca patologia placentei, gestozele tardive în stadii
avansate, prezentațiile pelviene și deflectate ale fătului, sarcina supramaturată, sarcina
multiplă, nașterea în caz de prematuritate și de retard de dezvoltare intrauterină al fătului,
patologia cordonului ombilical etc., precum și deciderea de a înlocui unele manevre
obstetricale, cum ar fi versiunea internă a fătului, extragerea fătului prin aplicarea forcepsului
etc., au lărgit indicațiile către efectuarea operației de cezariană.
În afara factorilor obstetricali trebuie luați în considerare și factorii sociodemografici:
statutul femeii contemporane;
transformările în structura familiei;
dorința cuplurilor de a naște un singur copil;
sporirea numărului primiparelor peste 30 de ani;
influența culturii, tradițiilor naționale și religioase.
Cezariana este obligatorie în anumite cazuri:
disproporția fetopelviană (făt prea mare pentru bazinul mamei);
suferința fetală acută (încetinirea ritmului cardiac al fătului,impunînd o extracție
rapidă);
placenta praevia (inserția joasă a placentei);
prezentarea proastă a fătului (cu umărul în poziție transversală);
patologia gravă a mamei la sfîrșitul sarcinii (hipertensiune arterială, toxemie,
coagulopatii).
Operația cezariană este programată atunci când nu este de dorit ca femeia să nască pe
cale naturală; ea poate,deasemenea,să fie decisă și practicată în cursul travaliului dacă survin
semnele unei suferințe fetale.