Sunteți pe pagina 1din 3

Simbolistica diversității în

Ursulețul Winnie Puh


și
Ursuletul Winnie Puh. Căsuța din strada Puh

de Alan Alexander Milne

Cine dintre noi nu cunoaște lumea Ursulețului Winnie Puh? Probabil nu există este
una dintre cele mai clasice cărți pentru copii, de o popularitate greu de egalat. Odată ce
deschidem cartea, lumea lui Pooh inevitabil ne-nconjoară. Mirosul de pin, pietrele din pârâu,
ramurile stejarilor mari, colțurile înfiorate ale pădurii... după câteva rânduri suntem introduși
într-o lume în care prietenia, bunătatea, acceptarea, imaginația și toată diversitatea vieții sunt
sărbătorite în toată splendoarea lor… Și da, recunosc… și eu, cea care scrie acum aceste
rânduri, după câteva pagini citite m-am trezit cu dorința copleșitoare de a mă muta un pic
acolo, în lumea lui Winnie și a prietenilor lui...
Popularitatea serialului Winnie se datorează personajelor și modului în care sunt
înfățișate. Textul este o plăcere de lecturat. Simplu scris, pe un limbaj potrivit copiilor,
frumos încadrat în pagină încât să le fie cât mai uşor celor mici să-l citescă. Limbajul folosit
conferă fiecărui personaj propria sa personalitate, propria sa voce și propriul său set de
trăsături unice, care, au asigurat moștenirea durabilă a lui Winnie.
Alan Alexander Milne, (18 ianuarie 1882 - 31 ianuarie 1956), inițiatorul poveștilor
populare ale lui Christopher Robin și ale ursului său de jucărie, Winnie a fost un umorist
englez.
În 1924, la vârsta de 42 de ani, el a publicat un volum de poeme “Când eram foarte tineri”,
care a avut parte de o foarte bună primire de ambele părţi ale Atlanticului. Apoi a urmat
“Ursuleţul Winnie Puh” care a fost lansat tot în 1924, consacrându-l imediat drept un
important autor de literatură pentru copii. A urmat în 1926 “Acum suntem șase”, un al doilea
volum de poeme, iar “Căsuţa de pe Strada Puh, care a fost publicată în 1928.
Poeziile și poveștile lui A.A. Milne au fost influențate foarte mult de soția sa Daphne
Milne și de fiul său Christopher Robin. Influența cea mai evidentă însă a venit din partea
animalelor de pluș ale lui Christopher Robin pe care le-a avut ca și copil. Toate cele patru
carti au fost ilustrate de Ernest H. Shepard, care a vizitat familia Milne la ferma din
Cotchford și a făcut desenele pornind de la Christopher Robin și jucăriile lui.
Aceste jucării au luat forma personajelor animale din povestea Ursulețul Winnie Puh a
lui Milne: Tigru, Iior, Kanga, Guiț și, bineînțeles, Winnie-ăl-Pufos, cunoscut și sub numele de
Ursul Edward.
Toate animalele din povestea lui Winnie sunt diferite în felul lor, nu numai pentru că
sunt animale diferite biologic, dar au și personalități total diferite. Diferențele dintre aceste
animale sunt evidențiate pe tot parcursul romanului prin repetiție sistematică.
1. Când Iior își pierde coada, Winnie se oferă să-l ajute să-l găsească. La acest gest
drăguț, Iior își exprimă recunoștința și explică că “ești un adevărat prieten, nu ca alții (Milne
56).
2. Când Winnie o vede pe Kanga, își dorește să poată sări și el ca ea: „Tare aș vrea să
pot sări și eu în felul ăsta” dar concluzionează “Dar unii pot, alții nu. Așa stau lucrurile”
(Milne 118).
3. Când Winnie îl duce pe Tigru la casa lui Guiț în cea de a doua serie a romanului
(Căsuța din Strada Puh), îl avertizează pe acesta pe scurt să nu fie zburdalnic, pentru că Guiț
este un animal mic, căruia nu îi place să sară.
4. Apoi, Winnie și Guiț îl duc pe Tigru să-l cunoască pe Iior, iar Guiț îl avertizează să
nu-l ia prea în serios pe Iior, deoarece el este întotdeauna ”mohorât”.
Fiecare dintre personajele animalelor este diferit și toți sunt conștienți de aceste
diferențe. Ideea că „unii pot” și „unii nu pot” se repetă de-a lungul romanului, evidențiând
astfel diferențele dintre fiecare personaj.
Aparent Milne repetă cu perseverență acest motiv, deoarece vrea să conștientizeze
copiii că toată lumea este diferită. Toți oamenii trebuie acceptați pentru cine sunt ei, chiar
dacă consideră că alții sunt diferiți, sau în cazul lui Winnie sunt ”Animale ciudate”.
Această morală este ”rostogolită” pe tot parcursul romanului pentru a pregăti tinerii
cititori pentru cea mai importantă învățătură de la sfârșitul întregii povești: fiecare copil va
crește. Christofor Robin, singurul personaj ”non-animal” din roman, într/un final părăsește
lumea imaginară a Pădurii de 100 de acri pentru a merge la școală, care reprezintă ”realitatea
cruntă”.
Deci la final, copilașul Christofor Robin lasă în urmă lumea animalelor de pluș,
simbolurile copilăriei sale, reprezentând pășirea în etapa următoare a vieții sale. În mod
evident, Christofor Robin reprezintă copilul care crește și merge mai departe, spre deosebire
de prietenii săi animale care nu se pot schimba și nici crește; ele sunt personaje statice,
deoarece jucăriile sunt obiecte neînsuflețite. Diferența dintre personajele de jucărie și un
personaj uman este evidențiată pe măsură ce Christopher Robin pleacă, portretizând moralul
creșterii. Aceste motive îmbunătățesc înțelegerea generală a mesajului lui Milne. Cititorii
tineri sunt învățați că toată lumea trebuie să crească și să depășească lumea inocentă a
copilăriei unde atât prietenia cât și egoismul, inocența dar și narcisismul coexistă într-un mix
complex.
Alături de această morală destul de realistă, romanul prezintă și o anumită pozitivitate
romantică. Milne le oferă copiilor speranța că Christofor Robin și Winnie vor fi reuniți și că
prietenia lor va rămâne intactă. Ei promit reciproc că nu se vor uita unul pe celălalt și că se
vor vizita reciproc.
Cu ultimul citat al romanului, Milne transmite un mesaj clar și pentru publicul adult;
indiferent de ce se întâmplă sau ce vârstă avem, până trăim, undeva ascuns, mereu va exista
un copil în fiecare dintre noi: „Dar oriunde merg și orice li se întâmplă pe drum, în acel loc
fermecat deasupra Pădurii, un băiețel și ursulețul său se vor juca mereu ”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Alan Alexander Milne , (2013), Ursuletul Winnie Puh, Editura Arthur
2. Alan Alexander Milne, (2014), Ursuletul Winnie Puh. Casuta din strada Puh,
Editura Arthur