Facultatea de Horticultură

Învățământ la distanța, semestrul II, anul II

Fiziologia Plantelor

Rolul fiziologic al componentelor celulare

ale celulei vegetale eucariote
Cuprins:

1. Celula vegetala
2. Peretele celular
3. Protoplastul
3.1- Citoplasma
3.2-Nucleul
3.3-Vacuolele
 1. Celula vegetala

Celula reprezinta unitatea morfologica, structurala si functionala a plantelor.

Aceasta a fost vazuta pentru prima data la microscop de catre fizicianul englez
Robert Hooke, in anul 1665. Acesta a analizat o sectiune subtire printr-un dop de
pluta, observand numeroase camarute pe care le-a denumit celule. (I. Grintescu,
1985).
Celula poseda toate insusirile unui organism viu, capabil sa duca o viata
independenta. In laboratoare de fiziologie vegetala s-au obtinut culturi de celule
pornindu-se de la o singura celula sau de la un fragment de tesut.
Celula este un sistem termodinamic deschis, ce face schimb permanent de
substante cu mediul in care traieste, transforma substantele asimilate si energia in
procesul de metabolism.
Celulele, din punct de vedere structural, sunt de doua tipuri: - Procariote (
organisme unicelulare – bacterii, alge albastre) si Eucariote ( organisme
pluricelulare)
Celula vegetala eucariota este formata din Perete celular si Protoplast

2. Peretele celular
Peretele celular se afla la exteriorul celulei, protejaza celula si da forma
acesteia. Este un constituent propriu numai celulelor vegetale. Este produs de
protoplast si alcatuieste un schelet relativ rigid, ce impiedica exteriorizarea
miscarilor plasmatice.
Acesta este alcatuit din:

 Lamela mediana se formeaza dupa ultima faza a diviziunii nucleului

intre doua celule-fiice. Este alcatuita din vezicule provenite de la
dictiozomi. Peste lamela mediana se depun straturi succesive de
celuloza ce vor forma peretele celular primar, iar mai tarziu prin
depunerea altor straturi de celuloza formeaza peretele celular
secundar.
  Peretele celular primar este alcatuit din microfibrile celulozice (
celuloza – sub forma de fibre cilindrice lungi si cristaline),
hemiceluloze ( asigura legatura dintre microfibrile), substante pectice
si proteice. Este un tesut elastic, fiind specific celulelor tinere,
meristematice.
 Peretele celular secundar se formeaza dupa incetarea cresterii in
volum a celulei prin depunerea de microfibrile celulozice si lignine. In
timpul ingrosarii peretelui celular, raman portiuni neingrosate (pori),
prin care trec plasmodesmele de la o celala la alta si se facilizeaza
schimburile de substante intre celule.

Peretele celular creste concomitent cu cresterea celulei, atat in suprafata cat

si in grosime, modificandu-se treptat elasticitatea si plasticitatea. Cresterea in
suprafata se face prin intercalarea de noi microfibrile de celuloza printre cele vechi.
Cresterea in grosime se realizeaza prin depunerea in straturile de celuloza a unor
micele, microfibrile si macrofibrile secretate de protoplasma. Cand peretele celular
s-a ingrosat pana la limita de elasticitate, inceteaza atat cresterea membranei cat si
a celulei.
Analiza chimica a peretelui celular ne arata o cantitate de 34-46% celuloza,
33-42% hemiceluloze, 8-20% lignina, iar in cantitate mai redusa polizaharide
necelulozice, substante pectice, proteine, gliceride, ceruri si unele elemente
minerale.
Peretele celular indeplineste o serie importanta de functii in viata celulei
avand functia de protectie si aparare a protoplasmei, asigura forma celulei, permite
dezvoltarea presiunii de turgescenta, asigura specializarea celulara, previne
deshidratarea celulei, asigura transportul apei si a substantelor dizolvate.
Din punct de vedere economic, peretele celular prezinta importanta in
obtinerea hartiei, a matarialelor textile, a materialelor lemnoase. In alimentatie,
avand o buna valoare nutritionala. Transformarea biomasei vegetale in
combustibili lichizi este o alternativa la combustibilii fosili.
Prin descompunerea masei vegetale ( celuloza si lignina prezente in peretele
celular), se asigura materie organica (humus) in sol.
 3. Protoplastul

3.1 Citoplasma
La microscop, citoplasma apare ca o masa transparenta, in care se disting
unele componente celulare. Citoplasma este masa fundamentala a celulelor vii, in
care sunt incluse organitele celulare. O celula este considerata vie atunci cand
citoplasma este in stare fluida si in continua miscare, coagularea acesteia determina
incetarea manifestarilor vitale si implicit moartea celulei.
Citoplasma este alcatuita din:

1. Membrane plasmatice.
 Plasmalema. Este o pelicula foarte subtire, nedetasabila, diferentiata
de citoplasma la periferia acesteia, aderenta la peretele celular.
Plasmalema este o membrana semipermeabila-selectiva, care permite
patrunderea unor substante in celula si opreste partrunderea altora,
permitand in acelasi timp iesirea afara din celula a diferitelor
substante sau unor produsi de catabolism.
 Tonoplastul. Este o membrana care delimiteaza citoplasma spre
vacuola. Are o structura mai consistenta decat plasmalema, ceea ce ii
confera un caracter mai pronuntat de semipermeabilitate si un schimb
mai selectiv de substante mai pronuntat decat plasmalema.
2. Citosolul. Este o solutie transparenta si omogena delimitata de
plasmalema si tonoplast. Citosolul reprezinta fluidul intern al celulei, in
care se desfasoare o parte din metabolismul celular. Citosolul este
alcatuit din apa, proteine, saruri minerale si ioni liberi.
Datorita multiplelor componente, citosolul este sediul celor mai rapide
modificari structurale si functionale de natura fizico-chimica si
metabolica si totodata spatiul in care se desfasoara transformarea
energiilor chimice, mecanice si calorice ce asigura miscarea intracelulara
si reactiile de sinteza ce au loc in celula.

3. Organitele celulare. Sunt componente de forme si marimi variate, cu

functii diferite in ansamblul activitatilor fiziologice a celulei.
 Reticulul endoplasmatic neted. Este format din tubuli ramificati,
este bine dezvoltat in celule, ce indeplineste rol de sinteza a
sterolilor, lipidelor si a glicogenului.
 Reticulul endoplasmatic rugos. Este format tot din tubuli
ramificati, ca si cel neted, dar se deosebeste de acesta prin prezenta
ribozomilor atasati pe fata externa a tubulilor, conferind un aspect
rugos. Acesti ribozomi, pe langa particularitatea morfologica,
confera si anumite functii fiziologice in viata celulei. La nivelul
ribozomilor de la reticulul endoplasmatic rugos se sintetizeaza
proteine de export, conform cercetarilor lui G. E. Palade.
Ribozomii, pot fi localizati atat asociati cu reticulul endoplasmatic
(constituind RE rugos) , in citoplasma fie liberi sau grupati in
poliribozomi, cat si in mitocondrii.
 Mitocondriile. Sunt organite citoplasmatice aglomerate, de obicei,
in jurul nucleului sau in acele zone ale citoplasmei unde se
desfasoara o activitate metabolica intensa, cu consum mare de
energie. Principalii componenti ai mitocondriilor sunt proteinele
(35-40%), lipoizii (25-38%) si acizi nucleici (1,6% ARN si urme
de ADN).
Rolul fiziologic al mitocondriilor este de o importanta
fundamentala in viat celulei. Anumite substante organice trec din
citoplasma in interiorul mitocondriilor, unde se degradeaza sub
influenta enzimelor respiratorii. Prin reactii de oxido-reducere,
acizii grasi, glucidele si aminoaciizii se transforma in combinatii
chimice mai simple. Mitocondriile sunt considerate centri
respiratori ai celulei. Tot in mitocondrii se petrec si procese de
sinteza a substantelor proteice necesare constructiei cristalelor
mitocondriale, proces la care patrticipa si ribozomii liberi din
interiorul mitocondriilor.
  Plastidele.
Sunt organite celulare ce iau nastere la lumina prin transformarea
protoplastidelor. Acestea se formeaza in succesiunea: protoplastide
– leucoplaste – cloroplaste – cromoplaste.
Leucoplastele sunt plastide incolore, prezente in celulele tesuturilor
ambrionare din varfurile radacinilor si tulpinilor, in petalele albe
ale florilor, in albumenul semintelor, in bulbi, rizomi, tuberculi.
La intuneric, leucoplastele acumuleaza anumite substante
ergastice, care la lumina ajuta la transformarea acestora in
cloroplaste sau cromoplaste.
Cloroplastele sunt cele mai mari organite celulale, si se intalnesc
in toate celulele organelor verzi. In cloroplaste se petrec toate
reactiile fotochimice din faza de lumina a fotosintezei. In cursul
fotosintezei, pigmentii clorofilieni nu se consumam si intervin
numai printr-o actiune catalictica.
Cromoplastele sunt plastide fata rol in asimilatie. sunt colorate in
galben, portocaliu sau rosu. Rolul acestora, prin colorarea fructelor
si a petalelor florilor ar fi acela de a atrage pasarile si insecteale, iar
prin intermediu acestora ar participa indirect la raspandirea speciei

3.2 Nucleul
Este un corpuscul mai dens decat citoplasma, de forma sferica sau
ovala. Acesta este alcatuit dintr-un sistem coloidal complex, cu vascozitate
variabila, ce trece de la stare de sol la cea de gel, cu indice de refractie mare,
ceea ce asigura observarea sa la orice microscop.
La exterior, nucleul este delimitat de o membrana dubla, similara
membranelor mitocondriilor sau plastidelor. Membrana nucleara este
formata din doua foite lipido-proteice, separate de un spatiu clar, transparent.
In anumite puncte cele doua foite se unesc formand porii.
In interiorul nucleului se gaseste plasma nuclara (carioplasma), care
este o masa fluide, coloidala, asemanatoare citoplasmei. In carioplasma se
gasesc unul sau mai multi nucleoli, filamente de cromatina, ioni minerali,
picaturi de lipide enzime cu actiune sintetica si hidrolitica. Nucleolii din
interiorul nucleului au un continut ridicat de acizi ribonucleici (ARN), ce au
ca rol in activitatea de sinteza a proteinelor. Cand celula intra in diviziune,
cromatina se transforma in cromozomi, cu un numar caracteristic fiecarei
specii. Functia principala a cromozomilor este de a depozita informatia
genetica in ADN.
Nucleul are un rol vital in viata celulei, fiind cea mai importanta
formatiune subcelulara. El participa la transmiterea caracterelor ereditare,
precum si laprocese cum ar fi: formarea moleculelor enzimatice, dirijarea
proceselor de sinteza a proteinelor, formarea membranei celulozice,
asigurarea valorii tampon a protoplasmei impotriva modificarii pH,
participarea la procesele de diferentiere celulara, regenerare si cicatrizare a
ranilor.

3.3 Vacuolele
Vacuolele sunt constituenti ai celulelor ce provin din dilatarea
reticulului entoplasmatic. Forma si numarului de vacuole difera in functie de
varsta celulei, astfel, in celulele tinere, vacuolele sunt foarte mici si au forme
globulare. Pe masura ce se maturizeaza celula, vacuolele se umplu cu apa, se
maresc si se unesc unele de altele, astfel numarul lor scade pana in final
ramane o sincura vacuola mare.
Vacuola este delimitata la exterior de tonoplast, care permite trecerea
apei si a substantelor cu molecula mica si opreste substantele cu molecula
mare.
Rolul fiziologic al vacuolelor consta in participarea sucului vacuolar la
diferite functii esentiale din viata celulei: hidratarea celulei, aprovizionarea
cu elemente minerale, retinerea substantelor toxice.
 Bibliografie:

Botanica / Ioan Grintescu – Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti - 1985

Fiziologie Vegetala / C.I Milica, N. Dorobantu, Polixenia Nedelcu, V. Baia, T. Suciu,

Florica Popescu, Viorica Tesu, Ioana Molea – Editura Didactică și Pedagogică,
București – 1982

Fiziologia Plantelor/ Delian Elena – Editura EX TERRA AURUM, Bucuresti – 2016