Poezia (din grecescul "ποίησις", poiesis, care are sensul de "facere" sau

"creare") este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale

estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.
Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate
apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau
texte ale unor cântece.
Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii
filosofi care au încercat să definească poezia în tratatul Poetica, care pune
accent pe utilizarea discursului în retorică, dramă, cântec și comedie.
[1]
 Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum
ar fi repetiția sau rima și au accentuat estetica prin care poezia se distinge
de proză.[2] Începând de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită
într-un sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizează limba.[3]