Universitatea din București, Facultatea de Litere

Studii Culturale- Etnologie, anul al III-lea

Curs: Etnologie urbană
Profesor: Ioana Fruntelată
Student: Minciu Georgiana Alexandra

Orașul și memoria defuncților

Zane, Rodica 2007

Rodica Zane este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de

Studii culturale, colectivul de Etnologie, al Facultății de Litere din Universitatea
din București. Titlul de doctor în filologie a fost obținut în 2003 cu teza „Codul
poetic al colindelor”, coordonată de prof. univ. dr. docent Mihai Pop și prof.
univ. dr. Silviu Angelescu. În 2010, a fost profesor invitat la Universitatea
Bordeaux Segalen, Franța, apoi profesor asociat la aceeași universitate, între
2010 și 2012, în cadrul Departamentului de Antropologie culturală și Etnologie,
unde a susținut cursurile: De la folclor la etnologie în Europa de Est,
Postcomunism și viață cotidiană în Europa de Est, Culturi, politici, migrație în
Europa de Est, Practici ale cercetării de teren, Antropologie economică,
Antropologie politică. În februarie, 2014 a fost profesor invitat al Universității
din Pau și Pays de l´Adour. Este membră a centrului de cercetare CNRS ADESS
UMR 5185. Domeniile recente de cercetare sunt: migrația și familia
transnațională, memoria defuncților, folclorul și construcția identitară, statutul
etnologiei în context postcomunist. Dintre lucrările sale menţionăm: „Codul
poetic al colindelor”, „Etnologie la timpul prezent”, „Marin Preda. Monografie“,
„Album de familie la sărbători” (coordonator).
În acest capitol, doamna Rodica Zane vorbește despre moartea celuilalt in
zilele noastre și în spațiul urban.
Cimitirul urban este foarte diferit de cel rural făcând că analiza de față să
detecteze și elemente de continuitate între aceste două lumi.
Terenul de cercetare a fost făcut în principal în cimitirul Bellu din București. Pe
lângă acesta, doamna Rodica Zane a cercetat și alte cimitire pentru a-și construi
o imagine mai profundă a ceea ce s-ar putea numi „cimitirul viu” al orașului.
Această sintagmă a „orașului viu” are rolul de a exprima în relație „tare” între
două categorii de „locuitori” ai orașului contemporan, cei vii sncei morți.
Bucureștenii consideră și practică cimitirul Bellu ca loc de plimbare sau
bucureșteanul se duce la cimitir „la cineva” făcând un act specific cultului
morților.
Universitatea din București, Facultatea de Litere
Studii Culturale- Etnologie, anul al III-lea
Curs: Etnologie urbană
Profesor: Ioana Fruntelată
Student: Minciu Georgiana Alexandra
„Vizita” la cimitir este asociată cu reacții de tip „curiozitate”. Pe de altă parte,
familiaritatea cu cimitirul și vizitarea acestuia ca practică urbană este pusă în
legătură cu participarea lucrărilor care trebuie desfășurate periodic pentru
întreținerea mormintelor.
Tot în acest capitol, doamna Rodica Zane vorbește de originea cuvântului
monument care poate fi considerat „semn” și „amintire” a defunctului. Se
disting două maniere de a monumentaliza; după modul de scriere: monumente
numite „figurative” adică arhitectonice și sculpturale, prin care este figurată
forma reală a lucrurilor și monumentele „scripturale” care comunică și transmit
memoria defuncților cu ajutorul literelor prin intermediul textului numit epitaf.
Monumentele figurative sunt grupate în două clase și anume monumente
arhitectonice și monumente sculpturale.
În cimitirul Bellu, monumentele arhitectonice sunt de la începutul secolului al
XX-lea. Sunt identificate câteva categorii: piramida, templul grecesc, casa,
biserica.
Bellu este cimitirul cel mai căutat, a căuta un loc de veci care este în același
timp un vechi monument reprezintă și o alegere.
Cimitirul Bellu este considerat un adevărat muzeu in aer liber, datorită statuilor
care veghează pe morminte.
Sculpturile funerare de altă dată reprezintă segmentul prin excelență figurativ al
cimitirului.
Un monument foarte impresionant aparține familiei Poroinenu și reprezintă o
femeie tânără pe patul de moarte lângă care este îngenuncheat un bărbat.
Într-o altă ordine de idei, epitafurile sunt clasificate în mai multe ctiterii. Primul
criteriu ar fi conținutul textului. În funcție de acest criteriu, se disting textele cu
conținut religios și textele secularizate.
Din textele cu conținut religios fac parte rugăciunile in versuri, pasaje din Biblie
etc.
Cimitirul poate fi considerat un spațiu al Bucureștiului profund, balcanic sau nu.
Cimitirul Bellu demonstrează emanciparea modului de a reprezenta memoria
defuncților, prin preluarea de a reprezenta memoria defuncților, prin preluarea
formelor arhitectonice sau artistice de tip occidental.