FISA DE LECTURA

Tugulea Catalina.GR TPOV-171

1.Titlul operei literare : Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

2.Autorul : Camil Petrescu

3.Opera face parte din volumul : Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

4.Editura : Adevarul

5.Anul aparitiei volumului : 1930

6.Date importante din viata si activitatea autorului :

Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg,

doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura
română în special ca inițiator al romanului modern.

7.Alte opere ale autorului :

Studii
• Teze si antiteze (1936)
• Modalitatea estetică a teatrului (1937)
• Doctrina substantei (1940)

Romane
• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
• Patul lui Procust (1933)
• Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)

Nuvele
• Turnul de fildes (1950)
• Moartea pescărusului (1950)
• Cei care plătesc cu viața (1950)

Poezie
• Versuri. Ideea. Ciclul mortii (1923)
• Un luminis pentru Kicsikem (1925)
• Transcedentalia (1931)

Dramaturgie
• Jocul ielelor (1918)
• Act venetian (1918-1946)
• Suflete tari (1921)

1
8.Genul literar : epic

9.Specia literara : roman

10.Opera e structurata in :

-2 parti cu temele:
1) iubirea
2) războiul
-fiecare parte are 6 capitole;
- romanul se încheie cu un epilog;

11.Opera e scrisa in : proza

12.Locul desfasurarii actiunii :

 Bucuresti
 Campulung
 Valea Prahovei

13.Timpul desfasurarii actiunii : primavara anului 1916

14.Naratorul : subiectiv

15.Personaje :

 Stefan Gheorghidiu – alter ego-ul autorului;

 Ela Gheorghidiu – sotia lui Stefan ;
 Nae Gheorghidiu – unul din cei 2 unchi ai lui Stefan ;
 Tache Gheorghidiu – unchiul bogat al lui Stefan ;
 Domnul Grigoriade – presupusul amant al Elei ;
 Vasile Lumanararu – un afacerist, prieten cu Nae ;

2
16.Rezumat:
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută
procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de
sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi
camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie,
căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul
ei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin testament îi lasă
acestuia o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în
judecată și încep să-l calomnieze. Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica rațiunii
practice ». Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță la vechiul
lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole. În
timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe domnul G. în
defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al ei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce
mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe
parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan, avortează
copilul. Într-o zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O
caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea
acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia
lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre dezgustul lui, i se
pare că toți ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o
scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada
celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta
este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o
parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o părăsește și, fiind
găsit de colonelul lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că
domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu
el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara
intră în război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din
neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la
cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai
după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani
cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște două
fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el consideră
falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine să-i aducă cele
trebuincioase la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și
se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.

3
17.Moduri de expunere :

1)Naratiune :

„Într-un tablou străin, în golul minţii, văd chiar în clipa asta limpede şi departe de ai mei pe
nevastă-mea, pe amantul ei, dar n-am timp să mă opresc, să-l fixez, ca să privesc[...]Deodată, din
noaptea dinaintea noastră, unde e viaţă şi mişcare cu oameni, din care noi nu vedem şi nici nu
ştim nimic, ca o solie dintr-un gol, din bezna unei odăi întunecate, s-aude o răpăială de focuri
plesnite de armă.”

2)Dialog :

”-De ce atâta enervare?

I-am arătat, surâzând, pe nevastă-mea şi mi-a spus, glumind frumos şi cu emoţie, încât nu mă
puteam supăra:
-Ştii o vorbă, dacă nu o ştii, ţi-o spun eu:femeia înşală doar pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi
părăseşte pur şi simplu.”

3)Descrire :

”Scriu, lungit pe iarbă, acest întâi ordin de luptă al armatei române în Războiul cel Mare,
pe o carte poştală, cu colţurile răsucite, luată cu cine ştie ce gând, singurul petic de hârtie pe care-l
am.Mă gândesc cui să o trimit mai târziu şi mi se face un suflet gol cât lumea, neaşteptat. Peisajul
muntos are acum sectoare de umbre lungi crepusculare şi de soare viu”

18.Caracterizarea personajului principal:

Personajul principal din romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război " este
Ştefan Gheorghidiu, el identificându-se în totalitate cu autorul. Camil Petrescu, este un personaj-
narator, deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările
interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini.

1)Caracterizare directa prin:

a)Autocaracterizare:
Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera autocaracterizării, deoarece
întregul text este scris la persoana I, dintr-o singură perspectivă.

Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie, spre construirea unor ipoteze
despre lucruri care îl preocupă, aşa încât starea sa specifică este “ măcinarea sufletească”, “foiala
de şerpi”: “Nopţile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi mistuitoare ”.

Se victimizează, transformând orice întâmplare minoră în dezastru sufletesc, fiindcă nu

suportă să fie contrariat: “ Pot transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe, din cauza
unui singur moment contradictoriu”.

Este conştient de percepţia eronată a celorlalţi asupra caracterului său, intransigenţa fiind
cea care îl face insuportabil în ochii cunoscuţilor: “ Aveam o reputaţie de imensă răutate, dedusă
din îndârjirea şi sarcasmul cu caremi apăram părerile, din intoleranţa mea intelectuală ”, “...mă
decretau lacom, egoist, lipsit de caracter” .
 4

Ca un “judecător de instrucţie maniac şi bolnav “, îşi analizează nefericirea şi gelozia, dar,

caracterizat de ipocrizie, nu are curajul să le recunoască: “ Niciodată n-am avut prilejul să fiu până
la capăt nefericit”, “Nu, n-am fost nicio secundă gelos , deşi am suferit atâta din cauza iubirii. ”

b)Caracterizare din perspectiva altor personale:

Vrând să-l determine să accepte moştenirea, Ela îl încurajează să se lupte până la capăt
cu rudele sale, indiferent ce anume presupune lupta şi să nu se lase înşelat de cei care vor să
profite de bunătatea lui.

Desigur, ea ar vrea să spună prostia :”Dar nu vezi că toţi vor să te înşele... Pentru că eşti
prea bun...” Când el îi spune de banuiala flirtului cu G.,ea îi reproşează hipersensibilitatea : “ Eşti
de o sensibilitate imposibilă! ” De asemenea, de faţă cu el, îl caracterizează evidenţiind faptul că
este intransigent şi nu acceptă compromisul în nicio situaţie : “ Aşa e totdeauna... pune în toate o
patimă.”

Deşi anonimă,o doamnă în vârstă are rolul unei cutii de rezonanţă. Nu de puţine ori, ea îi
spune lui Gheorghidiu: “ Atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare ”.Îl scoate din rândul
celorlalţi oameni prin tendinţa de a despica firul în patru, care se traduce nu numai prin
hipersensibilitate, dar şi prin

predispoziţia de a exagera, chiar şi în privinţa celui mai banal lucru: “ Dumneata eşti dintre
cei care fac mofturi interminabile şi la masă. Dintre aceia care totdeauna descoperă firele de păr în
mâncare. “

2) Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, conceptii:

Orgolios, personajul îşi poartă suferinţa ca pe o medalie. Limbajul îi este sfidător, atunci
când discută lucruri care îl privesc, cum ar fi cele din scena de la popotă, când îi sancţionează
drastic pe interlocutori : “ Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei. Folosiţi un material
nediferenţiat. Discutaţi mai bine ceea ce vă pricepeţi ”.

In concluzie, Stefan Gheorgidiu este un intelectual cu idealuri inalte, care transforma orice
incident intr-o drama.

19.Titlul operei (semnificatie) :

Titlul romanului este construit din doua sintagme nominale aflate in raport de juxtapunere,
exprimand cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist :Dragostea si
razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate (dintre Stefa si Ela),
partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheoghidiu, urmareste experienta
de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a
doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole si documente din epoca, ceea ce confera
autenticitate textului.