In p�r�ile Frigiei, �n satul ce se numea Campsada, care era aproape de cetatea

Apamia, s-a n�scut Sf�ntul Trifon, din p�rin�i dreptcredincio�i. �nc� de c�nd era
prunc, preabunul Dumnezeu a binevoit a s�l�lui �ntr-�nsul harul Sf�ntului Duh �i a-
i h�r�zi darul de a face minuni, c� nu numai din gura pruncului aceluia, ci �i din
faptele lui cele minunate s� se s�v�r�easc� laud�. T�m�duia toate bolile, dar mai
ales avea st�p�nire asupra diavolilor. Numai c�t auzeau pomenindu-se numele lui,
fugeau din cei ce p�timeau. Deci, spre �ncredin�area minunilor lui celor multe pe
care le-a s�v�r�it, vom descrie una, ca de la �nceput s� �n�elege�i toat� via�a
lui.

Dup� moartea lui August, Cezarul, �n anul 295 a pus st�p�nire pe �mp�r�ia Romei
Gordian care, de�i era �nchin�tor de idoli, nu-i prigonea pe cre�tini. Acela avea o
fiic� preafrumoas�, �nv�at� �i �n�eleapt�, anume Gordiana, pe care, fiind la v�rsta
c�s�toriei, mul�i dintre cei mai mari �i sl�vi�i boieri doreau s� o logodeasc� cu
fiii lor, din cauza frumuse�ii �i �n�elepciunii ei. �n acea fecioar� �ns�, prin
voia lui Dumnezeu intr�nd diavolul, o muncea ne�ncetat, arunc�nd-o �n foc �i �n
ap�. �i nu pu�in� m�hnire aveau p�rin�ii �i pl�ngeau amar. Deci aduceau la ea
doctori �n�elep�i �i nimic nu-i puteau face.

Atunci, singur diavolul, prin voin�a lui Dumnezeu, a strigat, zic�nd: "Nimeni
nu va putea s� m� izgoneasc� de aici, dec�t numai t�n�rul Trifon!" �ndat� �mp�ratul
a trimis �n toat� lumea ca s�-l caute pe Trifon. Au adus mul�i cu acel nume, dar
nici unul n-a putut s� izgoneasc� pe diavol din fiica �mp�ratului, p�n� ce l-au
aflat pe Sf�ntul Trifon, t�n�rul, �n p�r�ile Frigiei, �n satul Campsada, l�ng� un
izvor, p�sc�nd g�tele. Acesta a fost adus degrab� la Roma, av�nd pe atunci numai 17
ani.

C�nd s-a apropiat sf�ntul de Roma, a cunoscut diavolul venirea lui �i, muncind
cumplit pe fecioar�, striga: "Nu pot s� locuiesc aici mai mult, c� aproape este
Trifon, care dup� trei zile va sosi �i nu pot s� rabd mai mult". A�a strig�nd
vicleanul duh, a ie�it dintr-�nsa. A treia zi, sosind �n cetate Sf�ntul Trifon �i
duc�ndu-l �n palatele �mp�r�te�ti, a fost primit cu dragoste de c�tre �mp�rat,
pentru c� l-a cunoscut �mp�ratul dup� cuvintele acelea pe care le-a gr�it diavolul
c�nd a ie�it din fiica lui. Dar, ca s� �tie mai cu �ncredin�are cum c� Trifon a
t�m�duit pe fiica lui, l-a rugat s� le arate pe diavol, ca s�-l vad� cu ochii lor.
Atunci sf�ntul a petrecut �n post �i �n rug�ciune �ase zile �i a primit de sus mai
mare �i mai puternic� st�p�nire peste duhurile cele necurate.

A �aptea zi, r�s�rind soarele, a mers �mp�ratul la fericitul Trifon cu suita

sa, vr�nd s� vad� pe diavol cu ochii lui. Sf�ntul Trifon, plin de Duhul Sf�nt �i cu
ochii min�ii privind pe nev�zutul duh, i-a zis: "�ie �i gr�iesc, duhule necurat, �n
numele Domnului meu Iisus Hristos, arat�-te �naintea celor ce sunt aici �i le
descoper� chipul t�u cel neru�inat, apoi, spune-le neputin�a ta". Deci, �ndat� s-a
ar�tat diavolul �naintea tuturor, �n chip de c�ine negru, av�nd ochii ca de foc �i
capul plecat spre p�m�nt. Atunci �l �ntreb� sf�ntul: "Cine te-a trimis aici,
demone, ca s� intri �n aceast� fecioar�? Pentru ce ai �ndr�znit a intra �n cea
creat� dup� chipul �i asem�narea lui Dumnezeu, singur fiind, f�r� de chip,
neputincios �i plin de toat� ru�inea?" R�spuns-a diavolul: "Sunt trimis de tat�l
meu, care este �ncep�tor a toat� r�utatea. El se nume�te Satana �i locuie�te �n
iad; el mi-a poruncit s� chinuiesc pe fecioara aceasta".

Apoi l-a �ntrebat sf�ntul iar�i: "Cine v-a dat vou� putere s� �ndr�zni�i spre
f�ptura lui Dumnezeu?" Diavolul, de�i nu voia, dar fiind silit de puterea cea
nev�zut� a lui Dumnezeu, a spus adev�rul �n auzul tuturor: "Noi nu avem putere
asupra celor ce cunosc pe Dumnezeu �i care cred �n Hristos Fiul, Unul n�scut,
pentru care Petru �i Pavel au murit aici. De aceea noi cu fric� fugim afar� numai
c�nd vom avea voie s�-i aducem cuiva ispite u�oare. Dar asupra celor ce nu cred �n
Dumnezeu �i �n Fiul S�u �i asupra celor ce umbl� �n toate poftele lor, f�c�nd
lucrurile cele pl�cute nou�, asupra acelora lu�m st�p�nire, ca s�-i chinuim pe ei.
Lucrurile cele pl�cute nou� sunt
farmecele, zavistia, uciderea �i
lor, �nf�ur�ndu-se oamenii ca �n
Ziditorul lor, �i de bun�voie se
chinurile ve�nice".
acestea: �nchinarea la idoli, hula, desfr�n�rile,
m�ndria. Cu aceste lucruri �i cu cele urm�toare
ni�te lan�uri, se �nstr�ineaz� de Dumnezeu,
fac prieteni nou� �i �mpreun� cu noi vor lua

Auzind acestea, �mp�ratul �i cei ce erau �mpreun� cu el s-au umplut de spaim�

�i mul�i, lep�d�ndu-se de p�g�n�tate, au crezut �n Hristos; iar credincio�ii s-au
�nt�rit �n credin�� �i au pream�rit pe Dumnezeu. Sf�ntul Trifon a poruncit
diavolului s� se duc� �n mijlocul focului din iad; apoi diavolul a pierit.
�mp�ratul, d�nd multe daruri sf�ntului, l-a liberat cu pace la loca�ul lui, �ns�
sf�ntul, tot ceea ce a luat de la �mp�rat a d�ruit s�racilor pe drum �i �ntorc�ndu-
se �n patria sa singur, se �ndeletnicea �n lucrurile cele obi�nuite lui, t�m�duind
bolnavii �i pl�c�nd lui Dumnezeu prin via�a cea sf�nt� �i neprih�nit�.

Dup� Gordian �mp�ratul, a venit la �mp�r�ie Filip, dar �i acela, ne�mp�r�ind

mult, a fost ucis de osta�ii s�i, iar dup� d�nsul a �mp�r�it Deciu, tiranul.
Acesta, prigonindu-i cumplit pe cre�tini, a ucis mul�i dintre ei prin diferite
chinuri, iar pe mul�i frico�i i-a �ntors de la Hristos, aduc�ndu-i la �nchinarea de
idoli poruncind tuturor eparhilor s�i �i ighemonilor, care erau prin toat� lumea,
s� verse f�r� cru�are nevinovatul s�nge al cre�tinilor care nu voiau s� se �nchine
idolilor.

�n acea vreme era la R�s�rit un eparh, anume Acvilin. La acela a fost clevetit
Sf�ntul Trifon c� este cre�tin �i c� �tiind me�te�ugul doctoricesc, umbl� prin ��ri
�i t�m�duie�te bolnavii �i apoi �nva�� pe mul�i �i �i �n�eal� a crede �n Hristos,
iar porunca �mp�r�teasc� n-o ascult� �i batjocore�te pe marii zei. Deci, �ndat� a
trimis osta�i �n p�r�ile Frigiei, ca s� caute pe Trifon, pe care degrab� l-au
g�sit, pentru c� nu putea s� se ascund� f�clia ce ardea cu r�vna cea dup� Dumnezeu,
lumin�nd pe oameni prin credin�a cea dreapt� �i prin fapte bune. Dar Sf�ntul
Trifon, auzind de cei ce-l c�utau, n-a fugit de ei �n pustie, nici nu s-a ascuns �n
mun�i sau �n pr�p�stiile p�m�ntului, ci, �narm�ndu-se cu rug�ciunea �i cu semnul
crucii, cu �ndr�zneal� s-a apropiat de cei ce-l c�utau �i, d�ndu-se �n m�inile lor,
mergea cu veselie la Acvilin, eparhul, care atunci era �n cetatea Niceei. C�nd
Acvilin a stat la judecat� cu mult� m�ndrie, �nconjur�ndu-l purt�torii de arme,
fiind de fat� frunta�ii, slugile �i mult popor, atunci Pompian Scriniarie, cel mai
mare dreg�tor, a zis c�tre eparh: "T�n�rul din cetatea Apamia, cel trimis la m�ria
ta, iat� st� �naintea judec�ii tale celei str�lucite".

Acvilin, eparhul, a zis: "Cel ce st� de fa�� s� ne spun� numele s�u, patria,
slujba �i norocul s�u, apoi s�-�i m�rturiseasc� credin�a". Sf�ntul a zis: "Numele
�mi este Trifon, iar patria �mi este Campsada, care este aproape de cetatea Apamia;
noroc la noi nu este, nici nu s-a auzit c�ndva; c�ci credem c� toate se fac cu
dumnezeiasca purtare de grij� �i cu negr�ita Lui �n�elepciune, iar nu cu norocul,
nici prin mersul stelelor, nici din �nt�mplare, precum crede�i voi. Sunt liber �i
numai lui Dumnezeu slujesc, iar Hristos este credin�a mea, Hristos slava mea �i
cununa laudei mele".

Eparhul zise: "Socotesc c� p�n� acum n-ai auzit de porunca �mp�r�teasc� cum c�
tot omul care se nume�te cre�tin �i nu se �nchin� zeilor s� se dea la moarte
silnic�; deci, �n�elep�e�te-te �i �ntoarce-te de la acea �n�el�toare credin��, ca
s� nu fii aruncat �n foc". Sf�ntul Trifon a r�spuns: "O! de m-a� �nvrednici s� m�
sf�r�esc prin foc �i prin toate muncile, pentru numele lui Iisus Hristos, Domnul �i
Dumnezeul meu!". Eparhul a zis: "O! Trifon, te sf�tuiesc s� jertfe�ti zeilor, c�ci
te v�d t�n�r cu trupul �i des�v�r�it cu �n�elepciunea �i nu voiesc s� mori a�a
r�u". Sf�ntul Trifon a r�spuns: "Des�v�r�ita �n�elepciune voi avea de voi aduce
Dumnezeului meu cea mai des�v�r�it� m�rturisire �i de voi p�zi neschimbat� dreapta
credin�� �n El, ca pe o comoar� de mare pre�, �i de voi fi adus jertf� Celui ce s-a
jertfit pentru mine". Eparhul a zis: "Focului voi da trupul t�u, iar sufletul t�u
cu pedeaps� �i mai cumplit� �l voi chinui". Sf�ntul a r�spuns: "Tu m� �ngroze�ti cu
focul care se stinge �i al c�rui sf�r�it este cenu�a. Eu pe voi necredincio�ii v�
�ngrozesc cu focul cel ve�nic �i nestins. Dep�rteaz�-te de la �n�el�ciune �i
cunoa�te pe adev�ratul Dumnezeu, ca s� nu te c�ie�ti mai pe urm�, c�nd vei c�dea �n
focul cel ve�nic".

Acvilin, umpl�ndu-se de m�nie, a poruncit s�-l bat� pe sf�ntul, sp�nzur�ndu-l

pe lemn. Auzind aceasta, fericitul Trifon, �ndat� �i-a dezbr�cat hainele cu
�ndr�zneal� �i cu os�rdie �i-a dat trupul cel frumos �n m�inile prigonitorilor,
spre b�t�i. Deci, leg�ndu-i m�inile la spate, l-au sp�nzurat �i au �nceput s�-l
bat�. Fiind b�tut tare, trei ceasuri, a r�bdat b�rb�te�te, c�ci n-a strigat, nici
n-a gemut, ci t�cea, primind nenum�rate lovituri. Dup� b�taia aceea, eparhul
Acvilin i-a zis: "Poc�ie�te-te Trifon, lep�d�nd nebunia ta; f�g�duie�te a te
�nchina zeilor, pentru c� nimeni, �mpotrivindu-se poruncii �mp�r�te�ti, n-a putut
s� scape de moartea cea amar�". Sf�ntul a r�spuns: "�i eu �i zic c� nimeni,
lep�d�ndu-se de Hristos, cerescul �mp�rat, nu va putea s� mo�teneasc� via�a
ve�nic�, ci va fi trimis �n focul cel ve�nic, care niciodat� nu se stinge".

Zis-a eparhul: "�mp�rat ceresc nu este altul dec�t numai Zeus, fiul lui Saturn,
acela este tat�l zeilor �i al oamenilor, c�ruia de nu i se �nchin� cineva, nu poate
s� fie viu. Aceluia �i tu e�ti dator a te �nchina, ca s� te ar�i vrednic de aceast�
via�� dulce".

Sf�ntul a r�spuns: "S� fie asemenea lui Zeus, zeului t�u, to�i cei care se
�nchin� lui �i to�i cei ce n�d�jduiesc �n el �i despre care se poveste�te c� era,
la �nceput, �ntre vr�jitori �i fermec�tori, cel mai nelegiuit �ncep�tor a tot
lucrul necurat �i f�r� de Dumnezeu. Dup� a c�rui moarte, oamenii care au urmat
faptelor lui cele rele i-au f�cut idoli de aur �i de argint �i l-au numit zeul lor,
ca astfel s�-l aib� sprijinitor la necur�ia �i f�r�delegea lor. De vreme ce zeul
lor era astfel, cu aceste obiceiuri, zei s-au numit de urm�torii lor �i ceilal�i
oameni r�i. Deci, voi, urm�nd predaniilor celor necurate �i basmelor celor
mincinoase, v� �nchina�i idolilor celor ne�nsufle�i�i �i mu�i, def�im�nd pe
Dumnezeul cel viu, care a f�cut cerul, a �ntemeiat p�m�ntul pe ape, a rev�rsat
v�zduhul �i, dup� ce a dat fiin�� la toat� materia cea zidit�, a pus st�p�n peste
toate pe omul pe care l-a creat. Acesta, fiind �n�elat de zavistnicul �arpe �i
c�z�nd �n nenum�rate r�ut�i, Dumnezeu Cuv�ntul s-a milostivit a se �ntrupa, apoi a
murit pe cruce �i s-a �ngropat, iar a treia zi, �nviind, s-a suit la ceruri �i �ade
de-a dreapta lui Dumnezeu Tat�l, p�n� ce-L va cunoa�te pe El toat� zidirea. Dup�
aceea, iar�i va veni din ceruri, cu putere �i cu mult� slav�, c�nd va r�spl�ti
fiec�ruia dup� faptele lui. Acesta este Dumnezeul dumnezeilor �i �mp�ratul
�mp�ra�ilor, Judec�torul viilor �i al mor�ilor, iar cei ce v� par vou� c� sunt
dumnezei, aceia sunt para focului celui ve�nic, �mpreun� cu to�i cei ce se �nchin�
lor".

Dup� aceasta, eparhul Acvilin merg�nd la v�nat, a poruncit s� duc� dup� el pe

Sf�ntul Trifon, legat de un cal. Nu era u�or chinul acela al sf�ntului, c�ci i se
rupeau degetele picioarelor, nu numai c� erau goale, fiind atunci ger cumplit, ci
�i fiindc� �l c�lcau picioarele calului, iar t�lpile se ro�eau. �ns� mucenicul,
privind c�tre Dumnezeu �i �nfierb�nt�ndu-se de dragostea lui, nu socotea durerea,
ci c�nta cuvintele lui David: S�v�r�e�te pa�ii mei �n c�r�rile Tale, ca s� nu mi se
clatine pa�ii. �i iar�i: �ndreapt� Tu pa�ii mei, Doamne, dup� cuv�ntul T�u �i f� s�
nu m� st�p�neasca toat� f�r�delegea. Apoi rostea adeseori �i cuvintele Sf�ntului
�nt�i mucenic �tefan, zic�nd: "Doamne, nu le socoti lor p�catul acesta!"

Atunci eparhul, �ntorc�ndu-se t�rziu de la v�nat, a pus de fa�� iar�i pe

mucenic �i i-a zis: "Acum, o! tic�losule, socotit-ai �n�elep�e�te a aduce jertfe
zeilor sau petreci �nc� �n nebunia ta cea veche?" Sf�ntul r�spunse: "Tu singur e�ti
plin de nebunie �i de necuno�tin��, c� te-a orbit diavolul, �nc�t nu po�i s�
cuno�ti pe Ziditorul tuturor �i s� I te �nchini Lui, iar eu sunt �n�elept,
nedep�rt�ndu-m� de Hristos, Care m� m�ntuie�te". Atunci eparhul a poruncit s� duc�
pe sf�ntul �n temni��, iar el s-a dus �n hotarele dimprejur �i a z�bovit acolo
c�teva zile. Apoi, �ntorc�ndu-se iar�i �n Niceea, a stat la judecat� �i, pun�nd de
fa�� pe Sf�ntul Trifon, i-a zis: "Nu te-a pedepsit de ajuns vremea cea �ndelungat�,
fiind �n leg�turi, ca s� te supui poruncii �mp�r�te�ti �i s� te �nchini la zei?"
Sf�ntul r�spunse: "Domnul �i Dumnezeul meu, Iisus Hristos, C�ruia �i slujesc cu
inim� curat�, m-a certat �i m-a �nt�rit ca s�-mi p�zesc credin�a neschimbat� �i
nemi�cat�. Deci Lui, unuia, adev�ratului �mp�rat �i Dumnezeu m� supun �i c�tre El
m� plec; iar m�ndria ta �i pe a �mp�ratului t�u o def�imez �i m� �ntorc de la cei
ce se cinstesc de voi".

Eparhul a zis c�tre slujitori: "Bate�i-i piroane ascu�ite �n picioare �i,

purt�ndu-l prin cetate, bate�i-l mereu". �ndat� f�c�nd slujitorii acestea, purtau
pe sf�ntul �i �l t�rau prin toat� cetatea b�t�ndu-l, �nc�t p�timea cumplit� durere
la picioare, nu numai pentru piroanele cele b�tute �ntr-�nsele, dar �i din pricina
gerului cel greu �i a om�tului, pentru c� atunci era iarn� grea. �ns� bunul
p�timitor, av�nd pe Hristos �naintea sa �i privind la r�spl�tirile ce au s� fie,
toate acelea le r�bda cu mul�umire. Apoi, aduc�ndu-l iar�i �naintea eparhului, se
mir� de o r�bdare ca aceea a sf�ntului �i i-a zis: "P�n� c�nd, o, Trifon, vei
dispre�ui chinurile? P�n� c�nd nu te va atinge mul�imea durerilor?" Sf�ntul
r�spunse: "P�n� c�nd �i tu nu vei cunoa�te puterea lui Hristos care este �n mine?
P�n� c�nd nu �ncetezi a ispiti pe Duhul Sf�nt, o, tic�losule? Oare �nc� n-ai
�n�eles c� este nebiruit� puterea cea mare a lui Hristos?"

Atunci tiranul, umpl�ndu-se de m�nie, a poruncit s�-i lege m�inile la spate �i,
sp�nzur�ndu-l iar�i de lemn, s�-l bat� cu toiege f�r� cru�are, apoi cu f�clii s�-i
ard� coastele. F�c�nd acestea to�i slujitorii prigonitorului cu mare s�rguin��,
�ndat� a str�lucit o lumin� din cer �i o cunun� prea frumoas� se pogora pe capul
lui �i pe care v�z�nd-o, prigonitorii au c�zut de fric�. Sf�ntul Trifon, sim�ind
ajutorul care �i venise de sus, s-a umplut de bucurie �i de veselie, �nc�t zicea:
"Mul�umesc, �ie, Doamne, c� nu m-ai l�sat s� fiu f�r� ajutor �n m�inile vr�jma�ilor
mei �i mi-ai umbrit capul �n ziua cea de r�zboi, mi-ai dat sc�pare de m�ntuire �i
dreapta ta m-a primit. Acum m� rog �ie, Doamne, s� fii totdeauna cu mine,
�nt�rindu-m� �i ap�r�ndu-m�, m� �nvrednice�te ca, f�r� de �mpiedicare, s� s�v�r�esc
aceast� nevoin�� �i s� m� �nvrednicesc s� c�tig cununa drept�ii, cu to�i cei ce au
iubit numele T�u cel sf�nt, c� Tu unul e�ti pream�rit �n veci, amin".

Dup� aceasta, tiranul, chem�nd iar�i �naintea sa pe sf�ntul, fiind dezlegat, a

�nceput a-l m�guli �i a-i zice: "Adu jertf�, Trifone, marelui Zeus, �nchin�-te
chipului �mp�ratului �i te voi elibera cu cinste �i cu daruri!". Sf�ntul Trifon,
z�mbind, a zis: "Dac� pe �mp�ratul singur l-am def�imat �i am nesocotit poruncile
lui cele nebune, apoi oare s� m� �nchin chipului celui ne�nsufle�it? Aceasta nu se
poate. C�t despre Zeus �i despre ceilal�i zei mincino�i ai t�i, s� �ntrebi pe cei
ce li se pare c� sunt �n�elep�i �ntre voi: ce fel de basme se n�scocesc despre
d�n�ii. C�ci ei, s�rguindu-se s� acopere faptele lor necurate, au schimbat numele
lor la alte lucruri, numind cerul Zeus, v�zduhul Ira, p�m�ntul Demetra, marea
Poseidon, soarele Apolon, luna Diana. Ai vo�tri f�c�tori de basme au dat numele
zeilor vo�tri la obiceiurile �i patimile omene�ti, astfel: m�nia �i r�zboiul le-au
numit Ares, iar patima desfr�n�rii Afrodita; �i a�a, p�r�sind pe Dumnezeu,
ziditorul tuturor, nebune�te a�i umplut lumea de idoli �i a�i cinstit mai mult
f�ptura dec�t pe F�c�torul. Dar nu numai singuri c�z�nd din �n�elegerea cea
s�n�toas� �i din calea cea dreapt� �n pr�pastia cea pierz�toare de suflet v�
surpa�i cu capul �n jos, ci �i pe noi v� s�rgui�i a ne trage acolo cu voi, ca s�
fim p�rta�i la aceea�i pr�pastie �i pierzare a voastr�. Nimic nu ve�i spori, o,
�n�el�torilor, pentru c� nu ve�i putea, ca pe cei ce n�d�jduiesc cu adev�rat spre
Dumnezeul cel tare �i viu s�-i �ntoarce�i din calea cea dreapt� �i s�-i pleca�i la
idolii vo�tri".

Auzind Acvilin, s-a mirat de ni�te cuvinte ca acestea �i, umpl�ndu-se mai mult
de m�nie, a poruncit s�-l bat� mai aspru. Deci b�tur� pe sf�ntul, f�r� mil�, mult�
vreme. V�z�nd tiranul c� nu poate s� urneasc� st�lpul cel nemi�cat �i s�-l �ntoarc�
de la credin�a lui Hristos, a dat �mpotriva lui aceast� porunc�: lui Trifon cel din
Apamia, care s-a �mpotrivit poruncii �mp�r�te�ti �i nevr�nd s� aduc� jertf� zeilor,
dup� multe chinuri ce i-am dat, s� i se taie capul. Atunci �ndat� l-au luat osta�ii
�i l-au scos la locul de t�iere. Sf�ntul mucenic, st�nd spre r�s�rit, s-a rugat lui
Dumnezeu, spun�nd: "Doamne, Dumnezeul Dumnezeilor �i �mp�rate al �mp�ra�ilor, mai
sf�nt dec�t to�i sfin�ii; �i mul�umesc c� m-ai �nvrednicit a s�v�r�i nevoin�a
aceasta f�r� poticnire. Acum m� rog �ie, s� nu se ating� de mine vicleana mina a
vr�jma�ului celui nev�zut, nici s� m� pogoare �n ad�ncul pierz�rii, ci s� m� duci
cu sfin�ii T�i �ngeri �n loca�urile cele iubite �i f�-m� mo�tenitor al �mp�r�iei
Tale celei dorite. Prime�te �n pace sufletul meu �i pe to�i care m� vor pomeni pe
mine, robul T�u, �i �ntru pomenirea mea �i vor aduce sfinte jertfe. Ascult�-i din
�n�l�imea sfin�irii Tale �i caut� spre d�n�ii din sf�nt loca�ul T�u, d�ndu-le lor
�ndestulate �i nestric�cioase d�ruiri, c� �nsu�i e�ti bun �i �ndurat d�t�tor �n
vecii vecilor".

Astfel rug�ndu-se sf�ntul, mai �nainte de a i se t�ia capul, Domnul a luat

sufletul lui �n m�inile Sale, iar cinstitul lui trup a r�mas mort la p�m�nt, pe
care fra�ii cei ce erau �n Niceea �nvelindu-l cu p�nze sub�iri �i curate �i
ung�ndu-l cu arome voiau s�-l �ngroape la d�n�ii, pentru ap�rarea cet�ii lor. Dar
sf�ntul li s-a ar�tat �i le-a poruncit s� duc� moa�tele sale �n satul Campsada,
unde s-a n�scut; �i au f�cut dup� porunca lui. Astfel, Sf�ntul Trifon, cel din
tinere�e pl�cut lui Dumnezeu �i sfin�it, aduc�nd mul�ime de oameni la Hristos �i
t�m�duind nenum�rate boli �n popor, dup� multe chinuri - pe care pentru adev�r le-a
suferit -, s-a �ncununat cu cununa nestric�ciunii de la Tat�l, de la Fiul �i de la
Sf�ntul Duh, cel Unul �n Treime Dumnezeu, C�ruia se cuvine slava �n veci. Amin.