In vremile acelea, c�nd poporul tr�ia �n �ntuneric �i �n umbra mor�ii, prin

�nchinarea la idoli p�g�ne�ti, a �nceput a str�luci lumina sfintei credin�e prin

propov�duirea apostolilor. Atunci era un �mp�rat cu numele Liciniu, care vie�uia �n
cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea �mp�r�teas� de un nume cu sine, pe
Licinia, care a n�scut o fiic� �i a numit-o Penelopi. Dup� ce a �nceput a veni �n
v�rst�, ca de �ase ani, s-a ar�tat foarte frumoas� la fa��, �nc�t pe multe fecioare
le �ntrecea cu frumuse�ea ei. Deci, tat�l ei a zidit pentru ea un st�lp, afar� din
cetate, departe, �ntr-un loc frumos �i deosebit, care avea diferite camere, toate
�mpodobite cu toat� bun�cuviin�a �i �ndestulate cu mult� bog�ie, �n care erau:
scaune, mese, sfe�nice, paturi �i toate vasele ferecate cu aur.

Pe acel st�lp a a�ezat pe fiica sa, Penelopi, �mpreun� cu treisprezece fecioare

frumoase �i a adus acolo pe zeii s�i de aur, ca s� p�zeasc� pe fiica lui. Dup� ce a
�nchis-o acolo, p�n� la v�rsta cea des�v�r�it�, cuviincioas� nun�ii, a pus l�ng� ea
o cinstit� b�tr�n�, cu numele Caria, ca s�-i fie �nv��toare, care �edea �i m�nca
�mpreun� cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare. A mai pus �nc� �i pe un
b�tr�n, b�rbat cinstit �i �n�elept, cu numele Apelian, ca s-o �nve�e carte �n toate
zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara �ase ani �i trei luni �i dup� al
doisprezecelea an al v�rstei ei, tat�l ei g�ndea s-o �nso�easc� cu vreunul din cei
mai lumina�i fii �mp�r�te�ti.

�n acea vreme, fecioara, �ez�nd pe st�lpul cel �nalt �n camera sa, un porumbel a
zburat prin fereastra de la r�s�rit, av�nd �n cioc o ramur� de m�slin, pe care
l�s�nd-o pe mas�, a zburat afar�. Dup� un ceas a intrat �n�untru un vultur, aduc�nd
o cunun� f�cut� din diferite flori, pe care l�s�nd-o pe mas�, a zburat �i el afar�.
Pe alt� fereastr� a intrat un corb, aduc�nd �n cioc un �arpe mic, pe care l-a l�sat
pe mas� �i a zburat afar�. Fecioara c�uta spre acelea �mpreun� cu �nv��toarea ei �i
se minunau am�ndou�, nepricep�nd ce s� fie aceste semne.

Dup� ce Apelian, �nv��torul s-a suit la d�nsele, la vremea sa, i-au spus lui cele
ce v�zuser�. Apelian, fiind cre�tin �n ascuns �i mai �naintev�z�tor, a socotit �n
minte �i a zis c�tre fecioar�: "Ascult�, Penelopi, fiica �mp�ratului, s� �tii c�
porumbelul �nseamn� obiceiul t�u cel bun, adic� bl�nde�ea, alinarea �i �ntreaga
�n�elepciune fecioreasc�; iar ramura de m�slin �nseamn� darul lui Dumnezeu, care,
prin Botez, se va da �ie. Vulturul cel �nalt �nseamn� �mp�rat biruitor, adic� vei
�mp�r�i peste patimi �i te vei �n�l�a prin g�ndirea ta la Dumnezeu �i vei birui pe
vr�jma�ii nev�zu�i ca pe ni�te p�s�ri proaste. Iar cununa cea de flori este semn al
r�spl�tirii, pe care, pentru nevoin�ele tale, o vei lua de la �mp�ratul Hristos �n
cereasca Lui �mp�r�ie, unde �i se g�te�te cununa nestric�cioas� a slavei celei
ve�nice. Iar corbul cu �arpele �nseamn� vr�jma�ul diavol, care vrea s� aduc� asupra
ta sc�rb�, m�hnire �i izgonire, ca un balaur cumplit. Deci, s� �tii, o, fecioar�,
c� �mp�ratul cel mare, Care st�p�ne�te cerul �i p�m�ntul, vrea s� te logodeasc�,
spre a-i fi mireas� Lui, �i ai s� suferi pentru D�nsul multe ispite".

Auzind fecioara o t�lcuire ca aceasta, a pus la inim� cuvintele lui Apelian �i a

�nceput cu dorin�� dumnezeiasc� a se bucura �n inima ei. A doua zi s-a suit la
d�nsa pe st�lp tat�l ei, �mp�ratul Liciniu, cu �mp�r�teasa �i cu boierii, vr�nd s-o
vad� �i s-o sf�tuiasc� pentru nunt�. V�z�nd fa�a ei str�lucind ca raza luminii
soarelui, s-a bucurat �i a zis c�tre d�nsa: "Iat�, iubita mea fiic�, ai ajuns acum
la vremea nun�ii. Deci, spune-mi, care fiu de �mp�rat �i este pl�cut, ca s� te
logodesc cu d�nsul?" �i-i spuneau ei despre mul�i fii ai �mp�ra�ilor celor
dimprejur. Atunci ea a zis c�tre d�nsul: "Tat�, d�-mi �apte zile s� m� g�ndesc �i
dup� aceea �i voi r�spunde".

Crez�nd tat�l cuvintele ei, s-a dus acas�. Atunci Penelopi, apropiindu-se de idoli,
le-a zis: "De s�nte�i zei, asculta�i-m� pe mine. Tat�l meu vrea s� m� logodeasc�,
iar eu a� fi voit s� petrec �ntru feciorie, pentru c� grijile vie�ii sunt piedic�
pentru slava lui Dumnezeu. Deci, spune�i-mi, oare s� merg dup� b�rbat sau nu?"
Idolii cei mu�i t�ceau, fiind f�r� de suflet. Deci, scuip�ndu-i, fecioara s-a
�ntors spre r�s�rit �i, c�ut�nd spre cer, a zis: "Dac� Tu e�ti Dumnezeul cel
adev�rat, pe care galileenii te propov�duiesc, m� rog �ie, arat�-mi, este bine s�-
mi iau b�rbat sau s� petrec totdeauna �n feciorie?"

Fiind sear�, a adormit �i a v�zut �n vedenie pe �ngerul lui Dumnezeu, gr�ind c�tre
d�nsa: "Penelopi, de acum nu te vei mai numi a�a, ci Irina, �i vei fi multora
sc�pare �i pa�nic� ad�postire; �i prin tine multe suflete omene�ti se vor m�ntui,
�ntorc�ndu-se la Dumnezeu. Numele t�u va fi mare �i minunat �n toat� lumea, iar
ceea ce �i-a spus b�tr�nul Apelian de p�s�rile v�zute este adev�rat, c� Duhul lui
Dumnezeu a gr�it prin gura sa. Iat�, va veni la tine �n aceast� noapte omul lui
Dumnezeu, Timotei, cel ce de la Sf�ntul Pavel, Apostolul lui Hristos, a luat
�nv��tur� �i preo�ie �i poart� scrisorile lui. Acela te va boteza �i te va �nv�a ce
vei face". Zic�nd �ngerul acestea, s-a f�cut nev�zut.

Venindu-�i fecioara �n sine, s-a umplut de bucurie �i a�tepta venirea preotului.

Dup� pu�in� vreme a venit la st�lpul acela omul lui Dumnezeu, Timotei, pov�uindu-se
de �ngeri �i, suindu-se pe acel st�lp, a fost primit cu bucurie de fecioar�.
Astfel, �ez�nd el, o �nv�a pe ea, pe pov�uitoarea ei �i pe toate slugile ei, care-l
ascultau cu pl�cere. Dup� ce a �nv�at-o din destul despre adev�ratul Dumnezeu,
Iisus Hristos �i despre sf�nta credin�� cea �ntru D�nsul �i despre tainele
cre�tine�ti, a botezat-o �n numele Tat�lui, al Fiului �i al Sf�ntului Duh �i i-a
pus numele Irina, �n loc de Penelopi.

Asemenea a botezat pe Caria, �nv��toarea ei, �i pe toate celelalte slugi; iar pe

Irina a f�cut-o mireasa lui Hristos, ca s�-�i p�zeasc� fecioria ne�ntinat� p�n� la
sf�r�itul s�u. �i a �nt�rit-o pe ea, s� fie viteaz� �ntru nevoin�a cea p�timitoare,
�n care avea s� intre pentru Domnul s�u Iisus Hristos, adev�ratul Dumnezeu, Mirele
cel f�r� de moarte. Dup� ce a �nv�at-o din destul, a binecuv�ntat-o pe ea �i pe
cele ce erau cu d�nsa �i, d�ndu-le scrisorile apostole�ti �i �ncredin��ndu-le
darului lui Dumnezeu, s-a dus la locul s�u.

Fericita Irina �mpreun� cu acele fecioare, ziua �i noaptea l�udau �i mul�umeau lui
Dumnezeu �i se �nv�au ne�ncetat de d�nsa scrisorile apostole�ti. Iar pe zeii
p�rinte�ti cei de aur, i-a aruncat pe c�te unul jos, zic�nd c�tre d�n�ii: "De
sunte�i zei, m�ntui�i-v� singuri!" C�z�nd idolii de la o a�a �n�l�ime pe p�m�nt, se
sf�r�mau �i se risipeau ca praful; iar Sf�nta batjocorea neputin�a lor �i se bucura
�ntru Domnul s�u Iisus Hristos, adev�ratul Dumnezeu.

Dup� ce au trecut cele �apte zile, tat�l �i mama ei �mpreun� cu boierii s-au suit
pe st�lp la ea �i i-au zis de nunt�. Iar ea le-a r�spuns: "Cu adev�rat s� �ti�i c�
eu sunt roaba lui Hristos, �n Care am crezut. Pe Acela L-am iubit, pentru c� este
�mp�rat ceresc �i ve�nic, �i Aceluia m-am f�cut mireas�, ca unui Mire curat,
nestric�cios �i f�r� de moarte; iar alt b�rbat nu voiesc s� cunosc, nici nu m� voi
�nchina altui dumnezeu, pentru c� nu este alt dumnezeu afar� de Acela. Nu vede�i
oare pierzania zeilor vo�tri, care, c�z�nd la p�m�nt prin fereastr�, nu au putut
s�-�i ajute lor? Apoi cum vor fi ajut�tori vou�? De�art� este n�dejdea voastr�, pe
care o ave�i spre d�n�ii �i de�art� este osteneala �i cheltuiala voastr� la idoli,
pentru c� aurul �i argintul se c�dea a-l �mp�r�i celor ce au trebuin�� s�racilor,
s�rmanilor �i v�duvelor. Iar voi, chem�nd lucr�tori, v� f�uri�i zei f�r� de suflet
�i a�i lipsit pe s�raci de trebuin�ele lor �i v-a�i f�cut vr�jma�i Dumnezeului
Celui viu �i slugi ai diavolilor.

P�n� c�nd v� ve�i zbate ca o junc� ne�nv�at�, �njugat� la jug? Cunoa�te�i pe

adev�ratul Dumnezeu �i �n�elege�i pe Cel ce poate a omor� �i a �nvia. �i, c�nd va
str�luci lumina lui Dumnezeu �n inimile voastre, atunci va fugi de la voi diavolul,
care trage pe oameni din lumin� la �ntuneric �i �i scoate din cetatea lui Dumnezeu
la pierzare �i �i mut� din cei de-a dreapta la cei de-a st�nga. Deci, voi mai �nt�i
s�rgui�i-v� s� fugi�i de d�nsul, c� amar este �i cumplit. Acela este satana, cel ce
acoper� ochii inimilor voastre, ca s� nu cunoa�te�i adev�rul. Mai ales c�tre tine,
o, p�rinte, �mi este �ndreptat cuv�ntul, ca s� cuno�ti pe Dumnezeu cel ce a
alc�tuit toate cu cuv�ntul. Tu, c�nd ai voit s� zide�ti acest st�lp pentru mine, ai
pus la lucru mul�i oameni, c�ci erau trei mii �i cinci sute de lucr�tori �i trei
sute de conduc�tori, �i abia �n nou� luni au putut s�v�r�i aceast� zidire. Iar
Dumnezeul tuturor veacurilor, cu un cuv�nt al S�u a f�cut cerul, soarele, luna �i
stelele, lumina �i �ntunericul, �i a numit lumina ziu�, iar �ntunericul l-a numit
noapte.

A �ntemeiat greutatea p�m�ntului pe nimic, iar apelor le-a poruncit s� curg� spre
slujba noastr� �i multe feluri de copaci au crescut. A a�ezat vremile, anii �i
lunile �i a f�cut fiarele �i dobitoacele p�m�ntului, p�s�rile cerului �i pe�tii �n
ape, iar la sf�r�it a f�cut pe om, cu preacuratele Sale m�ini, lu�nd ��r�n� din
p�m�nt �i l-a pus pe el st�p�n a toat� lumea, pe toate supun�ndu-le sub picioarele
lui. Toate acelea �n �ase zile le-a s�v�r�it Dumnezeu, prin Cuv�ntul S�u, Care este
Unul n�scut, Fiul, Iisus Hristos, Care f�r� de maic� dintr-�nsul S-a n�scut mai
�nainte de to�i vecii, Cel de o fiin�� �i de un ipostas cu D�nsul, Care, �n anii
cei mai de pe urm�, S-a �ntrupat f�r� de tat� �i S-a n�scut din Curata �i pururea
Fecioar�, cu lucrarea Sf�ntului Duh, �i cu oamenii a petrecut �i minuni f�r� de
num�r a f�cut. Orbilor le-a dat vedere, pe cei bolnavi i-a cur�it, pe cei sl�b�nogi
i-a ridicat �i pe mor�i i-a �nviat.

Pe Acesta iudeii L-au r�stignit din zavistie, voind astfel singur a p�timi pentru
m�ntuirea noastr�. Dar, dup� moartea �i dup� �ngroparea Sa, a �nviat a treia zi, cu
puterea dumnezeirii Sale, �i S-a �n�l�at la cer �i a �ezut de-a dreapta lui
Dumnezeu Tat�l, trimi��nd Duhul Sf�nt la sfin�ii S�i ucenici. Pe aceia i-a trimis
�n toat� lumea, ca s� lumineze pe cei �ntuneca�i, s� �ntoarc� pe cei r�t�ci�i �i s�
m�ntuiasc� pe cei pierdu�i; pentru c� voie�te ca to�i s� se m�ntuiasc� �i nu va
lipsi mila Lui spre neamul omenesc p�n� �n veac".

Acestea gr�indu-le Sf�nta, to�i o ascultau cu dulcea��; apoi, lu�nd �mp�ratul �i

�mp�r�teasa pe iubita lor fiic�, au adus-o �n cetate. Aici au ie�it �ntru
�nt�mpinarea fiicei �mp�ratului toate fetele cet�ii �i, d�n�uind, i se �nchinau ei.
Tot poporul, alerg�nd la locuri �nalte, suindu-se pe ziduri �i pe case, �i c�nta
laude, fericind pe Penelopi fecioara cea frumoas�. Deci, c�nd s-a apropiat Sf�nta
Irina de palatele �mp�r�te�ti, a v�zut diavolul, care striga c�tre d�nsa: "Nimic
nu-�i este de ob�te �ie �i mie �n cetatea aceasta, fecioar�; du-te de la cetatea
noastr�, c�ci aici nu vie�uie�te nimeni din cre�tini". Iar Sf�nta i-a zis: "�n
numele lui Iisus Hristos �i poruncesc �ie, ca s�-mi spui cine e�ti tu!" Iar el a
zis: "Eu sunt demonul care petrec �n idolul Apolon, �nv��torul desfr�n�rii �i al
preadesfr�n�rii, ajut�torul vr�jitorilor, pov�uitorul t�lharilor, prieten al
desfr�na�ilor, f�c�tor de glume al be�ivilor, cel ce m� bucur de v�rs�rile de
s�nge; sunt pov�uitor a toat� nedreptatea �i minciuna �i tat� a toat� r�utatea �i
�i zic s� pleci din cetatea noastr�, ca s� nu pornesc asupra ta pe tat�l t�u,
aprinz�ndu-l pe d�nsul cu m�nie spre a te ucide".

Acel glas al demonului mul�i l-au auzit, iar pe el nu l-au v�zut. Deci, fericita
fecioar� l-a certat pe el, zic�ndu-i: "Eu �i poruncesc �ie: �n numele lui Iisus
Hristos, s� ie�i din cetatea aceasta!" �i cutremur�ndu-se demonul, s-a f�cut
nev�zut. Dup� aceasta diavolul a r�zvr�tit inima �mp�ratului �i l-a pornit pe el cu
m�nie �i cu iu�ime asupra fiicei sale �i, chem�nd pe �mp�r�teas�, i-a zis: "Ce am
f�cut, c�ci fiica noastr� este am�git�? O, de n-a� fi zidit turnul acela; c�ci,
vr�nd s� p�zesc pe fiica mea, am pierdut-o �i m-am lipsit de n�dejdea mea". Iar
�mp�r�teasa a zis c�tre d�nsul: "Ne�n�elepte cuvinte gr�ie�ti tu, c�ci, cu ce s-a
�n�elat fiica noastr�? �i ce r�utate vezi �ntr-�nsa? �mp�ratul a r�spuns: "Crede �n
Hristos �i de zei se leap�d�". Zis-a �mp�r�teasa: "Zeii cei ce n-au f�cut cerul �i
p�m�ntul, s� piar�; iar fiica mea s-a �nvrednicit slavei �mp�ratului Hristos, Cel
ce a chemat-o la via�a ve�nic�".
Atunci �mp�ratul, m�niindu-se, a poruncit s� dea afar� din palat pe �mp�r�teas�,
iar una din slujnice, alerg�nd, a spus fecioarei Irina. Ea, scul�ndu-se, a mers �i
a stat �naintea tat�lui s�u. Deci, dac� a v�zut-o pe ea �mp�ratul, s-a plecat �n
jos, c�ci �i trecea m�nia din inima sa, fiind pornit de diavolul, �i a zis Sf�nta
Irina c�tre tat�l s�u: "Pentru ce este �ntristat� fa�a ta, o, tat�? �mp�r�ia ta
este �n pace, r�zboi nu ai �naintea ta, eu, fiica ta, am venit la tine. Deci, de
unde este asupra ta aceast� m�hnire?" Iar �mp�ratul i-a r�spuns: "Mai bine mi-ar fi
fost mie, de nu te-a� fi n�scut, pentru c� pentru tine am f�cut acel prealuminat
st�lp; iar pe zeii mei cei de aur i-am pus ca s� te p�zeasc�. Asemenea am pus mese,
paturi �i scaune �mpodobite cu aur, iar tu mi-ai r�spl�tit cu rele �n loc de bune".

Iar ea a zis: "Spune-mi, tat�, ce r�u �i-am f�cut eu?" �i a zis �mp�ratul: "Oare nu
pu�in r�u este acesta, c� nume�ti pe Hristos Dumnezeu, iar de zeii mei te lepezi?"
Zis-a Sf�nta: "Nimic n-am f�cut r�u, tat�, c�ut�nd spre Hristos, adev�ratul
Dumnezeu �i pun�ndu-mi n�dejdea spre El, iar nu spre idolii t�i". �mp�ratul cu glas
groaznic, a zis: "Penelopi, jertfe�te zeilor!" R�spuns-a Sf�nta: "Nu-mi �ntoarce
numele meu, c� nu sunt Penelopi, ci m� numesc Irina; c�ci acest nume mi s-a pus mie
de �nger �n vedenie �i de preot, prin Sf�ntul Botez". Iar�i i-a zis �mp�ratul cu
m�nie: "Rod str�in, iar nu al meu, jertfe�te zeilor!" A r�spuns Sf�nta Irina: "Nu
voi jertfi diavolilor celor ce te pornesc pe tine la m�nie �i care sunt
pricinuitori focului ve�nic, cel preg�tit p�g�nilor".

Iar �mp�ratul s-a tulburat de m�nie mare �i a poruncit s-o arunce legat� �n
picioarele unor cai s�lbatici, ca s-o calce. Fecioara fiind aruncat�, a mers
�mp�ratul singur la cai, vr�nd s�-i vad� moartea ei. Dar iat� un cal mai s�lbatic
dec�t ceilal�i, dezleg�ndu-se din leg�turi, deodat� s-a repezit asupra �mp�ratului
�i, apuc�ndu-i cu din�ii m�na cea dreapt� a �mp�ratului, a smuls-o din um�r �i
sf�iindu-l, l-a omor�t. Iar dup� aceea a stat bl�nd la locul lui; asemenea s-au
f�cut bl�nzi ca mieii �i ceilal�i cai, f�r� a v�t�ma pe Sf�nta Irina.

Calul care omor�se pe �mp�rat, din porunca lui Dumnezeu, lu�nd glas omenesc,
fericea pe Sf�nta Muceni��, astfel: "Fericit� e�ti tu, porumbi�a lui Hristos, care
ai c�lcat pe vr�jma�ul �arpe. Tu e�ti minunat� pe p�m�nt, la ceruri vei fi cinstit�
cu dragoste; tu te vei num�ra cu drep�ii, unde te a�teapt� lumina cea ve�nic� �i
c�mara Mirelui Celui f�r� de moarte, ca pe o fecioar� �n�eleapt� �i viteaz�. De�i
e�ti femeie cu trupul, dar cu duhul ar�i lupta cea bun�".

Deci, dezleg�ndu-l din leg�turi, Sf�nta Irina cu rug�ciunea a �nviat pe tat�l s�u
cel mort �i a t�m�duit m�na lui. Atunci �mp�ratul, �mp�r�teasa �i toat� casa lor �i
mult popor, ca la trei mii, au crezut �n Hristos. Nu dup� mult� vreme, �mp�ratul,
l�s�ndu-�i �mp�r�ia ca s� poat� sluji mai liber lui Hristos, s-a a�ezat cu so�ia �i
cu casnicii s�i �n acel turn, pe care l-a zidit pentru fiica sa. Iar Sf�nta Irina a
r�mas �n cetate, �nv��nd poporul �i aduc�nd pe mul�i la Hristos Dumnezeu, petrec�nd
�n casa celui dint�i �nv��tor al s�u, b�tr�nul Apelian.

Dup� acestea a luat �mp�r�ia cet�ii Macedoniei alt �mp�rat, cu numele Sedechie.
Acela, �n�tiin��ndu-se despre Sf�nta Irina, a chemat pe b�tr�nul Apelian �i l-a
�ntrebat: "La tine este fecioara, fiica �mp�ratului?" R�spuns-a Apelian: "La mine
este, �mp�rate". �mp�ratul a zis: "Nu �tii ce g�nde�te ea?" R�spuns-a b�tr�nul:
"G�ndul ei este ca �i al meu �i al tuturor celor ce �tiu pe Dumnezeu Cel adev�rat.
�n toate zilele poste�te p�n� seara, iar seara m�n�nc� o bucat� mic� de p�ine �i
bea un pahar de ap�. Alt� mas� nu �tie. Pat nu are, ci se odihne�te pu�in pe
p�m�nt, ziua �i noaptea petrec�nd �n rug�ciuni c�tre Dumnezeu �i �ndestul�ndu-se cu
citirea dumnezeie�tilor c�r�i".

Auzind �mp�ratul acestea s-a minunat �i, trimi��nd pe eparhul s�u, a adus-o la sine
cu cinste. Venind fecioara la el, i-a zis: "Bucur�-te, �mp�rate!" R�spuns-a
�mp�ratul: "Bucur�-te �i tu, fiic� luminat�". Zis-a fecioara: "Pentru ce m-ai
chemat?" �mp�ratul a r�spuns: "S� �edem �i s� vorbim cele de pace �i de dragoste".
Fecioara a zis: "Eu citesc �n Sf�nta Scriptur� c�: �n adunarea de�ert�ciunilor nu
voi �edea �i cu c�lc�torii de lege nu voi umbla".

A zis �mp�ratul: "Dar oare noi suntem c�lc�tori de lege?" Sf�nta a r�spuns: "Tot
p�g�nul, care nu �tie pe adev�ratul Dumnezeu �i se �nchin� idolilor, este c�lc�tor
de lege". Zis-a �mp�ratul: "M� sile�ti s� te muncesc f�r� voia mea, necru��ndu-te
pe tine, care e�ti fiica �mp�ratului". Sf�nta Irina a r�spuns: "Apoi pentru ce mai
z�bove�ti, �ndeletnicindu-te cu vorba? Ci �ncepe a m� munci, c�ci sunt gata de
toate muncile pentru Dumnezeul meu". �mp�ratul a zis: "Fecioar�, las� toat�
b�rfirea �i jertfe�te zeilor". Sf�nta a r�spuns: "�n zadar te m�nii, �mp�rate,
�nt�r�tat fiind de satana. S� �tii cu adev�rat, c� nu voi sluji diavolului, nici
nu-mi voi cru�a trupul meu pentru Hristos Domnul meu!"

�mp�ratul, umpl�ndu-se de m�nie, s-a sf�tuit cu eparhul cum ar putea s-o omoare.
Deci, mai �nt�i s�p�nd o groap� ad�nc� �i umpl�nd-o de �erpi, de vipere, de
vasili�ti �i de tot felul de t�r�toare, a aruncat pe Sf�nta fecioar� acolo, unde a
petrecut zece zile vie �i s�n�toas�, pentru c� �ngerul Domnului s-a pogor�t cu ea
�n groap� �i a p�zit-o nev�t�mat�, iar t�r�toarele toate au murit.

�n�tiin��ndu-se �mp�ratul c� muceni�a este vie �n groap�, s-a minunat �i i se p�rea

c�ci cu vr�jile a fermecat �i a omor�t pe acei �erpi. Deci, poruncind s-o scoat�
din groap�, a �ezut la judecat� �i a zis c�tre d�nsa: "Jertfe�te zeilor, care te-au
cru�at, pentru c� au omor�t �erpii, iar pe tine te-au p�zit vie, ca s� cuno�ti
puterea �i bun�tatea lor �i s� te �nchini lor". Sf�nta a r�spuns: "O, nebunule, �i
am�gitule de satana, cel c�lcat de mine, crezi c� zeii cei de lemn sau de piatr�
pot s� omoare �erpii? Ci, tu degrab� vei c�dea �n groapa cea de dedesubt a iadului,
�mpreun� cu zeii t�i, c�rora le sluje�ti �i te vei afunda �n �ntunericul cel mai
dinafar�, cel preg�tit �ie �i diavolului, unde va fi pl�nsul �i scr�nirea
din�ilor". �mp�ratul, sufl�nd cu m�nie, a chemat un lucr�tor de lemn, �i a poruncit
s-o taie cu un fier�str�u de fier.

Deci, dup� ce a legat-o de un lemn s-o taie, fier�str�ul nu se atingea de trupul ei

cel fecioresc, ci se �ndoia ca de o piatr�, apoi s-a fr�nt prin mijloc. �i a adus
alt fier�str�u, dar �i acela s-a fr�nt; iar cei ce t�iau, c�z�nd singuri pe
fr�nturile fier�str�ului, s-au t�iat �i au murit. Dup� aceea, �mp�ratul a poruncit
s� aduc� al treilea fier�str�u mai ascu�it �i mai tare �i s� taie pe fecioar� peste
coapsele ei. Deci, leg�nd-o, au pus-o la p�m�nt pe spate, pun�ndu-i o piatr� mare
pe piept, �i au �nceput a-i t�ia sf�ntul ei trup cu fier�str�ul; iar �mp�ratul a
r�s �i a zis c�tre muceni��: "Unde este Dumnezeul t�u? S� vin� acum �i s�-�i ajute,
dac� este putere �ntr-�nsul".

Zic�nd �mp�ratul acestea, deodat� s-au f�cut fulgere �i tunete �nfrico�ate �i

tulburare �n v�zduh; iar slujitorii care o t�iau cu fier�str�ul au murit. �mp�ratul
de fric� a fugit �n palat, iar poporul a fugit �i s-a v�rsat ploaie mare ca un r�u,
cu grindin� cumplit�, �i mul�i dintre oameni au c�zut mor�i, fiind uci�i de fulger,
de tunet �i de grindin�. �n acel timp �ngerul Domnului, pogor�ndu-se, a pr�v�lit
piatra aceea de pe pieptul sfintei, i-a t�m�duit rana �i a ridicat-o s�n�toas�.
Aceast� minune v�z�nd-o poporul, opt mii de oameni au crezut �n Hristos.

Dup� aceea, �mp�ratul, iar�i fiind pornit de diavolul, a prins pe Sf�nta �i s-a
sf�tuit cu eparhul cum s-o piard�. Deci, au hot�r�t s-o omoare astfel: au legat-o
de roata morii ca, �ntorc�ndu-se roata s-o sfarme; dup� ce au dat drumul apei sub
roat�, apa s-a oprit ca �mpietrit� �i n-a curs nici o pic�tur�, r�m�n�nd Sf�nta
f�r� de v�t�mare. Iar �mp�ratul cu boierii lui strigau: "O, c�t de mare este
puterea acestei fermec�toare! Iat�, a pref�cut firea apei �ntr-o alt� fire".
Poporul, care privea la o minune ca aceea, s-a ridicat �mpotriva �mp�ratului �i a
strigat cu glas mare, oc�r�ndu-l �i cert�ndu-l. �i, lu�nd pietre, a aruncat asupra
lui �i l-a izgonit din cetate. El, duc�ndu-se �n patria sa, a mai tr�it �apte zile
�i a murit acolo de necaz, de m�nie �i de ru�ine.
Dup� moartea lui Sedechie, Savah, fiul lui, vr�nd ca s� r�zbune necinstea adus�
tat�lui s�u, a adunat mare putere de oaste, ca la o sut� de mii, �i a mers cu
r�zboi asupra cet�ii Macedoniei. Auzind cet�enii c� se apropie �mp�ratul Savah, s-a
temut �i a �nchis cetatea, �i au zis c�tre Sf�nta Irina: "Pentru tine pierim". Iar
ea, poruncindu-le s� nu se team�, a ie�it �mpotriva �mp�ratului celui ce venea,
rug�ndu-se lui Dumnezeu �i zic�nd: "Cel ce ai auzit oarec�nd pe robul T�u,
Proorocul Elisei, ascult� �i rug�ciunea mea, �i love�te nev�zut o�tirea aceasta ce
vine s� piard� cetatea; orbe�te pe vr�jma�ii t�i, ca s� cunoasc� c� tu e�ti adev�-
ratul Dumnezeu!"

Ascult�nd Domnul rug�ciunea ei, �ndat� a lovit cu orbirea pe �mp�rat �i pe to�i

osta�ii ce erau cu d�nsul. �n�eleg�nd �mp�ratul, c� Irina a adus aceea orbire
asupra lui �i a osta�ilor s�i, a trimis cu rug�ciune la d�nsa, zic�nd: "Acum cunosc
c� este nebiruit� puterea Dumnezeului t�u. Deci, m� rog �ie, roag�-te lui Dumnezeu
pentru mine �i pentru osta�ii mei, ca s� ne dea vederea". Plec�ndu-se Sf�nta spre
mil�, a f�cut rug�ciuni c�tre St�p�nul tuturor �i a c�p�tat vederea �mp�ratul cu
to�i cei ce erau cu el. Atunci a f�cut pace cu cet�enii, gr�indu-le: "S� m� ave�i
pe mine �mp�rat, precum l-a�i avut pe tat�l meu; iar eu voi ierta necinstea ce a�i
f�cut tat�lui meu".

V�z�nd cet�enii puterea cea mare a �mp�ratului, au f�cut pace cu d�nsul �i,
deschiz�nd cetatea, i s-au �nchinat lui, primindu-l ca �mp�rat al lor. Dup� ce
�mp�ratul Savah a dob�ndit �mp�r�ia �i s-a �nt�rit �ntr-�nsa, s-a pornit cu m�nie
contra Sfintei Irina, pentru c� diavolul �l �ndemna la acelea; �i, chem�nd pe
muceni�� la d�nsul, i-a zis: "Iert cet�ii gre�eala aceea; iar asupra ta m� m�nii,
deoarece pentru tine s-a sculat poporul asupra tat�lui meu cu ur� �i l-a ucis cu
pietre; �ns� de voie�ti ca s� fii �i tu iertat�, f�-mi voia mea, adic�, s� aduci
jertfe zeilor". Iar Sf�nta a oc�r�t pe �mp�rat pentru nebunia lui �i l-a pornit mai
mult spre m�nie. Deci, a poruncit �mp�ratul ca s-o arunce �n temni��, sf�tuindu-se
cu boierii cum s� o munceasc�.

Sf�nta, �ez�nd �n temni�� �apte zile, i s-a ar�tat Hristos, zic�ndu-i: "Nu te teme,
fiic�, c� Eu, �nt�rindu-te, sunt cu tine". Dup� aceea, �mp�ratul, sco��nd pe
muceni�� din temni��, a poruncit ca s�-i bat� �n t�lpi piroane de fier ascu�ite �i,
pun�ndu-i un sac plin de nisip �n spate, s� o izgoneasc� p�n� la un anumit loc,
care era departe de cetate ca la cinci stadii. Deci, slujitorii pun�nd fr�u �n gura
sfintei, au dus-o acolo, izgonind-o iute ca pe un dobitoc. Sf�nta alerga �i zicea
c�tre Dumnezeu: "Cu adev�rat sunt ca un dobitoc la Tine, Doamne, �i eu pururea cu
Tine; �inutu-m-ai de m�na dreapt�, cu sfatul m-ai pov�uit �i cu slav� m-ai primit".

C�ut�nd sf�nta de-a dreapta sa, a v�zut pe �ngerii Domnului c�l�torind �mpreun� cu
d�nsa �i s-a bucurat foarte. Dup� ce a ajuns la locul numit �i, c�nd se �ntorcea
spre cetate, slujitorii cu batjocur� t�rau cu fr�ul pe muceni�� �i popor mult
urm�nd, a v�zut Sf�nta �naintea sa pe un �nger b�t�nd p�m�ntul cu toiagul �i a zis
�n sine: "Iat�, va s� fie pierzarea vr�jma�ilor lui Dumnezeu!"

Dup� ce a ajuns la locul cel b�tut de �nger, deodat�, desf�c�ndu-se p�m�ntul, a

�nghi�it pe slujitorii muncitorului, cei ce duceau pe sf�nta; iar ea a r�mas
dezlegat� de fr�u, sacul i-a c�zut din spinare, piroanele i-au ie�it din picioare
�i, vindec�ndu-se, umbla sl�vind pe Dumnezeu. �n�tiin��ndu-se �mp�ratul de aceasta,
a zis: "Zeii au deschis p�m�ntul �i au pierdut pe slujitori de la aceast�
fermec�toare". �ns� unii se �mpotriveau, zic�nd: "Dumnezeu cel viu este cu Sf�nta
Muceni�� Irina!" Iar al�ii batjocoreau pe Sf�nta fecioar�.

Venind �ngerul cel ce deschisese p�m�ntul, a ucis cu moarte n�praznic� pe mul�i

necredincio�i, ca la zece mii, iar cei ce r�m�seser�, strigau: "Dumnezeul Irinei,
miluie�te-ne pe noi, pentru c� credem �n Tine �i sc�p�m la Tine!" Deci, au crezut
�n acea vreme ca la treizeci de mii de suflete. �mp�ratul, necrez�nd, l-a lovit �i
pe el �ngerul lui Dumnezeu �i a pierit cu sunet, tic�losul. Sf�nta f�cea �n cetate
multe minuni cu puterea lui Hristos, pentru c� nu numai pe bolnavi �i t�m�duia,
cur�a lepro�ii �i izgonea diavolii din oameni. Ci �i pe un t�n�r mort, ai c�rui
p�rin�i pl�ngeau cu amar, l-a �nviat cu rug�ciunea �i a adus la Hristos cam
cincizeci de mii de suflete.

Cu porunca lui Dumnezeu a venit �n cetate Sf�ntul Timotei preotul, cel care a
botezat-o pe Sf�nta Irina, pe care v�z�ndu-l, Sf�nta s-a bucurat �i i s-a �nchinat.
Lu�nd pe acel preot �i pe tot poporul cel ce crezuse �n Hristos, s-a dus la turnul
unde locuia tat�l �i mama sa, slujind �n lini�te lui Dumnezeu �i acolo au primit
Sf�ntul Botez to�i cei ce crezuser� �n Hristos.

Sf�nta Irina a petrecut �n cetatea Macedoniei trei ani, �nv��nd �i �ncredin��nd

popoarele. Dup� aceea s-a dus la alt� cetate ce se numea Calinic, (sau Calipoli)
unde era �mp�rat Numerian, ruda lui Sedechie �i a lui Savah, �mp�ra�ii cei dint�i.
C�nd Numerian f�cea praznicul spurcatei zei�e Artemida, aduc�nd jertfe idolului ei,
Sf�nta Irina, st�nd �n fa�a lui, l-a mustrat pentru p�g�n�tatea lui �i a m�rturisit
pe Hristos adev�ratul Dumnezeu. Atunci �mp�ratul a zis c�tre boierii s�i: "Aceast�
fecioar� este asemenea la fa�� �i la stat cu tat�l s�u, Liciniu, dar fiii cei r�i
m�hnesc pe p�rin�i; pentru c� dup� r�ut�ile acestei fecioare, tat�l ei cel bun s-a
lipsit de �mp�r�ie. Aceasta a fost pricinuitoare de moarte a fratelui meu,
Sedechie, �i pe Savah, fiul lui, dup� cum am auzit, l-a omor�t cu vr�jile ei. Deci,
fecioara aceasta este cu adev�rat pierz�toare de �mp�ra�i".

Apoi s-a �ntors c�tre Sf�nta �i a zis: "Ce zici, vr�jitoare, vei jertfi oare
zeilor, sau �nc� vei mai petrece �n socoteala ta cea pierz�toare?" Sf�nta,
�nsemn�ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a r�spuns: "Eu voi jertfi jertf� de laud�
Dumnezeului Celui de sus, iar diavolilor t�i �i idolilor celor ne�nsufle�i�i ai
t�i, nu voi aduce jertf�. Cele ce le gr�ie�ti pentru �mp�ra�i, s� �tii cu adev�rat
c� Dumnezeul meu, Cel ce st�p�ne�te via�a �i moartea, le-a poruncit lor s� moar�,
iar nu mie. Teme-te �i tu de Dumnezeul meu, c� pu�ine sunt zilele tale �i degrab�
te va ajunge sf�r�itul t�u".

Auzind �mp�ratul acestea, s-a aprins de m�nie �i, scr�nind din din�i, a r�cnit ca
un leu �i �ndat� a poruncit s� se ard� trei boi de aram�, zic�nd: "Dac� �ntr-un bou
va birui puterea focului cu vr�jile, apoi s� se arunce �n cel�lalt, iar dac� �i
�ntr-acela aceea�i va face, apoi s� se arunce �ntru al treilea! �i s-a f�cut a�a.
Dup� ce au ars acei boi de aram� �i i-a ro�it ca pe un c�rbune, a aruncat pe Sf�nta
�ntr-un bou, �i se ruga �n d�nsul, strig�nd: "Dumnezeule, gr�be�te spre ajutorul
meu, ceea ce p�timesc pentru numele T�u cel sf�nt!""

�i s-a ar�tat ei �ngerul Domnului, spun�ndu-i s� nu se team� �i r�corindu-i acea

v�paie. Iar poporul c�rtea contra �mp�ratului, zic�nd: "�n zadar ai pierdut
tinere�ile cele frumoase ale fecioarei acesteia". Deci, dup� ce s-a r�corit arama,
s-a aflat Sf�nta vie �i s�n�toas�, neav�nd nici o v�t�mare de foc. �i a zis
�mp�ratul c�tre cei ce st�teau de fa��: "Au nu v-am zis vou� c� este fermec�toare
fecioara aceasta! Oare cum a stins focul? Arunca�i-o pe ea �n cel�lalt bou".

�i a aruncat pe Sf�nta �n al doilea bou. Dar �i acela r�corindu-se, a aruncat-o �n

al treilea �i �ndat� acel bou, cu porunca Atotputernicului Dumnezeu, s-a pornit din
loc, ca fiind viu, �i a umblat un sfert de stadie. �i iar�i s-a �ntors la locul s�u
�i a cr�pat; �i dintr-�nsul a ie�it Sf�nta Muceni�� �ntreag�. Poporul, v�z�nd o
minune ca aceea, cu mare glas strig�: "Mare e�ti Dumnezeul Irinei, miluie�te-ne pe
noi dup� mare mila Ta, Tu e�ti Dumnezeul nostru Cel tare �i puternic, Care faci
minunate �i preasl�vite minuni!"

�i au crezut �n Hristos ca la zece mii de suflete. Deci, �mp�ratul petrecea nu

numai �ntru necredin��, ci �i pe Dumnezeu Cel Prea�nalt hulea �i, fiind lovit de
�ngerul cel nev�zut a lui Dumnezeu, s-a �mboln�vit de moarte. Iar mai �nainte de a
muri, a poruncit eparhului s�u, Babodon, ca �n multe feluri muncind pe Irina, s� o
ucid� cu cumplit� moarte. �i a pierit acel tic�los �mp�rat, iar Sf�nta a petrecut
�n cetatea aceea c�teva zile, �nv��nd poporul credin�a cea �ntru Hristos, t�m�duind
toate neputin�ele; iar preotul Timotei, merg�nd acolo, a botezat pe cei ce credeau.

Eparhul, v�z�nd cum c� tot poporul cet�ii �ine cu Sf�nta Irina, s-a temut s� o
munceasc� acolo, ca s� nu se fac� g�lceav� �i tulburare �n popor pentru d�nsa.
Deci, s-a dus �ntr-alt� cetate, care se numea a lui Constantin; iar pe muceni�� a
poruncit osta�ilor s� o prind� �i legat� s� o duc� dup� d�nsul. El, merg�nd �n
cetatea aceea, a �ezut la judecat� �i, pun�nd pe Sf�nta �n fa�a sa, a zis c�tre
d�nsa: "Oare �tii, c� putere �mi este dat� mie asupra ta? Deci, apropie-te de zeii
no�tri �i adu-le jertfe, ca s� nu te muncesc cu cumplite munci".

R�spuns-a Sf�nta: "Ascult�, eparhule! Toate muncile c�te vei putea s� le afli,
pune-le asupra mea, �i vei vedea puterea Dumnezeului meu!" Atunci eparhul a
poruncit ca s� aduc� un gr�tar de fier �i, pun�nd pe muceni�� pe gr�tar, s-o lege
cu lan�uri de fier �i s�-i pun� �mprejur mul�ime de lemne �i s� le aprind�. Dup� ce
s-a aprins focul, eparhul a poruncit ca s� toarne peste muceni�� untdelemn, untur�
�i smoal�; �i astfel, arz�nd Sf�nta mult timp, str�luceau leg�turile �i lan�urile
cele de fier ca un c�rbune aprins. Iar Sf�nta a r�mas nev�t�mat� �i, fiind �n rou�
r�coroas�, c�nta, sl�vind pe Dumnezeu.

Dup� aceea s-a dezlegat de �nger din fiarele acelea �i a ie�it s�n�toas�, lucru
care, v�z�ndu-l eparhul �i cei ce erau cu d�nsul, s-au mirat foarte mult. Deci,
eparhul, c�z�nd la picioarele ei, i-a zis: "Roaba Dumnezeului Celui adev�rat, m�
rog �ie, s� nu m� pierzi pe mine, precum ai pierdut pe ceilal�i �mp�ra�i; c�ci �i
eu cred �n Fiul lui Dumnezeu �i voiesc s� fiu cre�tin". Astfel, a crezut eparhul
Babodon �i �mpreun� cu d�nsul popor mult �i a adus acolo �ngerul lui Dumnezeu pe
Timotei preotul �i s-a botezat de d�nsul to�i cei ce au crezut.

Sf�nta Irina, petrec�nd �n cetatea aceea cincizeci de zile, a ie�it de acolo �i a

fost prins� de osta�ii �mp�ratului Savorie, care �mp�r�ea �n Mesemvria, cetate a
Traciei, �i au dus-o la d�nsul, c�ci acel �mp�rat, auzind de cele f�cute de d�nsa,
c�uta s� o prind�. El, v�z�nd pe Sf�nta, s-a umplut de m�nie �i a ucis-o cu sabia.
�i a fost �ngropat� afar� din cetate. Deci, a zis �mp�ratul: "Lucruri �nfrico�ate
s-a auzit de fermec�toarea aceea; c�ci pe �mp�ra�i i-a ucis cu farmecele sale, iar
acum pentru ce n-a putut s� m� ucid� pe mine, ci eu am ucis-o pe ea? Unde este dar
Hristos, ajutorul ei? Pentru ce nu a izb�vit-o din m�inile mele?"

Astfel, oc�ra necredinciosul �mp�rat puterea lui Hristos �i se l�uda, ca unul ce a

biruit. Dar puterea cea mare a lui Dumnezeu, ce lucru nu poate s� fac�? Deoarece,
�n vremea mor�ii Sale celei de voie �i oc�r�t� de iudei, multe trupuri ale
sfin�ilor celor adormi�i le-a �nviat �i a intrat �n sf�nta cetate �i s-a ar�tat
multora. Acela, au nu putea �i pe aceast� Sf�nt� s-o �nvieze din mor�i, ca s� intre
�n Mesemvria �i s� se arate �mp�ratului? �ns�, cu adev�rat, puternic este Hristos,
Dumnezeul nostru �n cer �i pe p�m�nt �i toate c�te le voie�te le face, fiindc� a
trimis pe �ngerul S�u �i a sculat-o pe ea vie din groap� �i a zis c�tre d�nsa
�ngerul Domnului: "M�car c� �i-ai sf�r�it nevoin�a p�timirii tale �i �i se c�dea de
acum s� te odihne�ti, pentru c� fericit� e�ti �i des�v�r�it� la cer, dar ca s� nu
se laude p�g�n�tatea �i f�r�delegea, ca �i cum ar fi biruit puterea Dumnezeului
nostru, s� intri �n cetate ca s� te vad� pe tine vie �i s� se ru�ineze to�i
oc�r�torii cei p�g�ni �i s� cunoasc� pe Dumnezeul nostru Atotputernic! �i nu vei
mai p�timi de acum �nainte nici un r�u de la nimeni".

Deci, Sf�nta a intrat �n cetatea Mesemvria, �in�nd o st�lpare de m�slin �n m�inile

sale. Iar c�nd au v�zut-o cet�enii, s-au umplut de negr�it� spaim� �i de mirare �i
au alergat la d�nsa tot poporul, strig�nd cu glas mare: "Minunat este Dumnezeul
Irinei �i nu este altul afar� de Acela!" �i a spus �mp�ratului c� Irina s-a sculat
din mor�i; iar el s-a temut foarte �i, v�z�nd-o pe ea, a c�zut la picioarele ei,
zic�nd: "Acum am cunoscut, c� mare Dumnezeu ai! Deci, m� rog �ie s� petreci �n
cetatea noastr� �i s� ne faci pe noi cre�tini".

Sf�nta a petrecut �ntre d�n�ii �aptezeci de zile, �nv��ndu-i sf�nta credin�� �i

to�i au crezut �n Hristos. Deci, venind cu porunca lui Dumnezeu fericitul Timotei
preotul, a botezat pe �mp�rat �i pe tot poporul lui. Dup� aceea s-a dus de acolo �n
patria sa, �n cetatea Macedoniei, unde a aflat pe tat�l s�u adormit �ntru Domnul;
�i a pl�ns lui Dumnezeu, rug�ndu-se pentru d�nsul.

Acolo a petrecut vreme pu�in� cu maica sa �i s-a r�pit de un nor, care a dus-o �n
Efes. �i, umbl�nd apostole�te prin cetate, propov�duia pe Hristos, f�c�nd minuni
prin t�m�duirea a diferite neputin�e �i pe mul�i �i �ntorcea de la idoli c�tre
Hristos. Dup� mult� vreme a venit acolo la d�nsa b�tr�nul Apelian, fiind trimis de
Dumnezeu, cel ce i-a fost ei alt�dat� �nv��tor �i de care Sf�nta s-a bucurat mult.
Dup� c�teva zile a zis c�tre popor: "Bucura�i-v�, fra�ii mei, �i pacea lui Iisus
Hristos s� fie cu voi! M�ng�ia�i-v�, veseli�i-v� �ntru Domnul nostru �i s� fi�i
tari �n credin��; iar eu m� voi duce de la voi, mul�umindu-v� c� m-a�i primit pe
mine cea str�in�. Dar s� �ti�i, c� tot cel ce prime�te pe cel str�in, prieten se
face cerescului Dumnezeu". �i cet�enii gr�iau �ntre d�n�ii: "Unde se duce
�nv��toarea noastr�?" Unii ziceau: "Au doar� vrea s� se odihneasc� �ntru Domnul?"
Iar al�ii gr�iau: "Vrednic� este aceasta lui Dumnezeu �i de aceea se va lua de la
ochii no�tri, deoarece noi suntem p�c�to�i".

A doua zi, Sf�nta Irina, lu�nd pe b�tr�nul Apelian �i pe �ase b�rba�i cucernici, s-
a dus cu d�n�ii dup� cetate �i, afl�nd �ntr-o piatr� un morm�nt nou de�ert �n care
nimeni n-a fost pus niciodat�, a intrat �n acel morm�nt �i a zis c�tre Apelian �i
c�tre ceilal�i b�rba�i: "Acoperi�i-m� bine deasupra cu aceast� piatr�, ca nimeni
altul s� nu m� poat� descoperi, p�n� a patra zi". S�rut�nd, cu cea mai de pe urm�
s�rutare, pe Apelian �i pe b�rba�ii cei ce erau cu d�nsul, s-a �nsemnat cu semnul
Sfintei Cruci �i s-a culcat; iar b�rba�ii au pus piatra cea mare deasupra
morm�ntului �i s-au �ntors �n cetate.

A patra zi, merg�nd la morm�nt Apelian cu aceia�i b�rba�i, n-au mai g�sit trupul
Sfintei Irina �i s-au g�ndit �ntre d�n�ii, cum c� a mutat-o pe ea Hristos Dumnezeu
�n Rai. Duc�ndu-se �n cetate, au spus aceasta poporului. Atunci, au alergat mul�i
la morm�nt �i, v�z�ndu-l de�ert, s-au minunat �i au sl�vit pe Dumnezeu cu spaim�.
Astfel a fost via�a �i p�timirea fecioarei Irina, cea de neam bun; �n acest fel au
fost nevoin�ele miresei lui Hristos.

Dup� cum s-a zis, ea a stat la �ntrebare mai �nt�i �naintea tat�lui s�u Lichinie,
apoi a lui Sedechie �i a lui Sedah fiul lui; dup� aceea �naintea lui Numerian �i a
eparhului Babodon; iar la sf�r�it, �naintea lui Savorie. Cet�ile �n care a p�timit
sunt acestea: Macedonia, patria sa, Calinica sau Calipoli a lui Constantin �i
Mesemvria cea din Tracia. �i s-a odihnit �ntru Domnul �n Efes, �n cinci zile ale
lunii mai �i, st�nd �naintea lui Hristos, se roag� pentru toat� lumea.

Acestea le-a scris b�tr�nul Apelian, sl�vind pe Tat�l, pe Fiul �i pe Sf�ntul Duh,
pe Dumnezeu Unul �n Treime, C�ruia I se cuvine cinste �i �nchin�ciune de la oameni,
acum �i pururea �i �n vecii vecilor. Amin.

Not� - Este de trebuin�� a se �ti �i aceasta, cum c� tat�l Sfintei Irina, �mp�ratul
Liciniu, nu a fost acel Liciniu, care mai pe urm� a fost p�rta� la �mp�r�ie cu
marele Constantin, cel ce a avut de so�ie pe sora lui Constantin �i a st�p�nit
toate p�r�ile r�s�ritului, ci altul cu acela�i nume, care a fost mai �nainte cu
mul�i ani, �mp�rat al unei cet�i ce se numea Maghedoe, care este �n hotar cu
Macedonia, precum �i Sf�nta Scriptur� s-a obi�nuit a numi �mp�r�i pe st�p�nitorii
fiec�rei cet�i. Acest lucru este ar�tat �n cartea Facerii, �n capitolul
paisprezece. Ni�te �mp�ra�i ca ace�tia sunt mai ales �mp�r�ei, dec�t �mp�ra�i,
precum a fost �i acest Liciniu, tat�l Irinei, deoarece �n prolog, este scris
Vasilisc, iar nu Basileus, adic� �mp�r�ei iar nu �mp�rat. Deci, cum c� acest
Liciniu este altul dec�t Liciniu cel care a �mp�r�it �mpreun� cu Constantin, este
ar�tat aici. Acela avea de so�ie pe sora lui Constantin, cea cu numele Constan�ia,
iar acesta avea pe cea de un nume cu d�nsul, Licinia. Acela petrecea �n cetatea
Nicomidiei, iar acesta �n Maghedon. Acela a pierit �ntru p�g�n�tate, iar cel�lalt
s-a sf�r�it cu cinste �ntru cre�tin�tate. Acela a fost dup� trei sute de ani de la
na�terea lui Hristos, iar acesta a petrecut la �nt�ia sut� de ani, aproape de
zilele apostolilor, pentru c� preotul Timotei, cel ce a botezat pe fiica lui,
Sf�nta Irina, a luat �nv��tura �i preo�ia de la Sf�ntul Apostol Pavel.