In fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or�todox� de pretutindeni pr�znuie?

te pe
Cuvioasa Maic� Parascheva. �n chip deo�sebit, ea este cinstit� �n Moldova, �ntruc�t
de mai bine de 350 de ani moa?tele ei se g�sesc la Ia?i, fiind izvor de
bine�cu�v�n�ta�re ?i �ns�n�to�?ire duhovniceasc� ?i trupeasc� pentru to?i cei care
o cheam� �n rug�ciune s� fie mijlo�ci�toa�re c�tre Preamilostivul Dum�ne�zeu. Dac�
Sf�nta Muceni?� Parascheva, pr�z�nuit� la 26 iulie �n Calendarul Ortodox, este
cu�noscut� �n popor cu numele "Sf�nta Vineri", Cuvioasa Maic� Parascheva a fost
nu�mi�t�, mai cu seam� �n Moldova, "Vinerea Mare". Ca un simbol al unit�?ii
Ortodoxiei de pre�tutindeni, via?a de dup� moarte a Sfintei Pa��rascheva arat� c�
sfin�?enia ridic� din nea�mul s�u pe omul ce s-a ase��m�nat cu Dum�ne�zeu, f�c�ndu-
l lumin� de iu�bire ?i apropiere �ntre to?i cei care m�r�tu�ri��sesc ?i viaz� �ntru
aceea?i credin?�. M�rturie des�pre cinstirea adus� de str�mo?ii no?tri Sfin�tei
Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra��mul Cuvioasa Parascheva nu numai �n
Mol���dova, dar ?i �n Tran�silvania ?i �n ?ara Ro�m⭭neasc�.

Sf�nta Cuvioas� Parascheva a tr�it pe p�m�nt �n prima jum�tate a veacului al XI-

lea. Prima �nv�?�tur� �n limba rom�n� despre via?a sfin��tei o g�sim �n "Cartea
rom�neasc� de �n�v�?�tur�" a mitropo�litului Varlaam al Moldovei, Ia?i, 1643.

S-a n�scut �n Epivata (azi Boia�dos), pe ?�r�mul M�rii Mar�mara, �n apropiere de

Cons�tan��ti�nopol (mai t�rziu, Istanbul), pe atunci ca�pi�tala Imperiului
bizantin. P�rin?ii ei, oa�meni de neam bun ?i cre�dincio?i, r�vnitori spre cele
sfinte, au crescut-o �n frica de Dum�nezeu, �n�dem�n�nd-o spre de�prin��derea
fap�te�lor bune, dar mai ales a postului, ru�g�ciunii ?i milos�te�niei. Un frate al
ei, dup� ce a �nv�?at carte, s-a c�lug�rit sub numele de Eftimie; a fost ales
epis�cop �n lo-calitatea Madite pentru dra��gos�tea fa?� de cele sfinte ?i pentru
cultura sa de�ose�bit�.

Sf�nta Parascheva ?i-a petrecut anii co�pi�l 㭭 riei �n casa p�rin?ilor, sub
ocrotirea acestora. Se spune c� pe c�nd avea zece ani, "fiind �ntr-o bi�seric� a
Precistei" a auzit citindu-se, la Sf�n�ta Li�turghie, cuv�ntul Evangheliei:
"Ori�ci�ne vo�ie?�te s� vin� dup� Mine, s� se lepede de sine, s�-?i ia crucea sa ?i
s�-Mi urmeze Mie" (Mar�cu 8, 34). Chemarea M�ntui�to�ru�lui a s�dit �n inima ei
dorul de des�v�r?ire, �nc�t ?i-a �m�p�r�?it toate hainele s�racilor. Acela?i lucru
l-a f�cut ?i �n alte �mprejur�ri, f�r� s� ?in� seama de mustr�rile p�rin?ilor.

Mo?tenind o mare avere de la p�rin?i, �m�preun� cu fratele ei, t�n�ra Parascheva a

d�ruit s�racilor partea ce i se cuvenea de mo?�te�ni�re ?i, "p�r�sind frumuse?ea
acestei lumi", s-a re��tras "�n ad�ncul pustiei". S-a oprit mai �nt�i la
Con�stanti�nopol, unde a ascultat cuvinte de �n��v�?�tur� de la c�lug�ri ?i
c�lug�ri?e cu aleas� via?� duhovniceasc�. Urm�nd sfaturile aces�to�ra, a p�r�sit
capitala, �ndrept�ndu-se spre ?i��nutul Pontului. Vreme de cinci ani a r�mas la
M�n�stirea Maicii Domnului din Hera�cleea. De aici a plecat spre ?ara Sf�nt�, �n
do�rin?a de a-?i petrece restul vie?ii �n locurile bine��cuv�ntate de via?a
p�m�n�teasc� a M�n�tui��to�rului Iisus Hristos ?i a Sfin�?ilor Apostoli. Dup� ce a
v�zut Ierusalimul, s-a a?ezat �ntr-o m 㭭 n�stire de c�lug�ri?e �n pustiul
Iordanului, unde s-a nevoit cu postul ?i s-a �n�l�?at duhov�ni��ce?te �n rug�ciune,
�ntocmai ca Sf�ntul Ioan Bo�tez�torul, ca Sf�nta Maria Egipteanca ?i ca at�?ia al?i
ostenitori ai pustiei roditoare de de�s�v�r�?ire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei,
�n Cazania sa, spune c� acum Sf�nta nu mai avea grij� "nici de ve?minte ?i de a?
ternuturi, nici de m�nc�ri ?i de mese, nici de cas� sau sluj��nice, ci numai de
cur�?ia sufletului ?i de r�s�puns jude?ului (judec�?ii n.n.) ce va s� fie". Ea
"pururea suspina ?i nep�r�sit t�njea cumu-?i va �nfru�mu�se?a sufletul, cum se va
logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va �ndulci la vederea
Mirelui s�u, de slava ?i de lu�mina ?i de bucuria cea fericit�. De aceasta ...
ochii de la�crimi �i erau �ntuneca?i pu�rurea".

�ntr-o noapte, �ns�, pe c�nd avea ca la 25 de ani, un �nger i-a spus, �n vis, s� se
re�n�toar�c� �n locurile p�rinte?ti: "S� la?i pustia ?i la mo�?ia ta s� te �ntorci,
c� acolo ?i se cade s� la?i trupul p�m�ntului ?i s� treci din aceast� lume c�tre
Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". Dup� ce a avut aceast� vedenie, sf�nta "f�r� de voie
l�s� pustia ?i se �ntoarse �n lume ?i la ?arigrad veni". ?i mereu �n biserica
Precistei ce este �n Vlaherne ?i c�tre icoana Sfin?iei Sale c�zu ?i cu lacrimi se
ruga a?a ?i zicea: "N-am alt� n�dej�de, n-am alt acoper�m�nt. Tu-mi fii
�n�drep���t�toare, tu-mi fii folositoare... C� p�n� am umblat �n pustie pe tine te-
am avut aju�tor, iar acum, dac� m-am �ntors �n lume, �n�drep��teaz�-m� p�n� la
sf�r?itul vie?ii mele, c� alt� n�dejde nu am".

Din Constantinopol s-a �ndreptat spre Epi�vata, localitatea �n care v�zuse lumina
zilei, f�r� s� spun� cuiva cine este ?i de unde vine. "Acolo", con�tinu�
mitropolitul Varlaam, "trud� c�tr� trud� ?i durere c�tr� durere ad�ug�, cu post ?i
ne�dormire pe sine se �nfru�mu��se?a..., cu lacrimi p�m�ntul uda ?i se ruga: Doamne
Iisuse Hris�toa�se, caut� din l�ca?ul T�u cel sf�nt; am l�sat toate ?i dup� Tine am
c�l�torit �n toat� via?a mea. ?i acum, �ndur�-Te Doamne, spune �nge�rului bl�nd s�
ia cu pace sufletul meu". �mp�cat� cu sine, cu oa�me�nii ?i cu Dumnezeu, ?i-a dat
astfel sufletul �ntru odihna Mirelui ceresc.

A fost �ngropat� ca o str�in�, f�r� ca ni�meni s� ?tie cine era. Dar Dumnezeu,
voind s� o prosl�veasc�, a descoperit �n chip mi�nu�nat cine era acea str�in�. Se
spune c� un ma�ri�nar a murit pe o corabie ?i trupul i-a fost arun�cat �n mare.
Valurile l-au adus la ?�rm, iar un sihastru care tr�ia acolo a rugat pe ni?te cre?
�tini s�-l �ngroape dup� r�nduiala cre?�ti�neasc�. S�p�nd deci o groap�, "aflar�
trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred ?i plin de mi�reasm�". Cu toate acestea,
au pus al�turi de ea ?i trupul cor�bierului, cel r�u mirositor.

Dar, �n noaptea urm�toare, unuia din cre?��tinii care s�paser� groapa, cu numele
Gheorghe, i s-a ar�tat �n vis o �mp�r�teas�, ?e�z�nd pe un scaun luminat ?i
�nconjurat� de mul�?ime de �ngeri. Unul dintre �ngeri l-a luat de m�n�, l-a ridicat
?i i-a zis: "Gheorghe, pen�tru ce n-a?i so�cotit trupul Sfintei Parascheva? Nu ?ti?
i c� Dum�nezeu a iubit frumu�se?ea ei ?i a vrut s� o pro�sl�veasc� pe p�m�nt?" Iar
�m�p�r�teasa pe care o v�zuse �n vis ?i care nu era alta dec�t Cuvioasa Parascheva
i-a poruncit s� ia degrab� trupul ei ?i s�-l a?eze undeva, �ntr-un loc de cinste.
Aceea?i vedenie a avut-o ?i o fe�meie credincioas�, cu numele Eftimia, �ntr-acela?i
chip ?i �n aceea?i noapte, ?i a doua zi am�ndoi au spus tuturor minunata
�nt�mplare.

Credincio?ii de acolo, auzind de visul celor doi, au �n?eles c� este un semn

dum�ne�zeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mor�m�nt ?i l-au adus cu
mare bucurie, "cu lu�mini ?i cu t�m�ie", a?ez�ndu-l �n Biserica Sfin�?ii A-postoli
din Epivata. �ndat� au avut loc vindec�ri minunate �n urma rug�ciunilor care se
f�ceau l�ng� cinstitele sale moa?te. Se spu�ne c� drept-credincio?ii cre?tini din
Epivata au zidit o bi�seric� chiar pe locul �n care au tr�it p�rin?ii ei ?i unde ea
�ns�?i v�zuse lumina zilei.

Vestea despre minunile care se s�v�r?eau �n apro�pierea cinstitelor moa?te s-a

r�s�p�ndit cu�r�nd �n Tracia ?i �n Peninsula Balcanic�. Este foarte probabil c�
Patriarhia ecumenic� va fi procedat de timpuriu la canoni�za�rea ei, adic� la
trecerea ei �n r�n�dul sfin?ilor.

Dup� trecerea ei la via?a ve?�nic� ?i dup� mi��nunata desco�pe�rire a cinstitelor

ei moa?te s-au alc�tuit unele scrieri despre scurta ei via?� p�m�n�teasc� ?i
istoria str�mut�rii moa?�te�lor. Po�trivit tra�di?iei, cea mai veche lucrare
aghio�gra-fic� dedicat� Sfintei Cuvioase Paras�cheva a fost scris� de diaconul
Vasilisc, la cererea pa�triar�hului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151),
pe la mijlocul vea�cului al XII-lea. Alta a alc�tuit marele patriarh Eftimie al
T�r-novei, �n a doua jum�tate a vea�cu�lui al XIV-lea, care a folosit, ca ?i al?i
aghio�grafi de mai t�rziu, scrierea diaconului Va�silisc. Mitropolitul Matei al
Mirelor, care a tr�it �n M�n�stirea Dealu, de l�ng� T�r�go�vi?�te, a alc�tuit, �n
grece?te, o nou� "via?�", pre�cum ?i slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605.
C�?iva ani mai t�rziu, via?a ei a fost inclus� de mitropolitul Varlaam al
Mol�dovei, �n Cazania lui, tip�rit� la Ia?i �n 1643, f�r� �ndoial� folosind
manuscrise grece?ti ?i sla�vo�ne?ti, prelu�crate dup� scrierea patriarhului
Efti�mie. Nevoin?ele ei au fost �nf�?i?ate pe scurt ?i de marele mitropolit
Dosoftei al Mol�dovei �n lucrarea sa Via?a ?i pe�tre��cerea sfin�?i�lor (4 vol. Ia?
i, 1682-1686), pre�cum ?i �n alte Vie?i de sfin?i ?i �n edi?iile Mi�neielor
tip�rite la noi �n ?ar�. Dintre str�inii care i-au mai cer�ce�tat via?a con�sem�n�m
pe cu�nos��cu�tul aghio�graf grec Ni��codim Aghio�ri��tul (1749-1809). Spre
sf�r�����?itul seco�lu�lui al XIX-lea �nv�?atul epis�cop Mel���chisedec ?te�f 㭭
nes�cu al Ro�ma�nului (1823-1892), a tip�rit o lu�crare special�, intitulat� Via?
a ?i mi�nu�nile Cu�vi�oasei noastre Parascheva cea nou� ?i istori�cul sfintelor ei
moa?te (Bu�cu�re?ti, 1889). C�?iva teologi rom�ni din secolul trecut de asemenea s-
au ocupat cu via?a ?i sfintele ei nevoin?e: Pr. Gh. P�v�loiu (1935), Arhim. Varahil
Jitaru (1942), D. St�nes�cu (1938), Pr. M. ?esan (1955), Pr. Scar�lat Por�cescu,
Pr. Prof. Mircea P�curariu ?.a.

Dup� ce au stat �n Biserica Sfin?ii Apos�toli din Epivata vreme de vreo dou� sute
de ani, s�v�r?indu-se multe semne ?i minuni �n jurul lor, datorit� eve�nimentelor
politice care au adus mul�t� durere �n ?�rile balcanice, cinsti�tele moa?te ale
Sfintei Parascheva au fost str�mutate �n mai multe locuri, fiind tuturor ali�nare
�n suferin?�, liman lin ?i ne�nviforat al celor care o cinstesc ?i o cheam� �n
rug�ciune s� mijloceasc� la Atot�milostivul Dumnezeu.

�n anii 1185-1186, bulgarii ?i valahii din su�dul Dun�rii, care de aproape dou�
secole se g�seau sub do�mina?ia Imperiului bizantin s-au r�s�culat �m�potriva
asupritorilor, sub con�du�ce�rea fra?ilor Petru ?i Asan, rom�ni de neam,
�n�te�meind un stat nou, cu�noscut sub numele de "Im�periul vlaho-bulgar", av�nd
capitala la T�r�no�vo. Peste c�?iva ani, �n 1204, ca�valerii apu�seni porni?i �n
Cruciada a patra au ocupat Con�stantinopolul, �ntemeind aici un "imperiu latin de
Constantinopol", care a d�inuit p�n� �n anul 1261, condus de �mp�ra?i veni?i din
Apu�sul Eu�ropei. �n aceste �mprejur�ri, bi�zan�ti�nii au creat dou� mici imperii,
unul �n Asia Mic�, cu ca�pitala la Niceea, nu departe de Con�stan�tinopol, altul �n
Tesalia, cu capitala la Te��salonic. Da�torit� rela?iilor prietene?ti din�tre
�mp�ratul Ioan Asan II din T�rnovo (1218-1241) ?i �mp�ratul de atunci din
Cons�tan�tinopol, �n anul 1235 sau cur�nd dup� aceea, moa?tele Cuvioasei
Pa�rascheva au fost str�mutate de la Epivata la T�rnovo, capitala im�periului
ro�m�no-bulgar, ora? care devenise �ntre timp re?edin?� patriarhal�. Muta�rea lor
s-a f�cut �ntr-o impre�sio�nant� pro�ce�siune con�dus� de mi�tropolitul Marcu din
Preslav, �n��so?it de numero?i clerici, fiind �n�t�m��pi�nate pre�tu�tindeni cu
flori, lu�m�n�ri ?i slujbe de c�tre drept-cre�dincio?ii ro�m�ni ?i bulgari din
sudul Dun�rii. La T�rnovo au ie?it �ntru �n�t�m��pi�na�rea lor �mp�ratul Ioan Asan
II, mama sa, Elena, ?i so�?ia sa, Ana, precum ?i pa�triar�hul de aici. Au fost a?
e�zate �n Biserica Maicii Dom�nului. Se spune c� �m�p�ratul ar fi zidit, �n
apro�pierea re?edin?ei sale, o bise�ric� av�nd hramul Sf�nta Parascheva.

La T�rnovo moa?tele Cuvioasei Pa�ras�che�va au r�mas timp de 160 de ani. Probabil

acum

s-a alc�tuit slujba ei, care a intrat �n Mi�ne�iul pe luna oc�tom�brie. Iar �n a
doua ju�m�ta�te a vea�cului al XIV-lea, patriarhul Eftimie al T�rnovei, "se pare un
valah", i-a scris via?a, cu mai multe am�nunte dec�t o f�cuse dia�co�nul Vasilisc.

Dar tot pe atunci turcii au p�truns �n Eu�ropa. R�nd pe r�nd au cucerit p�r?i
�nsemnate din Penin�sula Balcanic�. �n 1393 au cucerit par�tea r�s�ri�tea�n� a
imperiului vlaho-bulgar, �m�preun� cu capitala T�r�novo, iar peste trei ani ?i
partea apusean�, �nc�t acest stat ?i-a �n�cetat existen?a.

�n astfel de �m�pre�ju�r�ri dramatice pen�tru cre?��ti�ni, mo?tele Cuvi�oasei

Pa�ras�cheva au fost mu�tate la Bel�grad. Acolo au stat p�n� �n anul 1521, c�nd
turcii au cu�cerit ?i acest ora?, iar Ser�bia a fost transformat� �n pa�?a�l�c.
Acum moa?tele au fost solicitate de pa�triarhul ecu�me�nic Ie�remia I sultanului,
care a acceptat s� i le dea �n schimbul unor daruri. Pa�triarhul a ho�t�r�t ca ele
s� fie aduse �n Constan�tinopol, fosta capital� a Imperiului bizantin (cucerit de
turci �n 1453, care i-au dat numele Is�tan�bul). �n drum spre marele ora? �ntemeiat
de sf�n�tul �mp�rat Con�stantin cel Mare, cins�ti�te�le moa?te ale Cu�vi�oasei
Parascheva au fost ex�pu�se din loc �n loc pentru a fi v�zute ?i s�ru�tate de
credincio?ii ortodoc?i din Peninsula Bal�canic� afla?i sub st�p�nire turceasc�.
Pen�tru �nceput, au fost a?e�zate �n biserica Sf�nta Maria Panmacaristos, pe atunci
Catedral� pa�triar��ha�l�. Dup� transfor�marea acesteia �n gea�mie, au fost mutate
�n alte biserici: Vlahserai (1586), Sf�n�tul Dumitru (1597) ?i Sf�ntul Gheorghe din
car�tie�rul Fanar (1601).

Dup� 120 de ani ele au cu�nos��cut ultima str�mutare, de data aceasta spre p�m�ntul
ro�m⭭nesc. �n anul 1641, dup� ce binecre�dincio�sul domn Vasile Lupu al Moldovei a
pl�tit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, c�r�muitorii ei de atunci,
patriarhul Partenie I, zis cel B�tr�n (1639-1644), �mpreun� cu mem��brii Sinodului
s�u, au hot�r�t s�-i ofere, drept re�cu�no?tin?�, moa?��tele Cuvioasei Parascheva
"pen��tru sfin?irea ?i binecu�v�ntarea acelui loc al Bog��daniei (?ara Moldovei,
n.n.)", dup� cum se spu�ne �n "scrisoarea sinodi�ceasc�". Racla cu cin�stitele moa?
�te a fost transpor�tat� cu o corabie pe Marea Nea�gr�, fiind �nso?it� de trei
mi�tropoli?i greci (Ioa�nichie al He�ra�cleei, Partenie al Adrianopolului ?i
Teo�fan al Pa�leopatrei). Ajung�nd la Gala?i, apoi la Ia?i, au fost �nt�m�pinate de
Vasile Vod� Lupu, de mi��tro��politul Varlaam ?i de episcopii de Ro�man ?i Hu?i, de
cler ?i credincio?i. �n ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moa?te au fost a?e�zate
�n minunata biseric� a M�n�s�ti�rii Sfin?ii Trei Ierarhi, ctitoria dom�ni�torului.
Cins�titele moa?te au r�mas aici p�n� �n anul 1884, c�nd au �nceput lucr�rile de
restaurare a sf�ntului l�ca?, din acest motiv fiind mutate �n pa�ra�clisul
m�n�stirii. Dar �n seara zilei de 26 de�cem�brie 1888, dup� slujba Vecer�niei, din
nea�ten?ie, a r�mas aprins� o lu�m�nare din sfe?�ni�cul de l�ng� racla din lemn �n
care erau a?e�za�te cinstitele moa?te; peste noapte sfe?nicul a ars, iar focul s-a
extins la catafalcul pe care era a?ezat� racla, arz�nd mocnit toat� noaptea ?i
"pref�c�ndu-l �ntr-o gr�mad� de c�rbuni". A doua zi diminea?a, autorit�?ile de stat
?i biserice?ti, preo?ii ?i cre�dincio?ii au constatat c� cinstitele moa?te au r�mas
neatinse; �nc� o mi�nune s�v�r?it� prin puterea lui Dumnezeu. Fe�ricitul �ntru
po�me-nire, Mitropolitul Iosif Na�niescu, a cercetat pa�ra�clisul, preasl�vind
mi�nunea dumnezeiasc�. Pre��fectul jude?ului Ia?i, Leon Negruzzi, ?i pro�cu�ro�rul
general al ora�?ului au consemnat �n procese ver�bale cele �n�t�mplate. Ridicate
din mormanul de jar, moa?�tele Cuvioasei au fost ad�postite pro�vi�zo�riu �n
altarul paraclisului de la M�n�s�tirea Sfin?ii Trei Ierarhi ?i �n cur�nd str�mutate
�n noua Catedral� mi�tropolitan� din Ia?i, care fu�sese sfin?it� cu pu?in timp mai
�na�inte, la 23 aprilie 1887. Aici se g�sesc ?i ast�zi, fiind cinstite de ob?tea
drept-credincio?ilor mol�do�veni, care �i cer Sfintei Parascheva s� mij�lo�ceas��c�
pen�tru ei �naintea tronului ceresc, ve�ne�r�nd-o cu mul�t� evlavie, ca pe o
adev�rat� ocrotitoare a Mol�dovei.

�n ?edin?a din 28 februarie 1950, Sf�ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom�ne a

hot�r�t ca�nonizarea unor sfin?i din neamul nostru, pre�cum ?i generalizarea
cul�tu�lui unor sfin?i ale c�ror moa?te se g�sesc �n ?ar� la noi. Ho�t 㭭 r�rea
respectiv� a fost transpus� �n fapte �n ca�drul unor mari festivit�?i biserice?ti
din cur�sul lunii octom�brie 1955. �n cazul Cu�vioasei Paras�che�va, gene�ralizarea
cul�tului ei s-a f�cut �n Catedrala mitro�poli�tan� din Ia?i, la 14 oc�tom�brie
1955, �n pre�zen?a a nu�me�ro?i ierarhi ro��m�ni, pre�cum ?i a unor repre�zen�tan�?
i ai Bisericii Or�to��do�xe Rus� ?i Bul�gar�.

Drept-credincio?ii cre?tini de pretutindeni o cinst�esc prin participarea lor la

slujbele din 14 octombrie, �n fiecare an, iar cei din Ia?i ?i din �m�pre�jurimi o
cheam� �n rug�ciune, �n orice clip� de cump�n�, cer�ndu-i ocro�tire ?i ajutor.
Sf�nta Cuvioas� Parascheva este consi�derat�, pe drept cuv�nt, ocrotitoarea ora?
ului Ia?i ?i a �ntregii Moldove, pentru c� de-a lungul anilor mol�dovenii au sim?it
�n via?a lor lucrarea mi�nunat� a harului dumnezeiesc prin mijlo�cirea Cuvioasei
Parascheva cea mult folositoare.

De multe ori, vin oameni de pe tot cu�prinsul ?�rii s�-?i plece genun�chii �n fa?a
raclei cu cinstitele ei moa?�te, ca s� mul��?umeasc� pen�tru ajutorul ?i
binecu�v�n��tarea ce lumi�nea�z� �n via�?a lor.

Via?a curat�, �mpletit� prin ru�g 㭭 ciune ?i fapte bune, tinere?ea care str�luce?te
peste vea�curi precum lu�mina din candelele fe�cioa�relor �n?e�lep�te, sunt pentru
noi un �ndemn la mai mult� rug�ciu�ne ?i priveghere, la c�utarea bu�curiei pe care
o aduce �n inimi prezen?a Du�hului Sf�nt. Simbol al fr�?ie�t�?ii ortodoxe, Sf�n��ta
Parascheva, lumin�toa�rea casnic� a Mol�dovei, ne aduce din acea prim� ju�m�tate a
veacului al XI-lea �n care a vie?uit pe p�m�nt, c�nd Biserica era una ?i nedesp�r?
it�, n�dejdea biruin?ei asu�pra patimilor, dez�bi�n�ri�lor ?i necazurilor din lume,
prin iubirea sme�rit� ?i atotputernic� a Domnului Hristos Care iube?te ?i adun� pe
to?i oamenii.