Popa Andrada Elena

Clasa a IX-a F

RAZBOIUL DE 100 DE ANI

1337- 1453: Razboiul de 100 de ani
Conflict cu efecte devastatoare pentru Franta, acest razboi a fost determinat de interese dinastice,
afirmate dupa stingerea dinastiei franceze a Capetienilor atat de regele Angliei Eduard al III-lea, cat
si de regele incoronat al Frantei, Filip al VI-lea de Valois, dar si de probleme teritoriale. Acestea din
urma proveneau din disputa anglo-franceza asupra Flandrei si din refuzul lui Eduard al III-lea de a
presta juramant de vasalitate regelui Frantei pentru Guyanne, teritoriu francez aflat in posesia
monarhiei engleze.Razboiul se deschide cu o hotarare de natura economica: stoparea exportului de
lana engleza catre Flandra,ceea ce echivala cu sufocarea economiei acestei regiuni.Flandra este
nevoita sa accepte o alianta cu Anglia, chiar daca, teoretic, era vasala Frantei. Urmeaza conflicte cu
caracter local, care culmineaza cu prima mare batalie a razboiului: lupta de la Crécy (1346),
precedata de devastarea Normandiei de catre armata engleza.Dezastrul armatei franceze a fost
provocat de arcasii englezi care au scos din lupta cavaleria grea franceza.Dupa zece ani, situatia s-a
repetat in timpul bataliei de la Poitiers (1356), in urma careia regele Frantei, Ioan cel Bun, a fost luat
prizonier. In urma tratatului de la Brétigny, intregul sud-vest al Frantei intra sub control
englez.Urmasul lui Ioan cel Bun,Carol al V-lea (1364 - 1380), denunta acest tratat si impreuna cu
conetabilul du Guesclin reuseste sa restabileasca situatia si sa-i alunge pe englezi din cea mai mare
parte a teritoriului francez. Dupa moartea lui Carol al V-lea, urmasul sau, Carol al VI-lea, minor si
prezentand probleme mentale, este tutelat de unchii sai, puterea revenind marilor principi.Acestia
ajung sa se angajeze intr-un sangeros razboi civil purtat intre casele princiare d'Armagnac si de
Burgundia.In 1414 Parisul este ocupat de armata lui Bernard d'Armagnac, iar burgunzii se aliaza cu
Anglia.Dupa un an, armata engleza condusa de Henric al V-lea debarca pe sol francez si reuseste,in
conditii de minoritate numerica absoluta, sa infranga din nou trupele franceze, in batalia de la
Azincourt.Victoria este urmata de proclamarea sa ca rege al Frantei si de ocuparea nordului tarii,
inclusiv a Parisului.In momentul in care existenta insasi a statului francez era amenintata, si-a facut
aparitia Ioana d'Arc. Ea insufleteste armata franceza a lui Carol al VII-lea (1422 - 1461) si reuseste
sa elibereze in 1429 Orléans, Troyes,Chalons,Reims.Dupa arderea ei pe rug sub acuzatia de vrajitorie
(1430), englezii au pierdut razboiul. Pana in 1453, cand are loc ultima batalie, cea de la
Castillon,Anglia a pierdut toate teritoriile franceze pe care le detinuse,cu exceptia portului Calais.
(ScienceLIne.ro - mai 2007)

Războiul de 100 de ani a fost cel mai lung război din Evul Mediu, acesta nu a fost un război
continuu, fiind întrerupt în multe situații: mutarea centrului papal de la Roma la Avignon(1309-
1377), Marea Schismă Apuseană(1378-1417), Marea Ciumă(1348-1349). Premisele războiului își au
originea în dorința lui Eduard al III-lea de a prelua tronul Franței după stingerea Dinatiei

1
Popa Andrada Elena
Clasa a IX-a F
Capețienilor( 1328). În acest război a existat și un motiv economic, dominarea pieței de lâne
flamande de către englezi, care doreau să elimine Castilla din concurență, de aceea aceasta era aliata
Franței. Franța la începutul războiului era cea mai puternică forță militară și economică a Europei,
având o populație de 14 miloane de persoane( astăzi are o populație  60  de milioane de locuitori),
iar Anglia doar 4 milioane( astăzi are o populație de peste 50 de milioane de locuitori).Aliații
Angliei erau Frederic Bavarezul, Flandra și Burgundia. Anglia a avut prima o perioadă de
victorii( 1337-1360), cu victoriile de la Crecy și Poitires, apoi Franța a avut perioadă bună(1369-
1375), apoi din nou Anglia a dominat războiul(1415-1428), pentru ca în final Franța să
învingă(1429-1453). Războiul a fost întrerupt de Marea Ciumă(1348) și Marea Schismă
Apuseană( 1378-1417). În Războiul de 100 de ani au fost folositie pentru prima oară arme de foc
îmbunătățite. După Războiul de 100 ani Franța și-a format o armată permanentă. Războiul de 100 de
ani a avut mai multe efecte pe plan intern, astfel înafară de nenumărații morți și multele dezastre au
apărut mai multe taxe: în Franța a apărut taxa pe sare( gabelle-1341) și taxa pe cap de locuitor(taille,
instaurată în 1439), iar în Anglia taxa pe cap de locuitor( poll tax). În Anglia această taxă a dus la
Răscoala lui Watt Tyler( 1381) și a lui Jack Cade(1450), iar în Franța după înfrângerea de la Poitiers
și instabilitatea economică a avut loc mai întâi Jacqueria lui Ettiene Marcel(1358), apoi Răscoala lui
Simon Caboche(1413). Chiar înainte ca Franța să piardă războiul, Ioana d”Arc a intervenit și a oprit
asediul englez asupra Franței(1429).Aceasta a fost omorâtă de un episcop englez în anul 1431, la
Rouen. Datorită Ioanei, Franța și-a regăsit puterea, astfel că în anul 1453 a câștigat Bătălia de la
Chatillon și a ieși învingătoare din Războiul de 100 de ani. Ioana d”Arc a fost canonizată în anul
1920 de către papa Benedict al XV-lea.Regele Henric al VI-lea al Angliei a înnebunit că a pierdut
războiul. Astfel, a început pentru Anglia învinsă un nou război de putere pentru șefia Angliei, între
Casa de York și Casa de Lancaster, numit Războiul Celor Două Roze(1455-1485).
Cauzele generale sunt legate de menţinerea unor teritorii ale Franţei actuale în posesia regilor
Angliei, care prestau omagiu de vasalitate regilor francezi, dar nesocoteau uneori obligaţiile
contractului vasalic. De altfel, una din cauzele imediate ale războiului a fost refuzul regelui Eduard al
III-lea al Angliei să presteze omagiu regelui Franţei pentru ducatul Guyenne (sud-vestul Franţei).
O altă cauză priveşte rivalitatea franco-engleză pentm comitatul Flandrei, zonă foarte
prosperă din punct de vedere economic, care depindea politic de Franţa, dar era atrasă în sfera de
influenţă a economiei engleze. În Flandra se dezvoltase postăvăritul, pentru care materia primă (lâna)
provenea în mare parte din Anglia, ca atare schimburile comerciale între cele două zone erau foarte
importante.
Un posibil factor favorizant este criza secolului al XIV-lea, care, diminuând veniturile
obţinute de seniori pe seama ţăranilor, îi îndeamnă pe cei dintâi să vadă din nou în război o sursă
„onorabilă” de câştiguri.

2
Popa Andrada Elena
Clasa a IX-a F
Cauza imediată a războiului a fost însă reprezentată de criza pentru succesiunea la tronul
Franţei deschisă prin moartea în 1328 a ultimului urmaş direct al regelui Filip al IV-lea cel Frumos.
Cum toţi cei trei fi ai regelui muriseră fără a lăsa urmaşi de sex masculin, se punea problema alegerii
unui nou rege. Fiica lui Filip al IV-lea fusese căsătorită cu Eduard al II-lea, regele Angliei, şi fiul său,
Eduard al III-lea, invoca dreptul de a ocupa tronul. Dar nobilii francezi nu acceptă un rege englez, pe
care îl percepeau ca străin şi care devenea şi prea puternic în raport cu ei dacă reunea cele două
coroane, şi preferă o altă soluţie. Cea mai apropiată rudă a defunctului rege (Carol al IV-lea) pe linie
masculină rămânea vărul său, din ramura Valois a familiei capeţiene, care este ales rege şi urcă pe
tron sub numele de Filip al VI-lea. Mai târziu, pentru a justifica respingerea lui Eduard al III-lea, a
fost invocată o prevedere a vechii legi salice, prin care femeile nu puteau moşteni pământ. Prin
extensie, femeile şi urmaşii pe linie feminină nu puteau succeda la tronul Franţei.

3
Popa Andrada Elena
Clasa a IX-a F