Sunteți pe pagina 1din 9

Tendinita reprezinta o conditie inflamatorie caracterizata de durere la insertiile tendinoase

pe os.

 Termenul tendinoza se refera la degenerarea tendonului observata


histopatologic.
 Termenul tendinopatie este generic si descrie o conditie clinica frecventa care
afecteaza tendoanele, determinand durere, edem sau alterarea performantelor fizice.
Deoarece durerea prin afectiunile tendoanelor nu este de natura inflamatorie,
tendinopatia este un termen mai actual decat tendinita.

Localizarile frecvente ale tendinitei includ: capa rotatorilor umarului si tendoanele


bicipitale, insertia extensorilor incheieturii si a flexorilor cotului, tendoanele patelare si
popliteale, insertia tendonului tibial posterior, tendonul lui Achile la calcai.

Tendoanele transmit forta muschilor la schelet. Astfel acestea sunt subiectul incarcarii


mecanice repetate, un factor cauzativ major in dezvoltarea tendinopatiei. Elementele
histologice includ inflamatia tendonului, degenerarea mucoida si necroza fibrinoida in
tendon. Patogeneza exacta a tendinitei nu este inca clara. Tendinopatia cronica conduce la
slabirea tendonului si rupere.

Factorii declansatori ai tendinitei cuprind uzajul, exercitiile intense, repetate si sustinute,


posturile sustinute extreme, recuperarea insuficienta dupa activitatile fizice, vibratiile si
temperaturile reci. Tendinita se dezvolta la unii pacienti dupa cateva zile pana la 6 luni de la
terminarea unei cure terapeutice cu quinolone. Mecanismele patologice ale tendinopatiei
dupa fluoroquinolone sunt multifactoriale. Studiile arata modificari ischemice, toxice si
degenerative.

Exercitiile sunt importante in preventia si tratamentul tendinopatiei. Exercitiile tonice


arata eficacitate. Terapia cu unde de soc care stimuleaza tenocitele sa repare poate fi
eficiente. Factorii de crestere sunt folositi de cativa ani in tratament pentru a ameliora
vindecarea tendinitei. Oxidul nitric aplicat prin nitroglicerina topica este o optiune. Injectiile
sclerozante prezinta ameliorare de termen scurt. Terapia genica promite prin introducerea
factorilor anabolici si antianabolici. S-au dezvoltat si tehnici de reconstructie pentru a inlocui
sau repara tendoanele distruse. Pacientii cu simptome rezistente la terapia conservativa
necesita rar artroscopie sau tratament chirurgical pentru decompresia tendonului si
tenodezis.

In general, cu repaus si terapie conservativa, evolutia pacientului este buna.

Tendinita - clasificare si manifestari clinice


Localizarile frecvente ale tendinitei includ:

 capa rotatorilor umarului si tendoanele bicipitale


 insertia extensorilor incheieturii si a flexorilor cotului
 tendoanele patelare si popliteale
 insertia tendonului tibial posterior
 tendonul lui Achile la calcai.
Tendoanele sunt subiectul incarcarii mecanice repetate, un factor cauzativ major in
dezvoltarea tendinopatiei. Adultii de varsta mijlocie sunt cel mai adesea afectati.
Epicondilita laterala si mediala
Durerea pe partile laterale ale cotului este semnul caracteristic si se agraveaza cu
supinatia. Pacientul poate prezenta istoric de practicare a tenisului sau munca
manuala. Epicondilita mediala este asociata cu practicarea golfului, tesutul de covoare,
bowlingul. Durerea este pe partea mediala a cotului.

Tendinopatia capei rotatorilor


Este asociata cu activitati precum pictatul, inotul. Simptomele tipice sunt crampe in umar
si miscare dureroasa. Apare durerea la palparea marii tuberozitati unde sunt inserati
muschii. Testul Jobe pentru functia supraspinalilor: ambele brate se ridica la 90 de grade,
se mentin in fata corpului, iar pe bratele in pronatie se aplica rezistenta pentru a compara
prezenta durerii. Imposibilitatea de a mentine bratele sau aparitia durerii este sugestiva
pentru tendinita capei rotatorilor.

Tendinopatia bicipitala
Durerea apare in umarul anterior in groapa bicipitala. Se agraveaza cu flexia umarului
sau supinatia bratului. Sensibilitatea este prezenta pe santului humerului intre tuberozitatile
mare si mica. Testul rezistentei bicepsilor determina durere la supinatia incheieturii sau la
flexia cotului la 90 de grade si bratul adus la corp.

Tendinopatia patelara
Sensibilitatea la insertia patelara in polul inferior. Este asociata cu debutul insidios a
durerii bine localizate in anteriorul genunchiului. Tendinita patelara este comuna celor care
practica baschetball, volei si alergatorilor. Durerea se agraveaza cu modificarea pozitiei de
la sezut la ortostatism, in mers sau urcat.

Tendinopatia popliteusului
Acest tip de tendinopatie este asociata cu durere laterala de genunchi. Coboratul in fuga
a unui deal este un factor declansator. Sensibilitatea este localizata pe linia articulara
laterala posterioara. Cu pacientul in supinatie, genunchiul flexat la 90 de grade si piciorul
rotat intern, rotatia externa determina durere.

Sindromul benzii iliotibiale


Durerea este localizata pe condilul femural lateral. Cu pacientul in supinatie si
genunchiul flexat la 90 de grade pacientul va extinde genunchiul exercitand presiune pe
condilul lateral femural. Durerea la flexie de 30 de grade este sugestiva - testul
Renne pozitiv. Testul Ober: pacientul este culcat pe partea neafectata iar coapsa
neafectata si genunchiul la 90 de grade. Daca banda iliotibiala este afectata, pacientul va
prezenta durere la aducerea piciorului peste linia mediana. Conditia este frecventa
prin uzajul genunchiului. Este observata la ciclisti, dansatori, alergatorii pe distante mari,
fotbalisti si militari. Tipic durerea incepe dupa terminarea alergatului sau la cateva minute
dupa inceperea alergatului. Este agravata de coborirea dealului sau pozitia sezut cu
genunchii flexati prelungita.

Tendinopatia lui Achile


Sensibilitatea este localizata la 6 cm proximal de insertia tendonului pe calcai.
Durerea apare la flexia plantara si dorsiflexia calcaiului. Alergatorii si alti atleti au o
incidenta crescuta a tendinitei lui Achile. Modificarea suprafetei de alergat si incaltamintea
proasta sunt factori asociati.

Tendonita calcifianta
Reprezinta o conditie morfologica. Poate fi descoperita accidental si nu determina
simptome. Afecteaza mai ales umarul si este caracterizata de depozite macroscopice
de hidroxiapatita in oricare dintre tendoanele capei rotatorilor.

Se poate prezenta astfel:

 cronic cu durere usoara si episoade de agravare intermitente, similara sindromul de


incarcerare a umarului, se crede ca indica faza de formare a patologiei
 simptomele mecanice pot apare prin depozitarea crescuta de calciu care blocheaza
ridicarea umarului
 durerea acuta severa este atribuita raspunsului inflamator al fazei de resorbtie.

Fazele de evolutie ale tendinitei calcifiante:

 Faza formativa. Drept consecinta unui factor declansator necunoscut o portiune din
tendon sufera transformare fibrocartilaginoasa si apare calcificarea in tesutul
transformat. Depozitul se mareste asemanator calcarului.
 Faza de repaus. Odata format, depozitul calcar intra in faza de rapaus. Depozitele
pot fi sau nu dureroase. Daca sunt indeajuns de mari determina simptome mecanice.
 Faza resorbtiva. Dupa o perioada variabila apare o reactie inflamatorie. Se dezvolta
tesut vascular la periferia depozitului. Macrofagele si celulele gigant absorb depozitele in
aceasta faza. Depozitele se aseamana cu pasta de dinti si ocazional se scurg in bursa
subacromiala cu simptome dureroase.
 Faza postcalcifianta. Odata ce depozitele s-au absorbit fibroblastele reconstituie
colagenul tendonului.

Patogenie
Anatomia si fiziologia tendonului
Tendoanele poseda o matrice fibrilara inalt organizata, formata din colagen tip I si diferite
tipuri de colagen minor, proteoglicani si glicoproteine. Matricea tendonului este mentinuta
de tenocite rezistente, cu procese continue de remodelare a matricei.
Patogeneza exacta a tendinitei nu este inca clara. Tendinopatia cronica conduce la slabirea
tendonului si rupere.

Fiziopatologia tendinitei
Factorii declansatori ai tendinitei cuprind uzajul, exercitiile intense, repetate si sustinute,
posturile sustinute extreme, recuperarea insuficienta dupa activitatile fizice, vibratiile si
temperaturile reci. Tendinita se dezvolta la unii pacienti dupa cateva zile pana la 6 luni de la
terminarea unei cure terapeutice cu quinolone. Mecanismele patologice ale tendinopatiei
dupa fluoroquinolone sunt multifactoriale. Studiile arata modificari ischemice, toxice si
degenerative.
Modificarea activitatii de remodelare este asociata cu declansarea tendinopatiei.
Modificarile majore cuprind cresterea expresiei colagenului III, a fibronectinei, tenascinei C,
agreganului si biglicanului. Aceste modificari sunt consistente in procesul de reparare, dar
pot fi si un raspuns de adaptare la sarcina mecanica. Tensiunea si incordarea minora,
repetata sunt considerate cauza tendinopatiei.
Diagnostic
Studii imagistice
Radiografia este indicata daca este prezent istoric de trauma. Ocazional se vizualizeaza
un fragment de os sugerand fractura prin avulsie la locul insertiei tendinoase. Un aspect
rugos al osului la locul insertiei tendinoase sugereaza periostita. Depozitele de calciu de-a
lungul tendonului pot fi vizualizate in tendinopatia calcifianta.
Alte studii imagistice ca ultrasonografia, rezonanta magnetica sunt rezervate pentru
elucidarea diagnosticului.

Ultrasonografia este rapida, noninvaziva si portabila pentru a evalua tendinopatia.


Degenerarea mucoida si fisurarea tendonului scade ecogenitatea. La ultrasunete
modificarile tendonului sunt notate ca alterari in morfologia si ecogenitatea lui. Este utila
pentru evaluarea afectarii capei rotatorilor si a tendonului lui Achille.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

 durere abdominala la batrani


 leziuni ale tesutului moale
 artrita reumatoida
 bursita
 sindromul de tunel carpian
 sindromul compartimental
 tromboza venoasa profunda si tromboflebita
 gonoreea
 guta si pseudoguta
 infectiile miinii
 fasceita plantara
 psoriazis
 artrita reactiva
 tenosinovitele
 osteoartritele.

Tratamentul tendinitei
Scopul terapiei tendinitei este de a reduce durerea si a reinstala activitatea.
Exercitiile sunt importante in preventia si tratamentul tendinopatiei. Exercitiile tonice arata
eficacitate. Terapia cu unde de soc care stimuleaza tenocitele sa repare poate fi eficiente.
Factorii de crestere sunt folositi de cativa ani in tratament pentru a ameliora vindecarea
tendinitei. Oxidul nitric aplicat prin nitroglicerina topica este o optiune. Injectiile sclerozante
prezinta ameliorare de termen scurt. Terapia genica promite prin introducerea factorilor
anabolici si antianabolici. S-au dezvoltat si tehnici de reconstructie pentru a inlocui sau
repara tendoanele distruse. Pacientii cu simptome rezistente la terapia conservativa
necesita rar artroscopie sau tratament chirurgical pentru decompresia tendonului si
tenodezis.

Optiunile terapeutice pentru tendinopatie cuprind:


 repaus pentru a scadea nivelul de activitate, nu exista recomandari exacte privind
durata repausului, pacientii trebuie sa restrictioneze activitatile care determina durere
 gheata este recomandata pentru primele 24-48 de ore
 antiinflamatoarele nesteroidiene - AINS sunt eficiente in ameliorarea durerii, totusi,
deoarece majoritatea tendinopatiilor nu sunt inflamatorii, nu este clar daca AINS sunt
mai eficiente decat alte analgezice
 despicarea sau imobilizarea pentru tendonita capei rotatorilor
 exercitii de fortifiere si tonifiere sunt efectuate odata ce durerea a scazut
 ultrasunetele de frecventa joasa nu sunt mai eficiente decat studiile placebo
 injectiile peritendinoase cu lidocaina si steroizi sunt optiuni pentru pacientii la care
terapia prin repaus nu da rezultate, eficacitatea lor este inca dezbatuta, se vor evita
injectiile co steroizi repetitive in orice localizare ca si cele direct in tendon datorita riscului
de rupere a acestuia.

Complicatiile tendinitei cuprind:

 dizabilitate cronica
 ruptura tendonului
 capsulita adeziva.
Ce este o tendinita?  
Tendinita este o tendinopatie provocata de inflamatia unuia sau mai multor
tendoane si are ca manifestare durere la mobilizare cu afectarea functiei mainii. De
obicei este provocata de o cauza ocupationala datorita suprasolicitarii mainii prin
miscari repetitive, vibratii, micro traume frecvente sau lovituri in antecedente.

Propriu zis se produce o uzura a tendonului sau a membranei care il inveleste.

Ce simte pacientul cu tendinita?  


Durerea este pe primul loc ca si simptom. Am intalnit si cazuri cu blocaj complet
sau aproape complet al segmentului afectat. Mai rar poate sa apara si fenomenul de
scartait la mobilizarea segmentului afectat.

Durerea si imposibilitatea folosirii adecvate a mainii, in special a functiei de


apucare, este manifestarea cea mai frecventa in tendinita.

Dar nu trebuie excluse nici alte boli care dau dureri in mana – vezi aici totul despre
o durere la nivelul mainii.

Se poate confunda deseori si cu durerea provocata de neuropatii la nivelul mainii


– vezi mai multe detalii despre neuropatii aici.

Poza 1 :
Poza 2 :

Ce este un tendon? Biomecanica tendonului  


Tendonul este o structura anatomica fibroasa, alcatuita in mare parte din fibre de
colagen. Este extrem de puternic si rezistent la rupere, cu importanta in functia
biomecanica a mainii. Face legatura dintre un muschi si un os – poza 1. Tendonul
transmite miscarea generata prin contractia muschiului la un os, respectiv catre un
segment anatomic. Practic, in timpul contractiei unui muschi, toata forta
muschiului se transmite prin intermediul unui tendon.

Tendonul are o structura asemanatoare cu un ligament sau o fascie. La exteriot un


tendon este inconjurat de o membrana numita epitenon, iar in interior structura
microscopica care il formeaza este molecula sau fibra de colagen – poza 2.

De ce apare o tendinita?  
Tendoanele sunt elemente anatomice dinamice, adica aproape permanent sunt într-
o continua miscare.

Tendoanele sunt protejate in exterior de epitenon, membrana care intra in contact


mecanic cu structurile care il inconjoara: benzi fibroase, scripeti, teci sinoviale si
oase. Aceasta membrana poate suferi datorita supralicitarii si astfel se potenteaza
inflamatia.

Video cu un caz cu tendinita secundara postraumatic dupa o fractura vindecata


incorect:

Click pentru video


Suprasolicitarea unui segment si stresul biomecanic prelungit duce la o uzura a
epitenonului si microfisuri in interiorul tendonului cu dezorganizarea fibrelor de
colagen. Toate acestea declanseaza inflamatia in zona si produc schimbari
degenerative ale tendonului, ceea ce inseamna de fapt tendinita. Pacientul simte
durere locala si afectarea functiei segmentului afectat.

Poza 3 :

Poza 4 :

Tratamentul in tendinopatii  
O tendinopatie obliga la o actiune medicala rapida. Doar in stadiile de inceput se
poate evita interventia chirurgicala.
Tratament conservator – nechirurgical:

 Eliminarea activităților agravante


 Medicatie antiinflamatoare
 Imobilizare in orteze specifice 
 Infiltratii locale

Infiltratiile locale alături de imobilizare rezolva de cele mai multe ori problema


suparatoare a unei tendinopatii.

Produsele special concepute pentru infiltratia unui tendon, pe care le folosesc eu,
asigura lubrefierea tendonului. Astfel se imbunatateste alunecarea tendonului si se
reduce tendinta de formare a aderentelor in teaca sinoviala.

Tratament chirurgical – consta in eliberarea compartimentului.

De retinut!  

Orice amanare a instituirii unui tratament corect in cazul unei tendinite duce
inevitabil la complicatii.

Dr. Med. Vladislav Gyebnar

S-ar putea să vă placă și