AFECŢIUNI CU RISC VITAL ALE

NOU-NĂSCUTULUI ŞI SUGARULUI
– INTERVENTII ALE ASISTENTULUI
MEDICAL

Asistent medical generalist licentiat, grad principal pediatrie

Irina Martiniuc
INTRODUCERE

 Îngrijirea copilului este un proces complex care necesită participarea

familiei, respectarea particularităţilor de vârstă ale copilului, cunoaşterea de
către personalul medical a temperamentului copilului, a situaţiei familiale
ale acestuia, a situaţiei religioase, a cadrului legal pe care se sprijină actul
medical.

 Pentru a avea o bună colaborare asistentul medical trebuie să câştige

încrederea familiei şi în primul rând a copilului. Ea trebuie să explice familiei
şi copilului în termeni obişnuiţi intervenţia ce urmează a fi facută
explicându-le avantajele tratamentului pentru ameliorarea sănătăţii copilului
şi starea lui de bine.
IDENTIFICAREA SITUAȚIILOR CU RISC DE CATRE ASISTENTUL
MEDICAL - ALGORITM
ATRIBUȚII ALE ASISTENTULUI MEDICAL

 recunoașterea semnelor de agravare

 anunțarea medicului

 instituirea măsurilor imediate

EVALUAREA PACIENTULUI

1.Evaluarea inițială – Triunghiul evaluării pediatrice

2.Evaluarea primară – urmărește algoritmul ABCDE

3.Evaluarea secundară – scurtă anamneză, istoric, alergii, antecedente patologice,

etc - SAMPLE

4.Evaluarea terțiară – laborator, imagistică, alte investigații

 EVALUAREA INIȚIALĂ – TRIUNGHIUL EVALUĂRII
PEDIATRICE
 Instrument de evaluare al statusului pacientului pediatric
 Se efectueaza rapid (maxim 60 sec) fără a avea contact fizic cu
pacientul
 Se evaluează 3 componente: aspect, respirație, circulație
ASPECT

CE SE URMARESTE CE SE URMĂREȘTE
Tonus Mișcă spontan
sau
Este hipoton
Interactivitate Este alert, atent la ceea ce se întâmplă în jurul său
sau
Este apatic, dezinteresat
Consolabilitate Poate fi consolat de aparținători sau de către cadrele medicale
sau
Nu poate fi consolat
Look - privire Urmărește cu privirea
sau
Are privire fixă
Speech - limbaj Vorbește / plânge viguros
sau
Nu vorbește / plâns stins
RESPIRATOR

 Tahipnee/bradipnee
 Efort respirator: tiraj intercostal,
suprasternal, balans toraco-
abdominal, bătaia aripioarelor
nazale, mișcarea de piston a
capului
 Zgomote respiratorii: stertor,
stridor, wheezing, geamăt
 Poziție patognomonică
CIRCULATOR

 Timp de reumplere capilară – valoare normala 2-

3 sec
 Culoarea tegumentelor:

-paloare
-marmorare
-cianoză
 Temperatura
PACIENT STABIL/INSTABIL
EVALUAREA PRIMARĂ – A – CALE AERIANĂ

 Deschisă
 Poate fi menținută deschisă
(poziție neutră la sugar)
 Nu poate fi menținută deschisă

 Permeabilă
EVALUARE PRIMARĂ – B – RESPIRAȚIE

 Simți, asculți, vezi – maxim 10 sec

 Rata respiratorie – tahipnee/bradipnee/apnee
 Efort respirator – bătaia aripioarelor nazale, tiraj
suprasternal, intercostal, înfundare sternală, balans
toraco-abdominal, etc
 - Zgomote respiratorii – stridor, wheezing, geamăt
 - Monitorizare : pulsoximetrie, rată respiratorie,
frecvență cardiacă
EVALUARE PRIMARĂ – C – CIRCULAȚIA

 Pulsul central – maxim 10 secunde + semne de

viață
 Culoarea tegumentelor
 Timpul de reumplere capilară
 Frecvența cardiacă – tahicardie/bradicardie
 Tensiunea arterială
 Perfuzia cerebrală
 Perfuzia renală – diureza
 Temperatura
EVALUARE PRIMARĂ – D – NEUROLOGIC

- Reacția pupilară - PERRL

- AVPU:

A = “awake” - conştient (nu obligatoriu orientat); deschide ochii spontan, răspunde cu

voce la stimul verbal (deşi poate fi confuz), are mişcări spontane
V = “verbal” - prezintă un tip de răspuns la stimul verbal (deschide ochii, grimasă,
geamăt, mişcări ale membrelor)
P = “pain” - prezintă un tip de răspuns la stimulare dureroasă: pacientul conştient sau
parţial conştient localizează durerea şi îndepărtează stimulul dureros; pacientul comatos
poate prezenta retracţie la durere sau flexie/extensie involuntară a membrelor
U = “unresponsive”- inconştient; nu răspunde deloc la stimuli dureroşi
EVALUARE PRIMARĂ – D – NEUROLOGIC

Scorul Glasgow pediatric

EVALUARE PRIMARĂ – E – EXPUNERE

- Leziuni traumatice,
sângerări
- Arsuri
- Erupții cutanate
- Abuz
- Temperatură
EVALUARE SECUNDARĂ

S Semne/simptome
A Alergii
M Medicație
P Antecedente personale patologice
L Ultima masă solidă/lichidă
E Evenimentele care au dus la leziune/boală)
DETRESA RESPIRATORIE/INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

Detresa respiratorie
 Suferință respiratorie caracterizată printr-o stare compensată, susținută
prin creşterea efortului respirator.
 Oxigenarea și ventilația sunt menținute adecvat datorită mecanismelor
compensatorii și administrării de oxigen.
 Se manifestă prin:
- tahipnee
- tahicardie
- efort respirator
- respirație zgomotoasă
DETRESA RESPIRATORIE/INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

Insuficiența respiratorie
 incapacitatea copilului de a-și menține oxigenarea și ventilația
adecvate
 stare decompensată care apare întotdeauna după o perioadă
de detresă respiratorie.
DETRESA RESPIRATORIE/INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

Evaluare primară Detresă respiratorie Insuficiență respiratorie

A – cale aeriană Deschisă, poate fi Nu poate fi menținută deschisă

menținută deschisă
B - respirație Tahipnee Bradipnee → apnee
Efort respirator prezent Efort respirator scăzut → apnee
Respirații eficiente Respirații ineficiente → gasping →
apnee

C - circulație Tegumente normal colorate Cianoză

→ paloare Bradicardie
Tahicardie
D - neurologic Anxietate, agitație Letargie → inconștiență
ȘOCUL - TIPURI DE ȘOC:

Starea clinică rezultată în urma unei perfuzii inadecvate a organelor.

1.Hipovolemic - caracterizat de un volum intravascular inadecvat ca rezultat al unei deshidratări sau al unei
hemoragii

2. Distributiv – caracterizat de migrarea volumului intravascular către ţesuturile extravasculare şi apariţia

unei vasodilataţii periferice. Ex: anafilaxie, arsuri.

3. Cardiogen – disfuncţie miocardică, în prezenţa unui volum intravascular normal sau crescut. Apare în boli
cardiace congenitale, aritmii, miocardite.

4. Obstructiv – obstrucție a marilor vase sau a cordului. Apare în patologii ca tamponada cardiacă,
trombembolism pulmonar masiv, pneumotorace sufocant.

Șocul septic poate să prezinte componentele oricărui tip de șoc!

ȘOCUL – TABLOU CLINIC
clinic Tip șoc
hipovolemic distributiv cardiogen obstructiv
A Cale aeriană deschisă → poate fi menținută → nu poate fi menținută
B RR tahipnee, eficiente tahipnee, ineficiente
Efort absent → crescut marcat
Zgomote absente prezente
C TA sistolică șoc compensat → șoc decompensat
Frecventa cardiaca tahicardie
Puls periferic Slab, filiform
Tegumente palide, reci; în șocul distributiv pot fi calde
Timp reumplere prelungit
capilara
Debit urinar scăzut

D Stare de conștiență iritabilitate → letargie

E Expunere Mărci traumatice, sângerări active

MANIFESTARI DE DEPENDENTA SOC ANAFILACTIC
• dispnee
• tuse
respirator • wheezing

• palpitații
• hipotensiune arterială
cardio

• prurit
• eritem
cutanat • angioedem
MANIFESTARI DE DEPENDENTA SOC ANAFILACTIC
• cefalee
• confuzie
• convulsii
neurologic

• conjunctivită
• hiperlacrimație

ocular

• rinoree
• prurit
• stranut
nazal
BRADICARDIE. TAHICARDIE. HIPOTENSIUNE

Vârsta Bradicardie Tahicardie Hipotensiune

Nou-născut ˂ 80 >200 bătăi/min ˂ 60 mmHg

bătăi/min
1 lună-1 an ˂ 80 >180 bătăi/min ˂ 70 mmHg
bătăi/min
CONVULSIILE

Descărcări electrice cerebrale care generează contracții

musculare involuntare generalizate sau localizate.
 Semnele și simptomele sunt asociate cu schimbări temporare
în:
- comportament

- stare de conștiență

- percepție

- mișcări
CONVULSIILE - CLASIFICARE
 Etiologic:
- epileptice – idiopatice (presupus genetice, 70-80 %) sau secundare unor malformații
cerebrale, perturbării circulației cerebrale, lezării cerebrale, etc.
- nonepileptice – convulsii febrile, metabolice, traumatisme cerebrale, infecții, toxice.

 Durată: simple, prelungite, status convulsiv

 Manifestare: generalizate, focale

CONVULSII - MANIFESTARE

Absență Pierdere tranzitorie a stării de conștiență

Debut și final brusc, însoțite frecvent de hiperventilație
Mioclonii Mișcări scurte, ritmice, repetitive la nivelul membrelor, gâtului sau trunchiului
La sugari pot imita reflexul de supt
Tonice Tonus generalizat crescut
Copil ʺspasticʺ
Tonico-clonice Contracții ritmice ale grupelor musculare
Mișcări ritmice ale membrelor
Trismus
Cianoză periorală
Incontinență urinară/fecale
Atonice Pierdere tranzitorie a tonusului muscular cu căderea capului sau cădere
bruscă.
CONVULSII

 frecvent însoțite de pupile dilatate, devierea globilor oculari,

paloare/cianoză, tahicardie, incontinenţă de urină/fecale.
 Se monitorizează:

- ca durată - este indicată notarea începerii și încheierii episodului

convulsiv
- ca aspect – tonice, clonice, tonico-clonice, generalizate, focale
- ca frecvență.
CONVULSII – INTERVENTII DE URGENTA
 protejarea pacientului pentru a nu se răni
 pacientul nu va fi imobilizat și nu se va încerca întreruperea crizei
 se permite brațelor să se miște dar se previne lovirea coatelor
 pentru a preveni loviturile la cap se introduce repede vârful pantofului, o
pătură sau o pernă sub cap
 pacientul nu va fi mutat decât dacă se află într-un loc periculos
 n timpul crizei, pacientul în general nu respiră și se poate cianoza
 în timpul crizei nu se pot elibera caile aeriene, dar după ce s-a terminat criza
convulsiva, este esențial să se asigure libertatea cailor aeriene
 Se plaseaza pacientul în poziția laterală de siguranță
OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE – MANIFESTARI DE DEPENDENTA

usoara

severa
OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE – INTERVENTII DE URGENTA

In cazul in care sugarul poate respira si tusi, acesta va fi lasat sa

tuseasca fara a se incepe manevrele de dezobstructie. Daca obstructia
persista si tusea devine insuficienta se va adopta aceeasi atitudine ca si
in cazul obstructiei complete:
- se aseaza sugarul pe antebratul salvatorului (sprijinit pe coapsa
acestuia), culcat cu fata in jos, astfel incat ca mana sa se sustina
mandibula (cu atentie pentru a nu-l sufoca: nu se acopera gura si nasul si
nu se strange de gat); capul sugarului se susţine între police plasat în
spatele unghiului mandibulei şi index şi medius plasate de asemenea în
spatele unghiului mandibulei de partea opusă – se realizează astfel
deschiderea căilor aeriene.
ATENŢIE! Sunt interzise compresiile abdominale la sugar și nou-
născut – risc de ruptura hepatica. Acestea sunt înlocuite de compresiuni
interscapulare sau toracice, care au aceeasi scop - cresc presiunea
intratoracică, favorizând eliminarea corpului străin.
- se inclina usor, astfel incat capul sa fie pozitionat mai jos decat
toracele si se aplica 5 lovituri cu podul palmei (eminenţele tenară şi
hipotenară) opuse la nivelul spatelui, intre omoplati
- Dacă este eliminat corpul străin - se întrerup loviturile
interscapulare
 OBSTRUCȚIA CĂILOR AERIENE – INTERVENTII DE URGENTA
- Loviturile interscapulare la copilul peste 1 an:
•daca sunt ineficiente, se va intoarce sugarul în supinaţie (cu fata in sus) plasând mâna liberă de-a lungul spatelui, iar cu palma se
susţine occiputul; mâna pe care este susţinut sugarul se sprijină pe coapsa salvatorului; capul pozitionat mai jos decat trunchiul si
cu 2 degete se vor aplica 5 compresii la 2 degete sub linia care uneste mameloanele, apasand de jos in sus (dinspre abdomen
spre torace).
• ½ din cazuri – necesită mai mult de o tehnică
• Nu contează cu care metodă se începe – dacă nu are succes, se trece la următoarea
-La fiecare modificare a
pozitiei copilului se
verifica cavitatea bucala –
vor fi extrasi doar corpii
straini vizibili, evitand
impingerea lor in jos spre
laringe.
-Daca aceste manevre sunt
ineficiente si sugarul nu
respira, se vor incepe
manevrele de resuscitare
cardiorespiratorie.
HIPOGLICEMIA

Definiție

un nivel al glicemiei < 60 mg/dl

coma hipoglicemica - Pierderea stării de conștiență, brusc instalată,

determinată de scăderea glicemiei sub 50 mg/dl.
HIPOGLICEMIA – MANIFESTARI DE DEPENDENTA

transpirații profunde
astenie fizică, senzație de foame
tahicardie
manifestări neurologice:
•agitație, agresivitate,
•tulburări de coordonare, de concentrare, somnolență
•convulsii
•encefalopatie
•comă
SITUAȚII CARE POT DUCE LA INSTALAREA SCR

rareori un eveniment brusc instalat

urmarea deteriorării progresive a funcției respiratorii şi cardio-
circulatorii
insuficiența respiratorie şi cardio-circulatorie pot debuta ca entități
clinice distincte
Cale aeriană Obstrucție incompletă / completă
Respirație Efort respirator crescut / apnee
Circulație Hipoperfuzie, hipotensiune, hipotermie, bradicardie
Neurologic Somnolență, obnubilare, inconștiență
Expunere sângerări masive, purpură, distensie abdominală posttraumă
SEMNE DE ALARMĂ ÎN EVALUAREA PEDIATRICĂ

 Respiratie > 60 respirații/minut

 Frecventa cardiaca > 180 bătăi/minut
 Frecventa cardiaca ˂80 bătăi/minut
 Cianoză/marmorare/paloare
 Detresă/insuficiență respiratorie
 Șoc
 Sindromul copilului scuturat
 Alterarea statusului mental
SITUAȚII CARE POT DUCE RAPID LA STOP CARDIO-RESPIRATOR
(ABCDE)
Cale aeriană Obstrucție incompletă / completă

Respirație Efort respirator crescut / apnee

Circulație Hipoperfuzie, hipotensiune,hipotermie, bradicardie

Neurologic Somnolență, obnubilare, inconștiență

Expunere sângerări masive, purpură, distensie abdominală

posttraumă
 EVALUAREA SUGARULUI SI A COPILULUI MIC CU BOLI
RESPIRATORII
 observă faciesul copilului pentru semne de anxietate
 observă poziţia adoptată de copil pentru uşurarea efortului respirator (de obicei în ortostatism sau cu gâtul în hiperextensie)
 evaluează efortul făcut de copil în timpul respiraţiei
 evaluează respiraţiile cantitativ şi calitativ: tahipneea (creşterea FR), hiperpneea (respiraţii cu amplitudine mărită), apneea
(oprirea involuntară a respiraţiei spontane cu durată de peste 20 de secunde, însoţită de bradicardie şi modificări de culoare
cutanată)
 evaluează simetria mişcărilor toracice
 evaluează iritabilitatea
 evaluează bătăile aripilor nazale (dilatarea narinelor în timpul inspiraţiei)
 evaluează respiraţia cu gura deschisă şi mişcările mandibulei concomitente cu respiraţia
 evaluează schimbările coloraţiei tegumentelor (paloare, cianoză – mai ales cea periorală)
 evaluează retracţiile: suprasternală, intercostală, substernală ;
 evaluează toleranţa cardiacă la efortul respirator
 monitorizează măsurarea gazelor sangvine
 evaluează prezenţa cornajului (prin acţiunea muşchilor respiratori accesori inferiori)
 evaluează stridorul inspirator (prin edem laringian sau traheal)
 evaluează tusea de tip convulsiv sau disfonia, umeda sau uscata, paroxistica sau intermitenta
 POSIBILE PROBLEME DE INGRIJIRE:

 RESPIRATIE/CIRCULATIE •MISCARE/ POSTURA

 Respiratie ineficienta •Dificultate/Incapacitate de a se misca
 Risc de aspiratie traheo-bronsica •Postura inadecvata
 Obstructia cailor respiratorii •Necoordonarea miscarilor
 Circulatie inadecvata •Hiperactivitate/Hiperexcitabilitate
 Risc de sangerare •Dependenta legata de varsta Copil 0-3ani
 Risc de soc
•TEMPERATURA CORPULUI
 ALIMENTATIE/HIDRATARE •Alterarea echilibrului termic
 Alimentatie inadecvata prin deficit •Hipertermie
 Hidratare inadecvata prin deficit •Hipotermie
 Risc pentru dezechilibru hidroelectrolitic
 Dificultate/Incapacitate de a se alimenta/hidrata legata de •ELIMINARE
varsta •Eliminare urinara inadecvata cantitativ sau calitativ
 Alăptare ineficientă •Eliminare materii fecale inadecvat cantitativ sau calitativ
 Crestere si dezvoltare intarziata •Incontinenta de urina
 Risc pentru dezvoltare intarziata •Incontinenta de materii fecale
 Risc de perturbare a metabolismului glucidic •Eliminare gastrica inadecvata
 Regim alimentar impus terapeutic •Eliminare inadecvata secretii bronsice
•Alterarea transpiratiei prin exces
•Incontinenta de urina peste 2-3 ani
•Incontinenta de materii fecale peste1-3 ani
POSIBILE PROBLEME DE INGRIJIRE:

CURATENIA/TEGUMENTELE COMUNICARE
Alterarea tegumentelor/mucoase/fanere Comunicare ineficienta la nivel senzorio-motor
Incapacitate/dificultate de a-si face ingrijiri de igiena, legate de varsta Comunicare ineficienta la nivel afectiv
Confuzie
SOMN SI ODIHNA Comportament dezordonat al sugarului/copilului
Perturbarea ritmului somn veghe Risc de deficienta atasament parinte – copil
Insomnie Relatii familiale disfunctionale
Oboseala
Disconfort A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI GESTIONEZE SĂNĂTATEA
Hipersomnie Cunoştinţe insuficiente ale copilului si a apartinatorilor privind gestionarea
sănătăţii copilului
EVITAREA PERICOLELOR/SA NU RANEASCA PE ALTII
Durere acuta/cronica IMBRACARE/DEZBRACARE
Risc legat de varsta 0-3 ani Dificultate / incapacitate in a se imbraca/dezbraca, legata de varsta
Risc de accidente/complicatii Lipsa cunostintelor privind vestimentatia
Risc de sufocare
Risc de raspuns alergic A SE RECREA
Risc crescut de infectii Dezinteres/refuz de a participa la activităţi recreative
Semne care necesita precautii privind IAAM

A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Sentiment de neputinţă al parintilor
OBIECTIVE DE INGRIJIRE SI INTERVENTII ALE
ASISTENTULUI MEDICAL
OBIECTIVE DE INGRIJIRE:
 1. Diminuarea disfunctiei respiratorii;
 2. Reducerea anxietatii copilului si a parintilor/apartinatorilor;
 3. Hidratare corespunzatoare in vederea lichefierii si mobilizarii
secretiilor si a mentinerii balantei electrolitice.
 4. Mentinerea echilibrului termic al copilului in limite normale;
 5. Educatia copilului, atunci cand varsta permite, si a parintilor sa
utilizeze masuri pentru mentinerea unei sanatati optime
 6. Preventia escarelor de decubit.
 7. evitarea riscurilor si complicatiilor;
 8. Favorizarea implicarii copilului si a familiei in procesul de ingrijire.
INTERVENTII ALE ASISTENTULUI MEDICAL

foloseşte cortul de oxigen, dacă este nevoie:

 - aplicarea corectă a cortului (de stiut că oxigenul este mai greu decât aerul, deci pierderea va fi mai mare în partea
inferioară a cortului).
 - menţine părţile de plastic ale cortului la distanţă de faţa copilului
 - interzice folosirea jucăriilor ce produc scântei sau fricţiune
 - verifică frecvent concentraţia de oxigen
 - copilul va fi introdus sub cort după ce acesta a fost instalat, a fost pornit oxigenul şi a ajuns la concentraţie prescrisă

foloseşte cortul umed cu vaporizare, dacă este nevoie:

 - acesta scade vâscozitatea mucusului, favorizând expectoraţia
 - se iau acelaşi măsuri ca şi la cortul de oxigen
 - copilul se poate speria dacă vaporii împiedică vederea
 - copilul este încurajat să folosească diverse obiecte în cort, cu excepţia jucăriilor care se pot umezi şi favoriza infecţia
bacteriană
 - copilul va fi menţinut uscat prin schimbarea frecventă a lenjeriei de pat, pijamalelor, scutecelor
 - menţine constantă temperatura corpului
 educă părinţii în legătură cu vaporizatoarele care vor fi utilizate la domiciliu, recomandă spălarea lor frecventă, pentru a nu
se dezvolta germeni patogeni care pot fi apoi pulverizaţi in caile aeriene.
INTERVENTII ALE ASISTENTULUI MEDICAL

 efectuează fizioterapie toracică: tapotaj şi drenaj postural.

 - acestea scad vâscozitatea secreţiilor şi favorizează drenajul
gravitaţional
 - se face cu cel puţin 30 de minute înaintea meselor

 dezobstrucţie nazală cu pompiţă sau sondă nazo-traheală

INTERVENTII ALE ASISTENTULUI MEDICAL

 învaţă părinţii cum să folosească acasă un monitor pentru semnalizarea apneii,

 invaţă părinţii să-şi evalueze copilul, să monitorizeze respiraţia atunci când se activează alarma.
 învaţă părinţii să-şi protejeze copilul de iritanţi respiratori (pudre, fum de ţigară, etc.)

 organizează activităţi alternativ cu perioade de odihnă

 asigură o poziţie ridicată a patului astfel încât să se evite presiunea din partea organelor abdominale şi
a diafragmului asupra cutiei toracice.

 evită alimentaţia orală la copii cu tahipnee sau dispnee

- în insuficienţa respiratorie uşoară se recomandă administrarea de lichide în cantităţi mici, repetate
- evitarea laptelui (stimulează producţia de mucus)
INTERVENTII ALE ASISTENTULUI MEDICAL
 administrare de antihistaminice în cazul semnelor de alergie; aceste
medicamente nu se vor administra în “răcelile” obişnuite pentru că
reduc secreţiile şi contracarează măsurile mucolitice;
 administrează antitusive în tuse uscată, nu în cea productivă
 soluţii saline pentru instilaţii nazale
 - părinţii trebuie învăţaţi să le prepare la domiciliu (amestecă ½
linguriţă de sare la 1,5 l de apă sterilizată)
 - administrează 1-2 pic în fiecare nară, apoi se aspiră cu o pompiţă
 - administrează medicaţie prin nebulizare-aerosoli imediat înaintea
tapotajului şi drenajului postural
PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU PROCEDURI BAZATE PE
CARACTERISTICI DE DEZVOLTARE PSIHO-MOTORIE
LA BEBELUŞI: SE DEZVOLTĂ SIMŢUL INCREDERII ŞI GANDIREA SENSORIO-MOTORIE
 Ataşamentul faţă de părinţi
 Implicaţi părinţii dacă doresc.
 Lăsaţi părinţii in campul vizual al copilului.
 Dacă părinţii nu sunt disponibili, daţi-i copilului un obiect familiar.

 Neliniştea in preajma străinilor

 Realizati acomodarea copilului treptat şi fără ameninţări.
 Reduceţi numărul străinilor care intră in incăpere in timpul intervenţiei.
 In timpul intervenţiei, folosiţi măsuri senzoriale (mangaiere, vorbit incet, suzeta).
 Mangaiaţi şi imbrăţişaţi copilul după intervenţie; incurajaţi părinţii să facă acelaşi lucru.
PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU PROCEDURI BAZATE PE
CARACTERISTICI DE DEZVOLTARE
 Controlul crescut al muşchilor
 Aşteptaţi-vă la opunerea de rezistenţă.
 Aşezaţi copilul corect.
 Ţineţi la depărtare obiectele dăunătoare.

 Amintirea experienţelor trecute

 Copiii mai mari pot asocia obiecte, locuri, sau persoane cu experienţe dureroase din trecut şi vor
plange la vederea lor.
 Luaţi de la vedere obiectele inspăimantătoare.
 Realizaţi procedurile dureroase intr-o altă cameră, nu in pat.
 Folosiţi metode preferate de copii oricand e posibil (temperatura axilară sau timpanică, medicaţia
orală).
 Imitarea gesturilor
 Modelaţi comportamentul dorit (ex. Să deschidă gura)
 OBIECTIV 1: CALE AERIANĂ DESCHISĂ, PERMEABILĂ

 Pacientul este conștient  Pacientul este inconștient

- poziție confortabilă, prezența - Decubit dorsal, poziție
mamei va scădea nivelul de neutră
anxietate al copilului
OBIECTIV 1: CALE AERIANĂ DESCHISĂ, PERMEABILĂ
PERMEABILIZAREA CĂII AERIENE

 Se verifică prezența corpilor străini la

nivelul cavității bucale:
-Corp străin solid – se extrage cu pensa
Magill sau o altă pensă. Este interzisă
introducerea degetelor cadrului medical în
cavitatea bucală a pacientului. (structuri
extrem de friabile, risc crescut de leziuni
ale cavității bucale)
-Secreții, lichid de vărsătură, sânge, etc –
existența unui aspirator de secreții și a
sondelor de aspirație flexibile și rigide
adaptate dimensiunii pacientului.
OBIECTIV 1 – DESCHIDEREA CAILOR AERIENE

1
2

3 4
OBIECTIV 2: IMBUNATATIREA FUNCTIEI RESPIRATORII
OXIGENOTERAPIA

 utilizarea unor dispozitive cu scopul de a asigura o concentraţie crescută de

oxigen în aerul inspirat (FiO2) de pacient cu scopul de a îmbunătăţi
oxigenarea ţesuturilor

 Eficientă doar dacă pacientul are calea aeriană permeabilă!

 Eficientă doar la pacientul cu respirații spontane prezente!

OXIGENOTERAPIA – INDICAȚII

 detresă respiratorie
 cianoză

 hipoxemie

 șoc

 comă
OXIGENOTERAPIA – ALEGEREA DISPOZITIVULUI

 după evaluarea primară a pacientului

 în funcţie de: necesarul de oxigen şi caracteristicile pacientului

 pe parcursul internării sistemul de administrare a oxigenului poate fi înlocuit în funcţie

de necesităţile pacientului.
OXIGENOTERAPIA - ECHIPAMENTE NECESARE

 Sursa de oxigen: butelii fixe sau mobile cu oxigen sub presiune, sursă fixă de
oxigen în perete provenit de la stația centrală, concentrator de oxigen
 Umidificator de oxigen
 Dispozitive de administrare a oxigenului
 OXIGENOTERAPIA - DISPOZITIVE

Canula nazală(ochelarii nazali):

 FiO2 administrat este variabil – se modifică odată
cu modificarea volumului curent al pacientului
 Este greu de fixat la nivelul narinelor mai ales la
sugarul mic
 Fixarea prea strânsă a ansei sub bărbie poate
produce obstrucţia căii aeriene superioare
 Ineficientă în caz de secreţii nazale importante
sau deviaţie de sept
OXIGENOTERAPIA - DISPOZITIVE

Masca simplă de oxigen

 Aportul de oxigen este constant, fluxul de aer din
mediul ambiant este variabil funcţie de volumul curent
şi pattern-ul respirator
 Greu tolerată de sugar
 Împiedică alimentaţia per os
 Risc de aspiraţie în caz de vărsătură
 FiO2 variază în funcţie de etanşeitatea măştii de
oxigen, volumul curent al pacientului şi pattern-ul
respirator al pacientului

 Asigură FiO2 = 35-60% la un flux de oxigen de 6-

10l/min

 Necesită un flux minim de 5l/min pentru a îndepărta

CO2 expirat din interiorul măştii
OXIGENOTERAPIA - DISPOZITIVE

Izoleta
 sistem de administrare a oxigenului care acoperă complet capul
pacientului
 oxigenul umidificat se administrează în flux continuu în interiorul
izoletei
 fluxul mare de oxigen este absolut necesar pentru a îndepărta
CO2 expirat din interiorul izoletei
 Există 3 tipuri constructive: izoleta neonatală, pentru sugar mic,
pentru sugar mare.
 Izoleta nu trebuie să fie etanşă la nivelul gâtului pacientului - risc
de acumulare a CO2
 Se evită orientarea fluxului de oxigen direct spre capul copilului
 OXIGENOTERAPIA – TEHNICA ADMINISTRĂRII O2

1. Se explică procedura pacientului şi aparţinătorilor

2. Se asamblează dispozitivul de administrare a oxigenului şi se cuplează la
tubulatura pentru oxigenoterapie ataşată umidificatorului şi debitmetrului
3. Se reglează fluxul de oxigen; mască cu reinhalare parţială sau fără reinhalare –
fluxul se reglează astfel încât rezervorul să nu se golească în inspir
4. Se fixează dispozitivul pe faţa pacientului (ochelarii nazali, masca simplă/cu
reinhalare parţială/fără reinhalare)
5. Evaluarea confortului pacientului şi toleranţa dispozitivului utilizat
6. Evaluarea eficienței: ameliorarea semnelor clinice de hipoxemie, îmbunătățirea
SpO2, ameliorarea gazelor sanguine.
OXIGENOTERAPIA – COMPLICAȚII

 Atelectazia pulmonară
 Uscăciunea mucoaselor nazală şi faringiană
 Leziuni tegumentare de decubit sau reacţii alergice locale
 Aspirarea lichidului de vărsătură
 Blocarea valvei măştii fără reinhalare cu lichid de vărsătură şi scăderea consecutivă a
FiO2
 Incendiu şi explozie
OBIECTIV 2: IMBUNATATIREA FUNCTIEI RESPIRATORII
NEBULIZAREA

 mod de administrare a medicației pe

cale inhalatorie.
 medicamente administrate:
bronhodilatatoarele, adrenalina, soluție
salină 0,9%, cortizon sau anumite
antibiotice, preparate dedicat pentru
nebulizare.
 Poate fi considerată O2 terapie dacă
soluția are ca vehicul oxigenul.
NEBULIZAREA - TEHNICĂ

1. Se așează pacientul într-o poziție comodă, care să-i

asigure o ventilație optimă.
2. Se evaluează și notează zgomotele respiratorii,
existența efortului respirator, monitorizează funcțiile
vitale: RR, FC, SpO₂
3. Se explică aparținătorilor procedura.
4. Pregătește echipamentul (nebulizatorul, sursa de
oxigen sau compresorul)
NEBULIZAREA - TEHNICĂ

5. Verifică medicația prescrisă și pregătește

doza de administrat.
6. Introduce medicația în nebulizator.
7. Atașează masca/piesa bucală
8. Oferă nebulizatorul aparținătorului pentru
a-l atașa copilului, sau dacă aparținătorul nu
este familiarizat cu acest lucru atașează
masca pacientului.
9. Pornește nebulizarea urmărind zgomotul
scos de nebulizator și aburul care se
formează. Fluxul barbotorului va fi setat la 6-
8 l/min.
 NEBULIZAREA - TEHNICĂ

10. Se continuă până la nebulizarea întregii

cantități de substanță.
11. Postnebulizare se reevaluează pacientul
respirator, notând eventualele modificări care pot
să apară și anunțând medicul, în vederea unei
noi indicații.
12. Evaluează și notează apariția posibilelor
reacții adverse: tremor, tahicardie, cefalee,
greață, bronhospasm
OBIECTIV 3: OPTIMIZAREA CIRCULAȚIEI
ACCESUL VENOS PERIFERIC

 necesar în cazul oricărui pacient cu modificări ale statusului circulator. În

cazurile critice este o manoperă prioritară, în rest necesită acordul
aparținătorului și indicația medicului.
 Indicații: recoltare probe de sânge pentru examinări de laborator,
administrare de fluide, transfuzie de produse de sânge, administrare de
medicamente.
 Contraindicații: arsuri, infecţie locală, edem marcat, fracturi, pareza/plegia
membrului selectat.
ACCESUL VENOS PERIFERIC -LOCURI DE PUNCȚIE

Venele epicraniene
-Superficiale, indicate până la 6-9 luni, după
această vârstă crescând riscul de trombozare a
vaselor cerebrale
-Contraindicate în: hidrocefalie, șunt ventricular,
fracturi de craniu
Venele extremităților
Întotdeauna se începe abordare dinspre distal
spre proximal, alegând diametrul cateterului,
vasului, în funcție de necesitatea terapeutică a
sugarului.
ACCESUL VENOS PERIFERIC – COMPLICAȚII

 hematom
 perforarea venei
 spasm venos
 flebită
 gangrenă
 necroză
 rar embolie pulmonară (la accesarea venei
jugulară).
OBIECTIV 3: OPTIMIZAREA CIRCULAȚIEI
ABORDUL INTRAOSOS

 Alternativă rapidă, sigură şi uşor realizabilă a abordului vascular. Permite accesul la

un plex venos central aflat în măduva hematogenă a oaselor lungi, necolababil.
 Nu este o cale de abord definitivă, permite recoltarea de probe de laborator,
administrarea medicamentelor (cu excepția chimioterapicelor), fluidelor și a
produselor de sânge.
 Procedura este realizată de medic sau de o persoană instruită în utilizarea
dispozitivului, asistentul medical având rolul de a pregăti materialele necesare.
 Conform ERC 2015, în cazul unui pacient critic la care nu se reușește acces venos
periferic în maxim 90 secunde, abordul intraosos este calea de elecție.
ABORDUL INTRAOSOS – LOCURI DE INSERȚIE

 La sugar, locul de inserție

utilizat frecvent este tibia
proximală
 la 1-2 cm de tuberozitatea
tibială
 evitându-se cartilajul de
creștere.
 Alte locuri: tibia distală, femurul
distal.
ABORDUL INTRAOSOS – MATERIALE NECESARE

 ace intraosoase de mărime

corespunzătoare vârstei și greutății
pacientului
 - dispozitiv de montare a acului
intraosos, verificat
 - mănuşi, cîmpuri, comprese sterile
 - betadină
 - seringi
 - trusă de perfuzie
 -soluţii de perfuzat
 - dispozitive de fixare
ABORDUL INTRAOSOS – COMPLICAȚII

 obstrucția acului cu măduvă sau resturi /fragmente de țesut osos

 penetrarea ambelor cortexuri osoase
 extravazarea sau crearea unui sindrom de compartiment
 infiltrare subcutan sau subperiost
 fractura osului
 infecție locală
 hematom local
 lezarea cartilajelor de creștere
 embolie grăsoasă, osoasă.
OBIECTIV 4: MONITORIZAREA PERMANENTA A PACIENTULUI

 utilizarea unui monitor pentru pacienți cu accesoriile de monitorizare

adaptate dimensiunilor pacientului
 profil pacient nou-născut sau copil
 fișe de monitorizare în care să poată fi notate valorile obținute.
 Intervalul de monitorizare este cel indicat de medic, în funcție de starea
clinică a pacientului.
ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURAREA TA

-Conectați manșonul la tubul pentru aer. Nu se

permite obstruarea tubului de aer
-Conectați tubul la conectorul NBP
-Asigurați-vă că folosiți manșoane de dimensiuni
corecte
-Aplicați manșonul pe brațul pacientului (aflat la
același nivel cu inima pacientului). Marcajul de pe
manșon trebuie să corespundă locației arterei.
-Dacă doriți măsurarea TA în mod automat, setați
monitorul și intervalul de măsurare dorit (ex. 30
min)
 ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURAREA SPO2

-fotodetectorul și emițătorul de lumină sunt față

în față.
Incorect:
- lărgirea senzorului →compromiterea alinierii
optice sau defectare.
- strângerea senzorului → congestie venoasă la
distanță de zona de aplicare, edem interstițial,
hipoxemie și irigarea insuficientă a țesutului, →
iritații ale pielii sau dilacerații.
 ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURAREA SPO2

- inspectați zona la 2 h/schimbați-o la cel puțin

4 ore.
- NU se aseaza senzor pe extremitățile cu
cateter arterial sau venos sau pe membre cu
circulație modificată.
ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURAREA FC

 selectați locuri cu piele intactă, fără nici

un fel de probleme
 spălați locurile cu apă și săpun,
degresând tegumentul
 uscați bine pielea; frecați ușor pielea
pentru a îndepărta celulele moarte și a
îmbunătăți conductivitatea locului
electrodului.
ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURAREA FC

 conectarea cablurilor ECG: atașați

clemele la electrod înainte de a-l amplasa;
 puneți electrozii pe pacienți conform
poziției alese;
 pe monitor va apărea o undă (unda ECG)
și o valoare numerică (FC/AV)
 ALGORITM DE MONITORIZARE – MĂSURARE RR

- așezarea standard a electrozilor ECG, RR

se va măsura între electrozii RA și LL.
- așezarea EASI a electrozilor ECG, RR se va
măsura între electrozii I și A.
- nou-născuți (toracele se extinde lateral): să
se așeze cei doi electrozi în zonele median-
axilară dreapta și laterală stânga a toracelui
- respirație predominant abdominală-
așezarea electrodului LL pe abdomenul
stâng, în punctul de extensie abdominală
maximă
DE REȚINUT

 Recunoașterea situației cu risc este una din atribuțiile asistentului medical

 Instituirea măsurilor imediate intră în atribuția asistentului medical, cu respectarea
protocoalelor interne ale institutiei medicale.
 Primele măsuri se referă la: oxigenoterapie, monitorizarea funcțiilor vitale, acces
venos, ± nebulizare.
EDUCATIA PENTRU SANATATE A PARINTILOR/APARTINATORILOR

 Ajutaţi părinţii să adopte o atitudine realistă in legătură cu boala copilului

 Incercaţi să abordaţi copilul ca pe o persoană complet normală, căreia ii sunt impuse doar cateva restricţii
din cauza bolii.
 Incercaţi să explicaţi parintilor de ce trebuie să fie atenti la anumite lucruri şi de ce i se impun copilului
anumite restricţii.
 Sinceritatea şi empatia sunt elemente de bază ale colaborării cu pacienţii, mai ales in cazul copiilor.
 De asemenea, trebuie explicate semnele de infecţie respiratorie şi importanţa apelării la medic in anumite
situaţii, cum sunt: eşecul ameliorării simptomelor cu ajutorul medicaţiei uzuale, inrăutăţirea bruscă a bolii,
febra, alte semne de infecţie.
 Incercaţi să induceţi o atmosferă familială liniştitoare pentru copil dar care să nu fie calmă in mod artificial.
 Contribuiţi la formarea unei relaţii corespunzătoare intre mamă şi copil, prin sprijinirea mamei atunci cand
trece prin stări de anxietate, vină sau frustrare.
 Stilul de viaţă al mamei poate suferi modificări odată cu diagnosticarea bolii copilului. Mama va fi deranjată
de scăderea numărului de ore de somn, de necesitatea unei ingrijiri constante, etc.
 Ascultaţi plangerile mamei şi acordaţi un ajutor eficient in această problemă.
REZULTATE AŞTEPTATE

 Imbunătăţirea funcţiei respiratorii, imbunătăţirea rapidă a simptomelor,

normalizarea valorilor gazelor sangvine.
 Hidratarea normală, demonstrată prin: normalizarea valorii densităţii urinare şi
a semnelor vitale, turgor in limite acceptabile.
 Atingerea şi menţinerea unei balanţe electrolitice normale.
 Creşterea confortului, imbunătăţirea funcţiei respiratorii, comportarea normală.
 Anxietate minimă.
 Funcţie cardiacă normală, rezultate normale ale următoarelor investigaţii: ECG,
auscultare cardiacă, radiografie toraco-pleuro-mediastino-pulmonară.
 Inţelegerea de către părinţi a bolii şi a modalităţilor de ingrijire.
BIBLIOGRAFIE

 Beldean,Luminita, Ingrijirea copilului-Luminita Beldean, Georgeta Cornicescu - Sibiu:

Alma Mater, 2005., 140-150
 Conf. Dr. Tatiana Ciomârtan, Daniela Nistor, Liana Horea, Dr. Lavinia Nanu Conf. dr. Alin
Stănescu Nou-născutul şi sugarul de vârstă mică – nursing, consiliere, nutriţie,
intervenţie medicală de urgenţă, Suport de curs, 2018.
 Maconochie YK, Bingham R, Eich C et al - European Resuscitation Council Guidelines
for Resuscitation 2015, Section 6. Paediatric life support. Resusc 2015; 95:223-48.
 https://www.youtube.com/watch?v=mpnroZi8t0A
 https://www.slideshare.net/paramedicbob/infants-and-children
 www.gosh.nhs.uk/health-professionals/clinical-guidelines/nebuliseradministration.