Sunteți pe pagina 1din 1

Aramă grea ca vinul - părul,

sprîncenele ușor piezișe, Îți zboară-n mînă porumbelul, Cultivarea unui frumos in acelasi
o cută vertical pe frunte, ți se supune duh și-argilă. timp si infernal si divin
vădind trecutul de restriște. Culorile îți stau în slujbă,
carmin și scrum de clorofilă.
Preferinta pentru
Umeri mărunți, suflet de vară anumite figure
în bluza verde-albăstrie, semantice: metafora Și mie-mi stau la îndemînă
ce sub solarele incendii în grîu și-n cer, în foc depline,
a devenit stins-cenușie. să te redau pe altă treaptă,
pe-aceea ce ți se cuvine.
Þinut e totul sub surdină,
inelul doar clipește cînd Culori am pentru ce se vede
frămînți atîtea-n încăperea și pentru ce mai e veșmînt.
unei simțiri și-a unui gînd. Culorile le iau din apă,
din dulci otrăvuri și din vînt.

Intregul discurs liric, prezinta portretul unei fiinte Crearea unor universuri posibile
Doar pentru cele ce-s adaos
iubite.
venind din sfînta ta planetă -
culori eu n-am în graiul lumii
și nici uleiuri pe paletă.