Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectivele cadru au un grad inalt de generalitate si complexitate; ele se refera la formarea unor
capacitati si atitudini generate de specificul disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani
de studiu.
Continuturile sunt mijloace prin care se urmareste atingerea obiectivelor cadru si de referinta
propuse. Unitatile de continut sunt organizate fie tematic, fie in conformitate cu alte domaneii
constitutive ale diferitelor obiecte de studiu.
[1]
exprimate simplu, sintetic si inteligibil pentru toti agentii educationali si reprezinta baza de
plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanta, respectiv a criteriilor de notare.
Curriculum la decizia scolii (CDS), dreptul de a lua decizii asupra unui segment din C N,
dand posibilitatea definirii unor trasee particulare de invatare a elevilor
Tipuri de CDS: curriculum aprofundat, extins, optional (la nivelul ariei curriculare, al
disciplinei, mai multe arii curriculare).
Modalitati de evaluare
Tip de CDS Caracteristici ale programei Regim Notare in
catalog
orar
Aprofundare Programa pentru trunchiul comun (se aplica Ore din Aceeasi
incazuri de recuperare-respectiv pentru eleviicare plaja orara rubrica din
nu au reusit sa dobandeasca achizitiile minimale catalog cu
prevazute prin programa anilor de studiu disciplina
anteriori- in numarul maxim de ore al plajei orare sursa.
prevazute prinplanul cadru).
Extindere -Obiecte de referinta notate cu* Ore din Aceeasi
plaja orara rubrica din
-Continuturi notate cu* catalog cu
disciplina
(Se regasesc in programa de trunchi comun a sursa.
disciplinei)
Optional la -Noi obiective de referinta Ore de Rubrica
nivelul optional noua in
disciplinei -Noi continuturi catalog
Tabel sintetic
Conform OMEC nr. 3638/2001, in schema orara a fiecarui elev din invatamantul obligatoriu
trebuie sa existe minimum o ora de optional. Obiectul Limba si Literatura Romana nu dispune
de o plaja orara; CDS poate cuprinde numai ore de optional. Acestea presupun elaborarea unei
programe specifice si notarea in rubrica noua in catalog.
Proiectarea demersului didactic este activitatea desfasurata de profesor/ invatator care consta
in anticiparea etapelor si a actiunilor concrete de realizare a predarii. Ea presupune: lectura
personalizata a programelor scolare; planificarea calendaristica; proiectaea unitatilor de
invatare sau a lectiilor. Metodica activitatii de transmitere de cunostinte (metodica instruirii)
ofera raspunsuri la intrebarea Cum sa proiectam demersul didactic?, Cum sa anticipam etapele
si actiunile de realizare a predarii?
In programa scolara, fiecarui obiectiv cadru ii sunt asociate obiective de referinta. Atingerea
obiectivelor de referinta se realizeaza cu ajutorul continuturilor, care se regasesc in ultima
parte a programei. Invatatorul/ profesorul poate opta pentru folosirea activitatilor de invatare
recomandate de programa sau poate propune alte activitati adecvate conditiilor concrete din
clasa.
Planificarea calendaristica
In acest tabel unitatile de invatare se indica prin titluri (teme) stabilite de catre profesor;
obiectivele de referinta se trec cu numerele lor din programa scolara; continuturile selectate
sunt cele extrase din lista de continuturi a programei; numarul de ore alocate se stabileste de
catre profesor/invatator in functie de experienta acestuia si de nivelul de achizitii ale elevilor
clasei. Planificarea are o valoare orientativa, modificarile urmand a fi stipulate in rubrica
observatii. Atentie! Planificarea anuala trebuie sa acopere integral program scolara la nivel de
obiective de referinta si de continuturi.
Unitatea de invatare.
Rubrica:
Activitati de invatare cuprinde acele activitati selectate din programa scolara sau construite de
invatator pentru atingerea obiectivelor propuse.
In ce scop
voi face? Cat s-a
Ce voi Cu ce voi Cum voi realizat?
face? face? face?
Resursele cuprind acele elemente care cuprind cadrul necesar pentru buna desfasurare a
activitatilor de invatare. In functie de propria viziune, profesorul va mentiona in aceasta
rubrica forme de organizare a clasei (tipuri de interactiuni a resurselor umane), mijloace de
invatamant, alocarea de timp, precum si orice alte elemente pe care le considera utile in
derularea scenariului didactic. In conditiile noului curriculum, lectura programei si a
manualelor nu mai este in mod obligatoriu liniara. Programa trebuie parcursa in mod necesar
de catre toti, dar ea, ca si manualele se pliaza unei cittiri personale si adaptate.Asupra
continuturilor programei invatatorul/profesor poate interveni prin regruparea lor sub temele
unitatilor de invatare pe care le-a stabilit. Asupra unor unitati sau elemente de continut din
manual invatatorul/ profesorul poate interveni in diferite moduri - adaptare, inlocuire, omitere,
adaugare – sau poate utiliza alte materiale-suport, conform algoritmului sugerat prin schema
urmatoare:
Realizarea unui echilibru dinamic intre evaluarea scrisa si evaluare orala: aceasta din urma,
desi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor si blocaje datorate
emotiei sau timiditatii, prezinta avantaje deosebite deoarece permite: realizarea interactiunii
elev-invatator/profesor, demonstrarea stadiului de formare a unor competente prin interventia
cu intrebari ajutatoare, demonstrarea comportamentului comunicativ si de inter-relationare al
elevului etc.;
Creeaza un mediu de invatare coerent in care asteptarile elevilor devin clare pe termen mediu
si lung;
Iimplica elevii in proiecte de invatare personale pe termen mediu si lung- rezolvare de
probleme complexe, luare de decizii complexe- cu accent pe explorare si reflectie;
Da perspectiva lectiilor, printr-o relatie neliniara intre ele, situandu-le in secvente diferite ale
unitatii de invatare.
Limba si literatura romana in invatamantul primar este incadrata in aria curriculara Limba si
comunicare si ii sunt repartizate aproape jumartate din numarul de ore din totalul orelor din
programul cadru pe o saptamana. Aceasta disciplina este o componenta fundamentala de
studiu a parcursului de invatare oferit elelvilor in contextul scolaritatii obligatorii. Studiul
limbii si literaturii romane in intregul invatamant obligatoriu are ca obiectiv dezvoltarea
competentelor elementare de comunicare orala si scrisa ale elevilor, precum si familiarizarea
acestora cu texte literare si nonliterare semnificative. Noul CN al continutului limbii si
literaturii romane in invatamantul primar stabileste un model comunicativ-functional
adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci si modalitatilor de structurare a
competentei de comunicare. Acest model presupune dezvoltarea unor capacitatide receptare si
de exprimare orala, de receptare a mesajului scris (citirea-lectura) si de exprimare scrisa.
Prin limba si literatura romana elevul isi dezvolta competenta de comunicare in toate formele
ei de manifestare. In opinia legiuitorilor M.E.N. comunicarea nu este altceva decat
functionarea concreta, in fuziune, a celor patru capacitati formulate anterior in
obiectivelelcadru. Noutatea cuprinsa in strategiile M.E.N constau in reechilibrarea ponderii
acordate exprimarii orale fata de cea scrisa si atentia acordata actiunii complexe de construire
a unor mesaje originale, proprii in raport cu cele de receptare a mesajelor transmise pe diverse
cai.
Exemple de activitati de invatare: exercitii de alcatuire a unor enunturi pe baza unui set de
cuvinte date si a unui sir de intrebari, exercitii de construire a unor texte orale scurte pe baza
unui sir de ilustratii sau de benzi desenate
Clasa I: cartea-volum, coperta, foaie, pagina, directii de orientare in pagina, literele mici⁄ mari
de tipar, grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi, alfabetul, citirea cuvintelor s.a.
Clasa II: cartea, asezarea textului in pagina, textul, titlul, autorul, textul literar-textul narativ,
delimitarea textului narativ in fragmente, textul liric, poezii cu tematica diversa
Clasa a III-a: tipuri de litere de tipar, textul narativ, formularea ideilor principale in propozitii
sau in fraza, recunoasterea personajelor, povestirea orala a textului, povestirea scrisa a unor
fragmente din text, textul liric, poezii cu tematica diversa, strofa, versul
Clasa a IV-a: cartea, rolul ilustratiilor, textul narativ, recunoasterea determinantilor spatiali si
temporali ai actiunii, rezumatul naratiunii dupa planul simplu de idei, personajul literar –
trasaturi fizice, morale; dialogul, descrierea ca element constitutiv al unui text narativ
(recunoasterea), delimitarea tablourilor si formularea titlurilor acestora, textul liric
Cerintele fata de calitatile citirii (corecta, fluida, curenta, constienta, expresiva) si problemele
specifice de vocabular au in vedere contextul fiecarei activitati de invatare.
Clasa I
Clasa a II-a
Contexte de realizare. Scriere functionala (cu scop practic, informativ): copieri, dictari,
biletul; scrierea imaginativa (compuneri libere); compunerea dupa un sir de ilustratii sau benzi
desenate, compunerea pe baza unui sir de intrebari, compuneri cu inceput dat.
Clasa a III-a
Comunicarea orala. Apar elelmente de noutate cum sunt: comunicarea nonverbala (gesturi,
mimica), formule de prezentare, de identificare, de permisiune, de solicitare.
Comunicare scrisa pune accente sporite pe organizarea textului scris, pe scopul redactarii (pentru
a transmite o informatie, pentru a raspunde la intrebari); partile componente ale unei compuneri
(introducerea, cuprinsul, incheierea); ortografia si punctuatia: utilizarea ortogramelor s-a /sa, s-
au /sau, i-au /iau, l-a /la, ne-a /nea, neam/ ne-am; cratima.
Contexte de realizare: se continua in forme noi scrierea dupa imaginatie: compunerea dupa un
plan de idei, compunerea pe baza unor cuvinte de sprijin, compunerea cu inceput dat, compunerea
narativa in care se introduce dialogul s.a.
Clasa a IV-a
Comunicarea orala abordeaza mediul prin care este transmisa informatia: telefon, radio, televizor
(comunicare orala directa si indirecta), bilet, scrisoare (comunicare scrisa), precum si rezumatul
oral in ideea cresterii ponderii comunicarii orale.
Contexte de realizare. Scrierea functionala (cartea postala, scrisoarea); scrierea dupa imaginatie;
se reiau compuneri din clasa a III-a si apar compuneri pe baza unor cuvinte si a unor expresii date,
compunerea narativa libera, compuneri care infatisaza o fiinta sau un colt din natura (descrierea),
scrierea dupa textul literar, transformarea textului dialogat in texzt narativ; rezumatul.
Scrierea invatata in ciclul primar este de trei feluri: functionala, imaginativa, dupa textul literar.
Clasa I: propozitia, cuvantul, silaba (notiunile nu vor fi definite, ci asimilate pe cale intuitiva),
sunetele limbii romane, articularea vocalelor si a consoanelor, alfabetul, citirea cuvintelor, a
propozitiilor si a textelor.
Clasa a II-a: lexicul (cuvantul - grup de sunete cu un anumit inteles), cuvinte cu sens asemanator
si cuvinte cu sens opus; fonetica: corespondentele dintre sunet si litera, vocale si consoane, silaba,
despartirea cuvintelor in silabe la capat de rand.
Clasa a III-a: se reiau elementele de lexic din clasa a II-a cu exercitii care au in vedere si alte
categorii semantice: omonime, paronime, fara mentionarea terminologiei. Notiuni de fonetica.
Grupurile de sunete: ea, ia, oa, ie, ua; scrierea cu mp, mb; scrierea cu i si a (fara derivatele ale
caror radacini incep cu i), scrierea cuvintelor care incep cu e (pronume personale, verbul a fi),
silabe care contin grupurile de sunete de mai sus. Morfologia. Cuvantul, parte de vorbire:
substantivul (substantive comune si proprii), numeralul, adjectivul (acordul adjectivului cu
substantivul pe care-l determina), pronumele personal, persoana si numarul, Verbul, persoana,
ortografia si ortoepia verbelor a fi si a lua, Sintaxa: predicatul verbal, propozitia (comunicarea cu
un singur predicat), subiectul simplu, exprimat prin substantiv si prin pronume personal.
Propozitia simpla (partile principale de propozitie) propozitia dezvoltata, parti secundare de
propozitie, parti secundare de propozitie care determina un verb.
Clasa a IV-a
Fonetica: actualizari
Morfologia: verb (timpul, functia sintactica de predicat), substantivul (genul, functia sintactica de
subiect sau de alta parte secundara de propozitie). Pronumele personal, genul, functia sintactica de
subiect sau de alta parte secundara de propozitie. Numeralul si functia sintactica de subiect.
Adjectivul: acordul in gen si numar cu substantivul pe cate il determina.
Sintaxa propozitiei: predicatul verbal, subiectul simplu si multiplu, partile de vorbire prin care se
exprima subiectul (substantiv, pronume personal), acordul predicatului cu subiectul, atributul,
parte secundara de propozitie care determina un verb. Complementul exprimat prin adjectiv si
prin pronume.
Cu aceste concepte se opereaza intuitiv pe cale orala si se evita situatiile inaccesibile scolarilor,
mentionate de programa.
Concluzii
Functiile generale ale invatamantului (instrumentala si informationala se realizeaza in principal
prin disciplina limba si literatura romana care asigura dezvoltarea capacitatilor de receptare si de
exprimare orala, de receptare si de exprimare de mesaje scrise. Cartea ramane unul dintre
principalele mijloace de invatamant iar cititul un instrument al activitatii intelectuale. Capacitatea
de receptare a mesajului scris, ca instrument al muncii de invatare, este un proces indelungat ce
depaseste de regula clasa I. Scrisul reprezinta un mijloc de comunicare interumana. Un acccent se
pune pe exactitatea trasaturilor grafice, formarea la elevi a unui gest grafic corect, estetic.
Functia informationala: acumularea unor elemente de cultura generala si integrarea lor in formatia
intelectuala a fiecarui elev.
Astazi cele patru clase primare, interfereaza cu alte nivele de invatare: ciclul curricular de
achizitii fundamentale alcatuit din grupa pregatitoare la gradinita si clasele I si a II-a, precum
si ciclul de dezvoltare caruia ii corespund atat clasele a II-a si a IV-a ale scolii primare, cat si
cele a V-a si a VI-a ale cursului gimnazial. Aceste interferente cu gradinita si gimnaziul au
menirea sa asigure continuitatea obiectivelor, selectarea continuturilor si alegerea
tehnologiilor didactice adecvate. Continuitatea intre gradinita si scoala primara se face mai
intai prin cunoasterea temeinica a achizitiilor legate de capacitatea copilului de a comunica
oral, de calitatea auzului fonematic (capacitatea de a pronunta si percepe, auditiv, corect
sunetele). Se au in vedere activitatile speciale (sub forma de joc) cerute de programa,
posibilitatile copiilor de a manui corect instrumentele de scris (de desenat), de coordonare
corecta a miscarilor mainii in vederea trasarii de contururi, elemente grafice din componeneta
literelor.
Didactica limbii romane este o disciplina pedagogica a carei esenta provine din didactica
generala, denumita si teoria instruirii. Ea reprezinta o didactica speciala, studiind modalitatile
specifice prin care conceptele teoriei instruirii se aplica in cazul invatarii limbii si literaturii
romane. Didactica limbii romane este astfel o generalizare a experintei pozitive dobandite in
timp, studiata stiintific, investigata pe cale experimentala si are datoria de a formula
raspunsuri la intrebari de tipul: care sunt obiectivele (finalitatile) studiului acestei discipline in
invatamantul primar, care ii sunt continuturile prin care se pot realiza aceste obiective, cum se
desfasoara procesul didactic in succesiunea secventelor principale: predare-invatare-evaluare.
Strategii didactice
Insusirea corecta a limbii materne de catre elevi are repercursiuni in intregul proces al formarii si
dezvoltarii lor intelectuale. Nivelul randamentului in intreaga activitate de invatare depinde de
nivelul la care elevii si-au format capacitatile de receptare a mesajului oral si a celui scris (citirea-
lectura), precum si cele de exprimare orala, exprimarea scrisa.
Demonstratia este strans legata de conversatie, se face numai prin intrebari si raspunsuri. Ea
este insotita de materiale grafice, tablouri, planse etc.
Lectia
5.Lectia mixta, cea mai frecvent intalnita asigura mentinerea interesului elevilor pe intreg
parcursul lectiei.
5. Fixarea cunostintelor noi prin exercitii imediate de intarire a celor invatate, exercitii
aplicative de consolidare a unor algoritmi.
Structura lectiei
Lectia este o succesiune de evenimente externe care, valorificand resursele avute la dispozitie,
conduce la declansarea evenimentelor interne, adica la invatare.
1. Captarea si orientarea atentiei: la clasa I atentia copiilor este atrasa de ilustratiile din
manual, ce devin surse pentru formularea de enunturi simple, descoperirea unor noi
sunete, grupuri de sunete sau a noi cuvinte sub forma de joc. La lectiile de comunicare se
aminteste copiilor tema, o povestire, un tablou, o ilustratie. Atentia elevilor trebuie
mentinuta pe parcursul lectiei, prin procedee adecvate, legate strans de fiecare secventa de
continut, prin varietatea procedeelor, prin alternarea unor forme diferite de activitate
2. Enuntarea scopului si a obiectivelor urmarite, printr-o formulare clara, de regula la
inceput de lectie
3. Reactualizarea structurilor invatate anterior. De exemplu, la o lectie de constructie a
comunicarii (de gramatica) se reiau informatiile din clasele anterioare si se trece la
predarea de noi cunostinte.
4. Prezentarea continutului lectiei
5. Dirijarea invatarii elevilor de catre invatator in efortul de asimilare de noi cunostinte.
Dirijarea poate fi moderata (elevul este indrumat doar pana la un punct) sau minima (cu
recomandari stranse sau limitate)
6. Conexiunea inversa (capacitatea elevilor de a se autoregla)
7. Verificarea si aplicarea rezultatelor (zilnica, periodica, la final de capitol)
8. Corelarea, integrarea si transferul de cunostinte
9. Temele pentru acasa; explicarea lor
Metodele pentru o prezentare rapida, sigura si placuta a lectiei pot fi centrate pe profesor
(expunere, dialog socratic, demonstratie) sau pe elev (discutia cu intreaga clasa ori discutia
panel, jocul de roluri, invatarea in grup, descoperirea, cercetarea, proiectul didactic care
presupune instruirea individualizata si studiul independent.
Obiectivele cadru pentru scris sunt: sa scrie corect litere, silabe si cuvinte, ca exercitii de
invatare sa efectueze exercitii grafice pregatitoare (desenarea, confectionarea modelelor de
litere din diferite materiale, samanifeste interes pentru exprimarea scrisa. Scris-cititul se
intinde pe parcursul clasei I si a II-a. Activitatea de scriere este indisolubil legata de cea de
citire.
Elevii invata mai intai sa delimiteze cuvintele dintr-un enunt, fara a le desparti in silabe si
sunete, reasamblandu-le mai apoi in propozitii. La delimitarea cuvintelor dintr-un enunt cele
mai complicate situatii le prezinta cuvintele compuse care se scriu intr-un singur cuvant sau in
mai multe cuvinte. Un ghid la zi al acestor situatii diferite ale scrierii si citirii in romana il
constituie Indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie, editat de regula sub egida
Academiei Romane. Exemple: binevoitor, deunazi, binecuvantat, binecunoscut, bineinteles
etc. Seria de cuvinte care se scriu legat si despartit: altfel-alt fel, numai-nu mai, odata-o data,
nicicand-nici cand, deloc-de loc, defel-de fel, devreme-de vreme, demult-de mult, decat-de
cat, numaidecat-numai de cat.
Alte exceptii ale transcrierii fonetice a pronuntiei romanesti se datoreaza relatiilor diferite
dintre unele litere sau grupuri de litere si sunetele pe care le reprezinta: ch, gh + e, i redau
sunetul k’, g’ (cheama, chimir, gheata, ghinda), iar literele c, g inainte de e sau i redau
consoanele č, ğ (cer, cine, ger, ginta). Litera x se citeste cs (explozie) sau gz (examen). A si i
redau acelasi sunet in roman sau intelept, ch urmat de e sau i si litera k redau acelasi sunet
(chimic, kilometru), grupul de sunete cs poate fi scris fie prin litera x (expeditie) fie prin cs
(ticsit).
Probleme speciale ridica si pluralul diferit articulat al unor substantive: litere-literele, ginere-
ginerele, iepure-iepurele etc. Scrierea lui e si a urmate de consoanele s, j: grija-grija, masura-
masura, usa-usa etc. Nominativ-acuzativul si vocativul singular al substantivelor si adjectivelor
feminine de declinarea I: usa, uriasa, fruntasa, grija, plaja, sarja. Diftongii ea si ia. Cu ea:
greseala, muresean, orasean, clujean, seama, seara teapan, zeama. Cu ia se scriu: taia, baiat,
alcatuiasca-alcatuiesc, croiasca-croieesc, intemeiaza-intemeiez
Competitia dintre diftongul ie si vocala deschisa e: ecran, epoca, aerodrom, alee, agreez,
efectuez spre deosebire de ieftin, iepure, iesire, baie, claie, odaie, femeie, proiect, statuie,
voie, atribuie, trebuie, treier, miei, miercuri, fier, piept, pierde, vieti etc. Aceleasi problemem
le au : eu, ei, ea, ele, formele verbale este, esti.
O alta dificultate o constituie scrierea corecta a diftongului oa: coada, moara, soare,
cuvioasa, respectuoasa, oaste, oameni, oare. Preobleme in scrierea unor triftongi: iau (suiau,
indoiai), eau (beau, vreau, sleau, miau) scrierea diferita a literelor a si i: la inceput de cuvant,
inclusiv atunci cand el este derivat, se scrie cu i, iar in interior de cuvant cu a.
Consoanele duble, rar intalnite trebuie precizate: acces, accident, succes. Scrierea cu nn:
innegri, innopta, innora (derivate ale unor cuvinte ce incep cu n) si inota, ineca etc
Este necesar ca invatatorul sa depisteze elevii cu tulburari de auz sau de vorbire inca de la
primele ore ale clasei intai. Deficientele de auz pot fi medicale (hipoacuzie-auz slab), fie
culturale, lipsa de exercitiu a uzului fonematic. In primul caz copilul pronunta gresit sunetele
neaccentuate si terminatiile cuvintelor. In al doilea caz el nu diferentiaza consoanele b-p, c-g,
t-d, s-z, s-j etc Uneori diferentierea insuficienta a sunetelor nu se poate remarca in timpul
conversatiei orale, ci in cadrul testelor scrise. Ca defecte de vorbire cele mai frecvente sunt
balbaiala, pelticia, vorbirea repezita sau prea lenta etc.
Un prim model pentru exprimarea orala il ofera invatatorul insusi care trebuie in primele clase
primare sa se exprime cu atentie, corect, clar si tare.
In vederea insusirii scrisului invatatorul are in atentie asezarea corecta in banca a elevului (sa stea
drept, fara a apleca pieptul pe banca, intre piept si banca sa fie o distanta mai mare de 3 cm).
Scaunul sau banca sa nu fie prea inalte, picioarele copilului sa nu atarne, ci sa fie rezemate de
podea; scaunul si banca sa nu fie prea scunde fiindca ingreuneaza circulatia sangelui. Corpul
elelvului trebuie sa fie asezat intr-o pozitie comoda: umerii sa fie tinuti la aceeasi inaltime,
antebratele sa stea pe banca, mana dreapta pentru scris, iar stanga pentru sprijin, coatele nu trebuie
sa atinga corpul, la o distanta de 10-15 cm. Copiii trebuie sa-si fixeze coatele la extremitatea
bancii, mana dreapta putandu-se misca liber de la dreapta la stanga. Capul trebuie tinut in asa fel
incat distanta de la ochi la varful condeiului sa nu fie mai mica de 30 cm. Nerespectarea acestor
reguli duce la deficiente de vedere si afecteaza dezvoltarea corecta a coloanei vertebrale. Tinerea
stiloulului: cu trei degete (mare, mijlociu si aratator), caietul se tine paralel cu muchia bancii,
putin oblic si aplecat spre stanga.
Ciclul Achizitii fundamentale este alcatuit din grupa pregatitoare de la gradinita si din clasele I si a
II-a ale ciclului primar, in timpul carora copiii invata elementele de baza ale principalelor limbaje
conventionale (citit, scris-comunicare orala si scris-calcul aritmetic etc). Ele realizeaza
alfabetizarea initiala a copiilor.
La clasele de inceput de ciclu de invatamant, I, aVa, a IXa, elevii au cele mai grave probleme de
adaptare si cele mai severe esecuri
La clasa I elevul trece de la joc la invatatura, jocul justificandu-si acum prezenta numai ca mod de
adaptare a elevilor la activitatea scolara si insusindu-si atributele unei forme specifice de instruire.
O a treia categorie de masuri de ordin pedagogic este din domeniul tehnologiei didactice, prin
utilizarea aceleliasi durate si structuri a lectiei, folosirea jocului in activitatea de invatare ca mijloc
de relaxare, de destindere dar si ca mod de invatare.
Jocul didactic
Jocul didactic angajeaza in activitatea de cunoastere cele mai importante procese psihice, cele mai
intime operatii ale acestora, avand undeosebir rol formativ si educativ. Prin joc elelvul afla,
descopera noi adevaruri cu un efort intelelctual aparent mic. In timpul jocului elevul nu mai este
doar un spectator la activitatea de invatare, ci imbraca un rol activ care il angajeaza, il implica, il
preocupa si delecteaza totodata. La inceputul ciclului primar jocul este o modalitate de asigurare a
continuitatii intre gradinita si scoala, de usurare a procesului adaptarii copiilor la specificul muncii
scolare, de invatare, deoarece el este un mijloc de prevenire si de inlaturare a oboselii.Jocul are
asadar un rol ludic, de invatare si psihomotor (de inlaturare a oboselii)
Jocuri de pronuntie corecta: Spune mai departe, Jocul silabelor, Completeaza cuvantul, Unde se
afla sunetul?, jocuri de rostire prelungita a unor sunete (a,e,i,o,u,s,z,r, f,v,c,g,s,j, diftongii
ai,au,eu,ea,ia): De-a trenul, Abinele, Cine face asa?, Scara
Locul jocului in structura unei lectii: la sfarsit pentru consolidarea cunostintelor, la inceput pentru
anuntarea subiectului iar uneori in cuprinsul lectiei pentru a-i sublinia principalele momente.
Clasa I. Citirea-lectura
Comunicarea inseamna invatarea concreta, in fuziune, a celor patru deprinderi: receptare si
exprimare orala, receptare si exprimare scrisa. Primul domeniu este cel al formarii capacitatii de
citire-lectura. Cititul si scrisul se invata simultan, lectia de scriere urmeaza, de regula, dupa cea de
citire, in care s-a invatat sunetul nou sau litera de tipar, mica si majuscula. Abecedarul[2] este
mijloc si sursa comuna de invatare a cititului si a alfabetului (a scrisului)
I. Perioada preabecedara
Ea are ca obiectiv introducerea copiilor in atmosfera vietii si activitatii scolare. Invatatorul face
cunoscut inca din prima zi de scoala regimul specific al scolii solicitand: punctualitatea, obligatia
de a invata continuu, grija fata de bunurile comune si personale, spiritul de ordine,
responsabilitatile colective, ridicarea in picioare cand se cere acest lucru, solicitarea permisiunii
de a vorbi etc.
Primele concepte pe care scolarul le afla in aceasta etapa sunt: cartea-volumul, coperta, foaia,
pagina, numerotarea paginii, directiile de orientare in pagina, de la stanga la dreapta si de sus in
jos, citirea ilustratiilor din manual, recunoasterea randurilor orizontale, a coloanelor, a altor
simboluri, punerea scolarilor in situatia de a povesti oral ilustratiile din manual etc
Exercitiile folosite in aceasta etapa pot fi: de ascultare si de confirmare a intelegerii mesajului,
formulari de raspunsuri la intrebarile puse, formularea de intrebari pe seama mesajului ascultat, de
delimitare a cuvintelor in propozitia data, de despartire a cuvintelor in silabe, de dentificare a
sunetelor din structura silabei, de construire a unor texte scurte, de formare a unor cuvinte cu
ajutorul unor silabe date, de pronuntie corecta a sunetelor limbii romane, ex. grafice pregatitoare,
exercitii de scriere corecta a unor semne grafice, de incadrare corecta in pagina.
[2]
Sunt prevazute lectii speciale de separare a propozitiei din vorbire, formarea de propozitii din
doua, trei sau mai multe cuvinte, impartirea propozitiei in cuvinte, separarea cuvintelor in silabe,
familiarizarea elelvilor cu sunetul, separarea lui din silabe ori cuvinte.
Separarea propozitiilor din vorbire se poate face pornind de la o povestire inspirata de ilustratiile
din abecedar. Elevilor li se cere apoi sa construiasca enunturi inteligibile despre fiinte sau obicte
cunoscute si indragite.
Impartirea propozitiilor in cuvinte se face in general fara mari dificultati. Invatatorul poate face
pauze mari intre cuvinte, poate intreba: Cate cuvinte are propozitia?, Care este primul cuvant? Al
doilea? etc
Separarea silabelor din cuvinte este mai dificil de realizat deoarece acestea nu au o semnificatie
de sine statatoare. Despartirea in silabe poate fi insotita de lovirea cu creionul sau rigla in catedra
dupa fiecare silaba, prin bataia din maini, prin marcarea cu o singura deschizatura de gura a
fiecarei silabe, tinerea dosului palmei sub barbie.
Separarea sunetelor din vorbire este un proces dificil si se realizeaza cu ajutorul analizei fonetice.
Se impune o pronuntare si o perceptie auditiva clara a sunetului, se pot folosi onomatopee precum
suieratul locomotivei -uuuu, aaa-ul rostit atunci cand te lovesti ori ooooo-ul mirarii. Se folosesc
termeni cu doua silabe identice: mama, tata, cuvinte monosilabice: mac, tac, ac, sac, rac, poc, cuc
etc
Insusirea cititului este un proces complex care presupune doua etape: invatarea mecanismului
cititului si invatarea instrumentelor muncii cu cartea (familiarizarea cu cartea, formarea
capacitatii de a se orienta intr-un text citit, folosirea cartii ca un mijloc de informare si formare).
In clasa I se realizeaza alfabetizarea, familiarizarea cu sunetele si literele corespunzatoare, citirea
silabelor, a cuvintelor, a propozitiilor si a unor texte inchegate, de mici dimensiuni.
Prin actul citirii structurile grafice se transforma in structuri sonore si mintale cu o anumita
semnificatie.
5.Capacitatea de a citi propozitii si texte inchegate. Stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie
sau fraza si intelegerea sensului acestora reprezinta o activitate complexa si dificila.
Cunoastera de catre elevi a tuturor literelor nu inseamna ca ei stiu sa citeasca deoarece numai
intelegerea sensului celor citite asigura invatarea cititului.
Exercitiile de analiza si sinteza fonetica sunt instrumente de autocontrol a citirii
O problema importanta reprezinta pronuntarea corecta, literara, renuntarea la fonestime locale sau
la cele datorate lipsei de cultura din mediul familial.
Pentru dezvoltarea limbajului oral si pentru familiarizarea elevilor cu tehnicile de citit si de scris
se impune exersarea auzului fonematic, dezvoltarea functiilor aparatului fonator, respectarea
corecta a pauzelor in vorbire, accentuarea corecta a cuvintelor. Calitatea limbii vorbite previne
greselile de scriere ale elevilor. Constientizarea actiunilor ce alcatuiesc deprinderile de vorbire
corecta a cititului si scrisului implica auzul, vazul si memoria.
Exercitii de respiratie verbala: pronuntarea unei propozitii intr-o singura expiratie, exprimarea
cursiva a unui sir de propozitii
Exercitii de gimnastica a organelor vocale atunci cand copiii vorbesc cu capul plecat in fata, cu
buzele imobile sau cu valul palatin prea coborat si limba plasata intr-o pozitie mai anterioara decat
este necesar.
Formarea campului de cititre de o silaba reprezinta atat un scop, cat si un mijloc eficient de
invatare a cititului. Se utilizeaza in acest scop alfabetul mobil In jocurile de transformare a unor
cuvinte, unitatea respectiva de transformare este tot silaba: ma-ma, ra-ma, ma-ra etc
Cititul se invata prin exercitii. Exersarea cititului de catre incepator implica si rostirea celor citite
pentru a le percepe auditiv. Un exercitiu corect al citirii implica trei analizatori angajati in acest
act: vizual, verbo-motor si auditiv. Dupa acumularea de experinta in citire se renunta la ultimii doi
analizatori. Exersarea citirii de catre incepatori se face in functie de: particularitatile psihologice,
perceptia auditiva corecta a sunetelor, a silabelor si a cuvintelor care trec din plan mintal in cel
comportamental.
Orice achizitie devine durabila atunci cand este rodul propriului efort intelectual.
Citirea independenta, la prima vedere, a unei pagini noi din abecedar presupune o pregatire
prealabila complexa, care in esenta ii familiarizeaza pe elevi atat cu sunetul nou invatat, cat si cu
structura fonetica a unor cuvinte. In activitatea de dezvoltare a vorbirii ilustratiile din abecedar si
alte materiale intuitive au un rol important. Dupa o pregatire prealabila, elevii pot efectua
independent prima citire, atat a primelor coloane de cuvinte cat si a textului Activitatea de citire
individualizata are in atentie particularitatile psihologice ale copilului. Citirea independenta este
urmata de controlul tuturor elevilor prin cititul cu voce tare.
Cititul cu voce tare este doar o etapa in procesul invatatii cititului si ocupa locul cel mai important
in activitatea de invatare.
Cititul in gand are cel mai mare randament, fiind folosita atat in activitatea scolara cat si dupa
terminarea ei si presupene excluderea analizatorilor verbo-motori si auditivi, lucru dificil de
realizat la clasa I.
Citirea model a invatatorului este obligatorie si este bine a se realiza dupa ce elevii au luat contact
cu textul respectiv. Elevii trebuie sa dobandeasca in prima perioada a activitatii scolare, o data cu
elementele de baza ale deprinderilor de citire si scriere, instrumente de autocontrol. Pe plan
psihologic aceasta obligatie implica o constientizare a tuturor actiunilor care stau la baza formarii
deprinderii cititului.
Se prezinta o ilustratie in care este infatisat un obiect a carui denumire cuprinde sunetul si litera de
invatat. Invatatorul intreaba: Ce este acesta? Elevul raspunde: Acesta este Invatatorul intreaba din
nou: Ce este ceea ce ai spus tu? Raspuns: Aceasta este o propozitie. Elevii trebuie sa fie
familiarizati cu termenul de propozitie. Elevii repeta in grup sau individual propozitia respectiva,
dupa care se analizeaza: Cate cuvinte are aceasta propozitie?, Care sunt ele in ordine?se rosteste
propozitia in intregime. Se intreaba apoi care este cuvntul ce contine sunetul de invitat, prmul, al
doilea, al treilea? Se pronunta inca o data cuvantul respectuv si se cere identificarea sunetului de
invat (este bine ca acesta sa fie la inceput sau la sfarsit de cuvant). Invatatorul pronunta sunetul
respectiv si explica mecanismele de emitere cu ajutorul gurii, limbii, dintilor. Se solicita elevilor
sa rosteasca sunetul dupa modelul aratat de invatator incercandu-se o studiere repetata a sunetului.
2.Execitii de recunoastere a sunetului. Se spun alte cuvinte ce contin sunetul respectiv in diverse
pozitii cerandu-li-se elevilor sa-l identifice. Separarea si studierea sunetului nou Familiarizarea
elevilor cu semnul sunetului nou invatat, cu litera mica si mare de tipar: Cum se numeste semnul
unui sunet? Litera de cate feluri sunt literele? Mici si mari, de tipar si de mana
3.Etapa studierii literelor de tipar. Se arata literele, din ce elemente grafice sunt formate, se face
comparatie intre litera mica si cea mare. Elevilor li se cere sa formeze cu betigase ori sa le
modeleze din sarma subtire litera mare si mica.
Recunoasterea de catre elevi a literelor aflate pe o plansa sau afis, insotita de pronuntia lor cu voce
tare. Elevii sunt pusi sa recunoasca literele in alfabetare, dupa care li se cere sa deschida
Abecedarul la litera invatata. Se privesc si se comenteaza ilustratiile Se retin propozitii ce contin
cuvinte cu sunetul invatat. Exersarea vorbirii elevilor pe baza comentariilor la ilustratii. E necesar
sa se formuleze propozitii cu cuvinte din coloanele aflate in Abecedar
Se inchid Abecedarele, se foloseste alfabetarul din dotarea fiecarui elev, se formeaza cuvinte si
propozitii simple ce se regasesc in textul din abecedar. Elevii lucreaza independent, se verifica
corectitudinea cuvintelor compuse cu ajutorul alfabetarului. Un elev compune la randul lui pe
stelaj, in fata clasei, cuvinte din alfabetarul mare al clasei.. Se atentioneaza asupra unor reguli de
punctuatie sau ortografice: Cu ce litera se scrie primul cuvant intr-o propozitie?
6.Jocul didactic din manual propune completarea cu sunete ori silabe a unor cuvinte. Copiii sunt
antrenati intr-o competitie castigata de cel care gaseste cele mai multe solutii. Ex: Construiti
cuvinte in care ultima silaba este –le: ale, sale, vale, rele, piele, cale, jale.
Lectia de predare-invatare a sunetului nou si a literei corespunzatoare de tipar are afectata o ora
avand ca moment de varf studierea sunetului nou si asocierea acestuia cu litera de tipar
Lectia de consolidare a celor invatate in lectiile precedente are urmatoarele secvente: ilustratii,
coloane de cuvinte, textul propriu-zis, litera mare de mana care se invata intr-o lectie aparte de
scriere.
Secvente:
1.Dialogul cu elevii in legatura cu continutul ilustratiilor. Ilustratiile sunt o sursa pentru
formularea de propozitii, punandu-se accent pe cuvinte care contin sunetul nou. Se raspunde astfel
cerintelor formulate de obiectivele de formare a capacitatii de comunicare.
2.Coloanele de cuvinte aflate sub ilustatii preced textul si au rolul de a-i pregati pe elevi pentru
citirea textului. Cuvintele din coloane sunt folosite in exercitii de analiza si de sinteza fonetica si
de compunere a cuvintelor din silabele alfabetului decupat.
3. Citirea textului inchegat. In perioada postabecedare se poate realiza lectura pe sarite a textului
Obiectivele operationale ale lectiei: Sa pronunte corect sunetele compuse, Sa indice cu ce litere se
scriu, Sa identifice sunetele invatate in cuvinte, in pozitii diferite, sa alcatuiasca cuvinte si
propozitii care contin sunetele invatate folosind alfabetarele, Sa citeasca independent cuvinte,
propozitii si texte scurte, Sa explice intelesul unui proverb in care se regasesc cuvinte cu sunetele
invatate.
Scrierea la clasa I
Scrisul ramane unul dintre instrumentele fundamentale ale muncii intelectuale, ale culturii umane
in general. El este o activitate complexa si dificila pentru micii scolari deoarece include pe langa
elementele caracteristice cititului si un efort fizic de reproducere a semnelor grafice ale unei limbi.
La noi scrisul este invatat concomitent cu cititul spre deosebire de alte culturi, unde este invatat
dupa citire.
Inca de la 3-5 ani copiii pot invata sa traseseze contururi asemanatoare sau identice cu semnele
grafice ale unor litere. Programa pentru gradinita, grupa pregatitoare, prevede o activitate speciala
in acest scop: educarea comunicarii scrise are ca obiectiv-cadru dezvoltarea capacitatii de
intelegere si transmitere a unor intentii, ganduri, semnificatii mijlocite de limbajul scris. Printre
obiectivele de referinta se afla si acela de utilizare efectiva a instrumentelor necesare folosirii
acestora.
La inceputul clasei I se pot introduce activitati de scriere ale celor mai frecvente elemente grafice
care sa inlesneasca procesul scrierii.
In mai multe tari invatarea incepe la varsta de sase ani., cand elevul ar trebui sa posede
reprezentari spatiale de forma, marime, directie, vecinatate si dispune de maturitatea motrica
pentru coordonarea oculo-manuala a miscarilor pentru efectuarea semnelor grafice. Trebuie sa se
apeleze la exercitii de destindere musculara, pentru supletea bratelor, a pumnului, a articulatiilor
mainii si a degetelor, pentru orientarea in spatiul grafic, perceperea cu precizie si insusirea
reprezentarilor de forma si miscare, exercitii de scriere a elementelor grafice.
Scrisul, ca miscare grafica voluntara, intentionata, este o actiune initial constienta, transformata
intr-o actiune automatizata cu ajutorul unor diverse si numeroase exercitii.
Ca orice deprindere scrisul se invata prin exercitii. El presupune un mare efort intelectual si fizic,
elevii fiind obligati sa asocieze fiecarui sunet litera corespunzatoare, sa stabileasca structura
fonetica a cuvintelor, sa realizeze fiecare element grafic, sa-si coordoneze miscarile mainii in
timpul scrisului pentru a da o forma corecta literelor. La inceputul invatarii scrisului elevii irosesc
multa enenrgie, fac miscari suplimentare, inutile, trecerea de la scrisul lent, nesigur, poticnit la
deprinderea de a scrie rapid si corect este un obiectiv cadru al clasei I si a intregului ciclu primar.
2.Perioada literelor, atunci cand elevii si-au format un gest grafic in masura sa le asigure
realizarea contururilor elementelor grafice si executarea corecta a literelor. Elevii manifesta o
oarecare siguranta in scris fiind preocupasti de realizarea integrala a literelor
3.Etapa scrisului legat corespunde momentului cand se trece la imbinarea literelor in cuvinte si la
recunoasterea elementelor de legatura a literelor. Elevii sunt atenti acum la asezarea corecta a
literelor in rand, respectarea unor dimensiuni, inclinari si distante uniforme. Scrisul corect d.p.d.v.
grafic este insotit de scrisul ortografic si de intelegerea sensului cuvintelor scrise. Se impune ca
scrisul exterior grafic si cel ortografic sa fie asociate si asimilate impreuna.
4.Scrisul rapid este etapa superioara a invatarii si consta in exprimarea corecta a unei idei,
respectarea cerintelor logice si stilistice in formularea acestor idei, intelegerea semnificatiei
fiecarui cuvant
Primele doua etape ale scrisului, cea a elementelor grafice si cea a literelor sunt caracteristice
claselor I si II, etapa scrisului legat clasa a IIIa si cea a scrisului rapid incepe in clasa a IVa
continuand si in clasele ciclului gimnazial.
Ca si in cazul cititului, invatarea scrisului este determinata in foarte mare masura de calitatea
exeercitiilor efectuate de catre fiecare elev. Scrisul ca deprindere este de neconceput fara
participarea totala a fiecarui elev la realizarea lui, deoarece el implica pe langa activitatea
intelelctuala si un efort fizic.
Greseli frecvente in scrisul elevilor: realizarea inversa a conturului unor elemente grafice intregi
sau a elementelor de legatura a cuvintelor, fixarea aleatorie a locului unde trebuie inceput un
element grafic, unde se leaga de altul sau unde se termina
Cauza acestor greseli: insuficienta pregatire teoretica deoarece scrisul este un anumit mod de
aplicare in practica a unor cunostinte, a unor regului. In cazul scrisului este vorba de stabilirea si
aplicarea riguroasa a regulilor tehnice, mai ales a celor grafice de scriere a fiecarui element grafic,
a fiecarei litre si a elementelor de legatura a acestora in cuvinte. Masuri de prevenire a greselilor
de scriere
Elevilor li se arata modelul exterior al noii litere, fie descompuse si unificate pe tabla, pe o
plansa ilustrata pentru a-i sugera noul sunet si litera corespunzatoare.Se pot prezenta modele
simple, decupate din material plastic sau sarma.. Lor li se adlatura si modelele de litere
realizate de invatator in caietele elevilor, la inceput de rand. Invatarea scrierii unei litere se
realizeaza prin efectuarea corecta a elementelor grafice care compun litera respectiva, pe baza
memoriei motrice, prin interiorizarea miscarilor, prin transpunerea in actiune a cunostintelor
primite, a regulilor respective de scriere.
Inainte de realizarea de catre elev a primelor incercari de scriere a noilor elemente grafice sau
a noii litere, trebuie sa aiba loc asimilarea modelului respectiv pe plan mintal, interiorizarea
acelui model. Modelul exterior trebuie transpus in planul activitatii mintale, intelelctuale,
pentru a deveni cu adevarat un instrument durabil de autocontrol. Studierea modelulului noii
litere, pe baza demonstrarii lui, a stabilirii miscarilor prin care se realizeaza inseamna
precizarea punctului de unde se incepe, a sensului urmat in redarea conturului, a felului in
care se realizeaza elementele cele mai dificile si a punctului unde se termina scrierea literei.
Intuirea trebuie insotita de explicatii verbale urmarindu-se continuitatea in scrierea literei
Unele litere se realizeaza dintr-o singura miscare, fara ridicarea stiloului, altele din mai multe
miscari: elevii trabuie sa cunoasca in acest caz locul unde se intrerupe miscarea continua
pentru a realiza semnele diacritice.
Studierea noii litere este o conditie esentiala in pregatirea prealabila a elevilor pentru scris.
Elevii trebuie sa ajunga sa inteleaga faptul ca exersarea scrisului nu inseamna o simpla
reproducere a modelului pe care il au in fata, ci o activitate de aplicare a unor reguli
interiorizate, constientizate, pe baza modelului literei si a demonstrarii miscarilor implicate in
realizarea ei. Eventualele greseli se datoreaza nerespectarii unor regului, ceea ce face ca
indreptarea lor sa presupuna reactualizazrea in mintea elevilor a regulilor respective. Acest
lucru presupune cunoasterea si verbalizarea in prealabil a regulilor grafice de catre elevi.
Invatatorul trebuie sa solicite elevului sa reproduca verbal regulile respective inainte de a
realiza prima incercare de scriere. Este bine ca elevul sa realizeze un prim exemplar cu noul
model numai dupa ce invatatorul s-a convins ca ei stiu sa verbalizezez regulile grafice de
scriere, si cand acest lucru se face pe baza unui suport intuitiv-actional. Pentru coordonarea
miscarilor mainii in vederea realizarii unui contur grafic, sunt utile exercitiile de realizare a
acestui contur, mai intai cu degetul in aer, cu ochii deschisi si inchisi, pe banca, apoi cu
ajutorul instrumentului de scris pe hartie neliniata, de dimensiuni diferite, mai mari decat
spatiile caietelor. Dupa realizarea unui singur exemplar cu noua litera e bine sa se realizezez
un prim control, si daca sunt abateri sa se prezinte explicatii suplimentare pentru actualizarea
acestor regului insotite de demonstratii ale invatatorului sau ale elevilor care au scris corect.
Dupa aceasta prima verificare, elevii mai executa inca doua, trei exemplare cu noua litera,
urmate de un nou control. Numai dupa ce exista certitudinea ca inceputul este bun se poate
continua cu exersarea literei, eventual pe un rand sau doua.
Fiecare incercare de a realiza un nou model al literei este bine sa se faca pe fondul unei
activitati intelectuale atat pe baza modelului exterior, cat si a celui interior, principal
instrument de autocontrol durabil. Coordonarea miscarilor mainii pentru scrierea unei litere se
face prin intermediul modelului interior.
Folosirea caietelor pentru scris la clasa I inca din perioada preabecedara influenteaza
formarea deprinderilor de scris. Caietul este oglinda intregii activitati a elevului, a spiritului
de ordine si a gustului pentru frumos. Calitatea scrisului este data atat de exactitatea grafica a
literelor si a imbinarii acestora in cuvinte, cat si de infatisarea lor generala, dupa asezarea
corecta, estetica a temelor in fiecare pagina, dupa rigurozitatea ordinii asigurate. Folosirea
integrala a caietelor este conditionata de modul cum sunt asezate temele in pagina. O tema
scrisa, chiar daca are ca subiect scrierea unui element grafic oarecare ofera posibilitatea de a
stabili cerinte care tin de: scrierea corecta a titlului, folosirea lineatului, pastrarea unei
distante uniforme de la marginea paginii.
Pentru formarea unor deprinderi corecte de scris este necesara corectarea sistematica a
caietelor, a temelor scrise la scoala sau acasa. E bine sa se foloseasca doua randuri de caiete,
utilizate atat pentru tema acasa cat si pentru cea de la scoala. In acest fel, atunci cand
invatatorul ia un rand de caiete pentru corectat, poate fi folosit celalalt rand. Elevul este
obligat sa asigure aceeasi atentie si scrisului in clasa si celui de acasa.
Corectarea caietelor de catre invatator trebuie sa aiba in atentie nu numai greselile de scriere
corecta, ci si probleme legate de punctuatie, asezare in pagina etc.
Exercitii de scriere
Feluri de scriere: copierea, transcrierea, scrierea dupa dictare, autodictarea. Eficienta exercitiilor
de scriere presupune dozarea si esalonarea la intervale precise de timp astfel incat intreg sistemul
de exercitii sa conduca la realizarea sarcinilor propuse. Esalonarea are in vedere si o frecventa
ritmica a exercitiilor invatate in exercitii. Pentru a consolida literele invatate se apeleaza la
exercitii de tipuri diferite, care sa previna uitarea lor.
Perioada postabecedara
Se pregatesc elevii pentru etapa lecturii explicative, utilizata in receptarea mesajelor scrise in
clasele II-IV prin: citirea integrala a unui text, impartirea lui in scurte unitati (secvente) pentru
a formula ideile ce se desprind si a le intelege mesajul, se explica o serie de cuvinte si de
expresii, se reprodue continutul intreg al textului.
Munca independenta a elevilor in scopul invatarii citirii capata o pondere sporita si forme
distincte. Astfel formele lecturii explicative devin forme de munca independenta. Sarcinile cu
privire la scriere se realizeaza cu ajutorul acelorasi tipuri de exercitii: copiere, dictari,
transcrieri etc.
Scrierea de mana are acum sarcini diferite: scrierea caligrafica, asezarea corecta in pagina,
efectuarea unor exercitii corecte in vederea grabirii ritmului de automatizare a scrierii unor
litere care nu prezinta dificultati dpdv al structurii lor grafice. Programa prevede copierea de
texte scurte (scrierea dupa modele de mana, dupa dictare sau autodictare) precum si
transcrierea (scrierea dupa modele de tipar) a unor fragmente din textele cunoscute.
Lectura ramane o cale importanta de comunicare culturala si in aceasta era informatica, iar
activitatea cu cartea una dintre tehnicile cele mai raspandite. Lectura unei carti ofera
satisfactii aparte: ea reprezinta un prilej de reflectie si de meditatie, indeamna la introspectie,
angajeaza valori formativ-educative ce influenteaza decisiv comportamentul cititorului. Elevii
nu trebuie sa stie doar sa citeasca, ei trebuie sa stie sa invete, sa exploateze lectura.
Obiectivele activitatii cu cartea sunt: 1.insusirea mesajului, a valorilor multiple ale acestuia si
2.initierea elevilor cu instrumente ale muncii cu cartea.
Obiectivele de referinta
Tematica textelor are in vedere pe langa valorile semantice, informative, educative si pe cele
de teorie literara (spre exemplu recunoasterea textului narativ, a celui liric sau a celui
dramatic).
1.Insusirea de catre elevi a mesajului unui text, a valorilor lui cognitive, formativ-educative,
cultural-artistice, stilistice etc.
Calitatile citirii
Conditiile de baza ale citirii: corectitudine, respectarea ritmului propriu vorbirii fiecarui cititor,
constienta (sesizarea sensului celor cititite, intelegerea mesajului unui text), activa (implica si
angajeaza gandirea elevilor, contracareaza atitudinea pasiva, contemplativa), expresiva. Pentru
realizarea unei citiri expresive este necesara respectarea pauzelor gramaticale, logice,
psihologice. Citirea trebuie sa evidentieze accentele logice sau psihologice. Citirea trebuie sa
atribuie o intonatie potrivita continutului citit.
Simpla exersare a actului cititului nu asigura formarea capacitatii elevului de a se orienta intr-
un text daca nu este insotita de intelegerea mesajului unei creatii literare, stiintifice sau de alt
tip.
la clasele primare
Analiza literara, metoda folosita cu deosebire la clasele mari, poate fi utilizata si in clasele
primare cu scopul de a-i pune pe elevi in contact cu cartea. A analiza un text inseamna a-l
diseca, a-i delimita componenetele extragandu-i si valorificandu-i continutul de idei si
sentimente, prin identificarea mijloacelor artistice. La clasele mici analiza literara se
realizeaza cu ajutorul lecturii explicative. Componentele acestei activitati de invatare sunt: 1.
privirea de ansamblu asupra textului printr-o lectura integrala, 2. stabilirea structurii,
componentelor si a fragmentelor acestuia, 3. analiza fiecareia dintre secvente in vederea
precizarii sensului, a intelegerii notiunilor, ideilor si mijloacelor artistice. In aceasta etapa a
lecturii explicative este indicat a utiliza dictionarul. 4. Se formuleaza ideile principale ale
fragmentului discutat cu elevii sub forma unei propozitii sau fraze simple, ori sub forma de
conspect. Suma ideilor principale alcatuiesc rezumatul sau conspectul lecturii respective.
Dupa aceste operatii de analiza a textului se trece la sinteza: 5. lectura independenta, 6.
reproducerea continutului textului pe baza planului ori a conspectului, 7. se revede intregul
text citit.
Conditia esentiala a temelor scrise la citire este de a determina elevii sa exerseze in egala
masura atat scrierea cat si citirea..
1. Lectura integrala a unui text se poate realiza si in mod independent. Numai ca aceasta
activitate trebuie indrumata riguros de catre invatator, obligandu-l pe elev sa respecte fie niste
cerinte formulate anterior, fie sa recepteze explicatii prealabile referioare la mesaj ori la forma
artistica. Este necesar ca invatatorul sa aiba in vedere specificul textului: genul literar, specia,
limbajul artistic utilizat (traditional sau modern) etc.
Textele apartinand genului epic pot fi citite in general integral ca munca independenta,
deoarece mesajul acestora nu ridica probleme foarte mari de intelegere. Altfel stau lucrurile
cu o creatie lirica, deoarece ea transmite in mod direct sentimente si idei ce pot fi receptate
corect numai de catre cititorii inarmati cu acele cunostinte specifice pentru descoperirea
mesajului lor profund, artistic. Este bine ca un text liric sa fie precedat de lectii explicative cu
privire la continutul expresiilor: epitete, comparatii, metafore, personificari s.a.
2. Delimitarea fragmentelor logice ale unui text epic sau liric implica abordari diferentiate.
Unui text epic clasic i se poate identifica structura compozitionala: introducere, cuprins si
incheiere. Pentru acelasi text se poate apela la recunoasterea celor cinci momente ale
subiectului: expozitiune (avand ca puncte de reper: locul si timpul actiunii, personajele
principale), intriga (tema si motivele principalele, personajele cu biografia si rolul in
desfasurarea evenimentelor), desfasurarea evenimentelor (nivele diferite ale naratiunii, sirul
secventelor ce se inlantuie pentru a conduce la cel mai tensionat moment), punctul culminant
(momentul naratiunii ce nu mai permite revenirea la starea initiala a evenimentelor, de la care
urmeaza o lamurire de situatie si care marcheaza ireversibil destinul principalelor personaje)
si deznodamantul (disparitia din naratiune a unor personaje, modificarea comportamentului
prin renuntarea la o serie de valori si principii anterioare etc). Cea mai simpla si in aceeasi
timp esentiala modalitate de determinare a structuii unui text epic il constituie identificarea
ideilor lui principale. In aceasta activitate e bine ca in claa, cu ajutorul invatatorului sa se
efectueze identificarea primelor idei principale pentru ca acasa elevii sa le descopere pe
celelelalte sub forma temei scrise de efectuat.
Pentru textele lirice delimitarea structurii nu mai este relevanta deoarece in cazul acestora nu
mai este vorba de o constructie literara savanta, arhitectonica, ci de un exercitiu artistic
constand in adaptarea unei forme poetice prestabilite la un mesaj adesea emotional, in imagini
proprii universului artistic al unui creator. De exemplu, in cazul unui pastel de Vasile
Alecsandri se evidentiaza entuziasmul in fata spectacolului naturii transmis prin intermediul
unui tablou pictural, de proportii uriase, animat doar in final de prezenta unor vietuitoare.
Figurile artistice la care apeleaza poetul sunt clasice: epitete simple si duble, enumeratii si
repetitii, comparatii, personificari si hiperbole. Intre imaginile preferate de Vasile Alecsandri
sunt cele cromatice (antitetice: alb-negru, culorile curcubeului: albastru, verde, rosu), sonore
si dinamice.
Un pastel eminescian are alte coordonate atat in mesajul sau ideatic si emotionnal cat si in cel
imagistic. Eminescu, spre deosebire de Alecsandri nu se mai manifesta spontan si entuziast in
fata spectacolului naturii: tonalitatea este grava, existentiala, meditativa. Pentru Eminescu
natura este o creatie divina care a imprumutat din atributele vesniciei si armoniei cosmice.
Una dintre formele de ilustrare a frumusetii misterioase a naturii este dialogul (egloga) unor
personaje personificate (codru si poet), ce se raporteaza antitec prin trasaturile lor esentiale.
La Eminescu figurile artistice sunt mai complexe si accentuat individualizatore: antiteza de
constructie si metafora analogica devin cheile de bolta ale descifrarii mesajului liric,
personificarea implicita, simetria la nivel semantic si sintactic s.a.
O poezie contemporana, apartinand spre exemplu Anei Blandiana, nu mai poate fi analizata in
maniera traditionala: descrierile din pastelurile acestei poete au aparenta unui inventar banal
de obiecte comune, exprimarea este neutra, adesea conventionala, imprumutata din inventarul
textelor functionale (proces verbal, epistola, comunicat de radio sau de televiziune). Ceea ce
trebuie descoperit sub aparenta accesibilitate si neutralitate a mesajelor este lectia de viata
morala pe care acestea le implica, placerea autoarei de a trai in armonie si in buna ordine
traditionala, respectul ei pentru viata in general si societate, oameni, in mod particular etc.
6.Citirea selectiva a unor fragmente, a unor pasaje de text pe baza cerintelor formulate fie de
catre invatator , fie de catre elev si citirea pe roluri.
7. Raspunsurile orale sau scrise la intrebarile sau temele formulate la sfarsitul unor texte.
formularea in scris este mai dificila decat formularea orala si reclama mai mult discernamant in
stabirea modului de raspuns. E bine ca la inceput sa se insiste asupra unor raspunsuri scrise
concise, precise si clare, in vreme ce raspunsurile orale se pot dezvolta si capata dimensiuni mai
largi, cu digresiuni explicative si inlantuiri de secvente.
8. Copierea unei anumite parti a textului poate consta in: copiere selectiva, identificarea unor
constructii gramaticale cu expresii intalnite in text, formularea unor idei sintetice.
Lectura in gand
Citirea cu cel mai inalt nivel de independenta este citirea in gand. Ea se invata prin exercitii
efectuate in mod independent. Reproducerea continutului unui text citit reprezinta un mijloc
de asimilare a achizitiilor din carti si de pastrare, valorificare si transfer ale acestora. Citirea in
gand urmeaza dupa analiza textului, dupa cunoasterea lui integrala, dupa valorificarea
sensurilor continutului lui. Citirea in gand este constiena, orientata in sensul invatarii active,
este un exercitiu independent de lucru cu cartea.
Cand citirea in gand se efectueaza in clasa (cu obligatia ca textele sa fie scurte) se verifica
cum elevii desprind ideile principale si determina fragmentele textului citit. Alte sarcini ale
citirii independente sunt: caracterizarea personajelor, retinerea si explicarea unor cuvinte si
expresii noi, desprinderea de norme morale.
Pentru a ajunge la aceleasi rezultate cu toti elevii se poate recurge la lectura cu voce tare, la
orientarea ferma spre intelegerea continutului textului prin folosirea corecta a fiecaruia dintre
componentele lecturii explicative. Elevii invata astfel cum sa lucreze asupra textului, cum sa
realizeze o citire cu inteles, sa reciteasca textul pana cand reusesc sa inteleaga corect mesajul
acestuia.
Pentru dezvoltarea capacitatii de invatare se cere punerea in corespondenta a textului cu alte texte
de acelasi fel, cunoscute fie din lectura lor particulara, fie studiate anterior la clasa. Elevii sunt
solicitati astfel sa faca legaturi intre textele si operele studiate, sa integreze un text intr-un sistem
de idei, sa-si creeze repere in gruparea si clasificarea lor.
Accesibilitatea unui text pe care il citesc scolarii mici este data nu numai de nivelul artistic, de
numarul figurilor de stil, ci si de masura in care problematica acestei creatii se inscrie in sfera de
interese ale copiilor, de felul in care elevii sunt condusi, prin intermediul lecturii explicative, sa-i
inteleaga sensurile. Astfel, accesibilitatea unui text este atat o chestiune de continut, cat si de
metoda.
Lectura explicativa este descoperirea cititorului impatimit in arta de a citi, este o imbinare a
lecturii-citirii cu explicatiile necesare pentru aflarea tainelor cuprinse in creatia literara sau
nonliterara de care te-ai apropiat nu intamplator. Citirea explicativa nu este altceva decat
analiza literara a textelor pe care le citesc elevii din ciclul primar, adaptata capacitatilor
intelectuale specifice. Ea urmareste in egala masura analiza fodului si a formei unui text. Prin
studierea mijloacelor de expresie, deci a formei, se asigura o mai buna intelegere a
semnificatiei continutului.
In abordarea unui text de citire este necesara cunoasterea raportului dintre autor si realitatea
pe care o exprima, a modalitatilor specifice de a infatisa aceasta realitate. Investigarea unui
text literar in ciclul primar necesita raspuns la doua intrebari: Ce exprima, ce infatiseaza
autorul in opera respectiva? Cum, prin ce mijloace exprima acest continut? Componenta
principala a lecturii explicative este analiza textului pe unitati ce presupune cunoasterea
creatiei literare in intimitatea ei, prin descompunerea ei in elementele constitutive si prin
studiul rolului si locului fiecaruia in structura operei.
Textul epic poate fi in proza (poveste, legenda, basm, snoava, schita, nuvela, roman) sau in
versuri (poezia populara de ritual - Plugusorul -, fabula, legenda, balada, basm versificat,
poem epic, ghicitoare). Dupa o prima lectura, repetata pana la insusirea sumara a continutului,
se stabileste ca in textul respectiv se povesteste ceva (o intamplare, o actiune). Se adreseaza
elevilor intrebari de genul: Cine povesteste? (autorul, personajul X), Cine savarseste faptele,
intamplarile povestite de autor? (se numesc personajele individuale sau colective).
In scoala primara se studiaza mai ales textele unde se intampla ceva, cu personaje care
participa la actiune si care sunt redate de catre autorul care poate sau nu sa participe efectiv la
evenimente. Aceste texte ar trebui sa aiba o compozitie canonica, cu o expozitiune realizata
clasic, precizand locul, timpul, personajele principale. In cazul basmului timpul este nedefinit
fiind plasat intr-o epoca indepartata a umanitatii, unde elementul fantastic era solidar cu cele
reale, fapt ce ne obliga sa atentionam elevii asupra acestor aspecte miraculoase si
supranaturale care domina taramul confruntarii dintre Bine si Rau, valori morale
fundamentale in istoria civilizatiilor omenesti.
Pentru identificarea intrigii elevii trebuie sa cunoasca faptul ca ea reprezinta un moment scurt
al subiectului care are rol decisiv in desfasurarea actiunii si uneori asupra deznodamantului.
Intriga este plasta de obicei imediat dupa expozitiune si orienteaza atentia cititorului in
lectura.
Desfasurarea subiectului are doua sau trei secvente (la textele pentru scolarii mici) si cuprinde
digresiuni alcatuite din consideratii morale, descrieri de peisaj sau de personaje, pe care
cititorul mic, interesat doar de actiune, de obicei le omite. De aceea invatatorul trebuie sa
atentioneze asupra aspectelor particulare ale acestor secvente din desfasurarea actiunii,
obligandu-i pe elevi sa le descopere frumusetea.
Receptarea si intelegerea punctului culminat este momentul cel mai captivant pentru orice
cititor, deoarece Binele si Raul se confrunta direct, unul iesind invingator.
O alta cale de analiza a unui text literar are la baza planul simplu si dezvoltat de idei. Dupa
lectura intelgrala si intelegerea continutului unui text dat spre studiu elevii sunt intrebati:
Care este ideea centrala (principala) a textului? Ce alte idei se mai desprind din actiune?
Elevii sunt orientati sa descopere cadrul actiunii (timp, loc, personaje), alte momente
principale, succesiunea de evenimente, momentul culminant si sfarsitul actiunii.
Pentru analiza unui text epic in versuri precum fabula spre exemplu se are in vedere definitia
acestei specii: o creatie in care sunt infatisate aspecte morale negative din societate sau ale
unor indivizi cu ajutorul unpor personaje animaliere analoage (procedeul specific este
alegoria). Se stie ca o fabula este alcatuita din doua secvente de obicei obligatorii: o
intamplare sau un personaj adus in prim-plan pentru a sugera o teza morala sugerata de
sfarsitul intamplarii sau a actiunilor personajului. Copiii sunt atrasi de coincidentele fizice si
de comportament dintre personjul animal si reflectarea lui in galeria de tipuri umane: fricosul,
curajosul, lasul, tradatorul, plangaciosul, etc.
Naratiunile cu continut istoric
Elevii iau cunostinta prin intermediul unor texte literare cu unele dintre cele mai semnificative
momente din istoria milenara a poporului roman. Cu ajutorul acestora ei inteleg reprezentari
si notiuni istorice, descopera cronologii (epoci, perioade, milenii sau secole), aspecte de viata
sociala, de organizare sociala si politica ajungand sa sesizeze interdependentele dintre
fenomenele ce au avut si au loc in societate. In ciclul primar functia educativa a cunostintelor
de istorie are prioritate in fata celei informative, iar formarea unor reprezentari si notiuni
istorice este determinata de existenta unui fond afectiv corespunzator.
Textele de istorie cultiva sentimentul patriotic, atasamentul fata de valorile perene ale
neamului, inteles ca familie, limba materna, comunitate locala etc. In clasele mici, aproape
intotdeauna creatiile pe teme istorice apartin genului epic sau dramatic: in Scrisoarea III,
poetul Mihai Eminescu imagineaza confruntarea dintre domnitorul Tarii Romanesti, Mircea
cel Batran si sultanul Bazaid atat sub forma dialogului imaginar dintre doi conducatori de
popoare si de armate, modele recognoscibile in istoria umanitatii, unul devotat neamului si
tarii lui, celalalt lacom de glorie si marire personala, cat si sub forma confruntarii militare
dintre armatele lor pe campul de lupta. Elevii descopera ca pentru un popor mic, fara realizari
deosebite, lupta directa si jertfa de sine ii permite sa ceara conditii mai putin umilitoare
ocupantului puternic
Spre exemplu, legendele istorice propun interpretari miraculoase asupra genezei unui popor
(legenda intemeierii statului moldonenesc in urma vanatorii lui Dragos pe valea Moldovei,
unde s-a confruntat cu un bour), a unei familii ai carei membri s-au remarcat in istorie
(Basarabestii, Movilestii, Cantacuzinii), a unei ctitorii de referinta pentru spiritualitatea unei
comunitati (legenda Manastirii Argesului). Ele impletesc informatiile istorice cu imagini
literare specifice miraculosului crestin. Invatatorul are obligatia sa-i ajute pe scolarii clasei a
II-a sa se bucure de ineditul subiectului evocat si sa-i aprecieze ingeniozitatea artistica: o
legenda consacra un subiect ce ilustreaza caracteristici morale ale unui popor sau aspecte
geografice ale unui peisaj. Asadar intelegerea mesajului unei legende istorice presupune
faptul ca ea exprima o experienta seculara a unui popor, distincta de experientele de viata ale
altor popoare. Lectura ei presupune intelegerea corecta a cuvintelor si a expresiilor ei
particulare, o povestire emotionanta care sa pregateasca mintile si sufletele copiilor pentru o
asemenea traire. Povestirea invatatorului anticipa lectura propriu-zisa a legendei si ea trebuie
sa cuprinda cuvinte si expresii intalnite in cuprinsul ei. De asemenea lectura unei legende
trebuie efectuata in mai multe randuri, integral si pe fragmente.
Unul dintre parintii legendelor istorice, culte, din literatura romana este D. Bolintineanu.
Legendele sale au o structura epica specifica, fiind alcatuite dintr-unul sau mai multe tablouri care
se dezvolta in jurul unui discurs amplu, retoric, cu o incheiere senina. Cea de pe urma noapte a
lui Mihai Viteazul, poemul care inaugureaza ciclul de Legende istorice din 1865 este alcatuit din
doua tablouri, autorul impunand o structura formala, imprumutata din balada romantica
europeana.
Ca un glob de aur luna stralucea Luna varsa raze dulci si Cei ce rabda jugul s-a trai
argintoase; mai vor,
Si pe-o vale verde ostile
dormea; Austrul le sufla coamele Merita sa-l poarte spre
pletoase; rusinea lor!
Dar pe-un varf de munte sta
Mihai la masa Capitanii toarna prin pahare Sufletul lor nu e mai presus
vin de fierul
Si pe dalba-i mana fruntea lui se
lasa. Si in sanatatea lui Mihai Ce le-ncinge bratul, iau de
inchin. martur cerul!
Sta in capul mesei, intre
capitani Dar Mihai se scoala si le Dar romanul nu va campuri
multumeste fara flori,
Si recheama dulce tinerii sai
ani. Si luand paharul astfel le Zile lungi si triste fara
vorbeste: sarbatori.
Viata noastra trece ca suava
roua — Nu va urez viata, Astfel e vulturul ce pe piscuri
capitanii mei! zboara:
Cand speranta dulce ne surade
noua. Dimpotriva, moarte, iata Aripile taie-i, ca ar vrea sa
ce va cei!Ce e viata moara!
Astfel asta data viata lor cura; noastra in sclavie oare?
Astfel e romanul si roman
Cugetele triste nu-i mai turbura; Noapte fara stele, ziua fara sunt eu
soare.
Si sub jugul barbar nu plec
capul meu.
Poetul imagineaza un cadru nocturn, de calm si frumusete, unde luna stralucea ca un glob de aur
si isi varsa razele dulci si argintoase peste varful de munte unde Mihai se afla impreuna cu
capitanii sai. Peisajul il indeamna pe domnitorul, aflat intr-un moment de cumpana a vietii, la
reverie, la meditatie melancolica asupra rostului vietii traita ca suava roua. Al doilea tablou al
legendei contrasteaza cu linistea de la inceputul poemului: el cuprinzand toastul lui Mihai in
sanatatea capitanilor lui. Alcatuit din sentinte lapidare, mesajul domnitorului catre colaboratorii
lui militari corespunde unui codul patriotic, medieval, imaginat de poet. Miezul acestui cod al
onoarei militare medievale era axat pe libertatea individuala, ce includea si pe cea colectiva,
nationala: Ce e viata noastra in sclavie oare? Noapte fara stele, ziua fara soare. Domnitorul
ilustra astfel o optiune personala care definea si diferentia pe membrii unei colectivitati: Cei ce
rabda jugul si-a trai mai vor/ Merita sa-l poarte spre rusinea lor. El ajungea la concluzia ca orice
om este marcat de etnia careia ii apartine: Astfel e romanul si roman sunt eu/ Si sub jugul barbar
nu plec capul meu.
Observatie. In noua Constitutie europeana, la care vor adera si romanii in curand, se stipuleaza ca
valori morale: respectul demnitatii umane, al libertatii, al democratiei, al egalitatii, a statului de
drept, al dreptului omului. In cadrul competentelor Uniunii se specifica faptul ca in afara celor
exclusive si ale celor impartasite, exsita si cele de sprijin derivate din cultura, educatia, sportul si
protectia drepturilor civile ale fiecarui popor. Aceasta delimitare a competentelor permite sa
credem ca valoriel istoriei nationale ale poporului nostru raman in continuare valabile pentru
traitorii acestor meleaguri.
Elevii au istoria ca disciplina distincta abia in clasa a IV-a, asa ca trecerea de la textul istoric
preponderent artistic, la cel documentar stiintific se face gradual, astfel incat elevii mici sa
parcurga in mod treptat drumul de la poveste si miraculos legendar la document si intelegere
rationala a faptelor istoriei, acceptand ca istoria este o carte de capatai a unei natiunii, ca ea
reflecta trecutul pentru a intelege si modela mai atent prezentul si viitorul. Este bine ca textele
cu continut istoric sa fie insotite si de materiale ilustrative diverse: de la fotografii sau desene
la diapozitive sau filme artistice.
Textele lirice cu continut istoric exprima in mod direct sentimentele si gandurile autorului prin
intermediul imaginilor artistice. De exemplu Limba noastra de Alexe Mateevici. Analiza unui
astfel de text presupune o serie de momente, ca spre exemplu: Cine este cel care isi exprima
direct mesajul liric (poetul, eroul)?, Ce sentimente ilustreaza (dragoste, admiratie, dispret)?
Cui se adreseaza (cititorului,viitorimii)?. Pentru analiza detaliata a fiecarei strofe se identifica
procedee si imagini artistice, se desprind mesaje secundare, se recompun in mai multe
enunturi continutulde idei si sentimente al poeziei. Se cere elevilor sa numeasca alte texte
lirice invatate sau citite in cadrul lecturilor particulare.
Printre salata O ascund mai bine, Pe-o frunza de nuc. La noi in camara.
Chiar si in dulceata.
Este mai simplu sa comunici si sa receptezi anumite informatii decat sa formezi atitudini
morale. Pentru ca informatia morala sa devina comportament ea trebuie traita emotional.
Cultivarea sentimentelor morale nu este doar o problema de continut, ci si de ordin
metodologic (prin utilizarea ilustratiilor, a lecturii explicative, a exemplului moral), deoarece
procesul formarii sentimentelor este diferit de cel al formarii notiunilor stiintifice.
Sentimentele au un caracter electiv; ele sunt orientate spre persoane, fapte, evenimente,
obiecte etc. Ele nu se schimba de la o zi la alta si nu pot fi stapanite asa de usor. Daca
invatatorul poate formula anumite cerinte in scopul realizarii unor sarcini didactice,
sentimentele nu pot fi declansate la comanda, nu se poate cere sau impune elevilor sa iubeasca
tara intr-un anumit moment stabilit, sa admire anumite persoane, fapte, evenimente, locuri etc.
Programele pentru formarea capacitatii de lectura-citre prevad intre altele, ca tematica textelor
sa reflecte universul copilariei si valorile proprii acesteia. Studierea textului trebuie sa aiba in
vedere citirea corecta, fluenta si expresiva, explicarea cuvintelor si rezolvarea problemelor de
vocabular. In afara ilustratiilor din manuale, lectura explicativa ofera ambianta afectiva
pentru cultivarea sentimentelor morale. Frumusetile patriei ilustrate in pasteluri sau descrieri
cu caracter geografic, portretul unui erou legendar al istoriei sau al culturii noastre pot modela
atitudini morale pozitive.
Exemplul moral este o metoda ce ajuta la cultivarea in sufletul copiilor de atitudini pozitive,
spre exemplu: eroii crestinatatii si martirii credintei stramosesti, eroii istoriei (Mircea cel
Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul etc), viata unor mari creatori (Mihai Eminescu,
George Enescu, Ciprian Porumbescu, Traian Vuia) sau a unor personalitati politice din epoca
moderna a statului roman.
In ciclul primar elevii si-au format capacitatea de a se orienta intr-un text scris . Ei si-au insusit
tehnica muncii cu cartea si si-au format gustul pentru lectura, ce ar trebui sa devina un prieten
nedespartit toata viata. Lectura expresiei tiparite (carti, reviste, ziare, publicatii, mesajele prin
internet) reprezintra una dintre cele mai raspandite si intense activitati ale omului modern..
Programele actuale de limba si literatura romana nu mai contin liste bibliografice obligatorii sau
facultative, lasand selectarea textelor pentru citit la latitudinea autorilor de manuale si chiar la cea
a invatatorilor. La clasa I lectura este dublata fie de lectura pe banda magnetica sau video. de
ilustratii sau benzi desenate cu scene din povesti. La clasa a II-a obiectivul principal il reprezinta
intelegerea mesajului textelor insistandu-se asupra aspectelor lexicale si stilistice ale textului citit.
Succesul activitatii de citire este asigurat de intelegerea de catre elevi prin efort propriu a
mesajului celor citite. Literatura asigura latura estetica a educatiei, elevii descoperind prin
intermediul ei un tezaur imens de informatii, de experiente, de modele, de emotii si sentimente.
Prin lectura elevii isi formeaza capacitatea de a surprinde, de a descoperi continuturi si forme ale
realitatii, exprimate intr-o multitudine de modalitati de expresie, de a le asocia unele cu altele.
Lectura stimuleaza interesul pentru cunoastere, capacitatea de selectie, de asociere a
semnificatiilor multiple ale realitatii.
Elevul familiarizat cu mesajul unui text ii intelege sensul figurat, caracterul metaforic (entropic)
specific, el stapanind acum cunostinte primare de teorie literara, ce il ajuta sa deosebeasca o
poezie de un proza artistica sau nonartistica, un text literar de unul stiintific. Programele prevad
exercitii de identificare a elementelor descriptive intr-o naratiune, exercitii de identificare a
dialogului intr-o povestire, exercitii de recunoastere si de prezentare sumara a trasaturilor fizice si
sufletesti ale personajelor, exercitii de discutare a textelor citite in functie de personaje (cine?),
timp si spatiu (unde?, cand?), modul de derulare a evenimentelor (cum?).
Indrumarea elevilor la biblioteca scolii si oferirea de exemple referitoare la modul cum pot sa
solicite o carte, invatarea modului cum se intocmeste o fisa de lectura.
Semnificatia reala a unui mesaj depinde inainte de toate de functia care predomina in
momentul comunicarii. Nu exista functii exclusive, doar functii dominante.
3. Destinatarul da nastere functiei conative, in care limbajul este utilizat pentru a-l determina
pe destinatar sa adopte un anumit comportament. Limbajul puterii, al ordinii este exprimat
prin modul imperativ.
6. Codul, ca forma sub care se prezinta mesajul asigura cadrul de adecvare al informatiei
transmise cu cea inteleasa de receptor, indeplineste o functie metalingvistica, ce verifica daca
este utilizat corespunzator.
Orice comunicare este privita ca un act creativ ce anticipeaza stari viitoare si produce mutatii
asupra normelor si conventiilor sociale
Teoria invatarii considera ca relatia dintre stimul si raspuns ofera cheia invatarii si
comunicarii, fiind un act evident si masurabil. El stabileste o relatie cu mediul,
comportamentul da un raspuns determinat de orice stimul si are consecinte menite a reduce
tensiunea, a reveni la starea de echilibru, de normalitate, armonizand relatia dintre subiect si
mediu. Transmitatorul se raporteaza la receptor fie instrumental, pentru a obtine un raspuns si
un efect planificat si previzibil, fie din necesitate. Receptorul utilizeaza mesajul din
convingere sau din constrangere.
Teoria congruentei sustine ca atunci cand exista echilibru cognitiv, participantii se opun
schimbarii, iar cand echilibrul se schimba ei tind sa restabileasca starea initiala. Conform
acestei teorii, comunicarea restabileste starea de echilibru pana in momentul cand apar noi
informatii ce perturbeaza starea sistemului.
Teoria interactiunii simbolice: prin comunicarea inter si intra personala, alaturi de contactul
cu obiectele semnificative ale contextului social, subiectul isi dezvaluie o imagine coerenta
despre sine si despre ceilalti, compatibila cu perceptia pe care o au altii despre el. In general,
comunicarea dintre indivizi si societate este, in mare parte, imprevizibila, raspunsurile
continand elemente de creativitate si libertate. Receptand mesaje, individul transmite propriile
mesaje si realizeaza o comunicare intre lumea exterioara si cea launtrica.
Teoria fenomenologica apreciaza ca fiecare individ traieste experienta unei lumi-viata pe care
o considera reala si pe care incearca sa o inteleaga printr-un fond de cunostinte dobandit prin
experienta. Rezulta astfel un univers individual, energizat si orientat de propria sfera
motivationala, in care un loc central il ocupa interesul propriu. In functie de acest cadru,
anumite mesaje prezinta relevanta sau se pierd in zona de fond. Comunicam pentru a ne
atinge idealuri viitoare ce au ca teren de manifestare viata sociala.
Concluzie
Indiferent de natura teoriei ce defineste comunicarea, ea presupune: sa fim receptati (auziti
sau cititi), sa fim intelesi, sa fim acceptati, sa provocam o reactie (schimbare de
comportament sau de atitudine). Succesul comunicarii se rezuma la sase intrebari:
1. De ce comunic? (Care este scopul meu real de a scrie sau de a vorbi? Ce sper eu sa
realizez? Schimbare de atitudine? Schimbare de opinie? Care este scopul meu? Sa informez?
Sa influentez? Sa conving? Sa fraternizez cu cineva? Sa fac o conversatie? ).
2. Cine? (interlocutorul). Cine este cu precizie receptorul meu? Ce fel de persoana este? Ce
personalitate are? Educatie? Varsta? Statut social? Cum va reactiona la continutul mesajului
meu? Ce stie despre continutul mesajului meu? Mult ? Putin? Nimic? Mai mult sau mai putin
ca mine?
3-4. Unde si cand? Locul si contextul. Unde va fi interlocutorul cand va primi mesajul meu?
In birou sau in apropierea unui alt obiect interesant? Ce elemente ale mesajului meu sunt
cunoscute, astfel incat va fi nevoie sa-i reamintesc faptele? In ce moment soseste mesajul
meu? Pot raspunde la o problema ridicata de interlocutorul meu etc.? Ce relatie am eu cu
ascultarorul? Atmosfera este incarcata sau colocviala?
5-6. Ce? Cum? Ce vreau sa spun? Ce sper? Ce doreste interlocutorul? Ce informatii pot
omite? Ce informatii pot da pentru fi clar, concis, amabil, constructiv, corect, complet? Cum
voi comunica mesajul meu? In cuvinte? In imagini? In cuvinte sau imagini? Ce cuvinte? Ce
imagini? Ce mod de comunicare va fi mai apreciat? Cum voi organiza informatiile pe care
vreau sa le transmit?
Ascultarea
Principalul mijloc de comunicare este limba vorbita. Fiecare popor isi are codurile lingvistice
proprii ce reflecta ideile, mentalitatile, viziunea asupra lumii asumate de o comunitate.
Bogatia limbajului unei persoane este dovada profunzimii ei culturale. Viata noastra launtrica
nu poate exista fara limbajul interior.
Limbajul non verbal ar cuprinde apropape un milion de semne si semnale. Din totalul
mesajelor, aproximativ 7 sunt verbale (numai cuvinte), 38 % sunt vocale (incluzand
tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55% sunt mesaje nonverbale. De
asemenea 35% din comunicare revine comportamentului verbal iar limbajul trupului detine
65%. Sensurile emotionale elementare -bucurie, surpriza, manie, frica- sunt stabile si capata
forme stereotipe. Sensurile emotionale complexe -ipocrizie, viclenie, zambet afirmativ- sunt
dependente de coduri culturale, de traditii si educatie. Paralimbajul exprima forme
comportamentale utilizate prin transmiterea de semnificatii fara a utiliza sisteme lingvistice de
semne. 87% dintre informatiile mediului sunt preluate de ochi. Modul de a te aseza pe scaun,
de a manca evidentiaza un stil national. Gesturile mainilor si ale bratelor au o semnificatie
comuncationala: strangerea brutala a mainii inseamna agresivitate, cea moale dovedeste
slabiciune de caracter, frecarea mainilor dezvaluie o atitudine negativa, mana intinsa cu palma
in jos exprima o pozitie dominatoare, agresiva. Minciuna este insotita de ducerea mainilor in
fata - nas, ochi, gura, urechi. Utilizarea mainii ca suport pentru cap denota plictiseala.
Impletirea bratelor sau a picioarelor semnifica nevoia de protectie, pe fondul unui climat ostil,
insecurizat.
Gestica obiectiveaza starea noastra psihica launtrica. S-a constat ca persoanele ce incruciseaza
bratele si picioarelel asimileaza cu 38% mai putine informatii. Cele care sprijinite in scaun
incruciseaza picioarele afiseaza un refuz nedorit. In culturile europene, australiene si
neozeenlandeze, incrucisarea picioarelor dovedeste o atitudine nervoasa. Distanta dintre
parteneri in timpul comunicarii are semnificatii: pentru o atmosfera intima, de prietenie, de
sinceritate distanta optima este de 15 - 40 cm. Pentru clarificarea statutelor sociale, distanta
optima este de la 46 cm pana la 122 cm. In activitatea publica, spatiul dintre emitator si
receptor trebuie sa fie de peste 3,60 m.
Comunicarea mass-media
In cultura moderna se remarca un stoc de elemente care se transforma in produse culturale
prin mass-media ajungand catre un segment comunitar, catre o plaja de consumatori. In cazul
comunicarii de masa, actorii nu sunt indivizii, ci colectivitatile. Stilurile de exprimare ale
creatiilor artistice sunt proprii fiecarei culturi si nu pot fi intelese decat atunci cand sunt
cercetate tipurile de public, de receptori cuprinsi intr-un context etnobiografic. Comunicarea
de masa cuprinde colectivitati bine organizate, depasind diversitatea auditorului. Mijloacele
de comunicare in masa sunt adecvate publicului receptor ce uneste persoane extrem de
variate, cu interese diferite. Mass-media creeaza o anumita structura a asteptarilor publicului
si produce transformari calitative asupra audientei. Prin ea receptorii primesc informatii
selectate conform propriilor nevoi. Comunicatorii si mesajele sunt selectati cu scopul de a
satisface nevoile comunicative ale unei audiente. Prin selectarea si orientarea stirilor publicate
editorii isi asuma urmatoarele obiective: influentarea prin plasarea stirilor (la inceput, mijloc
sau sfarsit de program sau pagina), influentarea prin titluri (ele stabilind dispozitia si sistemul
de valori al articolului), prin alegerea evenimentelor (utilizarea unor cuvinte ce discrediteaza
sau cresc prestigiul unei persoane), prin selectia fotografiilor, prin explicatiile ce insotesc
fotografiile, utilizarea editorialelor pentru distorsionarea faptelor.
Intreaga activitate mass-media este una de productie de piata si in plan secund una de
comunicare. In comunicarea de masa se disting trei sisteme separate: societatea ca sursa,
comuncatorii de masa, societatea ca audienta.
Elevii invata mai bine cand sunt implicati in grupuri mici de conversatie si in sarcini de
conversatie construite pe contexte naturale si autentice. Lucrul in grupe restranse incurajeaza
exprimarea ideilor, a opiniilor sia sentimentelor, creeaza un cadru relativ confortabil de
comunicare, astfel incat elevii sunt pus in situatia de a-si intelege propriile ganduri si pe celel
ale celorlalti, permite sprijin in completarea activitatilor desfasurate in cooperare.
Profesorul poate facilita activitatea prin alcatuirea grupelor, astfel incat elelvii sa lucreze pe
rand, cu cat mai multi colegi, intervenind pentru a sprijini si redirectiona activitatea, daca e
nevoie, folosind comunicarea in cadrul grupelor ca metoda curenta de invatare-
Povestirea
Raportarea
Incurajarea elevilor pentru a pune intrebari si ajutarea lor pentru a gasi singuri raspunsul,
printr-o activitate de cercetare
asigurarea unor situatii autentice de comunicare orala, prin utilizarea conversatiei, a povestirii,
a cititului cu voce tare, a jocului de rol si a prezentarii orale
ghidarea si incurajarea elevilor pentru a gasi singuri raspunsuri la intrebari, a argumenta si a-si
exprima ideile
relevarea faptului ca exprimarea orala, schimbul de idei merita sa fie exersate, ajutandu-i pe
elevi sa se descurce in diverse situatii de comunicare
sa se exprime clar
sa faca asocieri
sa intelelaga felul in care oamenii folosesc limbajul pentru a obtine ceea ce doresc
Modul in care vorbitorul tine cont de reactiile auditorului sau daca aceste reactii afecteaza
prestatia vorbitorului
Factorii ce determina relatia vorbitorului cu audienta
Felul in care elevul impartaseste altora propriile descoperiri sau semne de intrebare
Comentariile sale facute despre propria exprimare orala, notate in jurnalul elevului sau in
chestionare de evaluare
In societatea contemporana sunt necesari specialisti culti si inteligenti care sa faca fata
provocarilor zilnice ale vietii si societatii. Evaluarea masoara capacitatile cultivate elevilor
prin studiul limbii si literaturii romane cuantificand capacitatea de adaptare (readaptare) la
situatiile de viata de zi cu zi. Aceasta presupune capacitatea de transfer a informatiilor si de
folosire a acestora in situatii noi, de corelare si de integrare a informatiilor in sisteme noi,
capacitatea de aplicare a celor invatate, capacitatea de a invata cu mijloace proprii.
Prin obiectul limba si literatura romana elevii isi dezvolta capacitatea de exprimare orala
(stiu sa formuleze sau sa reproduca intr-o exprimare libera mesaje, stiu sa integreze achizitiile
noi de vocabular in enunturi proprii), capacitatea de receptare a mesajelor scrise (stiu sa
identifice ideile principale dintr-un text narativ, stiu sa distinga si sa interpreteze secventele
descriptive de cele dialogate, au capacitatea de a intelege mesajul unei lecturi in functie de
specificul exprimarii), capcitatea de exprimare scrisa (se exprima corect in scris, clar si lizibil
in scris, aplica regulile de ortografie si de punctuatie, adapteaze in scris orice mesaj). Aceste
capacitati sunt reflectate de obiectivele-cadru ale disciplinei limba si literatura romana
specificate in Programa. Evaluarea masoara capacitatea elevului de a gandi creator,
capacitatea de a gasi solutiii si idei pe cale independenta, prin efort propriu.
Strategii de evaluare
Standardele curriculare de performanta (SCP) intra in structura programei scolare si
reprezinta un ansamblu de norme ce reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma unui
produs si documentul in care sunt ele consemnate. In activitatea de invatamant ele indica
rezultatele actului invatarii. Standardele de performanta sunt un sistem unitar de performante
pe care trebuie sa le atinga toti elevii la sfarsitul unei etape de scolaritate. De aceea, ele sunt
principalele criterii de evaluare ce arata nivelul performantelor obtinute in actul invatarii. Ele
au un caracter normativ indicand atitudini, comportamente, nivel de cunostinte etc.
Exemplu:
Obiectiv de referinta: sa identifice ideile principale dintr-un text narativ citit, sa identifice
secventele descriptive si pe cele dialogate dintr-un text narativ etc;
foarte bine: daca elevul identifica componentele structurale ale textului narativ (titlul,
autorul, textul propriu-zis), delimiteaza textul in fragmentele logice, identifica si
redacteaza ideile principale dintr-un fragment, formuleaza si redacteaza corect dpdv
gramatical, al ortografiei si al punctuatiei ideile principale, scrie ingrijit planul de idei;
bine: daca elevul identifica secventele structurale ale textului narativ, delimiteaza textul in
fragmente logice cu ajutorul minim al invatatorului, identifica informatia esentiala -
mesajul dintr-un fragment logic, cu ajutorul minim al invatatorului, formuleaza si
redacteaza ideile principale corect dpdv gramatical, ortografic si al punctuatiei, scrie
planul de idei lizibil si ingrijit;
suficient: daca elevul identifica secventele structurale ale textului narativ cu mici ezitari
(ajutor minim din partea invatatorului), delimiteaza textul in fragmente logice cu ajutorul
invatatorului (prin intrebari), identifica informatia esentiala – mesajul dintr-un fragment
logic numai cu ajutorul invatatorului (Cine? Ce face?, explicatii suplimentare), formuleaza
si redacteaza ideile principale, partial corect dpdv al esentializarii informatiei - mesajului
si cu unele greseli gramaticale, ortografice si ⁄ sau de punctuatie, transmite planul simplu
de idei, partial lizibil si ingrijit.
In cazul in care o capacitate are un grad mai mare de complexitate si presupune parcurgerea
mai multor lectii, evaluarea se face prin mai multe probe (orale, scrise sau practice) ce
testeaza anumite componente formulate in descriptorii de performanta Calificativele
consemnate in catalog si in carnetul de elev sunt rezultatul catorva evaluari partiale. Ele se
consemneaza si intr-un caiet special al profesorului in vederea acordarii calificativului final.
Forme de evaluare
Formele, metodele si procedeele de examinare pot fi: probe orale, scrise, practice etc.,
analiza produselor (rezultatelor) activitatii elevilor (caiete de teme, fise de munca
independenta, lucrari de control, produse ale activitatii lor practice etc). La ele se adauga
constatarile rezultate din observarea curenta a comportamentului elevilor in timpul lectiilor
descoperindu-le interesul lor pentru studiu, modul activ sau pasiv de participare la invatare,
modul cum isi indeplinesc obligatiile de elev etc.
1. Evaluarea prin probe orale presupune respectarea unor cerinte: durata examinarii in functie
de varsta si particularitatile individuale ale elevilor, frecventa (ritmicitatea acestora),
angajarea efortului intelectual al tuturor elevilor nu doar a celor desemnati sa raspunda,
extinderea verificarii de la informatia bazata doar pe memorie la capacitatea de transfer, de
operare cu achizitiile invatate pentru aflarea unor date noi, necunoscute (problematizarea).
Obiectivitatea evaluarii rezultatelor unor probe orale poate fi influentata de gradul diferit de
dificultate al intrebarilor, de la un elev la altul, variatia starii de afectivitate a examinatorului,
a comportamentului acestuia, variatia comportamentului de examinator la educatori diferiti
(atitudine de calm si bunavointa sau de nerabdare, irascibiltate, indiferenta, lipsa de
intelegere, incurajatoare sau inhibitoare). Examinarea orala are un grad inalt de variatie de la
un examinator la altul. Ea se face prin sondaj si ofera posibilitarea de a cunoaste modul in
care elevii realizeaza performantele cerute. Evaluarea orala consuma mult timp.
2. Evaluarea prin probe scrise se realizeaza prin: probe scrise de control curent
(extemporale), cu intrebari din lectia curenta si dureaza 15-20 de minute; lucrari de control la
sfarsitul unui capitol folosite in conditiile evaluarii continue, lucrari scrise semestriale,
pregatite prin lectii speciale de recapitulare, de sinteza. Evaluarea scrisa este preferata pentru
ca asigura anonimatul autorilor lucrarilor, permite evaluarea simultana a tuturor elevilor pe
acelasi continut, o individualizare in ceea ce priveste ritmul raspunsurilor. Intre limitele
evaluarii scrise: nu permite corectare imediata a greselilor, nu face posibila ajutorarea elevilor
cu intrebari suplimentare, sporeste gradul de aleatoriu in evaluarea rezultatelor (raspunsuri
copiate sau puse la intamplare). Probele scrise la nivelul fiecarui capitol indica profesorului
performantele elevilor in procesul invatarii si face posibila corectarea unor cunostinte
insuficient asimilate.
autonotarea controlata (propunerea de nota o face chiar elevul examinat, ea fiind revazuta
si definitivata de profesor, eventual prin consultarea si celorlalti elevi),
autocorectarea sau corectarea lucrarilor de catre colegi (prin schimb de lucrari) efectuate
in cadrul evaluarii formative, prin aplicarea probelor pe secvente mici. Chiar si fara a se
nota, delimitarea raspunsurilor corecte de cele necorespunzatoare si, in consecinta, a starii
de reusita, de starea de esec, ofera elevilor repere convingatoare pentru aprecierea
performantelor obtinute,
notarea reciproca realizata de grupuri de elevi, prin rotatie, sub indrumarea profesorului.
Evaluarea randamentului scolar este o conditie pentru orice decizie luata corect si confera
activitatii didactice o eficienta sporita.
Proiectarea didactica are in vedere relatia dintre finalitatile educatiei, continutul acesteia
precum si natura proiectului de activitate (anual, semestrial, unitate de invatare, lectie). Ea se
realizeaza din perspectiva relatiei continut⁄obiective. Proiectarea didactica precizeaza
scopurile generale si obiectivele de referinta, activitatile de invatare pentru realizarea acestor
obiective precum si continuturile invatarii. Formularea obiectivelor operationale pentru
fiecare lectie este de competenta dascalului.
Fiecare lectie (unitate de invitare) are un scop propriu, un obiectiv central. Scopul lectiei,
obiectivele ei operationale, se formuleaza de catre profesor.
A operationaliza inseamna a efectua doua operatii absolut diferite: desprinderea unor scopuri
concrete si transpunerea lor in actiunea de invatare propriu-zisa. Obiectivele operationale se
exprima simplu, in termeni de comportament observabil, sub forma unor propozitii in care se
regasesc verbe specifice precum: a citi, a enunta, a scrie, a descrie, a analiza, a compara, a
corela, a demonstra, a explica, a combina, a transforma, a aplica etc. Pentru conceperea
corecta a obiectivelor operationale trebuie cunoscute obiectivele cadru si cele de referinta,
continuturile invatarii din programele scolare, manuale sau alte surse de informare.
Scopul: dezvoltarea capacitatii elevului de a citi corect, expresiv, extragerea cuvintelor al caror sens nu il intelege, gasirea sensul opus al unor
cuvinte, sesiarea si exprimarea starii sufletesti a autorului textului, reconstituirea portretelor personajelor principale, utilizarea expresiilor
artistice ale autorului in caracterizarea eroului, distingerea elementelor de portret moral si pe cele de ordin fizic, exersarea tehnicii
memorarii versurilor pe unitati logice, dezvaluirea atitudinii altor nepoti fata de bunicii lor etc.
Scopul: elevul sa dea definitia conceptului studiat, sa il recunoasca in analiza gramaticala, sa ofere alte exemple similare sau complementare,
etc.
Asadar, dupa ce sunt identificate scopurile lectiei se proiecteaza lectia in unitatea ei avandu-se in vedere diferitele tipuri de invatare: receptiv-
reproductiva (de cunoastere), cognitiva (intelegere), operationala (de aplicare, de analiza si de sinteza) si creativa (de evaluare).
Se adopta apoi tipul de interactiune didactica al profesorului:
expozitiv (profesorul expune continutul iar elevii recepteaza), expunere imbinata cu dialog cu demonstratii si cu alte activitati,
dialogat in forme ca dialog frontal clasic (intrebarile dirijeaza proceselel de cunoastere ale elelvilor), dialog liber (dezbateri),
Proiectarea activitatii didactice poate fi dpdv al duratei: anuala, semestriala, a sistemelor de lectii.
Lectia este un act de creatiei didactica a profesorului, expresie a harului, experientei si
cunostintelor sale pedagogice ce depasesc adesea cadrul normativ al unei proiectari anticipative.
Cu toate acestea daascalul are obligatia sa isi proiecteze riguros, continuu si personal activitatea in
clasa intocmindu-si planificarile.
Unele proiecte de lectie au aspectul unor scenarii unde se deruleaza filmul lectiei: obiective
concrete, metode, procedee si mijloace de invatamant, tehnici si instrumente de evaluare. O
asemenea maniera detaliaza secventele de continut.
lectiei procedee)
2. Un alt tip de proiect este cel centrat deopotriva pe continut si pe actiune (comportament), atat
pe activitatea profesorului cat si pe cea a elevului, totul axat pe demersul lor comun. El poate
cuprinde urmatoarele coloane:
Abecedarul