IDEALUL DEMOCRATIC.

DREPTURILE OMULUI

"Unde încep de fapt drepturile universale ale omului? În locuri banale,

aproape de casă – atât deaproape și atât de banale încât nu pot fi văzute pe nicio
hartă a lumii. Ele fac parte din cotidianul fiecărei persoane în parte: cartierul în
care locuiește; școala sau liceul unde învață; fabrica, ferma sau biroul unde
lucrează. Sunt locurile unde orice bărbat, femeie și copil speră să se bucure de
egalitate în fața justiției, șanse egale și demnitate în măsură egală, fără
discriminare. Sunt locurile unde drepturile trebuie să capete însemnătate pentru a
avea însemnătate pretutindeni. Dacă cetățenii nu se preocupă să respecte aceste
drepturi în locurile din jurul lor, vom încerca în zadar să realizăm progrese în
lumea largă.”- Eleanor Roosevelt, „In Our Hands” („Depinde de noi”, discurs
pronunțat în 1958 cu ocazia celei de-azecea aniversări a Declarației Universale a
Drepturilor Omului)

Privita de-a lungul istoriei, guvernarea democratica este considerata tot mai
mult o forma "fireasca" de guvernare, datorita numarului mare de tari care au
adoptat acest sistem de guvernare. Termenul de democratie, inteles ca putere a
poporului, are atat semnificatia unui regim politic, cat si pe cea de ideal, de
principiu sau finalitate politic.

Drepturile omului sunt drepturi și libertăți fundamentale de care trebuie să

se bucure toate ființele umane, indiferent de naționalitatea, sexul, originea
națională sau etnică, rasa, religia, orientarea sexuală sau limba lor ori de alte
caracteristici ale acestora. Printre drepturile omului se numără drepturile civile și
politice, cum ar fi dreptul la viață, la libertate și la libertatea de exprimare,
drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul de a participa la viața
culturală, dreptul la hrană, dreptul la muncă și dreptul la educație. Drepturile
omului sunt apărate și garantate de legislația și tratatele naționale și
internaționale. (Definiție elaborată de Amnestyy AnterNational, 2015).

Evoluţia drepturilor omului este descrisă în literatura de specialitate prin

trei "generaţii". Prima generaţie de drepturi a cuprins drepturile civile şi politice,
de exemplu dreptul la viaţă, dreptul la asociere, dreptul la judecată dreaptă,
libertatea de expresie, dreptul de participare la viaţa politică a societăţii şi aşa mai
departe. Drepturile civile se referă la garantarea integrităţii fizice şi morale, cele
juridice - de obicei clasificate ca "drepturi civile"- protejează indivizii în relaţia cu
sistemul legislativ şi politic, iar drepturile politice reglementează participarea la
viaţa socială ( dreptul la vot, dreptul de a se înscrie într-un partid politic, dreptul la
asociere liberă şi de a participa la întruniri, libertatea de expresie şi accesul la
informaţii).

A doua generaţie de drepturi a inclus drepturile sociale, economice şi

culturale - spre exemplu, dreptul la o viaţă decentă, dreptul a muncă, dreptul la
sănătate şi la educaţie, dreptul de a se asocia într-un sindicat. Valoarea
fundamentală care a stat la baza celei de-a doua generaţii a fost egalitatea:
accesul egal la servicii, oportunităţi sociale şi economice echivalente. Drepturile
sociale promovează participarea deplină la viaţa socială: dreptul laeducaţie,
dreptul de a avea o familie, dreptul de a petrece timpul liber, dreptul la
sănătate,dreptul la non-discriminare. Drepturile economice se referă la
standardele de viaţă, ca premisă a demnităţii şi libertăţii umane: dreptul la muncă,
la locuinţă, la asigurări sociale. Drepturile culturale cuprind dreptul de a participa
liber la viaţa culturală a comunităţii,dreptul la educaţie, drepturi referitoare la
păstrare a identităţii culturale.

A treia generaţie de drepturi (solidaritatea) promovează o categorie nouă de

drepturi,aflate încă în curs de recunoaştere: drepturile "colective" ale societăţii
sau ale persoanelor.Acestea au apărut ca urmare a dezastrelor ecologice, a
războaielor şi sărăciei, fenomene care au atras atenţia omenirii asupra dreptului la
dezvoltare, la pace sau la un mediu sănătos, la asistenţă umanitară.

Drepturile fundamentale ale cetăţeanului sau drepturile omului au

constituit prin esenţa lor o valoare în sine, recunoscută cu nuanţări şi conţinut
diferit în evoluţia societăţii omeneşti de la origine până astăzi. Modul în care au
fost recunoscute, apreciate şi reglementate drepturile cetăţeanului, precum şi
teoriile care au argumentat existenţa lor într-un cadru instituţionalizat este
reflectat de cultură, inclusiv de cultura juridică. Valorile apărate şi apreciate la un
moment dat sunt dovada gândirii valorizatoare, axiologice şi sistemice a societăţii
respective. De asemenea, ele sunt mărturia scopului, finalităţii urmărite de
majoritate, de societate, precum şi dovada indirectă, implicită, a metodelor care
au dus la obţinerea lor.

Din punctul meu de vedere, drepturile fundamentale ca drepturi

subiective, în sensul ca aparţin individului, sunt drepturi naturale, adica acele
elemente care concura la perpetuarea şic onservarea în condiţii optime a vieþii
socio-umane, elemente care sunt exprimate prin:“nevoi” în domeniul biologic,
“interese” în domeniul economico-politic, “drepturi” îndomeniul juridic, “valori” în
domeniul filosofic.Ideea statului de drept nu aparţine unui individ, grup sau popor,
nu aparţine unui anumit spaţiu, ci este o manifestare înscrisa în natura fiinţei
umane. Dar statul de drept nueste un dat, ea se cucereste pas cu pas şi se
pastreaza la cote înalte prin eforturi deosebite, prin munca, prin perfecţionare
continua individuala şi colectiva, cu credinta în om.

Surse bibliografice:

· Dicționarul juridic

· https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omului#Drepturile_omului_
%C3%AEn_viziunea_Uniunii_Europene

· http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf

· Damian, Sorin Dan, “Libertatea religioasă în Uniunea Europeană. Cadrul

legislativ”, Editura „Ars Docendi”, București, România, 2012

· Manualul Drepturilor Omului editat de către APADOR-CH

· Totul despre drepturile omului II - O scurtă istorie a drepturilor omului I, 25

iulie 2014, Master Fp România, Adevăru

· Totul despre drepturile omului III - O scurtă istorie a drepturilor omului II,
11 august 2014, Master Fp România, Adevărul