ADJECTIVUL V

Definiţie: Partea de vorbire flexibilă care indică însuşiri ale obiectelor şi se acorda în gen şi numar cu
substantivul determinat.
Topică: De regulă se aşază după substantive (sunt postpuse),
Felul
I.După terminaţii:
1. Variabile – care îşi modifică forma în funcţie de gen şi număr:
Ex. 4 forme: bun, bună, buni , bune
3 forme: lung,lungă, lungi,
2 forme: mare, mari
2. Invariabile – care nu îşi modifică forma: maro, vernal, crem, bej, cumsecade, feroce, atroce, rapace,
precoce etc.
II. După alcătuire:
simple: bun, rău; compuse: cumsecade, tehnico-ştiinţific, galben-auriu

III. După provenienţă:

propriu-zise: mic, mare, uşor
participiale (provenite din verbe la participiu): cartea citită - cărţi citite

Gradele de comparaţie
Pozitiv: frumos.
Comparativ
- de superioritate: mai frumos
- de egalitate: tot aşa de bun, la fel de frumos.
- de inferioritate: mai puţin frumos.
Superlativ
 relativ:
- de superioritate: cel mai frumos.
- de inferioritate: cel mai puţin bun
 absolut:
- de superioritate: foarte frumos.
- de inferioritate: foarte puţin frumos.
Obs.! Superlativul absolut se poate forma şi cu ajutorul unor cuvinte precum: grozav, nemaipomenit,
neînchipuit, însoţite de prepoziţia de (grozav de frumos.)

Unele adjective nu au grade de comparaţie, pentru că:

La origine, în limba latină, sunt comparative sau superlative: anterior, posterior, superior, inferior,
maxim, minim, exterior, interior, extrem, optim, suprem, ultim.
Exprimă însuşiri care prin natura lor nu permit comparaţia: colosal, complet, gigantic, groaznic, mort,
oral, perfect, principal, unic, uraiş, veşnic.

FUNCŢIE SINTACTICĂ

Atribut adjectival: Ferestre amorţite se deschid (G. Topârceanu)

Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară
„ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.”
 ARTICOLUL DEMONSTRATIV [ADJECTIVAL] – proclitic
N – Ac cel bun cea bună cei buni cele bune

D–G celuibun bune

celei buni
celor bune
celor