Inceputul: Hei, noi suntem Ilinca, Andreea si Teo ,ne numim „escape” si ne aflam in Buzau,

un oras indepartat de Iasi si, daca va ganditi ca nu stiti nimic despre el, ei bine va inselati,
pentru ca vedeti o parte din el zilnic: Iata( casa de pe bancnota de 10 lei este o casa din
Chiojdu, un sat din imprejurimi). Buzaul este un oras relativ mic, in c are intalnesti surprize la
tot pasul, un loc din care nu mai vrei sa pleci, plin de blocuri pe care te poti urca, just for fun,
in care

Andreea: In anul 1987 se inaugureaza bazinul olimpic, in fata caruia ma aflu acum. Acesta
este cel mai reprezentativ loc al copilariei mele deoarece aici mi-am petrecut mare parte din
aceasta perioada. Inca de la 5 ani mami m-a dus la cursurile de inot. La inceput imi era frica
de apa, antrenoarea era cam dura si nu imi placea sa vin aici(mama ma poate aproba). Vorbele
ei ma urmaresc chiar si acum:”Andreea hai la inot, haide la bazin, miscarea iti face bine!”.
Totul a fost un cosmar pana cand am intalnit si alte persoane care im impartaseau
sentimentele, ne-am imprietenit si am format o echipa. Imi amintesc cu nostalgie de primele
competitii, primele emotii ce nu ma lasau sa dorm noaptea, primele incurajari ale parintilor:
„Haide, avem incredere in tine, stim ca poti!”. Am facut inot pana in clasa a4a, cand temele au
dat navala peste mine si nu am mai avut suficient timp de antrenamente zilnice. Cele mai
interesante mi se par aceste scari impunatoare de la intrare( cand eram mica imi imaginam ca
sunt treptele unui palat si ca sunt o printesa). De fiecare data cand vin aici, parca simt stropii
de apa si aud vocea ei, fiind invaluita de acel miros insuportabil de clor. Sunt sigura ca stiti
despre ce vorbesc. Acum, ca am terminat cu asta, Ilinca va prezenta Atlantisul, o alta surpriza
a orasului.

Ilinca: Acesta este Atlantisul. Este deschis tot sezonul de vară, dar suntem în octombrie și, din
păcate, nu putem intra. Vedeți semnul acela cu “câine rău ” ? Da, și eu credeam că e o glumă.
Până într-o frumoasă zi de iarnă când am încercat să traversez lacul înghețat până la Atlantis
și era să nu mai ajung întreagă acasă. *intervenție Teo, zi ceva de câine* Ca un super erou de
pe marile ecrane, Atlantis își schimbă identitatea : ziua este una din cele 2 piscine din Buzău
(pentru că avem un oraș foarte mare). Piscina este mică, dar atmosfera compensează. Noaptea,
în schimb, Atlantis este.. ei bine, club. Sunt suuuper multe evenimente aici în fiecare vineri și
sâmbătă : noiseheads, tripzout, spumă show, balkanic. Și dacă n-aveți bani de o tură prin
Vamă vara viitoare, veniți la Buzău și bucurați-vă de-o Noapte ca-n Vamă (cam singurul
eveniment unde pun muzică bună). Poate că în alte orașe sunt cluburi mai mari, dar în Atlantis
poți să-ți iei cartofi prăjiți în con la 6 lei. Știți ce bine merg la 2 noaptea dacă ai băut prea
multă.. Cola ? Da, era super fun până să sune lumea asta absurdă de la blocurile alăturate ( la
care eu NU stau ) și au trebuit să dea muzica mai încet. Dar și acum e !! E ca un rite of
passage în Buzău, nu-s persoane 16+ care să nu fi fost măcar o dată, de curiozitate, în
Atlantis. Mmm..ce-ar mai fi ? Aici am eu spectacolele de dans din vară, și l-am avut și pe
primul prin clasa a 4-a. Sfat : uitați-vă la meteo înainte să organizați un spectacol în aer liber (
pentru că Atlantis nu este acoperit), sau o să ajungeți ca noi să dansați pe o ploaie torențială
( fără exagerare, a dat piscina pe afară) Acum o să-I dau legătura colegului meu Teo, care ne
va conduce spre Amfiteatru.
Teodor: Acum ne indreptam catre amfiteatru. Si iata-ne! Ne aflam pe scena pe care in fiecare
vara, joi si vinery, sunt proiectate filme romanesti. Acest loc a fost construit odata cu parcul,
adica prin 1968, cu ajutorul voluntarilor buzoieni.

Lumea se strange in aceste seri, in ciuda faptului ca se lasa racoare, iar tantarii isi fac aparitia.
Atmosfera devine relaxanta, soarele isi ascunde ultimele raze, iar filmul incepe sa ruleze.

Dupa film raman de obicei cei tineri. Cerul constituie un tablou superb, iar daca nu sunt nori
(cum se intampla mai mereu vara) se pot observa toate stelele si constelatiile. Aici am invatat
cum sa identific steaua nordului, carul mare, carul mic. Cele mai misto seri sunt cele cu luna
plina. E demential! Ma strangeam cu prietenii si spuneam povesti, iar broastele si vantul ne
erau singurii martori.

Aici se mai sustin spectacole, concerte, piese de teatru si neoficial se fac diverse repetitii. Dar
ce-i cu atata liniste acolo?! De curiozitate, voi aveti vreun amfiteatru? Si care a fost ultimul
film proiectat pe care l-ati vazut? Eu unul am incheiat vara cu ,,Un etaj mai jos”. A fost
ultimul film, difuzat la sfarsitul lui august. Mi-aduc aminte ca am fost cu niste prieteni, iar
dupa film am ramas sa admiram luna care se reflecta in lac. Era si o bufnita pe undeva, o
auzeam, am incercat sa o vedem dar n-am reusit.

Acest loc e misto indiferent de anotimp. Toamna este perfecta pentru poze, iarna ne strangem
aici. Vedeti dealul acela? De acolo ne dam cu saniile sau pornim cate o bataie cu bulgari…
daca e destul de frig, lacul ingheata si devine automat patinoar.

Acum sunteti gata sa aflati un secret despre acest amfiteatru? Nu stiu cat de secret va mai fii,
dar in spatele scenei se afla niste scari super misto care coboara direct in lac. Nu am inteles
niciodata scopul construirii lor, dar tot imi plac. Obisnuiesc sa stau pe ele, cu picioarele foarte
aproape de apa, si sa admir luciul lacului, ascult vantul care adie prin blanda salcie, privesc
pestii. Uneori mai vin la pescuit aici; e un loc destul de bun, dar repet, nu stie chiar toata
lumea de el.

Final: Și cam atât am avut noi de spus despre Parcul Tineretului, o parte destul de importantă
a Buzăului. Să știți că oricât am spune noi glume despre Buzău, ne e tare drag de orașul
nostru. E micuț, dar noi aici am copilărit și îl știm pe de rost. Cu ocazia asta, l-am mai
redescoperit și noi, pentru că, trecând pe langă locurile acestea în fiecare zi, ni se par
monotone. Oricât v-am prezenta obiectivele astea mai interesante, esența Buzăului constă,
pentru noi cel puțin, în scurtăturile știute doar de noi, în locurile unde am văzut răsăritul cu
prietenii pentru prima oară, în fața blocului unde ieșeam cu cheia legată de gât, în
McDonald’s ul din centru unde ne-am petrecut jumătate din viață, în H&M ul de unde ne
luăm toate hainele, în parcurile de care ne-am săturat dar ne totuși drag, în spatele blocului
unde ne întâlneam pe ascuns cu crush-ul,în cafeaua la un leu de la Codlea, în străzile unde
hoinărim de 16 ani încoace, în mall-ul micuț unde i-am căutat cadou vreunui prieten 5 ore, în
patinoarul de care suntem super-mândri și unde e cea mai bună ciocolată caldă, în mirosul de
popcorn de la cinema-ul de pe platou.