Sunteți pe pagina 1din 5

Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat "Aleco Russo”


Facultatea de Știință ale Educație , Psihologie și Arte

Referant pe tema:
“Particularităţile societăţii moldovenești”
Realizat de studenta anul III
Grupa PP31R
Buzdugan Carolina

Profesor : Neagu Gheorghe

Balți 2020
De-a lungul istoriei sociologii, savanţi s-au întrebat : „ Ce reprezintă societatea? ” „ Cum
este cuputinţă instituirea şi conservarea ordinii sociale? ”Distingându-se de restul lumii
animale prin capacitatea sa cognitivă, prin uzajul raţiunii, omuleste produsul şi creatorul
corpului social, adică al acelui complex de elemente şi procese careregizează interacţiunile
dintre indivizi, grupuri şi comunităţi.Incontestabil, omul trăieşte în comunitate cu semenii
săi; nu există elemente care să probeze că elar fi fost vreodată ( în zorii istorie sale ca
specie ) un singuratic . Dar care este „ motivul ” vieţiiîn comun? Răspunsurile la această
întrebare s-au structurat în jurul a două ipoteze principale :1.a) prin natura sa, omul este o
fiinţă socială; nefiind autosuficient, omul posedă un„ instinct social ” care îl conduce la
cooperarea ( fie ea şi conflictuală ) cu ceilalţi indiviziai speciei sale ;2.b) cealaltă ipoteză
pleacă de la premisa că nu există o înclinaţie naturală pentru viaţăsocială; societatea este
produsul unui acord ( contract ) intervenit între oamenii care,iniţial, au fost egali şi liberi
( nelegaţi de nici o normă socială ); imposibilitatea de a-şiconserva viaţa şi proprietatea în
absenţa regulilor de comportament şi a unei autorităţicare să arbitreze conflictele şi să
garanteze protejarea dreptului fiecăruia i-a determinat peoameni să renunţe la libertatea lor
absolută din starea naturalăşi să creeze societateacivilă.

Societatea moldovenească este caracterizată de o evoluție continuă.Acest fapt îl putem


observa, comparînd societatea preindustrială cu societatea de astăzi.Ca de exemplu,în
societatea preindustrială care mai este numită și tradițională ,condiția de bază a dezvoltării o
constituie agricultura ,iar instituțiile social fundamentale erau biserica și armata ,deasemenea
societatea de astăzi este caracterizată printr-o dezvoltare mare în agricultură,dar acum există
diverse mașini tehnice prin intermediul cărora se prelucrează terenurile agricole.Acest fapt
nu este de observat și în societatea preindustrială,majoritatea terenurilor agricole se prelucrau
manual.Instituțiile fundamentale din societatea moldovenească actuală se deosebesc complet
de instituțiine din societatea preindustrială,prin ceea că există un număr mult mai voluminos
de instituții,ca de exmplu: primării,ministere,oficii guvernamentale,organizații industriale și
multe altele.În societatea preindustrială armata constituia instituția fundamentală din cauza
neînțelegerilor dintre țări și ea servea drept putere pentru acapararea unor teritorii sau pentru
apărarea teritoriului statal.Deasemenea armata servea pentru acapararea anumitor teritorii
,din motive economice și a poziției geografice favorabile pentru dezvolatrea
negoțului.Aceste caracteristici nu se observă în societatea actuală.În cazul societății
preindustriale libertatea individului era înăbușită,acest fapt nu este observabil și în societatea
moldovenească actuală.

Societatea moldovenească are diverse tangențe cu socitatea industrială.Societatea industrială


se caracterizează prin producția mașinizată,printr-un sistem de comunicații dezvoltat și
mobilitate socială intensă.În cadrul societății actuale și a celei industriale se îmbină raţional
libertatea şi interesul individului cu normele şi valorile socio-culturale.Societatea actuală și
cea industrială sînt caracterizate de anumite principii de bază și acestea sînt urmatoarele:

- Proprietatea privată ca bază a creşterii economice, libertăţii personale şi asigurării ordinii


sociale.
- Businessul ca forţa motrice a progresului social.

- Managerismul – ca formă de conducere

- Democraţia pluralistă, care asigură consensul politic.

- Corporatismul ca formă supranaţională de dezvoltare a societăţii.

Procesul formării elitei politice în decursul timpului istoric a ocupat unul din locurile
prioritare în cercetările politice. De aceea, studierea etapelor formării statului, reformelor
politice şi economice sunt imposibile în el, în izolarea de la studierea şi analiza clasei
conducătoare. În cele mai dese cazuri, în state (Republica Moldova nu este o excepţie)
reformele se realizează predominant „de sus” (de către elita politică), de aceea elita
conducătoare acţionează în calitate de subiect politic principal, care joacă rolul-cheie în
procesul elaborării, adoptării şi realizării deciziilor strategice de stat.

Într-o situaţie analogică s-a pomenit şi Republica Moldova. Formarea elitei politice aici a
avut loc conform aceleiaşi scheme, ca la marea majoritate a fostelor ţări sovietice, dar,
desigur, luând în considerare specificul regional. Nu putem să trecem cu vederea şi faptul că
pe măsura atenuării instituţiilor centrale ale puterii în Uniunea Sovietică şi RSS
Moldovenească, se observa tendinţa puterii centrifugale, a cărei putere motrice a devenit
nomenclatura de partid şi de stat, întocmit în cadrul „înaintării cadrelor indigene” ale
aparatului de stat. Posibilitatea transformării puterii politice, controlată de centrul unional, pe
scară largă, puterea politică şi economică, care nu răspundea în faţa nimănui, a devenit
motivul determinat de nomenclatura naţională de partid la adoptarea deciziilor cu privire la
mişcarea pentru independenţă

Reieşind din cele expuse mai sus, se poate spune, că elita politică a Republicii Moldova
independente s-a format la fel ca şi elita politică a unei serii de state post-sovietice.
Principala caracteristică unificatoare a devenit transformarea nomenclaturii sovietice de
partid, de stat cu recrutarea unui şir de grupuri social-active. Schimbările în structura elitei
politice s-a desemnat considerabil „în ultimii ani, mai ales după evenimentele din 2009 [3,
p.107], atunci când Partidul Comunist din Moldova, care a condus timp de opt ani, în frunte
cu V.Voronin şi-a pierdut puterea. Analizând transformarea dată, putem determina, în primul
rând, un şir de cauze condiţional-istorice, economice, politice şi, în al doilea rând,
particularităţile parcursului său, care a devenit bază pentru geneza ulterioară a elitei politice a
Republicii Moldova, actuală până în ziua de azi: - elita politică din nou formată a Moldovei a
încercat la prima etapă a funcţionării sale să menţină un anumit „consens moderat”, care se
exprima în conservarea anumitor particularităţi ale fostului sistem, inclusiv controlul de stat
asupra economiei, modelul centralizat al conducerii de stat şi altele [5, p.7]. - Iniţial elita
politică din Republica Moldova reprezenta prin sine un grup unit (la etapa proclamării
independenţei). Dar, practic imediat după destrămarea Uniunii Sovietice în Republica
Moldova au început procesele de fragmentare a elitei, iar premisa de bază a disociaţiei nu
sunt contradicţiile ideologice sau atitudinile politice, dar lupta permanentă pentru putere,
care aduce la un detriment faţă de „eforturile cu privire la dezvoltarea statului conform
principiilor şi valorilor democratice”[9, p.101]. Fragmentarea dată a fost în mare parte
condiţionată de factorii subiectivi, printre care un loc prioritar ocupă relaţiile interpersonale
dintre conducătorii ale unor şi altor grupuri de elită

Despre problemele cu care se confruntă societatea moldovenească se scrie şi se vorbeşte


destul de mult

1)Intoleranţa
Societatea moldovenească este profund marcată de intoleranţă. Majoritatea moldovenilor nu
tolerează alte puncte de vedere şi nici alt mod de a fi sau de a gîndi.

2) Lipsa de cultură politică


Ca şi multe alte state aflate în dezvoltare, în Moldova nu există cultură politică. Lipsa
acesteia se expune asupra tuturor proceselor importante din societate şi le marchează decisiv,
în sens negativ.

3) Incosecvenţa
Moldovenii sînt incosecvenţi în tot ceea ce fac. Astăzi, moldovenii pot fi cei mai inveteraţi
adepţi ai integrării europene, iar mîine – ai integrării în structurile euro-asiatice. Iar această
incosecvenţă se transpune şi la nivel politic, ceea ce, la rîndul său, determină o oscilare
permanentă a ţării între două lumi diferite, o incertitudine totală care împiedică ţara să se
mişte într-o direcţie clar stabilită şi cu paşi siguri.

4) Naivitatea
Moldovenii sînt foarte naivi. Eu au încredere în oricine le propune o viaţă mai bună –
începînd de la politicieni şi terminînd cu traficanţii de carne vie. Moldovenii cred oricui şi,
chiar şi atunci cînd se „ard”, oricum nu devin mai puţin creduli. Această naivitate înnăscută
transformă moldovenii într-o societate a potenţialelor victime sau chiar a masochiştilor.
Mulţi ajung să se complacă în postura de victimă în care ajung datorită naivităţii lor
exagerate.

5) Invidia
Moldovenii sînt invidioşi şi acest lucru a devenit deja o axiomă, reflectată inclusiv la nivel
de bancuri. Cît face numai următorul banc: Se zice că un om a decedat şi a nimerit în iad.
Dracii au decis să-i facă o mică excursie. Ajung la un cazan enorm cu capac şi omul întreabă:
„Ce e în interior”. „Acolo sînt nişte evrei. Am fost nevoiţi să le punem un capac căci ei tot
timpul găsesc posibilitate să ajungă sus şi, cum ajunge unul acolo, imediat îi scoate pe toţi
ceilalţi”, îi răspunseră dracii. Merg mai departe şi ajung la un cazan fără capac. „Dar aici ce
este?”. Dracii i-au răspuns: „Aici sînt moldovenii. Nici nu trebuie măcar să le punem capac,
căci la ei cum ajunge unul mai sus, ceilalţi imediat îl trag de picioare în jos”.

6) Lenea
Destrămarea Uniunii Sovietice şi deschiderea frontierelor i-a ajutat pe moldoveni să
înţeleagă că ei nici pe departe nu sînt cei mai harnici oameni din lume, după cum credeau
anterior. Mai mult chiar, moldovenii au înţeles că de fapt ei sînt unii dintre cei mai leneşi. De
acest lucru s-au putut convinge toţi acei care au vizitat ţările din Occident şi au putut să
compare cum se munceşte acolo şi cum se munceşte la noi. Apropo, moldovenii noştri care
muncesc peste hotare sînt la fel de gospodari ca şi occidentalii. Nu se ştie de ce însă nu
înţeleg că la fel de harnici şi responsabili trebuie să fie şi la ei acasă, nu doar în alte ţări.

7) Lăcomia
Moldovenii sînt lacomi din fire. Cu cît mai mult îi oferi unui moldovean, cu atît îi cresc
poftele, dar şi certitudinea că trebuie doar să ceară că imediat i se va da. Moldovenii
niciodată nu pun problema cît valorează efortul lor şi ce posibilităţi are cel care-l plăteşte.
Moldovenii niciodată nu se vor gîndi că prosperarea celui ce-i plăteşte este o garanţie a
viitorului lor. Mînaţi de lăcomie, iar voi ruina pe oricine şi, ca lăcustele, vor trece la
următoarea victimă.

8) Incapacitatea de a se manifesta ca un tot unic


Societatea moldovenească este una dintre cele mai dezbinate din lume. Scindarea are loc în
baza a practic fiecărui criteriu: politic, etnic, religios, teritorial etc. Uneori, se creează
impresia că moldovenii chiar se simt bine atunci cînd sînt scindaţi şi, dacă nu ar exista
probleme care să-i separe, oricum le-ar inventa. Dar, atîta timp cît este scindată, societatea
moldovenească nu se va putea dezvolta în baza regulilor caracteristice unei societăţi
moderne.

9) Dorinţa de a trăi bine fără a face nici un efort


De multe ori, moldovenii se plîng că o duc rău, pe cînd în alte ţări lumea trăieşte bine. Şi
niciodată moldovenii nu se întreabă dar care este preţul plătit de cei de peste hotare pentru
viaţa bună pe care o au. În primul rînd, aceştia-şi plătesc cinstit impozitele, în al doilea rînd
au un puternic sentiment de solidaritate civică, în al treilea rînd, au un înalt grad de
responsabilitate socială şi un înalt nivel de patriotism. Moldovenii niciodată nu vor accepta
ideea că, pentru a trăi mai bine, trebuie să depună şi ei un anumit efort. Moldovenii vor
aştepta tot timpul ca cineva să le dea pe degeaba, iar dacă acest lucru nu se va întîmpla, vor
da vina pe stat, neînţelegînd că statul sînt ei.

10) Pesimismul
De felul lor, moldovenii sînt pesimişti, poate cei mai pesimişti de pe glob. Acest lucru îl
relevă şi sondajele de opinie, dar şi cercetările individuale pe care le poate face oricine.
Moldovenii nu cred în ziua de mîine şi nici într-un viitor mai bun. În cel mai bun caz, ei îşi
leagă şansele de viitor de oportunităţile ce le oferă plecarea peste hotare, decît de capacitatea
lor de a munci la ei acasă. Pe reţelele de socializare circulă chiar şi o glumă, precum că, chiar
dacă ar vedea lumina din capătul tunelului, moldovenii nu s-ar bucura, ci ar începe să se
vaiete că oricum ei vor trebui să achite factura pentru această lumină.