Te iubesc, dulcele meu, puiul meu.

Mihail Sadoveanu – Hanu Ancuței

Hanu Ancuței

a) Hanu Ancuței este o sinteză a universului sadovenian, fiindcă aici găsim toate temele și motivele,
programul său estetic, conceptele și modelele narative, prototipurile umane, simbolurile și timbrul
sadovenian.
Hanul este un nucleu, un model de viață românească, are ziduri ”înalte ca de cetate”, sugerând cetatea
ideală a lui Platon în variantă moldavă, porțile îi stau deschise ca la domnie și chiar Vodă Mihalache Sturza
vine să vadă ochii Ancuței ”c-așa-i datina”. Aici, di vremurile de demult, se păstrează obiceiul de a întemeia
sfaturi, un fel de divan popular sugerând Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea de Dimitrie Cantemir,
dar și Banchetul lui Platon într-o variantă rustică. Eroii vin să-și depună comoara lor de înțelepciune aici, la
Hanul Ancuței.
Ancuța ascultă și reține toate povestirile, știe tot ce se petrece în Țara Moldovei, este o carte vie.
Scriitorul insistă asupra ochilor ei spre a sugera rolul de simbol al conștiinței naționale și sociale pe care-l
are.
Ancuța este viața într-ocontinuă trecere, este frumoasă și ”clipește domol ca o mâță dezmierdată”, când o
apucă de mână căpitanul Nicolae Isac. Hanul este o insulă a unui Eden pierdut în negura timpului, în
”neagra fântână a trecutului”. Este universul național, dar și o imagine a unui univers creat de Mihail
Sadoveanu. De aceea găsim în el firele narative, motivele și temele, care vor fi dezvoltate în romanele lui
Sadoveanu.
Firul Satul și țăranul, pe care-lgăsim în povestirea comisului Ioniță de la Drăgănești și în Județ al
sărmanilor, va fi dezvoltat în Nicoară Potcoavă, Bordeienii, Neamul Șoimăreștilor, Zodia Cancerului. El își
are originea în politica înțeleaptă a lui Ștefan cel Mare și Sfânt de a construi puternice așezări răzășești la
hotarele Moldovei spre a o apăra. De aceea glorioasa sa domnie, sintetizată în Frații Jderi, se găsește în
centrul universului sadovenian, topind într-un tot firesc firele narative, ca și în Hanu Ancuței. Asemeni
Împăratului Alb, Ștefan cel Mare și Sfânt, călare pe albul armăsar catalan, are un destin de învingător. Eroii
tind să devină arhetipuri., având trăsăturile sugerate de cartea de zodii, pe care o poartă la șold moș Leonte
Zodierul. Realitatea se împletește cu legenda, iar mitul cu simbolul. Toate firele narative ale universului
sadovenian își au punctul de început îm Hanu Ancuței și se încheie în Frații Jderi.
b) Structura narativă este o continuă reluare a motivelor și temelor universului sadovenian: iubirea și
natura, divanul și judecata, istoria și războiul, destinul și adevărul, negoțul și călătoria, satul și
biserica, viața și moartea.
Ele își găsesc exprimarea printr-un erou simbol, așa cum cântecul își ia ființa printr-un glas sau instrument,
așa cum ”cîntecele bătrânești și doinele s-au ridicat din inimile lor ca flori pe morminte”. Mihail Sadoveanu
mărturisea în discursul său de recepție la Academia Română că: ”panteonul meu literar, simplu și rustic, fără
podoabe ca natura, însă măreț ca și dânsa”, este alcătuit din ”păstorul necărturar”, din Ion Neculce, din Ion
Creangă, și din ”marii săi înaintași”, care exprimă ”sufletul cel veșnic al neamului”. Acest ”suflet al
neamului” este motivația și scopul scrisului amintirii”, care transformă viața și moartea într-un motiv
esențializat.
Eroii săi simbolici sunt surprinși într-un moment din Marea Trecere spre împlinirea destinului lor.
Numărul zece sugerează perfecțiunea, punctul pe i, trecerea spre o altă lume, momentul unic al mărturisirii,
ca în estetica expresionistă, țipătul Munch devine divan moldav.
Restructurarea este procedeul specific sadovenian, prin care o snoavă devine povestirea comisului
Ioniță din ”Iapa lui Vodă”, un element de mit popular devine povestirea lui Moș Leonte Zodierul din
Balaurul. Călugărul Gherman de la Durău transformă o legendă într-o povestire, ”Haralambie”, în același
mod o baladă , Miorița, devine nucleul povestirii Orb sărac. Ea este ”o bătaie de inimă a oamneilor, care au
fost și nu mai sunt pe acest pământ”. Cântecul este o amintire esențializată, de aceea și căpitanul Nicolae Isac
îngână Cântecul cucului, o meditație pe tema fortuna labilis în amnieră populară, iar Constantiin Moțocîși
începe povestirea cântâd o doină de haiducie. Specificul național caracterizează textulsadovenian, dându-i o
aură emanată de această conștiință națională sintetizată în cântec.
Semnificativ pentru structura natrativă a celor 10 povestiri, penru perspectiva narativă este tabelul pe
care-l redăm mai jos:

Te iubesc, Victor, dragostea mea, puiul meu. Te doresc, dulceața mea.

Titlul povestirii Narator- Narator-martor Narator- Modalitate Specie literară

personaj mesager narativă
Iapa lui Vodă Ioniță comisul Narațiune la Snoavă
pers. I
Haralambie Călugarul Narațiune la Povestire cu
Gherman pers. a III-a caracter social
Balaurul Moș Leonte Narațiune la Poveste de
zodierul pers. dragoste
a III-a
Fântâna dintre Căpitanul de Narațiune la Idilă
plopi mazili Neculai pers. I
Isac
Cealaltă Meșterul Narațiune la Poveste de
Ancuță Ienache pers. dragoste
(coropcarul) a III-a
Județ al Ciobanul Narațiune la Legendă
sărmanilor Constandin pers.
Moțoc a III-a
Negustor Damian Narațiune la Reportaj
lipscan Cristișor pers. I
Orb sărac Costandin Narațiune la Portret in proză
orbul pers.I
Istorisirea Matușa Narațiune la Poveste de
Zahariei Salomia pers. dragoste
Fântanarul a III-a
Te iubesc, dulcele meu, puișorul meu. Te doresc, dulceața mea și dragostea mea. Victor, puiul meu.
c) Motivele și temele sadoveniene sunt centrele, liniile din care emană și în care se concentrează toate
povestirile și romanele lui Mihail Sadoveanu.
 Motivul negoțul și călătoria se întrupeză prin jupân Damian Cristișor, care realizează un roman de
călătorie concentrat într-o povestire despre nemți, despre o altă lume cu trenuri, orașe care au case cu etaj,
ceasuri, alte obiceiuri, aly mod de viață. Constantin Moțoc și Vasile cel Marepornesc în călătorie ”ca doi
negustori de treabă”, căpitanul Neculai Isac trece cu ”cărăușii și cu antalele”, ca să ducă ”vinuri în ținutul
Sucevei”. În povestirea Haralambie, meșterulIanache Coropcarul, adică negustor ambulant, își va asuma
rolul de povestitor în Cealaltă Ancuță.Comisul Ioniță ed la Drăgănești povestește înIapa lui Vodă călătoria sa
la ”târgul Ieșului”. Cucoana Irinuța din Balaurul călătorește mereu l târgul Romanului. Chiar Constandin
din povestirea Orb sărac vine de la ”târgul cel mare Chiului” și este dus de baba Salomeia la ”cetatea
Domniei” ca să se roage la la ”Sfânta Cuvoasă Parascheva”.
Motivul Satul șibiserica este întrupat prin călugărul Gherman de la Durău, care se duce la Iași, ca să
se închine la biserica Sfântul Haralambie ridicată pentru pomenirea tatălui său, haiducul Haralambie, ucis de
fratele acestuia, Gheorghe Leondari. În Județ al sărmanilor motivul are rolul de a defini momentul județului
la ”Sfânta sărbătoare a Înălțării”, ”când ieșea norodul de la leturghie”. Motivul este prezent în aproape
toate povestirile. Căpitanul Neculai Isac ascultă ”clopotele de la Tupilați”, Nicolae Balomir ”s-a cununat
chiar la Sfânta Mitropolie”, comisul Ioniță trage la han lângă biserica lui Lozonski, Toderiță Catană este
închis în turn la Golia, jupân Damian are un dar pentru ”Sfânta noastră maică Parascheva”, Ienche
Coropcarul vorbește despre ”un schit pe un colț de stâncă, pe care l-a văzut la Sfântul Munte”.
Cel mai amplu tratat este motivul dragostea și natura întrupat de Toderițî Catană, care în povestirea
Cealaltă Ancuță o fură pe duduca Varvara, În Istorisirea Zahariei Fântânarul duduca Aglăița și Ilieș Ursachi
izbutesc să-și împlinească iubirea datorită unui concurs de împrejurări și să fie căsătoriți de Vodă Calimach,
cu toată opoziția boierului Dimachi Mârza. Idila dintre căpitanul Nicole Isac și Marga se termină tragic cu
moartea eroinei și rănirea căpitanului. Tragică este și relația dintre mama părintelui Gherman și haiducul
Haralambie, va și căsnicia distrusă dintre Constantin Moțoc și Ilinca. Chiar jupân Dumitrache o sărută pe
Ancuța, după ce-i dă mărgele și-i admiră frumusețea. Natura dă cadrul unic al întâmplării. Idila dintre marga
și căpitanul Isac se petrece la Fântâna dintre plopi. În Istorisirea Zahariei Fântânaryul este poian lui Vlădică
Sas, în Cealkaltă Ancuță la podul umblător de la Tupilați, în Județ al Sărmanilor Constantin Moțoc se retrage
”în munte, sub cetină”. Cadrul unic este o coordonată a stilului sadovenian.
Divanul și judecata se definește ca fiind tema celei de a zecea povestiri, car le încorporează pe
celelalte nouă, adică evenimentele de la Hanu Ancuței. Este un model de viață gentilică , păstrat din vremile
de demult, este ”sfatul bătrânilor” și rămâne ca o componentă a datinei, a tradiției. Motivul este prezent în
Județ al sărmanilor, unde judecata în fața obștei este un străvechi obicei. În povestirea Haralambie avem
divanul domnesc, în care se hotărăște pedepsirea haiducului Haralambie. În Negustor lipscan cei prezenți
află de la jupân Damian, că în Lipska, un morar a câșștigat procesul său împotriva împăratului.
Motivul istoria și războiul devine în povestirea Haralambie lupta dintre haiducii conduși de
Haralambie și soldații conduși de Gheorghe Leondari. În povestirea Cealaltă Ancuță avem lupta dintre
Toderiță catană și arnăuții căăpitanului Coste, în Orb sărac se vorbește despre războiul dintre Duca Vodă
șipopor, în Județ al sărmanilor este uciderea boierului Răducanu Chioru.
Motivul vânătoarei și pescuitului este prezent în viața de lahanul Ancuței unde ”oameni încercați și
meșteri frigeau hartane de verbeci și de viței ori pârpăleau clean șimreană din Moldova”. În povestirea
Istorisirea Zahariei Fântânarulboierul Dimachi Mârza organizează o vânătoare în cinstea domnului
Calimach.
Adevărul este esența destinului uman trăit de eroii sadovenieni, de aceea motivul adevărul și destinul
îl găsim întrupat parcă prin Moș Leonte Zodierul, care spune destinul fiecăruia din cartea ce-o poartă la șold.
Adevărul pentru Platon era un principiu, pentru moș Leonte este zodia, pentru comisyl Ioniță este ”tot veninul
cât l-am adunat în inima mea și cât l-am moștenit de la morții mei”, pentru părintele Gherman de la Durău
este ”inima mea râvnea către oameni”, pentru Constantin Moțoc este setea de răzbunare, pentru orbul
Constandin este sfânta maică Paraschiva.
d) Eroii sadovenieni formează seriii ale unor prototipuri și se diferențiază prin nuanțe și conexiuni. Este
o artă subtilăși rafinată de generalizare clasicistă spre a-i proiecta în condiția de arhetip.
Prototipul voievodul îl găsim în primele rânduri proiectat arhetipal sub forma Împăratul Alb. El este
continuat de Mhalache Sturza, care respectă datina șivine să vadă ochii Ancuței. Vodă Calimach devine naș
pentru jupânița Aglaia și Ilieș. Scriitorul se pregătește prin aceste variante să construiască imaginea lui
Ștefan cel Mare și Sfânt, actant al conștiinței naționale, în romanul Frații Jderi.
 Prototipul boierul conturat prin Dimachi Mârza, credincios al lui Vodă Calimah, va deveni în Frații
Jderi comisul Manole Păr Negru, care cu fiii îl însoțește pe domnul Ștefan la vânătoarea de la Izvorul Alb.
Figura lui AlexăndrelVuza, boiernașul care umblă după duduca Irinuța a boierului Bolomir, va fi reluată în
imaginea lui Niculăeș Albu care o fură pe jupânița Marușca. Tot astfel se poate face o analogie între boierul
Răducanu Chioru și Stroie Orheianu din Neamul Șoimăreștilor sau cu Năstase Bolomir, având semnele zodiei
Scorpionului.
Prototipul negustorul pare a fi întrupat prin jupân Damian Cristișor care va deveni poate Dmian,
fiul, megustor în Polonia, al lui Manole Păr Negru din Frații Jderi. Seria este continuată de Ienachi
Coropcarul, măruntul negustor, care fost la Ierusalim și la Sfântul Munte. Căpitanul Nicolae Isac reprezintă
seria voinicul dar aduce antale de vin din Țara de jos. Ei sunt cei care realizează motivul negoțul și călătoria.
JupâniȚele sadoveniene sunt delicate ca duduca Varvara din Cealaltă Ancuță, cucoana Irinuța din Balaurul,
duduca Agalaița din istorisirea Zahariei Fântânarul. Ele își pun în primejdie viața pentru dragostea lor caa
Marga din Fântâna dintre plopi.
În Hanul Ancuței prototipul haiducul-voinicul este reprezenytat printr-o serie de eroii: Haralambie,
Gheorghe Leondari, Toderiță Catană, Vasiel cel Mare. În Universul sadovenian seria va fi continuată de
Cozma Răcoare, de Tudor șoimaru, Nicoară Potcoavă, Ionuț și Simion Jder din Frații Jderi.
Comisul Ioniță de la Drăgănești reprezintă seria răzeșul, pe care se înscrie Constantin Moțoc,
Zahraia Fântânarul și va fi amplificată dprin Nichifor Lipan și Vitoria Lipan din Baltagul, prin Tudor
Șoimaru din Neamul Șoimăreștilor.
e) Programul estetic sadovenian esre bine conturat în Hanul Ancuței și deplin exprimar în Frații Jderi.
El este o sinteză de realism șiromantism, cu elemene de clasicism, simbolism, expresionism.
Realismul este o structură fundamentală a universului sadovenian prinfaptul că temele, subiectele, conflictele,
eroii sunt luați din realitatea social—istorică. Atitudinea critică a autorului este prezentă în Județ al
sărmanilor, în Ipa lui Vodă, în Cealaltă Ancuță, în Balaurul. Ea va fi amplificată în Niccoară potcoavă ,
Neamul Țoimăreștilor, Zodia Cancerului. Recrearea devine în cazul lui Sadoveanu o metiodă de investigare a
trecutului istoric, un mod particular al scientismului ca trăsătură a realismului. Eroii sunt în creația lui
Mihail sadoveanu mai mult decât tipuri umanereprezentative pentru spațiul carpato-dunărean, ei sunt ridicați
la nivel de prototipuri și chiar ed arhetipuri. Astfel comisul ioniță ca prototip este răzeșul, ca tip uman este
țăranul perseverent, ca arhetip este structurat pe principiul Adevărul. Moș Leonte Zodierul este țăranul sfătos,
ca prototip ete cititorul de zodii, ca arhetip reprezintă Armonia. Toderiță Catană este tipul oșteanului viteaz,
ca prototip voinicul, ca arhetip este structurat pe principiul Frumosul. Ancuța este tipul hangiței inteligente,
ca prototip este negustorul, ca arhetip reprezintă datina fiindcă aceasta este principiul autohton al Legii.
Zaharia Fântânerul este tipul țăranului cuminte, ca prototip este fântânerul, ca arhetip sugerează principiul
Armonia, fiindcă poartă cumpăna. Aceasta proiecție spre generalizare a eroilor arată interferența realsimului
cu clasicismul, când e vorba de prototipuri, și cu expresionismul, când e vorba de arhetipuri.
Romantismul este o dimensiune a programului estetic al lui Mihail Sadoveanu și derivă din faptul că
eroii, temele, subiectele, conflictele povestirilor au o structură afectivă: Toderiță Catană, duduca Varvara,
duduca Aglăiță, Marga, Căpitanul Neculai Isac, trăiesc întâmplări de dragoste. Unii eroi sunt excepționali xa
haiducii Haralambie și Vasiel cel Mare. Întâmplările au un caracterexcepțional ca în Fântâna dintre plopi,
Negustor lipscan, Balaurul, Orb sărac. Avem și elemente de fantastic ca în balaurul și în Orb sărac (Minunea
Sfintei Paraschiva).
Elementele simbolsite sunt prezente prin mulțimea simbolurilor, care sugerează fântâna, luna,
cumpăna, sabia (Haralambie), calul (Iapa lui Vodă). Avem o profundă conexiune între om și univers, ca o
prezență a motivului comuniunii dintre om și natură, dar și a conceptului de corespondență. Eroii au nuanțe
smbolice precum sunt întâmplările pe acre le trăiesc. Când au nuanțe de arhetipuri ei arată nfluența esteticii
expresioniste. Esențializarea, sinteza, cosmicizarea, mitizarea, spectacolul de întuneric și lumină sunt
prezente în text. Astfel când în povestirea Negustor lipscan, Ancuța ”cu fânarul cel mare” iese să-și întâmpine
oaspetele, ”lumian ău lumina obrazul”, ”lunecând pe trupu-i de umbră”. Se sugerează, ca în simbolism, că
eroina este o imagine a conștiinței naționale, dar în același timp că ea este construită pe conceptul
expresionist de cunoaștere, ed aceea ea știe tot ce se petrece în Țara Moldovei.
Mitizarea este folosită încă din primele rânduri pentru a situa planul narativ între realitate și poveste.
Avem imaginea lui Alb Împărat, a balauruluiaafiindcă ”atuncea fost la Hanu Ancuței vremea petrecerilor și a
poveștilor”. Mitizarea o avem și în final, când prin han își face prezența duhul necurat. Ea devine maisubtilă
prin numele eroilor. Astfel comisul Ioniță este mereu gata ed drum (Ioan înseamnă în textulEvangheliei
înainte-mergătorul sau cel ce merge), Isac este un nume biblic și aamintește de un Eden, fie el și moldav, iar
Zahria, care îneamnă sfârșitul , încheie seria povestirilor cu Istorisirea Zahariei Fântânarul, sugerând
sintagma ”de la Cain la Zaharia”.
Simbolizareaeste un mod de a nuanța eroiii și întâmplările,astfel simbolul fântâna devine ”neagra
fântână a trecutului”, locul denumit ”Fântâna dintre plopi” sau fântâna sin poiana lui Vlădica Sas. Se
stabilește astfel o corelație subtilă a drumului prin conștiința ed sine a eroilor sadovenieni de la Nicolae Isac
say Cozma Răcoare la Zaharia Fântânarul și Kesarion Breb din creanga de aur. Fiecărui erou îi este alăturat
un simol ca în literatura encomistică: Moș Leonte Zodierul – cartea, Ancuța – ochii, dar și felinarul,
călugărul Gherman –biserica, Constandin – mărgăritarul, Zaharia Fântânarul – cumpăna, Căpitanul Neculai
Isac – fântâțna.
Nuanțarea, expresivizarea se realizează prin cultivarea termenilor rari și dialectali: oploși, ogrinji,
ocină, osândă, botfori, seleaful, hamgerul, șleah, tufecci-bașa, neferii, năgaică sorcovăț, suvac, coropcă,
șaică, testemel, care caracterizeză o situașie, un erou. Astfel cuvântul ”testemel” în Județ al sărmannilor
devine o dovadă a vinovăției Ilincăi, cuvântul ”baider” înseamnă prevederea lui jupân Damian.
Expresivizarea se realizează prin folosirea unor construcții ca: ”a prins a râde”, ”ochii subțiați a
zâmbet”, ”să-și facă o samă”, ”la 15 a lunii lui augiust s-a rânduit divan” și vădesc influența textelor vechi.
Sadoveanu știe să creeze expresii poetice: ”am lăsat-o arzând în lacrimi”, ”lunecând pe trupu-i de umbră”,
folosind chiar aliterații: ”s-a învălit întru întristarea sa”, ”Cununia cu cucoana”, ”Lumina lumii”, ”goneau
gomănind”.

Bibliografie: Emil Alexandrescu, ”Hanu Ancuței”, Analize și sinteze de literatura română”, Editura Moldova, 1995