Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AMENOREEA
Poate fi fiziologica – amenoreea de sarcina, alaptare sau menopauza si patologica: primara – cand
menstruatia a aparut dupa varsta de 18 ani; secundara – cand apare dupa cicluri menstruale normale si
dureaza mai mult de 2-3 luni.
Cauzele amenoreei patologice pot fi bolile cronice, endocrine, tulburarile hormonale, afectiunile
nervoase, infectiile aparatului genital, traumatismele, psihozele, malformatiile, tumorile.
Tratamentul este etipatogenic, la cere se adauga vitaminoterapie, helioterapie, agenti fizici si masuri de
igiena generala.
OLIGOMENOREEA
Este o tulburare menstruala ce consta in aceea ca hemragia apare rar si la intervale neregulate, ce
varieaza intre 35-45 zile. Se asocieaza cu hipo- sau hipermenoreea.
HIPOMENOREEA
Este o tulburare menstruala ce consta dintr-o reducere a cantitatii de sange, cu flux menstrual scurtat
sub 3 zile. Cauzele pot fi unele boli endocrine sau inflamatorii genitale, infectii acute sau cronice,
afectiuni neuro-psihice, intoxicatii ( alcool, nicotine sau profesionale).
MENORAGIA
Se caracterizeaza prin menstruatie abundenta si prelungita ( 6-7 zile). Vorbim de menoragie atunci cand
hemoragia uterina continua menstruatia, iar de metroragie atunci cand hemoragia apare intre doua
fluxuri menstruale. Cu cauze complexe, menoragia apare de obicei la pubertate si premenopauza.
Tratamentul este cauzal.
HIPERMENOREEA
POLIMENOREEA
Tulburările de ciclu menstrual se referă la modificări ale ritmului menstruaţiilor şi cantităţii fluxului
menstrual (împărţite clasic în tulburări prin insuficienţă şi tulburări prin exces de flux menstrual) precum
şi la durere şi fenomene neurovegetative care se manifestă ciclic în perioada menstruaţiei.
• Criptomenoree: absenţa eliminării sângelui menstrual în afară, din uter sau vagin.
• Menoragie: ciclu regulat, cu pierderea unei cantităţi mai mari de sânge la fiecare menstruaţie.
Fenomene dureroase:
Clasificare:
• amenoreea patologică: se produce în urma unei stări anormale a sistemului reproductiv sau a altor
sisteme şi aparate.
Amenoreea patologică.
Frecvenţă: este o maladie relativ frecventă fiind întâlnită la aproximativ 5% dintre femeile de vârstă
reproductivă.
Clasificare: primară şi secundară (după cum femeia a avut sau nu menstruaţie în antecedente).
Amenoreea primară este lipsa menstruaţiei la vârsta de 16 ani la pacienta cu caractere sexuale
secundare normale sau la 14 ani la o pacientă fără caractere sexuale secundare dezvoltate.
Amenoreea secundară reprezintă absenţa menstruaţiei pentru o durată de peste 6 luni în afara
existenţei unei sarcini la o femeie care a avut ciclu menstrual regulat.
Etiologie:
A. Stări patologice ale regiunii hipotalamo hipofizare sau a altor zone ale sistemului nervos central,
emoţii negative intense, boli psihice (schizofrenie, psihoză maniaco depresivă, oligofrenie,
meningoencefalite, tumori hipotalamo hipofizare, fracturi ale bazei craniului, sarcina nervoasă, displazia
olfacto genitală, panhipopituitarism prepubertar, sindrom adipozo genital, sindrom Lawrence Moon
Biedl Bardet, sindrom Sheehan, leziuni hipotalamice medicamentoase (fenotiazine).
B. Boli ovariene: agenezia, disgenezia (sindrom Turner-cariotip 45 XO), sindromul testiculului feminizant
(cariotip 46 XY), tumori benigne şi maligne hormonosecretante, coriocarcinom, sindrom Stein Leventhal,
inflamaţii bilaterale, castrare chirurgicală sau radioterapică.
C. Boli uterine sau vaginale: sinechiile uterine, atrezia cervicală, metroza de receptivitate, sindromul
Rokitansky-Küster-Hauser (absenţa uterului şi vaginului parţială sau totală), aplazia vaginală izolată,
hipoplazia uterină, imperforaţia himenială, sept vaginal transversal neperforat, histerectomie.
D. Boli ale altor sisteme şi aparate: infecţii genitale acute şi cronice (tbc), diabet zaharat, nefrite, ciroză
hepatică, reumatism, boli endocrine (sindrom Cushing, hiperplazie suprarenală congenitală, sindrom
adreno genital, tiroidopatii), stări carenţiale nutriţionale.
E. Cauze necunoscute:
Patogenie: agentul etiologic tulbură mecanismul complex, ciclic sexual comandat de zona centrală
hipotalamo hipofizară, veriga intermediară fiind ovarul, organul receptor endometrul iar colul uterin,
vaginul şi vulva reprezentând calea de drenaj a sângelui menstrual.
• himen imperforat;
• agenezie vaginală;
• testicul feminizant;
• sindrom Rokitansky-Küster-Hauser.
Ø Agenezie ovariană.
Ø Insuficienţă ovariană.
Ø Sindrom Turner.
Ø Anomalii centrale:
• hipofizare.
Diagnostic: lipsa menstruaţiei afirmată anamnestic. Important însă este diagnosticul etiologic.
Elemente clinice: antecedente heredo colaterale relevante, antecedente personale (boli infantile grave,
tbc, operaţii), starea prezentă: starea de nutriţie, tulburări olfactive, vizuale, tratamente (chimioterapie,
corticoterapie), caractere sexuale primare şi secundare, examenul local (aspectul vulvei, himenului,
vaginului, EVD şi tuşeul rectal).
În urma examenului clinic adolescenta va fi încadrată într una dintre următoarele grupe:
• testul la progesteron: se administrează intramuscular 100-150 mg progesteron; testul este pozitiv dacă
după 7-10 zile apare o hemoragie uterină; testul pozitiv certifică faptul că endometrul este funcţional şi
că este sub influenţa estrogenilor.
• ciclul artificial: este indicat când testul la progesteron este negativ; se administrează etinilestradiol
0,05 mg / zi 21 zile şi medroxiprogesteron 2 cp / zi în a 3 a săptămână; persistenţa amenoreei indică o
cauză uterină. Apariţia menstruaţiei orientează spre o cauză ovariană, hipotalamică sau hipofizară.
• testul de încărcare cu gonadotrofine: HMG 150 UI + HCG 3000 UI; apariţia unei sângerări uterine evocă
faptul că ovarul este funcţional cauza fiind hipotalamică sau hipofizară; lipsa sângerării certifică etiologia
ovariană.
– în momentul injectării;
Alte investigaţii:
• examen neurochirurgical;
• În insuficienţele hipofizare: preparate care conţin FSH / LH (Humegon, Pergonal) 1 2 fiole / zi în primele
12 zile apoi HCG (Gonacor, Pregnyl) cu efect luteinizant în zilele 8, 11, 13.
• Cauzele genitale:
Ovariene:
Ø în boala ovarelor polichistice: corectarea metabolismului glucidic, „drilling“ ovarian per celioscopic.
Utero-vaginale:
Ø în sinechia uterină: rezecţie per histeroscopică.
Ø în atrezia colului uterin: crearea unui canal cervical cu ajutorul unor bujii metalice.
• În amenoreea consecutivă unor boli ale sistemelor şi aparatelor este indicată terapia bolii de bază.
Dismenoreea.
Definiţie: dismenoreea sau algomenoreea este sindromul dureros care precede sau însoţeşte
menstruaţia şi în care durerea abdomino pelvină cu sau fără simptome neurovegetative domină
simptomatologia clinică.
Frecvenţă: medie este de 20% (8-26%); este aproximativă deoarece multe femei nu se adresează
medicului pentru această patologie.
Clasificare:
B. dismenoreea secundară (obişnuit organică) care apare după o perioadă de menstruaţii normale.
Etiologie:
Cauze genitale: dismenoreea primară este explicată de cauze organice (malformaţii şi hipoplazii uterine,
atrezii ale colului uterin, boala ovarelor polichistice) sau funcţionale (dezechilibre estro progestative cu
decolarea în lambouri sau incompletă a endometrului, disfuncţie a sfincterului cervico istmic cu spasm,
hiperproducţie de PG F2a, distonii neurovegetative, iritaţie peritoneală prin reflux utero tubar, factori
constituţionali).
Dismenoreea secundară este explicată de cauze organice (fibromatoza uterină, polipoza cervicală,
sinechiile cervico istmice, endometrioza, retroversia uterină, inflamaţii cronice, apendicita cronică,
dispozitiv intrauterin, sindrom Taylor, nevrite ale plexului hipogastric) sau funcţionale (dischinezie
uterină).
Forme clinice:
1. Dismenoreea spastică: caracterizată prin apariţia colicilor care însoţesc fluxul menstrual.
3. Dismenoreea membranoasă: sindromul dureros este însoţit de descuamări sub formă de lambouri şi
eliminări masive ale endometrului.
Patogenie:
• Teoria tulburărilor de contractilitate uterină: explică durerea prin contracţii uterine asincrone asociate
cu un spasm al colului uterin, asociate unui spasm vascular urmat de tulburări ale întoarcerii venoase cu
hipoxie miometrială.
• Teoria psiho somatică: coborârea pragului de percepţie a durerii asociată cu o instabilitate emoţională.
Diagnostic: durere vie, continuă sau colicativă, localizată în hipogastru şi / sau fosele iliace, cu iradiere
difuză, care se poate instala cu 12-24 ore înainte de apariţia menstruaţiei; se poate însoţi de greţuri,
vărsături, diaree, bradicardie, hipotensiune, lipotimie, cefalee, edeme, erupţii cutanate, uşoară confuzie
mintală, reducerea capacităţii intelectuale şi la efort.
Conduita profilactică: urmăreşte fortificarea organismului prin emoţii pozitive, sport, plimbări în aer
liber, gimnastică medicală.
Conduita curativă:
Leziunile organice vor fi tratate chirurgical: dilataţii cervicale, cura sinechiilor per histeroscopic,
corectarea tulburărilor de statică pelvină, extirparea tumorilor, rezecţie de nerv presacrat (operaţia
Cotte).
Sindromul premenstrual
Constă în tulburările care preced instalarea menstruaţiei şi care au ca substrat o dereglare a funcţiei
gonadostatului.
Clinic:
• tulburări generale, mai ales nervoase: cefalee (uneori migrenă), anxietate, iritabilitate, tulburări psiho
depresive şi psiho sexuale, uneori cu sindrom melancolic şi tendinţe de autoliză.
• herpes catamenial.
• mastodinii.
Etiopatogenie:
• hiperestrogenia absolută sau relativă prin insuficienţa de progesteron cu retenţie hidro salină.
Cauza determinantă rămâne însă dereglarea metabolismului estrogenilor (sinteză, recepţie centrală şi
periferică).
Tratament:
• medicaţie antiestrogenică.
• diuretice cu 8-10 zile inainte de menstruaţie (Furantril 1cp / zi, Nefrix 1 cp / zi plus KCl 2 cp / zi,
Spironolactonă).
• vitamine din grupul B şi E 10 zile pe lună, 3 cicluri, sedative, hipnotice.
Sindromul intermenstrual
Se manifestă prin dureri pelvine şi o mică sângerare ce survine în perioada ovulaţiei, la mijlocul ciclului.
Tratament:
Definiţie: hemoragia uterină care prin ritm şi cantitate depăşeşte o menstruaţie normală fără o leziune
organică evidenţiabilă şi care este o consecinţă a dereglării mecanismului fiziologic al ciclului menstrual.
Clasificare:
• HUF peripubertară.
• HUF perimenopauzală.
2. în funcţie de ovulaţie:
• anovulatorii (90%).
• ovulatorii (10%).
Etiologie:
A. HUF anovulatorii: prima tulburare este dată de absenţa LH ului; lipseşte ovulaţia, lipseşte corpul
progestativ şi implicit secreţia normală de progesteron; lipsa acestuia la sfârşitul ciclului de 4 săptămâni
face ca zona hipotalamo hipofizară să nu mai fie inhibată, estrogenii singuri, în concentraţii obişnuite
nerealizând acest lucru; endometrul supus unei acţiuni estrogenice prelungite, neechilibrate de
progesteron, va prolifera în exces; în momentul în care se realizează totuşi inhibiţia hipotalamică
secreţia de gonadotrofine încetează, foliculul involuează şi nu mai secretă estrogeni iar endometrul se
dezagregă producând metroragia, mult mai abundentă.
4. hemoragii prin insuficienţa corpului progestativ cu aspecte clinice diverse (polimenoree, menoragie).
Morfopatologie: examenul histopatologic al mucoasei uterine evidenţiază de cele mai multe ori un
endometru hiperplazic.
Diagnostic: HUF este o metroragie trenantă, capricioasă, uneori suficient de abundentă pentru a
produce anemie; examenul vaginal cu valvele (EVV) atestă originea uterină a sângerării; examenul
vaginal digital (EVD) nu descoperă leziuni organice ale aparatului genital; examenul clinic general nu
evidenţiază o suferinţă a vreunui aparat sau sistem.
• histerectomia biopsie este indicată în HUF perimenopauzale a căror explorare nu a putut exclude cu
certitudine boala neoplazică;
Diagnostic diferenţial:
• sarcina patologică: avort, endometrită deciduală, boala trofoblastică;
• endometrita;
• polipii uterini;
• cancerul de endometru;
• hemoragiile simptom din discraziile sanguine, infecţii generale acute sau cronice, boli endocrine, HTA.
Evoluţie, prognostic, complicaţii: HUF evoluează lent, capricios, uneori vindecându se spontan; mai
frecvent produc anemie.
Conduita curativă:
Regularizarea ciclurilor se va face prin cicluri artificiale timp de 3-6 luni: Etinilestradiol 0,02 mg / zi 3
săptămâni + Medroxiprogesteron 10 mg / zi în ultima săptămână.
Hemoragiile din cursul vieţii genitale: tratamentul urmăreşte realizarea hemostazei prin chiuretaj uterin
hemostatic şi diagnostic sub protecţie antibioticelor, combaterea anemiei şi regularizarea ciclurilor,
combaterea anovulaţiei, decelarea şi eliminarea cauzelor organice şi a hiperprolactinemiilor.
Hemoragiile perimenopauzale: în acest caz histeroscopia şi / sau chiuretajul uterin biopsic sunt
obligatorii; dacă hemoragia recidivează mai devreme de 6 luni este indicată endometrectomia
endoscopică sau histerectomia totală; dacă recidivă apare după 6 luni sau mai mult se poate repeta
chiuretajul uterin.
Conduita medicală, utilizată prima, înaintea celei chirurgicale, constă în administrarea de progestative de
sinteză 3 săptămâni pe lună timp de 6-9 luni, sau androgeni (Metiltestosteron 3 cp / zi) timp de 15 zile,
trei serii cu 10 zile pauză între serii. Tratamentul medical nu trebuie utilizat decât în situaţia în care boala
neoplazică a fost exclusă cu certitudine.