Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad

Facultatea de Știinţe Socio-Umane și Educație Fizică și Sport

Temă proiect: Psihanaliza

Hompot Andrei, student Anul I


Psihanaliza este una din cele mai complexe sau chiar cea mai complexa metoda de
terapie. Ea este considerata ca o teorie ' abisala' asupra psihicului uman , deoarece ea
efectueaza o analiza 'pe verticala' a acestuia. Este o metoda si o teorie “ciudata” datorita
faptului ca se refera si se adreseaza insusii naturii umane si a faptului de a fi uman. Se
adreseaza laturilor noastre pe care in mod normal nu putem sa le atingem singuri. Psihanaliza
lucreaza cu scopul de a aduce la lumina lucruri care deobicei stau raman ascunze in “intuneric”.
Este o “activitate de noapte”, cuprinde vise, sexualitate, greseli pe care le facem, lumea
fanteziilor sexuale dar si lumea gandurilor “negre”. O lume destul de inspaimantatoare si foarte
complexa care contine lucrurile pe care le ascunde de noi insine. Dupa cum clarifica Freud toate
astea intr-o singura propozitie : “Intregul educatiei voastre precedente si toate modurile,
obiceiurile de gandire va impune sa deveniti oponenti ai psihanalizei” ( Freud, Introducere in
psihanaliza, 1916 )
Psihanaliza este un leac prin vorbire, o practica a vorbirii. Prin vorbire se incearca
atingerea inconstientului. Putem sa ne gandim la inconstient ca la un rezervor adanc, un loc in
minte unde sunt ingropate multe lucruri. Dupa parerea lui Freud mintea este constuita din
straturi si el asemenea unui arheologist sapa in jos, adanc in aceste straturi gasind fragmente
de mult pierdute si ingropate. Aceste fragmente sunt bucati de memorie, fantezii, dorinte
infantile care impreuna cu clientul sunt grupate si reconstruite ca un puzzle devenind istoria
timpurie al lui care a fost ingropata dar totodata este baza vietii lui adulte si in particular al
oricarui simptom pe care il are.
De exemplu cineva poate sa dezvolte probleme in dormire, o perturbate in relatie cu
mancarea, in relatia sexuala cu partenerul, ganduri care il coplesesc. Prin faptul ca va vorbii
despre aceste simptopme si va urmari istoria lor, peroana poate intalnii elemente din propria sa
istorie sau istoria vietii familiei lui. Vorbind despre aceste elemente, articulandu-le, va intervenii
o schimbare in simptomul respectiv totodata o schimbare in viata persoanei si al experientei
negative de care sufera.

Freud considera ca mintea umana e compusa din trei etaje: Id, Ego si SuperEgo.

Id inseamna sistemul biologic, innascut, sursa primara a energiei psihice, domeniu al


tendintelor instinctuale (sexuale si  agresive). Functia lui principala ar fi reducerea tensiunii
psihice, pentru a evita durerea si a-si satisface nevoile primare. Id-ul este inconstient, el nu
gindeste si nu se maturizeaza, el doar doreste si actioneaza.

Ego este 'agentul de circulatie' intre Id , Superego si conditiile exterioare persoanei. Sarcina lui
este medierea intre instincte si realitate. Domeniul sau este gindirea logica si realista,
formularea de planuri pentru satisfacerea trebuintelor.

Superego inseamna codul moral, etic al persoanei, reprezentind mai mult un ideal; el nu cauta
placerea, ci perfectiunea. El apare prin internalizarea standardelor morale ale parintilor  si
societatii in cursul maturizarii personale;  poate fi 'pedepsit' prin sentimente de vinovatie,
inferioritate sau poate fi recompensat prin sentimente de mindrie si stima de sine.  El refuleaza
instinctele agresive ale Id-ului si obliga Ego-ul sa lupte pentru mai bine.

Teoria psihanalitica sustine ca indivizii cu un superego puternic au tendinte accentuate


de culpabilizare, in situatiile care implica o dilema morala; indivizii cu un superego mai slab
incalca mai usor regulile.
Freud considera ca aceste trei parti ale personalitatii ( Id, ego si superego ) sunt intr-un
permanent conflict:
-Id incearca sa obtina gratificarea impulsurilor
-Superego stabileste standarde morale, uneori foarte inalte si greu de atins
-Ego este obligat sa mentina echilibrul intre aceste doua forte opuse si cerintele exterioare ale
realitatii sociale.
Conflictele nerezolvate determina aparitia anxietatii, care se manifesta in:
-vise
-simptome
Id-ul elaboreaza o serie de mecanisme de aparare, care ii permit sa se protejeze
impotriva presiunilor exercitate de sine si supraeu. Mecanismele de aparare sunt strategii
inconstiente, utilizate de individ pentru a se proteja de dureri, anxietate sau vina. Aceste
sentimente pot aparea in urmatoarele situatii:
1.in cazul unui conflict moral ( ex: tentatia de a comite o crima ) 
2.in cazul unui conlict de impulsuri ( ex: dorinta de a face rau unui adversar )
3.in cazul unei amenintari exterioare.
Mecanismele de aparare sunt, probabil, cel mai acceptat aspect al teoriei lui Freud,
deoarece sunt descrise in termeni relativ precisi si beneficiaza de credibilitate intuitiva, bazata
pe experienta personala a multor oameni.
a. Refularea  (represia) : inseamna excluderea din constiinta a unor emotii si amintiri
care ar produce o suferinta extrema daca ar fi constiente si ar exista posibilitatea dereglarii
intregului psihism. Exemplul de mai sus privitor la abuzul sexual (si in general, orice tip de abuz
suferit in copilarie si 'uitat ' la virsta adulta) este rezultatul refularii.
O forma speciala a refularii este negarea, ce consta intr-un comportament al clientului
prin care acesta parca nu ar fi constienti de un fapt rational si pe care in mod normal ar trebui
sa-l cunoasca.Exemplul cel mai frecvent este starea si comportamentul pacientilor care tocmai
afla ca au cancer. Ei neaga acest fapt, punind de exemplu simptomele pe seama altor boli sau
pur si simplu, spunindu-si 'Nu mi se poate intimpla tocmai mie!'.Cazul cel mai dramatic  de
negare terapeut este cel al unui medic radiolog, angajat la Oncologie si care, privindu-si
radiografia pulmonara in care apareau metastaze multiple, spune 'Nu se poate, e o eroare a
aparatului!'.
b. Proiectia: inseamna atribuirea inconstienta a propriilor ginduri si sentimente altora,
pentru a le face acceptabile. De exemplu: 'Popescu ma antipatizeaza', cind de fapt eu il
antipatizez pe Popescu.
c. Regresia: inseamna adoptarea inconstienta a unui comportament corespunzator unui
stadiu de dezvoltare anterior / de ex., pacienta histerica care, din cauza ca nu poate rezolva
situatia familiala, regreseaza, incepind sa vorbeasca si sa se comporte ca la virsta de trei ani,
cind nu trebuia sa rezolve  asemenea probleme.
d. Formarea reactiva: inseamna adoptarea inconstienta a unui comportament opus
celui care ar reflecta adevaratele sentimente si intentii ale persoanei/ de ex., in primele clase de
scoala, baietii trag fetele de par, le bat, tocmai pentru a ascunde admiratia lor.
e. Deplasarea: este un proces inconstient  de transferare a emotiei de la obiectul de
care este legata catre alt obiect care ar prilejui mai putina suferinta./ de ex. Sa acuzi medicul de
moartea sotiei este mai putin dureros decit sa recunosti ca nu se putea face nimic.
f. Rationalizarea: inseamna furnizarea inconstienta de explicatii false dar acceptabile
pentru un anumit comportament, care are alte origini, mai putin acceptabile/de ex.'Sotia nu ma
insoteste la Opera pentru ca nu-i place muzica' este mai usor de suportat decit adevarul'Sotia
mea e prea obosita ca sa ma insoteasca, pentru ca eu nu o ajut deloc'.
g. Sublimarea: e inrudita cu rationalizarea si inseamna devierea unor impulsuri
inacceptabile social prin supape acceptabile/ de ex. canalizarea agresivitatii prin sport.
h. Identificarea: procesul inconstient de asumare a unora din caracteristicile sau
activitatile altei persoane, adesea pentru a reduce durerea provocata de pierdere si separare/
de ex. continuarea activitatii sotului de catre sotie, dupa decesul acestuia. Un alt exemplu,
necesar in devenirea umana, este identificarea cu modelul parental.

Dupa Freud, psihicul omului este un sistem energetic. Energia primara este furnizata de
Id, ea fiind repartizata inegal intre celelalte doua instante; din aceasta repartitie rezulta
dinamica personalitatii.

Instinctele sint punctul central al teoriei freudiene. Ele sint :  a. Instinctul vietii sau Eros,
reprezentat  de libido (dorinta sexuala) si de tot ce impinge omul spre crestere, dezvoltare si
creativitate; b. Instinctul mortii (Thanatos) reprezentat de instinctul agresiv, orientat spre altii
sau spre sine.

Constient, preconstient, inconstient: sint conceptele care au adus cea mai importanta
contributie la intelegerea comportamentului si a problemelor personalitatii.

Inconstientul nu poate fi studiat direct, ci doar prin intermediul viselor, a gafelor


verbale, in sugestie posthipnotica, a materialului rezultat din asociatiile libere sau din tehnicile
proiective de personalitate. Uitarea psihogena este de exemplu o manifestare a mecanismelor
de aparare - se 'uita' la virsta adulta faptul ca a fost violata in copilarie, deoarece a rezolva
problema aceasta este prea greu pentru persoana in cauza, acest lucru fiind posibila doar cu
ajutorul unui psihoterapeut.
Inconstientul reprezinta cea mai mare parte a psihismului uman, cam doua treimi din el.
Aici se depoziteaza toate experientele, amintirile, materialele reprimate de catre constient si
care creeaza tensiuni considerabile si/sau comportamente constiente dezadaptate, aducind
clientul la psihanalist. Rolul curei psihanalitice este tocmai aducerea acestor materiale in
constient pentru a descoperi semnificatia simptomelor si cauza lor.

 
Preconstientul este acea instanta psihica ce ocupa o pozitie intermediara intre constient
si inconstient, fiind definita de catreFreud astfel: „ inconstientul care este exclusiv latent si care
devine cu usurinta constient îl numim preconstient”. Acesta are rolul unui ecran ce separa
continuturile care nu sunt prezente in campul actual al constiinsei, dar pot fi reactualizate în
mod direct
(ex: amintirile) , de continuturile din inconstient ce nu suntaccesibile decat in anumite conditii.
 Informatiile ajunse in inconstient in urma refularii, sunt delimitate de preconstient
printr-o prima cenzura. 
Cea de-a doua cenzura , diferita deprima , are rol in favorizarea exersarii atentiei
si diferenţiaza preconstientul deconstient.Specific preconstientului este procesul secundar, care
reprezinta adevaratul suport al gadirii logice si al actiuniilo
rcontrolate. Preconstientul este sediul memoriei deoarece aici sunt inregistrate reprezentarile
lucrurilor si reprezentarile verbale legate intre ele.
Desi initial Freud a oscilat intre un aparat psihic cu 2 instante si unul cu 3 , cel din urma
ansamblu a primit denumirea de prima topica. Cu toate ca in prima faza preconstientul
corespundea Id-ului nostru, odata cu ce de-a doua topica acesta nu va mai fi o calitate exclusiva
a Id-ului.

Constientul reprezinta cam o treime din psihismul uman, el constind din tot ce putem
verbaliza, tot ce putem exprima prin cuvinte in starea de veghe.
Constientul- contine gandurile si sentimentele de care un individ isi da seama la un
moment dat. Constientul se manifesta in ego ( eu ) si este organizat in termeni de logica si
ratiune. Functia principala este de a raspunde la realiatea externa, de a evita pericolul si de a
mentine un comportament acceptabil. Anxietatea se poate manifesta atunci cand constientul
este dominat de impulsuri care cauta satisfacerea dorintelor inconstiente.

Freud a reprezentat psihicul nostru ca pe un aisberg, din care doar o treime este
deasupra apei (constientul), restul de doua treimi fiind sub apa (inconstientul).
Psihanaliza ca proces terapeutic:

Scopurile terapeutice sint reprezentate  pe de o parte de transformarea caracteriala prin


aducerea inconstientului in constient, iar pe de alta parte de intarirea Ego-ului, pentru ca
comportamentele sa se bazeze mai mult pe realitate si nu pe dorinte si instincte.

Pentru aceasta, experientele din copilarie sint readuse in constient, analizate, discutate si
interpretate. Aceste experiente nu sint doar la nivelul intelegerii cognitive, ci si al celei afective;
experienta afectiva trebuie retraita exact ca in copilarie pentru a aparea adevarata cunoastere
de sine.

Tehnici si procedee psihanalitice:

1. Asociatia libera: este tehnica centrala in psihnaliza. Terapeutul instruieste clientul sa-si
goleasca mintea de grijile cotidiene si sa spuna tot ce-i trece prin minte legat de un anumit
subiect, sau absolut liber, oricit de dureros, trivial, ilogic ar putea fi. Tehnica conduce la
reamintirea trecutului, lasind sentimentele blocate sa se 'ventileze', sa iasa la suprafata. Sarcina
terapeutului consta in a identifica materialul reprimat din inconstient pentru a intelege mai
bine legaturile pe care le face clientul  intre diferite evenimente. Analistul interpreteaza pentru
client materialul purtator de anxietate.

2. Interpretarea: este utilizabila la asociatiile libere, vise, rezistente si transfer. Analistul


subliniaza, explica semnificatia comportamentului manifestat in vise, asociatii libere, etc.,
grabind astfel aducerea inconstientului in constient.

3. Analiza si interpretarea rezistentelor: Rezistenta inseamna orice vine impotriva progresului


psihoterapeutic; rezistenta impiedica clientul sa descopere materialul inconstient, conflictul
inconstient din trecut, care sta la baza comportamentului aberant de astazi.  Analistul trebuie sa
mentioneze rezistenta , iar clientul trebuie sa se confrunte cu ea daca se doreste progres in
terapie.

Rolul prelucrarii rezistentelor este de a ajuta clientul sa descopere cum aceste rezistente din
psihoterapie exista si in viata lui cotidiana, producind probleme. De exemplu, rezistenta poate fi
reprezentata de tacerea din timpul sedintei, de intirzieri, de absente. Discutind deschis despre
ele, clientul va intelege ca are o problema cu conceptul de 'autoritate', deoarece tocmai cind
povesteste despre persoanele cu autoritate din viata lui, se blocheaza si tace.
Relatia terapeutica:

Este reprezentata de procesul transferential, 'inima' curei psihanalitice. Transferul permite


atribuirea  catre terapeut a problemelor conflictuale cu persoane importante din viata
clientului. Asemenea conflicte provin din sentimente  opuse ca 'incredere-neincredere',
'dragoste-ura', 'dependenta-independenta'etc.

Transferul are loc atunci cind clientul readuce din trecut  conflictele intense cu privire la
dragoste,  sex, ostilitate, anxietate, si retraindu-le, le leaga de analist. Astfel, de exemplu,
clientul incepe sa vada in analist o persoana importanta care impune, pedepseste, cere si
controleaza. Astfel, sentimentele de ura fata de un tata rigid si neiubitor se transfera pe
terapeut, considerat si el rigid si neiubitor de catre client. Analistul   devine astfel un substitut al
persoanelor importante din trecutul clientului, el fiind iubit sau urit de catre client.  Transferul
poate fi, prin urmare, pozitiv (cind pacientii se indragostesc de analist) , sau negativ (cind
analistul este perceput ca dominator, egoist,rece,etc).

Pentru a deveni matur si independent psihologic, trebuie sa devii constient de


impulsurile infantile, sa devii independent fata de ele; spre exemplu, nu poti, ca adult, sa ceri
dragoste si acceptare totala, asa cum cer copiii. Acest lucru se realizeaza in psihanaliza tocmai
prin explorarea si interpretarea transferului, analizindu-se de ce analistul este vazut ca un
dusman sau de ce clientul asteapta cu atita ardoare aprobarea lui.

Clientul face astfel o paralela intre experienta trecuta si prezenta, descoperind modul in
care vechi rezistente si conflicte se manifesta in viata actuala, ca un obstacol in calea devenirii si
relatiilor personale. Un exemplu frecvent ar fi  transferul ostilitatii fata de tatal prea sever din
copilarie,  asupra sefului actual, cu care are conflicte majore. Clientul isi identifica tatal cu seful
actual, atribuindu-i sefului sau aceleasi trasaturi ca si cele pe care le-a avut tatal sau si pe care
le-a detestat intotdeauna.

In mod inevitabil, fiind profund implicat in conflictele nerezolvate ale clientului, si in


terapeut se trezesc conflicte interioare, aparind astfel contratransferul.

Contratransferul se refera la nevoile, conflictele nerezolvate si reactiile irationale pe


care le are terapeutul fata de client; terapeutul transfera asupra clientului idei si sentimente
legate de propria-i viata. Astfel, si terapeutul poate avea nevoia nesatisfacuta de a se alia cu
altii, de fi dependent, de a domina sau de a se simti o persoana importanta. Terapeutul trebuie
insa sa fie cit mai neutru cu putinta ( neimplicat afectiv),  controlind aceste sentimente si
conflicte,  altfel progresul psihoterapiei este pus in pericol. Pentru  evitarea unor efecte
negative asupra clientului, in formarea oricarui psihoterapeut exista o perioada de
autocunoastere si autoformare; in acelasi scop, orice terapeut trebuie sa aiba un supervizor cu
care sa se sfatuiasca atunci cind contratransferul  devine  periculos pentru terapie.