Sunteți pe pagina 1din 146

Biblia pentru copii

prezentată

Când Dumnezeu
a creat toate
lucrurile
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: Byron Unger şi Lazarus

Adaptată după: Bob Davies şi Tammy S.

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
Cine ne-a făcut pe noi? Biblia, Cuvântul lui
Dumnezeu, ne spune cum a apărut fiinţa umană. Cu
mult timp în urmă, Dumnezeu a făcut primul om şi l-a
numit Adam. Dumnezeu l-a făcut pe Adam din
ţărâna pământului. Dumnezeu i-a dat suflare
de viaţă şi el s-a trezit într-o
minunată Grădină,
numită Eden.
Înainte ca Dumnezeu să-l facă pe Adam, El a făcut o
lume minunată plină cu lucruri minunate. Treptat,
Dumnezeu a făcut locurile muntoase, mediul
înconjurător, florile parfumate şi copacii înalţi,
păsările cu penele lor viu colorate şi albinele cu
zumzetul lor, balene şi melci alunecoşi.

De fapt, Dumnezeu a făcut


toate lucrurile - tot
ceea ce există.
La început de tot,
înainte ca Dumnezeu să
fi făcut ceva, nu a
existat nimic, cu
exccepţia lui Dumnezeu.
Nici oameni, nici locuri
sau lucruri. Nimic.
Nici lumină, nici
întuneric. Nici
deasupra, nici dedesupt.
Nu exista ieri şi nu
exista mâine. Nu era
decât Dumnezeu care
nu are început. Apoi
Dumnezeu a acţionat.
La început Dumnezeu a creat
cerurile şi pământul.
Pământul era pustiu şi gol;
peste faţa adâncului de
ape era întuneric.
Dumnezeu a
zis: „Să fie
lumină”.
Şi a fost lumină. Dumnezeu a numit lumina zi şi
întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară
şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
A doua zi Dumnezeu a despărţit apele şi astfel s-au
format oceanele, mările şi lacurile, într-o ordine,
sub cer. A treia zi, Dumnezeu a zis: „Să se strângă
apele de sub cer şi să se arate uscatul” Şi aşa s-a
întâmplat.
De asemenea, Dumnezeu a zis, să fie iarbă şi flori,
tufişuri şi copaci. Şi ele au apărut. Astfel a
fost o seară şi apoi o dimineaţă.
Aceasta a fost ziua
a treia.
Apoi Dumnezeu a făcut soarele şi luna,
şi aşa de multe stele că nimeni nu le
poate număra. Astfel a fost
o seară şi apoi o dimineaţă.
Aceasta a fost ziua a patra.
Creaturile mării, peştii şi
păsările au fost următoarele
pe lista lui Dumnezeu. În ziua
a cincea El a făcut marele
peşte sabie, struţul cu
picioare lungi dar şi
fericitele păsărele colibri.
Dumnezeu a făcut peştii şi
toate vieţuitoarele care se
mişcă şi de care mişună apele,
după soiurile lor; a făcut şi
orice ei.
soiul pasăre
Astfel
înaripată
a fost după
o seară

şi apoi o dimineaţă. Aceasta


a fost ziua a cincea.
După aceea, Dumnezeu a a vorbit din nou şi a zis:
„Să umplem pământul cu vieţuitoare...” Aşa au luat
fiinţă tot felul de animale, de la insecte până la
reptile. A creat elefantul cel mare şi castorul,
jucăuşele maimuţe şi neîndemânaticii crocodili.
Viermii mişcători, girafele şi pisicuţele care torc.
Toate felurile de animale au fost făcute de
Dumnezeu în această zi. Astfel a fost o seară şi
apoi o dimineaţă. Aceasta a fost ziua a şasea.
Dumnezeu a mai făcut ceva în ziua a şasea – ceva
foarte special. Totul era acum pregătit pentru
om. Era hrană şi animale care să-l slujească.
Şi Dumnezeu a zis: „Să facem
om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră.” El
să stăpânească peste
tot pământul. Astfel
Dumnezeu l-a creat
pe om după chipul şi
asemănarea Lui.
Dumnezeu a vorbit
lui Adam. „Poţi să
mănânci după
plăcere din orice
pom din grădină;
dar din pomul
cunoştinţei binelui şi
răului să nu mănânci,
căci în ziua în care
vei mânca din el, vei
muri negreşit.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis:
„Nu este bine ca omul să fie
singur; am să-i fac un ajutor
potrivit pentru el.” Dumnezeu
a adus toate păsările şi
animalele în faţa lui Adam
şi acesta le-a dat nume.
Trebuie să fi fost foarte
destept Adam să facă lucrul
acesta. Dar printre toate
vieţuitoarele nu s-a putut
găsi o pereche potrivită
pentru a-i fi partener
lui Adam.
Atunci Dumnezeu a trimis un somn adânc,
adânc, peste Adam. În timpul somnului Dumnezeu a
luat o coastă din trupul lui Adam şi a făcut o femeie.
Femeia pe care Dumnezeu
a făcut-o a fost într-adevăr
perechea potrivită
pentru Adam.
Dumnezeu a făcut toate lucrurile în 6 zile.
Apoi Dumnezeu a binecuvântat a şaptea zi,
şi a făcut-o o zi de odihnă. În Grădina
Edenului, Adam şi soţia lui Eva au fost
perfect fericiţi, slujindu-L pe Dumnezeu.
Dumnezeu era Domnul, Călăuzitorul
şi Prietenul lor.
Când Dumnezeu a creat toate lucrurile

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia,

se găseşte în

Genesa 1-2

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Biblia pentru copii
prezentată

Începutul trist
al omului,
izgonirea din
Paradis
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: Byron Unger şi Lazarus

Adaptată după: M. Maillot şi Tammy S.

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
Dumnezeu a făcut toate lucrurile!
Când Dumnezeu a făcut primul om,
pe Adam, l-a pus să locuiască într-o
grădină, grădina Edenului, împreună
cu soţia sa Eva. Ei au fost perfect
fericiţi, ascultându-L pe
Dumnezeu şi bucurându-se de
prezenţa Lui
până într-o zi...
„Oare a zis
Dumnezeu cu
adevărat: Să nu
mâncaţi din toţi pomii
din grădină?” vicleanul şarpe a întrebat-o
pe Eva. Ea a răspuns: Putem mânca orice
fruct dar.. „despre rodul pomului
din mijlocul grădinii,
Dumnezeu a zis: „Să nu
mâncaţi din el şi nici să
nu vă atingeţi de el, ca să
nu muriţi.”
„Hotărât,
că nu veţi muri!”
Răspunde vicleanul
şarpe încrezător!
“Veţi fi ca
Dumnezeu.” Şi Eva
a acceptat să ia din
acel rod al pomului
interzis. A ascultat
de vicleanul şarpe şi
a mâncat fructul.
După neascultarea Evei faţă de
Dumnezeu, ea a îndrumat pe Adam
să mănânce şi el din fruct. Adam
ar fi trebuit să spună: „Nu! Nu voi
nesocoti porunca lui Dumnezeu!”
După ce
Adam şi Eva au
păcătuit, amândoi au descoperit că
erau goi, fără haine. Şi-au făcut şorţuri din
frunze de smochin, s-au acoperit cu ele şi s-au
ascuns de prezenţa lui Dumnezeu, în tufişuri.
În răcoarea dimineţii, Domnul a
venit în grădină. El a ştiut mai
dinainte ce a făcut Adam şi Eva.
Adam a dat vina pe Eva. Eva a
învinuit şarpele. Dumnezeu a zis:
„Şarpele va fi blestemat, iar
femeia cu dureri va naşte copii.”
„Adame, pentru că ai păcătuit,
pământul este blestemat, spini şi
pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci
iarba de pe câmp. În sudoarea
feţei tale să-ţi mănânci pâinea.”
Dumnezeu a aşezat pe
Adam şi
Eva într-o grădină
minunată. Dar pentru că
ei au păcătuit, au fost
separaţi de
Dumnezeul
cel veşnic.
Dumnezeu a pus o
sabie învăpăiată, ca să
păzească drumul care duce la pomul
vieţii. A făcut pentru Adam şi
Eva câte o haină din piele.
De unde credeţi că a
luat Dumnezeu
piele pentru
haine?
După un timp, după izgonirea lui Adam şi Eva din
grădină, s-a născut primul copil al familiei. Acesta
a fost Cain, care era grădinar. Al doilea copil a fost
Abel, acesta era păstor.
Într-o zi Cain a adus Domnului un dar din roadele
pământului. Abel a adus ca dar Domnului una dintre
cele mai frumoase oi ale turmei lui. Lui Dumnezeu
I-a plăcut darul lui Abel.
Lui Dumnezeu nu I-a plăcut
darul lui Cain. Cain a devenit
mânios. Dar Dumnezeu i-a zis:
„Dacă tu faci ce este bine,
oare nu vei fi bine primit?”
Mânia lui Cain nu a dispărut.
Mai târziu, ieşind împreună
cu Abel la câmp el l-a atacat
şi l-a omorât!
Dumnezeu a întrebat pe Cain: „Unde este Abel,
fratele tău? ” Cain a răspuns printr-o minciună: „Nu
ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Dumnezeu
l-a pedepsit pe Cain şi l-a lăsat fără
posibilitatea
A de aşicultiva
rămas pribeag fugar.pământul.
Cain a plecat departe de prezenţa Domnului. S-a
căsătorit cu una dintre ficele lui Adam şi Eva,
alcătuind o familie. Curând, nepoţii şi
strănepoţii lui Cain au umplut oraşul
pe care îl contruiseră.
Între timp, familia lui Adam şi Eva a
crescut cu repeziciune. Pe vremurile
acelea oamenii trăiau mult mai mult
decât în zilele noastre.
Când Eva a născut pe Set a zis: „Dumnezeu
mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel pe
care l-a ucis Cain.” Set a fost un om cu
bunătate, a avut mulţi copii şi a trăit
până la vârsta de 912 ani.
Pe pământ, oamenii au devenit din ce în ce
mai răi, generaţie după generaţie.
În final, Dumnezeu a hotărât
să distrugă omenirea şi. . .
. . .toate animalele şi păsările. Lui Dumnezeu
I-a părut rău că a făcut pe om. Dar,
a fost un om care a căpătat
trecere înaintea Domnului..
Acest om a fost Noe. Deşcendentul
lui Set, Noe a fost cinstit şi fără
vină. Noe umbla cu Dumnezeu.
El a învăţat pe cei trei fii ai
lui să asculte de Dumnezeu.
Dumnezeu plănuieşte să-l
folosească pe Noe într-un
mod ciudat şi
foarte special.
Începutul trist al omului, izgonirea din Paradis

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia,

se găseşte în

Geneza 3-6

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Biblia pentru copii
prezentată

Noe şi potopul
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: Byron Unger şi Lazarus

Adaptată după: M. Maillot şi Tammy S.

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
Noe a fost un om care s-a
închinatîllui
ceilalţi urau pe Dumnezeu
Dumnezeu. Toţi

şi nu I se supuneau. Într-o
zi, Dumnezeu a spus ceva care
a şocat pe toţi „Voi
distruge
această
lume rea,
netrebnică” a spus
Dumnezeu
lui Noe. „Doar
familia ta va
fi salvată.”
Dumnezeu l-a avertizat pe Noe de venirea
unui potop care va acoperi tot pământul.
„Construieşte o arcă din lemn, o corabie
suficient de mare pentru tine şi familia
ta, şi multe animale”, a poruncit lui
Noe. Dumnezeu a dat lui Noe toate
instrucţiunile. Noe a fost
foarte
ocupat.
Probabil oamenii işi
băteau joc de Noe
când acesta le-a
explicat că vrea
să facă o
corabie.

Dar Noe
a continuat
să lucreze
la corabie. De
asemeni el a continuat să
spună oamenilor despre
Dumnezeu. Dar nimeni
nu a ascultat.
Noe avea o credinţă
mare. El a crezut de
asemeni că Dumnezeu
va da ploaie cum nu a
mai fost niciodata.
Curând corabia a fost
gata pentru a primi pe
toţi cei dornici să
intre în ea.
Acum au venit animalele. Dumnezeu a adus şapte
specii, câte două din fiecare. Păsări mari şi mici,
animale micuţe şi înalte, şi-au găsit calea către
corabie.
Poate că oamenii au strigat la Noe şi l-au
jignit, deoarece el a umplut corabia cu
animale. Ei nu s-au oprit în a păcătui
împotriva lui Dumnezeu şi ei nu au
cerut să intre în corabie.
În cele din
urmă, toate
animalele şi
păsările s-au
îmbarcat.
„Intră în corabie!”
Dumnezeu i-a spus lui
Noe. „Tu şi familia ta!”
Noe, soţia lui, cei trei fii ai lui
şi nevestele lor au intrat în corabie.
Apoi Dumnezeu a închis uşa!
Şi a început ploaia.
O ploaie torenţială a
inundat pământul
timp de patruzeci
de zile şi patruzeci
de nopţi.
Potopul de ape a inundat oraşele şi
satele. Când ploaia s-a oprit, chiar
şi munţii erau sub ape.
Când apele s-au ridicat,
corabia plutea deasupra.
Poate era întuneric
înăuntru, poate murdar, şi
poate chiar înfiorător. Dar
corabia a oferit adăpost lui
Noe în timpul potopului.
După cinci luni de potop, Dumnezeu a
trimis un vânt uscat. Încet, corabia
a coborat pe muntele înalt Ararat.
Noe a rămas în corabie încă 40 de
zile până apa s-a retras.
Noe a deschis fereastra corabiei şi a trimes un
corb şi un porumbel afară din corabie. Dar
porumbelul, nu a găsit un loc curat unde să se
odihnească, şi s-a întors la Noe.
O săptămână mai târziu,
Noe a încercat din nou.
Porumbelul s-a întors cu
o frunză de măslin în cioc.
Următoarea săptămână
pământul a fost uscat,
deoarece porumbelul trimis
din nou nu s-a mai întors.
Dumnezeu a spus lui Noe că a sosit timpul
să părăsească corabia. Împreună, Noe
şi familia lui au coborât din corabie,
ei şi toate animalele.
Cât de recunoscător
trebuie să se fi
simţit Noe. El a
construit un altar
şi a lăudat pe
Dumnezeu, care l-a
salvat pe el şi familia
lui, de groaznicul
potop.
Dumnezeu a dat
lui Noe o minunată
promisiune.
Niciodată nu v-a
mai trimite potop pe
pământ pentru a judeca
păcatul uman.
Dumnezeu a lăsat
un măreţ semn care
să amintească
promisiunea Lui.
Curcubeul a fost
semnul lăsat de
Dumnezeu pentru
promisiunea făcută.
Noe şi familia lui
au făcutdupă
început potop. În timp,
un nou

urmaşii lui au repopulat


pământul. Toate naţiunile
de pe pământ provin din
Noe şi copii lui.
Noe şi potopul

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia,

se găseşte în

Geneza 6-10

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Biblia pentru copii
prezentată

Naşterea lui
Isus
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: M. Maillot

Adaptată după: E. Frischbutter şi Sarah S.

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
Cu mult timp în urmă,
Dumnezeu a trimes pe
îngerul Gavril la o tânără
fecioară pe nume Maria.
Îngerul i-a zis: „Iată că vei
rămânea însărcinată, şi vei naşte
un fiu, căruia îi vei pune numele
Isus. El va fi mare, şi va fi
chemat Fiul Celui Prea Înalt;
Împărăţia Lui nu va avea
sfârşit.”
Maria a zis îngerului: „Cum se va
face lucrul acesta, fiindcă eu nu
ştiu de bărbat?” Îngerul i-a
explicat Mariei că acel copil
va veni de la Dumnezeu şi
deci nu va avea un
tată pământesc.
Apoi, îngerul a spus Mariei, că verşoara
ei Elisaveta va avea şi ea un copil, chiar
dacă Elisaveta avea o
vârstă înaintată.
Aceasta era o altă
minune. Curând
Maria a vizitat-o
pe Elisaveta şi au
adus împreună
laudă lui
Dumnezeu.
Maria era logodită
şi dorea să se
căsătorească cu
un bărbat pe nume
Iosif. Iosif a fost
foarte trist când
a auzit că Maria,
logodnica lui,
aştepta un copil.
A crezut că alt
bărbat era tatăl
copilului.
Dumnezeu a trimis un înger la Iosif pe
când acesta dormea, şi printr-un vis
i-a spus că acel copil, pe care Maria
îl aştepta, era copilul lui Dumnezeu.
Astfel Iosif s-a hotărât să
rămână alături de Maria
şi de copilul Isus.
Iosif s-a supus lui Dumnezeu şi a avut încredere în
El. El s-a supus şi legilor ţării lui. După noua lege,
el, împreună cu Maria,
au plecat din oraşul în
care locuia,
Betleem,

pentru a plătii anumite taxe necesare.


Maria era aproape
să nască, dar fiind
departe de casă, Iosif
nu putea găsi un loc, o
cameră unde să se
oprească. Toate
hanurile erau
pline.
Până la urmă Iosif a găsit loc într-un grajd.
Acolo, în iesle, s-a născut copilul Isus. Mama lui l-a
legănat într-o iesle, într-un
loc unde se ţinea
hrana pentru
animale.
Prin apropiere, păstorii păzeau turmele lor adormite.
Îngerul Domnului a apărut şi le-a spus despre
minunata veste a naşterii lui Isus.
„Astăzi în cetatea lui David,
vi s-a născut un Mântuitor, care
este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte:
veţi găsi un prunc înfăşat în scutece
şi culcat într-o iesle.”
Şi deodată, împreună cu îngerul s-a
unit o mulţime de îngeri strălucitori
zicând:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea
înalte, şi pace pe pământ între
oamenii plăcuţi Lui.”
Păstori s-au grăbit să ajungă la grajdul
în care se născuse copilul Isus. Au
povestit tuturor despre întâlnirea lor
cu îngerii şi ce au spus aceştia.
Patruzeci de zile mai târziu,
Iosif şi Maria l-au dus pe Isus
în templul de la Ierusalim.
Acolo era un om, pe
nume Simeon, care
lăuda pe
Dumnezeu
pentru
naşterea
copiluluiIsus.
a
ei.
şi
aducea
Ana, slujitoare
acelaşti o
În timp, ea Domnului mulţumirile
Isus la

promis. păsări.
Dumnezeu,
ştiaului
sacrificat două
a
Fiul
Amândoi era Mântuitorul Iosif Templu
lui

jertfă naşterea

cerea de
legea
care săraci,
era
copil.

astfel
o la
Aceasta Dumnzeu, oamenilor aducă unui
Puţin mai târziu, o
stea specială de pe
cer, a condus pe
Magii din Răsărit
la Iersualim.

Ei au întrebat: „Unde este


Împăratul de curând născut al
Iudeilor? Fiindcă I-am văzut
steaua în Răsărit, şi am venit
să ne închinăm Lui.”
Regele Irod a auzit
despre veniea magilor şi
vestea lor. Îngrijorat,
el a întrebat pe magi
unde l-au găsit ei pe
Isus. „Vreau să mă
închin şi eu Lui” a spus
Irod. Dar el minţea,
el vroia să-l ucidă
pe pruncul
Isus.
Steaua a condus pe Magi chiar
în locul unde se afla Iosif şi
Maria împreună cu pruncul
Isus. S-au plecat înaintea
lui şi s-au închinat, călătorii
au adus lui Isus
daruri speciale:
aur, tamiie si
smirna.
Dumnezeu a avertizat pe
magi să se întoarcă acasă în
secret deoarece Irod era
furios. Hotărât să scape de
Isus, Irod a dat o poruncă rea,
să fie omorâţi toţi pruncii din
Betleem.
Dar Irod nu i-a putut face
rău Fiului lui Dumnezeu!
Avertizaţi într-un vis,
Iosif şi Maria, au luat pe
Isus şi l-au dus să fie în
siguranţă, în Egipt.
Când Irod a murit,
Iosif a adus înapoi
pe Maria şi Isus
din Egipt.

Au locuit împreună
într-un mic orăşel din
Nazaret, lângă Marea Galilea.
Naşterea lui Isus

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia,

se găseşte în

Matei 1-2, Luca 1-2

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Biblia pentru copii
prezentată

Primul
Paşte
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: Janie Forest

Adaptată după: Lyn Doerksen

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
O femeie stătea pe un
deal plin de zgomote,
ochii ei trişti priveau
o scenă teribilă.
Fiul ei murea. Acea
femeie era Maria,
ea stătea aproape
de locul unde Isus
a fost pironit
pe o cruce.
Cum s-au putut întâmpla
toate acestea? Cum s-a
putut ca Isus, care a dus
o viaţă atât de curată să
sfârşească
într-un mod
atât de
groaznic?
Cum a putut
Dumnezeu accepta
ca Fiul Său să fie pironit
pe o cruce şi să moară
acolo? Nu era Isus cine
a spus că este? A
greşit Dumnezeu?
Nu! Dumnezeu n
u a greşit. Isus
nu a făcut nici-o
greşeală. Isus a
ştiut că va fi dus
la moarte ca un
răufăcător. Chiar
de pe vremea când
EL era doar un
copilaş, un bătrân
numit Simeon i-a
spus Mariei că o
mare tristeţe îi
stă în faţă.
Cu câteva
zile înainte
ca Isus să fie
omorât, o tânără
a venit, a turnat
parfum şi a uns
picioarele
Văzând
ucenicii
rost areacest
aceasta?”au
risipa
lui
Isus
zis: „Ce
lucru
Isus.
a

zis: „Ea a făcut un lucru


frumos faţă de Mine. Ea
a făcut lucrul acesta în vederea
pregătirii Mele pentru îngropare.”
După aceea, Iuda, unul
dintre cei doisprezece
ucenici, a fost de acord
să-l trădeze pe Isus mai
marelui preot, pentru
30 de arginţi.
Isus a luat ultima
cină cu ucenicii, cina specială
de paşte, un obicei al iudeilor. El
a spus uncenicilor lucruri minunate
despre Dumnezeu şi promisiunile
pe care Acesta le-a dat pentru toţi
cei ce-L iubesc. După aceea Isus a
luat pâine şi un pahar şi a împărţit
tuturor. Isus le-a
spus că acestea
reprezintă
trupul şi sângele
Lui care se oferă
pentru iertarea
păcatelor.
Apoi Isus a spus tuturor prietenilor că El va fi
trădat şi toţi îl vor părăsi. Petru a luat cuvântul, şi
I-a zis: „Eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de
poticnire.” Dar Isus i-a răspuns: „înainte ca să
cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Noaptea târziu, Isus
a mers în Grădina
Ghetsimani să se
roage. Ucenicii
care îl însoţeau au
adormit. „O Tată”
s-a rugat Isus,
„Tată, dacă este cu
putinţă, depărtează
de la Mine paharul
acesta! Totuşi nu
cum voiesc Eu, ci
cum voieşti Tu.”
Pe neaşteptate a venit o mulţime de
oameni în grădină, conduşi de Iuda.
Isus nu s-a opus, dar Petru a tăiat
urechea unui om. Liniştit, Isus
a atins urechea omului şi a
vindecat-o. Isus ştia că
acest arest era voia
lui Dumnezeu.
Mulţimea l-a dus pe Isus la casa marelui
preot. Acolo liderii iudei au spus că Isus trebuie să
moară. În apropiere,
Petru stătea alături
de serivitori lângă
focul de afară
şi privea.
De trei ori i s-a spus lui Petru: „Şi tu erai cu
Isus!” De trei ori Petru a negat lucrul acesta, mai
mult decât atât
s-a lepădat şi a
jurat că nu-l
cunoaşte
pe Isus.
fost
Chiar
a în clipa
exact
cântat cumaceea
cocoşul.
a A

spus Domnul lui


Petru. Amintindu-şi
de cuvintele lui Isus,
Petru a plâns cu amar.
Şi lui Iuda i-a părut rău. El ştia
că Isus nu era vinovat de nici-un
păcat sau crimă. Cu părere
de rău a dus înapoi preoţilor
cei 30 de arginţi pe care
îi primise pentru Isus.
Iuda a aruncat banii
jos, a mers afară şi
s-a spânzurat.
Preoţii l-au dus pe
Isus înaintea lui
Pilat, guvernatorul
roman. Pilat a spus:
„Nu găsesc vină în
omul acesta.” Dar
mulţimea scriga:
„Răstigneşte-L!
Răstigneşte-L!”
Până la urmă, Pilat a poruncit
ca Isus să moară, răstignit pe
o cruce. Soldaţii l-au ţintuit
pe Isus, scuipau asupra lui şi-l
loveau. Au făcut o cunună de
spini şi i-au pus-o pe cap.
L-au ţintuit pe o cruce şi
L-au lăsat să moară.
Isus a ştiut că va muri în felul acesta. De
asemeni El a ştiut că moartea Lui va aduce iertare
pentru toţi păcătoşii care se vor încrede în El. Doi
criminali au fost răstigniţi
împreună cu Isus. Unul a
crezut în Isus - şi a mers
în Paradis. Celălalt nu
a vrut să creadă.
După multe ore de
suferinţă, Isus a zis:
„S-a sfârşit!” Şi a
murit. Prietenii L-au
înmormântat.
Soldaţii romani au sigilat
mormântul şi a pus să
fie păzit. Astfel că
nimeni nu putea
intra sau ieşii.
Dacă acesta ar fi fost sfârşitul
povestirii, cât de trist ar fi.
Dar Dumnezeu a făcut
ceva minunat. Isus
nu a rămas în
mormânt!
În prima zi a săptămânii, câţiva
dintre ucenicii, venind la
mormânt, au văzut piatra
de la mormânt dată la
o parte. Când au
privit în mormânt
au văzut că Isus
nu mai era
înăuntru.
O femeie stătea şi plângea
lângă mormânt. Isus i s-a
arătat! Bucuroasă ea s-a
grăbit să spună şi celorlalţi
ucenici. „Isus este viu!
Isus a înviat!”
Curând Isus s-a arătat ucenicilor, le-a
arătat semnele cuielor în palmele Lui. Era
adevărat. Isus era din nou în viaţă! El l-a
iertat pe Petru pentru că s-a lepădat de El,
şi a spus tuturor ucenicilor să povestească
tuturor despre El. El s-a întors din nou
în cer, din locul în care venise
pentru primul Crăciun.
Primul Paşte

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu,


Biblia,

se găseşte în

Matei 26-28, Luca 22-24, Ioan 13-21

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Biblia pentru copii
prezentată

Cerul, Casa
Minunată a lui
Dumnezeu
Scrisă de: Edward Hughes

Ilustraţii: Lazarus

Adaptată după: Sarah S.

Tradusă de: Tatiana Simion

Produsă de: Bible for Children


www.M1914.org

©2018 Bible for Children, Inc


Autorizaţie: Se permite copierea si tipărirea acestei povestiri dar nu
comercializarea acesteia.
Pe vremea când Domnul Isus a trăit pe pământ, El a
spus ucenicilor despre Cer. El a numit Cerul „Casa
Tatălui Meu”, şi a spus că sunt
multe locaşuri acolo. Un
locaş este o casă mare
şi frumoasă. Cerul,
este o casă
minunată, mai
minunată decât
orice casă

pământească.
Isus a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi
după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi
întoarce şi vă voi lua cu Mine”. După înviere Isus
s-a înălţat întradevăr spre Cer sub privirile
ucenicilor, acoperit
fiind de
un nor.
De atunci, creştinii îşi amintesc promisiunea lui Isus,
de a se întoarce şi de a-i lua cu El. Isus a spus că
El se va întoarce pe neaşteptate. Dar ce se
întâmplă cu acei creştini care au murit
înainte de revenirea Lui? Biblia
ne spune că ei merg direct
la Isus. Să părăseşti
trupul, înseamnă să fi
Acasă cu acasă cu Domnul.
Domnul
Apocalipsa, ultima carte din Biblie, ne spune cât de
minunat este Cerul. Şi cel mai special este faptul
că Cerul este casa lui Dumnezeu. Dumnezeu este
pretutindeni, dar tronul
Lui este in Cer.
Îngerii şi alte fiinţe cereşti îl
laudă pe Dumnezeu în Cer. Şi
tot astfel toţi oamenii lui
Dumnezeu care au murit.
Ei cântă cântece
speciale pentru
a-l lăuda pe
Dumnezeu.
Iată câteva cuvinte din cântecul cântat
de ei: „Vrednic eşti Tu să iei cartea
şi să-i rupi peceţile: căci ai fost
junghiat, şi ai răscumparat
pentru Dumnezeu, cu sângele
Tău, oameni din orice
seminţie, de
orice limbă,
din orice
norod şi din
orice neam.”
Ultimele pagini ale Bibliei descriu Cerul ca „Noul
Ierusalim”. Foarte, foarte mare, cu un zid mare
şi înalt afară. Zidul era zidit din iaspis. Temelia
zidului era acoperită cu pietre scumpe de tot
felul, viu colorate.

era
mărgăritar.
singur
dintr-un
poartă
Fiecare
Acele minunate porţi de mărgăritar nu se închid
niciodată. Să mergem şi să aruncăm o privire... Da!
Cerul este încă şi mai minunat în interior. Cetatea
era de aur curat, ca sticla curată. Chiar şi străzile
sunt de aur.
Un râu cu apa vieţii curge din scaunul de domnie a
lui Dumnezeu. Iar pe malurile râului se află pomul
vieţii, care era în Grădina Eden. Acest pom este
foarte special. El are douăsprezece feluri de
fructe, dând rod în fiecare lună. Iar frunzele
pomului vieţii sunt pentru vindecarea neamurilor.
Cerul nu are nevoie de soare sau de lună pentru a
fi luminat. Gloria lui Dumnezeu îl luminează cu o
lumină minunată. Acolo nu este niciodată noapte.
Chiar şi animalele sunt diferite în Cer. Toate sunt
blânde şi prietenoase. Lupii şi mieii se hrănesc la un
loc cu iarbă. Chiar şi leii puternici mănâncă paie ca
şi boii. Domnul spune, „Ei nu vor răni sau distruge
pe muntele Meu cel sfânt.”
Privind în jur, realizăm că sunt lucruri care lipsesc
în Cer. Nici un cuvânt de mânie nu se aude în cer.
Nimeni nu este egoist şi nimeni nu se luptă.
Nu sunt lacăte la
uşi pentru că
în Cer nu
sunt hoţi.
Nu sunt
mincinoşi,
criminali,
vrăjitori,
sau alţi
oameni răi.
Nu este păcat
de nici un fel în Cer.
În Cer cu Dumnezeu nu
mai sunt lacrimi. Copiii
lui Dumnezeu plâng de
multe ori în această
viaţă din pricina
necazurilor. În Cer
Dumnezeu va îndepărta
toate lacrimile.
În Cer nu este moarte. Oamenii lui Dumnezeu vor fi
pentru totdeauna cu Domnul. Nu mai sunt necazuri,
nici lacrimi, nici durere. Nici boală, nici petreceri,
nici înmormântări.
Toţi sunt fericiţi
în Cer pentru
totdeauna cu
Dumnezeu.
Mai presus de orice, Cerul, este
pentru fete şi băieţi (cât şi pentru
adulţi) care au crezut în Domnul
Isus Hristos ca Salvator al lor,
şi s-au supus lui ca Domn.
În Cer este o Carte numită
Cartea vieţii Mielului. Este o
carte plină de numele oamenilor.
Ale cui nume sunt scrise acolo?
Numele tuturor celor ce s-au
încrezut în Isus. Este
numele tău
acolo?
Ultimele cuvinte ale Bibliei cu privire la Cer sunt
minunate invitaţii. „Şi Duhul şi Mireasa zic: 'Vino!'
Şi cine aude, să zică: 'Vino!' Şi celui ce îi este sete,
să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”
Cerul, Casa Minunată a lui Dumnezeu

O povestire din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia,

se găseşte în

Ioan 14, 2 Corinteni 5,


Apocalipsa 4, 21, 22

„Descoperirea cuvintelor Tale dã luminã.”


Psalmi 119:130
Sfârşit
Această povestire Biblică, ne spune despre Dumnezeul
nostru minunat, care ne-a creat pe noi şi care doreşte să se
facă cunoscut nouă.
Dumnezeu ştie că noi facem fapte rele, aceste fapte rele
sunt numite de El păcate. Pedeapsa pentru păcat este
moartea, dar Dumnezeu ne-a iubit şi ne iubeşte atât de mult
încât a trimis pe singurul Lui Fiu, pe Isus, să moară pe cruce
şi să fie pedepsit pentru păcatele tale. Dacă tu crezi în
Isus şi îi ceri iertare, El te va ierta! El va veni în viaţa ta,
iar tu vei trăi cu El pentru totdeauna.
Dacă tu crezi că toate acestea sunt adevărate, roagă-te
astfel lui Dumnezeu:
Dragă Isus, cred că Tu eşti Dumnezeu dar te-ai făcut om ca
să mori pentru păcatele mele, iar acum eşti viu. Te rog intră
în viaţa mea şi iartă-mi păcatele, astfel voi avea o viaţă nouă
şi într-o zi voi fi pentru toteauna cu Tine. Ajută-mă să-Ţi
slujesc şi să trăiesc ca şi copil al Tău. Amin.
Citeşte Biblia şi vorbeşte cu Dumnezeu în
fiecare zi! Ioan 3:16