Sunteți pe pagina 1din 3

Omul şi procesul de socializare

1. Conţinutul socializării omului


2. Omul ca jertfă a socializării

Conţinutul socializării este determinat de cointeresarea societăţii ca omul cu succes:


1. să însuşească rolurile de bărbat sau de femeie (socializarea rolurilor);
2. să creeze o familie trainică (socializarea familială);
3. să fie apt şi dornic a participa competent în viaţa social-economică (socializarea profesională);
4. să fie cetăţean care respectă legile (socializarea politică).

Omul este atât obiect al socializării, cât şi subiectul ei, ba chiar şi jertfa ei.
Fiind obiect al procesului de socializare, omul este subiectul care asimilează normele sociale şi
valorile culturale, manifestând activism, autorealizându-se şi autodezvoltându-se în societate.

Obiectiv el devine subiect, căci pe parcursul întregului traseu al vieţii, apar probleme pentru
rezolvarea cărora el manifestă subiectivitate (poziţia, atitudinea personală) şi individualitatea sa
particulară, specifică. Pentru realizarea scopului propus, omul îşi trasează anumite sarcini, care i-ar
ajuta să atingă scopul. Cu cât scopul este mai conştientizat, mai adecvat, cu atât sarcinile pot fi mai
mult sau puţin adecvate.
Exemplu:
Un adolescent rezolvând o problemă de ordin fizic – să corespundă chipului unui bărbat – îşi pune
sarcina considerabil de a-şi spori masa musculară, forţa musculară. Astfel, adolescentul fiind obiectul
socializării (adolescența și specificul socializării în adolescență), devine subiectul socializării deoarece
tot el, adolescentul manifestă activism, autodezvoltându-se corporal și fizic.

Omul conştient sau inconştient determină realitatea şi succesul realizării unor sau altor scopuri.
Aceasta şi permite să depistăm divirgenţe între cerinţele (scopurile) sale şi posibilităţile obiective ale
realizării lor, să reacţioneze într-un mod anumit. Omul poate să-şi schimbe scopurile, să caute căi mai
reale pentru atingerea lor, dar poate să se remodifice, autoschimbe.
În cazul dacă omul își înaintează scopuri ce depășesc posibilităţile obiective ale realizării lor, omul
devine victima socializării.
Omul ca jertfă/victimă a socializării
Această poziţie pe care o poate ocupa omul în procesul socializării este posibilă, deoarece procesul şi
rezultatul socializării include în sine o contradicţie internă.
Pe de o parte, socializarea cu succes presupune, adaptarea efectivă a omului în societate, la condițiile
și normele ei, iar din altă parte, socializarea formează în om capacitatea de a se opune într-o măsură
oarecare acestei societăţi, acelor perturbări, conflicte din viaţă care împiedică dezvoltarea,
autorealizarea, autoafirmarea omului.
Iată de ce socializarea efectivă presupune un echilibru anumit dintre adaptarea în/la societate şi
izolarea în ea (păstrarea autonomiei personale). De altfel, apare și se instalează un dezechilibru dintre
motivație, acțiune, scop și consecințe. În rezultat avem jertfe/victime ale socializării.
Se constată 2 variante de victime ale socializării
1. Conformizm. Persoana care pe deplin este adaptată la societate şi nu este aptă să i se opună
oarecum devine cu statutul de conformist.
2. Disidență. Deosebire de păreri, dezacord. Pot fi deosebite 3 variante ale acestui fenomen:
 Stare a unei persoane sau a unui grup de persoane care încetează a se supune unei autorități
sau care se separă de o comunitate.
 Grup de persoane care nu se mai supune unei autorități sau s-a separat de o comunitate.
 Sciziune într-o comunitate, provocată de deosebirile de idei.

1
Oricum, disidența poate fi reprezentată de un grup de persoane care prezintă opinie separată față de
majoritate, abordând o atitudine de dezacord. De aici, persoana neadaptată în societate, devenită
infractoare, delicventă sau printr-un alt mod deviază de la modul de viaţă acceptat în societate
primeşte statut de disident.

Totodată, omul poate deveni ca jertfă a condiţiilor nefavorabile a socializării


În fiecare etapă a socializării se pot evidenţia factori, primejdii tipice cu care omul se va ciocni cu mai
multă probabilitate. Astfel, în fiecare etapă a cocializării regăsim:

1. În perioada intrauterină:
 Morbiditatea părinţilor;  Starea emoţional psihologică negativă a
 Alcoolismul părinţilor
 Modul dezorganizat de viaţă  Erorile medicale
 Subnutriţia mamei  Mediul economic nefavorabil

2. În perioada preşcolară (0-6 ani):


 Bolile şi traumele fizice  Antiumanismul lucrătorilor din
 Stupiditatea emoţională a părinţilor instituţiile preşcolare
 Amoralitatea  Respingerea de către semeni
 Ignorarea copilului de către părinţi  Vecini antisociali sau copiii lor
 Delăsarea copilului  Vizionări video, calculatorul.
 Sărăcia, mizeria în familie

3. În perioada elevului mic (6-10 ani)


 Amoralitatea sau alcoolismul  Influenţa negativă a semenilor sau
părinţilor băieţilor mai mari (atragere spre
 Mamă vitregă sau tată vitreg fumat, băut, furat)
 Sărăcia familiei  Traumele fizice şi defectele
 Hipo- sau hepertutelarea  Pierderea părinţilor
 Vizionări video, jocuri la calculator  Violurile (pedofilia)
 Atitudinea negativă a pedagogului  Violul minorilor (deprivarea
şi semenilor morală a părinţilor).

4. În perioada preadolescentină (11-14ani)


 Beţiile  Singurătatea
 Alcoolismul  Traumele fizice şi defectele
 Amoralitatea părinţilor  Hărţuirea, persecutarea din partea
 Sărăcia familiei semenilor.
 Hipo- sau hepertutelarea  Atragerea în grupuri antisociale şi
 Vizionări video criminale
 Jocurile la calculator  Depăşirea sau reţinerea în
 Erorile pedagogilor şi părinţilor dezvoltarea psihosexuală
 Fumatul  Transferurile prea dese ale părinţilor
 Toxicomaniile cu traiul
 Violurile  Divorţul / separarea părinţilor.

5. În perioada tinereţei juvenile (15-17 ani)


 Familia antisocială  Narcomania
 Mizeria familiei  Prostituţia
 Beţiile  Graviditatea timpurie, precoce

2
 Atragerea în grupuri criminale şi  Hărţuirea din partea semenilor
totalitare  Insuccesele cu persoanele sexului
 Violul opus
 Traumele fizice şi defectele (idei  Tendinţe suicidale
aberante/fixe despre dismorfofobii  Divergenţe dintre idei, idealuri,
(prescrierea sie a defectelor ne orientări.
existente fizice sau a unor
neajunsuri)
 Singurătatea (din cauza neînţelegerii
de către cei din jur)

6. În perioada tinereţii (18-23 ani)


 Narcomania  Atragerea în grupuri totalitare
 Beţiile (mafiote)
 Prostituţia  Singurătatea
 Sărăcia  Serviciul militar
 Şomajul  Imposibilitatea continuă a
 Violul studiilor
 Insuccesele sexuale  Diferenţa dintre nivelul
 Atragerea în activităţi nelegale dorinţelor şi statutul social.

Notă! Interacțiunea omului cu unul din factorii sau grup de factori, primejdii depinde nu numai
de circumstanţele obiective, dar şi de particularităţile lui individuale. Sunt primejdii, victima
cărora poate deveni orice persoană indiferent de particularităţile ei individuale, dar ele pot fi
legate, dependente de particularităţile individuale ale omului. (Exemplu: şomajul)