Sunteți pe pagina 1din 18

EDITORIAL

Cum a ajuns creierul cel mai


performant organ al omului
How become the brain the most powerful
human organ

Prof. As. Dr. Adrian Restian

Tot ceea ce vedem pe acest pământ este fie substanţiale şi energetice, cum ar fi muşchii,
opera lui Dumnezeu, fie opera omului. Munţii, articulaţiile, dinţii şi aripile, omul şi-a perfecţio-
dealurile şi câmpiile, mările şi oceanele, cu toate nat creierul, care este un organ informaţional,
plantele şi animalele care trăiesc în ele, sunt cu ajutorul căruia el a reuşit să depăşească toate
opera lui Dumnezeu. Noi înşine suntem opera celelalte animale.
lui Dumnezeu. Dar casele, palatele, satele şi După cum se ştie, primul creier a apărut
oraşele, străzile şi şoselele, maşinile, vapoarele, acum 500 de milioane de ani, ceea ce înseamnă
avioanele şi rachetele, care se agită neîncetat pe că viaţa, care a apărut acum 3 miliarde de ani, a
pământ şi chiar în spaţiu, sunt opera omului. Şi evoluat peste 2 miliarde de ani fără creier, aşa
nu atât a mâinilor lui extrem de abile, cât a cre- cum îl ştim noi astăzi.
ierului său extrem de creativ. Înainte de a deveni Desigur că, iniţial, creierul a fost foarte rudi-
realitate, toate obiectele au fost mai întâi ima- mentar. Dar deşi era format doar din câteva zeci
ginate de creierul extrem de inventiv al omului. de neuroni, el era totuşi în stare de anumite
Pentru că omul nu s-a mulţumit să se adapteze performanţe. Astfel, creierul viermilor putea să
la mediu, ci a căutat să-şi adapteze mediul la ne- regleze funcţionarea organelor interne, să
voile sale. El a căutat astfel să treacă de la adap- regleze mişcările şi chiar să înveţe câte ceva din
tarea autoplastică, aşa cum fac toate animalele, relaţiile sale cu lumea.
la adaptarea aloplastică, prin intermediul căreia La insecte, creierul a devenit ceva mai per-
a schimbat faţa pământului. formant, fiind în stare să recepţioneze semnalele
Dar pentru a putea realiza acest lucru, adică olfactive, sunetele, lumina, umiditatea, temepe-
pentru a putea modifica mediul în funcţie de do- ratura şi să regleze comportamentul mult mai
rinţele sale, omul avea nevoie de un creier foarte complicat al insectelor, aşa cum se întâmplă la
perfecţionat. De aceea, spre deosebire de toate albine.
celelalte animale care au mizat pe alte aparate şi Dar deşi s-a dovedit a fi extrem de util în
organe, cum ar fi muşchii, articulaţiile, dinţii, lupta pentru supravieţuire, creierul a evoluat la
branhiile şi aripile, omul a mizat pe creier. început foarte încet. Dacă i-au trebuit peste 450
Omul a mizat pe creier. Apariţia creierului a de milioane de ani pentru a ajunge la greutatea
reprezentat un mare progres în reglarea orga- de 400 de grame, cât avea creierul australopite-
nelor interne şi a comportamentului sistemelor cului acum 3 milioane de ani, din acest moment,
biologice într-un mediu foarte varabil şi de multe însă, deoarece avantajele s-au dovedit absolut
ori chiar foarte ostil. De aceea, aproape toate evidente, creierul a început să se dezvolte foarte
animalele şi-au dezvoltat creierul. Dar singurul rapid. La homo habilis, care a trăit acum 2 mili-
animal care a mizat pe creier şi şi-a dezvoltat cel oane de ani, creierul avea 700 grame, la homo
mai mult acest organ, a fost omul. erectus, care a trăit acum 1 milion de ani, cre-
Spre deosebire de celelalte animale, care şi-au ierul a ajuns la 1.000 de grame, iar la homo
perfecţionat mai ales nişte organe predominant sapiens creierul a ajuns la 1.500 de grame.

Adresă de corespondenţă:
Prof. As. Dr. Adrian Restian, Catedra de MF, Policlinica Titan, Et. 6, B-dul Nicolae Grigorescu Nr. 41, Sector 3, București
e-mail: restian2003@yahoo.com

PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011 181


PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

La cimpanzeu, creierul a rămas la 350 de Spre deosebire de informaţia moleculară,


grame, iar la gorilă la 450 de grame. care se transmite foarte încet şi foarte difuz,
Deşi elefantul are un creier mult mai mare prin intermediul lichidelor organismului, infor-
decât omul, raportul dintre creier şi greutatea maţia nervoasă se transmite mult mai repede,
organismului este mult mai mic decât la om. mai sigur şi mai direct de-a lungul unor fibre
La balenă care are o greutate de 60.000 de kg nervoase până la destinatarul respectiv. Deo-
şi un creier de 6 kg, raportul dintre greutatea sebirea dintre informaţia moleculară şi infor-
corpului şi greutatea creierului este de 0,01. La maţia nervoasă ar fi, după cum arată D. Dennett
leu, care o greutate de 200 de kg şi un creier de (1991), asemănătoare cu aceea dintre un poştaş
200 de grame, raportul este de 0,1, la şobolan care transmite foarte încet informaţiile şi un
este de 1,5, iar la om de 1,9. telefon, care transmite mult mai repede şi mai
Adică, raportat la greutatea lui, omul dispune direct informaţiile corespunzătoare la destina-
de creierul cel mai mare. Nici un alt organ al tarul respectiv.
omului nu a evoluat atât de rapid şi nu a avut o Chiar şi cele mai simple sisteme nervoase au
influenţă atât de mare asupra lumii înconjură- utilizat posibilitatea de a trece informaţia, de pe
toare cum a avut creierul uman. Iar aceasta de- un substrat fizic sau chimic, pe nişte semnale
monstrează importanţa pe care au avut-o pro- nervoase care pot fi transmise printr-o reţea
cesele informaţional în evoluţia omului şi a vieţii nervoasă, mult mai rapid şi mult mai direct, la
pe pământ, deoarece creierul este un organ destinatarul corespunzător.
informaţioanl care s-a specializat în sesizarea, La început, acest lucru s-a realizat prin inter-
recepţionarea şi prelucrarea superioară a infor- mediul unor programe genetice înscrise în struc-
maţiilor. tura sistemului nervos. Semnalele nervoase erau
Creierul a evoluat prin prelucrarea supe- transmise mult mai repede şi mai direct decât
rioară a informaţiilor. Spre deosebire de toate semnalele moleculare, pe o cale dinainte stabilită,
celelate aparate şi organe, care s-au specializat până la destinatarul corespunzător. Semnalele
în prelucrarea substanţelor şi a energiei, creierul generate de modificările interne, cum ar fi
s-a specializat în sesizarea, recepţionarea şi pre- modificările glicemiei sau ale osmolarităţii san-
lucrarea superioară a informaţiilor. Dacă ficatul guine, erau sesizate de traductorii interni, trans-
formate în semnale nervoase şi transmise de-a
s-a specializat în prelucrarea substanţelor, iar
lungul căilor ascendente ale sistemului nervos
muşchii s-au specializat în prelucrarea energiei,
autonom, până la centrii de comandă din creier,
creierul s-a specializat în prelucrarea superioară
unde erau prelucrate automat, după un program
a informaţiilor.
înscris în structura sistemului nervos, iar deciziile
Pentru a putea realiza acest lucru, creierul
care rezultau erau trimise înapoi pe nişte căi
trebuia să treacă de la informaţia moleculară –
descendente ale sistemului nervos autonom, tot
care este este extrem de utilă în transmiterea in-
după un program genetic înscris în structură,
formaţiei genetice, în reglarea metabolismului,
până la organele de execuţie capabile să corecteze
a sistemului endocrin şi a sistemului imunitar,
tulburările care au generat semnalele respective.
dar este mult prea strâns legată de substanţa şi Creierul primitiv nu avea o libertate prea mare de
energia care o poartă pentru a putea realiza re- acţiune. El trimitea semnalele primite pe nişte căi
glarea comportamentului într-un mediu extrem dinainte stabilite, fără a avea posibilitea de a
de variabil şi de imprevizibil – pentru a ajunge la alege alte căi, adică de a putea adapta acţiunile
o informaţie care să poată fi trecută mai uşor de sale la modificările imprevizibile ale mediului.
pe un semnal pe altul. Deşi a reprezentat un mare progres, deoarece
Iar după ce a realizat acest lucru, creierul reuşea să sesizeze şi să transmită mult mai repede
trebuia să-şi construiască o reţea prin interme- semnalele primite direct la destinatarul respectiv,
diul căreia să poată transmite şi prelucra infor- creierul primitiv nu avea posibilitatea de a adapta
maţia respectivă. acţiunile sale la modificările care nu erau pre-
De aceea, sistemele biologice au căutat să văzute de informaţia genetică.
găsească o modalitate cu ajutorul căreia să Creierul primitiv, care lucra după nişte pro-
treacă informaţia adusă de semnalele fizice, grame moştenite, înscrise în structură, nu putea
optice, acustice, tactile, olfactive şi gustative, alege decizia cea mai adecvată în funcţie de va-
care nu pot fi transmise prin organsimul uman, riabilitatea imprevizibilă a factorilor din mediu
pe nişte semnale care să poată fi transmise prin şi de variabilitatea nevoilor organismului. Creie-
organismul uman. Astfel, sistemele biologice rul primitiv era dominat de mecanismele de
mai evoluate au trecut de la informaţia mole- feedback, adică de mecanisme care nu puteau
culară la informaţia nervoasă. decât să corecteze tulburările sau variaţiile pe

182
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

care factorii de mediu le produceau asupra orga- creierul, dacă nu vom înţelege particularităţile
nelor interne. Iar acest mod de lucru nu s-a do- informaţiei, care reprezintă materia primă a cre-
vedit suficient de eficient într-un mediu foarte ierului şi care ilustrează un alt aspect al realităţii
variabil şi de multe ori chiar foarte ostil, în care cu alte legi de transformare şi de conservare
se puteau produce şi tulburări care nu mai (Restian, 1980).
puteau fi corectate. Informaţia reprezintă partea cea mai comu-
De aceea, pentru a putea alege de fiecare nicabilă a realităţii. Ea poate fi trecută foarte uşor
dată comportamentul cel mai adecvat, cu aju- de pe un semnal pe altul, poate fi stocată, pate fi
torul căruia să poată păstra stabilitatea organis- memorată, cu ajutorul informaţiei se pot controla
mului şi să-şi poată atinge scopurile, chiar şi în procesele biologice care au loc în organsim şi aşa
condiţiile unor variaţii imprevizibile şi a apariţiei mai departe. Particularităţile informaţiei îi permit
unor tulburări care nu ar mai putea fi corectate, creierului să recepţioneze şi să transmită sem-
creierul trebuia să treacă de la reglarea prin nalele generate de modificările din mediu chiar
corectarea erorilor, prin intermediul mecanis- înainte ca acestea să acţioneze asupra organis-
melor de feedback, la reglarea prin prevenirea mului. Informaţiile recepţionate îi permit creie-
erorilor, prin intermediul mecanismului de rului să cunoască starea mediului, să prevadă
feedbefore. Pentru a putea păstra stabilitatea evoluţia fenomenelor, să-şi imagineze diferite
organismului şi pentru a putea atinge scopurile ipoteze, să aleagă deciziile cele mai bune pentru
sale şi într-un mediu în care s-ar fi putut produce păstrarea stabilităţii şi chiar pentru modificarea
tulburări care nu ar mai fi putut fi corectate prin mediului înconjurător. Toate aceste performanţe
intermediul mecanismelor de feedback, creierul au devenit posibile datorită faptului că informaţia
avea nevoie de un mecanism de prevenire, un reprezintă un alt aspect al realităţii, cu proprietăţi
mecanism de reglare anticipativă, care să anti- deosebite de cele ale substanţei şi energiei.
cipeze evoluţia fenomenelor şi să aleagă de Dacă substanţa reprezintă masa sau volumul
fiecare dată decizia cea mai adecvată pentru şi energia reprezintă forţa sau câmpul care in-
prevenirea tulburărilor care nu mai puteau fi tervin în desfăşurarea fenomenelor, informaţia
corectate, mecanism pe care noi l-am denumit reprezintă modul în care substanţa şi energia
mecanism de feedbefore (Restian, 1975). sunt distribuite în spaţiu şi timp – sau mai bine
Dar pentru a putea realiza o reglare pre-
zis noutatea pe care această distribuire o poate
ventivă, creierul trebuia să cunoască starea or-
aduce ori incertitudinea pe care ea o înlătură.
ganismului cu nevoile şi dorinţele sale, să re-
Reprezentând partea cea mai comunicabilă a
prezinte într-un fel sau altul starea mediului
realităţii, informaţia poate trece foarte uşor de
extern în structurile sale, să cunoască relaţiile
pe un semnal pe altul, de pe semnalele optice,
posibile dintre diferitele obiecte şi fenomene, să
pe semnalele nervoase, de pe semnalele ner-
cunoască influenţa obiectelor şi fenomenelor
voase pe mesagerii sinaptici, de pe mesagerii
respective asupra organismului, să anticipeze
sinaptici pe neurohormoni şi aşa mai departe.
evoluţia fenomenelor şi să aleagă de fiecare
Aceasta face ca semnale diferite să poată
dată decizia cea mai adecvată din mai multe
decizii posibile. Iar pentru a putea realiza acest transmite informaţii asemănătoare şi invers,
lucru, creierul a trebuit să devină o reţea ne- semnale asemănătoare să poată transmite in-
uronală extrem de complicată, care între uni- formaţii diferite. De aceea, informaţia nu poate
tăţile de intrare şi unităţile de ieşire să dispună fi confundată cu semnalul care o poartă, aşa
de o mulţime de unităţi intermediare, aşa numi- cum se face de obicei.
tele unităţi ascunse, care să aibă capacitatea de Pe de altă parte modificările informaţiei nu
a învăţa şi de a alege deciziile cele mai adecvate. sunt proporţionale cu modificările substanţei și
De aceea, creierul a trebuit să se perfecţioneze ale energiei. Se pot produce modificări ale sub-
în prelucrarea informaţiilor. Astfel, creierul a de- stanţei și energiei care să implice modificarea
venit un organ informaţional, în care toate pro- informaţiei și, dimpotrivă, pot exista modificări
cesele substanţiale şi energetice nu fac altceva ale informaţiei care să nu presupună modificări
decât să susţină desfăşurarea proceselor infor- ale substanţei și energiei. Astfel, de exemplu, re-
maţionale care au loc în creier. De aceea, în organizarea acelorași litere poate determina
spatele proceselor substanţial-energetice ex- modificări ale informaţiei deși substanţa și
trem de complicate care se desfăşoară în creier energia au rămas aceleași, sau, dimpotrivă, este
se află nişte procese informaţionale mult mai posibil ca litere diferite să transmită aceeași
complicate şi mai subtile. infoamţie, așa cum se întâmplă în codul genetic,
Particularităţile informaţiei. Niciodată nu care este un cod degenerat, în care mai multe
vom putea înţelege modul în care funcţionează triplete pot codifica același aminoacid.

183
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

În cele din urmă, natura informaţiei depinde trecută de pe semnalele electrice pe niște
de structura sistemului de comunicaţii, de capa- mesageri chimici. Aceștia transmit informaţia
citatea canalului de a transmite anumite sem- oferită de un neuron până la neuronul următor,
nale, de capacitatea destinatarului de a recu- prin intermediul unei sinapse. Luând în con-
noaște semnalele primite, dar mai ales de siderare faptul că fiecare neuron se poate leaga
relaţiile care s-au stabilit între sursa de emisie și prin intermediul prelungirilor sale cu câteva mii
destinatarul respectiv. de alţi neuroni, în creier vor exista peste 100 de
Structura informaţională a creierului. Dacă trilioane de sinapse și o infinitate de circuite
ficatul are o structură substanţială corespunză- neuronale posibile.
toare proceselor substanţiale pe care trebuie să Dar pentru a putea interveni în transmiterea
le desfășoare, și mușchii au o structură energetică informaţiilor, pe lângă intrările și ieșirile sale,
corespunzătoare proceselor energetice pe care neuronul mai are o valoare de activare, sau un
trebuie să le desfășoare și la fel și creierul are o prag de excitabilitate, care trebuie depășit de
structură informaţională care corespunde pro- semnalele de intrare pentru ca el să poată emite
ceselor informaţionale pe care trebuie să le des- un semnal de ieșire.
fășoare. Însă datorită faptului că informaţia re- Semnalul de ieșire y va depinde de suma
prezintă un aspect al realităţii, care are alte semnalelor de intrare și de funcţia de activare a
particularităţi și alte legi de conservare și de neuronului respectiv, conform formulei Y= G (∑
transformare, structura informaţională a cre- wi xi), unde y reprezintă semnalul de ieşire, g
ierului nu va corespunde în totalitate cu structura reprezintă funcţia de activare, xi reprezintă sem-
substanţială și energetică a creierului. nalele de intrare, iar wi reprezintă puterea sem-
Dacă la nivelul căilor aferente și la nivelul for- nalelor de intrare.
maţiunilor mai vechi ale creierului găsim o anu- În funcţie de starea lor de activare, de sem-
mită corespondenţă între structura anatomică și nalele pe care le primesc şi de pragurile de exci-
structura informaţională, la nivelul formaţiunilor tabilitate, neuronii pot funcţiona ca nişte comu-
mai noi ale creierului, structura informaţională se tatori. Ei pot fi închişi sau deschişi, ceea ce
detașează tot mai mult de structura substanţială înseamnă că pot funcţiona ca nişte operatori
și energetică, de care se folosește pentru a des- logici (Mc Cullock şi Pitts, 1965).
fășura niște procese mult mai subtile decât cele Astfel, dacă pragul de excitabilitate al unui
care ar putea fi efectuate de substanţa și de neuron nu poate fi depăşit decât de asocierea
energia din care este format creierul. semnalui x1 şi x2, atunci el va funcţiona ca un
Pentru a putea intra în posesia informaţiilor opertor logic conjunctiv. Dacă neuronul are un
generate de diferitele modificări din mediul prag de excitabilitate care poate fi depăşit atât de
extern, creierul este cablat la niște organe de semnalul x, cât şi de semnalul x, atunci el va
simţ care au o mare sensibiltate în sesizarea funcţiona ca un operator logic disjunctiv, iar dacă
unor semnale optice, acustice, termice, tactile, neuronul are, pe lângă sinapsa excitatorie x, şi o
gustative și olfactive. Aceste semnale sunt trans- sinapsă inhibitorie x, atunci el va putea funcţiona
formate, prin intermediul unor procese electro- ca un operator logic de negaţie.
chimice cunoscute, în niște semnale nervoase Deoarece fenomenele sunt foarte complicate
modulate în frecvenţă care sunt transmise de-a şi reglarea relaţiilor dintre două sisteme foarte
lungul unor căi aferente la nivelul creierului. complexe nu se poate face trimiţând semnalele
Pentru a putea transmite și prelucra în mod de intrare direct spre neuronii de ieşire, între
corespunzător informaţiile recepţionate, creierul neuronii de intrare şi neuronii de ieşire au apărut
a trebuit să devină o reţea de comunicaţii extrem o serie de neuroni intermediari. De aceea, re-
de complicată. Iar pentru a putea ajunge la o ţeaua neuronală a devenit o reţea multinivelară.
astfel de reţea de comunicaţii, neuronii din care Iar neuronii intermediari sunt cei care trebuie să
este format creierul au o serie de prelungiri prin găsească de obicei calea de ieșire cea mai adec-
intermediul cărora să se poată lega între ei. vată pentru fiecare semnal de intrare.
Cei peste 100 de miliarde de neuroni din care Dar neuronii care pot direcţiona circulaţia
este format creierul au niște prelungiri den- semnalelor nu sunt distribuiţi uniform în re-
dritice prin intermediul cărora primesc semnalele ţeaua neuronală. Ei sunt grupaţi în nuclee și în
de intrare și o prelungire axonală prin intermediul scoarţa cerebrală. Scoarţa cerebrală este for-
căreia trimit semnalele de ieșire, care rezultă în mată din șase straturi de neuroni și este divizată
urma prelucrării semnalelor de intrare. Infor- în arii care îndeplinesc anumite funcţiuni. De
maţiile sunt transmise de-a lungul neuronilor exemplu, ariile 14 și 15 din lobul occipital sunt
prin intermediul unor semnale electrochimice. implicate în funcţia vizuală, iar aria lui Broca
Ajunsă la capătul axonului, informaţia este este implicată în funcţia limbajului.

184
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

Aceste aglomerări neuronale reprezintă niște de figuri la un tablou, sau de la o mulţime de


module specializate în efectuarea unor anumite litere la o silabă, de la o mulţime de silabe la un
funcţiuni. Însă datorită faptului că informaţia cuvânt, de la o mulţime de cuvinte la o propoziţi
reprezintă un alt aspect al realităţii, care are alte şi aşa mai departe (Restian, 1980).
legi de conservare și de transformare, între pro- Creierul este în aşa fel construit încât poate
cesele substanţial-energetice și procesele infor- desfăşura în mod spontan procesul de superizare.
maţionale care se desfășoară în aceste module Având mai multe intrări şi o singură ieşire, fiecare
nu există o corespondenţă perfectă. Cu cât ne neuron efectuează, de fapt, o superizare a sem-
depărtăm mai mult de formaţiunile mai vechi nalelor primite. Adică el primeşte o mulţime de
ale creierului, cu atât structura informaţională semnale de intrare şi emite un singur semnal de
se detașează tot mai mult de structura sub- ieşire, care va fi rezultatul integrării tuturor sem-
stanţial-energetică, adică de structura anatomică nalelor primite. Dacă semnalele de intrare vor
a creierului. reprezenta nişte puncte, semnalul de ieşire va re-
Astfel, în formaţiunile mai noi ale creierului, prezenta o linie, sau un fragment de linie, care va
unde se desfășoară procesul de gândire și unde reprezenta un semnal de intrare pentru neuronul
apare probabil conștiinţa, procesele informa- următor şi aşa mai departe, până când se va re-
ţionale sunt atât de detașate de procesele sub- cunoaşte sursa care a emis semnalele respective.
stanţial-energetice încât este aproape imposibil Dar recunoscând sursa care a emis semnalele
să le găsim un corespondent anatomic. respective, reţeaua neuronală reuşeşte să treacă cu
Structura informaţională nu coincide cu ajutorul aceloraşi procese substanţial-energetice,
structura anatomică a creierului. Dacă la nivelul de la nivelul semnalelor de intrare, emise de un măr
căilor de intrare și al formaţiunilor mai vechi ale sau de o pară, la nivelul semnalelor de reprezentare,
creierului există o corespondenţă destul de sau mai bine zis de la nivelul semnalelor fragmentare
strânsă între procesele informaţionale și pro- la nivelul semnalelor simbolice, care vor reprezenta
cesele substanţial energetice, la nivelul forma- mărul sau para respectivă.
ţiunilor mai noi ale creierului această corespon- Astfel, prin reţeaua neuronală vor circula la
denţă este extrem de greu de stabilit. un moment dat diferite tipuri de semnale, pe de
Astfel, la nivelul organelor de simţ informaţia o parte nişte semnale nervoase de intrare care
este sesizată de nişte celule sensibile care reprezintă aspecte parţiale ale sursei care le-a
transformă, prin intermediul unor procese emis şi, pe de altă parte, nişte semnale nervoase
fizico-chimice, destul de bine cunoscute, sem- care vor reprezenta sursa care le-a emis, apoi
nalele optice, acustice, tactile, olfactive şi gus- nişte semnale nervoase care vor reprezenta
tative, care nu pot fi transmise prin structura semnificaţia şi valoarea sursei respective şi aşa
sistemului nervos, în nişte semnale nervoase, mai departe. Atât semnalele de intrare frag-
care pot fi transmise prin structura sistemului mentare, cât şi semnalele de reprezentare a
nervos. Semnalele nervoase sunt preluate de sursei care a emis semnalele respective se ba-
nişte neuroni aferenţi care le transmit, prin in- zează pe aceleaşi porocese substanţial-energe-
termediul unor procese fizico-chimice, până la tice, adică pe aceleaşi semnale electrice şi pe
nivelul creierului. Când ajung la capătul axonului, aceiaşi mesageri sinaptici.
informaţiile sunt decodificate şi trecute de pe Diferenţa dintre diferitele tipuri de semnale
trenurile de undă pe nişte mesageri chimici, care circulă prin creier va fi determinată de locul
care le transportă de la neuronul presinaptic pe care îl ocupă ele în reţeaua neuronală. Pe
până la neuronul postsinaptic. La nivelul neuro- măsură ce înaintează în cadrul reţelei neuronale,
nului postsinaptic, informaţia este trecută din semnalele de intrare capătă o altă semnificaţie.
nou de pe semnalele chimice pe semnalele elec- Dacă semnalele care intră în primul neuron vor
trice, care vor fi transmise până la nivelul reprezenta nişte puncte, semnalele care ies din
sinapsei următoare, până când se realizează re- primul neuron vor putea reprezenta un fragment
cunoaşterea sursei care a emis semnalele res- de linie din forma unui obiect sau fenomen,
pective, apoi se evaluează semnalele primite şi semnalele care ies din al treilea neuron vor
se ajunge la o anumită decizie. putea reprezenta o linie mai mare, de forma
Noi am arătat că recunoaşterea sursei care a unui măr sau a unei pere, iar semnalele care ies
emis semnalele respective se face prin inter- din ultimul neuron vor reprezenta mărul sau
mediul unui proces de superizare, adică a unui para respectivă. Acest lucru este posibil deoa-
proces de trecere de la o mulţime de semnale rece, fiind partea cea mai comunicabilă a reali-
inferioare, la un semnal superior, aşa cum ar fi tăţii, informaţia poate trece de pe un semnal pe
trecerea de la o mulţime de puncte la o linie, de altul, ceea ce face posibil ca semnale diferite să
la o mulţime de linii la o figură, de la o mulţime poată transmite informaţii asemănătoare şi

185
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

semnale asemănătoare să poată transmite infor- valorilor de utilitate, al valorilor afective, deontice,
maţii diferite. morale şi aşa mai departe (Restian, 1979).
Astfel, semnalele care circulă prin creier pot Astfel, dacă semnalele care rezultă în urma
să aibă semnificaţii foarte diferite, în funcţie de unei anumite configuraţii informaţionale, pri-
nivelul şi de coloana neuronală unde se află, vind un măr roşu şi frumos, vor ajunge la
pentru că reţeaua neuronală nu are o structură neuronii din amigdală, ele vor putea fi evaluate
omogenă. Ea este formată dintr-o mulţime de ca fiind plăcute, iar semnalele care rezultă în
niveluri şi din coloane. Nivelurile sunt deter- urma unei configuraţii informaţionale, privind
minate de stratificarea neuronală. Iar coloanele un măr putred, vor putea fi apreciate ca ne-
sunt determinate de înşiruirea neuronilor în re- plăcute, după un program înscris în structura
ţea, care susţin prelucrarea secvenţială a infor- reţelei neuronale şi manifestat prin intermediul
maţiilor. Iar semnalele care circulă prin creier activităţii electrice spontane. Fenomenele vor
vor avea o semnificaţie foarte diferită în funcţie depinde de modul în care semnalele primite din
de nivelul şi de coloana în care se află. Dacă se afară vor acţiona asupra semnalelor emise în
află pe nivelul şi pe coloana de ieşire din reţeaua mod spontan de neuronii din amigdală şi de
neuronală, capabilă să recunosacă mărul, ele modul în care neuronii respectivi vor angrena
vor reprezenta un măr. Iar dacă se află pe nivelul prin rezonanţă alţi neuroni într-o activitate sin-
şi coloana de ieşire din reţeaua neuronală capa- cronă. Dacă, prin sincronizare, ei vor angrena
bilă să recunoscă para, ele vor reprezenta o pară. anumiţi neuroni, se va declanşa un comporta-
Dar, spre deosebire de structura anatomică, ment de susţinere, iar dacă ei vor angrena alţi
structura informaţională a creierului este foarte neuroni se va declanşa un comportament de
variabilă. Ea depinde nu numai de structura evitare a sursei respective.
substanţial-energetică, ci şi de încărcătura infor- După ce semnalele au fost recunoscute şi
maţională a reţelei neuronale, adică de sem- evaluate, creierul va trebui să aleagă o anumită
nalele pe care le primeşte şi de semnalele pe decizie. Bazat pe aceleaşi procese substanţial-
care le generează în mod spontan creierul. energetice, creierul va trebui să emită anumite
După cum au arătat G. Buzsaki (2006) şi R. ipoteze, să simuleze anumite scenarii, pentru a
Llinas (1993), creierul emite în mod spontan
ajunge în cele din urmă la o anumită decizie.
anumite oscilaţii electrice, care interferează cu
Aceasta înseamnă că pentru a regla compor-
semnalele primite din afară. Dacă semnalele
tamentul unui sistem foarte complex aflat într-un
care iau naştere în urma interferenţei dintre
mediu foarte varibil, creierul trebuie să desfă-
semnalele de intrare primite de la un măr, cu
şoare, cu aceeaşi reţea neuronală, nişte procese
semnalele spontane emise de neuronii res-
informaţionale din ce în ce mai subtile. De aceea
pectivi, reuşesc să rezoneze, adică să antreneze
structura informaţională nu coincide cu structura
în activitate o masă suficient de mare de neuroni
substanţial-energetică a creierului. Dacă la în-
capabili să recunoască sursa de emisie, atunci
ceput se poate stabili o anumită corespondenţă
semnalul de ieşire va reprezenta mărul respectiv.
Iar semnalele de intrare emise de o pară vor între procese informaţionale şi procesele sub-
reprezenta para respectivă. Adică semnificaţia stanţial-energetice, pe măsură ce se înaintează în
semnalelor care circulă prin creier va depinde prelucrarea informaţiilor, legătura dintre proce-
nu atât de procesele substanţiale şi energetice, sele informaţionale şi procesele substanţial-ener-
cât de configuraţia temporo-spaţială a reţelei getice devine tot mai vagă, până când ea se
neuronale, determinată de încărcătura informa- pierde aproape complet, aşa cum se întâmplă în
ţională a reţelei neuronale, care este într-o con- cazul conştiinţei. Marea performanţă a creierului
tinuă schimbare. constă tocmai în faptul că, folosindu-se de parti-
Dar deşi recunoaşterea diferitelor obiecte şi cularităţile informaţiei, el a reuşit să treacă de la
fenomene este o activitate extrem de complicată, o structură anatomică relativ rigidă la o structură
căreia creierul îi alocă o mare parte din activitate, informaţională mult mai laxă şi mai eficientă.
recunoaşterea nu este suficientă pentru a putea Cum apare structura informaţională a cre-
alege decizia cea mai adecvată. ierului. Spre deosebire de toate celelalte celule,
De aceea semnalele care ies din modulele de ţesuturi şi organe, care se formează sub influenţa
recunoaştere vor trebui supuse unor procese de informaţiei genetice, pentru formarea reţelei
prelucrare suplimentară. Ele vor trebui integrate, neuronale şi a modulelor creierului, pe lângă in-
comparate şi evaluate din foarte multe puncte de formaţia genetică mai este necesară şi informaţia
vedere. Cu ajutorul aceloraşi procese substanţial- primită din mediu. Creierul este singurul organ
energetice, creierul va trebui să treacă de la în care informaţia genetică se întâlneşte cu
nivelul simbolic, de măr sau de pară, la nivelul informaţia primită din mediu (Restian, 2010).

186
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

Este adevărt că unele module, cum ar fi centrii pe care le primeşte, ceea ce îi conferă creierului
cardiovasculari din bulbul rahidian, se formează o mare plasticitate.
sub influenţa informaţiei genetice şi funcţionează Pe de altă parte, modulele colaborează atât
după nişte programe moştenite genetic, dar de mult între ele încât este greu de stabilit precis
majoritatea celorlalte module se formează din graniţa dintre diferitele module informaţionale.
colaborarea informaţiei genetice cu informaţia Astfel, creierul poate apela în acelaşi timp atât
primită din mediu, aşa cum se întâmplă cu ariile la funcţia de specializare a unor module, cât şi la
vizuale din scoarţa cerebrală sau cu ariile lim- funcţia de distribuire a unor funcţiuni în diferite
bajului din aria lui Broca. Dacă ele nu primesc, pe module, ceea ce determină caracterul holistic al
lângă informaţia genetică, şi informaţii optice sau creierului.
acustice din afară, atunci ele nu se vor maturiza şi Dar reţeaua neuronală nu este o reţea inertă,
individul nu va putea vedea sau vorbi niciodată care să ofere doar nişte căi de transmitere a in-
(Hubel şi Wiesel, 1977). De aceea, reţeaua ne- formaţiilor de la unităţile de intrare spre unităţile
uronală nu este numai un produs biologic, ci şi un de ieşire. Neuronii au o activitate electrică spon-
produs cultural (Restian, 1981). tană. Şi deoarece în creier orice modificare
Faptul că în apariţia reţelelor neuronale in- substanţial-energetică capătă o anumită încăr-
tervine, pe lângă informaţia din mediu, şi infor- cătură informaţională, această activitate electrică
maţia genetică poate explica prezenţa sinelui spontană generează, de fapt, anumite informaţii.
arhetipal, al lui C. Jung. Informaţia genetică Prin această activitate electrică spontană se ex-
moştenită de la bunici va da naştere unor circuite primă, de fapt, informaţia genetică, precum şi
neuronale care vor prelucra în mod tacit in- informaţia din mediu care a fost memorată de
formaţia aşa cum au prelucrat-o bunicii noştri. neuronii respectivi. De aceea, prin activitatea elec-
Dar deşi creierul este format din foarte multe trică spontană a neuronilor, se manifestă, de fapt,
module care îndeplinesc cu prioritate o anumită programul genetic, instinctele, nevoile, dorinţele,
funcţiune, date fiind numeroasele legături dintre programele dobândite şi toată informaţia memo-
neuroni, aproape nici un modul nu deţine mo- rată de creier în relaţiile lui cu lumea.
nopolul exclusiv asupra unor funcţii cerebrale. Pe lângă caracterul distributiv şi de generare
Reţeaua neuronală este o reţea mixtă, în care de informaţii, reţeaua neuronală mai are şi
caracterul localicist se combină cu acel caracter capacitatea de învăţare. Creierul este singurul
distributiv. organ care se structurează şi se restructurează
Formaţiunile mai vechi ale creierului au un sub influenţa informaţiilor primite din afară.
caracter localicist, fiind formate din structuri (Restian, 2010 ). Învăţarea se realizează atât prin
care îndeplinesc o anumită funcţiune, aşa cum întărirea transmiterii sinaptice, cât şi prin ten-
se întâmplă în cazul bulbului cerebral şi al hipo- dinţa de a reduce diferenţa dintre outputul dorit
talamusului. De asemenea, şi căile de intrare şi şi cel realizat (Hebb, 1949).
de ieşire au un caracter localicist, fiecare dintre De aceea, în momentul în care semnalele
ele fiind specializată pentru îndeplinirea unei primite din afară ajung în creier, ele se vor întâlni
anumite funcţiuni. Însă reţeaua formată din cu alte semnale venite dinăuntrul organismului,
neuronii intermediari, care se interpun între dar şi cu nişte semnale generate de reţeaua
căile de intrare şi căile de ieşire, are un caracter neuronală. Iar semnalele primite din afară vor
distributiv, în care semnificaţia unui semnal nu interfera cu semnalele electrice emise de ne-
depinde de o unitate de lucru, ci de încărcătura uronii la care ajung, adică cu programul genetic,
informaţională a reţelei neuronale. cu nevoile, cu dorinţele şi cu informaţia me-
Dacă semnalele primite din afară se vor morată de creier, adică cu programele dobândite
întâlni cu anumite informaţii generate de ne- prin procesul de învăţare. Programul genetic se
uronii de reţeaua respectivă, atunci informaţiile va putea manifesta atât prin structura reţelei
primite din afară vor avea o anumită semnificaţie, care va avea anumite priorităţi de conducere a
iar dacă se vor întâlni cu alte informaţii, atunci informaţiilor, cât şi prin informaţiile pe care le
ele vor avea o altă semnificaţie. Astfel, structura generează în mod spontan reţeaua neuronală.
informaţională se detaşează de structura anato- Prin interferenţa dintre semnalele primite şi
mică a creierului, în aceeaşi structură anatomică, semnalele emise în mod spontan de neuroni vor
aceleaşi semnale vor putea avea semnificaţii lua naştere nişte semnale noi. Neuronii respectivi
diferite în funcţie de încărcătura informaţională vor oscila într-un alt ritm. Ei vor putea intra în
a reţelei. De aceea, creierul are o structură in- rezonanţă cu alţi neuroni, cu care vor avea o
formaţională foarte dinamică, iar aceeaşi struc- activitate sincronă. Mai întâi vor intra în re-
tură va putea îndeplini funcţiuni foarte diferite, zonanţă cu neuronii cei mai apropiaţi, apoi cu
în funcţie, variaţia conexiunilor şi a informaţiilor neuronii mai îndepărtaţi. Iar dacă se atinge

187
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

masa critică de neuroni sincronizaţi, atunci articulat a reprezentat un mare progres în


modulul respectiv va putea recunoaşte sursa procesul de comunicare dintre oameni. Dar
care a emis semnalele respective şi va putea pentru a putea lua deciziile cele mai adecvate
direcţiona semnalele care rezultă spre o anumită pentru întregul organism, modulele creierului
cale de ieşire. Creierul dispune de modulele trebuie să colaboreze între ele. Deoarce au luat
capabile să recunoască prin superizare, adică naştere în diferite etape ale evoluţiei, deoarece
prin trecerea de la o mulţime de semnale in- ele nu se maturizează simultan, deoarece lucrează
ferioare la un semnal superior, sursa care a emis cu valori diferite şi urmăresc scopuri diferite, cola-
semnalele respective (Restian, 1980). borarea dintre ele este destul de dificilă.
Structura modulară a creierului. Dar creierul Structura nivelară a creierului. Deoarece in-
nu este o reţea omogenă care are doar rolul de a formaţia este expresia ordinii şi a organizării şi
transmite informaţiile de intrare spre anumite căi creierul este organizat pe mai multe niveluri, în-
de ieşire, ci şi o aglomerare de noduri şi de in- seamnă că el are mai multe asemenea niveluri
tersecţii, care au rolul de face posibilă interferenţa informaţionale.
şi prelucrarea unor anumite informaţii pentru a se După cum arată D. Marr (1989), creierul re-
putea ajunge la decizia cea mai adecvată. prezintă o reţea multinivelară, care lucrează cu
Peste 80% din cei 100 de miliarde de neuroni diferite tipuri de informaţie. De aceea, în creier
sunt neuroni intercalari, care se interpun între se poate vorbi nu numai de o informaţie mole-
căile de intrare şi căile de ieşire ale creierului. culară sau de o informaţie nervoasă, ci şi de o
Neuronii intercalari formează nodurile, nucleele, informaţie psihică, de o informaţie afectivă, de
ganglionii, formaţiunile nervoase care supun in- o informaţie semantică, de o informaţie conşti-
formaţiile primite unor prelucrări extrem de entă, de o informaţie inconştientă şi aşa mai
complicte şi de subtile, pentru a putea găsi de- departe.
cizia cea mai adecvată. Adică nu toate informaţiile cu care lucrează
De exemplu, ariile 14 şi 15 din lobul occipital creierul au aceeaşi valoare. După cum arată E.
s-au specializat în prelucrarea informaţiilor vizuale, R. John (1973), informaţia primită de la organele
ariile, ariile lui Broca şi Wernike s-au specializat de simţ reprezintă o informaţie de gradul I.
funcţia limbajului, iar cortexul cingulat anterior s-a Percepţiile care rezultă în urma prelucrării in-
specializat în evaluarea etică şi estetică a infor- formaţiei primite de la organele de simţ repre-
maţiilor (Kawabato şi Zeki, 2004). zintă o informaţie de gradul II. Iar conştiinţa care
De aceea, creierul este format, după cum arată rezultă din integrarea tuturor informaţiilor va
G. Boss (1987) şi J.A. Fodor (1984), dintr-o mulţime lucra cu o informaţie de gradul III.
de module care au rolul de a îndeplini anumite A. Korzybski arată că propriul creier lucrează
funcţiuni pentru a putea găsi de fiecare dată calea cu mai multe niveluri de abstractizare, de la
de ieşire cea mai adecvată pentru fiecare informaţie recepţia semnalelor până la etichetarea lor
de intrare. Aceste module au o structură ierarhizată. lingvistică. Iar G. Bateson (1972) arată că,
La baza structurii se află nişte module mai vechi plecând de la răspunsul reflex care se desfăşoară
care îndeplinesc funcţiile reflexe. Deasupra lor se după nişte programe moştenite genetic, în
află module mai noi şi din ce în ce mai complexe, creier există mai multe niveluri de cunoaştere,
care caută să prelucreze în aşa fel informaţia pe care se construiesc ierarhic.
care o primesc încât să găsească soluţia probleme- De aceea, informaţiile cu care lucrează creierul
lor extrem de complicate cu care este confruntat nu pot fi confundate între ele, pentru că, deşi
organismul uman. este absolut necesară, informaţia de la un nivel
Dar deşi anumite zone s-au specializat în inferior nu este identică cu informaţia de la nivelul
îndeplinirea unor anumite funcţiuni, totuşi da- superior. De exmplu, deşi intrarea şi ieşirea ionilor
torită numeroaselor legături interne, nici o zonă de Na şi de K este foarte importantă pentru
din creier nu deţine exclusivitatea absolută funcţionarea neuronului, ea nu este suficientă
pentru o anumită funcţie (John, 1976). Foarte pentru transmiterea informaţiilor prin sinapsă,
multe module sunt implicate în prelucrarea de la un neuron la altul, şi cu atât mai puţin
aceloraşi informaţii. De aceea, stimulii specifici pentru valoarea semantică a informaţiei.
pot stimula instantaneu zone foarte îndepărtate Datorită organizării sale extrem de complicate
din creier (Singer, 1995). şi de ierarhizate, creierul lucrează cu foarte
Apariţia diferitelor module a reprezentat un multe tipuri de informaţie care nu trebuie con-
mare progres pe calea prelucrării superioare a fundate între ele şi probabil că cea mai marea
informaţiilor în vederea susţinerii unui joc cât performanţă a creierului constă tocmai în trece-
mai avantajos cu mediul în care trăieşte. Astfel, rea, cu ajutorul unor mecanisme de bottom-up,
apariţia unor zone care să regleze limbajul de la nivelurile inferioare la nivelurile superioare

188
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

de procesare a informaţiei, de la informaţia Dar omul nu are numai numai trei creiere
fizică, la informaţia chimică, la informaţia psihică suprapuse, ci chiar mai multe creiere (Berns,
şi la informaţia psihică (Restain, 2009). 2007). După ce Broca a descoperit centrii lim-
Omul are mai multe creiere. Dar omul care bajului, care sunt situaţi în emisfera dominantă,
şi-a dorit un creier cu care să-şi regleze cât mai s-a constatat că cele două emisfere cerebrale nu
bine organele interne şi comportamentul într-o sunt absolut identice. Emisfera cerebrală
lume foarte variabilă şi, de multe ori, chiar foarte dreaptă este mai implicată în prelucrarea infor-
ostilă, a ajuns să aibă mai multe creiere. maţiilor spaţiale, iar emisfera sângă este mai
Într-o perioadă relativ scurtă de timp, creierul implicată în prelucrarea informaţiilor temporale.
omului a evoluat foarte mult. Dar evoluţia lui nu Emisfera dreaptă este mai implicată în procesele
s-a făcut prin apariţia unui creier nou, ci prin supra- afective, iar emisfera s ngă în procesele logico-
punerea peste creierele vechilor animale, pe care matematice şi aşa mai departe. De aceea, am
le-a moştenit, a unor formaţiuni noi. Creierul s-a putea vorbi de un creier drept şi un creier stâng.
dezvoltat astfel prin adăugarea unor etaje su- Dar pe lângă cele trei creiere ale lui Paul
perioare. În acest sens, am putea vorbi despre o McLean, pe lângă emisfera dreaptă şi emisfera
arhiologie şi o structură tectonică a creierului. s ngă, omul mai are şi un creier afectiv, repre-
Partea cea mai veche a creierului nostru este zentat de sistemul limbic, cu ajutorul căruia iu-
moştenită de la reptile şi reglează funcţiile de bază beşte, urăşte, se bucură şi se întristează, şi un
ale organismului, cum ar fi respiraţia, circulaţia, creier raţional reprezentat de neocortex, cu aju-
glandele endocrine, alimentaţia, metabolismul, torul căruia caută să rezolve, uneori cu foarte
mişcările reflexe, reacţiile de apărare şi altele. mare succes, complicatele probleme ale vieţii,
La mamiferele primitive, peste creierul reptil un creier agresiv şi egoist reprezentat de forma-
s-a adăugat un etaj nou, şi anume sistemul ţiunile mai vechi ale creierului şi un creier moral
limbic, care înconjoară trunchiul cerebral şi care şi altruist, reprezentat de anumite zone din
reglează organele interne şi comportamentul scoarţa cerebrală şi aşa mai departe.
uman în funcţie de valorile afective ale informa- Creierul idiotrop şi creierul ecotrop. La o
ţiilor primite. Astfel, spre deosebire de reptile, analiză mai atentă constatăm că evoluţia creie-
mamiferele au început să aibă emoţii şi să îşi rului uman nu s-a făcut atât prin perfecţionarea
iubească puii şi partenerii, asigurând astfel con- reglării organelor interne, cât prin perfecţionarea
tinuitatea speciei. Spre deosebire de reptile, prelucrării informaţiilor primite din mediul ex-
care îşi părăsesc ouăle şi, din câteva zeci de ouă, tern în vederea reglării comportamantului uman
câteva reuşesc să ajungă totuşi la maturitate, într-un mediu foarte variabil, şi mai ales, prin
mamiferele îşi îngrijesc puii puţini la număr pe perfecţionarea posibilităţilor de modificare a
care îi nasc până când se dovedesc în stare să mediului extern la nevoile organismului.
facă faţă provocărilor din mediu. Formaţiunile mai vechi ale creierului, care
Peste sistemul limbic, la hominide a apărut reglează funcţionarea organelor interne, aşa
neocortexul, care la om reprezintă peste 80% cum ar fi trunchiul cerebral, au rămas aproape
din volumul creierului şi care ar fi, sau ar trebui nemodificate de câteva milioane de ani. Ceea ce
să fie, locul gândirii şi al raţiunii. Iar din neocortex, s-a perfecţionat însă foarte mult au fost forma-
la om s-a dezvoltat cel mai mult lobul frontal, ţiunile care reglează relaţiile organismului cu
care a contribuit nu numai la rafinarea compor- lumea, adică acele formaţiuni care ar trebui să
tamentului uman, ci şi la schimbarea fizionomiei intervină în jocul pe care organismul îl susţine
omului, care nu mai are faţa teşită a înaintaşilor cu mediul înconjurător.
săi, ci fruntea înaltă, aşa cum o vedem astăzi la Astfel a apărut un creier idiotrop, reprezentat
contemporanii noştri. de formaţiunile mai vechi, care s-au perfecţionat
Prin apariţia neocortexului, Dumnezeu i-a în reglarea organelor interne şi care au rămas
oferit omului un organ foarte performant cu aproape neschimbate de milioane de ani, şi un
ajutorul căruia să poată prelucra în mod superior creier ecotrop, extrem de complicat, care s-a
informaţiile primite, să poată lua deciziile cele perfecţionat aproape exclusiv în prelucrarea
mai bune şi să poată alege între bine şi rău. informaţiilor externe în vederea reglării relaţiilor
Dar prin apariţia unor creiere suprapuse, omul organismului cu lumea înconjurătoare.
a ajuns să aibă, de fapt, după cum arată Paul Creierul idiotrop este, în acelaşi timp, şi un
McLean (1990), nu un creier, ci trei creiere creier analogic, care lucrează după nişte pro-
suprapuse, şi anume un creier reptilian, repre- grame algoritmice moştenite genetic şi înscrise
zentat de diencefal, un creier al mamiferelor tim- în propria lui structură, în timp ce creierul
purii, reprezentat de sistemul limbic, şi un creier ecotrop este mai ales un calculator digital, ase-
mai evoluat, reprezentat de scoarţa cerebrală. mănător cu un calculator universal, care poate

189
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

lucra după diferite programe, care nu sunt chiar nale de o complexitate suficient de mare pentru
atât de profund înscrise în propria lui structură şi a putea preluca în mod corespunzător informa-
care pot fi mereu perfecţionate. De fapt, am putea ţiile primite. Prin creşterea numărului de neuroni
spune că acest creier al omului contemporan se şi mai ales a numărului de sinapse, creierul
deosebeşte de creierul omului de Neanderthal uman a devenit capabil să recepţioneze şi să
mai ales prin programele de care dispune, decât prelucreze o cantitate tot mai mare de informaţii.
prin structura pe care a moştenit-o şi care nu s-a De exemplu, dacă creierul unui vierme putea
modificat prea mult în ultimii 10.000 de ani. efectua 1 MIPS (Million Instructions Per Second),
De aceea, spre deosebire de creierul idiotrop, creierul şoarecelui a ajuns să prelucreze 103
care se naşte cu programele necesare, care sunt MIPS, creierul de maimuţă 106 MIPS, iar creierul
atât de strâns legate de structură încât nu pot fi uman 109 MIPS.
modificate în cursul vieţii, ceea ce ar fi extrem Deşi are o viteză de lucru mult mai redusă
de riscant pentru funcţionarea organelor noastre decât calculatorul electronic, creierul uman este
interne, creierul ecotrop nu se naşte cu progra- mult mai performant decât orice calculator
mele necesare, ci trebuie să le înveţe în cadrul electronic, deoarece performanţele creierului
jocului dintre organism şi mediu. De aceea, nu constau numai în cantitatea de informaţie pe
creierul ecotrop se structurează şi se restruc- care o prelucrează, ci mai ales în modul în care
turează în permanenţă sub influenţa semnalelor prelucrează informaţiile primite.
pe care le primeşte din afară. Şi am putea spune Spre deosebire de calculatorul electronic
că, din acest punct de vedere, creierul ecotrop care lucrează după nişte programe algoritmice,
este mai mult rezultatul culturii decât al geneticii, adică după nişte reguli precise, creierul uman
în timp ce creierul idiotrop este mai degrabă poate să lucreze şi după programe euristice,
rezultatul geneticii decât al culturii (Restian, adică fără reguli precise.
2010). Pe lângă faptul că a reuşit să treacă de la
Evident că personalitatea şi performanţele informaţia moleculară indisolubil legată de o
omului depind de modul în care colaborează anumită substanţă şi de energie, la informaţia
aceste creiere între ele. Dar, din păcate, de cele nervoasă care poate fi trecută de pe un substrat
mai multe ori, ele nu colaborează foarte bine. pe altul, pe lângă faptul că, prin creşterea nu-
Prin prelucarea superioară a informaţiilor, mărului de neuroni şi de sinapse, creierul uman
creierul omului a ajuns să cucerească pământul. a reuşit să construiască o reţea neuronală cu
Nu prin prelucrarea substanţei şi a energiei, ci ajutorul căreia reuşeşte să prelucreze o cantitate
prin prelucrarea superioară a informaţiilor a foarte mare de informaţii, pe lângă faptul că el
ajuns creierul cel mai performant organ al poate lucra nu numai după programe algoritmice,
omului. Deşi creierul are şi el imperfecţiunile ci şi după nişte programe euristice, probabil că
sale, prin prelucrarea superioară a informaţiilor, una dintre cele mai mari performaţe ale creie-
creierul a devenit cel mai perfecţionat organ al rului constă în faptul că el poate dobândi pro-
omului. Nu cu forţa muşchilor săi, ci cu inteli- gramele necesare prin intermediul procesului
genţa şi cu vicleşugurile creierului a reuşit omul de învăţare.
să cucerească pământul. Creierul are o mare capacitate de a învăţa.
Cea mai mare performanţă a creierului, care Învăţarea a reprezentat o performaţă deosebită
se află la baza performanţelor sale, a fost repre- a creierului, care a dobândit astfel posibilitatea
zentată de trecerea de la informaţia moleculară, de a progresa mult mai repede decât i-ar fi
indisolubil legată de substanţa şi de energia care permis evoluţia biologică. Prin învăţare, creierul
o conţine şi o transportă, la informaţia nervoasă, poate dobândi programe noi şi să lucreze mai
care poate fi trecută de pe un semnal pe altul. bine cu aceeaşi structură biologică. De aceea,
Creierul a devenit astfel capabil să treacă infor- creierul a combinat funcţionarea prin interme-
maţiile fizice şi chimice, cum ar fi semnalele diul programelor moştenite genetic, cu pro-
optice, acustice şi olfactive, care nu pot fi trans- gramele dobândite prin învăţare.
mise prin structurile organismului, pe nişte Spre deosebire de formaţiunile mai vechi ale
semnale nervoase care pot fi transmise prin creierului, care dispun de la naştere de nişte
sistemul nervos. În felul acesta, creierul reuşeşte programe de funcţionare moştenite genetic şi
să recepţioneze şi să transmită prin structurile înscrise în structură, formaţiunile mai noi ale
sale o mulţime de informaţii optice, acustice şi creierului nu dispun de programele de funcţio-
olfactive, absolut necesare reglării comporta- nare necesare, care vor trebui dobândite prin
mentului într-un mediu foarte variabil. intermediul procesului de învăţare.
Următoarea performanţă a creierului a fost Deşi dependenţa formaţiunilor mai noi de
reprezentată de construirea unei reţele neuro- procesul de învăţare reprezintă un anumit risc,

190
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

deoarece individul poate să rămână fără programe, Învăţarea prin imitare. Dar, pe lângă capa-
aşa cum se întâmplă în cazul indivizilor care nu citatea de învăţare sistematică prin analiza şi
dispun de condiţii de învăţare corespunzătoare, repetarea unor informaţii, prin intermediul ur-
sau poate dobândi programe defecte, capacitatea melor pe care informaţiile respective le lasă în
de învăţare reprezintă cea mai bună modalitate de structura creierului, acesta mai are şi posibili-
adaptare rapidă a omului la un mediu care se tatea de a învăţa prin imitare. Iar învăţarea prin
schimbă foarte rapid. Deoarece omul trăieşte imitare care a reprezentat probabil modalitatea
într-un mediu foarte variabil, în care se produc şi cea mai importantă de învăţare înainte de apariţi
modificări foarte rapide, chiar în timpul vieţii indivi- limbajului articulat, reprezintă şi azi cea mai
dului, mecanismele genetice nu pot transmite pro- importantă modalitate de învăţare.
gramele corespunzătoare, care vor trebui dobân- G. Rizzola şi N. Craigehro (2004) au con-
dite prin intermediul unui proces de învăţare. statat că atunci când o maimuţă vede că cerce-
După cum se ştie, orice informaţie care circulă tătorul, sau o altă maimuţă, prinde un obiect,
prin creier lasă o anumită urmă. După cum a neuronii din creierul maimuţei reacţionează
arătat Donald Hebb (1949), cu cât o sinapsă este spontan, ca şi când ar vrea să imite mişcarea
mai solicitată, cu atât ea va sintetiza mai mult respectivă. De aceea, autorii respectivi au de-
mediator sinaptic şi va conduce mai uşor sem- numit aceşti neuroni, care caută să imite miş-
nalele următoare prin sinapsa respectivă. carea pe care o văd, drept neuroni în oglidă. Iar
Astfel, pe lângă rolul funcţional, de asigurare neuronii în oglindă joacă un rol foarte important
a eficacităţii proceselor de reglare, informaţia în procesul de învăţare prin imitare.
mai are şi un rol structural, contribuind la struc- De exemplu, cecetătorii au constatat că puii
turarea şi la restructurarea creierului. Spre de- de cimpanzeu învaţă foarte repede prin simpla
osebire de toate celelalte aparate şi organe care imitare a mamelor lor. După ce o mamă a unui
se structurează în întregime cu ajutorul infor- pui de cimpanzeu a fost învăţată să identifice
maţiei genetice, creierul şi, în special formaţiu- literele care reprezentau o anumită culoare,
nile mai noi ale creierului, nu se pot structura în după care primea un jeton pe care îl putea folosi
întregime sub influenţa informaţiei genetice. la un tonomat pentru a primi nişte fructe, puiul
Pentru structurarea formaţiunilor mai noi ale de cimpanzeu, care privea experimentul extrem
creierului, este necesară colaborarea informaţiei de complict, a învăţat foarte repede să obţină şi
genetice cu informaţia primită din mediu. Cre- el fructe de la tonomat. Puiul de cimpanzeu a
ierul este singurul organ în care informaţia învăţat chiar mai repede decât mama sa cum să
genetică trebuie să colaboreze cu informaţia obţină fructe din tonomat.
primită din mediu, pentru a duce la formarea Dar acest lucru se întâmplă şi la om. Modelele
unei arhitecturi funcţionale (Restian, 2010). joacă un rol deosebit în formarea personalităţii.
Dacă formaţiunile mai vechi ale creierului, Iar moda reprezintă probabil cel mai bun exem-
care reglează funcţionarea organelor interne, plu de învăţare prin imitare.
prelucrează în mod automat semnalele primite De aceea, putem afirma că marea majoritate
dinăuntrul organismului şi se structurează cu a deprinderilor noastre sunt învăţate prin imi-
ajutorul informaţiei genetice, formaţiunile mai taţie. Este suficientă o singură observaţie pentru
noi ale creierului nu se pot structura în mod a actualiza nişte circuite latente. Astfel, individul
adecvat decât prin colaborarea informaţiei îşi însuşeşte foarte rapid pattern-uri întregi de
genetice cu informaţia primită din mediu. Există comportament, care vor influenţa structura per-
nenumărate observaţii care arată că structurile sonalităţii sale.
mai noi ale creierului nu se pot maturiza în Modelul intern al lumii înconjurătoare. Dar
absenţa informaţiilor primite din afară (Hubel şi prin modificările pe care le produc asupra struc-
Wiesel). Acest proces de structurare şi de res- turii creierului, semnalele primite din afară pot
tructurare a creierului sub influenţa semnalelor duce, în cele din urmă, la apariţia unor modele
primite din afară are la bază capacitatea sem- interne ale obiectelor şi ale fenomenelor care au
nalelor primite din afară de a modifica conduc- emis semnalele respective. Iar cu ajutorul acestor
tanţa sinaptică (Rumelhart, 1986), de a forma modele interne, creierul poate recunoaşte, prin
dendrite noi şi chiar sinapse noi (Egert şi intermediul unui proces de superizare, starea me-
Bonhoeffer, 1999). M.R. Rosenzweig şi E.L. diului în care se află (Restian, 1980).
Bennett (1996) au aratat că solicitarea informa- Superizarea reprezintă o performanţă deo-
ţională duce la creşterea numărului de sinapse sebită a creierului prin intermediul căreia trece
în hipocamp şi şi în cortexul prefrontal. Iar de la o mulţime de semnale inferioare primite
aceasta înseamnă de fapt dobândirea de pro- de la organele de simţ, la un semnal superior,
grame noi. cum ar fi trecerea de la o mulţime de puncte la

191
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

o linie, de la o mulţime de linii la o figură, sau de Dacă prelucrarea automată şi inconştientă a


la o mulţime de litere la o silabă, de la o mulţime informaţiilor se desfăşoară după nişte reguli
de silabe la un cuvânt, de la o mulţime de cuvinte precise, gândirea conştientă se poate desfăşura
la o propoziţie, de la o mulţime de propozii la o atât după nişte reguli precise, cum ar fi regulile
frază, de la o mulţime de fraze la o idee şi aşa logico-matematice, cât şi după nişte metode
mai departe (Restian, 1980). euristice. În acest caz, creierul apelează la com-
Procesul de superizare începe încă de la ni- paraţii, la generalizări, la tatonări, la presupuneri
velul neuronului care are mai multe intrări, re- şi la anticipări. Creierul se deosebeşte de
prezentate de dendritele prin intermediul cărora calculatorul electronic tocmai prin metodele
primeşte semnalele de intrare şi un singur axon, euristice pe care le foloseşte în rezolvarea pro-
prin intremediul căruia emite un semnal de blemelor extrem de complicate cu care este
ieşire pe care îl trimite la alţi neuroni pentru a confruntat.
continua procesul de superizare, de integrare şi Capacitate de cunoaştere. Plecând de la ca-
de condesare a informaţiilor primite până când pacitatea de învăţare, creierul a ajuns la cunoaş-
se ajunge la o decizie. terea lumii. Cunoaşterea reprezintă acumularea
Astfel, sub influenţa semnalelor primite din unor circuite şi a unor programe cu ajutorul
afară, în creierul nostru apare un model intern al cărora să poată fi rezolvate problemele extrem
lumii înconjurătoare. Acest model intern al lumii de complicate cu care este confruntat omul în
înconjurătoare îndeplineşte funcţia de cunoaş- cadrul jocului său cu mediul.
tere şi de reprezentare, absolut necesară pentru Cunoaşterea reprezintă o performanţă foarte
desfăşurarea jocului extrem de complicat pe importantă a creierului. Fără ea nu ar fi posibilă,
care organsimul uman trebuie să îl susţină cu după cum arată K. Lorenz (1981), prelucrarea
mediul în care trăieşte. adecvată a informaţiilor primite din afară. For-
Dar, pe lângă modelul intern al obiectelor şi maţiunile mai vechi ale creierului dispun de o
fenomenelor, tot sub influenţa semnalelor pri- cunoaştere moştenită genetic (Goldman, 1975).
mite, apar nişte modele interne ale relaţiilor Dar formaţiunile mai noi ale creierului trebuie
dintre diferitele obiecte şi fenomene, nişte mo- să dobândească singure cunoaşterea necesară
dele ale relaţiilor dintre relaţii, care devin nişte desfăşurării proceselor de reglare a comporta-
modele logico-matematice şi aşa mai departe. mentului.
Prin trecerea la niveluri tot mai înalte de pre- Cunoaşterea se realizează prin influenţele pe
lucrare a informaţiilor, creierul devine tot mai care informaţia primită din afară le are asupra
mai performant, tot mai inteligent şi mai creativ, structurii logice a sistemului nervos. Cunoaşterea
având şansa de a susţine un joc tot mai avantajos reprezintă în cele din urmă rezultatul interferenţei
cu mediul în care trăieşte şi chiar de a schimba dintre informaţia genetică şi informaţia primită
în interesul său mediul în care trăieşte. din afară. În cazul în care informaţia genetică joacă
Gândirea raţională. Dar recunoaşterea diferi- un rol mai mare decât informaţia din mediu, se
telor obiecte şi fenomene nu înseamnă rezol- poate vorbi de o cunoaştere moştenită, aşa cum
varea problemelor. Pentru a putea rezolva pro- se întâmplă în cunoaşterea tacită.
blemele cu care este confruntat, creierul trebuie În momentul în care informaţia primită din
să supună informaţiile descoperite unor prelu- afară influenţează transmiterea sinaptică şi chiar
crări foarte complicate. Majoritatea acestor pre- apariţia unor sinapse noi, ea determină apariţia
lucrări se desfăşoară automat şi inconştient, după unor circuite logice capabile să prelucreze într- un
nişte reguli mai mult sau mai puţin precise. anumit fel semnalele pe care le primeşte, in-
Atunci când creierul nu dispune de reguli formaţia transformându-se în cunoaştere. Cu-
precise de prelucrare automată a semnalelor, noaşterea reprezintă informaţia care s-a
apare o blocare a circuitelor neuronale, blocare imprimat în structura logică a creierului. De
care va determina intrarea în funcţiune a unor multe ori ea este atât de profund imprimată în
reţele neuronale mai mari, ceea ce va declanşa structură încât contribuie la prelucrarea auto-
procesul de gândire conştientă. mată şi inconştientă a informaţiilor, fără să ne
Această împrăştiere a semnalelor, care nu au dăm seama de acest lucru. Din acest punct de
putut fi prelucrate în mod automat şi inconştient vedere, se poate vorbi de o cunoaştere implicită
pe o arie mult mai largă, este susţinută de ex- şi de o cunoaştere explicită.
plozia electroencefalografică care apare, după Iar cunoaşterea pe care o dobândeşte
cum arată J. Ingram (2005), în momentul în care creierul va fi rezultatul integrării tuturor cir-
creierul este solicitat cu semnale ceva mai com- cuitelor logice care au luat naştere sub influenţa
plicate, ce nu pot fi prelucrate în mod automat şi informaţiei genetice şi a informaţiei primite din
inconştient. afară.

192
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

În felul acesta, informaţia contribuie nu arată acţiunile pe care substantivele respective


numai la reglarea comportamentului, ci şi la le-ar putea produce.
dobândirea unor programe noi. De fapt, marile Din acest punct de vedere, este foarte impor-
progrese ale creierului nu s-au realizat prin mo- tant de remarcat că, dacă substantivele şi adjec-
dificarea structurii creierului, care nu s-a trans- tivele sunt mai legate de modelul intern al di-
format prea mult în ultimii 10.000 de ani, cât feritelor obiecte şi fenomene, verbele sunt mai
prin desprinderea unor programe noi, în cadrul legate de modelul intern al relaţiilor posibile
unui îndelungat proces de învăţare. dintre diferitele obiecte şi fenomene. De aceea,
Apariţia limbajului articulat. Pentru a uşura substantivele activează mai ales lobul temporal,
procesul de comunicare, precum şi procesul de în timp ce verbele activează mai ales lobul frontal,
prelucrare a informaţiei, pe lângă celelalte mo- unde se află centrii motori (Damasio şi Tranel,
dele interne, creierul şi-a construit, acum câteva 1993).
sute de mii de ani, în tendinţa lui de abstractizare, Inteligenţa umană. Impresionat de perfor-
şi un model lingvistic (Milthen, 1999). manţele organismului în păstrarea stabilităţii,
Semnalele care ies din modelul intern al unui pe care el a denumit-o homeostazie, Walter
obiect sau fenomen vor reprezenta obiectul sau Cannon (1932) a vorbit despre înţelepciunea
fenomenul care a emis semnalele de intrare. organismului uman. Deşi toate organele con-
Dar pentru a le putea recunoaşte mai uşor şi tribuie la înţelepciunea organsimului, creierul
pentru a le putea prelucra chiar şi în absenţa are totuşi o importanţă deosebită.
obiectului respectiv, creierul a început să ataşeze Pe lângă rezolvarea problemelor curente, cu
de semnalul fiecărui obiect sau fenomen o eti- ajutorul unor algoritmi sau a unor metode
chetă privind denumirea lui. simple, creierul este de multe ori obligat să re-
La un moment dat, eticheta poate ţine locul zolve nişte probleme mai complicate şi mai di-
obiectului. Aceasta înseamnă că respectivul ficile cu care este confruntat. Pentru rezolvarea
cuvânt va putea deschide aceleaşi circuite logice acestor probleme, creierul trebuie să dea do-
pe care le poate deschide semnalul care repre- vadă de multe ori de foarte multă inteligenţă.
zintă obiectul respectiv. Astfel, a apărut un nou Inteligenţa reprezintă capacitatea creierului
model intern reprezentat de etichetele lingvis- de a face faţă unor situaţii mai dificile, mai com-
tice, adică de cuvintele care vor putea ţine locul plicate, de a rezolva probleme noi pentru care
diferitelor obiecte şi fenomene. La un moment nu dispune de nici un fel de reguli. În aceste
dat, modelul lingvistic a ajuns să cuprindă şi cu- cazuri, creierul este obligat să apeleze la me-
vinte abstracte care nu au un corespondent în todele euristice. În cazul în care nu dispune de
realitatea concretă. reguli precise de prelucrare a informaţiilor,
Modelul lingvistic este localizat în aria lui creierul tebuie să apeleze la metoda euristică.
Broca, din lobul frontal stâng, dar el implică şi Metoda eusristică este declanşată de pri-
alte zone din creier, cum ar fi cortexul auditiv mirea unor semnale mai puţin cunoscute,
primar, anumite arii din lobul temporal şi din pentru care nu dispune de reguli precise de
lobul parietal (Ojemann, 1983) prelucrare sau de imposibilitatea de a efectua în
Modelul lingvistic s-a dovedit foarte util, timp util toate operaţiile pe care le-ar solicta
deoarece cuvintele şi simbolurile pot fi ma- rezolvarea algoritmică.
nipulate mult mai uşor decât modelele interne Toate semnalele aferente sunt conduse spre
pe care le reprezintă. Ele pot fi utilizate chiar şi creier după nişte reguli precise înscrise în struc-
în absenţa obiectelor pe care le reprezintă. De tură. La nivelul ariilor de proiecţie a căilor afe-
aceea, cuvintele pot ajuta desfăşurarea pro- rente începe procesul de superizare, care se
cesului de gândire (Calvin, 1996). Iar după cum a desfăşoară de obicei algoritmic. Informaţiile
arată R. Gregory (1981), cuvintele reprezintă descoperite la nivelul ariilor senzitive sunt tri-
nişte unelte ale minţii. mise spre ariile de asociaţie, iar apoi spre lobul
Dar modelul lingvistic nu este format numai frontal şi spre sistemul limbic.
din etichete, care reprezintă repertoriul sau Dacă semnalele nu pot fi superizate, ele vor
partea morfologică a modelului, ci şi dintr-un declanşa intrarea în funcţiune a conştiinţei şi, în
program de utilizare a etichetelor respective, primul rând, a reacţiei de orientare, care va
care reprezintă sintaxa, adică relaţiile dintre cu- căuta semnale suplimentare pentru superizarea
vinte, sau gramatica limbii respective. semnalelor primite.
Iar repertoriul nu este format numai din sub- Dacă semnalele primite prin intermediul
stantive, care denumesc diferitele obiecte şi fe- atenţiei şi a reacţiei de orientare vor face posibilă
nomene, ci şi din adjective, care arată calitatea interpretarea semnalelor primite, atunci pro-
substantivelor respective, şi din verbe, care blema este rezolvată. Dacă nici cu ajutorul

193
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

semnalelor culese prin intermediul reacţiei de creierului reprezintă, de fapt, o producţie de


orientare, creierul nu reuşeşte să rezolve informaţii. Prin această activitate electrică spon-
problema, atunci el va apela la metoda de în- tană se manifestă, pe de o parte, informaţia ge-
cercare-eroare. Va alege soluţia care i se pare netică, iar pe de altă parte informaţia memorată
cea mai probabilă şi va vedea dacă se potriveşte. de creier şi inclusă în structurile sale. De aceea
Dacă nu se potriveşte, alge o altă soluţie şi aşa activitatea electrică spontană a creierului va
mai departe, până când reuşeşte să superizeze reprezenta, de fapt, impulsurile şi motivaţiile
semnalele primite. care să ducă la realizarea nevoilor şi a instinctelor
Desigur că pentru utilizarea metodei euristice organismului.
creierul trebuie să dea dovadă de foarte multă Aceasta înseamnă că deciziile pe care le ia
inteligenţă şi imaginaţie. creierul nu sunt numai rezultatul prelucrării in-
Dar Howard Gardener (1993) a arătat că formaţiilor primite din afară, ci şi rezultatul in-
există mai multe tipuri de inteligenţă, cum ar fi terferenţei dintre informaţiile primite din afară
inteligenţa lingvistică, logică, spaţială, muzicală şi informaţiile pe care le emite în mod spontan
şi motorie. D. Goleman (1995) vorbeşte de o creierul.
inteligenţă emoţională, cu ajutorul căreia re- Creativitatea. Ceea ce frapează în mod deo-
zolvăm majoritatea problemelor cu care suntem sebit în cazul creierului nu este numai faptul că
confruntaţi. Iar D. Zohar şi I. Marshall (2007) el prelucrează în mod superior informaţiile pri-
vorbesc de o inteligenţă spirituală mult mai
mite, ci faptul că emite mai multe informaţii
profundă.
decât primeşte.
Când vedem un mare atlet sau ascultăm un
Pornind de la nişte informaţii elementare ex-
mare muzician, probabil că este vorba de func-
trem de sărace, creierul reuşeşte să emită nişte
ţionarea mai performantă a unor module din
informaţii extrem de bogate, de nuanţate şi de
creier şi probabil că la fiecare dintre noi anumite
complicate. Astfel, plecând de la nişte cuvinte
module funcţionează mai bine decât altele.
Activitatea spontană a creierului. Încă din banale, poetul reuşeşte să compună o poezie de
1928, H. Burger a arătat că un creier are nu o frumuseţe copleşitoare. De asemenea, picto-
numai o activitate electrică provocată, ci şi o rul plecând de la nişte culori care nu spun nimica
activitate electrică spontană. Scoarţa occipitală reuşeşte să realizeze un tablou de o frumuseţe
emite nişte unde alfa de 8-12 Hz, când nu este impresionantă. Iar omul de ştiinţă, plecând de la
stimulată şi nişte unde beta, de 12-30 de Hz nişte date banale, reuşeşte să elaboreze un
când este stimulată cu semnale optice. G. model care ajunge să de dezvăluie lucruri nebă-
Buzsaki (2006) arată că această activitate nuite.
spontană joacă un rol deosebit în activitatea Astfel, creierul dă dovadă de o mare creati-
creierului. Neuronii sunt nişte oscilatori care vitate. Creativitatea reprezintă capacitatea cre-
emit în mod spontan unde cu o fecvenţă cuprinsă ierului de a crea ceva nou. Iar omul dispune de
între 2 Hz şi 600 Hz. Activitatea electrică a o mare capacitate de creaţie. De fapt, tocmai în
neuronilor din retină, din cohlee, din talamus şi inteligenţa şi în creativitatea creierului trebuie
din zonele de proiecţie, este mai puternic in- căutate cauzele culturii şi ale civilizaţiei în care
fluenţată de informaţiile primite din afară. trăim. Cu ajutorul inteligenţei şi a creativităţii
W. Singer (1989) a arătat că expunerea unei sale, creierul a schimbat lumea.
pisici la nişte raze luminoase mobile determină Desigur că, pentru a fi creativ, creierul trebuie
apariţia unui ritm gama de 30-80 de Hz, de o să dea dovadă de cunoştinţe, de inspiraţie, de
geometrie asemănătoare razelor respective, în fantezie, de imaginaţie şi de originalitate. Pentru
neuronii din cortexul vizual. Dar, cu cât intrăm a putea crea ceva nou, creierul trebuie să facă
mai în profunzimea creierului, activitatea spon- foarte multe analize, sinteze şi asociaţii de idei.
tană a neuronilor este mai independentă de Creativitatea poate fi explicată prin combi-
informaţiile primite din afară. narea informaţiilor primite cu informaţiile din
Iar oscilaţiile emise de anumiţi neuroni nu memorie şi cu informaţiile emise în mod spontan
rămân izolate, ci influenţează prin rezonanţă de către creier. În urma acestor combinaţii, pot
ceilalţi neuroni. Astfel pot apărea grupuri de lua naştere nu numai opere de artă, ci şi instru-
neuroni care vor avea o activitate coerentă, care mente şi teorii ştiinţifice.
poate juca un rol deosebit în transmiterea şi Bucuria de a trăi. Dacă am compara creierul
prelucrarea informaţiilor. cu un calculator electronic, atunci ar trebui să
Noi am arătat că, datorită faptului că orice precizăm că el este un calculator sentimental,
modificare substanţial-energetică din creier are un calculator care se îndrăgosteşte, iubeşte şi
o valoare informaţională, activitatea spontană a urăşte. Dar creierul nu este un calculator.

194
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

Pentru a asigura satisfacerea nevoilor şi necesar. În general, plăcerea este un semnal că


pentru a-şi putea păstra stabilitatea într-un me- organismul primeşte ceea ce are nevoie, chiar
diu foarte variabil şi, uneori, chiar foarte ostil, dacă există şi dorinţe periculoase.
sistemele biologice mai evoluate, aşa cum au Pentru a putea îndeplini nevoile organismului,
fost mamiferele primitive, au întovărăşit satis- creierul monitorizează funcţionarea organelor
facerea nevoilor de o anumită stare de confort interne şi parametrii interni, cum ar fi glucoza
sau chiar de plăcere, iar nesatisfacerea lor de o sanguină şi concentraţia osmotică a sângelui, iar
stare de disconfort sau de neplăcere. în cazul în care glucoza scade şi osmolaritatea
Astfel, a apărut un registru de stări afective şi creşte, apare senzaţia de sete şi de foame, ceea
un sistem de recompensă-pedeapsă. Sistemul ce va influenţa modul de prelucrare a semnalelor
de recompensă direcţionează comportamentul pe care le primeşte.
spre satisfacerea stării de plăcere şi de confort, Procesul de prelucrare a informaţiilor va
care corespunde de obicei satisfacerii instinc- putea fi influenţat şi de variaţiile hormonilor
telor, a nevoilor şi a dorinţelor organismului. Iar periferici, care vor putea declaşa cu prioritate
sistemul de pedeapsă evită comportamentele comportamentul de confort sau, dimpotrivă,
care contravin stărilor de plăcere şi de confort. comportamentul de frică.
Astfel, peste modelul intern al propriei Desigur că pentru a-şi putea satisface senzaţia
noastre identităţi şi peste modelul intern al lumii de foame, de sete sau de frică, creierul va trebui
înconjurătoare, a apărut un modul al afectivităţii, să prelucreze în mod raţional semnalele primite
care stabileşte caracterul plăcut sau neplăcut al cu ajutorul formaţiunilor sale superioare şi să
informaţiilor, al deciziilor sau al repercusiunilor trimită comanda corespunzătoare spre muşchii
lor asupra organismului. striaţi şi spre organele interne, care să susţină
Pentru ca instinctele şi nevoile fundamentale decizia de fugă sau de căutare a hranei şi a apei.
să fie realizate cu prioritate, îndeplinirea lor este Creierul nu se rezumă, însă, la o astfel de
întovărăşită de senzaţia de plăcere, de satisfacţie decizie raţională, ci induce în întregul organism
şi de confort, care reprezintă o recompensă. Iar o stare de urgenţă, de foame, de sete sau de
neîndeplinirea lor este întovărăşită de senzaţia frică, stare care impune creierului decizia de a
de neplăcere, de insatisfacţie şi de disconfort, fugi sau de a căuta hrană şi apă. În cadrul sen-
adică de o pedeapsă. De aceea, sistemul acesta a zaţiei de foame, creierul secretă dinorfină, care
fost denumit sistem de recompensă-pedeapsă. accentuează starea de disconfort. La vederea
Adică natura nu s-a rezumat numai la reflexe sau la mirosul hranei, creierul secretă dopamină
şi pe instincte sau la prelucrarea logică a sem- care determină starea de plăcere, iar la ingestia
nalelor primite, ci a completat acesată prelucrare hranei, creierul secretă endorfine, care deter-
logică cu o stare de plăcere sau de neplăcere, mină senzaţia de satisfacţie (Kelin, 2003).
care corespunde de obicei cu valoarea de utili- De aceea, pentru a putea îndeplini cât mai
tate sau de inutilitate a deciziilor respective. bine deciziile corespunzătoare realizării instinc-
Senzaţia de plăcere, de bine şi de confort, telor şi nevoilor sale, organismul comunică în
sau senzaţia de neplăcere şi de disconfort, este permanenţă creierului diferite stări, de plăcere
resimţită nu numai la nivelul creierului, ci la ni- şi de satisfacţie, sau, dimpotrivă, de neplăcere şi
velul întregului organism. Emoţiile se manifestă de insatisfacţie, care vor direcţiona transmiterea
prin tahicardie, vasodilataţie la nivelul feţei, semnalelor de intrare spre anumite căi de ieşire.
tremurături şi altele. Senzaţia de satisfacţie, de Iar creierul afectiv caută să menţină organismul
fericire sau de nefericire izvorăşte din corp, nu într-o stare optimă de funcţionare.
din cap (Klein, 2003). După cum arată R. Damasio De aceea, semnalele plecate de la creierul
(2000), frica şi furia apar mai întâi în corp şi apoi afectiv, cum ar fi senzaţia de frică, nu numai că
în minte. De aceea am putea spune că omul nu direcţionează prelucrarea cu prioritate a
gândeşte numai cu creierul, ci cu tot corpul. anumitor semnale, dar poate să inhibe prelu-
Chiar dacă de multe ori plăcerea devine pe- crarea altor semnale. De exemplu, senzaţia de
riculoasă, natura a inventat plăcerea pentru a frică poate fi declanşată de nişte semnale venite
induce un comportament care s-a dovedit, de-a de la ochi. Să presupunem că vedem un câine
lungul timpului, extrem de util. Plăcerea a repre- fioros care vine spre noi. Aceste semnale ajung,
zentat un mijloc extrem de util pentru a alege prin intermediul nervului optic, mai întâi la
un anumit aliment sau un anumit comportament talamus, unde se realizează o primă integrare a
fără a mai apela la raţiune. Alimentele sărate semnalelor primite din afară. De la talamus, ele
sunt mai plăcute, deoarece organismul nostru sunt trimise în acelaşi timp spre ariile vizuale din
are nevoie de sare, chiar dacă omul a ajuns să lobii occipitali, dar şi spre sistemul limbic, spre
mănânce astăzi mai multă sare decât i-ar fi amigdală şi spre hipocamp. Hipocampul, care

195
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

joacă un rol foarte important în memoria de inteligenţa raţională, restul de 80% depinzând
lungă durată, face o primă analiză a semnalelor de inteligenţa emoţională. Sentimentele sunt
primite. Dacă hipocampul stabileşte că semnalele cele care ne spun, de fapt, ce trebuie să facem şi
primite reprezintă un pericol pentru organism, ce nu trebuie să facem. Şi de obicei ele nu prea
el va anunţa imediat amigdala, care va declanşa ascultă de inteligenţa noastră raţională.
alarma. Amigdala va trimite semnalele de alarmă Conştiinţa. Apariţia conştiinţei a reprezentat
către lobul frontal, unde va bloca celelalte sem- probabil cel mai important eveniment care a avut
nale şi va declanşa reacţia de fugă, precum şi la loc de la apariţia vieţii pe pământ. Conform prin-
hipotalamus, unde va declanşa intrarea în func- cipiului antropic care susţine că această conştiinţă
ţiune a sistemului nervos autonom şi secreţia ar reprezenta, de fapt, scopul evoluţiei universale,
unor neurohormoni, cum ar fi factorul de eli- atunci ar avea nevoie, în cele din urmă, de cineva
berare a hormonului corticotrop, pentru a sus- care să îi admire opera. Dar dacă apariţia vieţii a
ţine reacţia de luptă sau de fugă. fost întovărăşită de un mare mister, apariţia con-
Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul celorlalte ştiinţei este întovărăşită de un şi mai mare mister.
stări afective, care vor influenţa adoptarea cu Conştiinţa este un fenomen atât de complicat
prioritate a anumitor decizii. De aceea nu putem încât este foarte greu de definit (Papineau şi
vorbi de o prelucrare neutră şi obiectivă a sem- Selina, 2000, Ingram, 2005). Ea este considerată
nalelor primite de creier sau de o decizie pur ca un fel de gândire a gândirii, ca un fel de gân-
raţională. Toate semnalele şi toate deciziile pe dire reflexivă, ca un fel de trăire subiectivă, un
care le ia creierul sunt impregnate cu o anumită fel de sentiment al existenţei, un fel de simţire
coloratură afectivă. privată a noastră în lumea străină în care trăim.
Influenţa creierului afectiv asupra prelucrării De aceea, cea mai răspândită concepţie privind
informaţiilor de către neocortex se datorează natura conştiinţei a fost concepţia dualistă, ela-
faptului că, fiind o formaţiune mai veche, creierul borată acum 400 de ani de R. Descartes, care a
afectiv are o anumită întâietate asupra procesului arătat că, în timp ce creierul are o structură ma-
de luare a deciziilor. Creierul afectiv nu poate terială, conştiinţa are o structură imaterială, spi-
prelucra atât de laborios semnalele primite din rituală şi transcendentă. De aceea, în timp ce
afară, dar ceea ce stabileşte el este de obicei extrem unii cercetători, cum ar fi J.P. Searle, Changeaux
de important, de grav şi chiar de urgent pentru or- şi alţii, consideră conştiinţa ca un produs al
ganism. Pe de altă parte, creierul afectiv lucrează activităţii cerebrale, alţii cum ar fi J.C. Eccles şi
mult mai rapid decât neocortexul. De aceea natura K.R. Popper (1981) şi D. Chalmers (1996), o
nu a riscat să lase problemele de viaţă ale individului consideră ca o lume paralelă, iar alţii o consideră
şi ale speciei pe seama raţiunii. ca o enigmă care depăşeşte posibilităţile de
Natura nu a riscat să lase decizii foarte im- înţelegere a fiinţei umane.
portante, pentru individ şi pentru specie, pe Deşi unii autori consideră că şi animalele au
seama raţiunii, care este prea înceată şi nedecisă. conştiinţă (Radner, 1989, Savage-Rumbaugh,
De aceea omul nu ia, de obicei, deciziile sale de Mintz şi Taglialatela, 2000), iar alţii vorbesc chiar
viaţă din punct de vedere raţional, ci mai ales din de o conştiinţă universală (Bohm, 1980), unii
punct de vedere afectiv. Iar lezarea creierului autori consideră că această conştiinţă a apărut
afectiv influenţează profund capacitatea decizio- ceva mai târziu pe scara evoluţiei umane (Leary
nală a creierului. De exemplu, s-a constatat că şi Buttermore, 2003).
lezarea amigdalei, care stabileşte gustul plăcut sau După cum arată M. Leary şi N. Butermore
neplăcut al alimentelor, inhibă la şobolani com- (2003), conştiinţa ar fi apărut acum 30.000 de
portamentul alimentar (Norgen, 1974). Iar lezarea ani. Atunci, în paleoliticul mijlociu ar fi avut loc
ariilor supraorbitare din lobul frontal legate de o explozie creativă determinată de producţia
creierul afectiv şi a unor zone din sistemul limbic unor unelte primitive şi de apariţia reprezentă-
inhibă capacitatea de luare a deciziilor. Deşi rilor artistice primitive. Din acea perioadă
individul respectiv raţionează aproape normal, datează o serie de arme şi de unelte, precum şi
el nu mai este în stare să ia nici o decizie o serie de podoabe, de brăţări, de sculpturi şi de
(Damasio, 1994). picturi rupestre. Aceste unelte şi opere de artă
După cum arată M. Cabanac (2003), plăcerea reprezintă rezultatul unor minţi mai evoluate,
joacă un rol atât de important în reglarea func- care gândeau, îşi imaginau şi chiar creau lucruri
ţiilor fiziologice, încât comportamentul omului pe care nu le vedeau în natură.
este orientat spre satisfacerea maximă a plăcerii. S. Mithen (1999) crede însă că apariţia con-
Iar D. Goleman (1995) vorbeşte de o adevărată ştiinţei ar fi început încă de acum 300.000 de
inteligenţă emoţională, deoarece numai 20% ani, când ar fi apărut, de fapt, primele arme şi
din reuşitele noastre în viaţă depind de primele unelte primitive.

196
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

După cum arată J. Tooby şi I. Devore (1987), Cu ajutorul conştiinţei, omul poate gândi în
fiind obligat să se apere şi să îşi procure hrana, viitor. Cu ajutorul conştiinţei, creierul este, după
omul a început să fabrice arme şi unelte şi să cum arată D. Dennett (1996), o maşină antici-
rezolve problemele existenţiale cu care era con- pativă, o maşină de prorocit. Astfel, el îşi poate
fruntat. Astfel, omul a intrat la un moment dat face proiecte, poate spera, visa la o lume mai
într-o nişe cognitivă, care a dus la dezvoltarea bună şi poate duce un joc mult mai eficient cu
creierului şi la apariţia conştiinţei. După cum mediul în care trăieşte. Dar în felul acesta omul
arată S. Mithen (1999), un rol deosebit în dez- trăieşte mai mult într-o lume a speranţelor,
voltarea conştiinţei l-a avut apariţia limbajului, decât într-o lume reală. Iar speranţele se do-
acum 200.000 de ani. Limbajul a făcut posibilă vedesc, de multe ori, a fi înşelătoare.
dezvoltarea gândirii, deoarece cuvintele repre- Dimensiunea spirituală a creierului. Dar cre-
zintă adevărate unelte ale minţii. ierul nu s-a oprit numai la gândire, la cunoaştere,
Dar dacă conştiinţa a apărut şi s-a dezvoltat la conştiinţă şi la rezolvarea unor probleme ma-
atât de mult încât ea constituie fundamentul teriale, ci s-a ridicat tot mai sus, pînă la nivelul spi-
existeneţei umane (Wolf, 1996), probabil că ea a ritual. Spiritualitatea reprezintă legătura omului cu
avut un anumit rol în adaptarea omului la un divinitatea, cu profunzimile lumii materiale, cu
mediu care nu este întotdeauna foarte prietenos. universul şi, în cele din urmă, cu absolutul.
După T.H. Huxley (1874), conştiinţa nu a avut Desigur că pentru a realiza aceste legături,
creierul are nevoie de anumite structuri. Unii
nici un rol. Iar după F. Galton (1879), conştiinţa
cercetători le-au căutat şi cred că le-au des-
nu este decât un spectator neajutorat al unor
coperit. În anul 2005, D. Hamer a anunţat că a
mici părţi din procesele care au loc în mod
descoperit gena lui Dumnezeu. Aceasta ar fi o
automat şi inconştient în creier.
genă care intervine în construcţia creierului şi
După majoritatea autorilor, conştiinţa are
mai ales a reţelelor neuronale dopaminergice.
însă un rol foarte important. După W. James,
În 1998, V.S. Ramachandran a aratat că bol-
conştiinţa este necesară atunci când trebuie să navii de epilepsie temporală au trăiri extatice,
alegem o decizie din mai multe decizii posbile. care pot fi obţinute şi la oamenii normali prin
După F. Crick (1995), conştiinţa este necesară stimularea lobilor temporali.
atunci când trebuie să comparăm şi să evaluăm În 1996, M.A. Persinger obţine, prin stimula-
informaţiile primite. După N. Humphrey (1978), rea magnetică transcraniană a lobilor temporali,
conştiinţa este necesară pentru a formula şi a viziuni extatice la oameni normali.
testa ipoteze. Înainte a aplica anumite decizii în Cercetările au arătat că, atunci când indivizii
cadrul jocului său cu mediul, organismul simu- normali sunt expuşi unor experienţe religioase,
lează jocul respectiv în cadrul conştiinţei. creşte activitatea electrică a lobilor temporali.
Conştiinţa anticipează rezultatele posibile şi În meditaţie şi în extazul mistic creşte acti-
alege deciziile care corespund cel mai bine res- vitatea lobilor prefrontali şi scade activitatea lo-
tricţiilor impuse de condiţiile de mediu. Iar ipo- bilor parietali. Şi toate acestea au efecte pozitive
tezele care nu corespund restricţiilor respective, asupra stării de sănătate a individului, ceea ce
sunt riscante sau sunt pur şi simplu periculoase, pune problema cauzalităţii descendente, adică
vor fi eliminate. De aceea, K. Popper spune că a influenţei psihicului şi a divinului asupra struc-
ipotezele mor în locul nostru. Dacă ipotezele turilor somatice.
periculoase nu ar muri în locul nostru, foarte Toate aceste lucruri i-au făcut pe unii cer-
mulţi dintre noi am fi murit de mult. cetători să vorbească de o neuroteologie. Dar
Conştiinţa este foarte complicată, deoarece, substratul dimensiunii spirituale nu trebuie
pentru a putea lua deciziile cele mai adecvate căutat în structura anatomică a creierului, ci în
unor situaţii extrem de variabile şi de complexe, nivelurile informaţionale ale creierului, care se
ea trebuie să ţină seama nu numai de valorile de pot ridica la dimensiuni nebănuite.
probabilitate, de valorile hedonice sau de Plasticitatea creierului uman. Pe lângă capa-
valorile de utilitate, ci şi de valorile etice, este- citatea de a învăţa, de a reprezenta lumea încon-
tice, morale şi deontice (Restian,1978). jurătoare şi de a cunoaşte, pe lângă inteligenţă şi
Desigur că multe dintre scenariile jocului creativitate, pe lângă capacitatea de a iubi şi de a
dintre organism şi mediu se pot desfăşura auto- urî, creierul mai are şi o mare plasticitate, care
mat şi inconştient. Dar atunci când creierul nu este rezultatul detaşării proceselor informaţio-
dispune de algoritmii necesari procesării auto- nale de procesele substanţiale şi energetice care
mate şi inconştiente a informaţiilor, ceea ce se au loc în creier şi a influenţei pe care o are in-
întâmplă foarte frecvent, devine necesară in- formaţia asupra structurii creierului. E. Enghert şi
trarea în funcţiune a conştiinţei. I. Bonhoeffert (1999) au arătat că informaţia

197
PRACTICA MEDICALÅ – VOL. VI, NR. 3(23), AN 2011

primită din afară are posibilitatea de a influenţa funcţiile sunt mai mult sau mai puţin distribuite
apariţia unor sinapse noi, adică a unor circuite în reţea. Şi cu cât o funcţie este mai distribuită
neuronale noi, circuite care dispar dacă nu sunt în reţea, cu atât ea va putea fi mai uşor
stimulate. La un pianist care exersează foarte compensată de alte module după scoaterea din
mult se dezvoltă aria motorie care inervează funcţiune a modului respectiv.
degetele, iar, dacă nu mai exersează, aria scade Pe de altă parte, formaţiunile mai noi ale
din nou. creierului nu sunt structurate definitiv, ci se
Deşi este organizat pe module specializate structurează în permananţă sub influenţa infor-
pentru îndeplinirea unor anumite funcţiuni, da- maţiilor primite din afară. Aşa se explică marea
torită complexităţii reţelei neuronale şi a supra- plasticitate a creierului.
saturării cu legături interne, nici un modul nu Omul nu-şi foloseşte creierul aşa cum ar
deţine monopolul absolut al funcţiei respective. trebui. Deşi omul are un creier extem de perfor-
Toate funcţiile, aşa cum este cazul prelucrării mant, el nu îl foloseşte aşa cum ar trebui. Pe de
informaţiilor optice, care implică mai mult de altă parte, deşi creierul este cel mai perfecţionat
50% din reţeaua neuronală, sau al memoriei organ, cu ajutorul căruia omul a reuşit să domine
care este răspândită în aproape toată reţeaua pământul, are totuşi anumite imperfecţiuni. Dar
neuronală, hipocampul care are un rol deosebit, despre toate acestea vom discuta în numărul
fiind un fel de motor de căutare, adică toate viitor al revistei.

BIBLIOGRAFIE
1. Bateson G. – Steps to an ecology of mind, 18. Kawaba H., Zeki S. – Neural corelates of 32. Restian A. – La neurocybernetique de la
Ballantine, New York, 1972 beauty, Journal of Neurophysiology, 94, 2004, superisation, Cybernetica, 3, 1980, 221-234
2. Berns G. – Satisfacţia, Nemira, 2007 1699- 1705 33. Restian A. – Principiile de conservare şi de
3. Bohm D. – Plenitudinea lumii şi ordinea ei, 19. Klein S. – Formula fericirii, Humanitas, 2002 transformare a informaţiei, Studii si cercetari de
Editura Humanitas, 1995 20. Llinas R., Ribary U. – Coherent 40 Hz biotehnologie, 9, 1980, 31-37
4. Boss G. – Les machines à pense, Grand Midi, oscillations characterises dream state in 34. Restian A. – Les mechanismes cybernetiques
Zürich, 1987 humans, Procedings of National Academy of du passage de la structure neurologique à
5. Buzsaki G. – Rhythms of the brain, Oxford Science, 90, 1993, 2078-2081 l’activite psychologique, Cybernetica, 2, 1982,
University Press, 2006 21. Lorenz K. – Cele opt păcate ale omenirii 101-133
6. Calvin W.H. – How brain think, Orion civilizate, Humanitas, Bucureşti, 1996 35. Restian A. – Homo ciberneticus, Editura
Publishing Group, London, 1996 22. Maclean P.D. – The triune brain in evolution, Ştiinţifică, 1981
7. Chalmers D.J. – The conscius mind, Oxford Plenum Press, New York, 1990 36. Restian A. – Modelul informaţional al
University Press, 1966 23. Marr D. – Vision – Freeman and Company, creierului, Conferinţa Naţională de Neuroştiinţe,
8. Damasio A.R. – Descartes error, emotion, San Francisco, 1982 Bucureşti, 2009
reason and the human brain, Putman Book, 24. Mcculoch W., Pitts W. – A logical calculus of 37. Restian A. – Neuronii în oglindă, Practica
New York, 1994 ideas immanent in neurons activity, MIT, 1965 Medical , 1, 2010, 5-8
9. Damasio R. – Subcortical and cortical brain 25. Ojemann G.A. – Electrical stimulation and the 38. Restian A. – Informatomul uman, Conferinţa
activity during the feeling of self-generated neurobiology of language, Behaviour And Brain Naţională de Neuroştiinţe, Bucureşti, 2010
emotions, Nature Neuroscience, 10, 2000, Science, 2, 1983, 221-226 39. Rizzolatti G., Craighero L. – The mirir
1044-156 26. Persinger M. – Feeling of past lives as neurons system, Annual Review Neuroscience,
10. Dennett D.C. – Consciousness explained, expectated perturbation witjin the 27, 2004, 169-192
neurocognitive processes that generate the
Little Brown, Boston, 1991 40. Rosenweig M.R., Bennett E.L. –
sense of self, Perception and Motor Skills, 83,
11. Engert E., Bonhoeffert T. – Dendrite spine Psychobiology of plasticity effect of training and
1996, 1107-1121
changes associated with hipocampal long term experience on brain and behaviour,
27. Ramachandran V.S., Blakeslee S. – Phantoms
synaptic plasticity, Nature, 399, 1999, 66-70 Behavioural Brain Research, 78, 1996, 57-65
in the Brain, Fourth Estate, London, 1998
12. Fodor J.A. – Modularity of mind, MIT Press, 41. Schneider T.D. – Theory of moleculare
28. Restian A. – Cybernetical sytem control by
Cambridge, Massachussets, 1984 machines, Journal of Theoretical Biology, 148,
feedbefore mechanism, In Modern trends in
13. Gardner H. – Multiple intelligences, Harper 1991, 83-128
Systems and Cybernetics, Springer Verlag,
Collins, New York, 1993 Berlin, 1975 42. Singer W., Gray C.M. – Visual feature
14. Goleman D. – Emotional intelligence, Bantam 29. Restian A. – Feedback and feedbefore integration and the temporal correlation
Books, New York, 1995 mechanisms in biological systems, Kybernetes, hypothesis, Annual Review of Neuroscience,
15. Hebb D.O. – The organization of behavoiur, a 3, 1978, 317-319 18, 1995, 55-586
neropsycological theory, Wiley, New York, 1949 30. Restian A. – Logical structure of nervous 43. Zohar D., Marshall I. – Inteligenţa spirituală,
16. Hubel D.H., Wiesel T.H. – Functional system, International Journal of Neuroscience, Editura Vellant, 2009
arhitecture of macaque monkey visual cortex, 2, 1978, 87-95
Procedings of Royal Society,189, 1977, 1-59 31. Restian A. – Transition activity from signals to
17. John E.R. – How the brain works, Psychology inforfmation processing, International Journal
Today, 5, 1976, 48-52 of Neuroscience, 4, 1979, 211-30

198