Bizantul si institutiileromânesti

pind la mijlocul secoluluial

XVIII-lea

Efectuat:Sumnevici Alexandru
GEORGESCU, Valentin Al.
(1908, Corabia, jud. Olt - 9 octombrie 1995, Bucureşti)
A absolvit Liceul Carol I din Craiova (1926). Licenţiat al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de
Litere din Bucureşti (1929). Diplomat al Facultăţii de Drept din Paris în studii superioare de
istoria dreptului, de drept roman (1930) şi de drept civil (1931). Doctor în drept al
Universităţii din Paris cu o teză intitulată Essai d'une theorie generale des leges privatae
(1932), în care a realizat o contribuţie originală la determinarea locului pe care lex privata îl
ocupă în teoria romană a actului juridic. Studii de specializare în domeniul dreptului roman la
Universităţile din Paris (1929-1932), Heidelberg (1930), Bruxelles (1931) şi Viena (1938).
Diplomat al Academiei de Drept internaţional de la Haga (1939). Avocat la Banca Naţională a
României. A predat cursuri de Drept roman la Universităţile din Cernăuţi (1933-1940),
Bucureşti (1941-1943), Lausanne (1944-1947), laşi (1947-1951) şi Nice (1971-1976). Cercetător
ştiinţific la Institutul de Istorie din laşi (1953-1955), la Institutul de Studii şi Cercetări Juridice
(1955-1962), la Institutul de Istorie „N. lorga" (1962-1966) şi la Institutul de Studii Sud-Est
Europene (1966-1975) din Bucureşti. Colaborator extern al Institutului „Max Planck" din
Frankfurt pe Main (1972-1988).
Opera sa ştiinţifică, impresionantă prin dimensiuni şi prin profunzimea problemelor studiate,
cuprinde două mari segmente. Până în anul 1952, predominante sunt lucrările de drept
roman şi de fi lologie ju ridică: Sur la nature et l'evolution generale de la propriete â Rome
(1931), Les rapports de la philologie classique et du droit romain (1934), Originile şi evoluţia
generală a proprietăţii în Dreptul roman (1937), Etudes de philologie juridiques et de droit
romain (1940), Dreptul roman şi sufletul lumii moderne (1942), Problemele actuale ale
dreptului roman (7 942), Texte de drept roman (1942). A publicat şi mai multe studii de drept
public: Criza dreptului public (1934), Economicul şi modificarea Constituţiei (1935), La valeur
juridique des conventions internationales et leur conflit avec Ies lois internes (1935), Cum s-a
născut Constituţia din 27 februarie 1938 (1939). După epurarea din învăţământul superior,
cele mai multe dintre studiile şi lucrările sale se referă la procesul şi mecanismele receptării
dreptului roman şi a dreptului romano-bizantin în spaţiul românesc, la dinamica instituţiilor
feudale, şi la istoria gândirii juridice: Preempţiunea în istoria dreptului românesc. Dreptul de
protimisis în Ţara Românească şi Moldova (1 965), Judecata domnească în Ţara Românească
şi Moldova, 1611-1831 (în colab., 1979-1982); Bizanţul şi instituţiile româneşti până la
mijlocul secolului al XVIII-lea (1980), Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar (în colab.,
1988). A tradus şi a publicat în ediţii critice, împreună cu Emanuela Popescu-Mihuţ,
fragmente din proiectele de cod general ale lui Mihai Fotino şi alte acte legislative din a doua
parte a epocii fanariote: Legislaţia agrară a Ţării Româneşti, 1775-1782 (1970); Legislaţia
urbană a Ţării Româneşti, 1765-1782 (1975); Organizarea de stat a Ţării Româneşti, 1765-
1782 (1989). Membru asociat al Academiei de Legislaţie din Toulouse (1969), membru al
Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din România (1970), membru corespondent al
Academiei din Atena (1976). Dotor honoriscausaa Universităţii din Clermond-Ferrand (1972).
Membru corespondent (1991) şi titular (1992) al Academiei Române.