Lucru Individual: Disciplina: Stat, societate și mentalități în

perioada medievala

Constantin

Porphirogenetul, Carte de
învăţătură pentru fiul său Romanos. Trad. de V. Grecu, Bucureşti,
1971.

Sumnevici Alexandru,

Grupa I,

Facultatea de istorie si filosofie

 Chisinau 2020

Cuprins:
General(introducere)..................................................................................................................................4
Descrierea Documentului.......................................................................................................................4
Descrierea popoarelor vecine fata de Bizant.......................................................................................5
Descrierea poporelor vecine Pecenegi, rusii, uzi, bulgari, tureii, si hersoniti................................5
Descrierea orientului apropiat in lucrarea lui Constantin Porfirogenetul....................................6
Descrierea spatiului European.........................................................................................................8
Concluzie.....................................................................................................................................................9

2
3
 General(introducere)
Descrierea Documentului
Cartea scrisa de Constantin Porphirogenetul, Carte de învăţătură pentru fiul său Romanos este un
testament lasat fiului sau Romanos de Constantin Porphirogenetul, lasata pentru al ajuta pe
Romanos sa administreze Imperiul in general literatura istorică bizantină cuprinde sau istorie
universală, incepînd de la facerea lumii şi sfîrşind cu începutul vremii contemporane scriitorului,
sau istorie contemporană. Cărţile de istorie universală sînt scrise în limba vorbită de toate zilele,
pe înţelesul tuturora, şi cititorii lor erau de obicei mulţimea de călugări fără multă învăţătură.
Cărţile de istorie contemporană erau scrise de obicei de oamenii implicaţi în evenimentele din
timpul lor şi nu o dată formau un fel de apărare şi justificare a rolului jucat de dînşii în viaţa
publică a statului şi de aceea uneori erau compuse cu o anumită tendinţă. Limba era greaca
savantă, clasicizantă,
Constantin Porphirogenetul a mai scris niste lucrari De thematibus, De cerimoniis aulae
byzantinae, Toate aceste lucrări sînt scrise în scopul de a oferi fiului său Romanos un îndreptar
pentru cîrmuirea vastului imperiu care se întindea din Asia pînă în Dalmaţia şi de la Herson pînă
în bazinul oriental al Mediteranei. îndelungatul răgaz pe care i 1-a oferit guvernarea împăratului
asociat Romanos Lacapenos i-a permis să adîncească problemele teoretice ale conducerii
treburilor publice; această experienţă, cuprinsă în lucrările amintite, i-a transmis-o fiului său încă
foarte tînăr, pentru a-1 pune în situaţia de a face faţă numeroaselor şi complexelor sarcini ale
guvernării statului bizantin. împreună cu scrierile de caracter militar ale părintelui său, Leon al
Vl-lea cel înţelept (886—912) — Problemata şi Tactica —, opera lui Constantin Porfirogenetul
alcătuieşte un îndreptar complet în problemele păcii şi ale războiului care confruntau Imperiul
bizantin în secolul al X-lea. Lucrarea Carte de învăţătură pentru fiul său Romanos este un vast
tur de orizont asupra istoriei, geografiei şi etnografiei lumii cunoscute bizantinilor şi mai ales
asupra ţinuturilor care aparţineau sau aparţinuseră şi deci erau măcar teoretic revendicate de
imperiu. Limitele extreme ale acestei oikumene sînt de la apus la răsărit Spania şi Iviria , iar de
la nord spre sud stepele nord-pontice şi Arabia. î n acest vast spaţiu geografic, care corespunde în
linii mari întinderii maxime a Imperiului roman, pe care Bizanţul îl întrupa în evul mediu, trăiau
un mare număr de popoare, ale căror relaţii cu Imperiul îmbrăcau o mare varietate de forme. Arta
dificilă de a stăpîni aceste popoare, de a le utiliza unele împotriva altora pentru menţinerea lor în
obedienţa imperiului se baza în primul rînd pe cunoaşterea cît mai exactă a trecutului lor şi a
raporturilor de forţă între ele şi Bizanţ, pe de o parte, şi în sînul lumii barbare, pe de alta.Un
factor important de care lumea bizantină trebuia să ţină seama Pentru interesele sale în nordul
Peninsulei Balcanice şi al Mării Negre erau pecenegii — şi poporul înrudit lor, uzii —
dominatori ai stepelor sud-pontice şi ai gurilor Dunării. în această vreme, ei erau utilizaţi de
Bizanţ ca forţă de şoc împotriva bulgarilor, cît şi a varegilor şi a ungurilor. Menţinerea bunelor
raporturi cu acest popor era o garanţie pentru interesele politice şi economice ale imperiului în
sudul Rusiei.

4
 Descrierea popoarelor vecine fata de Bizant
Descrierea poporelor vecine Pecenegi, rusii, uzi, bulgari, tureii, si hersoniti

In lucrarea data sau document este reprezentate popoarele vecine ai Imperiului Bizantin, in
perioada sec X-lea,aici sun descrisi Pecenegi care in acea perioada amenintau Bizantul, de aceia
in document Imparatul Constantin, sugereaza fiului sau sa fie intr-o , relatie buna cu picinegi, ca
este posibilitatea de ai utiliza ca mercenari, in acea perioada Bizantul se folosea se unele servici
de la popoarele nomade mai ales dela Pecenegi, el argumenta mentinerea relatilor de prietenie,
prin faptul ca daca relatile dintre sunt stricate, sub pericolul Peceneg putea sa cada Hersonul, si
intradevar in acea perrioada hersonul sau crimeia era partial controlata de pecenegi Un factor
important de care lumea bizantină trebuia să ţină seama pentru interesele sale în nordul
Peninsulei Balcanice şi al Mării Negre erau pecenegii — şi poporul înrudit lor, uzii —
dominatori ai stepelor sud-pontice şi ai gurilor Dunării. în această vreme, ei erau utilizaţi de
Bizanţ ca forţă de şoc împotriva bulgarilor, cît şi a varegilor şi a ungurilor. Menţinerea bunelor
raporturi cu acest popor era o garanţie pentru interesele politice şi economice ale imperiului în
sudul Rusiei.

Iata cateva fragmente din Document

„Ascultă aşadar, fiule, ce cred ca tu să ştii numaidecît şi să ţii bine

minte, ca să poţi guverna ţara cu succes. Căci spun că şi pentru toţi ceilalţi

dintre supuşi învăţătura e un bine, dar mai ales pentru tine, care

eşti îndatorat să ai grijă ca tuturor să le meargă bine, şi ca să porţi cîrma

lumii întregi şi să o guvernezi.

Socotesc adică de mare folos totdeauna pentru împăratul romeilor

voinţa de a ţine pace cu poporul pecenegilor şi să facă tocmeli şi legături

de prietenie cu dînşii şi să trimită la ei de aici în fiecare an un sol cu

daruri potrivite şi indicate pentru poporul acesta şi să ia şi să primească

de acolo chezaşi, adică ostatici, şi oameni trimişi în solie, oameni care

în acest de Dumnezeu păzit oraş se vor întîlni cu ministrul competent

şi se vor împărtăşi de daruri şi atenţii împărăteşti, vrednice de fiecare

5
dintre ei.”

Constantin in opera sa mai aminteste si de rusi si relatile lor cu Pecenegi care nu erau dupa cum
spune autorul nu prea pasnice , aici este putin adevar faptul ca slavi de la rasarit des erau supusi
atacurilor triburilor nomade, si acest fapt corespunde realitati din sec.X.

Mai sunt amintite si relatile dintre Pecenegi si popoarele de origine turcica, dupa cum spune
autorul sau accentueza e ca tureii se temeu de pecenegi, cauza mai detaliata nunea oferito
autorul el ne mai aminteste de niste infrangeri pe care probabil le au suferit tureii fata de
Pecenegi, aici sar putea fi un adevar probabil apropiera geografica de bizant a Picinegilor lea dat
acces Pecenegilor la tehnologiile Bizantinee.

In documen sut prezenti si rusii care in Document sunt descris detul de amanuntit si drumul care
il fac casa ajunga la Constantinopol. Da nu a mentionat care rusii a avt in vedere Vichingi sau
Slavii de rasarit? Si povesteste despre conducatorul Rus Svetoslav care a a extins influenta
statului rus pana in balacani dar a fost ucis de Pecenegi.

Descrierea orientului apropiat in lucrarea lui Constantin Porfirogenetul

Constantin reda in Document si despre originea lui Muhamed, cum el a ajuns proroc, el îl
prezinta, intr-o lumina buna din cauza ca Bizantul nu era in relati Bune cu lumea musulmana,
simplu Halifatul Arab o cucerit teritorile Bizantului din Orient cum ar fi Palestina, Siria Egipt
Armenia, Libia Gartagina, si au asediat Constantinopolul de doua ori 674 – 678, 717 – 718, in
paragraful dat autorul vorbeste despre viata lui Mohamed comparandul cu Ariel. Asa o atitudine
negatva fata de Califat, poate fi explicata doar prin faptul ca relatile dintre cele doua state au fost
tensionate de alungul existentei Califatului unit, problema data este expusa de Constantin mai jos

“Nelegiuitul şi blestematul Mahomed, despre care unii spun că este

profetul lor, îşi trage originea dintr-o spiţă foarte de jos, din Ismail,

fecior de-al lui Avraam. Căci Zinar, strănepotul lui Ismail, este numit

de ei toţi părinte al lor. Acesta aşadar a avut doi feciori, Mundar şi Ravia,

iar din Mundar se nasc Cusar şi Cais şi Temim şi Asand şi alţi cîţiva,

al căror nume nu se ştie ; aceştia moştenind cîmpia Madianit, devin crescători

de cirezi de vite şi locuiesc în corturi. Iar mai înăuntru de ei se

6
află oameni nu din spiţa lor, ci din a lui Iectân, numiţi homeriţi, adică

Amaniţi. Mahomed se face cunoscut aşa : el fiind om sărac şi fără părinţi,

s-a hotărît să slujească, năimindu-se la oarecare femeie bogată, rudă

de-a lui, cu numele Hadigâ, să plece pe cămile în negustorie la Eghipet,

făcînd comerţ cu cei de alt neam, şi în Palestina. Apoi pe încetul, stînd

de vorbă şi împrietenindu-se, femeia fiind văduvă, o ia de nevastă. Şi

stînd el prin Palestina şi întîlnindu-se şi cu evrei şi cu creştini, şi-a însuşit

cîteva vorbe şi dezlegări în scris. Dar el suferind de patima epilepsiei,

femeia lui era foarte supărată, ca una ce era de mare vază şi bogată şi

s-a legat cu un bărbat ca acesta, nu numai sărac, dar şi epileptic; el

însă căutînd s-o liniştească, spunea mereu : „Văd cu ochii cum mi se arată

un înger înfricoşător, numit Gavriil, şi neputînd suporta vederea lui,

îmi pierd graiul şi cad jos"; la urmă a crezut şi dînsa, căci şi un oarecare

călugăr, Arian cu numele, predica împreună cu el aceleaşi neadevăruri,

sub un nume fals, pentru cîştig urît. Şi aşa femeia amăgită fiind şi răspîndind

şi printre alte femei din seminţia ei vestea că dînsul e profet,

neadevărul şi înşelăciunea s-a lăţit şi 1-a prins şi pe un bărbat stăpînitor

peste seminţia aceea, bărbat cu numele Bubâhar. Şi femeia murind şi

lăsîndu-1 moştenitor al averii ei, a ajuns om foarte bogat cu faimă mare,

iar rătăcirea lui ticăloasă şi eretică a cuprins părţile din fitribos. Şi acest

smintit şi şarlatan i-a învăţat pe cei ce ascultau de el că cel ce omoară

un duşman sau e ucis de el merge în rai şi cîte alte bîiguieli de-ale sale.”

In abzatul de mai sus clar se vede atitudinea lui Constantin porphirogenetul fata de Mohamed ;
care este justificata prin faptul , ca lumea musulmana prezenta un pericol enorm pentru Imperiu.
In perioda data. Este descrisa dinastia Fatimizilor, si aminteste depre conducatori ce au urmat
dupa, Muhamed, ca Abubahar, Oumar, Ouuthman, cucerirele cere leau infaptuit acesti domnitori.

7
Este descrisa si lupta pentru putere din Califatul Omeiad si schimbarea dinastiei, si la putere
ajung denastia Abasid, in document mai este relatat si cum fug Omeizi in Spania, in document
autorul utilizeaza alte surse, a altor autori. Si rolul lor in scrierea Lucrari.

Descrierea spatiului European

Este descrisa si Spania in opera lui Constantin( mai jos este descriera scurta a Spaniei )

,,De unde vine denumirea Spania? De la Spanos, un uriaş cu aşa

nume. Spânii sînt două provincii ale Italiei: una mare, alta mică. Despre

aceasta aminteşte Harax în cartea a X-a a Cronicilor: „în Spania Mică

aceea din afară, răsculîndu-se lusitanii, din nou a fost trimis de romani

general-comandant contra lor Quintus". Acelaşi autor spune totodată

despre cele două provincii: „Generalul-comandant al romanilor Quintus

din amîndouă Spaniile. Înfrînt însă de Yiriathus, a încheiat tratat de

pace cu el". Aceasta are numele Iberia, spune în Istoria greacă, III::

Elinii însă numesc Spania mai întîi Iberia, cînd încă nu aflaseră denumirea

întregului popor, ci numai de o parte a ţării, situată lîngă rîul

Iber; şi de la acela are numele, numindu-se tot aşa. Mai tîrziu însă, se

spune că i s-a schimbat numele în Panonia ‘’.

In acest fragment este descrisa situatia Spaniei sau Iberiei folosind alte surse despre poporul
Iberean, si despre peninsula in lini mari generale. Apoi autorul îşi îndreaptă privirile către Italia
franca, longobarda şi bizant ; în acest cadru e tratată pitoresc istoria începuturilor Venetiei . O
atenţie deosebită o acordă Constantin Porfirogenetul popoarelor slave din Peninsula Balcanică; o
menţiune aparte merită însemnările sale despre romanitatea dalmată . în legătură cu care
împăratul semnalează o tradiţie despre colonizarea lor în vremea lui Diocleţian, marea figură de
împărat, conducător militar şi organizator politic, provenit din aceste regiuni. Pagini pline de
informaţii preţioase sînt consacrate croaţilor , sarbilor şi moravilor , in opera mai sunt amintiti si

8
avari care comform autorului sau asezat in panonia si amenintau provincile romane de la sud de
Dunare,in document sunt prezente si informati despre unguri care erau utilizati ca arma
impotriva Bulgarilor

Concluzie
Opera lui Constantin Porphirogenetul ne ofera informatii Istorice privind nu numai Istoria
Bizantului ci si popoarelor care taraiau prin imprejurime , astfe find ca un fel de atlas geografic
si etnografic, foarte voluminos, aici Constantin utilizeaza diferite surse pe care la acel moment le
detinea , el face referire la multi scriitori etnografi, desi Constantin a creat acest document nu
poate fi exclus faptul la crearea operei Istorice, posibil au participat o echipa intreaga care puta
sa-l fi ajutat la indeplinirea acestui document, care in prezent este o sursa istorica, care poate fi
utilizata si in studierea nu numai istoriei Bizantului si ci studieri istoriei diferitor popoare care la
acel moment traiau in sau la hotr cu imperiul Bizantin, in document sunt descrise evenimente
care sau petrecut cu mult de inaite sa se nasca Constantin Porphirogenet , asta semnifica, ca
autorul a utilizat si arhiva adica monografi, lucrari ai altor istorici care au trait cu mult inaintea
lui, casa poata sa indentifice trecutul acestor popoare, ca sa poata sa faca o legatura istorica si sa
afle trecutul popoarelor vecine fata de Bizant, si caracteristicele lor, adica prin ce se deosebesc
unele de altele .