Sunteți pe pagina 1din 288

GRAFFITISTA

TACI ȘI SĂRUTĂ-MĂ!
Graffiti Girl (Graff Coeur)
Copyright © Hachette Livre, 2015 pour la présente édition.
© 2018 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon


Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog

Traducător: Teodora Olenici


Redactor: Mona Apa
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


FANNY, ANDRÉ
Graffitista / Fanny André; trad.: Teodora Olenici. - Bucureşti: ACT şi
Politon, 2018
ISBN 978-606-913-419-1
I. Olenici, Teodora (trad.)
821.133.1

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-


tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din
acest material, într-un mod corect și responsabil.
Fanny André

Graffitista

Traducere din limba franceză de


Teodora Olenici

2018
CAPITOLUL 1

M-am trezit î�ntr-un pat, lângă un tip care nu era atât de


frumos pe cât aș� fi sperat sau, î�n orice caz, nu î�ntr-atât î�ncât
să-i suport respiraț�ia fetidă de după o noapte de tras la măsea,
respiraț�ie care, fără î�ndoială, nu era foarte diferită de a mea.
— Bună…
— Ă� ă… scuze, am mormăit eu. Unde-i baia?
Goală puș� că, m-am î�ndreptat cât mai demn cu putinț�ă î�n
direcț�ia indicată. Am aș� teptat să-mi treacă ameț�eala ș� i mi-am
promis că nu o să mai beau niciodată atât de mult. Cu două
săptămâni î�nainte î�mi făcusem aceeaș� i promisiune, dar de
această dată aveam de gând să mă ț�in de ea.
Î�ntinsă pe gresia de un alb cam incert, cu un morman de
haine murdare ce se î�nălț�a î�n faț�a mea asemeni turnului din
Pisa, î�mi treceau prin minte un ș� ir de constatări brutale. Pri-
cinuite mai ales de migrena care mă cuprinsese.
Î�nainte de toate, trebuia să mă ocup de gustul execrabil
pe care-l simț�eam î�n gură. Mi-am amintit apoi ce m-a î�mpins
să beau peste măsură: o nevoie nebună să uit că picasem anul
la Facultatea de Arte ș� i, ca ș� i cum asta nu ar fi fost î�ndeajuns,
că mă simț�eam singură ș� i ratată, pe toate planurile.
Aș� fi putut î�n acea clipă să plâng de ciudă, î�ntre coș� ul de
rufe ș� i chiuvetă. Doar că, de cele mai multe ori, glanda mea
lacrimală era meschină. Altfel, aș� fi putut să joc din nou o tra-
gedie ș� i să refac actul doi, scena trei: „Ah, de ce eu! Vai, ce
mânie ș� i ce deznădejde…” etc. Doar că bănuisem că n-aveam
6 Graffitista

să trec anul. Nu că ar fi fost mai uș� or de acceptat, î�nsă nu era


nici tocmai surpriza zilei.
Nu-mi petreceam viaț�a făcându-mă praf, î�nsă mi se î�n-
tâmpla din ce î�n ce mai des să mă las pradă celei mai simple
soluț�ii. Nu voiam să ajung ca studenț�ii ăia care se fac criț�ă î�n
fiecare weekend sau chiar mai des. Nu mi se potrivea, prefe-
ram să-mi umplu timpul cu ceva decât să-l î�nec î�ntr-o sticlă.
E drept, mă decisesem totuș� i să pun capăt studiilor, ceea ce
î�nsemna că tocmai organizasem un soi de î�nmormântare.
Iar asta se „sărbătorea”, nu?
Aș� a că, î�n loc să izbucnesc î�n plâns, m-am ridicat ș� i m-am
ocupat de chestiunea cea mai presantă: am î�nceput să cotro-
băi cu neruș� inare prin dulăpior î�n căutarea unui pachet de
periuț�e de dinț�i noi.
Î�n timp ce mă spălam pe dinț�i alene, ca să-i permit tipului
să fugă sau să se ascundă pe undeva, mă î�ntrebam ce ar trebui
să fac ca să-mi readuc viaț�a pe făgaș� ul normal. Cum să rezolv
problema acum, că n-aveam de gând s-o mai î�nec î�n tequila?
Cum ar acț�iona un adult responsabil?...
Mi-am trecut o mână prin ș� uviț�ele î�ncâlcite care-mi intrau
î�n ochi. Am ridicat privirea î�ntrebătoare spre oglindă ca să eva-
luez amplitudinea daunelor: tunsoarea mea, scurtă ș� i asimetri-
că, părea să fi explodat de-a dreptul... Nici tenul meu lipsit de
strălucire n-arăta mai bine, noroc că măcar, datorită originilor
mele mediteraneene, nu arătam niciodată palidă. Mi s-a părut
dintr-odată că tânăra care se afla î�n faț�a mea era foarte matură,
abia dacă m-am recunoscut. Ca ș� i cum aș� fi î�mbătrânit cu cinci
ani fără să-mi dau seama. Pentru î�ntâia oară mi-am remarcat
ovalul mult mai pronunț�at al feț�ei ș� i obrajii mai supț�i.
Î�ntre mine ș� i reflexia mea se interpunea alt chip: altă pie-
le î�ntunecată, alț�i ochi, mai î�nchiș� i la culoare, aproape negri,
ș� i un craniu ras, cu desene tribale. Caden.
Fanny André 7

M-am prins cu mâinile de chiuvetă. De ce m-am gândit la


el? De obicei nu-mi î�ngăduiam acest lucru; ș� i-atunci, de ce mă
gândeam la dezertorul ăsta? Un moment de slăbiciune, atâta
tot… Al cincilea pe săptămâna asta. Dacă nu puneam la socoteală
că tipul din pat aducea un pic cu el – prea puț�in, din păcate.
Nu eram î�ndeajuns de trează pentru prostiile astea. Ș� i, de
parcă nu ar fi fost de ajuns, migrena mea părea bine ancorată.
Prea bine ca să poț�i să te gândeș� ti la astfel de lucruri. Puț�ini oa-
meni evitau cu atâta dibăcie subiectele supărătoare aș� a cum o
făceam eu. Spectru al lui Caden, mersi, dar nu, mersi! Întoarce-te
cu bine la Londra și uită-mă! Nici la revedere nu-ți zic!
Î�mi clăteam gura.
— Am făcut cafea ș� i un fel de tartine, m-a anunț�at o voce
din spatele uș� ii.
Pe bune? Ș� i ce voia să î�nsemne „un fel de”? Rupsese bu-
căț�i din prosopul de hârtie ș� i î�ntinsese peste ele un pic de unt
ș� i dulceaț�ă?
M-am hotărât î�n cele din urmă să ies din baie ș� i m-am lansat
î�n acea vânătoare de comori haotică, ce urmează după nopț�ile
ruș� inoase. Versiunea pentru adulț�i a lui Tom Degeț�el care tre-
buia să-ș� i găsească ț�oalele î�mprăș� tiate peste tot, î�ncepând cu
dormitorul ș� i până la uș� a de la intrare. Î�n ciuda tuturor efortu-
rilor, nu reuș� eam deloc să dau de chiloț�ii mei tanga. Când mi-am
găsit î�n cele din urmă lenjeria intimă, pe hol, lângă o pereche
de bascheț�i, am tras o î�njurătură. Ticălosul ăsta de Murphy,
până la urmă are mereu dreptate, la fel ca James Bond.
— Lena! Pleci deja? m-a î�ntrebă tipul, care tocmai se î�n-
ființ�ase pe hol, î�n timp ce eu mă chinuiam cu nasturele de la
pantalonii scurț�i, deș� iraț�i, din denim.
— Păi…
După ce am reuș� it să-l î�nchei, cu chiloț�ii atârnându-mi
î�ncă din buzunar, m-am hotărât să fiu cât se poate de cinstită.
Cu un zâmbet degajat, am î�ncuviinț�at din cap.
8 Graffitista

— A fost… bine. Mulț�umesc ș� i să ai o dimineaț�ă… o zi bună !


Cu vagi trăsături metise, un pic bărbos, tipul ăsta î�nalt ș� i
deș� irat mă ț�intuia cu privirea. Părea de treabă, deș� i nu era
chiar genul meu. Doar că eu nu eram pregătită să ies cu nimeni
dacă atunci când mă trezeam, primul meu gând se î�ndrepta
către… celălalt. Spectrul.
— Stai ! Ș� tii că nu arde, nu? Poț�i măcar să bei o cafea.
Pentru o clipă am rămas ca pironită-n loc. La naiba, reuș� i-
sem să dau peste un tip care nu se mulț�umea să agaț�e gagici,
ci mai era ș� i manierat. Ghinion… Am ridicat din umeri.
— Î�mi cer scuze, mă simt ameț�ită. Ieri am avut o zi cum nu
se poate mai proastă. Simt nevoia să fiu singură… î�mi pare rău.
După care m-am făcut nevăzută, coborând scările, cu un
uș� or sentiment de laș� itate.
Afară, am luat-o cu paș� i sprinteni î�n susul străzii, recăpă-
tându-mi î�ncetul cu î�ncetul energia. Tipul locuia î�ntr-o zonă
destul de lăturalnică din Argenteuil, aș� a că m-am văzut nevo-
ită să merg pe jos ca să ajung la o linie de autobuz. Am trecut
printr-un tunel î�nț�esat de graffiti. Din obiș� nuinț�ă, am î�nceput
să caut semnele prietenilor mei, sau vechile graffitiuri pe care
aș� fi putut să le fac chiar eu cu ceva timp î�n urmă: î�n ultima
vreme cam renunț�asem la sportul ăsta.
Niciun medicament n-ar fi putut să-mi alunge mai eficient
decât aceste graffitiuri emanaț�iile de alcool care î�ncă-mi injec-
tau ochii. Desenul î�nfăț�iș� ând un cuplu mi-a atras î�n mod deo-
sebit atenț�ia ș� i m-a făcut să mă opresc ca să-i admir execuț�ia.
Cu numai două culori, graffitistul – sau graffitista, căci mă
aflam î�n situaț�ia î�n care puteam să-mi dau seama că ambele
variante erau posibile – dăduse viaț�ă acelui sărut cum nu se
putea mai bine. O scenă ce părea ruptă din realitate, la fel ca
faimosul Sărut al lui Doisneau. O replică fidelă, deș� i adusă î�n
actualitate. I-am făcut o poză, ș� i spectrul ș� i-a făcut din nou
simț�ită prezenț�a printre gândurile mele.
Fanny André 9

Pornindu-mă din nou la drum, mi-am impus să gândesc


la rece. Bineî�nț�eles că până ș� i Freud ar fi spus: inconș� tientul
are, a priori, motivele sale. Am presupus, aș� adar, că trebuie
să-l ascult. Trebuia să existe o explicaț�ie pentru vaga obsesie
pe care o simț�eam renăscând, nu-i aș� a? Oare creierul meu ve-
dea î�n Caden o soluț�ie? Cortegiul de loser-i î�ntâlniț�i după ce
ne-am despărț�it nu putea contrazice ipoteza.
Sau poate că eu nu renunț�asem de fapt niciodată la po-
vestea noastră neterminată? Poate că tocmai asta m-a î�mpie-
dicat să am î�ncredere î�n mine ș� i î�n puterea mea de seducț�ie,
să-mi regăsesc fericirea alături de altcineva? Nu căpătasem
niciodată un răspuns după ruptura dintre noi doi; să fi avut
nevoie de aș� a ceva?
Î�ntr-un impuls de moment, m-am aș� ezat pe o bancă, să-mi
verific pe smartphone situaț�ia financiară. Nu era foarte proas-
tă, sau, î�n orice caz, era î�ndeajuns de bună ca să-mi pun î�n
practică planul. Caden ș� i sora lui avuseseră amabilitatea de a
pleca la Londra, nu î�n Papua Noua Guinee; preț�ul biletului va
fi mai accesibil, chiar dacă pentru buzunarul meu era totuș� i
destul de piperat.
După ce mi-am plătit biletul doar dus ș� i mi-am golit con-
tul până sub nivelul mării, m-am hotărât să mă î�ntorc acasă ș� i
să mă organizez. Plecarea era programată peste trei zile ș� i
până atunci trebuia să-mi î�nchei socotelile cu colega de apar-
tament, la magazinul de skateboard-uri ș� i streetwear unde
lucram ca vânzătoare, să-mi fac bagajele… ș� i să-mi găsesc un
punct de aterizare la Londra. Simplu, niciodată nu eram mai
eficientă decât atunci când mă aflam sub presiune!
Am urcat î�n trenul Eurostar î�ncercând să nu iau î�n seamă
stresul care mă copleș� ea. Mi-am găsit locul ș� i m-am instalat
repede, apoi m-am cufundat î�n aceleaș� i gânduri care-mi reve-
niseră î�n minte mult prea curând.
10 Graffitista

De când î�mi pusesem proiectul pe roate, simț�eam că î�n


mine se dă o luptă. Oficial, plecam cu un singur scop: să stau
faț�ă î�n faț�ă cu Caden, ca să reuș� esc să-mi readuc viaț�a pe făga-
ș� ul normal. Acceptam î�n cele din urmă că nu trecusem peste
plecarea lui ș� i că era cazul să o fac. Doar că, pe hârtie, să mă
mut doar pentru atâta lucru… părea cu totul neverosimil.
Eram perfect conș� tientă de asta. A trebuit să le î�ndrug priete-
nilor ș� i familiei vrute ș� i nevrute, că am chef de o schimbare de
atmosferă, că vreau să merg să fac graffiti î�n străinătate ca să
mă scald î�ntr-o altă cultură, pe scurt, am inventat tot soiul de
scuze. Recunosc, suficiente cât să nu renunț� la acest periplu
un pic nebunesc.
Ș� i-acum, ce-mi rămânea de pe urma acestor pretexte? Oare
î�mi doream doar să fiu faț�ă î�n faț�ă cu Caden ca să-i smulg câ-
teva explicaț�ii? Ș� i să văd dacă sora lui, care fusese ș� i cea mai
bună prietenă a mea, î�mi ducea dorul, aș� a cum i-l duceam eu
ei? Nu puteam să acț�ionez decât î�n acest scop. Altfel, cum aș�
putea să-mi explic modul î�n care scotocisem prin tot dulapul
î�n căutarea hainelor vechi care î�i plăcuseră, poate, lui Caden,
sau că am ș� ovăit î�nainte să merg la coafor…? Trebuia să recu-
nosc că era o grijă subită ș� i de-a dreptul neobiș� nuită pentru
î�nfăț�iș� area mea, fapt care dovedea î�ndeajuns de bine că mă
amăgeam.
Mă duceam la Londra deoarece voiam să primesc scuze,
desigur… ș� i voiam să-l revăd pe Caden pe care nu reuș� eam
să-l uit, nici măcar după patru ani. Nu-mi doream să mă răz-
bun sau să-mi satisfac orgoliul sau mai ș� tiu eu ce. Mă simț�eam
singură. Mi-era dor de Caden, chiar ș� i după atâț�ia ani.
Î�n timp ce peisajul de afară î�ncă mai defila prin faț�a ochi-
lor mei ș� i imaginea mea se reflecta pe suprafaț�a geamului, mă
î�ntrebam dacă această femeie mărunț�ică ar putea avea câș� tig
de cauză. Mă aruncasem cu capul î�nainte, ca de obicei. Î�nsă
Fanny André 11

trebuia să grăbesc lucrurile, să mă zbat, chiar dacă asta î�n-


semna să mă lansez î�ntr-o situaț�ie imposibilă.
Neliniș� tea mă rodea, î�ncercam din răsputeri să-mi regăsesc
calmul. Deja, î�n câteva ore aveam să o revăd pe Ellen. Stabili-
serăm să ne î�ntâlnim la Londra. Acceptase entuziasmată
propunerea, î�ncă din prima clipă. O să î�ncep cu asta… pentru
restul, urma să mă gândesc. Un plan poate părea nebunesc
fără să fie neapărat rău, nu-i aș� a?
CAPITOLUL 2

Deș� i ploua atunci când am sosit la Londra, nu pot spune


că m-a deranjat: odată ce m-am pornit, sunt asemenea unui
tanc rusesc, care nu se opreș� te decât î�n faț�a unui obstacol de
proporț�ii – ș� i asta dacă nu-l dărâm cumva ș� i pe acesta ca să-mi
continui drumul!
După cum am stabilit, Ellen mă aș� tepta î�n King’s Cross, î�n
apropierea unei clădiri roș� ii al cărei orologiu se î�nalț�ă spre cer.
Fata care-mi fusese cândva cea mai bună prietenă nu se schim-
base deloc. Era Caden î�n variantă feminină: î�naltă, brunetă,
zveltă, cu look-ul tipic unei londoneze ș� i cu o umbrelă mare
reproducând drapelul britanic, care mi-a smuls un zâmbet.
Î�n ciuda tocurilor ameț�itoare, s-a î�ndreptat către mine î�n fugă.
— Lena, ce frumoasă eș� ti! Tunsoarea asta nouă te î�mbă-
trâneș� te exact atât cât trebuie, î�mi place la nebunie.
Ellen avea mereu acel stil doar al ei de a accentua frazele
ș� i-mi imaginam cu uș� urinț�ă fonturi italice sau ghilimele mai
peste tot. Putea să pară artificială ș� i de o exuberanț�ă falsă, î�nsă,
după ce vorbeai mai mult cu ea, î�nț�elegeai că aș� a î�ș�i ascundea
ea timiditatea ș� i lipsa de î�ncredere î�n propria persoană.
Altă tipă n-ar fi î�nghiț�it acel „te î�mbătrâneș� te”, doar că eu
trebuia să recunosc că avea dreptate. La cei douăzeci ș� i doi de
ani ai mei, la greutatea mea ș� i cu faț�a mea fină, fusesem pe
toată durata liceului ba mica zână, ba elfiț�a, ba câte ș� i mai
câte. Ceea ce î�mi dăduse ș� i ideea numelui meu de graffitistă:
„Zâna-LicuRici” – î�n semn de omagiu adus staturii mele mi-
nione ș� i aerului zglobiu. Î�ncă mi se î�ntâmpla să mi se ceară
buletinul î�n baruri; look-ul meu streetwear ș� i tunsoarea
Fanny André 13

scurtă nu mă ajutau deloc să-i conving pe oameni că adoles-


cenț�a făcea parte dintr-un trecut destul de î�ndepărtat.
— Mi-ai lipsit, i-am răspuns simplu.
Ellen m-a strâns la piept, î�nvăluindu-mă î�n mireasma ce-
lui mai nou parfum Burberry. De când o ș� tiam, era î�nnebunită
după marca asta: aproape că avea un fetiș� .
— Ț� i-e foame? Î�ț�i propun să ne oprim un pic la un resta-
urant indian, apoi o să mergem la mine. Ok?
Am stat pe gânduri un minut. Era oare posibil ca î�ncă să
mai locuiască î�mpreună cu Caden? Chiar dacă venisem pen-
tru el, totuș� i nu puteam să dau buzna î�n viaț�a lui, fără să fiu
pregătită pentru asta. Aveam nevoie de un plan, de o atitudi-
ne corespunzătoare ș� i de î�ndeajuns de mult curaj. Acum, când
mă aflam din nou î�n acelaș� i oraș� cu el, teama reî�ntâlnirii creș� -
tea. Î�nsă nu aș� fi putut să-i trag clapa lui Ellen, doar pentru că
mă temeam că-l voi î�ntâlni.
— Sunt singură î�n apartament. Christy, colega mea, e ple-
cată, m-a informat ea.
— Unde stai?
— Î�n South Kensington. Î�n partea asta a cartierului se
resimte o atmosferă foarte frenchy, o să vezi. Am nevoie să fiu
î�nconjurată de un univers cu un aer uș� or franț�uzesc, altfel cea
de-a doua mea patrie mi-ar lipsi prea mult. Ar trebui să te
muț�i aici!
Î�n timp ce ea sporovăia î�n continuare, eu evitam să aduc
î�n discuț�ie acel lucru evident de care amândouă eram conș� ti-
ente: n-aveam resursele necesare.
Nu cunoș� team aș� a de bine Londra, î�nsă aveam totuș� i niș� -
te noț�iuni de bază despre cartierele cele mai ș� ic. Mai venisem
odată î�mpreună cu Caden ș� i Ellen, î�n urmă cu mult timp.
Mama lor era franț�uzoaică î�n timp ce tatăl lor, deș� i expatriat,
rămăsese un londonez get-beget. Doamna Hadler ț� inuse
morț� iș� să-ș� i crească cei doi copii astfel î�ncât să vorbească
14 Graffitista

ambele limbi la perfecț� ie. Au copilărit ș� i au crescut î�ntre


Franț� a ș� i Anglia, iar asta se simț�ea. Eu mă descurcam destul
de bine î�n engleză – datorită lor, bineî�nț�eles. Î�nvăț�asem pen-
tru Bac î�n timp ce stăteam la bunica lor, î�nsă pe-atunci, mai
mult colindam oraș� ul decât lucram, ș� i acea vacanț�ă rămânea
pentru mine o amintire de neuitat. Camden Town, mai cu
seamă, ș� i-a lăsat amprenta puternică asupra tinerei rebele
dornice de cunoaș� tere care eram eu la acea vreme. Î�n plus,
le-am î�nchis pliscul părinț�ilor mei obț�inând o notă excelentă
la testul de engleză.
Cu trei zile î�n urmă, pe când î�mi terminam de făcut bagaje-
le, î�n apartamentul meu de la periferia Parisului, mă văzusem
nevoită să iau o decizie: să debarc singură la Londra ș� i să mă
descurc cu Facebook-ul ș� i cu grupurile sale dedicate celor
care-ș� i caută colegi de cameră sau să cer ajutorul cuiva. După
o lungă ezitare, i-am scris lui Ellen care, î�n ciuda anilor de tăcere
ce se adunaseră î�ntre noi, acceptase pe loc să mă găzduiască
timp de câteva zile sau săptămâni. Era una dintre calităț�ile pe
care nu i le puteai nega ș� i care mă marcase: deș� i viaț�a o răsfă-
ț�ase, ș� tia să se arate de o generozitate fără egal.
Pentru siguranț�a mea ș� i, de asemenea, ca să intru î�n con-
tact ș� i cu o Londră mai puț�in stilată, am informat-o de sosirea
mea ș� i pe Anna, o prietenă pe care mi-o făcusem î�n primul an
la Arte. Ea era franț�uzoaică, la fel ca mine, ș� i î�ș�i propusese să
se specializeze î�n design. Dar î�n loc să-ș� i finalizeze studiile
acolo, se orientase î�ncă din anul doi către o ș� coală privată
londoneză, incredibil de scumpă, ca să-ș� i creeze un CV irepro-
ș� abil. Părinț�ii ei acceptaseră să-i suporte cheltuielile de ș� cola-
rizare, iar cu restul o lăsaseră să se descurce singură. După ce
a plecat, am păstrat legătura prin reț�elele de socializare. Tre-
buia să mă î�ntâlnesc cu ea a doua zi: poate că avea să mă ajute
să-mi găsesc o locuinț�ă.
Fanny André 15

Pentru moment, n-avea niciun rost să mă gândesc la Caden.


Eram extrem de hotărâtă ca, până la î�ntâlnirea noastră, să-mi
găsesc o viaț�ă pe post de „alibi” ș� i să nu mă năpustesc din pri-
ma asupra lui. Ideea era să-l fac să conș� tientizeze cât de multe
a avut de pierdut lăsându-mă î�n urmă, nu să par o disperată,
gata de orice ca să-l recâș� tige.
Prima seară de după î�ntâlnirea noastră s-a derulat mult
mai bine decât mi-aș� fi î�nchipuit. După cum era de aș� teptat,
apartamentul lui Ellen avea un anumit specific. Acasă la ea
domnea o atmosferă un pic bobo-chic*, cu tapiț�erii etnice, co-
voare colorate ș� i un mobilier din lemn care spunea multe
despre banii pe care trebuie să-i fi cheltuit ca să amenajeze
acest cuib cosmopolit. Ne-am instalat de o parte ș� i de alta a
măsuț�ei î�ntinse ș� i joase, ce părea scoasă direct dintr-un palat
indian.
Ellen ș� i cu mine fuseserăm foarte apropiate ș� i, deș� i prie-
tena mea nu părea a fi î�n stare să ț�ină legătura cu cei care nu
gravitau direct î�n jurul ei, fiind prea absorbită de pretenden-
ț�ii ș� i de prietenele ei, una mai it girl decât cealaltă, ea nu se
schimbase deloc. Mă temusem că o să găsesc o tânără bogată
ș� i uș� or blazată, dar am descoperit că era de fapt de o naivitate
ș� i de un entuziasm î�nduioș� ătoare. Î�i plăceau aceleaș� i lucruri
ca ș� i î�nainte, iar umorul ei cam sucit nu evoluase deloc.
Î�n schimb, vorbea foarte puț�in despre Caden, grăbindu-se
să schimbe subiectul, de î�ndată ce î�i pomenea din greș� eală
numele. Erau gemeni ș� i, după cum era de imaginat, fuseseră
dintotdeauna foarte apropiaț�i. Aș� a că tăcerea asta voită mi-a
părut foarte suspectă.
I-am urmat exemplul ș� i, chiar dacă nu am evitat neapărat
să-i pronunț� numele, nu am î�ntrebat nici măcar o dată ce mai
face: voi avea destul timp să-mi desfăș� or propria anchetă î�n
zilele următoare.

* Bohemian Bourgeois Chic. (n.red.)


16 Graffitista

Am aflat că Ellen câș� tiga câte ceva din modelling ș� i am


dedus din vorbele ei că, î�n rest, părinț�ii continuau să-i asigure
un stil de viaț�ă confortabil. Studia, vag, Dreptul, doar ca să
păstreze o aparenț�ă de seriozitate.
Mi-a pus multe î�ntrebări despre viaț�a mea de studentă î�n
Franț�a, despre cum era la Arte. Părea să aibă o viziune idealis-
tă asupra modului meu de viaț�ă, î�nchipuindu-ș� i că locuiesc
î�ntr-o mansardă din centrul cartierului Montmartre, î�ndră-
gostită de un pictor blestemat, care mânjeș� te niș� te pânze
imense, cu o expresie a chipului care-i trădează inspiraț�ia.
Realitatea nu era chiar atât de glamour, î�nsă nu mi-aș� fi iertat-o
dacă i-aș� fi spulberat iluziile.
Eram î�ncântată să o revăd ș� i, după ce am trecut î�n revistă
toate subiectele principale, mi-am spus că zâmbetul relaxat
pe care ea î�l afiș� a trebuia să se citească ș� i pe chipul meu. Am
avut amândouă î�nț�elepciunea de a evita singurul subiect care
ar fi putut să lezeze acest moment de complicitate: î�ndelun-
gata noastră tăcere. Revederea era î�nsă prea recentă.
— O să dormi î�n camera de oaspeț�i, m-a lămurit ea după
un moment de pauză. Î�nsă camera de oaspeț�i ar putea deveni
pur ș� i simplu camera prietenei mele. Ce părere ai? Sigur aș�
putea să-i conving.
— Care „să-i”? „S-o convingi”, nu-i aș� a? Vorbeș� ti despre
colega ta, nu?
Ellen a clipit, iar eu am privit î�ncântată cum genele ei lungi
– nu neapărat adevărate – î�ș�i propulsau umbra pe chipul ei.
— Da, m-am tâmpit de tot. Ș� i zi, î�ț�i surâde ideea?
— Ellen, eș� ti minunată, î�nsă tu ș� tii că nu-mi permit deloc
să suport o treime din tipul ăsta de chirie.
— Nici nu trebuie, mi-a răspuns ea. Deja plătesc jumăta-
te din apartament, de ce ar trebui să se schimbe ceva?
— Crezi că lui Christy o să i se pară normal să mă vadă
oploș� indu-mă pe aici fără să scot un chior?
Fanny André 17

Nu voiam ca Ellen să mai facă acte de caritate pentru


mine, aș� a cum o făcuse î�n trecut. Mă maturizasem, iar de la
majorat mă descurcam singură. După ce mi-am luat Bacul,
părinț�ii mei nu mi-au mai dat niciun sfanț� ș� i, după ce am î�m-
plinit douăzeci de ani, am reuș� it să mă mut î�mpreună cu mai
multe persoane, î�ntr-un mic apartament din Paris. De altfel,
independenț�a asta m-a costat până la urmă ultimul an de
facultate…
— Ai putea să plăteș� ti facturile, apa, electricitatea, toate
astea? a propus ea.
— N-ar fi î�ndeajuns nici dacă aș� plăti toate facturile, am
răspuns eu, î�nduioș� ându-mă fără să vreau la insistenț�ele ei.
Eș� ti adorabilă, sunt impresionată. Î�nsă o să mă descurc eu.
Asta contează mult pentru mine. N-o să mai trăiesc pe spina-
rea ta.
Ellen ș� i-a î�nlănț�uit genunchii cu braț�ele ș� i s-a î�nclinat
uș� or î�nainte, privindu-mă nedumerită.
— N-ai trăit niciodată „pe spinarea mea”. Erai prietena
mea! Aveam mai mulț�i bani de buzunar decât tine. Dacă lu-
crurile ar fi stat invers, sunt sigură că ș� i tu ai fi făcut la fel
pentru mine. Sau poate mă î�nș� el?
— Nu! Bineî�nț�eles că nu. Dar tu nu o să ai niciodată cer-
titudinea asta, El, aici e buba. Eu eram o puș� toaică atunci ș� i nu
mă deranja. Î�nsă acum, lucrurile nu vor mai sta aș� a î�ntre noi,
am afirmat eu.
— Dacă crezi toate astea, eș� ti o tută, Len. Sunt î�n stare
să-mi dau seama dacă cineva este cinstit sau nu cu mine. Ș� tiu
să-mi recunosc adevăratele prietene ș� i tu faci parte dintre
ele… Mi s-a rupt inima când am venit î�n Anglia. Grija ta pen-
tru noi era sinceră, la fel cum era ș� i grija noastră pentru tine.
Am î�nț�eles de î�ndată ce î�nsemna acel „noi” ș� i am rămas
fără grai. Dacă î�ntr-adevăr grija lui Caden a fost sinceră, cu
18 Graffitista

siguranț�ă a fost ș� i trecătoare! Am lăsat ochii î�n jos ș� i am î�nce-


put să strâng tacâmurile.
Ellen trebuia să se prezinte a doua zi foarte devreme la o
ș� edinț�ă foto, iar eu eram ruptă de oboseală. Aș� adar, ne-am
despărț�it la ora douăzeci ș� i trei, ca două băbuț�e, infuzia ne
mai lipsea. Ș� i doar eram la Londra, ori ceai, ori nimic altceva!
După ce m-am instalat confortabil î�n camera de oaspeț�i,
amintirile m-au purtat inevitabil către prima mea î�ntâlnire cu
Ellen ș� i, î�n consecinț�ă, cu Caden.

Ne î�ntâlniserăm î�ntâmplător, datorită unui hoț� de buzu-


nare. Ellen fusese atacată î�n gara Châtelet-Les Halles de un
tip mătăhălos, care î�ncerca să-i fure geanta – Burberry, de-
sigur – de care ea se agăț�a ț�ipând ca o sirenă de alarmă.
Am rămas cu gura căscată amândouă când am văzut că am
reuș� it să proiectez conț�inutul spray-ului meu cu piper î�n
capul individului, fără să nimeresc nici măcar un strop pe
ea sau pe mine ș� i fără să ne trezim cu vreun pumn î�n nas
sau chiar mai rău. Un alt călător a intervenit apoi, iar Ellen
ș� i-a recuperat geanta.
La cei ș� aptesprezece ani ai mei, simț�eam cum î�mi cresc
aripi: salvasem pe cineva, sau cel puț�in î�i salvasem geanta,
avusesem curajul să reacț�ionez! Am devenit cele mai bune
prietene din lume î�n numai cinci minute. Cu toate acestea,
nu ne asemănam deloc. Ea era aranjată la patru ace, î�n
timp ce eu mă î�ntorceam de la o sesiune de graffiti, cu tri-
coul plin de vopsea neagră din cauza unui tub de spray
care explodase. Speriată de agresiune, plângea atât de tare
î�ncât a trebuit î�n cele din urmă să o î�nsoț�esc până acasă.
Am ajuns la apartamentul lor din Saint-Germain-des-Prés,
iar eu am făcut ochii cât cepele, faț�ă-n faț�ă cu acel colț� al capi-
talei. La intrare, am fost î�ntâmpinate de Caden. M-am simț�it
Fanny André 19

ca electrocutată de privirea lui î�ntunecată ș� i de asprimea tră-


săturilor lui impresionante. Dacă pe obrazul meu rotund de
copil se putea ghici î�ncă o anumită gingăș� ie, Caden avea un
maxilar viguros ș� i buze proeminente. Sprâncenele sale negre
tronau deasupra ochilor pătrunzători ș� i a nasului drept. Fru-
museț�ea lui atât de dură aproape că-ț�i inducea o stare de ne-
liniș� te, î�nsă, cuprinsă de fascinaț�ie cum eram, eu nu m-am
sinchisit de acest lucru. Spre deosebire de majoritatea tipilor
cu care mă î�ntâlneam de obicei, î�nfăț�iș� area lui nu avea nimic
efeminat − mai ales că era pe jumătate ras î�n cap ș� i avea
sculptate motive tribale pe cei câț�iva milimetri de păr care-i
mai rămăseseră. Dacă m-ar fi î�ntrebat cineva, i-aș� fi dat cu si-
guranț�ă vreo douăzeci de ani, deș� i ș� tiam de la sora lui că sunt
gemeni ș� i de-o seamă cu mine.
Ș� ocul acestei priviri î�ntunecoase ș� i sfredelitoare aț�intite
asupra mea m-a destabilizat. Avea un aer rece, de parcă l-aș� fi
insultat cumva ș� i abia mai î�ndrăzneam să respir. Eram sur-
prinsă ș� i curioasă, deopotrivă: cum de-i provocasem o astfel
de reacț�ie? Cu respiraț�ia î�ntretăiată ș� i umerii î�ncordaț�i, am
rămas pe loc aproape panicată, aș� teptând ca furtuna să izbuc-
nească. Trebuie să fi sesizat stânjeneala mea î�ntrucât expre-
sia feț�ei i s-a î�mblânzit ș� i mi-a zâmbit, ceea ce i-a schimbat
complet fizionomia. Asprimea lui se transforma î�ncet î�n alt-
ceva, poate î�ntr-o forț�ă stăpânită.
Dintr-odată, temperatura a crescut cu câteva grade ș� i am
reuș� it să trag din nou aer î�n piept. Bineî�nț�eles că î�mi imaginam
toate lucrurile astea, î�nsă speram că obrajii nu-mi ardeau atât
de puternic precum simț�eam eu… Î�n timp ce Ellen mă invita
să o urmez, ca să mă servească cu ceva de băut ș� i să-mi mul-
ț�umească aș� a cum se cuvenea, eu î�ncercam să ignor senti-
mentele contradictorii pe care Caden le stârnea î�n mine.
Î�ncepând din acea zi, Ellen m-a luat sub aripa ei, aproape
ca pe o mascotă… sau ca pe un chihuahua. Prietena ei mai
20 Graffitista

săracă, cea care, de asemenea, o făcea să pară mai cool. Viaț�a


cosmopolită a familiei Hadler m-a fascinat, era atât de diferi-
tă de cea din dragul ș� i sărmanul meu oraș� Argenteuil. Caden
a devenit prima mea dragoste ascunsă, iar sora lui geamănă,
extravertita autentică pe care visasem să o am ca prietenă.
Prin prisma laturii sale un pic oportuniste, ea m-a ajutat să
devin mai expansivă ș� i să mă asemăn cu acea Lena care voiam
să devin: o fată pasionată, care dorea să trăiască din arta ei.
Mai ales după ce ar fi descoperit ce presupunea asta. Am fă-
cut turul petrecerilor private la care ea avea intrare liberă
datorită reț�elei de legături sus-puse, fapt ce mi-a permis să
î�ntrevăd o altă realitate.
Ellen era o prietenă exclusivistă ș� i drăguț�ă; mă lua cu ea
peste tot, iar eu î�ncercam să-mi ignor straniul sentiment de a
mă fi transformat î�n „prietenă de companie”. Î�n acea vreme,
cel mai mult mă stingherea privirea uș� or dispreț�uitoare a lui
Caden, pe care toate astea nu-l duceau de nas. Ș� i totuș� i, nu
ș� i-a bătut niciodată joc de mine, stârnindu-mi o dorinț�ă nebu-
nă să ies î�n evidenț�ă, să-l provoc să mă placă. Eram cuprinsă
de acea dragoste fulgerătoare pe care o putea resimț�i orice
adolescentă impresionabilă; mă furiș� am tiptil î�n camera lui
ca să-i verific gusturile muzicale, cărț�ile care zăceau î�ntinse,
comorile pe care le ascundea… Pe scurt, orice m-ar fi putut
ajuta să stabilesc o legătură.
Î�ntr-o seară, pe când părinț�ii lor plecaseră la o petrecere,
lui Ellen i se făcuse rău de tot de la sushi-ul pe care-l coman-
daserăm. Î�n sfârș� it eram faț�ă î�n faț�ă cu Caden. Fără î�ndoială că
stilul meu streetwear, un pic băieț�esc, î�l inspirase pe Caden
î�ntrucât mi-a propus o partidă de jocuri video. Impuls de mo-
ment pe care l-a regretat după ce i-am tăbăcit fundul la un FPS*.

* Acronim pentru First Person Shooter, categorie de jocuri video în care


cel care joacă este protagonistul, iar acțiunea se desfășoară prin ochii săi.
(n.red.)
Fanny André 21

Râdeam văzându-l cum devine din ce î�n ce mai concentrat,


î�nverș� unându-se să apere tradiț�ia ancestrală ce le conferea
bărbaț�ilor statutul de maeș� tri ai consolelor.
Din acea zi a î�nceput să-mi vorbească mai des. Î�n săptă-
mânile care au urmat, a î�nceput să mă privească cu alț�i ochi.
Fără să î�nț�eleg cum, aș� fi jurat că dintr-o „tovarăș� ă” drăguț�ă,
aproape asexuată, mă transformasem î�ntr-o adevărată repre-
zentantă a sexului frumos. Uneori, unele dintre privirile sale
rătăceau prin preajma sânilor mei care, deș� i mici, se iț�eau
mai tot timpul din maiourile mulate. Am abandonat rangul de
„prietenă a surorii” lui, căpătând treptat individualitatea unei
fete. Mă saluta când eram la ei ș� i-mi mai spunea câte două
vorbe, mă lua peste picior… Pe scurt, existam pentru el, iar
mie nu-mi venea să cred cât de norocoasă eram. Ne aflam
abia î�n primul semestru din ultimul an de liceu ș� i ș� tiam î�ncă
de pe-atunci că numai la examenul de Bac n-avea să-mi stea
gândul…
CAPITOLUL 3

A doua zi, m-a trezit din somn soneria telefonului meu


mobil. Mă zbăteam printre aș� ternuturi ca să ajung la mobilul
care vibra, alunecând periculos către marginea mesei.
— Alo?
— Lena?
Am recunoscut de î�ndată vocea, am mijit ochii ș� i m-am
chinuit să mă ridic.
— Anna! Ce faci?
— Super, voiam să văd dacă ai ajuns cu bine.
— Da. Dorm la o prietenă î�n South Kensington.
Ea a tras un fluierat ș� i am î�nț�eles pe loc la ce făcea aluzie.
— Ne mai vedem mâine?
— Tocmai de asta te-am sunat. Cred că î�ncepând de as-
tăzi poț�i să-mi spui „ursitoarea”.
— Uh… abia m-am trezit. Aș� putea să-ț�i cer o explicaț�ie
ceva mai clară?
— Ursitoarea, zâna cea bună! Poț�i să foloseș� ti Wonder
Woman, dacă eș� ti mai specializată î�n supereroi. Î� mi convine
ș� i asta.
— Anna, nu mi-e clar. Deloc!
A chicotit, iar eu i-am regăsit cu bucurie râsul asurzitor.
Î� n timpul singurului an pe care l-am petrecut î�mpreună la
ș� coala de arte frumoase, descoperiserăm, î�mpreună, adevă-
rata viaț�ă studenț�ească ș� i petrecerile ei.
— Colega mea de apartament, o vegetariană insuporta-
bilă care se gândeș� te să se dea numai pe crudităț�i, m-a lăsat
Fanny André 23

ieri cu ochii-n soare ca să meargă î�n India: vorbea ceva despre


o retragere spirituală, post ș� i yoga… N-am fost prea atentă.
Trece de la o extremă la alta. Cel puț�in tu nu eș� ti vegetariană,
nu-i aș� a? Liniș� teș� te-mă!
— Deloc, am liniș� tit-o eu, amuzată.
— Atunci, s-a făcut.
Am ridicat din sprâncene.
— Î�mi propui să stau cu tine?
— Nu căutai un apartament? E drept, nu ș� tiu cine ar pă-
răsi South Kensington ca să vină să locuiască î�n Brick Lane…
Î�n afară de tine, tagger-iț�a* mea preferată. Drăguț�o, aici e plin
de graffitiș� ti; sigur o să spui „casă, dulce casă”!
Nu-mi venea să cred. Chiar î�mi găsisem chirie? Aș� a, pur ș� i
simplu, fără să scot nici măcar un picior de sub plapumă?
— Vorbeș� ti serios? am exclamat eu.
— Bineî�nț�eles. Ș� i chiar insist să-mi spui ursitoare pentru
că – stai să vezi! – Becky î�ș�i lasă liber ș� i jobul, pe care ai putea
să-l iei tu. Pe ea, aș� a am î�ntâlnit-o, la muncă, ș� i î�n acea vreme
căuta un apartament. Pe atunci nici eu nu prea aveam de ales,
aș� a că ne-am mutat î�mpreună. Cu tine, cel puț�in sunt sigură
că va fi bine.
Am scos un strigăt mic, dar mi-am dat seama că asta nu
exprima recunoș� tinț�a mea, aș� a cum ar fi trebuit.
— Eș� ti mai tare decât Wonder Woman ș� i decât zâna cea
bună a Cenuș� ăresei, chiar ș� i decât Doctor Who! Tu singură
faci cât toț�i a la un loc!
— Ha! Mă iei la sentiment! a exclamat ea, ț�inând seama că
eu î�i cunoș� team prea bine pasiunea pentru renumitul doctor.
— Dar Becky n-o să se î�ntoarcă?
— Să spunem că dacă ar face asta, aș� sfătui-o să nu trea-
că pe la coffee shop: ș� eful ar omorî�-o pe loc. Se pare că a î�nchis

* De la tag, în jargonul graffitiștilor, semnătură stilizată. (n.tr.)


24 Graffitista

casa, luând î�n treacăt câte ceva din ea… Ș� i de la apartament, a


plecat cu televizorul sub braț� . Televizor care-i aparț�inea lui
Dane, cel de-al treilea coleg. Pericolul e la fel de mare ș� i dacă
dă peste mine.
— Nu are o atitudine prea yoga, am remarcat eu. Karma
proastă. Pot să mă mut de acum? Nu vreau să abuzez de prie-
tena care mă găzduieș� te.
— Nicio problemă. Î�n schimb, eu pot să abuzez? Eș� ti de
acord să vii cu valizele după tine ș� i să î�ncepi munca chiar de
astăzi? Avem nevoie de cineva la ora unu fix.
— S-a făcut! Fii atentă, mă aranjez ș� i pornesc, trimite-mi
un mesaj cu adresa, o să o caut pe GPS.
— Ț� i-am trimis-o deja. Pe curând ș� i sună-mă dacă te
pierzi, o să-mi iau zece minute de pauză ca să te salvez.
— Cred că mă descurc.
După ce am î�nchis telefonul, mi-a venit o poftă nebună să
dansez. Tocmai î�mi găsisem un loc de muncă pentru care
aveam experienț�ă: î�n afară de faptul că trebuia să vorbesc î�n
altă limbă, eram pe un teren familiar. Deș� i habar n-aveam
care e remuneraț�ia, am presupus că va fi î�ndeajuns ca să-mi
plătesc chiria. Să locuiesc cu Anna mi se părea un plan ideal:
când era î�n Franț�a, ne-am î�nț�eles foarte bine ș� i aveam mai
multe ș� anse să petrec momente frumoase î�mpreună cu ea,
decât cu niș� te străini î�ntâlniț�i î�ntâmplător pe Internet… Desi-
gur, mai rămânea faimosul Dane, dar cu siguranț�ă totul avea
să fie bine. De obicei, î�mi era mai uș� or să mă î�mprietenesc cu
băieț�ii. Mult mai uș� or decât cu fetele. Poate datorită î�nfăț�iș� ă-
rii sau a pasiunilor mele – da, militam pentru asta: jocurile
video, jocurile de rol, benzile desenate ș� i mai ales graffitiurile
nu erau rezervate strict bărbaț�ilor!
Î�nainte să mă duc la duș� , m-am î�ndreptat către bucătărie
ca să-mi fac o cafea. Ellen î�ș�i uitase MP3-ul î�n priză, pe staț�ia
de andocare: l-am pornit. Î�n timp ce cafeaua fierbea, miș� cam
Fanny André 25

din ș� olduri exact ca Beyoncé pe Uptown Funk. Am î�nlănț�uit o


serie de mici salturi ș� i un fel de moon-walk aproape convingă-
tor. Atât cât putea fi de convingător, cu picioarele goale pe
gresia deloc alunecoasă. Mă legănam pe ritmul muzicii ș� i fre-
donam refrenul din toț� i rărunchii. Eram la Londra! Eram
unde trebuia să fiu! Viaț�a va redeveni frumoasă; o să am eu
grijă să fie aș� a! La naiba cu studiile la Arte ș� i toate celelalte cu
care o dădusem î�n bară! Eram o cântăreaț�ă genială de-a drep-
tul, mai bună decât Bruno Mars care se pierdea printre cuvinte,
săracul de el. Bătând din palme, am î�nceput să cânt ultima
strofă tot mai tare ș� i, prin urmare, din ce î�n ce mai fals.
Bătăii mele din palme î�n ritmul muzicii i-a răspuns o alta,
care mi-a î�ntrerupt cacofonia. Surpriză – am scos un ț�ipăt
când m-am î�ntors. Nu mai eram singură. Caden stătea î�n prag.
După expresia lui ș� i după felul î�n care se sprijinea de tocul
uș� ii, î�ț�i dădeai cu uș� urinț�ă seama că admirase o bună bucată
din concertul meu solo. Zâmbetul care-i î�nflorise î�n colț�ul gu-
rii mi-a provocat o strângere de inimă. Cunoș� team atât de
bine aerul acesta uș� or batjocoritor ș� i complice… Cum mai pu-
tea oare să-mi adreseze un astfel de zâmbet? După tot timpul
acesta ș� i după dezertarea lui ticăloasă? M-a copleș� it o poftă
nesăbuită să mă năpustesc asupra lui ș� i să i-l ș� terg de pe faț�ă.
Î�n timp ce Locked Out Of Heaven vibra î�n difuzoare, am
rămas î�nț�epenită î�n mijlocul bucătăriei, fără să mă gândesc că
arătam ca un om abia trezit din somn ș� i că poate ar fi trebuit
să mă aranjez puț�in sau mai ș� tiu eu ce. Nu, ceva cu totul nou
ș� i neaș� teptat mi-a distras atenț�ia ș� i m-a pironit î�n loc: î�nfăț�i-
ș� area lui Caden. Clipeam mirată, î�n timp ce-l măsuram din
priviri.
Purta un costum din trei piese, strâns pe corp ș� i bine croit.
Niș� te haine sobre, fără niciun fel de î�nflorituri ș� i demne de
acei golden boys din City-ul londonez, cu care semăna izbitor
de mult. Pe scurt, nu avea nimic î�n comun cu acel Caden pe
26 Graffitista

care î�l ț�ineam eu minte. Cel care î�i scotea din minț�i pe părinț�ii
lui când se rădea î�n cap pe laterale, cel care se tatuase ș� i care
afiș� a un piercing atârnându-i de una dintre buze. Detaliu ce
ne-a marcat săruturile – cu mult diferite faț�ă de toate celelal-
te pe care le-am dat ș� i le-am primit după aceea. Bărbatul
acesta era î�nalt, brunet ș� i cu siguranț�ă mai matur. Piercingul
dispăruse. Abia dacă se mai zărea cicatricea rămasă pe buza
lui cărnoasă.
Unde dispăruse tipul acela rebel care mă fascinase? Cel
care cadra atât de bine cu năzuinț�ele mele artistice, ca un par-
tener perfect sau un model de urmat î�n viaț�ă, dar la mascu-
lin? Necunoscutul care stătea acum î�n faț�a mea era frumos.
Nu puteam să neg asta. Î�nsă acea stăpânire glacială de care
dădea dovadă m-a bulversat.
— Salut, Lena. Când Ellen m-a anunț�at la telefon că i-a
venit o prietenă î�n vizită ș� i m-a rugat să nu trec pentru câteva
zile… nu ș� tiu de ce, dar m-am gândit de î�ndată la tine, chiar ș� i
după tot acest timp. Trebuia să mă asigur.
Am rămas tăcută, continuând să-l cercetez cu luare-aminte,
mai-mai să-l ating ca să mă asigur că strania apariț�ie era tan-
gibilă. Să fi căzut eu oare pradă acelei renumite „nebunii
artistice”?
— Te-ai schimbat, a murmurat el.
Î�i auzeam vocea groasă, î�nsă nici acum nu mi s-a părut cu
putinț�ă să-i răspund ceva cât de cât interesant, aș� a că m-am
abț�inut.
— Fără să te schimbi propriu-zis. Interesant. Te recunosc
cu uș� urinț�ă ș� i totuș� i eș� ti… năucitoare.
Mi-am muș� cat buzele ș� i m-am î�ntrebat dacă a făcut-o di-
nadins. Dacă eu iubisem dintotdeauna artele plastice, pe vre-
mea când î�l î�ntâlnisem, Caden nutrea o fascinaț�ie ascunsă
pentru poezie. Aceste pasiuni ne-au unit, fără ca vreunul din-
tre noi să-l poată convinge pe celălalt să treacă î�n „tabăra” lui.
Fanny André 27

— Ș� i nu-i mereu aceeaș� i, dar nici alta nu-i*, am citat eu din


memorie, fără greutate, obsedată î�ncă de acest poem pe care
el mi-l recitase î�ntr-o noapte î�ntunecoasă, pe când eram pri-
zonieră î�ntre braț�ele lui ș� i cer.
Păstrând un zâmbet vag pe buze, Caden a căpătat deodată
o expresie nostalgică. Apoi a clipit ș� i ș� i-a î�ndreptat spatele,
schimbându-ș� i atitudinea. Răceala ș� i detaș� area pe care le de-
gaja acum erau atât de puternice î�ncât mi s-a tăiat respiraț�ia.
Pierdută, nu mai ș� tiam cum să reacț�ionez – atât de mult mă
tulburase noul Caden. Î�ntregul meu corp î�mi trimitea semnale
care mă asigurau că nu mă î�nș� elam, era chiar el… Ș� i totuș� i, nu
mai avea nimic, sau aproape nimic, din omul pe care-l cunos-
cusem cândva…
— Nu sunt decât î�n trecere, am spus eu, ca ș� i cum m-aș� fi
simț�it obligată să mă apăr. Locuiesc î�n Brick Lane.
Mă rog, aș� a avea să fie cât de curând… Caden s-a î�ncrun-
tat ș� i ș� i-a î�nfundat mâinile î�n buzunarele costumului.
— Credeam că tu…
— Nu, l-am î�ntrerupt eu. Nu voiam să o deranjez pe
Ellen. Mi-era dor să o revăd, mi-a lipsit, î�nsă nu aș� fi obligat-o
niciodată să mă primească.
Mă blestemam î�n gând. Ce mi-o fi venit de m-am panicat
î�n halul ăsta ș� i m-am arătat atât de glacială? Nu mă gândisem
că o să fiu atât de intimidată când o să-l văd. M-a privit atent
mult timp ș� i, fără ca atitudinea lui să se fi schimbat radical, mi
s-a părut că răceala lui nu mai era la fel de zdrobitoare ca
î�nainte. Să fi fost oare vorba de ceva din privirea lui, poate un
semn de î�ntrebare? Oare se gândea la noi?
Ce rămânea din tot ce fuseserăm cândva? Eu ș� i stilul meu
tipic, neschimbat de ani î�ntregi, cu claia mea de păr castaniu,
tuns băieț�eș� te, cu ambiț�iile mele profesionale improbabile
* Versuri din poemul Visul meu obișnuit (Mon rêve familier) de Paul Verla-
ine. (n.tr.)
28 Graffitista

ș� i... el, indescriptibil. Î�n afara oricăror norme. De fapt, eu nu


mă schimbasem deloc, ci doar î�mi atinsesem câteva dintre
obiectivele propuse. El, î�n schimb, nu semăna deloc cu ceea
ce visa să devină pe vremea când ne petreceam nopț�ile con-
fesându-ne unul celuilalt. Trebuia să se î�nscrie la Oxford sau
la Sorbona, să studieze literatura, poezia… Ce se î�ntâmplase?
Aș� fi băgat mâna î�n foc că nu se făcuse nimic din toate astea.
— Sper că o să-ț�i placă la Londra. Stai mult?
— Mă mut aici, i-am răspuns eu tăios, ca un fel de aver-
tisment, deș� i nu prevăzusem asta.
Stingheră, î�i evitam privirea ș� i ridicam din umeri ca să
mă î�ncurajez. Trebuia să-mi revin. Bineî�nț�eles că planifica-
sem să-l recâș� tig ș� i, î�n acest scop, aveam de gând să fac mai
mult decât să-mi ridic bluza ca să văd cum reacț�ionează. Ș� i
totuș� i, nu mă putea ajuta cu nimic să fiu lapidară ș� i distantă.
— Vrei o cafea?
— Eram doar î�n trecere, a spus el, dând deja î�napoi.
Părea că ezită, apoi a adăugat:
— Ai grijă de tine.
Din hol se auzea zgomotul paș� ilor săi î�ndepărtându-se
î�ncet, ș� i atunci, fierbând de ciudă ș� i fără să ș� tiu dacă aude sau
nu remarca mea, am ț�ipat după el:
— Nu sunt singura care s-a schimbat!
Ș� i uș� a s-a trântit brusc.
Bine. Să-l „recuceresc” părea să fie cum nu se putea mai
uș� or…
CAPITOLUL 4

Eram la Londra de o săptămână ș� i î�ncepeam să mă obiș� -


nuiesc să vorbesc numai î�n engleză. Anna era de neclintit: ori-
ce cuvânt î�n franceză era sancț�ionat de î�ndată. Tratamentul
acesta cazon mi-a fost de ajutor; acum î�nț�elegeam majorita-
tea accentelor clienț�ilor mei ș� i î�i serveam î�ntr-o clipită.
Sammy, patronul, era un tip cam hipiot. El era adminis-
tratorul localului ș� i, deș� i intransigent când venea vorba de
curăț�enie, toate celelalte pluteau î�ntr-o atmosferă artistică de
care făcea miș� to. Atitudinea lui zen se reflecta ș� i asupra micii
noastre cafenele care, situată fiind î�n plin City, căpătase un
aer aproape familial. Î�nsă ș� i mai surprinzător era faptul că aici
era o forfotă continuă, cafeneaua fiind plină de bărbaț�i care
nu se dezlipeau nicio clipă de smartphone-urile lor high-tech.
Ai fi zis că atmosfera nu cadra deloc cu viaț�a lor tumultoasă
de zi cu zi, î�nsă, dimpotrivă, ei păreau să graviteze î�n jurul
localului. Deș� i cu toț�ii aveau tablete ș� i purtau conversaț�ii tele-
fonice ș� optite, cu mize care erau probabil de ordinul milioa-
nelor, se respecta totuș� i atmosfera tihnită. Ș� i partea cea mai
bună? Bacș� iș� ul bunicel, lăsat de clienț�ii noș� tri dichisiț�i.
Ellen a trecut cu uș� urinț�ă peste dezertarea mea rapidă ș� i,
contrar temerii mele iniț�iale – î�mi fusese frică să nu mă dea
uitării î�ntr-o clipită –, î�mi trimitea o groază de e-mailuri ș� i me-
saje. Nu mai exista niciun dubiu că î�mi simț�ise cu adevărat lip-
sa, iar asta mă bucura. De altfel, trebuia să mă î�ntâlnesc cu ea
peste câteva ore: mă invitase la ea, la o petrecere „franț�uzească”.
Mai precis: se va bea vin î�n loc de bere ș� i, pe lângă antreurile
obiș� nuite, vom avea diferite sortimente de brânză.
30 Graffitista

Mă hotărâsem să î�i iau cu mine pe Anna ș� i pe celălalt


coleg cu care devenisem prietenă la cataramă. Dane era din
Birmingham. Drăguț� , sexy ș� i grijuliu – toate la un loc… tipul
perfect ș� i perfect gay. Î�nsă fără să se î�ncadreze î�n cliș� eele cu
care ne î�mbuibă televiziunea. Doar că, atunci când mergea pe
stradă, privirea lui zăbovea discret pe fundul bărbaț�ilor ș� i nu
pe cel al femeilor – asta era singura diferenț�ă dintre Dane ș� i
un hetero londonez.
Ne-am î�mprietenit datorită unei seri î�n timpul căreia am
jucat pe rând Prince of Persia. Mi-a vorbit despre el ș� i despre
studiile pe care le urma. Dane dorea să devină interpret î�n
limbajul semnelor. Se pare că existau numeroase persoane
care sufereau de deficienț�e de auz ș� i care aveau nevoie de un
asistent pentru demersurile administrative, consultaț�iile me-
dicale etc. Ideea î�i venise î�n timp ce urmărea filmul Patru
nunți și o înmormântare. Mă hotărâsem pe loc că un tip capa-
bil de o astfel de reflecț�ie merita să fie promovat la rangul de
cel mai bun prieten.
Cât despre mine, î�i spusesem î�n treacăt despre dragostea
mea pentru „arta stradală”. Când mi-am dat seama că nu o să-mi
ț�ină prelegeri despre vandalizarea proprietăț�ii publice, i-am
prezentat mai pe larg graffitiurile pe care le făcusem.
Pentru iniț�ierea mea î�n „arta stradală”, î�n sensul larg al
sintagmei, urmasem exemplul unor artiș� ti cunoscuț�i, precum
Katharina Grosse ș� i Ernest Pignon-Ernest, cel care, pentru a-i
determina pe trecători să reacț�ioneze ș� i pentru a răspândi
arta ș� i dincolo de porț�ile muzeelor, urma să-ș� i expună dese-
nele direct î�n cadrul urban. Datorită acestor nume mari, î�mi
dezvoltasem propriul stil de lucru. Î�ncepusem î�ncă din pri-
mul an să invadez străzile î�n toate modurile posibile ș� i conti-
nuam să o fac. Se pare că asta i-a stârnit o curiozitate atât de
mare lui Dane, î�ncât m-a rugat să-l iau cu mine ca să descope-
re universul graffitiului.
Fanny André 31

De altfel, el î�nsuș� i fantasma, după caz, ba că face graffiti,


ba că i-o trage unui graffitist. Deș� i eu, una, nu vedeam legătu-
ra dintre cele două, i-am promis totuș� i că-i voi face cunoș� tinț�ă
cu câț�iva colegi după ce mă voi î�mprieteni cu cei din grupurile
locale; o să reuș� ească el până la urmă să găsească vreunul
gata să-i î�mplinească fanteziile.
Cum programaserăm iniț�ierea pentru acea seară, după pe-
trecerea de la Ellen, î�mi cumpărasem câteva tuburi de spray.
Odată ajunș� i î�n faț�a clădirii cochete, bine î�ntreț�inute, cu
uș� a de la intrare vopsită î�n alb strălucitor, m-am î�ntrebat dacă
era o idee bună să amestec două lumi atât de diferite. Anna se
î�mbrăcase cu o rochie veche care părea scoasă direct de la
Woodstoock, î�n timp ce părul ei violet-î�nchis era cum nu se
poate mai evident. Cât despre Dane, î�mbrăcat î�n tricou ș� i blugi
ce se găsesc la orice colț� de stradă, era un pic mai normal.
Totuș� i, î�ntrebarea rămânea î�n picioare: oare prietena mea avea
să ne judece? Î�n trecut, aș� fi pariat că nu. Dar prietenii ei?
Ajunș� i î�n faț�a apartamentului lui Ellen, Dane ș� i-a dres
glasul, după care m-a î�ntrebat î�n ș� oaptă:
— Eș� ti sigură că nu am fost invitaț�i de către veriș� oara
reginei? Mi-am uitat monoclul î�n celălalt blazer.
— Mă miră faptul că ș� tii ce î�nseamnă „blazer”, a remar-
cat Anna.
— Haină, sacou, sahariană, veston…, a î�nș� irat Dane, cu
un aer foarte serios.
— Ce-i aia o sahariană?
— Gata, asta e, acum ș� tim unde se ascunde latura lui de
poponar, a făcut miș� to Anna.
— Ce limbaj jignitor poț�i să ai, a replicat Dane, î�ncer-
când să facă pe supăratul.
Ridicând din umeri amuzată, prietena mea a apăsat pe
butonul soneriei.
32 Graffitista

Î�n picioarele goale ș� i î�mbrăcată cu o rochie petrecută, din


mătase, Ellen ne-a deschis uș� a. Mi-a zâmbit ș� i mi-a fost î�n-
deajuns ca să dau uitării o mare parte din neliniș� ti. I-am î�n-
tins sticla pe care ne-am hotărât î�n final să o luăm – un vin
roș� u care, după cât costase, sigur era infect.
Î�n apartament se strânsese destul de multă lume, muzica
de fundal era potrivită, iar bufetul, bogat.
— Vino, draga mea, mi-a spus Ellen. Să te prezint tuturor.
Prietenii tăi sunt adorabili, bucăț�ică ruptă din Brick Lane!
Anunț�ă-mă ș� i pe mine dacă auzi de vreo petrecere î�ntr-un depo-
zit, mi-am dorit dintotdeauna să particip la ceva de genul ăsta.
Când Ellen a rostit aceste cuvinte, cu un aer distrat, ju-
cându-ș� i rolul de gazdă perfectă, zâmbind tuturor ș� i defilând
la fel cum o făcea mama ei când eram adolescenț�i, mi-am dat
seama că, î�n sfârș� it, se făcea o delimitare clară. Cel puț�in, re-
cunoș� tea ceea ce ne separa, chiar dacă, fără să-ș� i dea seama,
î�ncepea să adopte un ton uș� or condescendent.
Am urmat-o aș� adar, lăsând-o să mă prezinte ca pe noua
ei prietenă franț�uzoaică, proaspăt sosită de la Bele-Arte, cu-
vinte pe care le rostea emfatic, pentru ca efectul stilistic să fie
mai puternic. Datorită ei, costumaț�ia mea banală devenise, î�n
ochii celorlalț�i, atipică. Dintr-odată am î�nceput să fiu privită
diferit ș� i m-am decis să-mi joc rolul, savurând toate cliș� eele
despre artiș� ti. Î�ncetul cu î�ncetul, conversaț�ia a ajuns la oa-
meni ș� i locuri pe care nu le cunoș� team ș� i, deș� i nu î�nț�elegeam
mare lucru din schimburile de replici, m-am străduit să par î�n
largul meu.
Plictisită de moarte, am ridicat privirea ș� i am î�ntâlnit niș� te
ochi negri care mă scrutau. Ochii aceia care mă făcuseră să mă
mut. Lângă mine, Ellen mi-a urmat exemplul, î�n timp ce surpri-
za de pe chipul ei s-a transformat pe dată î�n nemulț�umire.
Caden a traversat salonul ș� i a sărutat-o pe sora lui, apoi a
salutat câteva persoane.
Fanny André 33

— Ce cauț�i aici? l-a î�ntrebat Ellen, zâmbitoare, î�n ciuda


unei rigidităț�i abia perceptibile.
— Am avut două minute libere ca să trec pe aici, s-a limi-
tat el să răspundă.
— Vrei un pahar de vin roș� u? i-a propus o tipă î�naltă ș� i
slabă din dreapta lui.
— Ar fi drăguț� din partea ta, Tasha. Mulț�umesc.
Î�n timp ce Caden vorbea cu unul dintre bărbaț�i, un oarecare
Dean dacă nu mă î�nș� el, ș� i-a aș� ezat protector mâna pe spatele
lui Ellen. Privirea lui rătăcea prin salon; părea să caute pe ci-
neva sau ceva. Abia dacă ne-am salutat, iar î�mprejurările nu
erau tocmai prielnice ca să î�ncerc vreo apropiere. Aș� a că, cu
prima ocazie, m-am pierdut î�n peisaj, ca să mă duc la prietenii
mei marca „Brick Lane”.
Dane juca tarot cu doi tipi ș� i o blondă. Ce mi s-a părut
ciudat era că mizau pe biscuiț�i cu alune ș� i snacksuri; credeam
că faci asta mai degrabă la poker. Sub privirea sumbră a lui
Dane, am dat iama î�n mormanul său de câș� tiguri. Apoi m-am
aș� ezat turceș� te pe jos, lângă el, ș� i m-am oferit să intru î�n joc.
Mi-au explicat care e sistemul de miză. Snacksurile valorau
de două ori mai mult decât biscuiț�ii cu alune, iar cel mai mult
valorau alunele simple. Dane, nemaipomenit de mândru, î�mi
explica cum că reinventaseră vechea expresie „a-ț�i câș� tiga
pâinea”, spunând î�n loc „a-ț�i câș� tiga aluna”. O glumă de toată
jena, dar care m-a făcut totuș� i să râd.
După câteva runde, a devenit evident că toț�i eram aproape
la acelaș� i nivel. Nu după mult timp am avut impresia că petre-
cusem zeci de seri jucând cu Dane, Hugh, Dougal ș� i Theresa.
Aceasta din urmă avea un accent destul de pronunț�at, care î�mi
părea a fi scoț�ian, î�nsă nu eram sigură. Hugh ș� i Dougal făceau
parte dintr-o trupă rock ș� i ne-au invitat să mergem săptămâna
următoare î�ntr-un club ca să-i ascultăm cum cântă.
34 Graffitista

— Nu-i departe de Tower Bridge. Ca să intri î�n club, tre-


buie să străbaț�i un tunel prin care circulă maș� ini.
— Sunt sigură că minț�i! l-am contrazis eu.
— Nu, pe bune! a insistat Dougal, amuzat de neî�ncrede-
rea mea.
— Cred că e adevărat, a î�ncuviinț�at Dane, am auzit de
chestia asta.
Am schiț�at o grimasă, î�ntrebându-mă dacă englezii se
sinchiseau vreun pic de normele de securitate, aș� a cum se î�n-
tâmpla î�n Franț�a.
— Păpuș� ă, e underground.
— Nu mă lua pe mine cu „păpuș� ă” dacă vrei ca totul să
fie ok î�ntre noi, am mârâit eu.
Ca să mă răzbun, am dat cărț�ile pe faț�ă. Theresa, coechi-
piera lui Hugh, a mormăit:
— Hugh, o să ne luăm cafteală! Concentrează-te, atunci când
nu porneș� ti cu nimic, reuș� eș� ti mereu să mă chemi, ghinionistule!
— Scuze, s-a mulț�umit el să răspundă. Clubul ăsta are un
decor ameț�itor, cu săli tematice ș� i un pian î�nvechit de mare
clasă, ș� i pereț�i din cărămidă roș� ie. Pe jos e doar pământ bătă-
torit. Am cânta acolo ș� i pe gratis. E ca ș� i cum ai cânta la CBGB
din New York!
— Ce-i aia CBGB? l-am î�ntrebat ș� optit pe Dane.
Acesta a ridicat din umeri.
— E un club din epoca timpurie a rock-ului underground,
a subtitrat fără î�ntârziere Theresa, prietena lui Hugh, ș� i, după
cum dădea de î�nț�eles, una din fanele lor î�nfocate.
— S-a î�nchis. Ignoranț�ilor! a spus Hugh, cu un oftat.
— Ai î�nț�eles ideea! a replicat Dougal.
— Î�n orice caz, o să ne simț�im ca la noi acasă, a spus
Dane pe un ton glumeț� , făcând aluzie la clădirile din cartierul
nostru construite din acea cărămidă tipică.
Fanny André 35

— Suntem din Brick Lane, i-am explicat eu lui Hugh,


care ridicase din sprâncene î�ntrebător.
— Î�mi place la nebunie zona Banglatown, de pe Brick
Lane, a precizat Theresa, cu un aer distras.
— Ș� i mie, am spus eu.
— Nu-i de mirare. Totuș� i, apartamentul nostru se află
î�ntr-unul din puț�inele colț�uri ale capitalei unde tu ai putea să
te simț�i ca peș� tele î�n apă!
Am zâmbind ș� i am tăiat din nou cărț�ile. Dane nu se î�nș� ela,
Brick Lane ș� i Hackney, repere pentru graffitiș� tii cunoscuț�i, erau
numele care mă făcuseră să visez pe când locuiam î�n Franț�a.
— De ce? s-a interesat Theresa. Hugh! Fii atent! Nu mai
am alune!
— Face graffiti, a clarificat Dane.
Mi-am reț� inut o grimasă; nu era un subiect pe care-l
abordam cu necunoscuț�ii.
— Cu look-ul tău, nici nu-i de mirare, a admis Hugh. Este
un univers care mi-a stârnit mereu interesul.
— Aș� putea să desenez ș� i î�ntr-o altă ț�inută, nu există o
uniformă obligatorie, i-am î�ntors-o eu, făcând o mutră care se
voia comică, preferând mai degrabă să râd decât să mă supăr.
— Văd că oricum te î�nț�oleș� ti streetwear, a insistat Hugh
cu prudenț�ă.
Am ridicat din umeri. Eram conș� tientă că, pentru unii, î�n-
făț�iș� area mea putea fi considerată cliș� eică: tipa care face gra-
ffiti ș� i se î�mbracă băieț�eș� te… Î�ncercasem ș� i alte stiluri, î�nsă de
fiecare dată mă simț�eam deghizată.
— Trebuie să mă ia cu ea î�n seara asta la o rundă de graffiti!
— Dane!
— Pot să vin ș� i eu? a î�ntrebat de î�ndată Theresa.
— Merg ș� i eu, ne-a asigurat Hugh, cu un zâmbet larg. Cred
că aș� prefera să-mi aduc aminte de seara asta ca fiind cea î�n
36 Graffitista

care am făcut graffiti, ș� i nu cea î�n care am mâncat niș� te brân-


ză aș� a-zis franț�uzească.
Un pic ameț�ită, n-am putut să nu pufnesc î�n râs, de parcă
ar fi făcut gluma secolului. Am ridicat ochii fără să mă gân-
desc: din celălalt capăt al camerei, Caden mă privea insistent.
De data asta, aș� fi jurat că era de-a dreptul nervos. Singura
diferenț�ă faț�ă de prima î�ntâlnire era că furia lui devenise gla-
cială. Azot lichid gata să mă congeleze instantaneu.
— Tipul de acolo se uită la tine, mi-a ș� optit Dane la ureche.
Abia dacă am ridicat capul, concentrându-mă î�n continuare
la î�mpărț�itul cărț�ilor. De fiecare dată când î�mpărț�eala nu era
bună, Dougal ne cerea să dăm un shot peste cap, iar eu voiam
totuș� i să plec pe picioarele mele.
— E tipul ăla pe care vrei să-l recâș� tigi? a insistat Dane.
Din fericire vorbise î�ncet, altfel l-aș� fi făcut bucăț�i! De ce
m-oi fi destăinuit tocmai lui? Ah, da! Când î�ș�i alesese profesia,
ezitase î�ntre limbajul semnelor ș� i psihologie. Î�n plus, se ș� i pri-
cepea la asta, ticălosul!
Dintr-odată, Dane s-a aplecat asupra mea, cu ochii lui căprui
scânteind maliț�ioș� i, mi-a aranjat o ș� uviț�ă pe frunte ș� i ș� i-a lipit
buzele de ale mele. Am fost prea ș� ocată ca să am vreo reacț�ie.
Apoi s-a î�ndepărtat uș� or de mine ș� i mi-a ș� optit:
— Gata! Gelozia este una dintre forț�ele cele mai la î�nde-
mână pentru mulț�i oameni.
— Idiotule!
Mi-am reț�inut un zâmbet ș� i m-am mulț�umit să-i arunc o
privire sumbră, din principiu. Din păcate, după atâta timp,
nu-i mai stârneam eu gelozii lui Caden, alias Frozen Fury…
CAPITOLUL 5

Trecuse bine de ora trei dimineaț�a când am ajuns î�n High-


gate cu mai mulț�i dintre cheflii, ca să facem graffiti. Î�n primul
rând, erau cei cu care jucasem tarot, Anna, care mai merse-
sem o dată cu mine să facem graffiti, ș� i Ellen, care se schimba-
se pentru această ocazie. Prin urmare, s-a afiș� at cu o pereche
de jeanș� i de firmă − genul de jeanș� i pe care eu i-aș� fi ț�inut
pentru o nuntă… mă rog, î�n cazul î�n care mireasa ar fi fost
cool – ș� i cu un tricou semnat de un designer renumit, care
trebuie să fi costat mai mult de cincizeci de lire. Pe scurt, era
pregătită de o ș� edinț�ă foto pentru Vogue. După cum era î�m-
brăcată, nu mi-o puteam imagina escaladând sau desenând
ceva. Era clar că nu mai făcuse niciodată aș� a ceva; ceea ce era
destul de drăgălaș� .
Ș� i Caden lua parte la expediț�ia noastră. Cu pantalonii lui
Pepe Jeans ș� i cămaș� a neagră bine croită, părea, la fel ca sora
lui, să nu cadreze deloc cu peisajul. Arăta de parcă ar fi fost
gata să iasă î�n club, nu să bată străzile î�n lung ș� i î�n lat.
Mă aflam la conducerea acestui mic grup, prea pompos
pentru o asemenea activitate, ș� i m-am oprit î�ntr-un colț� unde
poliț�ia permisese graffitiurile. Anna m-a ajutat să găsesc in-
trarea pe aleea Parkland, care era destul de renumită pentru
asta.
După un sfert de oră am găsit o suprafaț�ă î�ndeajuns de
liberă, astfel î�ncât să putem desena. Am scotocit prin geantă
ș� i am scos măș� tile de unică folosinț�ă. I-am î�ntins una lui Dane,
primul care s-a avântat. Mi-am scos vechea bandană neagră
cu motive albe – o relicvă care data de prin anii ’90, după care
38 Graffitista

eram î�nnebunită ș� i pe care o purtam cam ca pe-un talisman.


Era acoperită de stropi mărunț�i care făceau din ea un obiect
unic. Î�n plus, era mereu la modă. Fără să mă gândesc prea
mult, am legat-o la ceafă, apoi m-am grăbit să-i explic lui Dane
cum să procedeze.
Mi-a cerut o demonstraț�ie. I-am făcut pe plac ș� i, cu o miș� ca-
re rapidă, aproape automată, am semnat : Zâna-LicuRici. Toț�i
graffitiș� tii aveau câte un pseudonim. Era lucrul de bază. Eu
î�mi alesesem special un nume feminin. Nu era un strigăt de
luptă, ci mai degrabă un manifest pacifist. L-am ajutat pe Dane
să găsească distanț�a potrivită ș� i l-am apucat de braț� , ca să
aibă mai multă siguranț�ă.
Fiecare venea pe rând, trecându-ș� i de la unii la alț�ii cele
două măș� ti ș� i spray-urile pe care le adusesem. Caden a fost
singurul care a respins propunerea, refuzând chiar ș� i să ț�ină
tubul pe care i-l î�ntindea Ellen.
După ce au î�nceput să pară un pic mai siguri pe ei, iar î�n-
trebările s-au rărit, mi-am aprins lanterna de la telefon ș� i am
î�nceput să analizez operele graffitiș� tilor londonezi. Mai ales
î�ntr-un astfel de loc, arta stradală se î�nnoieș� te cu o asemenea
viteză î�ncât dacă treci din două î�n două luni pe acolo, poț�i
descoperi cu totul ș� i cu totul alte elemente – mai puț�in cele
care necesită o muncă enormă ș� i care, î�n virtutea unui acord
tacit, nu vor fi acoperite de nimeni. Tocmai asta î�mi plăcea
mie la graffiti: miș� carea, evoluț�ia constantă, concurenț�a pe
care o suscita. Talentul celorlalț�i te inspiră ș� i te face să-ț�i do-
reș� ti să te autodepăș� eș� ti, să trânteș� ti pe perete niș� te culori
atât de vii î�ncât oricine s-ar opri să le admire. Viaț�a stă-n loc
pentru un scurt moment. Mângâiam conturul unei fresce î�n-
guste, cu marginile ascuț�ite, afiș� ând o scriitură violentă ș� i pu-
ternică. O imagine pregnantă.
Am simț�it prezenț�a lui Caden, fără ca el să mă atingă sau
să facă vreun zgomot, cât de mic. Pentru o clipă a privit
Fanny André 39

î�mpreună cu mine operele, pierdut î�n această contemplare


mută. Urmăream cum haloul luminos de sub pod avansează
î�n î�ntunericul din ce î�n ce mai profund. Auzeam î�ncă râsetele
ș� i ț�ipetele prietenilor mei, î�nsă pe mine nu mă interesau acum
decât graffitiurile ș� i mirosul ispititor al lui Caden. Cred că
atunci când era tânăr folosea un aftershave sau un deodorant
obiș� nuit. Î�n schimb, acum simț�eam un miros care mi-a părut
mai subtil ș� i î�n acelaș� i timp mai atrăgător, un parfum… viril.
Trebuie să fi fost beată criț�ă; era imposibil ca, î�n acel loc, să-i
simt mirosul. Dovadă stătea, la picioarele mele, ambalajul de
fast-food î�n care se afla un hamburger zbârcit. Doar dacă nu
cumva… Când m-am î�ntors, am î�nț�eles că se apropiase de
mine fără ca eu să-mi fi dat seama. Ș� i-a sprijinit mâna pe su-
prafaț� a peretelui, acolo unde cineva schiț� ase cu măiestrie
chipul unei fetiț�e asiatice cu trăsăturile deformate, la limita
caricaturalului.
— E ciudat să te văd î�ntr-un astfel de univers, î�mi pare că
e atât de… masculin.
Ah. O remarcă pe care o auzisem deja de mii de ori.
— Caden, există ș� i graffitiste renumite. MadC sau Alice
Pasquini… M-am hotărât demult că trebuie să î�ncetez să-i
conving pe ceilalț�i că lumea asta e făcută pentru mine... Ș� i că
sunt chiar talentată.
Dădeam impresia că mă laud, dar era adevărat. Ceilalț�i
n-au pus niciodată mare preț� pe mine: numai făcând graffiti
am î�nvăț�at să mă afirm ș� i să lupt ca să-mi croiesc propriul
drum, dincolo de orice falsă modestie.
Pironit î�n loc, Caden mă privea insistent, de parcă ar fi
vrut să î�nț�eleagă toate implicaț�iile cuvintelor mele. Lumina
ce se răspândea din telefonul meu î�i trasa, cu tuș� e ample, con-
tururile feț�ei ș� i, pe lângă asta, î�i sublinia asprimea trăsături-
lor pe care i le ș� tiam atât de bine. Pomeț�ii erau proeminenț�i,
40 Graffitista

nasul, ascuț�it, drept ș� i lat, iar buzele se răsfrângeau misterios.


Frumos de pică.
Fără să stau pe gânduri, am făcut un pas spre el ș� i l-am
sărutat. Am ț�inut ochii deschiș� i ș� i am văzut că ș� i ai lui erau
larg deschiș� i de mirare. Ș� i lui, ca ș� i mie, i s-a tăiat răsuflarea
ș� i-mi imaginam că suntem captivi undeva, î�n afara timpului.
De parcă am fi î�ngheț�at amândoi î�ntr-un spaț�iu paralel.
Î�nsă aerul a î�nceput din nou să circule î�ntre noi doi. Ș� i-a
venit î�n fire ș� i s-a dat î�napoi, î�n timp ce eu abia î�i mai recunoș� -
team buzele ș� i senzaț�iile pe care le stârneau î�n mine. Chipul
lui s-a pierdut aproape complet î�n penumbră atunci când a
ieș� it valvârtej din bula noastră spaț�io-temporală. Î�mi venea
să arunc cu telefonul după el, atât de puternică era frica mea
iraț�ională că avea să dispară din viaț�a mea î�ntr-o fracț�iune de
secundă.
Sărutul acesta m-a făcut să retrăiesc atâtea amintiri! Mă
copleș� ea o nostalgie chinuitoare, trezind î�n mine acea lipsă
pe care trebuie s-o fi ignorat ani î�ntregi. Abia dacă avusesem
timp să-mi dau seama de ce se petrece ș� i… se ș� i terminase.
Mi-a fost smuls î�nainte de a putea să determin contururile
vidului pe care-l lăsase î�n inima ș� i î�n viaț�a mea.
Telefonul mi s-a î�nchis de tot ș� i mi-am dat seama că nu
mai aveam baterie. Ascuns î�n noapte, Caden a î�nceput să vor-
bească, atât de î�ncet î�ncât eu am î�mpietrit, temându-mă că
până ș� i cea mai mică suflare ar putea să-i risipească vorbele.
— Lena, nu putem face asta. Am venit fiindcă î�mi făceam
griji pentru Ellen ș� i pentru tine. Nu m-am î�mpăcat cu ideea să
ș� tiu că sunteț�i afară, î�n toiul nopț�ii… Î�nsă nu putem să facem
asta. Sunt logodit. Nu pot să-i impun nimic lui Ellen, î�nsă eu
prefer să stau departe de tine.
I-am mulț�umit bateriei că m-a lăsat, î�ntrucât î�n acea clipă
nu aș� fi vrut ca el să-mi poată vedea chipul. Am resimț�it forț�a
impactului ca pe o lovitură fizică ș� i a trebuit să trag aer î�n
Fanny André 41

piept pentru a-mi alunga sentimentul de stupoare. Aveam un


gust amar î�n gură, î�mi dădeam seama că mă vor podidi lacri-
mile ș� i am î�nchis ochii ca să-mi stăpânesc emoț�ia.
— Î�mi pare rău, a spus el î�n cele din urmă. Să rămânem
prieteni.
Am auzit pe dată zgomotul paș� ilor lui î�ndepărtându-se.
Î�nsă, de data aceasta, refuzam să rămân cu buzele umflate, ca
ultima fraieră. De prea multe ori î�mi făcuse asta!
Obiș� nuită cu astfel de locuri, am î�naintat cu repeziciune
prin î�ntuneric ș� i l-am depăș� it fără mari eforturi. Paș� ii mi-erau
purtaț�i de furie ș� i orgoliu; altfel, m-aș� fi agăț�at de el să-l im-
plor să-mi spună că ceea ce tocmai î�mi mărturisise nu era decât
o minciună.
— Caden, noi doi nu am fost niciodată prieteni. Ș� tii asta
la fel de bine ca ș� i mine. Ș� i nu eu ț�i-am cerut î�n seara asta să
vii după mine.
Am iuț�it pasul ca să mă alătur celorlalț�i ș� i l-am lăsat acolo,
cu vorbele mele, î�n timp ce inima-mi zvâcnea î�n piept.
CAPITOLUL 6

Soarele se strecura pe ferestre ș� i m-am trezit cu impresia că


cineva î�ncerca să-mi î�nfigă scobitori î�n ochi. Seara fusese lungă,
iar cei care nu se dăduseră bătuț�i eș� uaseră î�n apartamentul meu.
Nu avusesem la î�ndemână decât o sticlă de votcă pe care
am preferat s-o dăm gata ca să nu dezvăluie nimic din ce s-ar
fi putut î�ntâmpla î�n acea noapte. Sticlele sunt vorbăreț�e.
Cu o seară î�nainte, din străfundurile clarviziunii nesfârș� ite
a shotului meu, m-am hotărât să le pun î�ntrebări prietenilor
mei pe diverse subiecte. Mai î�ntâi de toate, trebuia să verific
dacă exista î�ntr-adevăr cineva î�n viaț�a lui Caden. Apoi, chiar
dacă nu avea nicio legătură, să tatonez terenul cu Anna; unele
priviri către Dane mă puseseră pe gânduri. Când Dane mă lua-
se la miș� to pe tema „sărutului nostru”, observasem ceva ce nu
mi-a plăcut. La fel ca mine, Anna ș� tia foarte bine care era orien-
tarea lui sexuală. Ș� i atunci, de ce să-l privească aș� a?
M-am î�ntors uș� or ș� i am observat trupul lung al lui Ellen
ghemuit pe covorul meu gros ș� i moale. Î�l dibuisem î�ntr-un
magazin de reduceri din cartier, la un preț� de nimic, ș� i asta
datorită, fără doar ș� i poate, culorii sale fluorescente. Data de
20 iunie tocmai ce trecuse, iar temperaturile erau mai degra-
bă blânde; î�n chiloț�i ș� i maiou, trupul ei se scălda î�ntr-o rază
de soare ș� i aveam impresia că m-am î�ntors î�n timp, î�nainte ca
lucrurile să se complice î�ntre mine ș� i fratele ei.
Am î�nchis ochii ș� i m-am imaginat mai tânără, pe cale să-l
cuceresc pe Caden ș� i fericită cum nu mai fusesem niciodată
de atunci…
*
Fanny André 43

Caden î�nceta î�n sfârș� it să se mai uite la mine ca la o soră


mai mică ș� i mă „cerceta” acum cu ochi noi. Poate nu ca ș� i cum
m-ar fi plăcut, nu chiar aș� a, î�nsă simț�eam că î�i pasă de mine ș� i
de părerile mele mai mult decât î�nainte. Această atenț�ie ne-
sperată mă î�nspăimânta un pic ș� i aveam tendinț�a să fiu mereu
cu băgare de seamă la cum mă comportam. Î�mi promisesem
că nu-mi voi schimba stilul vestimentar, sau modul de a vorbi,
aș� a cum o fac unele fete, ș� i că o să rămân eu î�nsămi. Cu toate
acestea, î�ncepusem să mă dau cu rimel. Chiar dacă nu folo-
seam luciu de buze – care, î�n mintea mea, era pentru „piț�ipoan-
ce” disperate să fie ș� i ele sărutate – mă dădeam cu un balsam
de buze cu aromă de cireș� e sau de miere, rugându-mă să-i
treacă prin cap să vină să mă guste.
Perioada de-a v-aț�i ascunselea care a urmat acestei prime
seri faț�ă î�n faț�ă era electrizantă. Arareori m-am simț�it atât de
femeie ș� i atât de feminină. Fără să î�nț�eleg de ce, dintr-un soi
de admiraț�ie, de î�nclinaț�ie vagă, ajunsesem la o obsesie ce mă
bântuia zi de zi. Simț�eam nevoia să î�l văd, să-i apar î�n cale
până avea să se î�ntâmple ceva anume, până ce m-ar fi privit
cu atenț�ie. Nu, mai degrabă până m-ar fi privit cu alț�i ochi
decât pe celelalte.
Caden avea succes, poate chiar prea mult. Ellen profita de
absenț�ele dese ale părinț�ilor ei ca să dea petreceri. Aparta-
mentul lor era enorm ș� i, pentru că nu trecuseră de majorat,
era mai simplu să organizeze acolo petreceri, decât să î�ncerce
să se furiș� eze prin cluburi.
Când petrecerea era aproape î�n toi ș� i Ellen stingea lumi-
nile, Caden î�ncepea să dispară. Î�l priveam cum se ascunde, cu
câte o gagică lipită de el, î�n timp ce indiferenț�a lui ș� i ș� ansa
neruș� inată de care se bucura fata aceea î�mi făceau inima să
sângereze. De cele mai multe ori, reapărea fără ea, î�nsă acest
lucru nu-i spăla decât o mică parte din păcate ș� i nu mă conso-
la niciodată pe deplin.
44 Graffitista

Î�n seara aceea, un tip mi-a propus să ne retragem ș� i m-am


gândit să accept; era destul de drăguț� , un roș� cat î�nalt cu o
expresie caldă, cu umerii la fel de largi precum zâmbetul. Î�mi
dădea î�ncredere. Aveam chef să mă descotorosesc de virgini-
tatea mea ca ș� i cum ea ar fi fost de vină, pentru că mă făcea
timidă ș� i mă î�mpiedica să-l am pe Caden. Poate că, odată uș� u-
rată de acest „detaliu”, aș� fi î�ndrăznit să merg la el ș� i să-i ex-
plic că nu mai avea nevoie de alte fete, că, pentru el, aș� fi fost
î�n stare să port chiar ș� i o rochie ș� i să o fac pe „domniș� oara”. Pe
scurt, aș� fi fost aș� a cum î�i plăcea lui: î�mbrăcată la patru ace ș� i
tencuită bine. Eram o fată î�n adevăratul sens al cuvântului,
î�nsă nu una de acest fel.
Î� n realitate, mai avusesem î�n trecut o tentativă: să-mi
pierd repejor virginitatea, ca ș� i cum ar fi fost un rit de trecere
obligatoriu. Î�l chema Marc ș� i avea ș� aisprezece ani. Ne izolase-
răm de ceilalț�i la o petrecere ș� i eu eram panicată î�ncontinuu
ca nu cumva să ne surprindă cineva. Nu-mi dădeam seama
prea bine ce aveam să facem. Spaima mă lăsase fără glas. Se
freca de trupul meu ș� i î�mi ceruse să-l ating. Doar că, î�n ciuda
insistenț�elor sale, nici nu ș� tiam cum ș� i nici nu-mi doream s-o
fac. Aș� adar, se hotărâse să ia situaț�ia î�n propriile mâini – asta
ca să spunem lucrurilor pe nume. Ejaculase apoi pe mine, pă-
tându-mi î�n treacăt ș� i maioul.
Eram traumatizată, mă simț�eam folosită. Asistasem la
toate astea de undeva de departe, detestându-mă pentru că
nu putusem să mă î�mpotrivesc mai categoric. A doua zi, Marc
î�mi dăduse papucii printr-un mesaj.
Ș� i-acum, când mă aflam faț�ă î�n faț�ă cu un tip pe care nu-l
cunoș� team decât de două ore, m-am gândit să accept. Ca să
fiu pe picior de egalitate cu Caden ș� i ca să devin femeie. Toc-
mai când deschideam gura ca să î�ncuviinț�ez, brusc, o mână
m-a cuprins pe după gât. Am recunoscut fără nicio greutate
mirosul lui Caden. Î� nroș� indu-mă până-n vârful urechilor,
Fanny André 45

m-am î�ntors, ridicând dintr-o sprânceană. Aș� fi putut fi mândră


de stăpânirea mea de sine, î�nsă ș� tiam că, dacă aș� fi deschis
gura, vocea m-ar fi trădat. Caden mă atingea!
— Prinț�eso, hai să dansezi, e o melodie pentru fete.
— Prinț�esă? Eu sunt din Argenteuil, ș� i tu din Saint-Germain-
des-Prés, am spus eu.
— Toate fetele sunt prinț�ese.
Aș� fi putut să-l contrazic, î�nsă ș� tiam că nu eram capabilă
să-l reduc la tăcere. Caden era bun de gură ș� i, pe lângă asta,
spre deosebire de el, eu eram prea bulversată de apropierea
dintre noi. M-am forț�at totuș� i să-i dau replica, doar aș� a, din
principiu :
— Nu-mi plac melodiile de fete. Dacă vrei să mă inviț�i la
dans, fie el ș� i un slow, fă-o pe o piesă rock, i-am tăiat-o eu scurt.
Drept răspuns, a î�nceput o piesă a formaț� iei The White
Stripes.
— Doamna e servită…
De obicei î�mi băteam joc de fustangii. Î�i trimiteam la plim-
bare fără niciun efort ș� i mă comportam sarcastic, î�ncercându-mi
glumele mele cinice pe bieț� ii ticăloș� i care î�ncercau să mă
agaț�e. Î� nsă acum am reacț� i onat ca o toantă: am acceptat,
î�mbujorându-mă toată.
L-am părăsit pe roș� cat adresându-i un zâmbet î�n chip de
scuză, fără să mă simt î�nsă prost, debordând de fericire că mă
aflam lângă obiectul fanteziilor mele. Seven Nation Army nu era
chiar un slow. Chiar deloc, de fapt. Î�nsă noi am dansat lent, ca ș� i
cum coloana noastră sonoră n-ar fi corespuns cu a celorlalț�i.
Sunetul intens î�mi urca până î�n stomac ș� i-l simț�eam până ș� i pe
Caden fremătând lipit de mine ș� i î�mi plăcea asta la nebunie.
— Poț�i să pleci dacă vrei. Jeremiah s-a dus afară cu Susanne.
— Poftim? l-am î�ntrebat eu, confuză.
46 Graffitista

— Tipul care spera să ț�i-o tragă se ocupă acum de alta.


Poț�i să te opreș� ti din dans. Nu voiam decât să î�mpiedic asta.
— De ce?
Î�mi simț�eam gâtul uscat ș� i ochii plini de lacrimi. Iar con-
statarea mă făcea să vreau să plâng de ciudă. Idioată mai
eram! Cât de departe părea amazoana care mă visasem a fi,
făcând graffiti prin oraș� , î�mbrăcată î�n ț�oale de skateriț�ă!
— Era o pierdere de timp. Tipul ăsta merită să-ș� i facă
singur la manivelă, nu să se atingă de vreo fată. Mai ales, nu
de tine. Eș� ti prietena surorii mele, aș� fi făcut la fel ș� i pentru
Ellen, mi-a spus el.
Dacă el nu voia, bineî�nț�eles, decât să mă liniș� tească, eu
nu mă gândeam decât cum să-l castrez pe loc, cu o lovitură
zdravănă de genunchi. Braț�ele mi-au căzut inerte pe lângă
corp ș� i m-am dat î�napoi. Caden nu se dezlipea î�nsă de mine.
— Tocmai mi-ai cerut să mă car! m-am enervat eu. Aș� a
că acum dă-mi drumul!
— Chiar deloc. Ț� i-am zis doar că dacă voiai să mergi, pu-
teai să o faci.
— Ticălosule!
Vai, câtă elocvenț�ă î�n vorbele lui. Ca ș� i î�n lacrimile care
mă năpădeau. Am î�nchis ochii ș� i am evitat să î�l privesc, acor-
dându-mi timpul necesar cât să-mi regăsesc forț�a să… să ce?
Trebuia să-i trag un genunchi î�ntre picioare, da sau nu? Nu,
era fratele lui Ellen. Trebuia să-l î�mbrâncesc cât colo? Mai
bine. El a profitat de asta pentru a mă strânge î�n braț�e, antre-
nându-mă î�ntr-un dans care nu mai era propriu-zis un slow,
dar tot ceva lent… un fel de tango, o muzică pe care oricum
n-aș� fi dansat niciodată! Ș� i-a î�nlănț�uit mâinile î�n jurul taliei
mele, obligându-mă să mă miș� c.
— Dă-mi drumul, surioara ta bis e î�n regulă ș� i va menț�i-
ne distanț�a faț�ă de Jeremiah până la sfârș� itul serii.
Fanny André 47

— Î�n cazul ăsta, ar fi trebuit să te gândeș� ti să mă eviț�i ș� i


pe mine…, a spus el năpustindu-se asupra buzelor mele.
Când nici nu mă aș� teptam, atunci m-a sărutat. Avea gust
de bere ș� i asta nu-mi plăcea. Mi-a lovit uș� or nasul, î�n timp ce
barba lui nerasă de câteva zile se freca de bărbia mea. Ș� i totuș� i,
mi-a plăcut la nebunie sărutul acela. Mi-am pierdut stăpâni-
rea de sine ș� i, de la explozia de emoț�ie care se produsese î�n
mine, î�ntreg trupul mi s-a crispat, din creș� tet ș� i până-n tălpi.
— Frumoasa mea, n-ai decât să fugi de mine, căci eu nu
te văd ca pe o soră. Chiar deloc, mi-a spus el, î�n timp ce se
î�ndepărta.
Mult prea devreme. M-am aruncat asupra lui ș� i l-am prins
de cămaș� ă, năpustindu-mă asupra gurii sale. Am fost cât se
poate de stângace ș� i totuș� i, el n-a protestat deloc. Ș� i-a î�nclinat
doar un pic capul, î�nainte de a mă ridica uș� or, ca să-mi aș� eze
picioarele peste ale lui. Stângăcia a dispărut, cedând locul
gingăș� iei. Mi-a mângâiat spatele, bazinul meu s-a lipit de el ca
î�ntr-o î�nlănț� uire, î�n timp ce limbile ni s-au î�mpletit î�ntr-o
armonie desăvârș� ită. Sărutul acesta tandru î�n contradicț�ie
absolută cu melodia asurzitoare a celor de la Franz Ferdinand
mă făcea să râd. Am zâmbit ș� i, simț�indu-i buzele, mi-am dat
seama că-mi imita gestul. Fără să ne gândim, am î�ncetat să ne
sărutăm, preocupaț�i acum de zâmbetul nostru ș� i de complici-
tatea deplină pe care o î�mpărtăș� eam, amuzându-ne de saltu-
rile celor din jur, care se î�mpingeau î�n noi. Caden s-a ferit de
un tip beat, făcând câț�iva paș� i î�ntr-o parte, cu mine cocoț�ată
î�ncă pe picioarele lui. Am izbucnit î�n râs, cuprinsă de euforie.
Mai fusesem sărutată ș� i î�nainte, î�nsă, î�n acel moment, am
hotărât că eu singură trebuia să aleg care să fie primul meu
sărut, aș� a că l-am ales fără ezitare pe acela.

*
48 Graffitista

Iluzia s-a destrămat. Cuvintele pe care mi le spusese cu o


seară î�nainte mă bântuiau ș� i mă readuceau cu durere î�n pre-
zent. M-am dus lângă Ellen care sforăia î�ncet pe covorul meu
fluorescent ș� i i-am mângâiat fruntea, la fel cum, mai demult,
o văzusem făcând pe mama ei.
Ellen a deschis de î�ndată ochii. Aerul ei pierdut mi-a smuls
un zâmbet. Î�nsă am redevenit serioasă când am văzut că avea
ochii î�n lacrimi, gata să izbucnească-n plâns.
— El? Ce se î�ntâmplă, te simț�i bine?
S-a ridicat î�n capul oaselor, plângând de-acum pe bune.
— Eș� ti bolnavă? Ce-i…?
Î� n loc de răspuns, ea s-a aruncat î�n braț�ele mele. Am
strâns-o la piept, aș� teptând să treacă furtuna. Fără să-mi dau
seama, mi-a inundat pe jumătate tricoul cu Nirvana ș� i un smiley
beat, preocupată fiind să î�nț�eleg din ce motiv se afla î�n starea
aceea. Î� n cele din urmă s-a liniș� tit ș� i ș� i-a dres glasul, uș� or
stânjenită.
— Scuză-mă. Visam ceva ciudat când m-ai trezit.
Am ridicat din sprâncene. Minț�ea; puteam să jur.
— Ț� i-a făcut cineva rău ieri? Spune-mi cum î�l cheamă ș� i-
ț�i promit că-l pocnesc de-i sar plombele.
Ellen a izbucnit î�n râs, clătinând din cap.
— Sunt bine!
— El, spune-mi, Caden chiar e… logodit?
După aerul ei î�ncurcat, am î�nț�eles răspunsul.
— Când s-a î�ntâmplat ș� i asta? am î�ntrebat eu, abătută.
— Acum ș� ase luni. Au de gând să se căsătorească î�n mai
puț�in de un an, mi-a mărturisit ea cu regret.
Nefiind î�n stare să fac faț�ă veș� tii fără să mă prăbuș� esc, am
preferat să mă concentrez asupra prietenei mele:
— El, te simț�i bine? Poț�i să rămâi acasă sau poț�i să-mi
povesteș� ti dacă vrei…
Fanny André 49

— Sunt bine. Cât despre a pierde vremea pe la tine, cu


mare drag. Din când î�n când, apartamentul tău pute, e mic ș� i
totuș� i mă simt bine aici, a zis ea cu un suspin. Al meu e frigu-
ros. Christy e un manechin anorectic, o idioată. Ș� i eu chiar mă
tem să nu devin ca ea.
Am râs gândindu-mă că glumea, î�nsă expresia ochilor ei
î�mi spunea că nu era chiar aș� a.
— Uite, vezi locul ăla?
Am arătat spre unul dintre pereț�ii camerei lângă care stă-
teau î�ncă î�nș� irate niș� te cutii de carton.
— O să amenajez colț�ul acesta numai ș� i numai pentru tine.
— Ai face asta? S-a mirat ea.
Am dat din cap. Ellen a zâmbit fără să spună nimic.
— Mi-ai lipsit atât de mult !
Declaraț�ia ei m-a î�nduioș� at. Cu trei ani î�n urmă, plecarea
lor î�n grabă stârnise î�n mine o furie atât de mare î�ncât lăsa-
sem distanț�a să se instaleze fără să fi î�ncercat să repar ceva.
Î� n acele clipe mă confruntam cu prima mea decepț� ie senti-
mentală ș� i nu aveam î�n cap decât o singură idee: trădarea
familie Hadler.
— Ș� i tu mie. Nu trebuie să ne mai pierdem din ochi, am
hotărât eu. Promiț�i?
— O să mă lupt pentru tine, Milady, a î�ncuviinț�at ea, cu o
privire hotărâtă, scânteietoare.
CAPITOLUL 7

A doua zi, Anna era liberă. Ea mergea la muncă mai mult


spre sfârș� itul zilei ș� i seara, după orele de curs, atunci când era
mai aglomerat. Î�n rest, trebuia să mă ocup eu singură.
Pe scurt, după o noapte cu numai câteva ore de somn, mă
aș� tepta o zi lungă de muncă. Aș� a că starea mea era setată pe
modul „furtună”. N-aș� fi sfătuit pe nimeni sp mă caute. Nu mai
reuș� eam să scap de durerea de cap, iar perioadele aglomera-
te alternau cu momente nesfârș� ite î�n care nu aveam decât un
client, ceea ce mă plictisea de moarte.
— O cafea neagră, lungă, ș� i o chiflă cu sour cream, vă rog.
Nu a trebuit să mă î�ntorc ca să recunosc vocea aceea, î�nsă
a trebuit să-mi iau inima-n dinț�i; să rămân neclintită î�n faț�a
espressorului ar fi părut un pic ciudat, mai ales că era curat.
Am aruncat o privire pe deasupra umărului ș� i l-am zărit pe
noul Caden. Cel care se î�mbrăca la costum ș� i părea gata-gata
să scufunde Titanicul.
— De când comanzi sour cream? Nu-ț�i place deloc, nu
m-am putut abț�ine eu să nu-i răspund.
— E pentru tine. E aproape două ș� i cafeneaua pare liniș� tită.
Ia-ț�i chifla ș� i mănâncă un pic, o să-ț�i mai taie din mahmureală.
Cum se face că-mi oferea ceva ș� i-mi făcea o propunere
drăguț�ă, reuș� ind cumva s-o prezinte ca pe o insultă? Artă
pură. Ș� i de unde ș� tia că î�ncă mă durea capul? O explicaț�ie î�m-
bucurătoare: probabil că arătam groaznic.
— Trebuie să vorbim, a adăugat el, temându-se fără î�ndo-
ială că o să mă opun.
Fanny André 51

— Caden, fraza asta vine cu o î�ntârziere de fix patru ani.


A oftat. La fel am făcut ș� i eu. El, pentru că se aș� tepta la un
astfel de reproș� . Iar eu, pentru că î�mi promisesem că o să-l
evit. Mi-am făcut terci î�ntreg „planul de recâș� tigare”; trebuia
să o iau î�n sens invers. Î�n acelaș� i timp, comportamentul lui
Caden ș� i felul î�n care acesta evolua nu mă ajutau deloc!
I-am pregătit comanda ș� i î�n loc să-i pun o chiflă cu sour
cream, i-am pus una cu somon ș� i castraveț�i; costa cu două lire
mai mult, î�nsă, ț�inând cont de costumul lui de firmă, mă î�ndoiesc
că i-ar fi păsat. Am pus lângă ele un smoothie ș� i o prăjitură
pentru că ș� tiam că-i plac ș� i am dus platoul până la o masă din
apropierea barului.
Caden s-a aș� ezat î�ntr-o parte, ca ș� i cum s-ar fi pregătit să
plece sau ar fi vrut să contemple sala. Costumul cenuș� iu î�l î�m-
bătrânea; i-aș� fi dat cu siguranț�ă mai mult decât cei douăzeci
ș� i trei de ani pe care î�i avea. Am făcut tot ce mi-a stat î�n putinț�ă
ca să nu-mi amintesc de singurul an î�n care el ș� i sora lui făcu-
seră parte din viaț�a mea, de momentul î�n care î�mi organizase-
ră î�mpreună cu câț�iva prieteni o super petrecere î�n grădina
Champ-de-Mars, la î�mplinirea a optsprezece ani. Ajunsese-
răm î�n cele din urmă î�ntr-un bar destul de ciudat, un local
specializat î�n cocktailuri ș� i unde toț�i pereț�ii aveau graffitiuri
create de consumatori. Niș� te butoaie mari din lemn ț�ineau loc
de masă. Era o î�ncăpere la subsol, cu un aer primejdios, care
î�mi plăcuse; mă simț�isem cu adevărat adultă.
Î�l cercetam cu coada ochiului ș� i trebuia să admit că ș� i aș� a,
rece ș� i distant, cu costumul lui din trei piese pe care aveam
chef să-l sfâș� ii ca să-i revăd tatuajul ș� i să-l las pe adevăratul
Caden să iasă la suprafaț�ă, el era la fel de frumos. Î�ntr-un mod
straniu, dar totuș� i frumos. Aceeaș� i prezenț�ă, acelaș� i aer gân-
ditor care se bătea cap î�n cap cu acela de tip dur. Băiatul ăsta
avea o moacă de brută, de boxer sau ceva pe-acolo, î�n timp ce,
pe vremuri, î�ș�i petrecea timpul liber citind poezii. Era mereu
52 Graffitista

altfel decât se aș� tepta lumea să fie – iar mie î�mi plăcea la ne-
bunie asta. Oare mai putea fi vorba de aș� a ceva? Sau poate că
acum se mulț�umea să-ș� i bea cafeaua, să tragă un costum pe el
ș� i să plece cu un pas grăbit către un birou oarecare?
Ceea ce-mi lipsea cu adevărat era privirea lui maliț�ioasă.
Ș� i poate chiar ș� i acea blândeț�e – desigur, bine ascunsă, dar
reală – pe care o adăpostea. O descoperisem doar atunci când
el se afla î�n preajma surorii sale, dar ș� i imediat după primul
nostru sărut. Părea să fi dispărut î�n aceș� ti patru ani. Cum de
se schimbase atât de mult?
— Ai fi de acord să te î�ndepărtezi de Ellen?
Am î�nmărmurit ș� i m-am oprit din mestecat ca să î�ncerc
să î�nț�eleg această î�ntrebare deplasată.
— Să… ce?
Ș� i-a aș� ezat pe masă paharul gol ș� i tremurul nervos al mâinii
lui m-a făcut să mă gândesc că nu ar mai trebui să î�nghită ni-
ciun strop de cafeină.
— Uite, Ellen e mult mai fragilă decât pare ș� i are tendinț�a
să se agaț�e de tot ce găseș� te. Am î�ncercat să-i explic că tu eș� ti
prea departe de stilul nostru de viaț�ă…
— Din vina cui? Adu-mi aminte cine a plecat lăsându-l
pe celălalt î�n urmă! Din câte ș� tiu eu, nici tu, nici sora ta nu aț�i
considerat necesar să mai luaț�i legătura cu mine odată ce aț�i
ajuns î�n Anglia.
Caden a tras adânc aer î�n piept. Când î�ș�i î�ncrunta sprân-
cenele, semăna neobiș� nuit de mult cu tatăl său. Ș� tiam că legă-
turile dintre Caden ș� i tatăl său erau complicate. Chiar dacă î�l
iubea, el î�ș�i dorea mai presus de orice să fie cât mai departe
de exemplul pe care acesta i-l oferea ș� i să nu-i calce pe urme.
Cel puț�in aș� a stăteau lucrurile pe vremea când eram î�mpreu-
nă. Judecând după costumul lui, fără î�ndoială că el nu mai
avea acelaș� i punct de vedere asupra subiectului.
Fanny André 53

— Nu poț�i s-o iei pe sora mea când faci graffiti! Dacă sun-
teț�i agresate? Nici tu n-ar trebui să mergi, s-a enervat el, deve-
nind parcă puț�in mai uman, spre marea mea uș� urare.
— Caden, poț�i să-i dictezi surorii tale cum să se poarte,
dar ai pierdut de mult timp acest drept asupra mea. Bine?
— Atunci nu o mai include pe Ellen î�n escapadele tale,
mi-a pretins el. Nu o să pot fi tot timpul acolo!
— Cine î�ț�i cere asta? am răspuns eu.
— Eu am grijă de ea. Nu m-aș� tept să î�nț�elegi asta; tot ce î�ț�i
cer este să nu o pui î�n pericol. Ellen trebuie să fie ocrotită, spri-
jinită. Modul tău de viaț�ă… tu nu poț�i să-i oferi ce-i trebuie.
Î�l priveam cu atenț�ie, fără să mai pot rosti vreun cuvânt.
Stătea ț�eapăn î�n scaun. Cum reuș� ea să semene atât de mult cu
persoana pe care o cunoscusem ș� i să fie î�n acelaș� i timp aș� a…
aș� a un ticălos arogant? Era uimitor. Dr. Jekyll trebuia să se
ț�ină bine; î�i găsisem î�nlocuitorul: dr. Caden ș� i dl Aisberg.
— Nu o să fac asta niciodată. Era o vreme când o salvam
de hoț�i, aș� a că n-am de gând s-o arunc î�n ghearele unui viola-
tor, i-am spus eu cât mai sarcastic cu putinț�ă.
A fost î�ndeajuns să-ș� i ridice privirea pentru ca ceva î�n
mine să se cutremure. Eram ș� ocată să recunosc acele gesturi
ancorate î�n amintirea mea. Î�n clipa î�n care credeam că sunt
deja imunizată î�mpotriva aerului său glacial, o simplă expre-
sie î�mi arunca la gunoi rezistenț�a.
— Nu intenț�ionat, evident. Î�nsă alegerea ta de a face graffiti
oriunde, î�n toiul nopț�ii, vine ș� i cu unele riscuri. Nu poț�i să
negi asta! Un băiat, treacă-meargă… Nu te-ai gândit niciodată
la faptul că eș� ti ț�inta perfectă pentru toț�i dezaxaț�ii? Dacă stai
să te gândeș� ti un pic…
Mi s-a părut că umerii i-au tresărit, cutremuraț�i de un fior.
M-am î�ncruntat. Va să zică, î�ncă-i mai păsa puț�in de mine,
dacă î�ș�i făcea griji? Mi-am muș� cat limba ș� i m-am străduit să
54 Graffitista

fiu atentă; era momentul să-mi apăr onoarea, nu să î�ncerc


să-l î�nț�eleg.
— E o porcărie argumentul ăsta: eș� ti fată, rămâi acasă ș� i
î�mpleteș� te. Când ne-am cunoscut, eram la fel. Nu m-am schim-
bat, i-am amintit eu.
— Tocmai. Pe vremea aia, mi se părea drăguț� . Nu-mi dă-
deam seama cât era de riscant. Î�n patru ani, ai fi putut să treci
ș� i tu la altceva!
— Aș� a cum ai făcut tu? l-am î�ntrebat eu. Mare realizare!
Caden s-a î�ncordat un pic ș� i ș� i-a descruciș� at picioarele,
aplecându-se î�n faț�ă. Eu nu m-am miș� cat nici cu un milimetru,
refuzând să mă las impresionată.
— Da, aș� a cum am evoluat eu. Credeai că o să mă plimb
toată viaț�a î�n ghete New Rock? Trebuie să te maturizezi odată
ș� i odată.
— Zici că eș� ti taică-tu! i-am răspuns eu furioasă.
Caden a pălit ș� i ș� i-a î�ncleș� tat degetele de marginea mesei.
M-am dat î�napoi. Nici î�n trecut nu i-ar fi plăcut o astfel de re-
marcă, era o lovitură sub centură, î�nsă o asemenea reacț�ie din
partea lui m-a surprins.
L-am privit î�ndelung, insistent ș� i cu răceală ș� i am consta-
tat că, din tot ce-mi propusesem, dorinț�a de a-l recâș� tiga era
singurul lucru de-a dreptul pueril ș� i imprudent.
Ș� i-a î�ncleș� tat maxilarul, străduindu-se să-ș� i stăpânească
furia. Văzând cum masca lui de poliț�ist se fisurează, mi-a ve-
nit să-i râd î�n nas, să-l pun la punct ca să termin î�n forț�ă, căl-
când î�n picioare până ș� i ultimele rămăș� iț�e. Mi se părea că î�n el
se dădea o luptă î�ntre omul de afaceri care n-ar fi trebuit să
devină niciodată ș� i Caden cel pe care-l cunoscusem eu, cel cu
un temperament mai î�nflăcărat. L-am sfidat cu privirea ș� i
atunci a explodat. Farfuria de lângă mâna lui a zburat ș� i s-a
sfărâmat de peretele din spate, î�n timp ce el ocolea masa ca să
ajungă la mine.
Fanny André 55

M-a prins de braț� ș� i m-a scuturat; m-am opus de î�ndată cu


vehemenț�ă, zbătându-mă ș� i ridicând pumnul ca să-l lovesc.
— Dă-mi drumul chiar acum!
— Nu eș� ti decât o mică târâtură…
— Î�njură-mă! Dă-mi un motiv ca să-ț�i trag una, hai, asta
aș� teptam!
Mi-a prins mâna î�ntr-a lui ș� i mi-a strâns-o cu atâta putere
î�ncât am auzit cum mi-a trosnit o î�ncheietură. M-am abț�inut
să nu gem de durere, extrem de hotărâtă să-l lovesc acolo
unde-l doare mai tare.
— Bravo, Caden, acum eș� ti leit taică-tu! Când erai mic, ș� i
el î�ț�i rădea câte-o scatoalcă ca să te oblige să taci din gură.
— Nu mai vorbi despre el! a strigat.
— De ce? Ș� tiu că ț�i-e frică să semeni cu el. Ș� i ce? Ș� i eu
sunt sigură că voi ajunge la fel ca mama să fac contabilitate, ș� i
nu artă stradală, î�nsă nu voi capitula atât de repede, asta ț�i-o
pot jura, i-am răspuns eu dur.
Î�ncercam să-l fac să-mi dea drumul, î�nsă el nici nu-ș� i dă-
dea seama de efortul pe care-l făceam. Mi se părea că î�ncerc
să clintesc din loc o statuie din marmură. Mi-am vărsat asu-
pra lui furia dezlănț�uită, acumulată î�n decursul acestor ani ș� i
m-am aruncat î�nainte. A reuș� it să evite prima lovitură dar,
luându-l pe nepregătite, i-am ț�intit genunchiul ș� i i-am tras un
picior, cu toată puterea de care eram î�n stare.
— Lena!
M-am î�ntors ș� i l-am văzut pe patronul meu la uș� ă. La nai-
ba! Eram ș� omeră. Am î�nchis ochii ș� i am strâns pumnii. De ce
a trebuit să vină la locul meu de muncă? Fusesem eu cumva
să-i tulbur micul univers? Nu !
Căutam cu disperare o scuză când Caden, foarte demn, ș� i-a
venit î�n fire. Reuș� ise să-ș� i ascundă furia î�n spatele unei măș� ti
56 Graffitista

impasibile, deș� i simț�eam că era î�ncă la fel de furios. M-a rănit


uș� urinț�a cu care reuș� ise să se adune.
— Î�mi cer scuze, domniș� oară, n-ar fi trebuit să insist. Re-
fuzul dumneavoastră a fost clar de la î�nceput. Am plecat.
Caden s-a făcut nevăzut, aruncându-mi o ultimă privire
arzătoare care m-a tulburat. Vedeam î�n ea atâta amărăciune
ș� i ranchiună î�ncât aproape că m-a rănit fizic, asemenea unei
arsuri.
— Î�mi cer scuze. Un fustangiu care-a depăș� it măsura.
— Cât de mult? Vrei să facem plângere? Cu chitanț�a de la
cardul lui de credit am putea să-l găsim, nu-i aș� a? mi-a propus
ș� eful meu, vădit î�ngrijorat.
— Nu, a fost doar o glumă proastă. A î�ncercat să-mi pună
mâna pe fund, î�nsă l-am î�mpiedicat un pic cam… aspru, am
improvizat eu.
Venisem să-l recâș� tig pe Caden, nu să-i dau puterea să-mi
distrugă viaț�a! Ș� i ce dacă scopul iniț�ial nu era cel corect?! Nu-i
nimic, aveam să-l schimb.
Î�n timp ce strângeam cioburile farfuriei sparte, nu am re-
uș� it să stăvilesc ș� uvoiul amintirile care mă năpădeau – acele
amintiri pe care aș� fi vrut să le pot ș� terge printr-o simplă tas-
tă, asemenea unui mesaj nedorit.

Î�ș�i petrecuse o parte din acea seară î�n oraș� . Î� nainte să


plece, când sora lui se dusese două minute la baie, m-a lipit de
frigider, ridicându-mă pe jumătate. M-a gâdilat cu piercing-ul
din limbă ș� i, fără să mă gândesc, l-am muș� cat î�n timp ce ne
sărutam. Mormăitul surd care mi-a răspuns, î�nsoț�it de vocea
lui Ellen care abia revenise, m-au bulversat complet. Am ră-
mas singură, cu sufletul î�n derivă, î�n timp ce Caden trântea î�n
urma lui uș� a de la intrare.
Fanny André 57

Am avut nevoie de câteva clipe ca să-mi dau seama că


gestul meu î�l excitase. Oricât de stupid ar părea, eu nu-mi
imaginam că l-aș� fi putut aduce î�ntr-o astfel de stare − pe
când el avea un efect incredibil asupra mea. Nu mă mai gân-
deam decât la el ș� i, visând mereu cu ochii deschiș� i ș� i dând
mereu fuga î�n Saint-Germain-des-Prés, am avut o ratare de
zile mari la testele de simulare. Cât despre mine? Ar putea
oare să-i placă de micuț�a Lena care, cu teniș� ii ș� i cu pantalonii
ei largi, nu avea să depăș� ească niciodată î�nălț�imea de un me-
tru ș� aizeci ș� i cinci? De necrezut. Chiar de nesperat.
S-a î�ntors pe la unu noaptea, când Ellen deja dormea. Î�n
comparaț�ie cu mine, ea era genul de persoană care se culca
devreme. Nu stătea niciodată până la două sau trei dimineaț�a,
dacă nu era vreo petrecere.
De î�ndată ce avusesem certitudinea că prietena mea dor-
mea buș� tean, m-am ridicat din patul meu pliant ș� i m-am dus
la el î�n vârful degetelor.
Alcoolul î�l amorț�ise. Fredona ș� i î�mi vorbea despre ultimul
volum de poezii pe care î�l citise. Nu mai ș� tiu dacă era pe vre-
mea când citea Keats sau Lorca. Abia ieș� ise din perioada Rainer
Maria Rilke ș� i î�ncă mai recita uneori Privirea stinge-mi-o: Te
pot zări. Iubeam latura aceasta a personalităț�ii lui care nu co-
incidea cu î�nfăț�iș� area ș� i care, mai ales, î�l situa î�ntr-un decalaj
perfect faț�ă de ceilalț�i băieț�i de vârsta mea.
Existau doi Caden: cel dur, care bătea străzile î�n lung ș� i-n
lat ș� i se î�ntorcea acasă destul de des cu câte-o vânătaie. Ș� i cel
meditativ, visând să devină poet, fără î�nsă a recunoaș� te acest
lucru. Dacă vreodată poezia fusese văzută ca o carieră – deș� i
nu-mi venea să cred – prezentul excludea pentru totdeauna
această posibilitate. Nu i-aș� fi zis-o niciodată; mă mulț�umeam
doar s-o gândesc. Ș� i, î�ntr-un fel, î�mi plăcea această cale im-
probabilă: prea puț�in conta dacă era sau nu realistă. Tatăl lui
î�ncerca să-ș� i impună punctul de vedere î�ntr-un mod apăsător,
58 Graffitista

iar eu nu voiam să fiu de partea lui. Î� l auzisem pe Adrian


Hadler cum î�i explica băiatului său că trebuie să se arate
„pragmatic” ș� i că avea să-i lase moș� tenire afacerea familiei. Că
pentru moment lectura poeziilor era „un mod simpatic de
a-ș� i petrece timpul liber”.
Î� n acea seară, alcoolul î�l făcuse pe Caden mai degrabă
dulce decât dur. Era drăgăstos, se lipise de gâtul meu ș� i răsu-
flarea lui î�mi mângâia ceafa, provocându-mi fiori de î�ncântare
ce-mi străbăteau ș� ira spinării. Mâinile lui se jucau prin părul
meu, care-mi ajungea până la mijloc, ș� i-atunci am î�nț�eles ce
stârnea el î�n mine: o senzaț�ie infinită de lipsă. Lipsă de apro-
piere, de sărutări, de mângâieri mai pronunț�ate.
Apoi m-am aruncat cu capul î�nainte, profitând de starea
î�n care se afla, de somnolenț�a lui. M-am apropiat ș� i l-am privit
î�ndelung. De altfel, fără ca el să-ș� i dea neapărat seama de ce
făceam. Părea să recite un poem din care, î�n afară de o poves-
te despre o pâine aburindă, niș� te zăpadă care se topeș� te ș� i
largul mării, nu am reț�inut mare lucru. A continuat să-mi î�n-
ș� iruie ceva despre soarele care-l ameț�ea, iar eu m-am năpustit
asupra lui fără să mai stau pe gânduri. L-am sărutat.
La î�nceput, părea că-mi răspunde mecanic, ca ș� i cum ar fi
preferat să-ș� i continue poemul mormăit. Mă contempla, cu
un singur ochi deschis. Am dat uitării temerile mele stupide
ș� i amintirile legate de Marc. Mi-am făcut curaj ș� i m-am aș� ezat
călare pe el.
Am simț�it chiar î�n secunda doi că i-am atras atenț�ia î�ntru-
cât, acum, ambele pleoape i se ridicaseră instantaneu. Cu
ochii larg deschiș� i ș� i uș� or confuz, părea un iepure surprins de
lumina farurilor unei maș� ini. Mi se părea nespus de drăgălaș� .
Am cutezat să mă apropii ș� i mai mult. Î�ntinsă peste el, l-am
sărutat de-adevăratelea. Mâinile lui mi-au cuprins ș� oldurile
ș� i, dacă la î�nceput avusesem impresia că mă ț�inea lipită de el, î�n
Fanny André 59

scurt timp mi-am dat seama că, de fapt, mă ț�inea la distanț�ă.


M-am desprins din sărutul nostru ș� i m-am uitat la el î�ncruntată.
— Ă� ă… vezi, nu coborî� prea jos, altfel… î�n fine, eu…
Dacă putea să-mi recite din Rilke fără să-i tremure glasul,
acum, î�n schimb, părea ca î�mpietrit, stâlcind aceste cuvinte
simple, de parcă ar fi vorbit î�ntr-o limbă străină. Am î�ncercat să
mă trag î�napoi ca să-l văd mai bine, î�nsă el mi-a opus ș� i mai
multă forț�ă.
— Opreș� te-te!
Lipit de fesele mele, am simț�it ceea ce î�ncerca să-mi as-
cundă, ș� i revelaț�ia asta ne-a bulversat poate î�n aceeaș� i măsu-
ră pe amândoi.
— Lena, am o erecț� ie, n-am chef să te fac să te simț� i
prost. Ș� tiu că nu eș� ti…
— Experimentată? am propus eu.
— Pregătită, m-a corectat el. Bănuiesc că nici experi-
mentată nu eș� ti…
Am zâmbit. Î�mi plăcea că se purta atât de delicat cu mine;
era exact genul de băiat pe care î�l voiam ca prieten. Un tip cu
aere de bad boy, dar capabil să-ș� i facă griji de teama pe care
mi-ar fi putut-o pricinui erecț�ia lui.
Am coborât un pic, cu bună ș� tiinț�ă, ș� i m-am aș� ezat deasu-
pra ridicăturii tari, invitându-l î�ntr-un loc intim, care nu mai
fusese niciodată atins de atât de aproape de sexul unui băr-
bat. Aveam pe mine niș� te pantaloni scurț�i ș� i o pereche de chi-
loț�i ș� i, cu toate acestea, mi se părea că-i simt căldura prin
material. Această senzaț�ie a trezit î�n mine un gol, o prăpastie…
o nevoie să fiu pătrunsă, pătrunsă de el.
Când ne-am sărutat din nou, lejeritatea dispăruse, ș� i sexul
lui lipit de mine mi-a părut mai tare ș� i mai prezent. Departe
de a-mi fi frică, aveam chef să mă miș� c peste el, î�nsă nu am î�n-
drăznit să o fac. Timiditatea se războia cu nevoia de a reacț�iona,
60 Graffitista

iar eu mă simț�eam prizonieră, nehotărâtă. Ș� oldurile lui mi-au


răspuns. Atingerea aceea a dat totul peste cap.
Caden s-a î�ndreptat ș� i, din indiferent, a devenit impună-
tor. Mă ț�inea strâns la pieptul lui. Sub tricou, sfârcurile mi se
î�ntăriseră, iar eu uitasem să mai respir, copleș� ită de sărutări-
le lui; m-am agăț�at de umerii lui ca ș� i cum mi-ar fi fost frică să
nu cad. Sexul său se freca de al meu ș� i această senzaț�ie mi-a
tăiat răsuflarea. Bineî�nț�eles că ș� tiam unde se găseș� te clitori-
sul. Vorbiserăm despre asta cu fetele, î�l căutasem din curiozi-
tate, ba chiar î�l ș� i atinsesem un pic. Î� nsă niciodată atât de
mult î�ncât să î�ncerc să-mi ofer singură plăcere. Î�n acel moment,
am î�nț�eles limpede că aceea era zona care palpita ș� i care-mi
dădea impresia că mă deschid, ca î�ntr-o aș� teptare plină de
neastâmpăr.
Mâna lui Caden urca î�ncet pe coapsa mea, de parcă mi-ar
fi ghicit dorinț�a trupului. N-a ș� ovăit nici o clipă ș� i s-a strecurat
pe sub pantalonii mei scurț�i. Privindu-ne î�n ochi, ne observam
unul pe celălalt, î�n timp ce degetele lui s-au strecurat până
jos, atingându-mi sexul. A descoperit că sunt udă ș� i stânje-
neala m-a făcut să-mi dau părul peste faț�ă. Cu cealaltă mână
m-a apucat imediat de bărbie ș� i m-a obligat să-l privesc din nou
î�n ochi. Mi-a sărutat calm buzele. M-a atins cu degetul mare ș� i
abia atunci mi-am descoperit cu adevărat clitorisul. A î�nceput
să mi-l mângâie cu miș� cări circulare foarte lente, î�n timp ce
privirile noastre rămâneau aț�intite una asupra celeilalte.
�ntunericul camerei era tulburat doar de ecranul calcula-
torului său. Î�n ochii lui se desluș� ea ceva sumbru. La î�nceput
am fost cuprinsă de o tresărire ce s-a transformat î�ntr-o do-
rinț�ă chinuitoare de a-mi undui trupul, ca să mă eliberez de
haine ș� i să-i uș� urez calea către sexul meu.
Mă temeam atât de mult de ceea ce-ar putea urma, î�ncât
nu am î�ndrăznit să fac nimic, cu răsuflarea aproape tăiată.
Fanny André 61

Atingerea uș� oară ș� i lentă a devenit mai rapidă, mai apăsată,


iar eu am î�nchis, fără să vreau, ochii.
Abia am băgat de seamă că î�ș�i strecurase mâna pe sub
tricoul meu ș� i numai atunci când mi-a atins uș� or sfârcul î�ntă-
rit, i-am î�nț�eles gestul. Mi-a tras cu putere tricoul ș� i mi l-a ri-
dicat peste cap, dar, fără să mi-l scoată cu totul: cu braț�ele
astfel imobilizate, sânii mei erau acum pe deplin expuș� i.
M-a gâdilat cu limba pe gât, după care a coborât până-n
dreptul sfârcului pe care-l părăsise. Copleș� ită de senzaț�iile
care mă î�ncercau, am î�nceput să gem fără să-mi dau seama,
î�ntrebându-mă dacă puteam oare să le fac faț�ă ș� i având î�n
acelaș� i timp nevoie să merg mai departe. Degetul lui ș� i-a iuț�it
miș� cările circulare ș� i o plăcere brută m-a cuprins, făcându-mă
să-mi pierd capul, atunci când el mi-a prins sfârcul sensibil cu
dinț�ii. Mi-am miș� cat bazinul, scoț�ând un suspin prelung. Un
sunet răguș� it ș� i straniu care nu ar fi putut, sub nici o formă, să
iasă din pieptul meu.
Explozia a pornit din centrul corpului meu ș� i-apoi m-a
aruncat î�ntr-o furtună devastatoare, trezind la viaț�ă fiecare
părticică din mine, de la degetele chircite de la picioare ș� i
până î�n creș� tetul capului, unde ultima rafală mi-a ș� ters orice
gând coerent. Era… Nu aveam cuvinte. Tremuram din tot
corpul.
Să descopăr orgasmul atât de aproape de el, vulnerabilă
ș� i expusă, sărutându-mi gura ș� i cu mâna lipită de sexul meu,
mi s-a părut ceva nemaipomenit de intim. Eram incapabilă să
mă stăpânesc ș� i, î�n aceeaș� i măsură, eram aproape ruș� inată de
situaț�ie.
— Nu mă ajuț� i deloc să mă stăpânesc, a zis el, cu un
suspin.
— De ce ar trebui să vreau să te stăpâneș� ti? l-am î�ntre-
bat eu derutată de această idee care pe atunci mi se părea
prostească.
62 Graffitista

Î�n loc de răspuns, el a î�nceput să geamă. Nu cum făcusem


eu cu câteva clipe mai devreme; era un sunet rănit ș� i î�nfrânt.
M-am î�ncruntat ș� i, î�n acelaș� i timp, totul î�n jurul meu a î�nceput
să se î�nvârtă. Când m-a ț�intuit de saltea, m-am simț�it strivită
sub greutatea trupului său. Simț�eam cum respiraț�ia sacadată
î�mi mângâia gâtul ș� i, lipit de mine, mi-am dat seama că el era
la fel de rigid. Mi-a revenit î�n minte scena cu Marc ș� i nu m-am
putut abț�ine să nu schiț�ez o grimasă. Oare aș� a se va sfârș� i ș� i
acum?
Î�nsă Caden m-a sărutat ș� i sărutul lui a readus lucrurile pe
calea cea bună: î�n fond, era Caden, nu un tip oarecare! Ochii
lui î�ntunecaț�i, acel miros care î�ncepuse să-mi fie familiar ș� i
care-mi dădea un sentiment de siguranț�ă, forma umerilor lui
ș� i ș� oldurile î�nguste… Fără să mă gândesc, i-am cuprins de una
singură sexul cu palma.
Era î�ncordat ș� i a î�nceput iarăș� i să geamă. Nu ca mai de-
vreme: era un sunet diferit, care m-a tulburat. Geamătul aces-
ta purta cu sine un abandon ș� i o rugăminte fierbinte. Mi-am
trecut mâna pe sub lenjeria lui ș� i, intimidată, i-am descoperit
sexul, mărimea, forma alungită ș� i rigidă. Apoi am î�nceput să-l
mângâi. Î�mi era teamă că nu o să fac ce trebuie, ba chiar că fac
ce nu trebuie ș� i atunci… o să-ș� i piardă instantaneu erecț�ia.
Lui Caden i se sculase… datorită mie. Gândul acesta, mai lim-
pede decât orice aș� fi putut să gândesc până î�n acel moment,
mi s-a părut pe cât de normal, pe atât de tulburător.
Atentă, m-am concentrat asupra miș� cărilor ș� i respiraț�iei lui.
Am î�nț�eles destul de repede ce-l excita cel mai tare. Bineî�nț�eles
că nu era perfect dar, după felul î�n care î�ș�i unduia corpul de par-
că nu se putea stăpâni ș� i după cum î�mi î�nsoț�ea mângâierea î�n
timp ce dansa î�n mâna mea, î�mi lăsa această impresie. Mi s-a
părut că erecț�ia era din ce î�n ce mai puternică ș� i i-am strâns
membrul, î�ncercând să găsesc acea forț�ă care ar putea provoca…
Un nou suspin i-a ț�âș� nit din piept. Triumfătoare, am surâs.
Fanny André 63

Ș� i-a î�ntors capul ș� i mi-a sorbit buza î�ntre buzele sale. M-a
cuprins cu braț�ul, ca ș� i cum ar fi dorit să mă ț�ină ca î�ntr-un
cocon. Sprijinit î�n mâini de ceva vreme, stătea î�n echilibru ș� i
eu mă î�ntrebam cât timp va mai rezista.
— Dacă nu vrei să ejaculez pe tine, poate ar fi mai bine
să ne oprim, m-a prevenit el.
Vocea răguș� ită ș� i joasă m-a uluit. Era î�nț�esată de dorinț�ă
ș� i diferită de cea pe care o ș� tiam eu atunci când î�mi vorbea,
după ce î�mi fura câte o sărutare prin colț�urile apartamentu-
lui. Î�n loc să mă opresc, m-am concentrat ș� i am continuat să-l
mângâi cu toată măiestria de care puteam da dovadă după
cele cinci minute sfrijite de î�nvăț�are conș� tiincioasă. Capul i-a
căzut din nou pe umărul meu, pieptul î�i tremura, lipit de al
meu, miș� carea ș� oldurilor i s-a accelerat ș� i a gemut brusc, iar
î�ntregul corp i-a devenit rigid ca o stană de piatră.
Am simț�it pe mână un lichid călduț� ș� i am î�nț�eles că termi-
nase. Fără să mă simt câtuș� i de puț�in dezgustată, am î�nceput
să zâmbesc: reuș� isem să-i provoc lui Caden un orgasm!
Aveam un comportament ridicol. Mai fuseseră ș� i altele î�nain-
tea mea ș� i, î�n plus, el era băiat. Sau, după câte î�mi dădeam
seama, era mai degrabă un bărbat tânăr. Desigur că ș� tia ș� i pu-
tea să ejaculeze repede… doar că, de data asta, emoț�ia asta
fusese provocată de mângâierile mele. Trebuie să fi fost mai
neî�ndemânatică decât era permis ș� i totuș� i, l-am satisfăcut.
Gândul acesta m-a făcut să mă minunez.
Trupul lui abandonat peste al meu mă sufoca, î�nsă nu mi-ar
fi trecut niciodată prin minte să mă plâng. Aveam nevoie să
fiu strivită de el. Î�n cele din urmă, Caden ș� i-a ridicat capul ș� i
privirile ni s-au î�nlănț�uit. Mi-a mai dat o sărutare pătimaș� ă,
după care m-a mângâiat pe obraz.
— Î�mi pare rău, cred că am fost aș� a stângace… O să fac
mai bine data viitoare, î�ț�i promit.
Caden a clătinat din cap.
64 Graffitista

— Ai simț�it că tremuram?
Am î�ncuviinț�at.
— Len, ultima dată când am tremurat a fost la primul
meu orgasm. Prima ș� i singura oară… ș� i de-atunci, niciodată.
Cuvintele lui m-au măgulit. Nu m-am î�ndoit de ele nici
măcar o secundă. Î�n străfundul ființ�ei mele, eram sigură că
era un tip onest. Zâmbetul meu a devenit ș� i mai pronunț�at,
iar el a observat asta.
— Dar ce mă fac eu cu tine, demon ce eș� ti...
— Cred că dintre noi doi, nu eu sunt cea care î�l strică pe
celălalt.
A tresărit, ș� i un zâmbet vag i-a străbătut buzele cărnoase.
Chipul lui Caden era destul de dur. Chiar ș� i atunci când afiș� a o
expresie neutră, mi se părea intimidant. Fusese de ajuns ca
genul acesta de zâmbet să-i schimbe trăsăturile pentru ca eu
să mă î�ntreb ce mă făcuse să gândesc astfel.
— Vrei să mă î�nnebuneș� ti î�n seara asta? Recunosc, eram
un pic cherchelit î�nsă… tu m-ai dezmeticit din două vorbe.
Cât despre ce s-a î�ntâmplat… Credeam că era mai bine dacă
te-aș� fi î�mblânzit mai î�ntâi, î�n loc să-mi pun un prezervativ ș� i
să sar pe tine. Voiam să te mângâi, să-ț�i fac… ceva bun. Să nu
te preocupi tu de nimic. Nu m-am gândit că o să mă imiț�i, a
spus el amuzat. Vino, hai să ne spălăm.
— Caden! Sunt pudică, am obiectat eu, î�n ciuda faptului
că ultimele evenimente mă contraziceau.
— Len, am văzut când ai terminat. Să te văd goală ar fi
mai puț�in intim decât asta.
M-am î�nroș� it din nou ș� i l-am boscorodit î�n gând că î�ndrăz-
nise să scoată aș� a ceva pe gură. La naiba! Ș� tia că sunt virgină ș� i
totuș� i î�mi arunca asta aș� a, fără să clipească? Ticălosul!
— Len? E uș� or de ghicit ce-ț�i trece acum prin cap, m-a
avertizat el, pufnind î�n râs.
Fanny André 65

M-a prins cu putere de mâini ș� i m-a tras jos din pat. Lângă
camera lui se afla o baie care, de altfel, era folosită ș� i de Ellen,
deș� i ea trebuia să traverseze holul ca să ajungă acolo. Caden
s-a grăbit să î�nchidă uș� a cu cheia, apoi a dat drumul la apa caldă
din cabina de duș� . Eu mi-am muș� cat buzele, gândindu-mă că
n-o să reuș� esc. Era imposibil. Da, bine, avusesem orgasm
exact sub ochii lui. Să spunem î�nsă că î�n acel moment uitasem
de orice pudoare… nu ș� i acum î�nsă!
— Len? Fac toate astea pentru ca totul să se petreacă
cum trebuie î�ntre noi. Dacă ne vedem goi, după ce ai simț�it ș� i
plăcerea, poate vei î�nț�elege că prima dată nu e nimic î�nfrico-
ș� ător. O să ajungem acolo fără ca măcar să ne dăm seama, va
fi ceva treptat ș� i nu un obstacol, a insistat el.
Avea logică. Î�n totalitate. Î�nsă, din păcate, nu eram sigură
că eram pregătită să mă comport raț�ional. Î�n timp ce mă pre-
găteam să repet asta cu voce tare, el mi-a prezentat strategia
lui infamă.
— Dacă ț�i-e mai bine, pot să mă dezbrac primul. Poț�i să
te mulț�umeș� ti privindu-mă.
La cursul de filozofie î�nvăț�asem despre teoriile măreț�ului
Descartes. Una dintre acestea propunea î�mpărț�irea unei pro-
bleme î�n altele mai mici până ce ultima nu va mai părea de
nerezolvat − cel puț�in asta reț�inusem eu. Ș� tiinț�a, logica, prag-
matismul, toate astea… î�mi spuneau ceva î�n cele din urmă. Ș� i
dacă primul pas era, după cum spusese ș� i Caden, să-l urmăresc
cum face striptease, puteam să mă descurc cu asta. Gura mi s-a
uscat, î�n timp ce urmam cu privirea miș� carea pantalonilor lui,
care până la urmă au căzut pe podea. Trăiască logica!
CAPITOLUL 8

Î�n zilele care au urmat, nu am abandonat scopul iniț�ial, dar


m-am decis să avansez cu prudenț�ă. Povestea asta cu logodnica
mă oț�elise. Ultima altercaț�ie dintre noi, reproș� urile aruncate
ș� i intransigenț�a lui Caden î�mi răniseră amorul propriu. Tre-
buia să fac câț�iva paș� i î�napoi î�n privinț�a motivului iniț�ial al
călătoriei mele. Ș� i dacă mi-am luat o ț�eapă grosolană ș� i, î�n
cele din urmă, î�mi voi găsi echilibrul datorită lui Ellen ș� i
Anna? Fără să uităm de Brick Lane, cu graffitiurile sale, ș� i de
energia londoneză.
Bineî�nț�eles că eram intrigată de enigma relaț�iei lui Caden,
mai ales că o parte din mine simț�ea că el este liber. Poate că
mă î�nș� elam, eram nebună sau naivă… î�nsă nu l-aș� fi văzut pe
Caden, aș� a cum î�l ș� tiam eu, să se fi lăsat sărutat dacă ar fi fost
logodit, chiar ș� i de puț�in timp, cu altcineva.
Î�nainte de povestea noastră, ș� tiam că zbura din floare î�n
floare. Sau, mai precis, că agăț�a ș� i se culca cu fetele, la fel cum
fac atâț�ia alț�i tipi, presupun. Totuș� i, după ce ne-am cuplat, nu
l-am bănuit nici măcar o dată că m-ar fi î�nș� elat. Î�ș�i petrecea
atât de mult timp cu mine, fie prin mesaje, fie la telefon, î�ncât,
î�n acel an, mi s-a părut că Argenteuil ș� i Saint-Germain-des-
Prés erau nemaipomenit de apropiate. De la camera mea până
la a lui nu se afla decât distanț�a pe care o permiteau două
clipe scurte de tăcere.
Locuind acum pe Brick Lane, micș� orasem distanț�a fizică,
î�nsă, î�n rest, aveam impresia că dădusem î�napoi. Nădăjduisem
mereu că ceea ce se î�ntâmplase nu era decât un interludiu al
Fanny André 67

poveș� tii noastre. Ș� i că, fără doar ș� i poate, aveam să reluăm


totul de unde rămăseserăm.
Î�n acest scop, mi-am creat niș� te repere ș� i obiective zilnice.
Ș� i asta doar pentru a nu repeta aceeaș� i greș� eală pe care o fă-
cusem la optsprezece ani. Caden nu putea să reprezinte totul
pentru mine, doar el de unul singur. Dacă vom mai ajunge î�n-
tr-o bună zi să fim î�mpreună, el va trebui să sosească precum
cireaș� a de pe tort, friș� ca de pe căpș� ună, zahărul care se topeș� te
pe limbă, sarea pentru tequila... aș� adar, ca un bonus.
Fără să fac prea multe progrese, bănuiam că noua lui iu-
bită nu putea decât să fie î�n tandem cu stilul lui office, ba chiar
că ea se afla la originea acestuia. Aș� adar, trebuia să mă stră-
duiesc să rămân eu î�nsămi ș� i nu să-i evoc lumea lui mică ș� i
î�ngustă. Lui Caden î�i lipsea atât de mult oxigenul î�nsât se ofi-
lea pe zi ce trecea. Aș� a simț�eam eu, î�nlăuntrul meu. Trebuia
să-i demonstrez că poț� i să rămâi fidel propriilor idealuri,
chiar dacă î�mbătrâneș� ti.
Î�ntre timp, am î�nceput să descopăr Londra cea adevărată:
mă duceam la anticariatele de pe Brick Lane, fotografiam ade-
sea graffitiurile ș� i m-am î�mprietenit cu un grup de graffitiș� ti
î�ntâlniț�i î�ntâmplător. Cotrobăiam prin târgurile de vechituri
după obiecte interesante ș� i, î�n scurt timp, camera mea a î�nce-
put să arate ca o consignaț�ie underground. Mai făceam ș� i de-
sene pe ziduri. Î�ntr-un colț� , î�l desenasem ș� i pe Caden. Purta o
pereche de blugi zdrenț�uiț�i, imitaț�ie după un model clasic,
blugi pe care ș� i-i cumpărase cu mine dintr-un talcioc din Paris.
Apoi, î�n contrast cu Caden cel din trecut ș� i î�n perfectă armo-
nie cu noile sale costume, am reuș� it să surprind cu măiestrie
strălucirea pantofilor săi lăcuiț�i. Î�n cele din urmă, din pieptul
musculos explodau o mulț�ime de obiecte eteroclite: corbi cu
ciocuri ascuț�ite, un volum de poezii, o cravată… Nimic nu se-
măna cu el, î�nsă totul vorbea despre el. Când Ellen a venit î�n
vizită la mine, mi-a admirat operele; am scrutat-o cu privirea,
68 Graffitista

ca să văd dacă schiț�ează vreun gest cum că ar fi prins aluzia,


î�nsă ea nu a reacț�ionat.

Trecuseră două săptămâni de când nu î�l mai văzusem pe


Caden. Ț� esusem î�n jurul meu o î�ntreagă reț�ea de relaț�ii ș� i de
activităț�i bine stabilite. Lucruri care să mă ajute să nu cad î�ntr-o
stare de expectativă. Cu toate acestea, el rămânea motorul as-
cuns pentru o bună parte din acț�iunile mele. Pe scurt, căutam
idei noi ș� i î�mi continuam viaț�a, fapt care, din exterior, ar fi
putut da iluzia perfectă a unei perioade î�nfloritoare. Poate că
realitatea va î�ncepe î�n cele din urmă să se alăture acestei fic-
ț�iuni… cine ș� tie?
Mi-am făcut chiar ș� i primele prietene graffitiste: Takao ș� i
Lybia. Făceau parte dintr-un grup cu care mă intersectasem
pe Brick Lane. Takao era o japoneză micuț�ă de statură, venită
la Londra pentru a studia stilismul ș� i pentru a se elibera din
toate punctele de vedere de familia ș� i de educaț�ia ei, tradiț�io-
nale sub toate aspectele; aproape că era dublura mea japone-
ză. Iar Lybia era fiica unei artiste expatriate care milita pentru
statutul femeii din Arabia Saudită. Avea î�n special desene cu
tentă politică ș� i î�ș�i petrecea serile semnând petiț�ii pentru
Amnesty International. Spre marea mea mirare, Ellen î�ș�i pe-
trecea mult mai mult timp cu noi, pe Brick Lane, decât î�n pro-
priul ei apartament. Venea cu regularitate la locul meu de
muncă ș� i, atunci când nu aveam niciun client de servit, ne pe-
treceam timpul î�mpreună. Î�mi dădusem seama destul de re-
pede că, sub cerul londonez, ea nu se mai bucura de o mulț�ime
la fel de numeroasă de persoane care să roiască î�n jurul ei, la
fel ca la Paris. Desigur, nu trăia î�n izolare, î�nsă acum, că eram
mai matură, puteam să constat cât de fragile erau relaț�iile de
„prietenie” pe care le î�ntreț�inea.
Juca teatru tot timpul; se străduia să râdă, să zâmbească
ș� i, atunci când mă aș� tepta să ies de la muncă, privirea i se
Fanny André 69

pierdea î�n gol mai des decât de obicei. Nu mai părea timidă,
nu, era ceva mai supărător. Poate că nu era vorba despre o
stare depresivă, ci despre un adevărat zbucium lăuntric.
Î�n acea seară, a mâncat cu mine î�ntr-un local fish and chips.
Eram lefteră, trebuia să renunț� la restaurante; viaț�a londone-
ză era pe cât de scumpă, pe cât auzisem că e. Aș� a că trebuia să
fiu deosebit de atentă ca să nu mai am de-a face cu vechile
mele cunoș� tinț�e, î�mprumuturile bancare! Î�n loc să mergem la
ea, aș� a cum prevăzusem, mi-a propus să ne petrecem seara î�n
clubul despre care ne vorbiseră Hugh ș� i Dougal. Le-am trimis
un mesaj lui Annei ș� i lui Dane, să le spun programul; mi-au
răspuns de î�ndată că aveam să ne î�ntâlnim direct acolo.

Să găsim faimosul bar, a fost de-a dreptul epic. A trebuit


să străbatem un tunel î�ngust: ritmul maș� inilor ș� i rezonanț�a
produsă sub boltă mi-au dat palpitaț�ii. Era incitant ș� i, î�n ace-
laș� i timp, un pic nebunesc. Nu reuș� eam să î�nț�eleg cum se fă-
cea că autorităț�ile tolerau existenț�a acestui local. Mă rugam
ca, î�n caz de incendiu, să existe ș� i o altă ieș� ire, altfel eram
fripț�i cu toț�ii… fără niciun joc de cuvinte de prost gust.
Am descoperit faimoasa podea din pământ bătătorit ș� i
m-am felicitat î�n sinea mea că mă î�ncălț�asem cu teniș� ii mei
obiș� nuiț�i, ș� i nu cu pantofi cu toc, ca Ellen, care urma să se î�n-
nămolească cât de curând. Î�n acea seară, aproape că semă-
nam cu o fată. Luasem pe mine un maieu foarte lung: partea
de sus era clasică, doar că, î�n loc să se oprească î�n dreptul
buricului, î�mi ajungea până la gambe; dubios, dar drăguț� . Era
despicat la spate, aș� a că nu puteam să port sutien. Mă sim-
ț�eam aproape goală î�n acea improvizaț�ie de little black dress,
cum ziceau fashionistele. Î�n mod ciudat, eu, cu ț�oalele mele
ieș� ite din comun, aproape că atrăgeam mai multe priviri de-
cât Ellen, î�mbrăcată î�n fusta ei mini din piele ș� i bustiera care-i
punea î�n valoare sânii.
70 Graffitista

M-a surprins ambianț�a un pic defazată a clubului. De-a


lungul coridorului de la intrare, am descoperit niș� te săli mici.
Î�n prima dintre ele, pe o estradă, se afla un pian vechi, cu coa-
dă, î�nconjurat de scaune din piele. Atmosfera era inundată de
o lumină roș� ie, difuză. Cea de-a doua î�ncăpere era plină de
coci de barcă, cu vopseaua scorojită, iar ultima se afla î�ntr-o
beznă absolută. Nu-mi făceam iluzii cu privire la activităț�ile
care se practicau, probabil, prin ungherele acelea ș� i la utilita-
tea decorurilor cu tematică uș� or decadentă.
Am revenit î�n sala principală. Î�ncăperea era mobilată cu
banchete vechi ș� i măsuț�e desperecheate, aș� ezate la î�ntâmplare.
Î�n acelaș� i ton cu zidurile, tejgheaua lungă era făcut din cără-
mizi roș� ii. Ai fi zis că ne aflam î�ntr-un depozit.
— Caden este la intrarea dinspre pod, ajunge imediat, a
ț�ipat Ellen la mine, ca să acopere muzica, î�n timp ce eu analizam
corpurile de iluminat din tavan ș� i, mai ales, căutam o ieș� ire de
siguranț�ă, î�ntrucât î�ncepeam să devin claustrofobă.
Gândul că aveam să-l revăd pe Caden mi-a dat chef să
dansez; mi-am spus că aceste două săptămâni de pauză ar fi
trebuit să-i ajungă ca să uite de diferenț�ele noastre de opinii…
Ș� i poate că ș� i el î�mi simț�ea lipsa?
— Am preferat să te avertizez pentru că vine ș� i Tabita cu
el, m-a anunț�at Ellen, tăindu-mi brusc elanul de bucurie.
Mi-am î�ncruntat sprâncenele ș� i am ridicat din umeri, î�n
semn că nu am î�nț�eles.
— Logodnica lui.
Inima mi s-a făcut cât un purice. Obiectiv ratat. Nu urma
să facem pace, nu de data asta. Acum aveam să o î�ntâlnesc pe
dulcineea lui, cea care merita să fie luată de nevastă.

Caden ș� i cu mine participam la un concert î�n aer liber


organizat de compania producătoare a unei celebre băuturi
Fanny André 71

alcoolice. Ne-am pus de acord destul de repede să ieș� im î�m-


preună la un astfel de eveniment pentru că amândoi iubeam
muzica. Î�nsă planurile noastre erau date peste cap din cauză
că banii mei erau puț�ini. Trupa Coldplay venise î�n martie î�n
capitală, î�nsă eu nu mi-am putut permite să merg. Când Caden
a vrut să-mi ofere biletul, a fost prima dată când ne-am certat.
Părea să fie surprins de atitudinea mea sau, cum î�i spunea
chiar el, de intransigenț�a mea. Cred că se obiș� nuise să mă facă
să cedez, î�nsă, pe această temă, mă decisesem să nu fac niciun
compromis. Dacă acceptam ca Ellen să-mi plătească unele ieș� iri,
altfel stăteau lucrurile î�n privinț�a lui.
Iniț�ial, trebuia să plecăm î�mpreună cu Ellen, î�nsă ea î�ș�i
găsise un prieten – pe care Caden î�l detesta –, ș� i care o invita-
se la o petrecere. Oficial, proiectul fusese astfel abandonat.
Neoficial, câș� tigasem o seară doar pentru noi doi. Nu ș� tiam
exact când aveam să-i spunem lui Ellen despre relaț�ia noas-
tră. Eu aș� teptam ca el să deschidă subiectul, î�nsă părea neho-
tărât. Pe de o parte, mă simț�eam uș� or lezată: oare era atât de
prudent pentru că se gândea să mă dea la o parte î�n scurt
timp? Oare eu nu contam pentru el aș� a cum conta el pentru
mine? Sau poate se temea de reacț�ia părinț�ilor lui? Cu sigu-
ranț�ă că nu aș� mai fi putut merge să dorm la ei când aveam
chef dacă, î�n loc de „cea mai bună prietenă”, aș� fi devenit „iubita”.
Cel mai simplu ar fi fost să-l î�ntreb, î�nsă nu reuș� eam să-mi iau
inima-n dinț�i.
Oamenii se instalau î�n jurul nostru, iar păturile apăreau
ca ciupercile după ploaie. Atmosfera era degajată ș� i, î�n acel
sfârș� it de mai, temperatura plăcută ne făcea să credem că
suntem î�n plină vară. Eram aș� ezată lângă Caden ș� i, pentru
prima dată, puteam ș� i noi să ne atingem ș� i să ne sărutăm.
— Hai, spune-mi: ce comedii romantice î�ț�i plac? Asta spu-
ne multe despre o fată.
— Ș� i ce te face să crezi că î�mi plac?
72 Graffitista

— Eș� ti fată, a repetat Caden.


Am ț�âț�âit dezaprobator, î�nsă nu am reuș� it să-mi păstrez
pentru mult timp expresia contrariată; din păcate, avea drep-
tate. Deș� i nu eram pasionată de astfel de filme, ca Ellen de
pildă, î�mi plăcea ș� i mie să mă uit la ele din când î�n când.
Concertul a î�nceput, iar formaț�ia Namaste ș� i-a î�nceput
primul cântec. Ne-am aș� ezat departe de scenă din proprie
iniț�iativă pentru că voiam să urmărim concertul pe ecranele
enorme ș� i să nu fim î�nghesuiț�i de mulț�ime. Mult prea ocupată
cu vecinul meu, ascultam muzica, î�nsă fără prea mult interes.
— Spune-mi care î�ți� plac ț�ie ș� i-apoi ț�i le zic ș� i eu pe ale mele,
i-am răspuns î�n cele din urmă.
— Eu sunt băiat.
— Ș� i ce dacă? Ai văzut ș� i tu câteva, nu? Mai ales cu o soră
ca Ellen, i-am amintit eu. Chiar dacă nu e genul tău de predilec-
ț�ie – după cum nici al meu nu e – ai putut totuș� i să-ț�i faci o pă-
rere. Filmul meu preferat nu e o comedie romantică. Oi fi eu
fată, dar î�mi lipseș� te gena asta! Sau, dacă vrei, î�ț�i zic despre
filmele de acț�iune favorite. Î�mi plac la nebunie Mad Max ș� i
blockbusterurile de genul Greu de ucis sau Indiana Jones, pre-
cum ș� i filmele vechi din seria James Bond, cele cu Sean Connery.
Caden ș� i-a cuprins genunchii cu mâinile ș� i m-a privit î�n
timp ce mă jucam cu brăț�ările lui de rocker, din piele. Aveam
ș� i eu unele la fel; mi le făcuse cadou chiar el, î�nsă nu le purtam
niciodată când eram î�mpreună, de teamă să nu par o groupie
de-a lui. Chiar dacă î�n restul timpului nu eram stânjenită de
astfel de consideraț�ii.
Aș� ezată cu spatele la scenă, nu-mi doream să-l privesc
decât pe el.
— Ce retro eș� ti! a chicotit el.
— Ș� i tu?
Caden mi-a zâmbit ș� i s-a aplecat ca să-mi fure o sărutare
ce a părut să nu se mai termine. Ritmul muzicii care ajungea
Fanny André 73

până la noi era la fel de î�nflăcărat ca răsuflarea noastră ș� i, î�n


cele din urmă, m-am apropiat de el ș� i mi-am trecut picioarele
peste ale lui. Ne-am trezit stând faț�ă î�n faț�ă, aș� ezaț�i î�n oglindă,
chiar dacă picioarele mele nu erau suficient de lungi î�ncât să
atingă pământul. Am simț�it cum sexul lui devine erect. Caden
nu-ș� i mai dădea osteneala să mai ascundă asta, deș� i, î�n afară
de prima oară, nu mai reuș� iserăm să ne vedem î�ntre patru
ochi. Ciudat, dar eu nu mă mai simț�eam chiar virgină.
— Mie î�mi plac filmele mai noi. Seria Batman cu Bale, sau
Kick Ass, District 9… Am zis de Kill Bill? Mi-a plăcut enorm.
Î�ncă mai am fantezii cu Uma.
I-am tras una ș� i el a pufnit î�n râs. Evident, afirmaț�ia nu era
decât o provocare la adresa mea.
— Len, era o glumă!
— Prostule, am bombănit eu, reț�inându-mi un zâmbet.
— Tocmai de-asta mă iubeș� ti.
— Fără î�ndoială, am î�ncuviinț�at eu, distrată, î�n timp ce
aplaudam finalul unei melodii.
Apoi mi-am dat seama cu groază de ceea ce spusesem.
Mă uitasem ț�intă la formaț�ia care î�ș�i termina ultimul cântec ș� i
vorbisem fără să mă gândesc. Î�n loc să găsesc o modalitate să
iau lucrurile î�n râs ș� i să atenuez catastrofa, am î�ncremenit ca
o toantă. Nu mă puteam hotărî� dacă trebuia să mă ridic ș� i să
o iau la fugă sau nu: eram î�ncălț�ată tot cu pantofii sport Con-
verse ș� i aveam o detentă bună.
Î�n timp ce î�mi î�ncordam muș� chii, î�ncercând să-mi găsesc
sprijinul î�n călcâie ca să mă ridic dintr-un salt, fiind prea pa-
nicată pentru a î�ncerca altceva, Caden ș� i-a î�nlănț�uit braț�ele î�n
jurul meu. M-a strâns la piept cu putere, iar eu am schiț�at o
grimasă. N-am putut să mai zic nimic din pricină că aveam
fălcile mult prea î�ncleș� tate.
— Hai, recunoaș� te, sigur î�ți� plac comediile romantice ridi-
cole. Pretty woman? Sau poate ceva mai recent: The Notebook?
74 Graffitista

Simț�indu-mă î�ncă mult prea stânjenită, i-am evitat privirea


ș� i m-am aș� ezat din nou cu spatele la el, ca să mă sprijin de piep-
tul lui, dar mai ales ca să nu fiu nevoită să mă mai uit î�n ochii lui.
— Hmm… poate mai degrabă Patru nunți și o înmormân-
tare, am conchis eu î�n cele din urmă.
— Serios? Ă� sta nu mi-a trecut prin cap. De ce?
— Pentru cererea î�n căsătorie a lui Hugh, care nu a mai
avut loc. Mi-a plăcut.
Concertul celor de la Puggy î�ncepuse abia de câteva mi-
nute ș� i cea dintâi melodie prezentată de solist sub numele de
How I Needed You mi-a plăcut din prima clipă; era energică ș� i,
î�n acelaș� i timp, emoț�ionantă.
And girl, you took away from us our happy end
So I will stay with you
How I needed you
You’ve taken from me everything in the world
Because I hate you more than I hate everything in the
world Well I do, I said I do
Well it’s true
You’ve taken from me everything I deserve
I needed you.*
Mi-am î�ncruntat sprâncenele dându-mi seama de dublul
sens al versurilor. Să strigi I hate you pentru a evita să spui I
love you, acest mesaj care ș� i-a pierdut sensul ș� i care nu putea
fi resimț�it pentru moment decât cu ș� i mai multă intensitate.
Aproape că m-a făcut să izbucnesc î�n plâns. Bravo, tocmai tu,
aia dură… Din fericire, Caden stătea î�n spatele meu.

* „Și, fata mea, ne-ai răpit finalul fericit/ Așa că am să rămân cu tine/ Câtă
nevoie aveam de tine/ Mi-ai răpit tot ce aveam pe lume/ Pentru că te urăsc
mai mult decât orice pe lume/ Da, așa e, am spus-o/ E adevărat/ Mi-ai răpit
tot ce meritam/ Aveam nevoie de tine.” (n.red.)
Fanny André 75

Î�mbrăț�iș� area lui, care slăbise vreme de câteva minute, a


devenit din nou puternică. Î�n ciuda concertului ș� i a aplauze-
lor zgomotoase, am reuș� it totuș� i să desluș� esc cuvintele pe
care mi le ș� optea la ureche.
— Len. Te rog să nu te căsătoreș� ti cu mine. Te rog să nu
mă iubeș� ti din tot sufletul, aș� a cum o fac eu, tot mai mult cu
fiecare bătaie a inimii.
Am vrut să mă î�ntorc, î�nsă el nu m-a lăsat.
— Nu mă iubi î�ntr-atât î�ncât să-ț�i faci toate proiectele de
viitor î�mpreună cu mine ș� i să nu mai poț�i trăi fără mine…
Pentru că nici eu nu voi fi acolo, alături de tine… Nici eu nu te
iubesc.
M-a strâns la pieptul lui un pic ș� i mai tare ș� i m-a sărutat
pe ceafă, cu o gingăș� ie care mi-a sfâș� iat inima. Nu mai auzeam
aproape deloc muzica, atât de tare î�mi simț�eam sângele pul-
sându-mi î�n urechi. Cuvintele lui î�mi roiau î�n minte. „Len, nici
eu…” O lacrimă mi s-a prelins pe obraz, ș� i mi-am lăsat fruntea
pe genunchi. Blugii erau rupț�i î�n acel loc, ș� i astfel, picăturile
răcoroase mi s-au strecurat pe piele.

Când Caden ș� i Tabita au intrat î�n club, am făcut tot posi-


bilul să nu mă clintesc din loc. Trebuia să mă abț�in să nu-i
scot cumva ochii lui Caden sau să mă uit chiorâș� la ea, chit că
nu-mi greș� ise cu nimic…Totuș� i, a trebuit să-mi muș� c limba, ca
să nu fac ceva nesăbuit. Oricum, am uitat de zâmbetul fals
care ar fi fost obligatoriu.
Dacă Ellen ieș� ea doar un pic î�n evidenț�ă î�ntr-un astfel de
local, Tabita făcea notă discordantă sub orice aspect. Era î�n-
călț�ată cu niș� te tocuri nemaipomenit de î�nalte, aproape ciu-
date; cum de reuș� ea să nu-ș� i scrântească picioarele? Mie, aia
cu picioarele pe pământ, mi se părea ceva de necrezut. Purta
o fustă care i se ridica pe ș� olduri ș� i o bluză cu un guler un pic
76 Graffitista

lăsat. Ellen ș� i-ar fi dat seama ce firmă e chestia aia î�nzorzonată


ș� i cum se numea acel tip de croială a fustei – cu siguranț�ă î�mi
vorbise despre asta pe când credea că ar putea să mă iniț�ieze
î�ntr-ale modei −, î�nsă eu, una, habar n-aveam. Pe scurt, avea
stil. Genul secretarei ș� ic, dar sexy. Mă simț�eam ca o ratată, cu
tricoul meu pe post de rochie, ș� i, atunci când am î�ntâlnit pri-
virea insistentă a lui Caden, mi-a venit să intru-n pământ.
— Tab, ea este Lena, o prietenă din copilărie.
— El, ne cunoaș� tem abia din ultimul an de liceu, i-am
amintit eu.
— E acelaș� i lucru, mi-a tăiat-o ea. Len, ea e Tabita Banart,
logodnica lui Caden.
— Î�mi pare bine.
Vocea ei bine timbrată a reuș� it să acopere zgomotul de
fundal fără prea mai eforturi. Părea să fie una dintre acele fete
binecuvântate de zei, fără ca ele să fi cerut acest lucru: o voce
frumoasă, un fizic avantajos, inteligentă, fără doar ș� i poate, ș� i
cu o graț�ie de netăgăduit. Genul de fată bună ș� i la gimnastică,
ș� i la mate, care pare că pluteș� te cumva deasupra greutăț�ilor
vieț�ii de zi cu zi.
Am avut dintr-odată chef să las totul baltă. Din câte se
părea, Caden nu avea să fie niciodată Eldorado-ul meu ș� i nici
serialul scos din grilă care avea să revină pe post la cererea
spectatoarei. Cunoscuse o femeie adevărată, ba chiar desă-
vârș� ită. Ș� i-atunci de ce ar rămâne cu o graffitistă care-ș� i î�ntre-
rupsese studiile ca să ajungă să lucreze î�ntr-o cafenea?
— Î�mi place la nebunie cântecul ăsta! Mă duc să dansez!
Mi-a părut bine, Tabita, am recitat eu dintr-o suflare.
M-am desprins de grup ș� i m-am strecurat către ringul de
dans. Pe masă stătea uitat un pahar, iar eu l-am î�nhăț�at din
mers. Desigur, ar fi fost mult mai politicos să stau la coadă la
bar, î�nsă, fără alcool, nu mai răspundeam de mine.
Fanny André 77

Dansul mi-a oferit o distracț�ie bine-venită. Cu fălcile î�n-


cleș� tate, ca să-mi î�nfrânez dorinț�a de a muș� ca, mă miș� cam
pe ritmul muzicii, î�ncercând să diluez furia care mă rodea
pe dinăuntru î�n tempoul alert.
Am î�nchis ochii ș� i m-am concentrat asupra ș� oldurilor.
Căldura emanată de trupurile care se î�nghesuiau î�n jurul meu
mi-a creat î�n scurt timp un văl de sudoare pe frunte ș� i pe
obraji. Preferam să cred că temperatura se făcea ș� i ea respon-
sabilă de lichidul care stagna sub pleoapele mele. Nu trebuia
decât să dansez un pic mai tare.
Un tip cu o bere î�ntr-o mână s-a lipit de mine; l-am lăsat, ca
să-i pot ș� terpeli sticla. De fapt, sticla conț�inea mai multă tequila
decât bere, iar eu am golit-o dintr-o î�nghiț�itură, schimono-
sindu-mă după duș� ca de foc care mi-a ajuns brusc până-n
măruntaie. Toată suferinț�a mea, emoț�iile mele amorț�eau, î�n-
găduindu-mi î�n sfârș� it să respir.
Ca sedată, nu am reacț�ionat când una dintre mâinile lui
mi-a atins fesele. Dane a apărut lângă mine ș� i m-a cuprins cu
braț�ul pe după mijloc, cu un aer posesiv, care m-a surprins.
Celălalt s-a dat î�napoi, s-a î�ntors fără să scoată o vorbă ș� i s-a
î�ndreptat către o blondă. Mi-am î�ncruciș� at privirea cu cea a
lui Dane ș� i am citit î�n ochii lui un semn de î�ntrebare. Am ridi-
cat din umeri: dansam î�mpreună. Cred că î�nț�elegea că nu mă
simț�eam bine ș� i m-a ajutat, î�n felul lui, să mă gândesc la altce-
va. Fără să ne fi sfătuit, ne-am prefăcut că eram un cuplu fals
pasional. Î�mi lipea genunchiul de corpul său, mă î�mpingea î�n
spate, mă arunca î�n sus… Pe scurt, devenisem un fel de păpu-
ș� ă î�n braț�ele lui musculoase. Eram caricatura perfectă a unui
cuplu care ș� tia bine ce face. Deș� i, bineî�nț�eles, el nu a părut
nicio clipă excitat ș� i nici eu nu l-am aț�âț�at vreun pic.
Am eș� uat î�n faț�a unei sticle cu whisky ș� i a uneia de cola,
comandate de prietenii mei. Am băut, singură, o bună parte
din conț�inutul lor. Tabita părea hotărâtă să stea lipită de bar
78 Graffitista

ș� i, prin urmare, Caden rămânea cu ea. Foarte bine. Ellen pă-


rea că se plictiseș� te de moarte, î�nsă nu î�ndrăznea să o lase
singură pe viitoarea ei cumnată. Avusesem impresia că î�mi
trimitea semnale discrete ca să-i vin î�n ajutor, î�nsă, cum î�mi
lipsea curajul, am lăsat-o î�n voia hidrei Caden – Tabita.
Anna se ameț�ise deja biniș� or, iar dacă Dane era î�ncă treaz,
asta se datora doar faptului că era cu zece centimetri mai î�nalt
decât noi. Vedeam cum se uita după un tip pe care să-l agaț�e ș� i
mi s-a părut că făcea ce trebuie. I-am urmat exemplul. Desigur,
nu cu acelaș� i băiat, altfel, unul dintre noi ar fi rămas cu buza
umflată. Mi-am adus aminte de camera î�ntunecată ș� i mi-am
dat seama că era locul ideal. Poate nu ca să merg până la capăt
cu un necunoscut, î�nsă pentru ca, pe parcurs, să uit un pic de
toate. Aveam nevoie de aș� a ceva; degeaba mă străduiam să mă
iubesc pe mine î�nsămi, atât timp cât un bărbat nu-mi arăta
cum se face asta. Ca multe alte fete, fără î�ndoială.
M-am î�ndreptat aș� adar către intrarea î�n club. Cercetam cu
privirea diferitele alcovuri: erau exact aș� a cum î�mi imagina-
sem. De altfel, nu puteai să nu te î�ntrebi dacă, punându-le aici,
au î�nț�eles pe deplin termenul de backroom!
Deș� i nu mă consideram vreo mironosiț�ă, preferam să-mi
î�ntorc privirea din faț� a unui spectacol prea brutal pentru
mine. Apoi m-am gândit din nou la camera î�ntunecată. Cred
că eram beată î�ntrucât părea evident că ceea ce se î�ntâmpla
acolo era ș� i mai deplasat. Cu toate acestea, gândul de a î�nain-
ta pe dibuite î�mi părea nemaipomenit de atrăgător pentru că
mă lăsa să-mi imaginez că sunt altcineva. Am intrat î�năuntru
fără să mă mai gândesc.
Î�naintam pe bâjbâite prin î�ntunericul de nepătruns: nu-mi
ajungea la urechi niciun sunet prea lasciv. M-am î�ndepărtat de
cadrul luminos al uș� ii fără să-mi fac prea multe griji. A î�nceput
remixul piesei Prayer in C ș� i am luat asta ca pe un semn. Me-
lodia originală era melancolică, hipnotică, î�nsă remixul zvă-
păiat mi se potrivea de minune î�n acea seară.
Fanny André 79

Am simț�it î�mprejurul meu corpuri care dansau ș� i le-am


urmat exemplul, un pic mai spre margine. Î�n ciuda faptului că
era î�ntuneric beznă, am î�nchis ochii din obiș� nuinț�ă. Nu voiam
să simt decât muzica. Î�n timp ce mă afundam î�ntr-o stare ciu-
dată de mahmureală cauzată, fără î�ndoială, de alcool ș� i de vo-
cea cântăreț�ei, am simț�it că niș� te braț�e mă î�nlănț�uiesc. Cineva
mă lipea de pieptul său. Căldura care mă î�nvăluia m-a ajutat
să-mi î�nfrânez lacrimile. Nu contează cine era. Aveam nevoie
de niș� te braț�e care să mă strângă ș� i să alunge singurătatea.
Puț�in î�mi păsa atunci ce ar fi putut să gândească despre mine
acel necunoscut, dacă mă lua sau nu drept o uș� uratică. Mi-era
teamă că fără acest element derivativ m-aș� fi rupt î�n bucăț�i,
m-aș� fi sfărâmat ș� i m-aș� fi prăbuș� it. Nu puteam ș� i nici nu voiam
să fiu singură.
M-a atras î�ntr-un dans. Nu ș� tiam nimic altceva despre el ș� i
corpul lui, decât că părea a fi slab ș� i î�nalt. Era î�nsă cu siguranț�ă
un bărbat, judecând după constituț�ie ș� i absenț�a sânilor. Nu
simț�eam niciun parfum. Acestea erau singurele mele certitu-
dini. Muzica s-a schimbat ș� i mi-am dat seama că DJ-ul făcuse
un mash-up din melodiile Radioactive ș� i Demons care aparț�i-
neau aceleiaș� i formaț�ii. Ritmul a devenit lent, iar el a î�nceput să
mă legene. Balansul acela uș� or mi-a domolit suspinele. Bău-
sem suficient î�ncât să nu gândesc prea mult. Aveam nevoie să
păstrez acel echilibru fragil ca să nu mă fac ț�ăndări.
Î�ndoiala m-a cuprins când mi-am dat seama că nu ar fi
trebuit să mă simt î�n siguranț�ă; de obicei, eram mai precaută.
Trupul acesta avea, a priori, î�nălț�imea perfectă… Mi-am aș� e-
zat mâinile pe braț�ele lui: oare aș� fi putut să-l recunosc pe
pipăite? Urma să cobor către î�ncheietura ș� i mâna pe care le
cunoș� team pe de rost, î�n căutarea brăț�ărilor de rocker, î�nsă
mi-am adus aminte dintr-odată că nu le mai purta. Apoi,
brusc, am avut o revelaț�ie care mi-a sfâș� iat sufletul. Dacă î�n
această sală se găsea î�ntr-adevăr vreun Caden, î�n orice caz nu
80 Graffitista

era Caden al meu, î�ntrucât el dispăruse. Lacrimile mi-au in-


undat obrajii. Le-am lăsat să se rostogolească, fiind prea obo-
sită ș� i beată. Puteam foarte bine să plâng după această relaț�ie
ș� i să o î�ngrop, aș� a cum merita.
Ca ș� i cum ar fi ghicit că eram străpunsă de suferinț�ă, m-a
î�ntors cu faț�a spre el ș� i m-a strâns la piept de parcă ar fi vrut
să mă zdrobească. M-am î�nălț�at pe vârfuri ș� i m-am agăț�at de
ceafa lui când, dintr-odată, buzele sale, bâjbâind prin î�ntune-
ric, s-au apropiat de obrajii mea. Răsuflările noastre s-au î�ntâl-
nit, ș� i el mi-a urmat cu limba dâra lăsată de lacrimi, sorbind-o
până spre colț�ul ochiului. Limba lui î�mi aluneca din nou pe
obraz, croindu-ș� i drum cu mai multă uș� urinț�ă î�nspre buzele
mele, iar eu am deschis gura fără să mă gândesc, convinsă că
î�l voi recunoaș� te dacă mă va săruta. Am î�nceput să ne miș� căm
î�ncet, î�nsă muzica, cu ritmul saturat al tobelor din piesa
Radio­active, ș� i-a reintrat î�n drepturi, la fel ca ș� i dorinț�a mea
de a mă lupta.
Sărutul nostru pasional, la limita violenț�ei, nu se asemă-
na cu nimic din ceea ce trăisem când eram mai tineri. Eram
incapabilă să-mi dau seama dacă, î�ntr-adevăr, cel pe care î�l
sărutam era Caden sau un necunoscut căruia î�i plăcea să fie
pe jumătate sugrumat î�n timpul preludiului. Ș� i asta pentru că
se arăta receptiv la sărutul nostru: drept dovadă, erecț�ia pe
care o simț�eam î�mpungându-mi coapsa. Eram atât de strâns
agăț�ată de el, î�ncât a putut să-mi dea drumul ș� i să-mi ridice
picioarele ca să le î�nlănț�uie î�n jurul taliei lui. Sexul său î�ncor-
dat a profitat ș� i s-a cuibărit lângă al meu.
Mâinile lui s-a strecurat fără ezitare sub tricoul meu lung,
urmându-mi formele feselor. Lipită de el, am î�nceput să gem.
Î� l doream, voiam să mă atingă. Mă agăț�am de speranț�a că
acest necunoscut era Caden, iar, dacă mă î�nș� elam, mă rugam
mai ales ca nimeni să nu-mi spună asta. Voiam să cred că pre-
ferase să mă urmeze. Simț�eam nevoia ca el să fi simț�it această
Fanny André 81

nevoie. Gândul că eram singura care suferea din cauza distan-


ț�ei ș� i a tăcerii dintre noi mă scotea din minț�i ș� i mai tare decât
faptul că trebuia să suport acele lucruri. Chiar dacă a fost
doar pentru un scurt timp, noi î�mpărț�iserăm totul ș� i apoi eu
m-am trezit î�n doliu, cu o parte din mine inutilă, distrusă, î�ntr-o
aș� teptare nesfârș� ită.
Cu o mână trecută pe după mijlocul meu, m-a forț�at să-mi
arcuiesc spatele, ț�inându-mă strâns lipită de corpul lui exci-
tat, ca ș� i cum s-ar fi temut că nu-mi dau seama de amploarea
acestei chemări. Propriul meu sex î�i răspundea deja, contrac-
tându-se. Cu cealaltă mână, mi-a mângâiat spatele, î�ncet, tan-
dru, apoi a coborât până jos, spre fese, le-a trasat rotunjimile
ș� i s-a oprit abia î�n dreptul sexului meu. Unghiul nu era tocmai
bun, î�nsă degetele sale lungi au reuș� it să-l atingă, iar eu am
î�nceput să gem. Miș� carea uș� oară, de frecare, care s-a î�nlănț�uit
î�ntre noi pe când î�mi recâș� tiga gura, mă excita din ce î�n ce mai
mult: mă unduiam lipită de trupul lui, acceptându-i provoca-
rea, cerând-o.
S-a apropiat de unul din zidurile camerei. Mi-am desprins
o mână ca să-l urmez ș� i ca să mă asigur că nu o să mă lovesc.
Fără să î�nț�eleg ce făcea, el a î�nceput să caute ceva pe dibuite,
până am ajuns î�ntr-un colț�. Am î�nceput să mormăi. Mi-a mân-
gâiat obrazul fără să scoată un cuvânt. Apoi m-a ridicat ș� i m-a
aș� ezat pe ceva care aducea cu un zid sau cu un fel de raft. Rea-
zemul î�ngust, lat de vreo cincisprezece centimetri, era î�ndeajuns
cât să î�mi menț�in echilibrul ș� i să-mi desfac picioarele.
Mâna lui mi-a regăsit de î�ndată sexul, iar acest asalt m-a
lăsat fără suflare. Cu coapsele depărtate, i-am eliberat calea.
Degetele lui au î�nceput să se joace fără î�ntârziere cu materialul
chiloț�ilor mei. Pentru prima dată m-am blestemat că nu pur-
tam ș� i eu lenjerie sexy î�n locul chestiilor din bumbac care se
găseau peste tot.
82 Graffitista

A î�nlăturat ț�esătura cu brutalitate ș� i a î�nceput să-mi mân-


gâie, cu o precizie formidabilă, clitorisul umflat de excitare.
Deș� i avusesem aventuri de-o noapte, puț�ini bărbaț�i mă mân-
gâiaseră cu atâta sinceritate î�n gesturi.
Răsuflam scurt ș� i sacadat. Panicată de gândul că aș� fi pu-
tut să scot ș� i cel mai mic sunet, mi-am muș� cat buzele. Ceea ce
a părut să-l frustreze. Ș� i-a intensificat mângâierile, ș� i gândul
la Caden care se afla î�ntre coapsele mele m-a propulsat spre o
plăcere fulgerătoare.
Cu o mână prinsă de marginea zidului, ș� i cu cealaltă ț�inân-
du-mă de braț�ul acestui bărbat, î�ncercam să-mi găsesc echili-
brul. Când limba lui mi-a luat-o cu asalt pe a mea, am simț�it
cum sexul meu se contractă, prevestind orgasmul. Nefiind î�n
stare să ajung atât de departe cu el fără să-i verific identitatea,
î�ncercam să-i ating chipul. Trebuia să fie Caden. Aveam nevo-
ie să fie el. Inima-mi bătea cu repeziciune. O voce, pe jumătate
acoperită de muzică, mi-a spus:
— Nu am ce ne trebuie... Revin imediat, stai pe loc!
Ordinul acesta imperios m-a bulversat ș� i m-a trezit din
moleș� eala ș� i excitarea provocate de alcool. Oare semăna cu
vocea lui? Am regăsit un pic din Caden atunci când se pierdea
de dorinț�ă, î�n acel vibrato profund care mă emoț�ionase când
eram mai tânără… Î�nsă nu eram sigură!
Mi-am dat seama î�n cele din urmă ce nu era î�n regulă: de
ce nu simț�isem niciun parfum? Caden se dădea cu parfum,
verificasem î�n tunel. Poate că nu era Caden.
Mă lăsasem pipăită de cineva care-mi era total străin, î�ntr-o
cameră plină de necunoscuț�i… Ce m-a apucat?
Cu sexul zvâcnind de un orgasm ratat, cu inima zdrobită de
nesiguranț�ă, mă î�ntrebam până unde eram gata să merg când mă
simț�eam rău. Aventurile de-o noapte, de ce nu! Î�nsă backroom-
urile nu mă reprezentau deloc. Această combinaț�ie la limita
absurdului m-a lovit din plin ș� i m-a deș� teptat î�ntr-o clipită.
Fanny André 83

Eram de acord să mi-o trag cu Caden î�ntr-un astfel de ca-


dru, de ce nu. Î�nsă nu cu altcineva. Ș� i cum ar fi putut să mă
găsească pe î�ntuneric? De ce nu mă gândisem la asta?
Fără să mai stau pe gânduri, am sărit de pe zid. Mi-am zgâ-
riat fesele de gresie. Când am aterizat, aproape că mi-am sucit
glezna. Abț�inându-mă să nu scot niciun geamăt de durere,
mi-am tras î�n jos rochiț�a-tricou ș� i m-am î�ntors pe culoar, mer-
gând de-a lungul zidului, cu capul plecat. Î�n loc să mă î�ntorc la
bar, m-am hotărât să plec ș� i m-am î�ndreptat către ieș� ire.
Odată ajunsă pe trotuar, frigul nopț�ii m-a biciuit, trezin-
du-mă complet din beț�ie. Contrastul cu î�năbuș� eala din club
m-a făcut să tremur. Mi-am î�ncolăcit mâinile pe lângă corp ș� i
am mers pe sub pod până am ajuns î�n aer liber. Lacrimile î�mi
curgeau ș� iroaie, de ruș� ine ș� i de furie.
M-am ciocnit cu câteva grupuri de petrecăreț�i. Un tip a
î�ncercat să-mi taie calea ca să se dea la mine î�ntr-un mod vul-
gar, î�nsă m-am repezit la el cu o figură mânioasă ș� i s-a î�nde-
părtat, insultându-mă î�n timp ce trecea pe lângă mine.
I-am trimis Annei un mesaj să o anunț� . Am rugat-o să o
aducă pe Ellen, după cum stabiliserăm, ș� i am inventat o mi-
grenă neaș� teptată. Nu am putut să nu observ ironia situaț�iei:
inventezi astfel de lucruri mai degrabă pentru a evita să ț�i-o
tragi cu un tip, decât când ai dat chix.
Drumul spre casă a fost lung ș� i anevoios. Eram ruptă de
oboseală ș� i î�ngheț�ată de frig. Frigul era pricinuit de lipsa cui-
va anume, de acea legătură î�ntreruptă, căreia î�ncă-i simț�eam
lipsa. Cum se făcea că un necunoscut a putut să mă facă să-mi
pierd cu totul uzul raț�iunii? Iar dacă era cu adevărat Caden,
oare să fi irosit până ș� i cea mai mică ș� ansă pe care o aveam?
CAPITOLUL 9

Eram la fel de proaspătă ca un cadavru după o noapte grea.


Cum era de aș� teptat, Ellen stătea pe salteluț�a pe care o
aranjasem special pentru ea. Era groasă de-un deget, î�nsă nu
puteam să-i propun altceva mai bun. Ea s-a miș� cat ș� i am pri-
vit-o cum se trezeș� te la viaț�ă, î�n timp ce eu î�ncercam să-mi
iau inima-n dinț�i să merg la toaletă î�nainte să-mi explodeze
vezica, deș� i ș� tiam că trecerea î�n poziț�ie verticală avea să fie
dureroasă.
Ellen a deschis un ochi ș� i, î�n loc de salut, a ridicat o mână.
I-am imitat gestul.
— O să crăp…
— Te-ai… La naiba! Asta-i vocea mea? Zici că-s Gollum!
Reiau: te-ai î�mbătat aseară? Păreai foarte cuminte lângă Ca-
den, care te urmărea ca o guvernantă engleză, am î�ntrebat-o
eu, cu glas poticnit.
Ellen a vrut să râdă, î�nsă a dat-o î�ntr-un acces de tuse seacă.
— Au plecat la scurt timp după tine. Ea se plictisea de
moarte.
N-am î�ndrăznit s-o î�ntreb dacă el lipsise, î�nsă oricum nu
ar fi demonstrat nimic. Ș� i totuș� i, cum mă trezisem cu faț�a la
cearș� af, m-am pus singură î�n î�ncurcătură.
— Ce fac î�mpreună? Mă rog… nu literalmente, na; aș� a
bănuiesc ce fac. Î�nsă de ce sau, mai degrabă, cum…
— Cum a ajuns să ș� i-o tragă cu o parvenită arogantă î�n
timp ce visa să iasă din sistem? N-a prea avut de ales. A trebuit
să se descurce.
Fanny André 85

— Cu ce? am î�ntrebat-o eu. Să se căsătorească? Din câte


ș� tiu eu, acum putem să alegem, nu?
— Să spunem că tata… e un pic secret.
— Ce anume?
Elle a oftat ș� i s-a ridicat de-a binelea, î�ncercând î�n acelaș� i
timp să-ș� i disciplineze părul care părea gata de filmarea unui
spot publicitar la un gel extra puternic.
— Cred că e un pic paranoic î�n privinț�a acț�ionarilor. Tata
a lăsat cam brusc firma din mână. Să pari un pic mai matur ș� i
mai calculat inspiră î�ncredere.
Am citit o neliniș� te î�n ochii ei. Î�mi ascundea ceva. Am î�nce-
put să o trag de limbă; aveam mare nevoie de niș� te răspunsuri.
— Tatăl tău? Să-ș� i cedeze locul de la conducerea firmei,
la caracterul pe care-l are? Nu-mi vine să cred.
— La î�nceput, toț�i am fost de aceeaș� i părere. Cred că…
voia să aibă timp pentru el, a zis ea, schiț�ând o grimasă. Acum,
consiliul de administraț�ie este condus de Caden ș� i el a trebuit
să î�nveț�e î�ntr-un an ce să facă pentru ca afacerea să meargă ca
pe roate. Bineî�nț�eles, tata nu s-a retras de tot, este î�n continu-
are unul dintre acț�ionarii majoritari ș� i-ș� i bagă î�n buzunar
câș� tigurile fără să miș� te un deget. Singurul lucru care s-a
schimbat e că acum se foloseș� te de fiul lui ca să-i facă treaba.
Nu ș� tiu cum se descurcă Cad. Eu aș� î�nnebuni! La î�nceput l-am
î�nț�eles, î�nsă când vezi cum au decurs lucrurile…
— La care î�nceput?
Ea a plescăit din limbă ș� i m-a privit î�ndelung, ca ș� i cum eu
ar fi trebuit să vorbesc ș� i nu invers.
— La î�nceputul colaborării lor. I-a pus lui Caden pe umeri
o povară uriaș� ă. Î�ț�i poț�i imagina, să te ocupi de cinci sute de
angajaț�i de pe o zi pe alta? Fără să fi făcut deloc studii î�n do-
meniu? L-am urmat pe tata î�n Anglia ș� i a î�nvăț�at totul despre
lanț�ul de producț�ie, clienț�i, comenzi, legăturile externe… un
infern. Eu aș� fi preferat să fug decât să-l î�nlocuiesc.
86 Graffitista

— A preluat conducerea firmei imediat după ce aț�i ple-


cat din Franț�a? am î�ntrebat eu mirată.
— Aproape.
Asta ar fi putut explica plecarea lor î�n pripă? Poate că se
î�ntâmplase din cauza problemelor cu afacerea familiei? Î�n luni-
le care au urmat plecării lor mi-am petrecut timpul aș� teptând
un telefon ș� i urmărind strada, holul de la intrarea î�n bloc ș� i
toate locurile î�n care î�mi imaginam că-l voi vedea că apare. Î�l
detestam pe zi ce trecea tot mai mult. Mi-a trebuit aproape un
an ca să nu-l mai caut. Ș� tiind toate astea, puteam oare să-l iert
acum?
— E… ciudat, am răspuns eu î�n cele din urmă. Te î�nț�elegi
bine cu Tabita?
De ce oi fi î�ntrebând asta?
— Se aseamănă cu fetele din anturajul meu obiș� nuit:
educată ș� i disciplinată ca o prinț�esă.
— Disciplinată, serios?
Ellen a zâmbit ș� i a ridicat din umeri.
— Serios, a insistat ea. Se ridică î�n picioare când intră
cineva î�n cameră ș� i cunoaș� te regulile bunelor maniere ca ș� i
cum i-ar fi fost tatuate… E rece. Caden devine ca ea ș� i nu suport
chestia asta.
Aș� ezată turceș� te ș� i î�mbrăcată cu un tricou de-al meu de
două ori mai mare decât ea, arăta ca de ș� aisprezece ani. Fragilă,
după cum î�mi dădusem deja seama. Am coborât din patul
meu ș� i m-am dus lângă ea, antrenată de un impuls pe care nu
puteam să mi-l explic prea bine. M-am aș� ezat î�n genunchi î�n
faț�a ei ș� i i-am aranjat un pic pletele ciufulite.
— El, sunt eu, Lena. De ce-mi ascunzi anumite lucruri?
Ellen a î�nghiț�it î�n sec. Of. Dacă o făceam să izbucnească-n
plâns, aveam să ajung ș� i eu cu lacrimi î�n ochi. Nu î�nț�elegeam
prea bine cum reuș� eau cei din familia Hadler să mă tulbure cu
Fanny André 87

atâta uș� urinț�ă. Î�n restul timpului, eram o tipă destul de dură…
mai puț�in când venea vorba de graffiti.
— Nu fac spionaj industrial, am liniș� tit-o eu, î�ncercând să
fiu cât mai serioasă cu putinț�ă.
A schiț�at un zâmbet timid, care a devenit apoi un pic mai
larg. Când zâmbea, era molipsitor.
— Fără glumă! Ai fi cea mai proastă spioană din toate
timpurile! Un adevărat dezastru.
— Sau poate că joc un rol ș� i sunt de-a dreptul excelentă.
Atmosfera s-a destins semnificativ ș� i aproape că am oftat
de uș� urare.
— După toț�i anii ăș� tia? Sper că angajatorii tăi te plătesc bine.
I-am făcut cu ochiul, complice, ca ș� i cum am fi fost î�nconju-
rate de microfoane. Ea a clătinat din cap ș� i a izbucnit î�ntr-un
râs nebun, necontrolat.
— Te-ai ț�icnit cu totul!
— De asta mă iubeș� ti.
Ecoul acestei fraze mi-a evocat o alta, rostită î�ntr-o altă
î�mprejurare ș� i, mai presus de toate, î�n prezenț�a altui Hadler.
Cu greu m-am abț�inut să nu fac o mutră supărată. De altfel,
Ellen a ridicat din sprâncene, iar eu m-am grăbit să zic:
— Sunt lihnită! Hai să mâncăm!
Când am năvălit î�n bucătărie, Dane pregătea clătite cât
pentru un batalion î�ntreg. De fiecare dată când era mahmur,
î�ncepea să î�nfulece munț�i î�ntregi de mâncare, iar acea dimi-
neaț�ă nu făcea excepț�ie de la regulă. Anna ș� i Dane păreau să
fie î�n aceeaș� i stare ca ș� i noi. Cu toate acestea, o luminiț�ă un
pic nebunatică scânteia î�n ochii Annei, care m-a anunț�at:
— Glastonbury!
Am clipit, î�ncercând să mă prind care-i faza.
— Super! s-a entuziasmat numaidecât Ellen, evident mai
trează decât mine.
88 Graffitista

— Ce, Glastonbury? Am î�ntrebat eu prosteș� te, pe când


ceilalț�i zâmbeau î�ntre ei.
— Vai, cum, nu ș� tii? E un festival rock. Sunt ș� i piese de
teatru, numere de circ… Cei mai buni artiș� ti vin acolo, ș� i totul
durează aproape o săptămână, mi-a explicat Anna.
— Mergem la Glastonbury, mi-a tradus Dane, văzând că
eu tot nu pricepeam.
— Chiar e o experienț�ă de neuitat. Am fost î�n primul
meu an aici ș� i mi-a plăcut la nebunie. Locul e imens, peste trei
kilometri, spectacole peste tot, e un cu totul alt univers. E
cool, trebuie să mergem, a insistat ea.
— Dacă pe Diana o tentează, poate să vină ș� i ea.
M-am î�ncruntat, dându-mi seama că Dane se uita ț�intă la Ellen.
— De ce-mi spui aș� a? s-a neliniș� tit ea.
— Eș� ti prinț�esa noastră un pic burgheză, i-a explicat
Anna, schiț�ând o grimasă, ca ș� i cum ar fi vrut să sublinieze că
nu făcea nimic altceva decât să o ia un pic la miș� to, politicos.
— E î�n regulă, î�mi plăcea de Lady Di, nu mă deranjează, a
declarat Ellen, pe acelaș� i ton ș� i fermă pe poziț�ii. Bineî�nț�eles
că vreau să merg! Mă gândisem să fac ceva asemănător, î�nsă
nu prea am î�ndrăznit… hai s-o facem!
Î�nainte să-mi dau seama ce se î�ntâmpla, Dane ș� i Anna in-
traseră deja pe Internet ca să caute locuri disponibile pentru
subî�nchiriere – era evident că toate biletele fuseseră vândute
de mai bine de o lună. Î�n loc să î�ncerc să î�nț�eleg, am î�nfulecat
două clătite ca să scap de alcoolul care î�ncă-mi bloca neuro-
nii. După ce am băut cană mare de cafea, am reluat discuț�ia:
— Anna, dar noi lucrăm î�mpreună ș� i nu cred că patronul
o să fie de acord să ne luăm concediu î�n acelaș� i timp, nu?
— Glumeș� ti? Sammy m-am sunat mai devreme să ne anun-
ț�e că î�nchide prăvălia ca să meargă ș� i el. A zis că o să ș� i scrie pe
uș� ă: Concediu anual: Glastonbury, oameni buni!
Fanny André 89

Am chicotit. Zău, de ce nu? Mi-am mai turnat o cană de


cafea.
— Am găsit! Un prieten de-al meu vinde bilete, are… cinci.
— Spune-i că vrem patru! a zis Anna bătând din palme ș� i
dansând pe scaunul ei. Prinț�esico, ț�i se î�mplineș� te visul!
— Cinci, nu patru, a intervenit Ellen.
— De ce? Ai un chihuahua?
— Da. Î�l cheamă Caden.
Î�n minte mi s-a format o imagine atât de comică, î�ncât am
scuipat cafeaua cu graț�ia unei adevărate lady; Diana ar fi fost
mândră de mine.
— Gata, cinci locuri rezervate! O să merg î�n seara asta să
iau biletele. Accesul de râs mi s-a oprit brusc. Venea î�ntr-adevăr
ș� i Caden?
— Ș� i cât timp ț�ine?
— Patru zile.
Patru zile cu Caden. Î�n urmă cu douăzeci ș� i patru de ore
aș� fi ț�opăit de bucurie prin tot apartamentul. Î�nsă acum că-l
ș� tiam logodit ș� i după ce o î�ntâlnisem pe Tabita…
— Fuck, am oftat eu.
Anna, care î�n acea dimineaț�ă părea mult mai perspicace
decât mine, mi-a spuse î�n ș� oaptă:
— N-o să poată. N-ai văzut ce stil rezervat afiș� ează? Nu
va fi niciodată de acord.
Am făcut o strâmbătură. S-o audă Dumnezeu!

Î�nsă Dumnezeu părea să fi fost ocupat î�n acel moment, î�n-


trucât, opt zile mai târziu, mă aflam alături de Anna, Ellen,
Dane ș� i Caden î�ntr-o parcare, pe cale să ne î�mbarcăm genț�ile î�n
break-ul lui Sammy, patronul nostru, cu direcț�ia Glastonbury.
90 Graffitista

Mă străduiam să nu-l privesc prea insistent pe Caden. Era


î�mbrăcat cu niș� te pantaloni care păreau luaț�i de la ajutoare ș� i
cu un tricou negru, foarte simplu. M-au bulversat brăț�ările lui
de rocker ș� i ghetele New Rock cu care era î�ncălț�at, simț�ind că
fac o î�ntoarcere î�n trecut. Oare erau aceleaș� i de care î�mi amin-
team eu? De ce le păstrase? Nu se prea potriveau cu costumele
lui business, din trei piese.
Anna mi-a urmărit privirea care, fără voia mea, se î�ndrepta
mereu către Caden, prins î�ntr-o discuț�ie cu Sammy. Purta o
pereche de ochelari de soare Ray-Ban, tip aviator, ș� i nu se băr-
bierise. Mă simț�eam terminată. Aș� a, era de o mie de ori mai
frumos. Mi se oprise inima î�n loc, chiloț�ii mei tanga erau uzi ș� i
tot tacâmul.
— Când î�l văd aș� a, ș� i mie î�mi place, a apreciat Anna, ur-
mărindu-mi privirea.
— Nu mă ajuț�i deloc, am oftat eu.
— Eș� ti sigură că e logodit ș� i că e genul fidel? Amândouă?
Mai rar aș� a ceva, nu crezi? m-a î�ntrebat Anna, cu sarcasmul ei
obiș� nuit.
Am ridicat din sprâncene, muș� cându-mi buzele.
— Se uită la tine î�ncontinuu. Cum te apropii de Dane, cum
se î�mbufnează. Efectele secundare ale sărutului vostru, mai mult
ca sigur.
Am ridicat din umeri.
— Verifică dacă nu mă crezi, a insistat ea.
— Ș� i eu ce ar trebui să fac dacă el e logodit? am î�ntrebat eu.
— Sincer? Eu aș� profita de ultimul an, cât î�ncă nu e căsă-
torit. Aș� fi amanta lui. Ș� i cu o lună î�nainte să se î�nsoare, mi-aș�
lua un bilet de tren Eurostar ș� i m-aș� duce cât văd cu ochii. Ț� i-o
tragi cu un tip aproape î�nsurat, î�nsă pe cei î�nsuraț�i î�i dai uitării.
Poate o să anuleze nunta?
Fanny André 91

— Ș� i eu să fiu cea care strică totul? Minunat, am spus, cu


un oftat.
— Nu. Pentru că nu există niciodată „cea” sau „cel” care
provoacă ruptura. Î�n realitate, dacă cineva poate interveni,
relaț� ia e deja compromisă. Quod erat demonstrandum. La
urma urmei, î�nț�eleg de ce nu ai putea să faci aș� a ceva, a spus
ea privindu-l pe furiș� pe Dane, care se î�ntindea, doi metri mai
î�ncolo.
M-am apropiat de ea.
— An, nu î�nț�eleg chestia asta…
— Ce?
— Ce-i î�ntre tine ș� i el, am ș� optit eu.
— Eu… despre ce vorbeș� ti? a negat ea de î�ndată, roș� ind
fără să-ș� i dea seama.
— Termină. Nu am să mai spun nimic, î�nsă… Credeam că
te axezi mai mult pe… fete, am î�ndrăznit eu să-i spun.
— Din cauza lui Blanche, de la Arte?
Am ridicat din umeri, simț�indu-mă dintr-odată ca o idioată.
Circula un zvon despre ele ș� i le văzusem sărutându-se la o
petrecere. Deș� i mi se părea că-mi bag nasul unde nu-mi fier-
be oala.
— Blanche ș� i cu mine am fost î�mpreună ș� ase luni. Pe
vremea aia, î�ncercam să mă descopăr, aveam impresia că mă
simț�eam mult mai bine cu fetele, că mă atrăgeau, dar, î�n ace-
laș� i timp, remarcam î�n continuare bărbaț�ii. Cred că sunt bi,
explică Anna urmărindu-i pe tovarăș� ii noș� tri de călătorie,
care aproape că terminaseră de î�ncărcat bagajele î�n maș� ină.
— Î�mi cer scuze, am fost indiscretă.
— Să spunem că e un pic cam târziu să-mi pui această î�n-
trebare, a chicotit ea. Credeam că n-ai să abordezi niciodată su-
biectul ăsta. Tu nu prea vorbeai despre viaț�a ta sentimentală…
92 Graffitista

— Pentru că nu am aș� a ceva, am replicat eu, ridicând din


umeri. Am fost cu câț�iva tipi de la Arte, î�nsă niciuna dintre
relaț�ii nu cred să fi durat mai mult de o lună.
— Eu am î�ncercat să mă uit doar după tipe. N-a funcț�ionat.
Apoi doar după bărbaț�i. Acelaș� i rezultat. Am ajuns la conclu-
zia că eu iubesc… oamenii.
Vocea ei era tristă.
— Î�mi pare varianta perfectă.
— Nu ț�i-e teamă că o să mă dau la tine? s-a î�ngrijorat ea.
— De ce?
— Păi, să zicem că anumite fete se alarmează ș� i pun lu-
crurile la punct cât ai clipi.
Am izbucnit î�n râs ș� i am clătinat din cap.
— Uite ce-i, î�n primul an am dormit amândouă î�n acelaș� i
pat ș� i nu-mi aduc aminte să-mi fi pus vreodată mâna pe fund.
Cred că ne-ai demonstrat î�n acel moment nu te interesa per-
soana mea, am glumit eu.
Anna m-a privit fix.
— Eș� ti dezamăgită? De asta voiai să dormi cu mine? Să
vezi dacă o să te călăresc? Pe mine, din fire, nu mă prea inte-
resează arabii de a doua generaț�ie – fără nicio supărare – ci
mai degrabă negrii. Î�nsă dacă insiș� ti…
Am făcut ochii cât cepele. Apoi am izbucnit amândouă î�n
râs.
— Proasto! Atunci tu nu ai vrut să stai î�nghesuită pe ca-
napeaua mea micuț�ă! Nu rescrie istoria! Î�nsă după acea noap-
te băieț� ii de la ș� coală m-au î�ntrebat dacă î�ntre noi a fost
căldură mare.
— Ah, a făcut ea, clătinând din cap.
— Păcat că nu sunt atrasă decât de bărbaț�i… ș� i că mi-e greu
să folosesc ș� i acest cuvânt la plural, am zis eu cu o strâmbătură,
î�n timp ce necunoscutul din club mi-a reapărut î�n minte.
Fanny André 93

— De ce „păcat”? E mult mai simplu aș� a, a remarcat


Anna, redevenind serioasă.
Simț�indu-mă stânjenită, m-am scărpinat î�n cap, ciufulin-
du-mă ș� i mai mult – chit că claia mea de păr n-avea nevoie de
î�ncurajări – ș� i mi-am cerut scuze:
— Î�mi pare rău, a fost nepoliticos. Poate că asta ț�i-a com-
plicat viaț�a. Parcă sunt bătută-n cap. Presupun doar că aș� avea
mai multe posibilităț�i. Părinț�ii mei sunt destul de deschiș� i la
minte, probabil că nici nu s-ar sinchisi.
— Ș� i ai mei au primit vestea mai bine decât m-aș� fi aș� tep-
tat… Mă rog, nu ș� i mama. Ea crede că trebuie să mă maturizez.
După părerea ei, poț�i iubi fie numai bărbaț�ii, fie numai femeile.
Aș� teaptă să mă decid.
Aerul detaș� at pe care î�l afiș� a Anna era doar de faț�adă. Mi-
am dat seama că atinsesem un punct sensibil.
— Î�mi pare rău. Am fost de-a dreptul idioată…
Anna s-a luminat la faț�ă ș� i mi-a făcut cu ochiul.
— Nu eș� ti deloc urâtă, mai vorbim noi pe la patruzeci de
ani, dacă o să fim tot singure. Vom avea î�n spate ș� i experienț�a
de a fi locuit î�mpreună, care ne demonstrează că putem coa-
bita fără probleme.
— Deal… Aș� adar, nu mă î�nș� elam î�n privinț�a lui Dane?
Anna a schiț�at o strâmbătură ș� i ș� i-a pus ochelarii de soa-
re, preferând să se ascundă.
— Să zicem că, din păcate, el nu are nici cea mai mică
î�ndoială î�n privinț�a orientării lui… O să-mi treacă. O simplă
slăbiciune. N-ar fi trebuit să accept să stea cu noi: un băiat
î�ncurcă mereu iț�ele.
— Hei! Fetelor, aț�i terminat de vorbit despre farduri?
Miș� caț�i-vă fundurile! a strigat Dane, de la maș� ină.
Ne sfida din priviri: niciuna dintre noi nu era adepta ma-
chiajului. Î�n trei sferturi din timp, eu î�mi păstram chipul aș� a
94 Graffitista

cum î�l primisem de la mama natură, iar Anna se dădea cu ruj


de Revelion ș� i î�n alte câteva ocazii speciale. Am dat din cap ș� i,
aplecată uș� or î�nainte, i-am trimis un sărut à la Marilyn, ț�ugu-
ind buzele. Când el a izbucnit î�n râs, eu m-am abț�inut să nu-l
imit – glumele lor seci nu trebuie î�ncurajate niciodată – ș� i
i-am î�ntâlnit privirea lui Cad. Din emoț�ia instinctivă pe care
am simț�it-o atunci î�n pântec, am î�nț�eles că n-am s-o agăț� nicio-
dată pe Scarlett Johansson.
Cum aveam să supravieț�uiesc celor patru zile î�n compa-
nia lui Caden? Ceva tot aveam să pierd: fie lenjeria, fie minț�ile,
fie pe Caden – dacă î�l omoram. Am urmat-o pe Anna, care se
î�ndrepta către dubă. S-a aș� ezat cu un aer complice lângă Caden,
aș� a că eu am putut să mă strecor î�n faț�ă. Locul acela î�nghesuit
era mai bun decât apropierea năucitoare de omul din trecut,
cu brăț�ările lui de rocker.
Cu siguranț�ă, î�mi făceam griji din nimic: trebuia să stau
din nou î�n preajma lui, să verific dacă nu cumva imaginea pe
care i-o păstrasem eu nu se afla la ani-lumină de ce era el î�n
realitate. Ș� i pentru asta, ce-ar fi putut fi mai nimerit decât un
cadru neutru, î�n mijlocul prietenilor? La urma urmei, asta era
ș� ansa mea. Se va destinde ș� i aș� a vom putea vorbi, râde… Ș� i
dacă, î�n subconș� tientul meu, nu voiam să fim decât prieteni?
Poate că am interpretat greș� it mesajul? Odată ce aveam să le
dau de ș� tire hormonilor ș� i inimii, totul va fi bine.
CAPITOLUL 10

Alegerea primelor concerte a fost o adevărată corvoadă,


ș� i mi-am dat seama de î�ndată că, până la sfârș� itul zilei, aveam
să ne separăm î�n grupuri mai mici. Pe Ellen n-o interesa decât
ce era la modă, lui Caden î�i plăceau trupele indie, Dane ș� i
Anna doreau să evite să fie călcaț�i î�n picioare de mulț�imea
compactă de petrecăreț�i – ș� i, aș� adar, artiș� tii prea cunoscuț�i –
cât despre mine, reperasem câteva nume pe care m-aș� fi dus
să le ascult, orice s-ar fi î�ntâmplat.
Î�n realitate, părea complicat să elimini pe cineva din pro-
gram: aveam chef să merg la toate concertele, î�nsă unele se
suprapuneau, dându-mi astfel planurile peste cap. Mai erau ș� i
formaț�ii care, î�n mod surprinzător, î�ntindeau niș� te capcane
colosale: cu muzica lui Franz Ferdinand pe fundal, mă năpă-
deau amintirile î�mbrăț�iș� ărilor lui Caden. Mi s-a părut o idee
proastă să-i ascult acum, când el se afla lângă mine.
Eram cu toț�ii de acord asupra unei singure formaț�ii: Motör-
head. Ș� i asta pentru că era super cool să spui: „Am fost la un
concert Motörhead”.
— Ș� i pe tine ce te interesează? m-a î�ntrebat Caden, aș� ezat
î�n stânga mea.
Am î�ntors capul către el ș� i mi-am dat seama că ajunsese-
răm î�n cele din urmă să ne comportăm destul de normal când
ne aflam unul lângă celălalt. Nu eram prieteni la cataramă, î�nsă
eram deja î�n relaț�ii mai cordiale.
— Nu ș� tiu. Câte-un pic din toate. Dar pentru că trebuie
să alegem… Alt-J, Florence and the Machine. Ș� i Alabama Shakes,
am adăugat eu, parcurgând lista cu nume.
96 Graffitista

— Eu vreau neapărat să văd Death Cab for Cutie ș� i The Who.


— Clar, contează pe mine pentru concertele astea două,
a aprobat Dane, î�ntinzându-i mâna.
Caden a bătut palma fără să ezite ș� i am observat că rela-
ț�ia lor devenea mai amiabilă. Oare tot mai credea că Dane era
hetero?
Primul concert pentru care ne-am decis de comun acord
era cel al unei formaț�ii pe care Dane o cunoș� tea din auzite ș� i
al cărei avantaj era că se ț�inea pe o scenă din apropiere. Umerii
ne erau fripț�i de un soare dogoritor ș� i eu i-am fost recunoscă-
toare Annei că era ca o cloș� că: căra după ea ș� erveț�ele dezin-
fectante, o umbrelă mică ș� i cremă de protecț�ie solară. Fetele
î�ș�i cumpăraseră niș� te pălării cu boruri largi, de zici că erau
scăpate direct de la Woodstock. Eu mă mulț�umisem cu o ban-
dană pe care era musai să o scot pentru Motörhead.
Caden venise să o supravegheze pe sora lui. Sau, după
spusele lui, ca să „aibă grijă de ea”. Î�ș�i î�ndeplinea misiunea de
parcă ar fi fost un bodyguard mereu pe poziț�ii: n-o pierdea
nicio clipă din vedere.
Mulț�i dintre cei care se aflau î�n jurul nostru au î�nceput să
danseze pogo ș� i o miș� care mai violentă a mulț�imii m-a î�mpins
până la o barieră de securitate. Î�n timp ce mă zbăteam să mă
desprind de un grup de tipi ameț�iț�i dintre care unul, trecând
pe lângă mine, mă udase toată cu bere, ca prin minune, a apă-
rut Caden. M-a ridicat pe nepusă masă. Cu picioarele suspen-
date î�n aer, m-am trezit tractată până la punctul din care
plecasem, asemenea unei puș� toaice. M-a lăsat jos fără delica-
teț�e, iar eu am ezitat să-i mulț�umesc. Mi-am amintit de deci-
ziile luate î�n acea dimineaț�ă: pace pe pământ, bla, bla… ș� i,
î�nainte să-mi î�ndrept din nou atenț� ia asupra concertului,
i-am făcut din cap î�n semn de mulț�umire.
Mâinile lui pe ș� oldurile mele ș� i î�nlănț�uindu-mi talia avu-
seseră un efect mai puternic decât aș� fi vrut să recunosc. Mi
Fanny André 97

se făcuse pielea de găină, iar soarele care dogorea neî�ncetat


nu reuș� ea să mă facă să uit acea reacț�ie epidermică. Pe la mij-
locul concertului, când eram sigură că nu se mai preocupa de
mine, am profitat de lentilele negre ale ochelarilor mei ca să-l
privesc pe furiș� . Aproape că zâmbea ș� i l-am auzit fredonând
cu voce joasă. Oare muzica mai avea vreun impact asupra lui,
dacă restul lucrurilor nu?
După-amiază mi-a venit cheful să dansez. Trupa pe care o
aleseseră prietenii mei mi se părea prea cuminte. Dintr-un im-
puls de moment, m-am decis aș� adar să-i las acolo ș� i să merg la
celălalt concert, desfăș� urat la cinci sute de metri distanț�ă.
De-a lungul zilei, atmosfera a devenit din ce î�n ce mai fes-
tivă – berea ajuta mult –, î�ntâlnindu-mă cu mai multe găș� ti
uș� or ameț�ite ș� i mai degrabă caraghioase. Unul dintre aceste
grupuri era alcătuit numai din băieț�i. Din telefonul unui tip
brunet ș� i î�nalt, cu o coadă î�ncâlcită ingenios, răsunau acor-
duri de muzică clasică. Am izbucnit î�n râs ș� i unul dintre tipi
m-a invitat la dans. Intrând î�n joc, am acceptat ș� i m-am trezit
î�n braț�ele unui necunoscut care mă î�nvârtea de colo-colo, râ-
zând. Contrastul mi s-a părut atât de ciudat, î�ncât am î�nceput
să râd de una singură. Mai ales văzând graț�ia neaș� teptată a
partenerului meu: lăsând gluma deoparte, conducea dansul
ca un profesionist! Ș� i-apoi, valsam la un festival de rock!
Tipul î�ș�i trecuse braț�ul peste umerii mei ș� i mi-a propus
să-i î�nsoț�esc la un concert pe care eu nu-l reperasem pe listă.
Dintr-odată am remarcat ceva ce-i ieș� ea din buzunar:
— Hei, faci graffiti?
— Dap! Am adus cu noi un fel de cearș� af mare, vrem să-l
desenăm pentru Motörhead î�n cel mai pur stil hard rock, mi-a
explicat el.
— Aveț�i nevoie de ajutor?
M-a fixat cu privirea, la fel de suspicios ca toț�i băieț�ii din bran-
ș� ă: se ș� tia prea bine, o gagică de-abia dacă ș� tia să se semneze.
98 Graffitista

— Ai un nume de stradă?
— Aici nu, sunt franț�uzoaică.
— Totuș� i î�ncearcă, mi-a spuse el, ridicând din umeri.
— Zâna-LicuRici.
— La naiba, ș� tiu cine e! a exclamat unul dintre ei. Tu ai
fost invitată la Palatul Tokyo din Paris cu o gaș� că de graffitiș� ti
ca să desenezi pentru un happening?
Cum puteau ș� ti englezii despre asta? m-am mirat eu, sim-
ț�indu-mă, fără să vreau, flatată.
Povestea asta î�ntruchipa un pic faptele mele de vitejie.
Un artist consacrat, Paolo Lestinak, se decisese să introducă
î�n ultima sa expoziț�ie ș� i arta stradală. Apelase la ș� colile de
Arte ca să găsească tineri graffitiș� ti. Profesorii mei m-au pus
î�n legătură cu el ș� i fusesem selecț�ionată. O lună mai târziu,
făceam graffiti î�ntr-un muzeu celebru. La polul opus al lumii
î�n care activam eu de obicei. Acesta rămăsese unul dintre cele
mai bune momente din viaț�a mea.
— A fost pe site-urile de ș� tiri pentru graffitiș� ti, mă uitasem
chiar ș� i la un filmuleț� pe Youtube de la happening-ul respectiv,
a explicat tipul. N-am văzut î�n viaț�a mea un Jam* atât de cool.
Î�ntregul grup m-a privit dintr-odată cu alț�i ochi. Î�n mai
puț�in de două secunde, au î�nceput să-mi spună sista frenchy.

Două ore mai târziu, făceam parte integrantă din echipa


lor ș� i ne ocupam î�mpreună de bannerul lor. De fapt, ei asam-
blaseră mai multe cearș� afuri vechi, albe: î�ntreg, bannerul tre-
buia să fie lung de vreo zece metri ș� i lat de vreo cinci. Mă
î�ntrebam, de altfel, cum aveau să desfăș� oare o astfel de supra-
faț�ă la concert.
M-am simț�it ca acasă ș� i asta m-a făcut să fiu destul de
nostalgică. Când făceam graffiti, nu mă mai gândeam la nimic.

* Eveniment organizat legal, la care participă mai mulți graffitiști. (n.tr.)


Fanny André 99

Î�mi lipsise mai mult decât m-aș� fi aș� teptat. Trebuia neapărat
să le propun lui Takao ș� i Lybia să ne facem o echipă.
Ne aș� ezaserăm lângă un stand destul de bine luminat, ș� i
î�n jurul nostru se strânseseră o mulț�ime de oameni. Ne î�ncu-
rajau, făceau fotografii. Mă î�ncerca o emoț�ie familiară, singu-
ra diferenț� ă fiind limba. Cu nelipsita bandană, râdeam la
gluma unui tip când, dintr-odată, am observat că cineva se
î�ndrepta către noi ca din puș� că.
— Len! La naiba, nu puteai să spui ș� i tu ceva?!
Cu picioarele depărtate deasupra unui colț� al cearș� afului,
terminam un mic cap de mort, atât de realist, î�ncât Hamlet ș� i-ar
fi putut ț�ine speech-ul cu el î�n mână. M-am ridicat ș� i m-am
uitat la Caden.
— Ce-i?
— Trebuia să fii la un concert. Ajung ș� i eu acolo, ș� i tu
nicăieri! Ș� i la telefon nu poț�i să mai răspunzi ș� i tu din când î�n
când?! mi-a aruncat el, plin de venin.
Valul acesta de reproș� uri m-a enervat. Ce î�l apucase?
— Nu mai am baterie, m-am mulț�umit să-i răspund î�n
cele din urmă.
A izbucnit î�ntr-un râs sarcastic care m-a făcut să mă î�n-
crunt. Drew s-a apropiat, ca ș� i cum ar fi vrut să-mi ț�ină partea
î�n caz că ieș� ea urât.
— E î�n regulă, nu-i nimic, l-am asigurat eu. Doar un tâm-
pit de control freak sărit de pe fix.
Caden ș� i-a î�ncleș� tat fălcile ș� i, vreme de o clipă, am crezut
că se va arunca la gâtul lui Drew… sau al meu. Acesta din urmă
nu avea tocmai constituț�ia unei fete ș� i mi-am dat seama că
atitudinea lui Caden risca să provoace o î�ncăierare.
— Revin. O să mâncăm ceva după, mi-e foame!
— O să bem ș� i niș� te bere, a adăugat Drew.
100 Graffitista

Am ridicat din umeri, amuzată. Englezule, vino-ncoa! i-am


făcut semn lui Caden să mă urmeze ș� i el s-a conformat, cu
spatele ț�eapăn.
— Gata, Caden, calmează-te. Sunt fată mare. Du-te ș� i fă-o
pe mama cloș� că cu Ellen, dacă ea acceptă asta, î�nsă de mine
să uiț�i!
— Î�i cunoș� ti pe tipii ăș� tia?
— Caden, nu glumesc: ț�i-ai pierdut dreptul să te com-
porț�i aș� a acum patru ani. Nu î�ncerca să intervii î�n deciziile
mele ș� i să mă faci să cred că î�ț�i faci griji pentru mine.
— Ș� i totuș� i, î�mi fac! mi-a aruncat el î�n faț�ă.
Ochii î�i scânteiau. Părea că furia î�l readucea î�n cele din
urmă la viaț�ă ș� i-l scutura din lanț�urile î�n care fusese prins.
Uimită, î�i contemplam transformarea. Odată ce surpriza a
trecut, mi-a venit ș� i mie rândul să mă enervez.
— Î�n cazul ăsta, trebuia să-ț�i faci griji pentru mine acum
patru ani. Atunci nu mi-era bine, nu acum! Ț� i-ai făcut cumva
griji? Te-ai î�ntors să vezi cum mă simț�eam după ce-ai plecat?
Nu prea cred. N-o face pe cavalerul î�n armură strălucitoare,
acum, când am î�nvăț�at să port războiul de una singură.
Expresia de furie se ș� tersese de pe chipul lui, lăsând locul
unei suferinț�e sfâș� ietoare. Fără î�ndoială, aceeaș� i suferinț� ă
care-mi zdrobea ș� i mie inima î�n acele clipe. Ne confruntam î�n
tăcere ș� i m-am decis să nu arăt nimic, să ț�in bărbia sus, ca să
nu-mi tremure.
— Len, referitor la asta…
M-am î�ntors ș� i mă pregăteam să-l las acolo când, dintr-odată,
mi-a mărturisit:
— Nu pot să te contrazic. Am fost laș� . Nu am fost î�n stare
să-ț�i zic î�n faț�ă că trebuia să ne despărț�im. Altfel, n-aș� fi putut
să plec sau ar fi trebuit să te iau cu mine î�n Anglia. Iar ambele
variante erau irealizabile. Credeam că, atât tu, cât ș� i eu, o să
Fanny André 101

depăș� im momentul. Eram atât de tineri, de imaturi… bineî�n-


ț�eles că ne-am făcut iluzii deș� arte, o legătură nu e niciodată
atât de puternică î�ntre două persoane…
Mi-am lăsat capul î�ntre umeri ș� i am î�nchis ochii. Nu-mi
păsa ce î�nș� ira el acolo. Deja ne murdărise povestea, aș� a că un
pic mai mult sau mai puț�in, ce mai conta… Ca să nu clachez,
m-am refugiat î�n cele din urmă î�n spatele umorului.
— Din fericire, dragostea nu este valabilă decât de la o
anumită vârstă. Romeo ș� i Julieta sunt un exemplu bun. Nu
crezi?
M-am străduit să mă alătur din nou echipei de grafittiș� ti
î�ncă la lucru. Am suflat î�ncet ș� i am cântărit tubul de vopsea
din mână. Î�i cunoș� team forma ș� i greutatea pe de rost, câtă
presiune era necesară pentru pulverizator, precum ș� i micile
calozităț�i de pe arătătorul ș� i degetul meu mare. Ca să trăiască,
unii aveau nevoie de iubire, eu puteam, fără î�ndoială, să mă
mulț�umesc să fac graffiti.
Î�ncetul cu î�ncetul mi-am recăpătat concentrarea ș� i am in-
trat din nou î�n acea stare care mă scotea î�n afara timpului,
stare pe care o regăseam doar atunci când aveam tuburile î�n
mână. Mi-am revărsat toată suferinț�a î�ntr-un desen brutal.

Am terminat la zece seara. Nu ș� tiam cine ț�inea concertul


care se auzea pe fundal, î�nsă era motivarea perfectă. Muzica
aceea î�ț�i inspira o anumită vigoare ș� i dorinț�a să muș� ti ș� i să urli.
După mai multe ore î�n care stătusem aplecată, m-am ri-
dicat î�nfometată ș� i cu spatele rupt. Echipa noastră a urlat de
bucurie, iar oamenii au aplaudat. Drew mi-a salvat numărul
î�n lista lui de contacte. Erau londonezi: ne-am despărț�it cu
promisiunea de a ne reî�ntâlni pentru o sesiune nocturnă.
— Sista, dacă ai nevoie de ajutor, suntem aici pentru tine.
Eș� ti cu tipul ăla? m-a î�ntrebat Drew.
— Băiatul de mai devreme? Mda, dar nu suntem singuri.
102 Graffitista

— Sună-mă când vrei. Nu avem decât un cort, deci dormim


sub cerul liber, î�nsă î�ț�i î�mprumut colț�iș� orul meu de iarbă, s-a
oferit el.
Am zâmbit. Să î�mprumuț�i ceva ce aparț�ine deja tuturor?
Î�mi plăcea ideea, era tipic pentru graffitiș� ti.
— Putem să ț�i-l ș� i liniș� tim, dacă vrei.
— Caden? S-ar putea să nici nu-l mai văd î�n seara asta.
— Mira-m-aș� , a spus Jim, fixându-ș� i privirea î�ntr-un punct
din spatele meu.
M-am î�ntors, surprinsă. Î�ntr-adevăr, Caden stătea acolo,
rezemat de un stand cu băuturi. Ne observa de la distanț�ă, cu
un pahar de bere î�n mână.
— S-a holbat la noi tot timpul ăsta, a spus Drew zâm-
bind. Nu ș� tiu ce vrea de la tine, dar vrea cu adevărat.
Am ridicat din umeri ș� i i-am părăsit. Nu m-am mai deran-
jat să mă duc la Caden, fiind sigură că mă va urma. Nu m-am
î�nș� elat. Când m-am aș� ezat la coadă la un stand cu mâncare
vegetariană, ca să-mi cumpăr niș� te falafel ș� i o porț�ie de curry,
m-a urmat fără să scoată un cuvânt.
— Len, trebuie să î�ncetăm. Trebuie să ne suportăm. Să
putem să ne î�nț�elegem pentru mai mult de zece minute. Î�na-
inte de…„noi”, a existat complicitate.
Da, î�ntr-adevăr. Doar că nu era chiar aș� a de simplu.
— Len?
— Nu cred că va fi posibil. Da, î�ntr-adevăr, la î�nceput a
existat prietenie. Mai ales din partea ta, căci eu î�ncă de la î�nce-
put am sperat la altceva, i-am spus eu. Î�nsă asta a trecut ș� i-acum
nu mai sunt decât mult prea multe resentimente.
— Ș� tiu că eu sunt responsabil… Dar asta î�nseamnă că nu
am dreptul să-ț�i spun că-mi lipseș� ti? Că o invidiez pe Ellen
pentru că poate să-ș� i petreacă din nou timpul cu tine?
— Nu. Bineî�nț�eles că nu poț�i!
Fanny André 103

— Atunci nu o spun. Nici nu mă gândesc la asta de fieca-


re dată când vă văd î�mpreună ș� i î�mi dau seama că legaț�i o
prietenie la care eu pot doar să visez; glume copilăreș� ti, mo-
mente trăite î�mpreună, clipe de neuitat…
— Ș� i Tabita? i-am tăiat-o eu.
M-am î�ntors cu faț�a la el ș� i î�naintam către stand cu spatele.
Tipa din faț�a noastră, o prăjină blondă, vorbea destul de zgo-
motos ca să-mi dau seama când era cazul să avansez.
— Ce?
— Ai deja o prietenă. O parteneră. Tot ce-aș� fi putut fi eu.
De ce ai mai avea nevoie de mine?
A lăsat capul î�ntr-o parte ș� i m-a fixat cu privirea. Muș� chii
maxilarelor î�i jucau spasmodic pe sub piele, iar eu a trebuit
să-mi ț�in răsuflarea.
— Ș� i dacă ea nu mi-ar fi de ajuns?
Trebuia să rămân de piatră. La fel ca el. Asta nu era pro-
blema mea. Câtuș� i de puț�in. Nu trebuia să mă las tulburată,
oricât de singur ar fi părut el î�n acel moment.
— Nu cred că sunt genul de gagică cu care ț�i-o tragi când
cealaltă nu e „de ajuns”. Merit să am un bărbat doar al meu.
Eram mândră de mine: vocea nu mi-a tremurat nici mă-
car pentru o clipă.
— Len! Nu î�n sensul ăsta, ea… nu face graffiti. Ea… nu e
ca tine. Nimeni nu e. La asta se rezumă totul.
Replica asta mi-a tăiat răsuflarea ș� i î�n acea clipă am sim-
ț�it cât de mult î�l detestam. Ticălos cititor de poezie! Trebuia
să mă dea pe spate cu declaraț�iile lui măreț�e! „Nimeni nu era
ca mine”… la urma urmei, asta spunea totul ș� i, î�n acelaș� i timp,
nimic. Dacă aș� fi fost î�ntr-adevăr de neuitat, nu s-ar fi grăbit
să plece î�n ț�ara vecină ca să se logodească cu o tipă pe nume
Tabita.
— Cu ce vă servesc?
104 Graffitista

M-am î�ntors ș� i mi-am dat seama că am ajuns î�n cele din


urmă la stand. Am comandat cu o voce de robot. Caden s-a
apropiat ș� i a scos o bancnotă din portofelul său. L-am respins
cu un gest violent ș� i-am scos din buzunarul de la spate câteva
lire mototolite.
— Mă descurc singură ș� i cu asta.
— Nu voiam…
— Ce nu voiai, Caden? Să mă răneș� ti, să te arăț�i autoritar
ș� i bogătaș� ? Păcat, te-ai descurcat foarte bine. Poate unora le
convine să plătească bărbaț�ii î�n locul lor, î�nsă eu sunt autono-
mă; totuș� i, î�ț�i mulț�umesc.
Oricât m-aș� fi străduit, de fiecare dată când intram î�n vor-
bă cu el, eram foc ș� i pară. Gingăș� ia ș� i căldura din trecut, toate
sentimentele care mă năpădiseră la acea vreme, se preschim-
baseră acum î�n cu totul altceva. Din vina acestor patru ani.
Din vina lui.
— Len! Chiar ai nevoie să complici toate lucrurile î�ntre
noi? Credeam că azi-dimineaț�ă ne-am hotărât să î�ngropăm
securea.
Mi-am plătit mâncarea ș� i mi-am luat tăviț�a ș� i niș� te ș� erveț�ele.
— Credeam că sunt î�n stare, serios. Dar dacă o faci când
pe durul, când pe tăticul protector, asta n-o să funcț�ioneze.
A clipit de parcă s-ar fi simț�it muș� truluit.
— „Tătic protector”?
Am simț�it că era iritat ș� i, î�n mod cu totul meschin, asta
mi-a făcut plăcere. Ne-am alăturat celorlalț�i î�n tăcere.
Am luat parte la un concert, aș� ezată lângă Anna. Am stat
destul de departe de scenă, iar băieț�ii au rămas î�n picioare, ca
să vadă mai bine ecranul care difuza î�n direct concertul.
M-am aș� ezat î�n cele din urmă jos, pe pătură, ș� i m-am î�ntins,
cu ochii aț�intiț�i spre cer. Fredonam, filozofând ceva nedeslu-
ș� it despre imensitate ș� i condiț� ia mea de furnică. Despre
Fanny André 105

grijile, necazurile ș� i decepț�iile mele… Ce reprezentau ele la o


asemenea scară? Ș� i de ce nu puteam să văd mereu lucrurile î�n
acest mod ș� i să î�ncetez o dată pentru totdeauna să-mi fac rău?
Ochii mi se î�nchideau puț�in câte puț�in. Mi-era din ce î�n ce mai
greu să-mi formulez gândurile. Muzica se î�ndepărta tot mai
mult, iar temperatura plăcută m-a amorț�it. Am cedat, î�ntr-un
sfârș� it, epuizată.

Mi-era frig. Mi se făcuse pielea de găină pe braț�e. Zgomo-


tele ș� i zarva concertelor pe care le auziserăm î�n permanenț�ă
de la sosire amuț�iseră acum, la fel ca ș� i râsetele ș� i strigătele
chefliilor.
Î�n mod surprinzător, mi-era cald la spate, de parcă aș� fi
stat lipită de un calorifer. Numai picioarele ș� i mâinile î�mi erau
î�ngheț�ate. Am simț�it î�n urechi o răsuflare ș� i am realizat că ci-
neva mă ț�inea î�n braț�e. Am deschis un ochi ș� i mi-am dat sea-
ma că mă aflam î�n cortul nostru. Nu era foarte spaț�ios ș� i nu
am reuș� it să băgăm î�n el decât o saltea mare de două persoa-
ne. Celălalt avea două saltele. Am lăsat privirea î�n jos. Nu era
cu putinț�ă să mă î�nș� el, recunoș� team mâinile ș� i brăț�ările ace-
lea. Inima mi s-a făcut cât un purice.
Caden. De ce eram lipită de el? Mă foisem î�n somn pentru
că mi-era frig sau… Î�n acelaș� i timp am captat multe alte infor-
maț�ii: eram singuri, sub pânza cortului nu auzeam decât su-
flul său ritmat ș� i eram sigură că nu mai aveam sutienul pe
mine.
Vai… la… naiba. Ce dracu făceam acolo, î�mbrăcată aș� a?
Mă străduiam să rămân calmă ș� i să nu mă miș� c. Respiraț�ia
greoaie a lui Caden indica destul de limpede că el nu era mă-
cinat de aceeaș� i neliniș� te ca mine ș� i am preferat să evit să
provoc o confruntare.
Când mi-am revenit, n-am putut să rezist. Era prea ten-
tant. Am î�ntors capul, ca să î�l privesc. Chipul său era umbrit
106 Graffitista

de un î�nceput de barbă ș� i, până ș� i î�n somn, avea aceeaș� i ex-


presie zbuciumată. Săracul, chiar avea nevoie să ia o gură de
aer… Ș� i dacă aș� face-o pe amica, atât cât să scape de lanț�urile
î�n care era prins? Să pretind că nu mă mai interesa nu ar fi
chiar aș� a de evident, î�nsă dacă asta ar fi putut să-l î�ndemne să
facă progrese…
După nenumărate ezitări, i-am desprins î�n cele din urmă
una dintre mâini, milimetru cu milimetru. Degetele lui sub-
ț�iri, aproape noduroase, nu se schimbaseră deloc. Unul dintre
ele avea o unghie un pic mai strâmbă. Î�ntr-o zi, Ellen lăsase
să-i scape o uș� ă ș� i aceasta se trântise peste degetul lui Caden.
A trebuit să mergem la spital ș� i apoi a aș� teptat să-i crească
alta nouă î�n loc.
Nu l-am auzit niciodată să se plângă de Ellen, orice ar fi
făcut. Ai fi zis că-i un părinte laxist: î�i ierta orice. Adesea, î�nca-
sa de bunăvoie anumite mustrări ș� i î�i jura mamei lor că el
spărsese bibeloul, chiar dacă nu era adevărat. Î� ntr-un fel,
acesta era unul dintre lucrurile care mă făcuseră să mă î�ndră-
gostesc de el.
Până la despărț�irea noastră brutală, aș� fi zis despre el că
este corect, că se comportă mereu cu nobleț� e. Un fel de ca-
valer fără masă rotundă… După care m-a părăsit aproape
miș� eleș� te, ca un ticălos.
Deș� i aș� fi vrut să mă opresc asupra momentelor sumbre,
ca să mă protejez ș� i să-mi menț�in aprins focul mâniei, când
eram cuibărită î�n braț�ele lui, mi-au răsărit î�n minte celelalte
momente. Cele pe care ar fi trebuit să le uit…

BAC-ul era î�n mai puț�in de o lună. Ne aflam î�ntr-un tren


Eurostar, cu direcț�ia Anglia ș� i bunica Hadler. Bunica mea –
mămăiț�a pentru apropiaț�i – era minunată ș� i eu mă simț�eam
foarte apropiată de ea. Normandă get-beget, ea trăia pe lângă
Fanny André 107

Cabourg ș� i era exact opusul lui Baya, bunica dinspre tată, kabilă
de origine, care s-a mutat la Paris. Aș� a că ideea de a descoperi
o bunică british mă î�ncânta. Era ca un fel de dezrădăcinare,
dar, î�n acelaș� i timp, ș� i ceva familiar. Fără să mai punem la so-
coteală că vizitarea Londrei î�mpreună cu bărbatul iubit ș� i cu
cea mai bună prietenă era un program tentant. Era mult mai
drăguț� să î�nvăț� î�n acest mod, decât rămânând î�nchisă î�n ca-
mera mea din Argenteuil.
Bunica lor deț�inea o casă î�n Sutton. De acolo până-n cen-
trul Londrei nu erau decât patruzeci de minute ș� i aveam in-
tenț�ia să facem naveta cu regularitate. Părinț�ii mei acceptaseră
vrând-nevrând: î�mi dădusem bine seama că î�ncuviinț�area ta-
tălui meu nu-i convenise mamei. Cât despre soț�ii Hadler, ei
erau, bineî�nț�eles, de acord. Mai degrabă permisivi din fire, ei
nu-ș� i făceau griji atât timp cât î�n carnetul de note al odrasle-
lor lor erau numai note bune. De altfel, ni s-a ț�inut o predică
lungă despre necesitatea de a lua î�n serios această perioadă
de î�nvăț�are, ca să revenim după cincisprezece zile tobă de
carte ș� i cu mintea odihnită, pentru a putea lua note mari la
BAC.
De la sosirea noastră, ochii î�ntunecaț�i ai lui Caden ascun-
deau o promisiune care mă î�nnebunea. Orarul de î�nvăț�are era
ultima mea grijă: eu mă gândeam că î�n curând urma să-mi
pierd virginitatea pe pământ străin. Lucru peste care Mămăi-
ț�a, minunată dar puț�in cam ș� ovinistă, ar fi trecut cu greu.
Caden ș� i cu mine am reuș� it cu chin, cu vai să ne ț�inem
relaț�ia secretă. Eram aproape sigură că părinț�ii lui ghiciseră
atenț�ia pe care i-o acordam, î�nsă el rămânea atât de distant
cu mine, î�ncât î�ncepeam să mă enervez. Deș� i probabil că Ellen
bănuia ceva – î�ntrucât ne tot arunca ocheade –, era evident că
se hotărâse să nu spună nimic.
Sutton mi s-a părut so british. M-am î�ndrăgostit pe loc! Su-
fleț�elul meu de franț�uzoaică deborda de entuziasm. Aș� ezată pe
108 Graffitista

bancheta din spate a maș� inii lui granny Nane, priveam pe


geam, cu ochii larg deschiș� i. Ellen se aș� ezase pe scaunul din
faț�ă ș� i vorbea cu bunica ei î�ntr-o engleză repezită, iar eu abia
dacă le puteam urmări conversaț�ia. Aveam nevoie de câteva
ore ca să-mi recapăt automatismele ș� i să-mi racordez tradu-
cătorul intern, cam ruginit.
Din când î�n când, Caden intervenea ș� i el î�n discuț�ie. M-a
luat de mână, pe banchetă, ș� i mi-a strâns-o. Am î�ntors capul
către el, î�nsă nu era interesat decât de peisaj. M-am decis să-i
urmez exemplul.
Ș� i-a aș� ezat degetele pe pielea delicată a mâinii mele strân-
se. Mi-am muș� cat buzele ș� i am î�ncercat să rămân indiferentă.
Mângâierea uș� oară, dar obsedantă prin caracterul regulat,
mă năucea. Î�mi urma traiectoria venelor î�ntr-un sens, apoi î�n
celălalt. Neî�ncetat. Ca ș� i cum nu s-ar fi putut opri. Ceea ce-mi
făcea poftă să mă năpustesc asupra lui ș� i să mă pierd î�n tan-
dreț�ea pe care mi-ar oferi-o. Deș� i era pudic, simț�eam iubirea
pe care mi-o purta. Consecvenț�a aceea mă făcea din ce î�n ce
mai dependentă. Mă ajuta să ating o anumită stabilitate, î�mi
dădea î�ncredere î�n viitor.
Î�mi părea că pe cât de mult mă făcea el să î�nfloresc, pe
atât de mult î�l ajutam eu să-ș� i găsească echilibrul. De când am
î�nceput să fim î�mpreună, era mai puț�in î�nchis î�n sine ș� i î�ncor-
dat. Când tatăl lui rămânea acasă, nu mai părea gata oricând
să-ș� i arate colț�ii. Chiar dacă î�ncă nu reuș� eam să î�nț�eleg prea
bine care era mărul discordiei î�ntre ei, Caden î�ncetase să mai
lanseze provocări fără motiv.

Mergeam î�n centrul Londrei o dată la două zile. Nane ne


obliga numai să î�nvăț�ăm două ore î�nainte de plecare. Mai î�ntâi
am vizitat colț�uri precum Soho, Notting Hill – deș� i nu voiam
nici î�n ruptul capului să recunosc, după filmul cu Hugh Grant,
trebuia să văd cartierul ăsta! Apoi m-au dus să văd locurile
Fanny André 109

turistice obiș� nuite ca Hyde Park, Tower Bridge, Turnul Londrei


sau London Eye. �n plus, am descoperit Camden Town. Pentru
mine, locul acela era fericire pură, cu semnăturile graffitiș� ti-
lor, cu oamenii atipici ș� i atmosfera cu totul neobiș� nuită.
Î�ntr-o seară, Nane s-a decis să meargă î�mpreună cu Ellen
la un musical la Londra. Pe mine ar fi trebuit să mă ameninț�e
că-mi taie o mână ca să accept să merg, iar Caden părea să fie
pe aceeaș� i lungime de undă. După plecarea lor, mi-am petrecut
o vreme î�n baie, ca să mă asigur că aparatul de ras n-a ratat
vreun fir de păr de pe gambă, ca să mă spăl, să mă dau cu
parfumul Chanel oferit de Mămăiț�a ș� i pe care nu-l foloseam
niciodată, dar mă gândisem să-l iau cu mine special pentru
această ocazie. Î�n cele din urmă, nu mai era nimic care să-mi
î�ntârzie ieș� irea din baie. Am tras o gură mare de aer î�n piept
ș� i am deschis uș� a.
Caden stătea lipit de perete, cu braț�ele î�ncruciș� ate, spriji-
nindu-se cu un picior de frumosul tapet al bunicii sale. Dacă-l
murdărea, nu-l vedeam prea bine. Mi-a zâmbit, amuzat.
— Te uiț�i la mine de parc-aș� fi Jack Spintecătorul.
— Eș� ti pe-aproape, i-am spus eu fără ocoliș� uri.
— Roș� eș� ti.
— Deloc. Ce mâncăm? Niș� te sendviș� uri? i-am propus eu,
cuprinsă de o moleș� eală incredibilă.
Mi-a zâmbit, î�ntinzându-mi mâna. I-am luat-o fără să mă
gândesc. Trupul meu părea mai puț�in intimidat decât mine.
M-a condus de-a lungul holului, până am ajuns la grădiniț�a
din spatele casei. Cu masivii* ei umbroș� i, cu tufiș� urile î�nalte ș� i
cu plantele care creș� teau la voia î�ntâmplării, grădina lui Nane
semăna cu o junglă miniaturală.

* Masiv – grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută


pentru a produce anumite efecte decorative). (n.red.)
110 Graffitista

Caden î�ntinsese o pătură sub un masiv, iar la mijloc aș� e-


zase o lumânare imensă de exterior, care emana o aromă con-
dimentată. Era romantic, la fel ca î�n filme, ș� i asta m-a făcut să
zâmbesc, apoi să izbucnesc î�n râs. Cadrul era minunat, nu ne-
apărat pentru mine, dar oricum… impresionant. Caden chiar
mă vedea ca pe o fată, ca cele pe care le seduci cu flori ș� i ro-
mantism. Mă miș� ca să ș� tiu că î�ș�i formase o astfel de imagine
despre mine, mai ales că î�nfăț�iș� area mea nu se preta deloc la
aș� a ceva.
— Aș� teaptă!
Ș� i-atunci, scosese de după un alt tufiș� niș� te pahare, câte-
va ș� erveț�ele ș� i o pânză î�mpăturită. A dat lumânarea î�ntr-o
parte ș� i a î�ntins noua „faț�ă de masă” care, î�n realitate, trebuia
să fie un cearș� af cu graffiti. Desenele î�nlănț�uite unele î�n altele,
cu linii ascuț�ite, se î�ntindeau ca un curcubeu urban ce nu cadra
deloc cu peisajul. M-am lăsat î�n jos ș� i am atins cu vârful dege-
telor unul dintre desene. Am recunoscut de î�ndată stilul lui
Micha, sau MicHell, unul dintre tovarăș� ii mei. Am ridicat ca-
pul, un pic pierdută. Trebuia să recunosc: tot timpul acesta
petrecut cu cei doi fraț�i Hadler mă î�ndepărtase de lumea gra-
ffitiului. Ne î�ntâlniserăm cu Micha o singură dată î�n metrou.
— Cum?
— A trebuit să-mi bag nasul î�n lista ta de contacte, mi-a
mărturisit el jenat, voiam să-ț�i fac surpriza asta… Î�l ș� tiam pe
Micha, aș� a că m-am uitat î�n telefonul tău ca să-i iau numărul
ș� i să-l sun. N-am tras cu ochiul la nimic altceva, pe cuvânt.
M-am î�ncruntat, cugetând la această problemă. Î� n cele
din urmă, am clătinat din cap. Sincer, mi se părea mai degrabă
drăgălaș� .
— Eș� ti supărată pe mine? Nu ț�i-am citit mesajele sau
mai ș� tiu eu ce, î�ț�i jur.
— Te cred. Ce e cearș� aful ăsta?
Fanny André 111

— Ceva despre care nu o să mai vorbim niciodată. Mama


î�ncă î�l mai caută, a chicotit el, ca un puș� ti.
— Cad, ai î�ntrecut măsura, am zis eu pufnind î�n râs. Dar
î�ț�i mulț�umesc.
— Micha a avut grijă să contribuie toț�i prietenii tăi… El
te adoră.
Am remarcat o fărâmă de gelozie î�n vocea lui ș� i m-am
abț�inut să râd ca să nu intre la idei.
— Mi-e ca un frate. Ei toț�i mă văd ca pe un fel de soră mai
mică de care au grijă, l-am asigurat eu.
— Nu cred. Soră mai mică, poate, î�nsă ei nu „au grijă” de
tine. Par că te respectă cu adevărat, iar asta mă impresionea-
ză un pic. Va trebui să-mi arăț�i ce faci, Zâna-LicuRici.
S-a apucat să termine de instalat cuibul nostru de inspi-
raț�ie urbană î�n mijlocul grădinii englezeș� ti. Când m-am î�n-
tors, am observat că celelalte case erau ascunse î�n spatele
unui tufiș� î�ntins, format dintr-o plantă cu niș� te floricele albe
care miroseau frumos.
Î�ntr-un sfârș� it, m-a ajutat să mă aș� ez pe pătură. Mi-am
azvârlit Converșii cât colo ca să mă pot aș� eza turceș� te î�n faț�a
lui. Alesese tot ce-mi plăcea din mâncarea englezească – chiar
ș� i ce e mai rău – ș� i mi-a pus î�n faț�ă niș� te batoane de ciocolată,
chipsuri cu oț�et, sour cream ș� i un fel de salată din cartofi, î�ne-
cată-n maioneză. Numai chestii dietetice. Am bătut din palme
ș� i am deschis punga de chipsuri.
— Miș� to!
— Am pregătit un playlist.
— Nu se poate! Ceva de genul Marvin Gaye sau Des’ree
cu melodia din Romeo+Julieta, când el o prinde pe Claire la
acvariu?
Caden a clipit, de parcă nu ar fi î�nț�eles despre ce vorbeam.
Doar dacă nu cumva l-a surprins faptul că ș� tiam filmul.
112 Graffitista

— Aș� a ar fi trebuit?
Î� n acea clipă, a î�nceput să se audă muzica; era o piesă
rock zgomotoasă care-mi plăcea la nebunie. Am zâmbit.
— Bună alegere, am aprobat eu.
— Of. Ar fi trebuit să-ț�i fi văzut expresia când ne-am î�n-
tâlnit prima oară… Ar fi trebuit să-ț�i fac o poză. Î�nsă surpriza
mea a avut mai mare succes aș� a.
— Evident. M-am î�ntrebat dacă trebuia să mă simt flata-
tă, adică, indiferent de situaț�ie, el mă vede ca pe o prinț�esă…
Săracul.
— Te văd ca pe o prinț�esă.
— Î�n teniș� i Converse?
A ridicat din umeri, amuzat. Zâmbetul lui m-a făcut să mă
topesc. Am î�nconjurat pătura pe care erau î�nș� irate chestiile
de mâncare ș� i m-am dus să mă aș� ez î�ntre picioarele sale. Am
observat o altă pungă de chipsuri.
— De ce sunt două? Fiecare cu a lui?
— Ia-o.
— Abia am deschis-o pe cealaltă, i-am răspuns eu, cu mâna
î�n pungă.
Lipit de mine, am simț�it cum pieptul lui Caden se con-
tracta, î�n timp ce braț�ele î�i tremurau.
— La naiba, Len, ia nenorocitele astea de chipsuri!
M-a surprins tonul agasat, care a î�ntrerupt brusc momentul
de tandreț�e. Aproape iritată, m-am desprins din braț�ele lui,
ca să iau punga. Am băgat mâna î�n ea ș� i… m-am î�ncruntat.
Î�năuntru era ceva. Am pipăit, î�ncercând să-mi dau seama ce
anume era acest obiect pătrat din plastic. Î�n final, am î�nț�eles.
Doamne, Dumnezeule! Grea de cap mai eram uneori!
— Vai…
— L-am luat să fie î�n caz că. Dacă te-ai hotărî� să… dacă ai
avea chef să…
Fanny André 113

— Ș� i că… deoarece… poate că… atunci am putea… desi-


gur… î�nț�elegi?
— Nu-ț�i mai bate joc de mine! a bombănit el, muș� cându-mă
tandru de gât ș� i provocându-mi niș� te fiori de toată frumuseț�ea
pe ș� ira spinării. Nu sunt î�ntr-o situaț�ie foarte simplă.
Am râs ș� i m-am î�ntors, sprijinindu-mă de genunchii lui
ca să-mi ț�in echilibrul.
— A mea e mai simplă?
Caden, cu ochii pierduț�i î�ntr-ai mei, părea că se gândeș� te
serios la această î�ntrebare.
— Să zicem că tu ar trebui să te laș� i condusă. Asta-i ceea
ce spune logica. Iar mie mi-e teamă că nu o să fac bine. Că nu
o să ș� tiu. Că o să o iei la fugă…
Mi se părea drăguț� ș� i a trebuit să-mi stăpânesc râsul. Apoi
demonul nesiguranț�ei, care sălăș� luieș� te î�n fiecare, m-a făcut
să î�ntreb:
— Sunt prima? Mă rog, prima pe care o conduci, nu…
prima pur ș� i simplu!
— Ca ș� i cum ai fi, mi-a răspuns el prompt.
— Cum adică?
— Nu-mi făceam atâtea griji. Dar să nu crezi că năvăleam
ca un armăsar, doar că… nu era la fel. Aminteș� te-ț�i, tu eș� ti pri-
ma de care nu sunt î�ndrăgostit.
M-am î�nroș� it. Mă necăjea punga deschisă, cu propunerea
care venea la pachet cu ea. Ne aflam la un petic de plastic dis-
tanț�ă de prima noastră experienț�ă – sau nu. Dacă voiam… Am
trecut rapid î�n revistă momentele î�n care ne-am mângâiat
unul pe altul, limitându-ne la un preludiu care, deș� i era o des-
coperire treptată, rămânea, per ansamblu, foarte frustrant!
Î�n acea seară, cadrul era incomparabil mai plăcut, decât o
maș� ină sau mai ș� tiu eu ce alt loc. Caden, avusese el grijă… Î�n
plus, doar era Caden! Iar ș� i iar. Puteam să sper la ceva mai
114 Graffitista

bun, să numesc un singur motiv ca să mai aș� tept? Nu ! El n-avea


să mă părăsească imediat după. Ne aflam amândoi la bunica
lui, î�n Anglia… ș� i, mai ales, „nu mă iubea”. Mi-o spusese de mai
multe ori ș� i Dumnezeu mi-e martor că î�mpărtăș� eam acelaș� i
sentiment.
Am băgat din nou mâna î�n pungă ș� i am luat prezervativul.
L-am prins cu dinț�ii ș� i m-am pus î�n genunchi ca să dau la o
parte cearș� aful plin de graffiti. Am măturat câteva firimituri ș� i
m-am uitat la Caden. Acesta mi-a zâmbit ș� i a clătinat din cap.
— Nu mă gândeam că aș� a vor decurge lucrurile, a preci-
zat el.
— Ce? Trebuie să-mi reciț�i o poezie?
— Mi-ar plăcea. Î�nsă ș� tiu că o să ț�i se pară ridicol… Pentru
un romantic ca mine, e groaznic.
— Erai un mare fustangiu î�nainte de… noi, i-am amintit eu.
Chipul lui a căpătat un aer degajat, pe care nimeni nu i
l-ar fi bănuit: am izbucnit î�n râs. M-am lăsat să cad din nou î�n
genunchi, aș� teptând să vină către mine. Ce ar fi trebuit să fac?
Nu mai aveam î�n picioare teniș� ii, foarte bine, î�nsă poate că ar
fi trebuit ca, măcar de data asta, să aleg o bluză mai atrăgătoa-
re decât tricoul meu cu AC/DC.
— De fapt, mă gândisem la toate. Î�nsă, bineî�nț�eles, tre-
buia să-mi dau seama că o să strici tu totul.
— Serios? Descrie-mi programul. Cum te-ai gândit că va fi?
Caden a făcut o grimasă ș� i, pentru prima dată, mă î�ntre-
bam dacă nu cumva roș� ise un pic. Sau poate era din cauza
luminii?
— Mă gândeam să î�ț�i arăt punga de chipsuri ca să te obiș� -
nuieș� ti cu ideea. Apoi să mănânci ș� i… să ne apropiem, ca de la
sine. Dacă nu ai fi avut chef, n-ar fi trebuit decât să-mi spui ș� i
aș� fi renunț�at la idee. Referitor la playlist, de exemplu: î�nce-
pem cu The Kills sau cu Pony Pony Run Run cu faimosul lor
Fanny André 115

Hey you, pentru cazul î�n care n-ai fi î�nț�eles că mă refeream la


tine î�n seara asta. Am calculat că va dura cam o jumătate de
oră. Ne mai miș� căm etc. Apoi ar fi trebuit să trecem la un rock
mai intim, cu Jet ș� i melodia lor Look what you’ve done… Sau
cu Bloc Party ș� i This modern love. Î� nț�elegi, nu era ceva aș� a
prostesc, ci mai degrabă dulce… ș� i-atunci, speram că o să
vorbim privind cerul sau o tâmpenie de genul ăsta. Ș� i când
te-ai fi decis ș� i aș� fi descifrat un semn din partea ta, m-aș� fi
avântat…
A tăcut preț� de o clipă, de parcă ar fi trăit acest episod, ș� i
am fost obligată să-mi muș� c buza, ca să nu pufnesc î�n râs.
— Ș� i-apoi? l-am î�ncurajat eu cu o voce timidă.
— Apoi? Te-aș� fi sărutat… ș� i aș� fi sperat să ai chef… de
chipsuri, mi-a mărturisit el, ca pentru sine. Î�nsă nu voiam să-l
am î�n buzunar, ca un tip prea sigur de el.
M-am aplecat ș� i l-am sărutat. M-a tras lângă el ș� i mi-a mân-
gâiat spatele, mâinile, gâtul. M-a cartografiat sârguincios până
ce a ajuns la faț�ă ș� i mi-a prins obrajii î�ntre mâini. Privirile ni
s-au intersectat ș� i preț� de o clipă ne-am vorbit aș� a, fără să ne
spunem nimic. Inima-mi bătea cu toată puterea; am î�ncuviinț�at.
Caden mi-a zâmbit cu o blândeț�e neobiș� nuită. Emana prin
toț�i porii o tandreț�e de neî�nchipuit, care m-a lăsat fără glas ș� i
mi-a topit carapacea care mă făcea, până ș� i pe mine, să uit
uneori cât de firavă ș� i de sensibilă eram.
M-am trezit î�ntinsă pe cearș� af, fără să-mi dau seama care
dintre noi doi iniț�iase această miș� care. Simț�eam spicele de
iarbă prin material, î�n timp ce blândeț�ea nopț�ii ne î�nvăluia,
scăldând această clipă î�ntr-o liniș� te complice.
M-a sărutat î�ndelung, până când mi-am î�nlănț�uit picioa-
rele î�n jurul ș� oldurilor lui ș� i am î�ncercat să-i scot tricoul. S-a
desprins de mine doar ca să i-l ridic, apoi, cu pieptul dezgolit,
a venit să se lipească de mine. Mirosea frumos. I-am mângâiat
talia. Numai imaginându-mi sexul lui î�n mine, m-am trezit
116 Graffitista

cuprinsă de un noian de panică, de nerăbdare, de dorinț�ă, de


neastâmpăr…
Ș� i-a strecurat două degete prin deschizătura pantalonilor
mei, ca să mă atingă. Mi-a găsit cu uș� urinț�ă clitorisul. Cunoș� -
team prea bine aceste mângâieri. Î�n acest fel, mă adusese de
mai multe ori la extaz. Era bine, dar, î�n acelaș� i timp, frustrant.
— Caden, nu aș� a… Hai?
Fusese mai degrabă o î�ntrebare decât o afirmaț�ie. Mă î�n-
curcam î�n propriile-mi î�ndoieli. Muzica a devenit mai suavă,
ș� i Greg Laswell a î�nceput să ne cânte î�n surdină. Privirile ni
s-au intersectat.
— M-ai prins, a recunoscut el.
— Ce romantic incurabil eș� ti! am chicotit eu, emoț�ionân-
du-mă fără să vreau.
— Vinovat.
Modul î�n care mi-a spus asta, sfredelindu-mă cu ochii lui
î�ntunecaț�i, mi-a tăiat orice poftă de a râde ș� i-atunci când am
văzut cum se năpusteș� te asupra sânilor mei, am rămas fără
suflare. Numai că el nu s-a oprit aici, ci a coborât până jos, ca
să-mi sărute pântecul. Mi-a ridicat tricoul. M-am forț�at să re-
acț�ionez, ridicându-mi bazinul. Presiunea ș� i teama mă acapa-
rau treptat. A venit apoi rândul lenjeriei, ș� i am rămas dezgolită
î�n faț�a lui. Nici nu am avut timp să mă simt stânjenită, căci ș� i-a
ș� i apropiat buzele de sexul meu ș� i-am î�nț�eles pe loc ce se pre-
gătea să facă.
— Caden!
— Pst!
Mi-a î�ndepărtat labiile cu limba ș� i mi-a î�ntâlnit clitorisul.
Eram tulburată de acea nouă senzaț�ie care mă î�ncerca. Mai
dulce, mai precisă, mai intimă… Mai deplină. Plăcerea s-a răs-
pândit î�n mine cu o viteză de necrezut, ca o maree î�naltă ce
spulberă totul î�n calea ei. Nu eram pregătită pentru aș� a ceva
Fanny André 117

ș� i mă lăsam purtată de val, simț�ind din cap până-n picioare


fiecare miș� care a limbii lui Caden. Mă ghemuiam ș� i mă î�ntin-
deam, străduindu-mă să fac faț�ă acelui î�ncântător supliciu.
Sexul mi s-a contractat, la chemarea lui parcă, iar excitaț�ia
m-a făcut să mă pierd î�n miș� cări unduitoare. Nu-mi imagina-
sem niciodată ceva atât de plăcut ș� i i-am spus-o fără să mă
gândesc. Mârâitul cu care mi-a răspuns m-a făcut să tremur.
Era… indecent. Î� nsă voiam să continue la nesfârș� it. Sfinte,
nu-mi venea să cred cât de bine era!
Orgasmul acela nu a avut nicio legătură cu altele, din tre-
cut. Indiscutabil mai puternic, era ca o viitură care distrugea
totul î�n calea ei. Bulversată, am rămas nemiș� cată, un pic ame-
ț�ită. Î� mi simț�eam tot trupul febril, sensibil ș� i viu. Mă sim-
ț�eam… sătulă. Când am î�nț�eles ce se pregătea să facă, limba
mi s-a descleș� tat:
— Stai!
Când m-a penetrat, m-am î�ncordat numaidecât. Pe mo-
ment, nu m-am gândit la durere, ci mă obseda pur ș� i simplu
imaginea unei cupe pline, care stă să se răstoarne. Simț�eam
că m-aș� fi putut sparge sau aș� fi putut izbucni î�n hohote de
plâns doar de la o simplă mângâiere.
Tremuram ș� i, cu ochii î�necaț�i î�n lacrimi, am clătinat din cap.
Mâinile lui mi-au cuprins chipul ș� i m-a obligat să î�l privesc.
— Respiră.
— M-am supus.
— Î�ncă un pic, hai… E bine, Len, ai î�ncredere î�n mine…
Acum trebuie să fiu î�n tine.
— Nu pot s-o fac, am gemut eu, cu o lacrimă rostogolin-
du-mi-se pe obraz.
— De ce?
— O să explodez, am ș� optit eu, fără să ș� tiu de ce ș� i nici ce
î�nț�elegeam prin asta.
118 Graffitista

Abia reuș� eam să-mi î�nț�eleg propriile trăiri. Eram numai


panică ș� i lacrimi.
— Len, concentrează-te asupra mea. Priveș� te-mă î�n ochi…
Ok?
Ș� i m-am supus lui î�ncă o dată, găsind î�n ochii săi o mare
î�ntunecoasă ș� i calmă pe care să navighez. Eram atât de cris-
pată, î�ncât mi-am î�ncordat muș� chii până i-am blocat sexul ce
abia pătrunsese î�năuntrul meu. M-am destins treptat, î�n timp
ce el mă î�ncuraja, cu sărutări. Am î�nceput să respir din nou,
pe când el î�mi ș� tergea cu degetele fiecare lacrimă care-mi
curgea pe obraz.
— Dacă nu te simț�i bine sau ț�i-e prea frică, ne oprim. Î�nsă
nu o să te spargi: te ț�in eu.
Ca să-mi demonstreze, ș� i-a î�ncolăcit braț�ele î�n jurul meu.
Stăpânită din nou, am simț�it cum mi se ia o piatră de pe ini-
mă. Î�ncet, î�ncet am î�ncuviinț�at, nefiind î�n stare să scot niciun
cuvânt. El mi-a zâmbit ș� i m-a î�mbrăț�iș� at. Sărutarea lui mi-a
făcut inima, ș� i-aș� a tulburată, să freamăte.
Puț�in câte puț�in, a î�nceput să se miș� te uș� or î�n mine, î�ncât
mi-a stârnit î�n sexul î�ncă sensibil un nou val de excitaț�ie. De la
un fel de î�nț�epătură neplăcută, de invazie pârjolitoare, m-am
î�ndreptat către altceva. Prea-plinul de emoț�ie s-a diluat trep-
tat, de parcă aș� fi depăș� it o etapă. El se afunda î�n mine ș� i eu nu
mă mai crispam, depărtându-mi chiar ș� i picioarele ca să î�l
primesc. Mă î�mbrăț�iș� a cu limba lui, mai senzual, forț�ându-mă
să î�nchid ochii. A profitat de ocazie ș� i m-a pătruns î�n totalita-
te, cu o miș� care din talie. Nu prevăzusem acest asalt ș� i m-am
crispat din nou, î�n timp ce el se dădea î�napoi cu câț�iva centi-
metri. Această miș� care mi-a provocat primul val de plăcere.
A î�nceput să se miș� te î�n mine. Curioasă, mi-am aș� ezat o mână
pe spatele lui ca să simt cum se ondulează. Fiecare dute-vino
trezea î�n mine o coardă vibrantă, sau poate că eu eram acea
coardă. Pe când credeam că am ajuns la capăt, am descoperit
Fanny André 119

o cale necunoscută, senzaț�ii noi, impresia că î�n sfârș� it sunt


plină. L-am î�ncurajat, miș� cându-mi ș� oldurile ș� i m-am lăsat
pradă rătăcirii.
Î�l lăsam să vină ș� i să plece, concentrându-mă numai asu-
pra acestui lucru. Aveam nevoie de mai mult. Voiam să-l simt
î�n mine, mai adânc, pentru mai mult timp, până ce nu mă mai
î�mpăcam cu gândul că s-ar putea retrage. Plăcerea s-a dezlăn-
ț�uit din nou, î�nsă diferit.
Am lăsat î�n urmă lava care ne stârnise focul dragostei;
acum ne aflam î�n mijlocul vulcanului. Î�ntregul meu trup s-a
topit î�ntr-o î�ntâlnire ș� i î�ntr-un punct de fuziune ideal. Plăce-
rea a reapărut destul de repede, iar Caden nu i-a dat nici o
ocazie valului de pasiune să se retragă ș� i, la capătul acelor
clipe care mi-au părut ore sau poate doar minute, am avut
orgasm, simț�ind plăcerea inedită a sexului său î�n mine. Nu mă
simț�isem niciodată atât de î�ntreagă, atât de completă ca î�n
acest moment.
Când am redeschis ochii, Caden î�mi sufla î�n ceafă ș� i mi-am
dat seama că contracț�iile sexului meu l-au adus ș� i pe el la or-
gasm. Lacrimile î�mi curgeau, fără să ș� tiu de ce. Poate din cau-
za doliului : nu mai eram virgină. Poate din cauza emoț�iilor
care mă copleș� eau ș� i care, cuprinzându-mă neî�ncetat, mă lă-
saseră goală ș� i pe dinăuntru, ș� i pe dinafară. Ghicindu-mi tul-
burarea, mi-a căutat buzele ș� i m-a mângâiat vreme de o clipă
ca să mă liniș� tească.
Î�ncetul cu î�ncetul, mi-am recăpătat răsuflarea ș� i am devenit
conș� tientă de ce se î�ntâmplă î�n jurul meu. Mi-am dat seama
că mi se făcuse pielea ca de găină pe tot corpul.
— Spune-mi că eș� ti bine.
Nu m-am putut abț�ine să nu-l tachinez:
— Nu sunt…
— Te doare ceva? La naiba! Chiar am fost convins că aș� a
o să meargă… Ar fi trebuit să te ascult mai devreme, î�ncă nu
120 Graffitista

erai pregătită! Am crezut că ț�i-era teamă, dar că era normal.


La dracu, ce tâmpit sunt…
Umerii i s-au î�ncordat, s-a ridicat ș� i a î�nceput să reverse
asupra mea un potop de scuze. Mă uitam la el uimită, citin-
du-i panica de pe chip. Mi-am trecut mâinile pe după gâtul lui.
A trebuit să mă lupt cu el pentru că nu voia nici măcar să mă
privească î�n faț�ă.
— Caden! Spuneam asta… cum facem de obicei, ai î�nț�e-
les? „Nu” î�n loc de „da”.
A suspinat,clătinând din cap. Ș� i-a lăsat bărbia să-i cadă î�n
piept. Forț�a reacț�iei lui m-a tulburat. Tremura. Simț�eam cum
mi se strânge inima î�n piept.
— Caden?
— Spune-mi că te simț�i bine, doar atât, m-a implorat el, fără
să vrea să mă î�nfrunte. Fără nicio afurisită de negaț�ie, nimic!
— Mă simt foarte bine. Sunt foarte fericită ș� i foarte î�n-
dră… mă simt foarte bine.
S-a lipit de mine din nou ș� i m-a sărutat, strângându-mă un
pic cam tare de ceafă, de parcă ar fi vrut să mă pedepsească.
— Să nu mă mai bagi niciodată î�n sperieț�i ca acum!
— Nu mă gândeam că o să reacț�ionezi aș� a! m-am apărat eu.
— Ș� tiu… Î�mi cer scuze, am exagerat, î�nsă nu poț�i să-ț�i
imaginezi câtă presiune aveam pe umeri, mi-a mărturisit el.
M-am uitat î�n jurul nostru, la punerea î�n scenă, la cearș� af, la
picnic, la chipsurile cu prezervativ ș� i la interminabilul playlist
din MP3-ul său…
— Ba cred că da, î�mi î�nchipui, l-am contrazis eu.
A izbucnit î�n râs, î�n timp ce eu am tras peste noi cearș� aful
cu graffiti, pecetluind astfel prima noastră experienț�ă cu cel
de-al doilea lucru din viaț�a mea, î�n ordinea importanț�ei.
CAPITOLUL 11

Zorii unei noi zile se ridicaseră deja deasupra festivalu-


lui, iar eu m-am trezit pe la mijlocul dimineț�ii. Nu băusem
prea mult, î�nsă mă simț�eam mahmură ș� i obosită. Măcar dacă
amintirile n-ar fi fost precum alcoolul, să macine ficatul sau
inima, după plac. Capitulasem î�n cele din urmă ș� i-l lăsasem
pe Caden singur î�n cort. Un miros de alcool plana asupra lui
ș� i-mi dădusem seama că nu avea să se trezească prea uș� or.
Dar oare când băuse? Până să adorm eu, rămăsese perfect
treaz.
Î�ngheț�ată, mă ghemuisem lângă un foc de tabără alături
de o gaș� că de nemț�i. Sau cel puț�in aș� a presupusesem, deoarece
nu le î�nț�elegeam limba. Fuseseră neobiș� nuit de primitori, iar
eu adormisem din nou, î�mbrăcată î�n puloverul unui tip blond
ș� i î�nalt. Era clar că flirta un pic cu mine, î�nsă era prea timid ca
să î�ncerce vreo miș� care mai directă, iar eu nu a trebuit să fac
nimic altceva decât să mă prefac că nu bag de seamă.
Un pahar din carton, plin cu cafea, a apărut ca prin minu-
ne î�n faț�a mea. Mi-am î�ndreptat privirea spre mâna care î�l ț�i-
nea, apoi spre braț� ș� i i-am recunoscut proprietarul fără să fie
nevoie să mă urc mai sus: Caden. Muș� chii î�i erau î�ncordaț�i ș� i,
pe sub brăț�ara de rocker, î�n dreptul î�ncheieturii, i se conturau
tendoanele.
Î�mi î�ntinsese cealaltă mână, ca să mă ajute să mă ridic,
dar eu m-am făcut că nu văd, am sărit î�n picioare, după care
am luat cafeaua. M-a surprins că a trebuit să mergem destul
de mult până să ajungem la corturile noastre. Nu-mi amin-
team să mă fi î�ndepărtat atât de mult cu o seară î�nainte.
122 Graffitista

— Mă gândesc serios să te echipez cu GPS. Bine că m-am


gândit să te găsesc î�nainte să cumpăr cafeaua, altfel ai fi pri-
mit-o rece.
Ca să ne scutesc pe amândoi de o ceartă zdravănă, am
mormăit pe post de răspuns ceva nedesluș� it, care nu aducea
nici a mulț�umire, nici a î�njurătură. Ț� inând seama de oboseala
mea ș� i de cele doar câteva guri de cafeină pe care apucasem
să le beau, pot spune că eram chiar cordială.
— Ellen te caută peste tot ca o cloș� că rămasă fără puiș� or.
Tot nu era cazul să-i răspund ceva. Î�n treacăt, mi-am astu-
pat bine de tot nările, ca să evit apariț�ia unei băltoace ciudate
pe jos.
— Nu-mi dădusem seama cât de singură se simț�ea ș� i cât
de mult i-ai lipsit. Cât de egoist am fost, aproape am crezut că
eu sunt singurul…
Am rămas mască. Chiar spusese asta? Pardon: n-o spuse-
se, la naiba! Î�n timp ce mă pregăteam să-l copleș� esc cu injurii
sau să-l ț�intuiesc cu o privire de culoarea părului lui Marylin
Manson, Caden a ridicat mâinile ș� i a zis:
— N-ar fi trebuit, ș� tiu… Dar asta gândesc.
— Î� ț�i aduci aminte de î�nceputul frazei sau poate eș� ti
atins de Alzheimer? i-am răspuns eu tăios.
A î�ncremenit ș� i, timp de o secundă, m-am temut că-mi va
trage una. Fără să scoată un cuvânt, a luat-o din loc, iar eu l-am
urmat, un pic dezorientată de cearta noastră neterminată.
— Ș� i ea mi-a lipsit mie, am spus eu î�ntr-un sfârș� it, atunci
când cele două corturi î�n care stăteam răsăreau î�n faț�a noas-
tră, la vreo sută de metri depărtare.
— Sunt convins de asta. Dar ț�i-am explicat: ea e firavă.
Nu am timp, dar chiar ș� i aș� a î�mi petrec viaț�a având grijă de ea
ș� i temându-mă când mă gândesc că ar putea să clacheze din
nou, aș� a că un ajutor…
Fanny André 123

— Să clacheze din nou?


Când mi-am dat seama că voia să sară peste intervenț�ia
mea, i-am tăiat calea, ca să nu mă poată ignora. Trebuia să-i
văd ochii: ș� tiam că nu este capabil să mă mintă când se uită î�n
ochii mei.
— Caden! Ce vrei să spui cu asta?
Ș� i-a muș� cat buza ș� i am făcut tot ce mi-a stat î�n putinț�ă ca
să nu remarc decât semnificaț�ia acelui gest î�n contextul dat:
era tulburat. Ș� i totuș� i, era mai bine decât să mă concentrez
asupra simț�ămintelor pe care le trezea î�n mine, acel val de
frământări nedorite.
— Ascultă, e complicat…
— Ca de obicei. Arată-mi ș� i mie o persoană care duce o
viaț�ă simplă ș� i fericită, i-am răspuns eu fără să mă gândesc.
— Tu.
— Caden, viaț�a mea nu e aș� a de simplă.
Mi s-a părut că devine ș� i mai tulburat ș� i a clătinat din cap.
— Eu aș� a speram, totuș� i. Gândul ăsta m-a ajutat să merg
mai departe.
— Adică? Ș� i răspunde-mi la prima î�ntrebare! Să cedeze
din nou, î�n ce sens? Doar nu s-a… drogat, nu?
Caden a negat numaidecât cu un gest scurt, î�nsă nici n-a
deschis frumoasa lui gură, ca să zică ceva. Nemernicul ăsta
era de-a dreptul… nemernic. Frumos ș� i î�ncăpăț�ânat ca nimeni
altul. De altfel, bănuiam că î�i scotea din sărite pe ceilalț�i cu
frumuseț�ea lui – pe mine, cel puț�in.
— Ș� i atunci? La ce te refereai?
Mi-a aruncat o privire pătrunzătoare. Mi-am dat seama
că nu era furios, ci profund nefericit. La cei douăzeci ș� i trei de
ani ai săi, părea că duce pe umeri toată povara lumii. Î�mi era
milă de el. Mi-a revenit î�n gând chipul impecabil al Tabitei. Ea
la ce era bună?
124 Graffitista

— Cad? Ce se î�ntâmplă?
— Len, ea a… trecut prin niș� te perioade grave de anorexie.
Nu mai mânca nimic, a fost chiar ș� i internată…
— Când s-a î�ntâmplat asta?
A izbucnit î�ntr-un râset strident, din gât.
— Eu aș� spune mai degrabă: de când se simte mai bine?
Nu ai observat că ea nu mânca niciodată tot din farfurie?
— E manechin, am rostit eu de parcă ar fi fost ceva de la sine
î�nț�eles. Bineî�nț�eles că nu termină niciodată ce-are î�n farfurie.
— De ș� ase luni de zile, s-a stabilizat. A î�nceput să mă-
nânce din nou carbohidraț�i, nu se mai cântăreș� te î�nainte ș� i
după fiecare masă… se descurcă mai bine. Ellen nu avea ni-
ciodată poftă de mâncare. Când ne pregăteam pentru bac, o
văzusem cum sare peste mese, spunea adesea că „nu-i era
foame”. Dar de aici până la… Caden s-a aplecat ș� i mi-a luat
chipul î�ntre mâini, trăgându-mă către el. Ș� i-a lipit fruntea de
a mea, ca ș� i cum de asta ar fi depins î�ntreaga lui viaț�ă. Nu era
nimic sexual î�n gestul lui: nu era decât o nesfârș� ită disperare,
iar eu i-am răspuns imediat, fără să mai stau pe gânduri. L-am
prins de cămaș� ă, lipindu-l de mine. Preț� de o clipă, nu am mai
simț�it soarele deasupra noastră sau forfota oamenilor care
vorbeau î�n engleză… M-am trezit dintr-odată prinsă î�ntr-o
bulă î�n care nimic nu m-ar fi putut atinge.
Î�ncercam să-i arăt sprijinul meu ș� i, atunci când m-a ridi-
cat ș� i m-a strâns la piept mai să-mi zdrobească oasele, nu am
căutat decât să răspund acestei î�ncleș� tări cu o forț�ă pe potri-
vă. Chiar dacă teniș� ii mei Vans pluteau î�n aer.
Î�n î�ncercarea de a-l liniș� ti, mi-am dat seama cât de multă
nevoie aveam de el. O nevoie de moarte! Î�ntreaga mea viaț�ă
era fără rost, nu puteam să o umplu decât cu tuburi colorate
de vopsea ș� i cu aventuri de-o noapte, jalnice. Sentimentul
acela nemilos al lipsei care ameninț�a să mă copleș� ească î�mi
sfredelea acum măruntaiele. Cum o să ies din asta? El î�i
Fanny André 125

aparț�inea alteia, ș� i dragostea noastră pentru Ellen nu va


reuș� i să mă facă să uit ce simț�eam pentru el. Nu mă vedeam
rămânându-i doar o prietenă de nădejde.
— Când vei î�ncepe ș� i tu să te dai cu parfum? m-a î�ntrebat
el î�ncet, cu nasul î�n părul meu.
— Huh? am răspuns eu prosteș� te.
— Cu parfum? Pot să-ț�i ofer unul? E unul care m-a dus
mereu cu gândul la tine.
Am clătinat din cap, ieș� ind brusc din universul gânduri-
lor mele. Parcă a rupt ceva î�ntre noi, iar eu am î�nceput să mă
simt î�n plus î�n braț�ele lui, ca o impostoare. Când am î�ncercat
să mă desprind din î�mbrăț�iș� are, el nu m-a lăsat.
— Nu e nevoie. E o chestie pentru fete.
— Ș� i tu eș� ti fată, Len. Credeam că ț�i-am demonstrat asta
î�n trecut…
M-am uitat urât la el. Oare își dă seama cât de pretențios
sună asta?
— N-am avut nevoie de tine ca să-mi dau seama de asta!
Ș� i… ce-i? m-am enervat eu, văzând cum î�i răsare un zâmbet î�n
colț�ul gurii.
— Bineî�nț�eles că tot fată ai fost, atât î�nainte cât ș� i… după
mine, mi-a spus el, schiț�ând o grimasă. Î�nsă orgoliul meu ne-
măsurat mă face să cred că, odată cu mine, ai devenit ș� i mai
mult. Ș� tiu, nu dă bine.
— Nemer…!
— La fel cum ș� i tu ai făcut din mine un bărbat. Tot ce
mi-am putut asuma î�n viaț�ă a fost datorită celor ș� ase luni î�n
care m-ai primit lângă tine. A fost prea scurtă relaț�ia noastră,
î�nsă m-ai modelat pentru tot restul vieț�ii, Len. Valori, speran-
ț�ă, curiozitate…
Î�nmărmurită de mirare, l-am scrutat cu privirea preț� de
câteva clipe. Chiar vorbea serios? La naiba…
126 Graffitista

— Len! Mi-am făcut sânge rău! Hei! Ce faceț�i acolo?


I-am recunoscut ca prin vis vocea lui Ellen.
— Fir-ar, ne-a prins, mămico, mi-a ș� optit el.
— Mămică? am ridicat eu tonul, un pic răguș� ită.
— Ai zice că suntem î�n filmele alea î�n care părinț�ii nu
reuș� esc să aibă două minute de intimitate fără ca odrasla lor
adorată să nu dea buzna ș� i să strice totul…
Deș� i era aproape de neconceput, mi s-a părut totuș� i logic
ș� i am izbucnit î�n râs. Mereu am considerat-o pe Ellen fragilă
ș� i, î�ntr-o oarecare măsură, mă simț�isem responsabilă pentru
ea. La fel cum ș� tiam că se simț�ea ș� i Caden.
— Hei! Cu voi vorbesc! s-a enervat Ellen, ajungând î�n
dreptul nostru.
— E geloasă, a spus el, cu un zâmbet mai natural.
Chipul lui î�ș�i recăpătase acea seninătate pe care nu o mai
observasem la el… demult. Poate că î�i făcuse bine să-ș� i uș� ureze
sufletul, vorbindu-mi despre starea de sănătate a surorii lui?

După cum mă aș� teptasem, mi-a fost greu să iau parte la


concertul celor de la Jet. Î� mi plăcea mult trupa asta rock.
Lumea dansa, striga î�n ritmul muzicii, totul era cum nu se pu-
tea mai bine. Doar că eu nu puteam să uit că făcea parte din
faimosul playlist pus la punct cu grijă de Caden pentru prima
dată când am făcut dragoste.
Ritmul muzicii s-a domolit ș� i a î�nceput Hold on. Deș� i nu
dădusem niciodată importanț�ă acestui cântec, versurile î�nce-
peau acum să capete sens. Vorbeau despre Caden, despre ce
î�ncerca să fie ș� i despre modul î�n care se ascundea. Din hăul
î�ntunecos î�n care mă aflam, cu ochii aț�intiț�i asupra unui ecran,
deoarece nu reuș� isem să ne apropiem de scenă, simț�eam cum
emoț�iile mă năpădesc. Poate un regret supărător. Cu braț�ele
inerte pe lângă corp, nu eram î�n stare să dansez. Mă gândeam
Fanny André 127

chiar să merg la alt concert, numai ca să nu-mi revină î�n min-


te amintirile. Î�nsă cineva m-a luat de mâini. Degetele ni s-au
î�mpletit, ș� i Caden s-a furiș� at lângă mine. Am rămas complet
nemiș� cată, ca ș� i cum nu aș� fi fost conș� tientă de prezenț�a lui.
Puteam să ignor orice.
Apoi, ca o lovitură de graț�ie, a î�nceput Look What You’ve
Done. Sonoritatea melancolică a acestei piese care ne-a î�nso-
ț�it prima partidă de amor î�mi permitea acum o nouă inter-
pretare. Cea a poveș� tii noastre actuale. Nu reuș� isem niciodată
să mă eliberez de sentimentul de abandon ș� i am simț�it atunci
că rămân fără aer.
A î�nceput să danseze uș� or pe loc, î�ntr-un slow bizar, î�n
care eu eram î�ntoarsă cu spatele la el. Am rămas aș� a vreme de
câteva minute, după care m-a rotit cu faț�a spre el. Am profitat
de adăpostul nopț�ii ca să mă las purtată de val. Mi-am î�ngăduit
pentru o clipă să fiu mică ș� i firavă, pierdută î�n braț�ele sale ș� i
mângâiată de căldura trupului său. Î�n mod straniu, mi s-a pă-
rut că ș� i pe el î�l î�ncearcă aceleaș� i emoț�ii.
M-am strecurat pe sub cămaș� a lui, apoi mi-am î�ncleș� tat
degetele î�n material ca să mă prind mai bine. Era ceva ce-mi
plăcea să fac î�n trecut. Pe vremea aceea, aveam dreptul să fac
asta, î�nsă acum nu m-am putut abț�ine. Mi s-a părut că piesa a
durat o veș� nicie: mă î�necam î�n această clipă furată. Mi-a mân-
gâiat ceafa ș� i, deș� i î�ncă ne păstram calmul, eram conș� tientă
de intimitatea acestei î�mbrăț�iș� ări, de parcă aproape că ne-am
fi sărutat cu adevărat.
I-am î�ntâlnit ochii, mă devora din priviri. Î� mi vorbeau,
î�nsă eu nu le î�nț�elegeam mesajul. Unul dintre degetele sale a
î�nceput să-mi mângâie uș� or conturul feț�ei, zăbovind mai î�ntâi
pe obraz, apoi pe gură. Am î�nchis ochii. Mi-am imaginat că nu
mă mângâia cu degetul, ci cu buzele. Atingerea era atât de
tandră î�ncât iluzia a fost perfectă. M-a strâns î�n braț�e. Î�l sim-
ț�eam lipit de mine, î�i simț�eam pielea, mirosul. Dorinț�a unui
128 Graffitista

sărut adevărat î�mi săpa un gol î�n stomac. I-am sărutat dege-
tul. Deș� i m-aș� fi aș� teptat să fie aspru ș� i rigid, era moale ș� i ca-
tifelat. Mai ales î�n comparaț�ie cu pielea mea, tăbăcită de la
atâtea ore de graffiti.
Î�n ciuda reflectoarelor care î�ș�i aruncau luminile asupra
noastră, la intervale regulate, ne-am privit î�ndelung. S-a aple-
cat, ș� i nu ș� tiam dacă î�mi va vorbi sau mă va săruta, î�nsă, î�n acel
moment, nicio parte din mine nu putea să î�l respingă. Prea pu-
ț�in conta realitatea care ne pândea, departe de Glastonbury.
— Len!
Am î�ntors instantaneu capul. Ellen se afla la câț�iva paș� i
de mine ș� i nici măcar nu mă privea, mă chemase doar ca să
merg lângă ea. Caden mi-a dat din nou drumul din braț�ele lui:
vraja se rupsese.

Către miezul nopț�ii, mă aflam cu Ellen î�n faț�a unei porț�ii


de cartofi prăjiț�i ș� i a unei beri cam calde. Nu mă puteam abț�i-
ne să n-o urmăresc. Mânca normal? A ciugulit vreo douăzeci
de cartofi, după care a lăsat-o mai moale, jucându-se î�nde-
lung cu fiecare muș� cătură. Mai vorbea, mai bea un pic de bere
ș� i pălăvrăgea despre cum ne-am simț�it la festival.
La naiba. Caden avea dreptate! Se prefăcea, era clar ca
lumina zilei! Desigur, mâncase totuș� i ceva ș� i nu aș� fi băgat
mâna î�n foc că se va grăbi la baie ca să vomite… Î�nsă cantita-
tea de mâncare era ridicol de mică. Cum am putut eu să-i răs-
pund lui Caden: „E manechin”? Mi se părea î�nfiorător că am
putut să zic aș� a ceva.
Sâmburele de neliniș� te care mi se cuibărise î�n pântec mi-a
tăiat orice poftă de mâncare. Oare el trăia cu această anxietate
zi de zi? De aici ș� i nevoia asta de a o supraveghea? La urma
urmei, erau gemeni, î�mpărtăș� eau o complicitate deosebită.
— Ellen, cum a î�nceput? am î�ntrebat-o eu, fiindu-mi cu ne-
putinț�ă să mă abț�in.
Fanny André 129

A clipit fără să spună nimic.


— Anorexia ta.
Ellen ș� i-a muș� cat buza cu violenț�ă, după care a pălit. Am
clătinat din cap. Nu ș� tiu dacă chiar aveam lacrimi î�n ochi, î�nsă
nici măcar n-am î�ncercat să-i ascund asta. A tuș� it uș� or.
— Ce… Caden ț�i-a vorbit despre asta? De la asta a pornit
î�mbrăț�iș� area voastră de azi-dimineaț�ă?
Am dat din cap că da. Cu privirea î�n gol, ș� i-a frecat pentru
o clipă palmele una de cealaltă, î�n timp ce se uita la un grup
de băieț�i care făceau pe nebunii î�ncercând să agaț�e două fete
destul de drăguț�e.
— Î�ș�i face griji.
— Ș� tiu. Mereu î�ș�i face. Ș� i crede că-mi poate simplifica
viaț�a dacă o gestionează î�n locul meu.
— E destul de tipic pentru el… Aș� fi vrut să ș� tiu cum a
î�nceput totul?
Ellen s-a î�ncruntat. Ș� i-a muș� cat din nou buzele ș� i m-am
apropiat î�n cele din urmă de ea, târându-mă cu fundul pe pă-
mânt, ca să nu fiu nevoită să mă ridic. Mi-am î�ncolăcit picioa-
rele î�n jurul ei ș� i-apoi i-am luat mâinile inerte î�ntr-ale mele.
— Nu mă interesează să ș� tiu dacă te cântăreș� ti de zece
ori pe zi. Am nevoie să î�nț�eleg ce anume a dus la starea asta ș� i
la internarea ta. Nu vreau să-ț�i dau sfaturi, ș� tiu prea bine că
faci ș� i tu ce poț�i… î�nsă de ce?
Speram că prezenț�a mea ș� i felul î�n care o î�nlănț�uisem cu
picioarele aveau s-o ajute să simtă că sunt î�ngrijorată, că o
iubesc. Nu că o judec. Ș� i-a ridicat capul.
— Eș� ti prima care mă î�ntreabă asta, a remarcat ea, cu o
expresie stranie, visătoare ș� i dureroasă deopotrivă.
A părut că ezită ș� i s-a uitat î�n jurul nostru. Nu trebuia să
mă miș� c ca să-mi dau seama că-ș� i căuta din priviri fratele.
Mi-a strâns cu putere degetele î�n mâna ei.
130 Graffitista

— La optsprezece ani, tata ne-a spus că mama e bolnavă.


De aici ș� i î�ntoarcerea catastrofală î�n Anglia. A cumpărat o re-
ș� edinț�ă spaț�ioasă, la o oră distanț�ă de Londra, ș� i a î�nchis-o
acolo. Cu toț�ii laolaltă trebuia să facem front comun pentru a
păstra imaginea firmei. Faț�ă de acț�ionari… prieteni. Aveam
impresia că sunt fata preș� edintelui Statelor Unite ș� i că trebuie
să păstrez secretul de stat. Observasem că mama se schim-
ba… Spunea lucruri nepotrivite î�n anumite momente. Uneori,
era distractiv. Mi-o imaginam un pic „rock”. Î�n realitate î�nsă,
nu era deloc amuzant. Suferă de boala Pick.
M-am î�ncruntat î�ncercând să-mi amintesc dacă mai auzi-
sem vreodată acest cuvânt.
— N ș� tiu ce-i asta, am mărturisit eu î�n cele din urmă.
— Se mai numeș� te ș� i demenț�ă fronto-temporală. O boală
degenerativă a creierului.
— El, n-am făcut medicină, asta nu-mi spune mare lucru,
am î�ntrerupt-o eu, stânjenită.
Mi-a zâmbit vag, apoi a ridicat din umeri.
— Î�mi cer scuze. Când am aflat, m-am informat temeinic.
Ca să î�nț�eleg… Î�n mare, se aseamănă cu Alzheimer-ul, doar că
se manifestă la pacienț�ii mai tineri. Mama avea patruzeci de
ani. Totul a î�nceput cu un fel de dezinhibare, ceea ce î�nsemnă
că î�ncepi să te comporț�i din ce î�n ce mai nepotrivit î�n societa-
te. Nu-ș� i pierdea neapărat memoria, aș� a ca î�n filme, ci… mân-
ca mai mult, din când î�n când era apatică… Amorfă, moale, a
precizat ea, văzându-mă cum mă î�ncrunt î�ntrebător. Apoi a
î�nceput să spună chestii cu adevărat ciudate…
— El..., am spus eu cu o voce gâtuită, neputând să mă
stăpânesc.
— Centrul de referinț�ă pentru această boală este spitalul
Salpêtrière din Paris. Ș� i noi am venit să ne î�ngropăm la Londra.
Î�ț�i vine să crezi?
Fanny André 131

A izbucnit î�ntr-un râs nebun. Am luat-o de umeri ca să o


calmez. Ce să-i răspund? Mă simț�eam complet dezarmată. Nu
mă gândisem niciodată că plecarea lor ar fi putut avea un ase-
menea motiv ș� i nu eram î�n stare să reacț�ionez.
— Merge acolo regulat, pentru controale medicale, î�nsă
de fiecare dată o dă peste cap. Î�n cea mai mare parte a timpu-
lui, Caden trebuie să se ocupe de asta.
Un pic dezorientată, mi-am lăsat privirile să hoinărească
la î�ntâmplare, î�n î�ncercarea de a procesa cele auzite. Anorexia
lui Ellen fusese, aș� adar, cauzată de un ș� oc? Ș� i oare boala Pick
era letală? Sau Alzheimer? Habar n-aveam!
— Din cauza asta, mi-a răspuns ea, de parcă mi-ar fi citit
gândurile.
— Pentru că erai tristă? am î�ntrebat-o eu cu o voce timi-
dă, î�ncercând să î�nț�eleg.
I-am î�ntâlnit privirea aspră, apoi a clătinat î�ncet din cap.
— Pentru că mama a pus cincisprezece kilograme. Pentru
că, î�n ciuda bolii ei, tata î�ș�i bate joc de ea. Î�i zice „dolofana”. N-ai
să ghiceș� ti niciodată ce mi-a spus odată: că, î�n comparaț�ie cu
ea, eu cel puț�in î�ncă mai semăn a femeie. Î�n seara aia m-am î�n-
dopat ca o nebună. Simț�eam nevoia să mă î�ngraș� cât mai repe-
de. Mi-a fost î�ngrozitor de rău, ș� i-a amintit ea. Serios, cred că
am vomitat douăzeci ș� i patru de ore aproape î�ncontinuu. Am
rămas cu o repulsie faț�ă de mâncare… ș� i cu o repulsie atunci
când î�l văd pe tata sau când mă gândesc la toate astea.
Ellen avea ochii î�n lacrimi; pe ale mele de-abia dacă le
mai simț�eam, î�mi ș� iroiau deja pe obraji.
— Caden ș� tie?
— N-ar î�nț�elege. Nu are nicio logică.
— Ba da, are, am contrazis-o eu cu fermitate.
Ellen plângea ș� i râdea î�n acelaș� i timp.
— Ș� i tu, de ce ai venit î�n Anglia?
132 Graffitista

Î� ntrebarea ei mă luase prin surprindere. După ce-mi


mărturisise toate lucrurile astea, nu puteam să o mint.
— Voiam să-l recâș� tig pe Caden… Habar n-aveam de Tabita.
— Eraț�i î�mpreună atunci?
Am schiț�at o grimasă.
— Ț� i-ai dat seama, nu-i aș� a?
— El te privea diferit, cât despre tine, î�ț�i căzuse cu tronc
de la î�nceput… N-am putut să sufăr situaț�ia asta. Credeam că
mi te fură, mi-a mărturisit ea. Nu ș� tiu dacă e din cauză că sun-
tem gemeni, î�nsă mereu mi-a fost teamă că ceilalț�i trebuie să
aleagă î�ntre noi, fie că e vorba de Nane, de părinț�i… sau de tine.
El are prestanț�ă, pe când mie mi-e teamă că voi fi dată uitării.
O priveam cu luare-aminte, uimită aș� teptându-mă să o
văd cum izbucneș� te î�n râs. Dar nu; privirea ei rece î�mi spunea
cât era de serioasă. La naiba.
— El, faț�ă de tine a fost prietenie la prima vedere ș� i faț�ă
de el dragoste la prima vedere. Ș� tiu, nu are nicio logică…
— Ba da, are, m-a asigurat ea, î�ntorcându-mi cuvintele.
Am zâmbit.
— Nu sunt sigură că e fericit cu Tabita.
— El…
— Serios! N-a privit-o niciodată aș� a cum te-a privit pe
tine, a conchis ea, nemiloasă.
— El, asta nu mă ajută. Tabita pare… perfectă. Poate că e
ceea ce caută el. O „fată” î�n toată splendoarea ei. Nu o copilă
î�ncălț�ată cu teniș� i, care merge î�n toiul nopț�ii să facă graffiti
prin depozitele abandonate. Ș� i nu mă văd oprindu-mă, aș� a
sunt eu. Când voi fi bătrână, sper doar că voi fi î�ndeajuns de
cunoscută ca să pot desena pe comandă. O să mă mulț�umesc
ș� i cu asta, chiar dacă nu va fi la fel de distractiv.
— Cum de n-ai terminat Artele? Vorbeș� ti mereu cu nos-
talgie despre asta! S-a î�ntâmplat ceva?
Fanny André 133

Am ezitat o clipă, î�nsă mi-am dat seama că reț�inerea mea


o rănise. Am cedat, cu un oftat.
— Mamita a murit anul trecut… Mai î�ntâi, a suferit un acci-
dent vascular cerebral. Nu ne aș� teptam la aș� a ceva. A rămas cu
sechele. Mergeam să o văd aproape î�n fiecare sfârș� it de săptă-
mână… apoi, după vacanț�ă, am rămas acolo… Î�n ș� ase luni, starea
ei de sănătate s-a degradat atât de mult, î�ncât a suferit un al doi-
lea accident, care i-a fost fatal. Cu o zi î�nainte se simț�ea bine ș� i
apoi… După plecarea lui Caden, asta a fost deja prea mult. Ș� tiu
că nu avea nici o legătură ș� i, cu toate acestea, m-am simț�it…
abandonată. Ș� i tu? Î�mi pare mie, sau… ai inima frântă?
— Poftim?
Obrajii i s-au î�mpurpurat de î�ndată. Chiar credea că nu
observasem absenț�a totală a unei poveș� ti de dragoste – sau
de budoar – î�n viaț�a ei actuală? La optsprezece ani schimba
băieț�ii ca pe poș� ete, iar pe acestea le colecț�iona cu patimă. Ce
se î�ntâmplase? Doar nu te cuminț�eș� ti aș� a, dintr-odată!
— Eu…
— …ascunzi ceva? Cu siguranț�ă.
Am î�ntors capul. Caden se î�ndrepta către noi cu paș� i repezi.
Ellen mi-a urmărit privirea ș� i mi-a spus î�n ș� oaptă:
— Pauză.
— Î�mi convine.
— Fetelor, avem doar zece minute ca să ajungem la ur-
mătorul concert… El? Ai plâns?
Mi-a aruncat o privire dură ș� i, pentru o clipă, am rămas
î�nmărmurită, de parcă m-ar fi prins cu mâț�a-n sac.
M-am ridicat ș� i am tras-o pe Ellen după mine. Ș� edinț�a de
pălăvrăgeală se î�ncheiase: n-o să aflu azi cine i-a frânt inima.
Ellen era fragilă – Caden mi-o amintea mereu – ș� i ea nu trebu-
ia să se î�mpovăreze ș� i cu poveș� tile altora.
CAPITOLUL 12

Concertul lui Pharrell Williams s-a dovedit a fi mult mai


simpatic decât sperasem. Când a răsunat ș� i ultima melodie,
atmosfera era excelentă, iar eu ș� i Ellen ne regăsiserăm zâm-
betul. Un grup de vreo douăzeci de oameni ș� i-a făcut apariț�ia,
acoperiț�i toț�i de o vopsea fosforescentă. Ai fi zis că abia termi-
naseră o partidă de paintball. Vreo zece purtau după ei niș� te
tobe ș� i s-au aș� ezat î�n cerc. Anna ș� i Dane î�mi vorbiseră despre
spectacolele improvizate de la Glastonbury ș� i acum, î�n sfârș� it,
aveam ocazia să văd ș� i eu unul î�ndeaproape. Au î�nceput să
lovească tobele î�ntr-un ritm alert, oferind o reprezentaț�ie cu
nimic mai prejos decât ale celor din trupa Les tambours du
Bronx* – cel puț�in din câte văzusem eu pe YouTube.
Apoi ritmul s-a schimbat, ș� i unii dintre ei au scos niș� te
bile de vopsea, î�ndreptându-le î�nspre mulț�ime. Ț� ipetele au
î�nceput să răsune. O geantă mare era aș� ezată î�n mijlocul cer-
cului, la î�ndemâna tuturor. Spectatorii, ghicind ce ascunde
î�năuntru, s-au năpustit asupra ei. S-a î�ncins o luptă deschisă:
nu existau reguli care să fie urmate ș� i, fie că erau sau nu deja
murdari de vopsea, oamenii continuau să se bombardeze.
Când o nouă bilă de vopsea albastră mi-a explodat pe
obraz, stropindu-mi gâtul ș� i părul, am izbucnit î�n râs. M-am
scuturat ș� i l-am bombardat pe Caden, care rămăsese aproape
neatins. Mă rog, asta dacă nu puneam la socoteală pata imen-
să de portocaliu din dreptul inimii, care-i picura pe jeanș� i.

* Formație neconvențională din Franța care creează muzică cu ajutorul


butoaielor. (n.tr.)
Fanny André 135

L-am luat de mână fără să mă gândesc ș� i l-am tras după


mine. Am ajuns la o tobă abandonată, pe care era niș� te vop-
sea violet ș� i o băltoacă de galben fluorescent. Fără să ezit, am
luat unul dintre beț�e, iar pe celălalt i l-am î�ntins lui. L-a luat,
deș� i s-a strâmbat. Discret, î�l incitam să intre î�n joc, provocân-
du-l. După ce m-a privit preț� de câteva secunde cu niș� te ochi
mari, a ridicat din umeri ș� i un zâmbet i-a răsărit î�n colț�ul gurii,
luminându-i chipul.
Când nici nu mă aș� teptam, a lovit puternic cea mai î�mbi-
bată suprafaț�ă a tobei, ș� i vopseaua a ț�âș� nit, î�mproș� cându-mă.
Era evident că pe mine mă viza. Am ț�ipat ș� i m-am ș� ters de un
pic de vopseaua violet care aproape că-mi intrase ș� i-n gură.
Ceilalț�i muzicieni păstrau un ritm simplu, î�n care am intrat cu
uș� urinț�ă. Vopseaua ne î�mproș� ca din cap până-n picioare ș� i mie
mi-era greu să mă abț�in să nu râd cu gura până la urechi.
Cu jumătate de obraz acoperit de steluț�e de vopsea, Caden
afiș� a o expresie relaxată. Când Dane ne-a ț�intit, m-am oprit o
secundă, i l-am arătat cu degetul ș� i, chiar când o bilă se repe-
zea către mine, Caden s-a aș� ezat î�naintea mea. Am auzit cum
bila l-a nimerit î�n spate ș� i, dintr-odată, a fost î�nvăluit de un
nor verde. Mi-am dus mâna la gură ca să-mi ascund râsul ne-
bunesc ș� i mi-am dat seama un pic prea târziu – abia când am
scuipat vopseaua galbenă care-mi acoperea palma – că făcu-
sem o greș� eală. Ups!
După aproape o oră de joacă neî�ntreruptă, rezerva de
vopsea se terminase ș� i grupurile î�ncepuseră să se risipească.
Peisajul arăta de parcă o paletă î�ntreagă de culori ar fi explo-
dat acolo; mi se părea super tare. Vreme de cinci minute am
făcut fotografii cu telefonul, î�ncercând să nu-l murdăresc,
deș� i era vechi ș� i spart î�n partea din spate.
Ne-am î�ntors cu toț�ii la corturi, ca să ne luăm hainele de
schimb ș� i să ne curăț�ăm la duș� uri. Am î�nceput să mă spăl, î�nsă
nimerisem î�ntr-o secț� iune unde majoritatea duș� urilor din
136 Graffitista

cabine, deteriorate, nu funcț�ionau. M-am mulț�umit, aș� adar,


cu o chiuvetă.
Î�n timp ce stăteam cu capul sub jetul de apă ș� i-mi clăteam
ceafa cleioasă de vopsea, am simț�it cum o mână a î�nceput să-mi
frece rădăcinile năclăite. M-am ridicat ș� i, nu tocmai surprin-
să, i-am î�ntâlnit privirea lui Caden. Din cauza stropilor care
î�mi picurau î�n ochi, a trebuit să-mi las din nou capul î�n jos.
— Dane m-a trimis la tine, nu-i plăcea să te ș� tie singură.
El a rămas cu Ellen ș� i Anna. Lasă-mă să te ajut, mi-a poruncit el.
M-a î�mpins uș� or către jetul de apă ș� i s-a pus pe treabă.
Când degetele sale mi-au atins pielea ș� i părul, am avut o sen-
zaț�ie ciudată. Nu era nimic ambiguu la mijloc, î�nsă, cu toate
acestea, am fost cuprinsă de o tulburare de nedefinit.
— E bine, mi-a spus el. Mai puț�in pe spate. Dă-ț�i jos tricoul.
Din reflex, mi-am analizat decolteul. Purtam un sutien
negru, destul de banal, care semăna aproape cu un costum de
baie… î�n ciuda tuturor lucrurilor, mi-era jenă să mă dezechi-
pez î�n faț�a lui Caden.
— Len, n-o să sar pe tine.
Î�n loc de răspuns, i-am adresat o grimasă ș� i m-am î�ntors
cu spatele la el, ca să-mi ridic tricoul. Am profitat de ocazie ca
să î�ncerc să curăț� puț�in bucata de material. Caden mă freca cu
un prosopel pe care î�l adusesem cu mine, udându-l din când
î�n când sub jetul de apă.
Când mi-a dat î�n jos cureaua de la pantalonii mei largi,
nu am î�nț�eles pe loc de ce, pentru un scurt moment, a rămas
nemiș� cat. Când am î�ncercat să trag de ei ca să-i ridic, el m-a
oprit. Prea târziu. Nu m-am mai opus. Cu mâinile uș� or tremu-
rânde, m-am apucat din nou să-mi storc tricoul.
— Să fii iubit înseamnă să te consumi. Să fii iubit înseamnă
să mori; să iubești înseamnă să dăinui, a citit el. Porț�i pe tine
poezii? Rilke?
Fanny André 137

Vocea lui aspră m-a surprins mai mult decât î�ntrebarea


î�n sine. Bineî�nț�eles că ș� tia de ce-mi făcusem acel tatuaj. Pe
vremea aia, Rilke era poetul lui preferat. Nu citeam poezie de-
cât atunci când absenț�a lui devenea insuportabilă. Versurile
lui m-au surprins, ba chiar m-au obsedat, până î�ntr-acolo, î�n-
cât am vrut să mi le tatuez. După ani î�ntregi, î�nț�elegeam ș� i eu
ce-mi recitase Caden î�n prima seară î�n care mă atinsese: po-
veș� tile despre largul mării, pâine caldă ș� i altele. Erau citate
din poemul Să te iubesc de Paul Ē� luard. Cu mult î�nainte de
concert ș� i de acel „Nici eu nu te iubesc” al lui, Caden î�mi făcu-
se deja o declaraț�ie, î�n felul lui.
N-ar fi trebuit să fiu necăjită de faptul că, î�n sfârș� it, des-
coperise tatuajul. Mai ales după ce m-am î�ntors spre el ș� i i-am
citit î�n ochi emoț�ia provocată de această revelaț�ie.
— E î�n regulă, pot să mă î�mbrac? am î�ntrebat eu.
— Bineî�nț�eles, mi-a răspuns el, cu o vagă strâmbătură.
Poț�i să mă ajuț�i ș� i tu?
— Da, sigur. Va trebui să te laș� i mai jos, eu sunt prea mică.
Ochii lui î�ntunecaț�i î�mi recitau un sonet lung pe care eu
nu reuș� eam să î�l aud. Caden î�ncerca să-mi transmită ceva ce
ar fi trebuit să î�nț�eleg ș� i mă deranja că nu reuș� eam. Î�n schimb,
î�i ghiceam totuș� i tandreț�ea ș� i nevoia de ceva anume.
— Vino, s-a eliberat un duș� .
Erupț�ia realităț�ii m-a scos brusc din transă. M-am uitat la
tânăra asiatică ieș� ind dintr-o cabină cât se poate de curată
pentru un astfel de festival. Creierul mi s-a pus î�n cele din
urmă î�n miș� care ș� i am tras pe mine un tricou nou, după care
mi-am ridicat pantalonii ca să-mi acopăr fundul ș� i, mai ales,
citatul tatuat.
Caden intrase primul î�n cabină, iar mie nu-mi mai rămâ-
nea decât un mic spaț�iu î�n care să mă strecor. După ce a î�nchis
uș� a cu cheia, s-a î�ntors cu faț�a către mine ș� i s-a reluat schimbul
138 Graffitista

tacit dintre noi, rarefiind considerabil oxigenul din jurul meu.


Sau poate că se datora apneei care mă cuprinsese.
Nu î�ndrăzneam să î�i cer să î�nceteze ș� i să-mi spună cu
voce tare gândurile lui atât de adânci. Cel puț�in, depusese ar-
mele, iar eu preferam asta decât să mă ț�ină la distanț�ă, aș� a
cum făcuse î�n primele săptămâni. Când a căzut î�n genunchi,
am tresărit.
— Caden! O să te uzi!
Nu mi-a luat î�n seama cuvintele ș� i s-a lipit, strâns, de
mine. După ce a ezitat un pic, ș� i-a î�ngropat faț�a î�n pântecul
meu, cu nasul î�n dreptul buricului meu. Ș� i-a î�nlănț�uit braț�ele
puț�in mai jos de fesele mele ș� i m-a strâns cu forț�ă, făcându-mă
să î�ndoi picioarele. Am fost nevoită să mă ț�in de umerii lui − ș� i
nu, nu era chiar aș� a de neplăcut.
— Cad… en, aș� a nu o să pot să te curăț� , am î�nceput eu î�n
cele din urmă, după mai bine de un minut.
— Nu-mi pasă. Mă simt bine aici… Mai spune-mi aș� a.
— Cum?
— Cad. Nu-mi mai spui deloc aș� a, ca ș� i cum m-ai ț�ine la
distanț�ă sau m-ai pedepsi. Mă scoate din minț�i…
Am oftat ș� i am dat drumul la apă. Cum spaț�iul era î�ngust,
jetul î�i atingea pulpele ș� i avea cu siguranț�ă să-l ude din cap
până-n picioare. Am î�nmuiat prosopelul cu care m-a ș� ters pe
mine ș� i am î�nceput să-l spăl ș� i eu pe el. Mi-a luat ceva timp.
Numai să-i dezlipesc faț�a de mine ș� i să-l forț�ez să-ș� i dea capul
pe spate s-a dovedit a fi rodul unei adevărate lupte; am fost
nevoită să-l ț�in de păr, ceea ce a ajuns să mă excite. De î�ndată
ce î�l lăsam un pic, î�ncerca să se lipească din nou de mine.
Mă străduiam să par tare, î�nsă această situaț�ie mă miș� ca
mai mult decât aș� fi putut spune. Trăda o fragilitate la care nu
m-aș� fi putut gândi niciodată. Atitudinea asta a lui de peniten-
ț�ă, pe care femeia rănită din mine a apreciat-o mai mult decât
s-ar fi cuvenit, era aproape ca o supunere. �n mod ciudat, nu
Fanny André 139

mi-era milă de el: la această atingere, î�n mine s-a trezit doar o
nemărginită gingăș� ie. Chiar ș� i aș� a, părea că strălucirea î�i era
dată de o forț�ă brutală ș� i acest contrast mă făcea să-mi pierd
puț�in câte puț�in cumpătul.
Să-l curăț� pe faț�ă a fost o adevărată tortură. Aș� fi dat orice
să-l pot săruta, să-l dezmierd cu buzele mele ș� i să-l mângâi
până va uita ș� i cum î�l cheamă… Î�nsă era al altei femei.
Când, î�n cele din urmă, eram pregătită să cedez ș� i să-l să-
rut, el a deschis ochii. La vederea pupilelor sale, am rămas
fără suflare.
— Ș� i pe spate, te rog?
Cum mai devreme avusese aerul că pretinde, mi s-a părut
amuzant să-l văd cum mă roagă. Am dat uș� or din cap. S-a ridi-
cat de î�ndată ca să-mi prezinte spatele. Miș� carea pe care a
făcut-o ca să-ș� i ridice tricoul – aceea pe care o fac toț�i bărbaț�ii
când se dezbracă, prinzând de material pe după cap ca să-l
tragă î�n sus – m-a tulburat. Muș� chii î�i dansau pe sub pielea
bronzată. M-am bucurat de spectacol cu o rătăcire nostalgică,
fapt ce, fără î�ndoială, explica timpul pe care mi l-am acordat
ca să-i privesc ș� oldurile.
Revelaț�ia a fost cu siguranț�ă la fel de brutală pentru el, ca
ș� i pentru mine. Nu erau versuri de Rilke. Nu, acolo se afla
ceva de-al meu. Un graffiti î�i marca pielea î�ntr-o imitaț�ie ulu-
itoare, de parcă literele î�n 3D ar fi fost gata să-ș� i ia zborul.
Acest tatuaj ar fi putut să se găsească pe un perete. Relieful,
liniile… totul era perfect. Nu ș� tiu cine î�l realizase, î�nsă ș� tiu că
î�l contemplam cu aceeaș� i î�ncântare cu care alț�ii ar fi privit un
Van Gogh.
Î�n afară de execuț�ia tatuajului, î�nț�elesul cuvintelor nu pu-
tea decât să mă frapeze: cuvântul englez pentru „licurici”… Ca
numele meu „Zâna-LicuRici”. Am î�nmărmurit, cu ochii plini
de lacrimi.
140 Graffitista

M-a prins cu braț�ele ș� i m-a strâns cu putere, fără să se


î�ntoarcă, arcuindu-ș� i spatele. M-am agăț�at de el de î�ndată ș� i,
cu mâinile î�nlănț�uite î�n jurul abdomenului său, eram prinș� i
î�ntr-un nod pe care nimeni n-ar fi reuș� it să-l desfacă. Dacă
rămâneam nemiș� cată, aș� fi reuș� it să nu plâng. Căldura trupu-
lui său m-a ajutat să-mi vin î�n fire. Cred că stătea î�ntr-o pozi-
ț�ie inconfortabilă ș� i, cu toate acestea, nici nu s-a clintit.
Când, î�n cele din urmă mi-am revenit, am dat drumul la
apă ș� i după ce am î�nmuiat prosopul, am î�nceput să-l curăț� pe
Caden. Desigur, cu mai multă minuț�iozitate decât ar fi trebu-
it… Mâna mi-a zăbovit pentru câteva clipe asupra tatuajului
său. Mi-am dat seama că î�i sublinia delicateț�ea ș� oldurilor ș� i
linia coloanei. Cu patru ani î�n urmă, primul său tatuaj de pe
piept nu stârnise nimic î�n mine. Pe când acest graffiti nu era
doar un ornament sau o modalitate de a-i enerva pe părinț�ii
lui rafinaț�i, ci mi-era destinat mie.
Cineva a bătut la uș� ă ș� i ne-a cerut să ne grăbim. Am oftat.
Ajunsesem să cred că nu vom ieș� i de acolo fără să… î�nsă sco-
ț�ianul care ciocănea hotărâse altceva.
Am părăsit tăcuț�i cabinele de duș� , ț�inându-ne de mână.
Printre atâtea gânduri confuze, mi-a trecut prin minte unul
de care eram sigură: î�n această seară o bună parte din furia mea
se risipise. Ș� i, permiț�ând acest lucru, riscam mult. Curând, nu
voi mai avea nicio baricadă î�n faț�a lui.
Odată ajunș� i la corturi, am constatat că fetele se prăbuș� i-
seră î�n primul cort ș� i că Dane dispăruse. Nu prea aveam de
ales, nu ne rămânea decât cortul cel mic. Momentul pe care
î�l petrecuserăm î�mpreună mă î�nviorase. Mă î�ndoiam că aș�
fi putut să adorm liniș� tită lângă el, î�nsă nici nu mă vedeam
culcându-mă cu el, cu toate celelalte corturi alături. Pe scurt,
eram î�ntr-o situaț�ie complicată.
— Vrei să merg să dorm î�n altă parte?
Fanny André 141

Aș� fi putut oare să-i răspund „da” din prima? De ce aș� fi


meritat eu cortul mai mult decât el? Am oftat, ghicind de pe
atunci că o să-mi pară rău.
— Nu, dar să nu sforăi, că te scot afară.
— Am sforăit până acum?
Am avut nevoie doar de câteva secunde de gândire î�nain-
te de a-i răspunde:
— Nu. Dar se pare că e un î�nceput pentru toate...

De când ieș� iserăm de la duș� uri, Caden mă privea pe furiș� ,


iar mie asta mi se părea nespus de sexy. Tensiunea dintre noi
era aproape tangibilă. Dacă s-ar fi materializat, cum aș� fi î�nfă-
ț�iș� at-o oare sub forma unui graffiti? Î�n timp ce mă î�ntrebam
ce culoare ș� i formă aș� fi dat acestui sentiment, Caden m-a luat
de mână ș� i m-a tras î�n cortul nostru.
S-a târât pe salteaua gonflabilă, făcându-mă ș� i pe mine să
sar î�n sus când m-am urcat pe ea. Cum trebuia să mă com-
port? Mi-a luat-o î�nainte ș� i de această dată, forț�ându-mă să
mă răstorn lângă el. M-a cuprins î�n braț�e. S-a aș� ezat mai jos
decât mine, ca să se poată lipi cu capul de pieptul meu. Ezitam
să î�l resping, nefiind î�nsă convinsă că după un minut voi mai
putea să o fac.
— Cad, opreș� te-te… Nu putem.
— Vreau doar să dorm, nimic mai mult. Î�ț�i promit.
Am oftat. O promisiune de căcat. Pare-se că sufletul meu
nu ș� tia că trebuia doar să dormim î�mpreună. M-am î�ncordat
toată ș� i tocmai mă pregăteam să mă desprind din î�mbrăț�iș� a-
rea lui, când, dintr-odată, mi-a prins braț�ele ș� i s-a ridicat să
mă privească, sprijinindu-se î�n cot. Era foarte î�ntuneric, abia
dacă-i vedeam faț�a.
— Zici că nu ai chef?
— Nu am chef.
142 Graffitista

Ce? Aveam dreptul să mint. Î�n plus, după codurile noas-


tre din trecut, negaț�ia era î�nș� elătoare. Am spus-o fără să cli-
pesc, î�n timp ce muream de dor să-l simt lângă mine. S-a
î�ntins la loc, î�ncercând să se lipească de mine cât mai bine,
afundându-ș� i nasul î�n gâtul meu.
— Eram sigur.
— Cad, nu e o idee bună.
— Desigur, la fel cum nu a fost o idee bună nici să te pă-
răsesc… să trăiesc aș� a cum trăiesc acum ș� i să accept să pierd
totul din… loialitate? Nici nu mai ș� tiu pentru ce mă zbat.
Umerii nici măcar nu-i erau î�ncordaț�i; părea că abando-
nase orice luptă. Iar dacă de obicei nu eram foarte bine î�nar-
mată î�n faț�a lui, acum cu siguranț�ă, î�n starea î�n care se afla, nu
puteam decât să capitulez.
— Ce se î�ntâmplă? Explică-mi, i-am propus eu.
Ș� i-a î�ncleș� tat atât de puternic maxilarele, î�ncât am simț�it
miș� carea pe gâtul meu. Am rămas tăcută ș� i l-am strâns ș� i mai
tare pe după umeri. Dacă nu reuș� eam să-l liniș� tesc, măcar vâ-
nătaia pe care urma să i-o fac avea să- amintească a doua zi că
cineva ț�inea la el – atât la propriu, cât ș� i la figurat.
Ș� i-a scos telefonul ș� i a butonat ceva.
— Aș� a, acum nu se va mai î�nchide ecranul ș� i, cu lumino-
zitatea setată la minim, vom putea să ne privim câteva clipe,
mi-a spus el.
— Aș� prefera să nu mă vezi.
— Eu aș� prefera altfel.
Au trecut câteva minute până să-mi dau seama că avea o
erecț�ie. Mi-am muș� cat buzele pe interior, ca să-mi î�nfrânez
zâmbetul care ameninț�a să î�nflorească.
— Fă-te că n-ai băgat de seamă, a mormăit el. Dacă vrei,
mă î�ntorc cu faț�a la saltea, numai nu te î�ndepărta.
Fanny André 143

Am gemut. Ș� i am regretat-o pe loc. Aveam de gând să mă


arăt batjocoritoare, să-l fac să î�nț�eleagă că nu mă las păcălită.
Î�nsă, ț�inând cont de privirea cu care mi-a răspuns, acel gea-
măt a fost până la urmă o armă cu două tăiș� uri. Cred că am
roș� it până-n creș� tetul capului – ceea ce, având î�n vedere car-
naț�ia mea î�nchisă, nu era deloc simplu.
— Caden, ce se î�ntâmplă?
— Mama e bolnavă, mi-a zis el, cu un suspin.
Am î�nmărmurit: oare ceda, după tot acest timp? S-a ros-
togolit pe burtă ș� i a revenit să se sprijine de mine.
— El… tata ne-a spus asta după bac, aș� a, pe nepusă masă.
Mi-a explicat că eu n-o să am posibilitatea să fac niș� te studii
temeinice, că abia dacă o să apuc fac un curs rapid de mana-
gement ș� i că, î�n paralel, va trebui să continui să mă instruiesc
la firma noastră. Dacă voiam ca el să se poată ocupa de mama
ș� i să gestioneze î�ngrijirea de care ea avea nevoie, avea să-mi
cedeze mie hăț�urile după un an. Ă� sta a fost scopul lui dintot-
deauna: să-i succed la conducerea companiei î�nființ�ate chiar
de tatăl lui. Bineî�nț�eles că î�n alte condiț�ii nu aș� fi acceptat ni-
ciodată… Doctorii prevăzuseră că starea mamei urma să se
î�nrăutăț�ească foarte rapid ș� i că va avea nevoie de urgenț�ă de
o persoană care să fie mereu acasă.
— Tatăl tău? am î�ncheiat eu, nu foarte sigură că am î�nț�eles.
— Pe lângă alte lucruri, nu mi-l î�nchipui pe tata î�ngrijin-
du-se fizic de cineva. Avem mijloacele necesare ca să plătim
pe cineva, a comentat Caden, î�nverș� unându-se de î�ndată ce a
venit vorba de domnul Hadler. Nu, mi-a spus, el trebuia să
rămână lângă soț�ia lui ca un bătrânel de treabă, ieș� it la pensie
mai devreme decât era cazul, ș� i să fie atent la toate: să anga-
jeze asistentele, un terapeut ca să î�nfrâneze evoluț�ia bolii, să
o î�nsoț�ească pe mama la activităț�ile prescrise de neurolog…
Privirea lui o căuta pe a mea; eu î�ncercam să rămân indi-
ferentă. Rezumatul era concis, î�nsă î�l cunoș� team pe domnul
144 Graffitista

Hadler ș� i-mi imaginam destul de bine modul î�n care ar fi pu-


tut să prezinte lucrurile: rece, fără niciun fel de milă pentru
copiii lui abia ajunș� i la vârsta majoratului.
— Asta era î�nț�elegerea pe care am făcut-o: eu trebuia să
mă ocup de sora mea ș� i de afacere. El, de mama ș� i de boala ei.
La vremea respectivă, părea echitabil. Timp de un an am dat
tot ce-i mai bun din mine ca să fiu la î�nălț�ime, fără să pun î�n
pericol nici firma, ș� i nici angajaț�ii. Tata nu se sfia câtuș� i de
puț�in să-mi aducă aminte care era miza. Aș� adar, ce nu merge
bine î�n viaț�a mea? Asta. Î�n egală măsură î�nsă e ș� i singurul lucru
care merge: mă descurc. Acț�ionarii au î�nvăț�at să aibă î�ncrede-
re î�n mine ș� i am propus câteva variante de dezvoltare care ar
trebui să ne permită să nu externalizăm producț�ia î�ntr-o ț�ară
î�n care ț�âncii lucrează de cum î�nvaț�ă să meargă… Acesta mi se
pare a fi un scop î�n sine. N-aș� mai fi putut să mă uit î�n oglindă
dacă firma noastră ar fi făcut profit î�n felul ăsta. Cred că m-am
descurcat bine, poate chiar mai bine decât tata. El nu î�ncerca
să evolueze, ci se mulț�umea cu ceea ce reuș� ise să pună pe pi-
cioare î�n urmă cu douăzeci de ani. Cotaț�ia firmei pe bursă tre-
buia să crească ș� i mi-am petrecut timpul convingându-i pe
investitori… E mai interesant decât m-aș� fi aș� teptat.
Discursul acesta părea pe de-a-ntregul î�ndreptăț�it. Nu
suna ca un text î�nvăț�at pe dinafară… î�nsă pe chipul lui Caden
se citea cât de sfâș� iat era î�n sufletul lui. Dacă aș� fi fost î�n pre-
zenț�a oricui altcuiva, m-aș� fi agăț�at de marea absentă din bi-
lanț�ul lui: Tabita. Totuș� i, urma să se căsătorească! Nu era un
fleac.
— Dar? l-am î�ncurajat eu î�n cele din urmă.
— Î�nsă ca să par serios ș� i credibil î�n ochii partenerilor
comerciali care au trecut demult de treizeci de ani, dacă nu
chiar de patruzeci, î�mi impun niș� te constrângeri la care nici
nu te-ai putea gândi.
— Tabita?
Fanny André 145

— Asta… ș� i ț�inuta, ș� i toate orele petrecute muncind…


Parcă aș� fi un bătrân.
Î�ncă sprijinindu-se pe coate, ș� i-a lăsat din nou capul să
cadă î�ntre mâini. Ceea ce m-a î�mpiedicat să-i spun că avea
dreptate: doar nu tragi î�ntr-o ambulanț�ă! Mi-am jurat că mai
târziu aveam să-l fac să î�nț�eleagă că asta nu stătea deloc î�n
picioare. Gestul lui m-a făcut să mă apropii ș� i mai mult de el,
ș� i nu aveam câtuș� i de puț�in chef să lupt î�mpotriva acestei
atracț�ii… la niciun nivel.
— Sunt obosit, mi-a spus el căscând.
Ș� i-a aș� ezat bărbia î�n palmă ca să mă privească. De când
nu mai stătusem atât de aproape de el?
— Dormi.
S-a strâmbat.
— Acum, că suntem ș� i noi o dată î�mpreună, prefer de mii
de ori o noapte albă. Epuizat sau nu.
Am discutat î�n continuare mai bine de o oră. Î�ntunericul
ne ajuta să refacem o legătură care se slăbise ș� i să ne redesco-
perim. Departe de a-mi potoli deloc dorinț�a de a-l avea, tot ce
am aflat mă fascina. Da, ne aflam la poluri opuse… î�nsă asta
nu mă î�nspăimânta, ci mă făcea curioasă ș� i avidă. Nu voiam
decât să-l cunosc din ce î�n ce mai bine. Aveam nevoie de î�nț�e-
lepciunea lui neaș� teptată, de acea forț�ă liniș� tită pe care o
emana prin toț�i porii, fără ca măcar să-ș� i dea seama. Nu era
doar un om plin de regrete, după cum mă aș� teptasem. Carac-
terul lui se afirmase; devenise complex. Puteam să ne com-
pletăm atât de bine! Am reuș� it să menț�inem preț� de o clipă
acest echilibru fragil, apoi am simț�it atracț�ia care stătea să
izbucnească, gata să ne acapareze, ș� i, de data asta, nu era ni-
meni acolo care să bată la uș� ă. Tabita… trebuia să mă gândesc
la Tabita.
— Mi-e somn, am spus eu, cu un suspin.
146 Graffitista

Când m-am î�ntors ș� i m-am ghemuit, ca să pun capăt î�n-


tregii situaț�ii, Caden s-a lăsat cu putere pe saltea. M-am dat î�n
spate, nimerind direct î�n braț�ele lui. Profitase de această miș� -
care ca să se răsucească ș� i m-am trezit î�mbrăț�iș� ată pe la spa-
te. Inima mi-a stat î�n loc ș� i m-am î�ntrebat dacă să stau lângă
el nu reprezenta oare un risc pentru sănătatea mea fizică – pe
lângă cel pe care-l prezenta deja pentru echilibrul meu
mental.
— Nu face asta, m-a rugat el, cu voce joasă. Nu î�n noap-
tea asta. Am nevoie de tine. Dacă aș� avea de ales, nu m-aș� mai
î�ntoarce niciodată la Londra ș� i aș� rămâne la Glastonbury cu
tine până n-o să mai am î�n gură niciun dinte.
Am zâmbit ș� i am clătinat din cap.
— Nu mă face să merg să dorm afară, singur ș� i amărât…
Am rămas fără glas ș� i am căutat să mă motivez să pără-
sesc eu cortul, chit că m-aș� fi trezit î�ntre Ellen, cea care se fo-
ieș� te ca o nebună, ș� i Anna, cea care sforăie. Orice, numai să
nu-mi ia minț�ile ș� i să mă facă să fiu dulce ș� i sensibilă.
— Len?
— Ș� i eu am nevoie de tine, m-a luat gura pe dinainte. Î�nsă
nu mă voi culca cu tine.
— Î�mi convine ș� i aș� a, m-a asigurat el de î�ndată, răsuflând
uș� urat.
N-am mai rezistat ș� i m-am lipit de el. Aveam impresia că
eram un tatuaj sau o a doua piele ș� i-mi plăcea la nebunie sen-
timentul acesta. Sexul lui care se afla î�ntre noi, mereu î�ncor-
dat, devenea din ce î�n ce mai tare ș� i mai greu de ignorat.
Î�ncercam să nu-mi miș� c bazinul, nu schiț�am nici cel mai mic
gest, fiindcă eram sigură că aș� fi declanș� at o reacț�ie î�n lanț� , pe
care nu am fi putut-o opri, nici eu, nici el.
— Dacă te î�ndepărtezi acum, î�ț�i jur că nu răspund de
mine, mi-a ș� optit el atât de î�ncet, î�ncât aș� fi putut nici să nu-l
aud. Pe când, dacă rămâi aici… ar trebui să fie bine.
Fanny André 147

— Cad…
— Oferă-mi măcar atât, aș� putea să mă mulț�umesc cu asta.
Mă scoate din minț�i că nu te mai am î�n viaț�a mea… Acum, nu
mai are niciun rost să neg asta.
Cuvintele lui m-au pus pe gânduri. Eram pe aceeaș� i lungi-
me de undă. Nu mai suportam să nu fiu î�n preajma lui, î�nsă nu
ș� tiam cât de mult mă puteam apropia fără să mă ard. Vechea
poveste a flăcării ș� i a fluturelui.
— Dacă o ț�inem aș� a, sunt ș� anse mari ca lucrurile să sca-
pe de sub control.
— O să facem î�n aș� a fel î�ncât să nu ajungem acolo. Sunt
î�n stare de orice efort posibil ca să te păstrez î�n viaț�a mea,
numai să nu mă respingi. De acord?
M-a strâns un pic mai tare la pieptul lui ș� i m-am temut că
aveam să mor sufocată. Iar perspectiva asta nu m-a speriat
atât de mult pe cât ar fi trebuit.
— N-o să-i prea convină nevestei tale dacă va trebui să
doarmă î�n fiecare noapte cu o fată î�ntre voi, am î�ncercat eu să
glumesc, deș� i din glasul meu răzbea amărăciunea.
Caden a trecut peste mine, zdrobindu-mă cu greutatea
lui, lipindu-ș� i bazinul de al meu. Telefonul lui se î�nchisese de
un sfert de oră ș� i nu i-am văzut buzele apropiindu-se de mine.
Nu m-am gândit imediat să mă opun. Era mirosul lui, gustul
limbii lui: î�ntreg corpul meu refuza să mi se supună. Î�mi plă-
cea prea mult. Dintotdeauna mi-a plăcut la nebunie să-l sărut.
Părea cu neputinț�ă să nu-mi miș� c ș� oldurile, î�ntr-o chemare
mută. Am cedat ș� i i-am î�napoiat sărutul, agăț�ându-mă de el,
profitând de faptul că nimeni nu avea să ne î�ntrerupă sau să
ne strice momentul, nici măcar noi.
Mâna lui mi-a mângâiat pântecul ș� i coapsele, î�nsă î�n mintea
mea se contura tot mai puternic o imagine. Tabita. Furioasă,
am reuș� it să î�ntorc capul î�ntr-o parte.
148 Graffitista

— Opreș� te-te! Mi-ai promis că n-o să meargă mai departe


de-atât! O să reuș� eș� ti vreodată să î�ț�i ț�ii măcar o promisiune?
i-am aruncat eu î�n faț�ă.
S-a dezlipit instantaneu de mine ș� i a rămas î�n echilibru,
deasupra mea. Î�n î�ntuneric, nu puteam să-i disting decât ca-
pul plecat. Î�i auzeam respiraț�ia la fel de sacadată ca a mea.
— Nu suport să-mi vorbeș� ti despre ea… Ok, sunt un tică-
los. O să î�mi ț�in promisiunea asta afurisită. Nu mă obliga să te
implor.
— Ș� i eu, crezi că eu suport să mă gândesc la „ea”? l-am
provocat, la fel de furioasă.
— Ș� tiu, Len… Dacă tu ai fi fost logodită, aș� fi î�nnebunit.
Î�nsă î�n privinț�a asta nu pot să fac nimic.
Am î�nlemnit.
— Caden, eu nu o să fiu niciodată cealaltă femeie! Nu pot.
Nu vreau să fiu cea pe care o vezi pe furiș� când ieș� i de la mun-
că sau, din când î�n când, î�n weekend. La naiba! Nu visez la o
astfel de viaț�ă. E jalnic, chiar ș� i pentru ea.
Deș� i muș� chii braț�elor i se î�ncordau, am refuzat să reacț�io-
nez ș� i am blestemat noaptea care mă î�mpiedica să-i văd ochii.
— Pentru Dumnezeu, î�mi dau seama! Doar te cunosc
mai bine de-atât, mi-a spus el cu o voce gâtuită.
— N-o iubeș� ti?
Am aș� teptat să-mi răspundă, cu inima sfâș� iată. Trebuia
să spună „nu”. La modul absolut. Nu negaț�ii false aș� teptam, ci
o chestie clară ș� i precisă! Î�nsă tăcerea s-a eternizat. Am simț�it
cum lacrimile mi se rostogolesc pe obraji ș� i m-am zbătut ca
să-mi dea drumul.
— Dă-mi drumul imediat! O să dorm afară, nu mai vreau…
— N-o iubesc! s-a jurat el.
A î�ncercat să mă imobilizeze, î�nsă l-am respins cu o ase-
menea forț�ă, î�ncât cortul s-a cutremurat sub zdruncinăturile
Fanny André 149

mele. L-am zgâriat î�n timp ce î�ncerca să mă strivească sub


greutatea trupului său. Ș� i totuș� i, î�ncă î�i simț�eam erecț�ia. Ș� i to-
tuș� i, nu eram î�n stare să rămân nepăsătoare.
— Len, nu face asta!
Durerea din glasul lui nu reuș� ea să mă î�nduioș� eze. Mi-a
strâns obrajii î�ntre mâini ș� i s-a aș� ezat peste mine, cu nasul
lipit de al meu.
— N-o iubesc!
— La fel cum nu mă iubeș� ti nici pe mine? l-am î�ntrebat
eu tăios.
— Nu. N-o să pot niciodată să nu iubesc pe cineva aș� a
cum nu te iubesc pe tine. Pe ea nu o iubesc, pur ș� i simplu.
Am î�ncetat să mă mai zbat.
— Părăseș� te-o.
A scos un oftat.
— Len, nu se poate.
Inima mi s-a oprit î�n loc, zdrobită de suferinț�ă ș� i decep-
ț�ie… cât despre celelalte sentimente care se luptau î�n mine,
preferam să le ignor.
— Dacă mai plângi, o să fim doi care se smiorcăie, m-a
prevenit el, cu vocea răguș� ită.
Asta aproape că m-a făcut să zâmbesc.
— Nu plâng. Nici eu nu te iubesc, i-am amintit eu, î�n dis-
perare de cauză.
Ș� i-a pus fruntea peste a mea ș� i mi-a ș� ters lacrimile de pe
obraji, ca ș� i cum ar fi avut puterea să le facă să dispară.
— Cad, nu le poț�i avea pe toate. Eu nu pot să rămân cu
tine ș� i să accept… M-ar face praf.
— Ș� tiu că eș� ti necăjită. Ș� i eu la fel. Dă-ne ș� ansa să fim
î�mpreună.
— Unde sunt negaț�iile? am chicotit eu, cu ochii plini de
lacrimi ș� i cu nasul î�nfundat.
150 Graffitista

— Peste tot. Aș� a că ar trebui să nu mai adăugăm altele,


mi-a spus el. Ș� i pentru seara asta o să-mi ț�in promisiunea. Î�n-
cepem aș� a. Ca să-ț� i demonstrez că nu sunt un mincinos
nenorocit.
Mi-a ș� ters lacrimile î�n continuare, de parcă n-ar fi trebuit
să-i scape niciuna. Indiferent de ce aș� fi făcut, pieptul lui lipit
de al meu mi-a oferit o alinare pe care nu mi-o doream. Per-
soana care-mi făcea rău nu putea fi ș� i cea care-mi făcea bine,
nu părea să aibă nicio logică. Oricum, cu el, nimic nu avea
logică.
Prea obosită, l-am lăsat din nou să mă cuprindă pe la spate
ș� i să mă legene ca pe un copil. Î�n cele din urmă, am adormit.
CAPITOLUL 13

— Caden! Scoală-te!
M-am trezit tresărind. Pieptul mi-era strivit de o greutate
constantă. M-am î�ncruntat ș� i m-am uitat mai bine: braț�ele lui
Caden mă ț�ineau captivă. Mi-a revenit î�n minte episodul din
timpul nopț�ii. Nu făcuserăm nimic, aparenț�ele erau î�nș� elătoa-
re, î�nsă… Ellen, ghemuită la intrarea î�n cort, chiar î�n faț�a mea,
privea cu luare-aminte la membrele noastre î�nlănț�uite. L-am
dat pe Caden la o parte.
— Caden! Te strigă sora ta… El? Ce se î�ntâmplă? m-am
neliniș� tit eu, remarcându-i î�n cele din urmă paloarea feț�ei.
— A sunat tata, trebuie să ne î�ntoarcem la Londra, s-a
î�ntâmplat ceva cu mama…
Vocea ei era rece; mâinile î�nsă î�i tremurau. M-am uitat să
văd cum reacț�ionează Caden, ș� i schimbarea a fost uluitoare. Nu
mai rămăsese nimic din calmul ș� i liniș� tea pe care le afiș� ase î�n
ultimele zile. Ș� i-a adunat lucrurile cu miș� cări hotărâte ș� i bruș� te.
— Mă ocup eu de tot, a răspuns el, cu vocea stinsă.
A ieș� it din cort ș� i ș� i-a î�ncălț�at bocancii New Rocks, fără să
reuș� esc să-i î�ntâlnesc privirea. Am ieș� it ș� i eu la rândul meu.
— Nu ș� tii nimic mai mult?
Ellen a ridicat din umeri, pierdută. Am remarcat î�n sfârș� it
atitudinea prietenei mele: supusă, aș� tepta ca fratele ei să pre-
ia controlul. De parcă ea nu ar fi fost î�n stare. Văzând-o atât de
pasivă, î�mi venea să mă duc la ea ș� i s-o scutur niț�el. La polul
opus, Caden părea perfect operaț�ional. I-a smuls telefonul din
mâini lui Ellen, fără să-i ceară voie, ș� i a î�nceput numaidecât să
formeze un număr.
152 Graffitista

Ellen rămăsese cu privirea-n podea, aș� teptând un nou ordin.


— Caden, pot să te ajut cu ceva?
Ș� i-a ridicat capul ș� i a privit prin mine, ca ș� i cum nici nu
m-ar fi văzut.
— Alo? Da, eu sunt… Nu, telefonul meu a rămas fără
baterie…
S-a î�ndepărtat î�n grabă. Aveam senzaț�ia neplăcută că mă
trezisem î�ntr-o lume paralelă. Am privit-o cu atenț�ie pe Ellen.
Chipul ei tras ș� i ochii scânteietori î�mi dezvăluiau destule. Am
luat-o de braț� ca să poată plânge pe umărul meu.
— Ce s-a î�ntâmplat?
— Din când î�n când, mama are niș� te goluri de memorie.
Nu ș� tiu ce i-a venit, dar acum a î�nghiț�it ceva; niș� te detergent,
cu siguranț�ă… A crezut că era sirop, mi-a spus Ellen, cu răsu-
flarea tăiată.
— De ce nu i-ai spus lui Caden? Rămânând aș� a vagă, mai
mult l-ai neliniș� tit, decât să-l calmezi, am î�ndrăznit eu să-i
spun, nu foarte sigură că-mi va accepta observaț�ia.
— Am fost pedepsită…
— Poftim? am î�ntrebat eu, năucită.
— L-am lăsat pe Heath să vină aici. Ne-am văzut ș� i, ca de
obicei, sfârș� itul a fost catastrofal.
— Cine-i Heath?
— E… boul care mi-o trage din când î�n când, a spus ea î�n
grabă, aruncând î�n jur priviri furiș� e. Să nu-i spui nimic lui Caden,
altfel o să mă omoare.
Am oftat ș� i mi-am frecat pleoapele. Noaptea fusese scurtă:
aș� fi meritat o cafea ș� i mai puț�ine drame familiale. Zâmbetul
trist al lui Ellen mi-a î�ntors stomacul pe dos. Am zăbovit cu
privirea asupra umerilor ei delicaț�i care se zăreau pe sub tri-
cou ș� i a claviculelor ascuț�ite. Era atât de firavă, î�ncât părea că
s-ar putea sparge. Am strâns-o la piept, gândindu-mă ce
Fanny André 153

anume ar putea să facă pe cineva să fie atât de vulnerabil?


Fără î�ndoială, boala mamei sale. Nici faptul că toț�i bărbaț�ii din
familie se comportau cu ea de parcă ar fi fost făcută dintr-un
porț�elan fin nu cred că o ajuta… Va trebui să vorbesc cu Caden.
Mă rog, mai târziu.
— Ellen! Am rezolvat: am î�nchiriat o maș� ină de la o firmă
aflată la marginea oraș� ului. Am comandat un taxi care va sosi
î�ntr-o jumătate de oră la poarta de la intrarea festivalului;
ne duce până acolo ș� i-apoi pornim spre Londra.
— Poate să vină ș� i ea cu noi?
— E o problemă de familie. Nu ș� tiu dacă…
Caden a avut măcar bunul-simț� să pară stânjenit ș� i să nu-ș� i
termine fraza. acest lucru ne-a scutit de izbucnirea unei sce-
ne ș� i mi-a calmat un pic dorinț�a de a-l lovi. Ellen s-a agăț�at de
mine ș� i a clătinat din cap, gata să izbucnească î�n plâns.
— Te rog! Am nevoie de cineva.
Caden s-a schimbat pe loc la faț�ă. Nu mi-aș� fi dorit să fiu
î�n locul prietenei mele î�n acel moment. Ah! Caden părea pe
cale să răbufnească. Mi-a fost teamă că o să lovească ceva. Sau
pe cineva… De exemplu, pe mine.
— Ș� i eu pentru ce sunt aici?! Î� ndrăzneș� ti să-mi spui…
du-te naibii, Ellen!
A plecat cu paș� i repezi. Am avut nevoie de câteva clipe ca
să putem reacț�iona. Ellen nu a trebuit să spună nimic, căci
ochii ei rugători vorbeau î�n locul ei. Fir-ar să fie, eram mărul
discordiei dintre cei doi gemeni!
După o oră, mă aflam î�ntr-un centru de î�nchirieri de ma-
ș� ini ș� i, după î�ncă o jumătate de oră, î�ntr-o berlină mult prea
luxoasă pentru vârsta pe care o afiș� am toț�i trei. Totuș� i, Caden
era sigur pe el la volan. Schimba vitezele ș� i-ș� i regla retrovi-
zoarele cu automatismele unui ș� ofer de meserie. Mă durea
să-l văd atât de distant. Dacă pe de o parte simț�eam nevoia să
154 Graffitista

ajung la bărbatul din noaptea trecută, pe de alta, mă zbăteam


să mă î�nchid î�n mine ș� i să fug î�nainte să sufăr.
Î�n oglinda din interiorul maș� inii, î�i vedeam privirea rătă-
cită, expresia dură. Zidit î�n această armură pe care î�nvăț�asem
să o urăsc, nici măcar nu mai era frumos ș� i-aproape că mi-era
teamă de el. Durerea pe care o resimț�ea ș� i care-l făcea să se
comporte aș� a mă rănea, de parcă am fi fost cumva interconec-
taț�i. Mă simț�eam părăsită. Iar asta mi-a adus aminte de un alt
moment de descumpănire…

— Î�mi pare rău, Len, î�mi pare atât de rău, plângea Ellen
la telefon. Mâine plecăm la Londra. Au dat apartamentul î�n
chirie. Nu se gândesc să ne î�ntoarcem vreodată î�n Franț�a. Tre-
buie să plecăm toț�i.
Atunci a î�nceput să plângă fără oprire ș� i i-am fost recu-
noascătoare: î�n felul ăsta, plânsetul meu mocnit nu mai putea
fi auzit. Ellen mă suna să-mi spună că pleacă cu trenul ș� i ni-
ciun cuvânt de la Caden? Chiar î�ndrăznea să-mi facă una ca
asta?! Amintirea, până atunci dragă, a primei dăț�i când am
făcut dragoste î�n grădina bunicii lui, mi-a revenit î�n minte,
prefăcându-se dintr-odată î�ntr-una dureroasă ș� i usturătoare.
Trecuseră deja trei săptămâni ș� i acel moment reprezenta
principala mea sursă de energie. Singurul meu scop? Să trec
BAC-ul ș� i să mergem mai departe î�mpreună. Cu toate că nu
ș� tiam î�ncă dacă urma să louim î�mpreună sau cum avea să ara-
te viitorul nostru.
Când am terminat cu examenele, eram epuizată, î�nsă
destul de sigură că voi obț�ine renumita diplomă. Mama mă
î�mbarcase pentru o săptămână î�n Normandia, la bunica. Dar
cu toate că o iubeam pe Mămăiț�a ca pe o a doua mamă, pentru
prima dată î�n viaț�a mea, nu aveam niciun chef să merg să o
văd! Î�nsă nu am avut de ales.
Fanny André 155

De-atunci, bântuiam pe plaja din Cabourg, ca un suflet


chinuit. Fierbeam î�n suc propriu. Ca o dovadă a stării mele de
deprimare, pe fundul genț�ii mele, purtam cu mine mereu un
tub de negru – nu mă despărț�eam niciodată de el, la fel cum
fac alte fete cu câte un produs de machiaj – ș� i, de când sosi-
sem, nu î�ncercasem să-l folosesc.
Revelaț�ia lui Ellen î�mi rodea stomacul de furie ș� i de teamă.
Chiar î�mi făcea aș� a ceva? Se descotorosea de mine fără măcar
un afurisit de mesaj!
— Când plecaț�i?
— Î�n seara asta. Luăm Eurostar-ul de nouă.
— Astăzi? De când ș� tii? am î�ntrebat eu, suspicioasă.
— De… la î�nceputul săptămânii. Preferam să aș� tept să te
văd faț�ă î�n faț�ă ca să vorbim despre asta. Î�nsă totul s-a preci-
pitat. Ai mei nu vor să mă asculte. De parcă aș� avea paiș� pe ani
ș� i ar fi normal să decidă pentru mine! Sunt plină de draci din
cauza asta. Am î�ncercat să discut cu Caden, î�nsă s-a î�nchis de
tot, nu cred să-l fi auzit zicând ceva de când am fost anunț�aț�i că
ne mutăm. Ba nu, mint, de fapt mai devreme s-a răstit la mine:
„Fă-ț�i bagajele, plecăm î�n seara asta. Miș� că-te.” Ticălosul…
…Nenorocitul. Eram de acord. Î�n timpul ăsta o suna cine-
va ș� i, î�nainte să-mi î�nchidă, î�mi promisese că-mi va trimite
mesaje toată ziua.
Pleca fără să mă revadă? Mai mult decât orice, gândul
acesta mi-a stârnit aș� a o greaț�ă î�ncât, pentru o clipă, m-am
temut că o să vomit din cauza ș� ocului. Corpul meu s-a pus î�n
miș� care ca de la sine; am căutat o geantă de voiaj ș� i mi-am
aruncat î�n ea câteva lucruri.
Condusă de un impuls mai puternic decât mine, am furat
de la Mamiț�ica niș� te bani, ca să am din ce-mi plăti biletul. Fu-
sesem totuș� i inspirată să-i las un bileț�el ca să mă scuz. Am
asigurat-o că a venit o prietenă ș� i m-a luat cu maș� ina ș� i că,
mai apoi, vom lua trenul î�mpreună î�nspre Paris. O să o sun
156 Graffitista

chiar a doua zi, odată ce se va î�ncheia aniversarea la care tre-


buia neapărat să merg.
Mi s-a părut că drumul de î�ntoarcere până î�n capitală du-
rează ore-n ș� ir. Când am ajuns î�n Gara de Nord, era trecut de
ora 8 ș� i jumătate.
Am ieș� it de la metrou î�n trombă. Până am găsit linia de pleca-
re, după ce greș� isem ieș� irea ș� i î�nconjurasem degeaba toată gara,
am ajuns pe peron pe la fără zece. Î�mbarcarea era aproape gata ș� i
ultimul controlor care rămăsese la datorie, să verifice biletele, se
ciondănea cu un boschetar cherchelit. Am profitat de ocazie ca să
mă strecor pe la spatele lui ș� i am fugit cât m-au ț�inut picioarele.
Î�ncercasem, fără succes, să dau de Ellen ș� i habar n-aveam
care era numărul vagonului lor. Panicată, am î�nceput să alerg,
î�ntinzându-mi gâtul î�n î�ncercarea de a-i zări pe geam. Inima pă-
rea gata să-mi sară din piept. Când privirea mi s-a tulburat,
m-am chinuit să răresc pasul ș� i să privesc mai cu atenț�ie. Am
ajuns î�n cele din urmă la capătul trenului: nu-l văzusem pe niciu-
nul din membrii familiei Hadler. Uș� ile s-au î�nchis: am î�nlemnit,
năucită.
Prea târziu, î�l ratasem! Un zgomot mi-a atras atenț�ia ș� i am
ridicat capul. Caden se sprijinea de uș� ă cu ambele mâini. Antebra-
ț�ele lui erau atât de contractate î�ncât, la î�ncheieturi, tendoanele
i se conturau cu fermitate. Părea gata să spargă geamul. I-am ț�in-
tuit buzele cu privirea, aș� teptând să-mi facă un semn, orice –
î�nsă nimic. Nu făcea decât să mă privească cu ochii lui negri.
Antrenată de furia care-mi egala suferinț�a, mi-am lăsat
geanta să cadă pe jos. Am scotocit î�năuntru ș� i am găsit î�n cele
din urmă tubul. Am smuls capacul, care s-a rostogolit pe peron.
Fără să stau pe gânduri, am î�nceput să mâzgălesc geamul,
scriind invers cu o uș� urinț�ă pe care numai furia mea putea să
o explice – chiar dacă pe „N” l-am greș� it: „Nu mă iubi!” Am
subliniat „Nu” cu atâta î�nsufleț�ire, până mi s-a î�nnegrit ș� i de-
getul mare, precum ș� i o porț�iune mare din geam. Desenul
Fanny André 157

picura, la fel cum eu î�mi simț�eam sufletul stors de lacrimi. Aș�


fi vrut să-l fac pe Caden să dispară î�n negrul acesta, cea mai
bună expresie a durerii care mă orbea. Gustul amar pe care-l
simț�eam î�n gură era cel al decepț�iei ș� i al trădării. Căci, la urma
urmei, el chiar nu mă iubea…
Caden ș� i-a î�ncleș� tat fălcile ș� i s-a î�ncruntat. Vorbea, î�nsă
nu î�nț�elegeam ce spune. A lovit î�n geam. Un ț�ipăt de pe peron
mi-a atras atenț�ia ș� i am văzut un impiegat venind către mine
î�n fugă. La naiba! Tocmai ce făcusem un graffiti pe un tren î�n
mers. Am apucat baierele genț�ii ș� i m-am ridicat, nehotărâtă.
Tipul părea de vreo patruzeci de ani ș� i avea un burdihan mă-
ricel, î�nsă urma să mă ajungă î�n curând. Nu aveam timp. Am
plecat fără să privesc î�n urmă ș� i am sărit peste linii. O garni-
tură intra î�n gară, iar după ce s-a oprit, m-am năpustit î�ntre
două vagoane ale acesteia.
Deș� i inima mi-era ț�ăndări, miș� carea mă î�mpiedica să mă
gândesc ș� i mi-am depus î�n ea toată energia de care eram î�n
stare. Am ajuns la peronul din partea opusă ș� i l-am escaladat
î�n viteză, văzând doi agenț�i care soseau din sens invers, aler-
taț�i, fără î�ndoială, de colegul lor. Cu coada ochiului, am zărit
trenul lui Caden î�ndepărtându-se ș� i, î�năuntrul meu, durerea
s-a ancorat tot mai adânc: î�n timp ce urmăritorul meu urla la
ceilalț�i să mă intercepteze, m-am căț�ărat pe o masă din metal,
lângă care stătea o bătrânică. Sprijinindu-mă cu un picior de
spătarul scaunului, mi-am luat avânt ș� i am sărit peste masă.
Extrem de hotărâtă să ajung î�n stradă, am zburat efectiv, teni-
ș� ii mei Converse lovind pământul î�ntr-un ritm regulat.
M-am distanț�at de ei, î�nsă am continuat să fug î�ncă o
bună bucată de vreme. Dacă eram atât de î�nverș� unată, poate
aș� fi reuș� it să las î�n urmă toată suferinț�a ș� i durerea abando-
nului. Aș� putea să respir, nu m-aș� mai î�neca î�ntr-o mare jalni-
că de lacrimi.
CAPITOLUL 14

Spitalul londonez unde fusese transportată mama lor se


afla î�ntr-un cartier un pic mai mărginaș� . Nu cunoș� team deloc
acest colț� al Londrei. Imaginea de ansamblu a clădirii m-a fă-
cut să bănuiesc că această instituț�ie privată era extrem de
scumpă. Oricare ar fi fost situaț�ia, familia Hadler putea să se
laude că păstrează o oarecare prestanț�ă.
Caden părea din nou inaccesibil, ba mai rău, chiar ostil. Nu
ș� tiam de ce, î�nsă el nu mă voia acolo. Î�mi striga asta cu toată
ființ�a lui. Aș� adar, m-am concentrat asupra lui Ellen, hotărâtă să
mă arăt puternică pentru ea ș� i să-l ignor pe fratele ei.
Salonul se afla la capătul unui coridor lung, slab luminat.
Domnul Hadler aș� tepta afară, î�n faț�a unui geam de sticlă mare
î�n care, î�n bătaia luminii de afară, i se reflecta silueta. Costumul
lui sobru m-a dus de î�ndată cu gândul la acel Caden golden
boy, doar că î�n varianta bătrânicioasă. Cei câț� iva ani nu-l
schimbaseră atât de mult: î�ș�i păstrase aceeaș� i siluetă atletică
ș� i a î�ncărunț�it la păr, î�nsă cu stil, precum Clooney. Ridurile
fine din jurul ochilor se accentuaseră, la fel ca ș� i cuta cinică
din dreptul gurii. Cum de am putut să-i compar pe cei doi?
Fusesem răutăcioasă: Caden nu avea să ajungă niciodată aș� a,
cel puț�in asta speram. Fosilă rece ș� i calculator. Fără să mă
gândesc, m-am î�ntors către Caden ș� i i-am spus:
— Î�mi cer scuze pentru observaț�ia de ultima dată. A fost
o lovitură sub centură, nu o să se mai î�ntâmple.
Trăsăturile lui Caden, dureros de î�ngheț�ate, exprimară
pentru o fracț�iune de secundă surpriza. Apoi am văzut cum
Fanny André 159

s-a î�ncruntat ș� i cred că a î�nț�eles la ce făceam referire. Un zâm-


bet i-a luminat chipul.
— Domniș� oara Loiselle, iată-vă la Londra…
Nu am fost deloc nevoită să mă uit la gemeni ca să observ
aceeaș� i reacț�ie oglindită perfect pe chipurile celor doi: era
aproape teamă sau, cel puț�in, o angoasă.
— Bună ziua, domnule. Da, m-am mutat aici.
Eram conș� tientă că vocea mi-era un pic plăpândă, î�nsă nu
aveam î�n faț�ă chiar cel mai neimpresionant interlocutor. Mă
gândeam dacă î�mi va pune î�ntrebări cu privire la motivele
prezenț�ei mele, î�nsă asta ar fi î�nsemnat că el nu-ș� i controla î�n
totalitate universul lui î�ngust. Ș� i să admită asta ar fi fost atât
de vulgar! Cu o bătaie din pleoape, mi-a tranș� at soarta: igno-
ranț�a avea să-i ț�ină loc de politeț�e.
— Mama voastră de simte mai bine. N-au putut să-i facă
o spălătură gastrică î�ntrucât produsul i-ar fi afectat ș� i mai
mult esofagul, î�nsă l-au neutralizat ș� i se pare că orice risc a
fost î�nlăturat. Desigur, aș� fi preferat să nu plecaț�i fără să-mi
spuneț�i.
— Te-am anunț�at, l-a contrazis Caden, foarte calm.
— Sunt sigur că Tabita ș� i-a făcut multe griji pentru tine.
Ș� i tu, Ellen, doar ș� tii că nu poț�i să te î�ndepărtezi aș� a, i-a punctat
domnul Hadler.
Ș� i-a aț�intit privirea asupra mea ca să mă scaneze – nu gă-
seam alt termen mai bun – din cap până-n picioare. Deș� i ma-
mei nu-i plăcea stilul meu ș� i ț�âț�âia adesea din buze, ea n-ar fi
afiș� at niciodată un asemenea dispreț� . Păcat pentru el: eu nu
aveam să mă las î�nfrântă aș� a cum tocmai o făcuse Ellen, aici
lângă mine.
Mâna ei î�ncă era agăț�ată de a mea, ca un cleș� te. M-am ab-
ț�inut să nu fac vreo grimasă ș� i m-am î�ntors către ea. Pupilele
î�i erau atât de dilatate de la panică, î�ncât ai fi zis că se dro-
ghează. Stătea să se prăbuș� ească.
160 Graffitista

— El, vrei să te aș� ezi? i-am propus eu.


A refuzat, î�nsă nu mi-a dat drumul.
— Î�mi cer scuze, domnule Hadler, î�nsă va trebui să intru
ș� i eu. Promit că o să fiu discretă.
După lungi clipe de ezitare, a consimț�it printr-un semn
scurt din cap ș� i a intrat î�n cameră î�naintea noastră. A trebuit
să o trag după mine pe Ellen care î�nainta ca un robot. Ajunsă
la uș� ă, a opus ș� i mai multă rezistenț�ă. M-am î�ntors. Albă ca
varul, ea expira î�ndelung. Chipul său s-a metamorfozat, de
parcă s-ar fi pregătit pentru ceea ce urma. Pe buze i se î�ntindea
un zâmbet larg. Deș� i această iluzie nu i se citea ș� i î�n privire,
de la depărtare zâmbetul ei părea sincer.
Î� n camera aranjată luxos ș� i rafinat, î�nsă nu ostentativ,
trona un pat de spital mare ș� i clasic. Î�ngropată î�n pături, dna
Hadler se schimbase considerabil.
Cred că pusese pe puț�in cincisprezece sau douăzeci de
kilograme. Chipul ei odinioară delicat, se umflase ș� i-ș� i pier-
duse din farmec. Marie Hadler, abonată odinioară la regimuri
ș� i diete, avea acum niș� te braț�e dolofane ș� i o talie groasă. Dacă
ar fi fost vorba despre altcineva, asta nu m-ar fi ș� ocat, î�nsă, cu
patru ani mai devreme, pentru ea greutatea era la fel de esen-
ț�ială precum contul bancar. Asta mi-a adus aminte de mărtu-
risirile lui Ellen referitoare la propriile motive de a nu mai
î�nghiț�i nimic. Î�l observam pe furiș� pe domnul Hadler ș� i am
constatat că nu-ș� i privea soț�ia. Evita cu mare grijă să analize-
ze acest corp î�ntins î�n faț�a lui. Poate că, după părerea lui, ea
nu-l mai merita?
— Marie, au venit copiii.
Caden s-a apropiat de pat. Ea a deschis ochii ș� i i-a î�ntins
mâna.
— Doctorul pute.
Umerii lui Caden s-au contractat ș� i, deș� i-ș� i păstra mâna
î�ntr-a ei, părea stânjenit.
Fanny André 161

— I-am spus, a adăugat ea. El, raza mea de soare. Vino aici!
Î�n timp ce i-am dat drumul la mână ca să-i las cale liberă,
ea s-a agăț�at ș� i mai puternic de mine ș� i m-a tras după ea. Am
urmat-o, î�mprumutând un zâmbet prietenos. Fragilitatea pe
care doamna Hadler o afiș� a, mai ales î�n acea cămaș� ă de spital,
se asemăna surprinzător de mult cu cea a lui Ellen. Aceasta
din urmă a î�nceput să vorbească despre fleacuri, a î�ntrebat-o
pe mama ei dacă î�i era sete, dacă voia să-i aranjeze pernele…
Doamna Hadler nu mi-a dat atenț�ie nici măcar o singură
data, ca ș� i cum eu nu aș� fi contat. Mi s-a părut evident că de
vină pentru asta era numai starea î�n care se afla. Am î�ntâlnit
privirea î�ngrijorată a lui Caden, î�nsă l-am liniș� tit clipind din
ochi. Pe lângă toate celelalte, nu aveam nevoie să se ocupe ș� i
de mine. Î�mi dădusem seama î�n cele din urmă de amploarea
problemei, î�ncât ea ar fi putut chiar să mă ș� i scuipe, ș� i tot nu
m-aș� fi simț�it jignită. Marie Hadler pe care o cunoscusem eu
nu mai exista; această femeie nu avea decât puț�ine î�n comun
cu ea. Descoperirea asta mi-a făcut inima să se strângă. Oare
ce gândeau gemenii având o mamă lângă ei, fără ca ea să fie
î�ntr-adevăr acolo?
— Tabita cum se simte? S-a î�ngrijorat doamna Hadler
dintr-odată, î�n timp ce, cu câteva clipe mai devreme, vorbise
urât despre coafura nearanjată a prietenei mele.
După ceva timp, Caden s-a hotărât să răspundă fără tra-
gere de inimă:
— Bine, mamă.
— Ce drăgălaș� ă e. Vei fi fericit. Î�ț�i trebuie o fată bună cu
care să te î�nsori, să faci copii… Ș� i tu, scumpa mea, este vreun
bărbat care te iubeș� te?
— Mamă…
— Am văzut poș� taș� ul, lipsea un colet. El, fă-mi pe plac ș� i
taie-ț�i vârfurile, zici că ai niș� te cozi de ș� obolan î�n cap!
162 Graffitista

Î�nș� iruirea asta de cuvinte mi s-a părut atât de lipsită de


noimă, î�ncât am î�nceput să mă holbez. Î�n timp ce î�ncercam să
găsesc conexiunile logice î�ntre aceste fraze, mi-am dat seama
că, fără î�ndoială, nu exista niciuna. M-am ridicat ș� i i-am î�ntâl-
nit privirea lui Caden. Durerea pe care î�ncerca s-o î�năbuș� e
răzbătea de dincolo de aerul său glacial. Î�n sfârș� it am desco-
perit cheia noii sale vieț�i misterioase. Nu era furios. Nu era de
gheaț�ă. Nu, el urla acolo unde nimeni nu-l putea auzi. Lacri-
mile au î�nceput să-mi curgă fără să le pot opri.
După scurt timp, o infirmieră mărunț�ică, tunsă scurt, a
intrat î�n cameră ș� i ne-a anunț�at că trebuia să o lăsăm pe pacien-
tă să se odihnească. Făcându-ne semn către telefon, domnul
Hadler se făcuse nevăzut cu cinci minute mai devreme.
Caden ș� i-a verificat telefonul abia când am ajuns pe
coridor.
— Ce vreț�i să faceț�i? am î�ntrebat eu.
— Orice-ar fi, nu mă desprind de tine, a spus Ellen hotă-
râtă, căscând. Cad, putem veni la tine?
Caden a dat din cap, ca ș� i cum s-ar fi aș� teptat la asta.
— Mergem ș� i comandăm pizza sau orice ai tu chef, El…
— Nu mi-e foame, i-a tăiat-o ea scurt.
— El! Dacă eș� ti la mine, ș� tii regula…
Ellen a devenit ș� i mai î�ncordată, ț�inându-se strâns de mine.
Î�n sfârș� it, ochii ei lăsau să se vadă altceva decât resemnare!
— Mă duc la baie!
Ellen s-a î�ndepărtat, vădit nervoasă. Am suspinat. Aveam
impresia că purtam pe umeri o povară grea ș� i că trebuia să
mă eliberez de ea cât mai curând. M-am î�ntins, observându-l
pe Caden cum mă ț�intuia cu privirea. Mi-am î�ncleș� tat fălcile,
pregătită să-l î�nfrunt.
— Ascultă-mă, am î�nceput eu, nu pot să o las. Nu atunci
când mă roagă î�n modul ăsta…
Fanny André 163

— Taci!
— A!
Î�n timp ce eu mă pregăteam să-l pun la punct vorbindu-i
pe ș� leau, el a ș� i străbătut distanț�a dintre noi. M-a ridicat, fără
să scoată un cuvânt. Ș� i nu oricum, ci prinzându-mă de fese.
M-a apucat strâns, fără ezitare, ș� i a î�naintat aș� a, luându-mă cu
el asemenea unui obiect care i-ar fi stat î�n cale. Din reflex, mă
agăț�asem de umerii lui ca să-mi menț�in echilibrul. Am ț�ipat la
el î�n timp ce pedalam din picioare:
— Cad?! Ce te-a apucat?
— Ș� t!
A făcut cu mine aș� a vreo zece metri ș� i-am mers aproape
de-a lungul î�ntregului coridor când, dintr-odată, s-a dat î�n
lateral.
— Caden!
Văzând că mă ignora când î�l strigam, î�ncercasem ș� i cu nu-
mele î�ntreg. Ș� i-a luat o mână de pe fesele mele ș� i m-a apucat
mai strâns, lipindu-mă de el. S-a auzit scârț�âitul unei uș� i apoi
ne-am trezit î�ntr-un spaț�iu î�nchis. Am auzit zgomotul specific
unui zăvor care se î�nchide. O lumină s-a aprins imediat. Caden
m-a aș� ezat pe marginile largi ale chiuvetei.
Acolo mirosea a detergent cu aromă de lămâie ș� i am remar-
cat rampa pentru W.C.. M-a dus î�ntr-o toaletă pentru persoanele
cu dizabilităț�i.
— Cad…
Nici nu am reuș� it bine să-mi termin fraza, că el mi-a ș� i
î�ndepărtat coapsele ș� i s-a ghemuit î�n braț�ele mele, ascunzân-
du-se la pieptul meu. Nu-i puteam vedea decât părul. Ș� i-a î�n-
colăcit braț�ele î�n jurul corpului meu ș� i m-a cuprins î�ntr-o
î�mbrăț�iș� are atât de puternică, î�ncât m-am î�ncovoiat. Când a
î�nceput să tremure, n-am mai fost î�n stare să reacț�ionez.
164 Graffitista

La naiba! Din câte mi-am dat seama, era î�n stare de ș� oc.
Când tresăriturile i-au devenit tot mai evidente, eu n-am mai
putut să mă gândesc la nimic. L-am cuprins cu braț�ele, cu pi-
cioarele, mi-am dat capul î�ntr-o parte ca să-i strâng maxilarul
î�n î�ncheietura gâtului cu toată forț�a mea căci, la urma urme-
lor, după toate acrobaț�iile pe care le făceam zi de zi pentru
graffiti, eram destul de iscusită.
— Aș� trece prin foc ș� i apă ca să fac dragoste cu tine, aici,
acum…, mi-a ș� optit el.
Respiraț�ia mi s-a tăiat pe loc. Din dorinț�a aproape ino-
centă de a-l liniș� ti, n-a mai rămas decât descoperirea brutală
a unei conș� tiinț�e ascuț�ite a corpurilor noastre î�ncolăcite.
— Aș� fi î�n stare de orice, doar să nu mă mai gândesc,
doar să te simt din nou…Până acum, nu mi-am dat seama de
asta. Credeam că… Dar nu. Chiar ș� i î�n situaț�ia asta, cu mama
î�n camera asta nenorocită, eu tot te caut…, a continuat el.
Buzele i s-au î�ntins î�ntr-un zâmbet, gâdilându-mă pe gât.
— Chiar dacă suntem î�ntr-o toaletă…mi-e poftă de tine.
Cred că am o problemă. Nu sunt genul ăsta de băiat. Cum e
vorba despre tine, cum se duce totul de râpă…
— Cad…
A zâmbit scurt ș� i s-a ridicat un pic, făcând o grimasă când
ș� i-a î�ndreptat spatele. Privirile ni s-au î�ntâlnit. Se uita atent la
mine ș� i mi-a dat la o parte ș� uviț�ele care î�ncă-mi acopereau
partea stângă a chipului. Cu degetul cel mare, mi-a mângâiat
gura.
— Ș� tii că e prima oară când î�mi spui aș� a?
— Aș� a cum?
— Ca î�nainte. Parcă rugându-mă să fac ceea ce tocmai
ț�i-am spus.
Am deschis ochii mari. Oare eram ș� ocată? Nu î�n totalita-
te. Mai degrabă stânjenită, î�ntrucât nu se î�nș� ela.
Fanny André 165

— N-am prezervativ la mine, a ș� optit el. N-ar trebui să


am nevoie de aș� a ceva… ș� i nu-mi luasem nici la Glastonbury,
deș� i ș� tiam că o să fii acolo.
Am clătinat din cap. Cu asta, chiar m-a ș� ocat! M-am gândit
la momentul î�n care, chiar după primul nostru preludiu, î�mi
propusese să facem un duș� . Î�n acel moment, mi-a călcat timi-
ditatea î�n picioare fără milă. Chiar trebuia să fie mereu atât
de… brutal de sincer?
Am oftat.
— Ah, ș� tiu ce-ț�i trece prin cap: dezaprobare. Am fost prea
direct? Slavă Domnului că nu-mi poț�i citi gândurile. Ne-am
duce naibii, a râs el sarcastic. Cum să nu te vreau? Cum să nu-ț�i
spun asta?
— Cad, l-am avertizat eu.
A râs ș� i ș� i-a aș� ezat capul pe pieptul meu, exact î�ntre sâni,
ceea ce l-a obligat să se î�ndoaie de mijloc, sprijinindu-se cu
mâinile de chiuvetă. Mâinile mele s-au rătăcit prin părul lui,
dintr-un vechi automatism.
— Acum î�nț�elegi mai bine ce viaț�ă mizerabilă am. Pe Ellen
nu te poț�i baza, trebuie să am grijă ș� i de ea. Tata trebuia să
aibă grijă de mama, î�nsă nu se sinchiseș� te deloc ș� i deleagă
altora răspunderea. Adică mie. El nu se interesează decât să o
ț�ină ascunsă, ș� i departe de ochii lumii. Ce se î�ntâmplă cu ea?
Nu-i pasă. Ș� i-a luat un apartament pe undeva prin Chelsea ș� i
î�l bănuiesc că e pe cale să-ș� i refacă viaț�a cu vreo piț�ipoancă. O
î�nș� ală pe mama de ani de zile. Aflasem î�n liceu ș� i-l uram pen-
tru asta. Dar nici măcar nu poate să aș� tepte să o î�ngropăm…
ceea ce se va î�ntâmpla mai repede decât…, a murmurat el cu
greutate.
Pentru o clipă m-am temut că o să izbucnească î�n lacrimi
sau că, dimpotrivă, nu o va face: ar î�nnebuni dacă nu s-ar des-
cărca de toată presiunea asta!
166 Graffitista

— Am grijă de firmă ș� i mă prefac că sunt fericit că ur-


mează să mă căsătoresc cu Tabita pentru că mama mi-a cerut
asta…
I s-a tăiat respiraț�ia. A ridicat dintr-odată capul, ca ș� i cum
ar fi vrut să-i citesc î�n ochi că î�mi spunea adevărul gol-goluț� .
— Mamele noastre au fost prietene de când mă ș� tiu. Pe
vremea aceea, ș� i părinț�ii ei se mutaseră la Paris, chiar dacă nu
au rămas decât doi ani. La un an după î�ntoarcerea noastră
aici, mama m-a sfătuit să mă căsătoresc cu Tabita. Ea spunea
că voi fi „î�n siguranț�ă”, că ar fi liniș� tită î�n privinț�a mea, că vor-
bise despre asta cu tata. La rândul lui, el subliniase că această
căsătorie ar fi mult mai potrivită pentru mine, decât „să tot
visez la o fată un pic prea aventurieră” ș� i… „săracă”, a recu-
noscut el ridicând din umeri. Aș� a că i-am promis că o să mă
supun. Tabita e o fată î�ncântătoare, î�nsă are niș� te probleme
grave legate de sexualitate.
Oricât de mult lăsasem de la mine, acum era deja prea
mult de suportat! Am reuș� it să mă dau jos de pe chiuvetă, î�nsă
el m-a prins î�n zbor ș� i m-a pus la loc cu un gest autoritar.
— Caden! m-am enervat eu, î�ncercând să-l resping.
Mi-a luat bărbia î�n mâini ș� i m-a obligat să-l privesc î�n ochi.
— Î�n timp ce eram dezbrăcaț�i amândoi… Len! La naiba,
opreș� te-te! Ascultă-mă! Î�ntr-o seară când am condus-o acasă,
după o săptămână de relaț�ie mai mult sau mai puț�in plictisi-
toare, s-a lungit ca o stea de mare pe pat ș� i mi-a cerut să „ter-
min repede”. M-am î�mbrăcat la loc î�n doi timpi ș� i trei miș� cări.
A izbucnit î�n lacrimi, mi-a explicat că, pentru ea, sexualitatea
nu reprezenta nimic altceva decât o corvoadă. Că dacă vreau o
soț�ie, ar putea să î�ndeplinească acest rol ș� i că nu i-ar păsa
dacă aș� avea amante. Ș� i că, dacă e nevoie, ar fi de acord să facem
un contract care să stabilească „practicile noastre autorizate,
precum ș� i consecvenț�a acestora”. Ca să nu mă simt „lezat”.
Caden câș� tigase: am rămas stană de piatră.
Fanny André 167

— Nu-i adevărat, am ș� optit eu, rănită de acest gând.


Caden a schiț�at un zâmbet trist.
— Care parte?
— Totul. Că nu-i pasă deloc de sex… că tu nu stârneș� ti
nimic î�n ea…
— Î�mi place că te gândeș� ti la asta.
I-am răspuns cu o privire î�ntunecată ș� i l-am lovit cu pumnul
î�n biceps. Tare. S-a schimonosit de durere, î�nsă nu s-a clintit.
— Vorbesc serios! La naiba!
— Ș� i eu la fel! De ce te-aș� minț�i?
— De ce ai fi acceptat aș� a ceva?
A oftat ș� i s-a sprijinit de piciorul meu drept.
— N-ai să mă crezi.
— Pune-mă la î�ncercare, totuș� i.
— Eu… am mâinile legate. Î�n afară de promisiunea făcută
mamei mele, am ș� tiut că va trebui să fac tot posibilul ca să câș� tig
credibilitatea acț�ionarilor… ș� i, prin urmare, să mă î�nsor. Tabi-
ta provine dintr-o familie bogată. Firmele părinț�ilor noș� tri
exportau ș� i fabricau produse englezeș� ti destul de similare. Ai
ei deț�in o filatură… mă rog. Ideea de a fuziona cele două afa-
ceri nu e de ieri, de azi. Taică-său voia să o mărite cu un tip pe
care ea-l detesta ș� i când i-a spus de mine… după părerea ei,
păream a fi o alegere mai convenabilă ș� i m-a rugat s-o ajut.
Are câteva divergenț�e cu tatăl ei… Cât despre mine, chiar dacă
ar fi trebuit să mă î�nsor cu o femeie, î�n timp ce-i jurasem alteia
că nu mă voi căsători niciodată cu ea… mă gândeam că puteam
să-ț�i rămân î�n acest fel fidel. Î�ntr-adevăr, era o căsătorie, î�nsă
una care nu ar fi avut niciodată vreun temei real.
— N-are logică, m-a luat gura pe dinainte.
— Poate că nu. Î�nsă ț�ineam la această non-promisiune.
A venit ș� i mi-a cuprins obrajii î�n palme.
168 Graffitista

— Ceea ce mă interesează pe mine e următorul lucru:


n-ai să mai fugi de mine? Am nevoie de tine. Toate astea mă
termină ș� i-o să ajung să clachez. Mi-e…mi-e teamă ș� i de mine
î�nsumi atât de mult î�ncât parcă totul e numai un vis, a mărtu-
risit el.
— Dacă totul e adevărat…
— La naiba! Len, poț�i să-mi reproș� ezi orice, î�nsă nu te-am
minț�it niciodată! Nu pentru asta te-am părăsit!
— Aș� fi preferat. Să fii părăsită e mai rău decât să fii î�nș� e-
lată, i-am spus eu, cu amărăciune-n glas. Nu cred că voi putea
fi cealaltă femeie. Nu poț�i să te căsătoreș� ti cu Tabita doar ca
să o faci fericită pe mama ta ș� i pentru o firmă.
— Len, tu nu vei fi niciodată cealaltă femeie. Nu î�nț�elegi.
Capitalul adus de Tabita ar acoperi investiț�iile de bază la care
m-am gândit ș� i astfel criza financiară nu va avea impact asu-
pra firmei… N-o să fiu nevoit să dau oamenii afară… Nu e to-
tul chiar atât de simplu, s-a justificat el. Căsnicia nu are niciun
sens pentru mine. Uită-te la părinț�ii mei! Cum să mai crezi î�n
aș� a ceva? E doar un contract, o foaie de hârtie. Non-cererea
pe care ț�i-am făcut-o avea, î�n opinia mea, mult mai mult sens.
Cel puț�in asta era ceva real. Ceea ce-i propun Tabitei nu î�n-
seamnă nimic. O cutumă socială fără nicio legătură cu ceea ce
sunt eu.
Văzându-mi expresia feț�ei, Caden a suspinat. Inima mi
s-a strâns atât de tare, î�ncât mi se făcuse rău.
— Î�ț�i aduci aminte de primul nostru duș� î�mpreună, când
am…
— Da! i-am tăiat-o eu scurt, după care m-am făcut roș� ie
ca racul.
— Atunci mi-ai spus că asta î�ț�i adusese aminte de meto-
da lui Descartes. Să procedăm ș� i acum î�n acelaș� i mod. Te simț�i
pregătită să mă părăseș� ti, acum că m-ai regăsit?
Fanny André 169

Am schiț�at o grimasă. Ș� i-a ridicat capul ș� i, foarte serios,


mi-a spus:
— Nici eu. Sunt î�n stare de orice, mai puț�in de asta.
— Super. Atunci oferă-mi o cameră de bonă î�n podul ca-
sei de fiț�e î�n care o să vă mutaț�i ș� i o să poț�i urca î�n fiecare
seară după ce termini cu steaua de mare…
Furia din ochii lui m-a redus la tăcere.
— Len, din câte persoane cunosc, tu eș� ti cea care respectă
cel mai puț�in convenienț�ele. Nu-ț�i pasă deloc de asta. Pasiuni-
le tale, hainele, tot ceea ce eș� ti demonstrează că refuzi să te
conformezi aș� teptărilor celorlalț�i.
Am făcut ochii mici, neî�ncrezătoare.
— Aș� a, ș� i? Pentru că acum am impresia că mă manipu-
lezi ș� i nu-mi place asta, l-am avertizat eu.
— Nu-mi î�ntoarce spatele, gândindu-te că situaț�ia este…
complicată.
— Ba chiar dubioasă?!
— Mai degrabă de rahat! Trebuie să ne descurcăm cumva.
— De acord că-i de rahat, am spus eu, potolită de zâmbetul
său î�ncântător.
— Ok, a conchis el. Ai fi gata să rămâi cu mine… ăă, aproa-
pe de mine, cât timp mai durează situaț�ia asta cu mama? Ca
să nu î�nnebunesc?
— Da, i-am răspuns, de data asta, fără să ezit.
— Până î�n ce punct?
Nu mai reuș� eam să gândesc.
— Până unde avem voie să mergem? Ca la Glastonbury?
Să ne atingem, să dormim î�mpreună… să ne sărutăm?
Ochii mei erau luaț�i ostatici de ai lui.
Am ghicit că î�ncerca să mă convingă, să-mi î�nlăture orice
î�mpotrivire ș� i nu era corect. Amândoi eram conș� tienț�i de asta…
170 Graffitista

î�nsă părea a fi î�n stare de orice, numai să mă aibă – chiar să ne


î�nș� ele pe amândoi. Nu ș� tiam dacă î�mi plăcea sau mă deranja.
— Dacă rămâi alături de mine ca la Glastonbury, fără ni-
mic î�n plus, pot s-o scot la capăt, mi-a jurat el. Nu spun că-mi
va fi uș� or, î�nsă o să mă mulț�umesc cu atât.
Telefonul lui Caden a î�nceput să sune ș� i a ezitat î�nainte de
a se uita la ecran.
— E Ellen. Cred că ne caută. Gândeș� te-te la ce-am vorbit.
Ok?
— Î�ț�i promit, am conchis eu.
A suspinat ș� i ș� i-a destins muș� chii. A revenit lângă mine ș� i
m-a strâns preț� de o secundă, foarte puternic, î�nconjurându-mi
capul cu braț�ele, ca ș� i cum ar fi vrut să mă protejeze. Mi-aș� fi
dorit atât de mult să mai avem o ș� ansă, doar pentru noi doi.
Să reuș� esc să-l scot din î�ncurcătura asta ș� i, odată cu el, ș� i pe
mine.
Singurul lucru care-mi alina un pic suferinț�a surdă care
mă bântuia de la î�nceputul acestei conversaț�ii, era faptul că
non-promisiunea noastră era atât de adâncă î�n sufletul lui.
De asemenea, nu-mi dădusem seama că pentru el, căsătoria
ar fi putut să fie ceva atât de… abstract. Părinț�ii mei nu făceau
parte din categoria cuplurilor pe care le vezi î�n comediile ro-
mantice, î�nsă eram aproape sigură că ei î�ncă se iubeau. Pentru
mine, căsătoria avea o importanț�ă. Iar Caden se dovedea a fi
un om de onoare… î�ntr-un mod un pic cam deformat ș� i
ciudat.
Aveam ș� i dovada: nici el nu mă iubea pe mine.
CAPITOLUL 15

Ellen nu se afla î�n camera doamnei Hadler. Caden a î�nce-


put să î�njure.
— Pot să pun pariu că î�ncearcă să dea de nenorocitul ăla
de Heath ș� i că i-a greș� it numărul! Cred că î�ncearcă s-o î�nghe-
suie pe undeva!
I-am aruncat un zâmbet rece ș� i am zis:
— I-aș� sugera toaleta pentru persoane cu dizabilităț�i.
Caden m-a pironit cu privirea ș� i a plecat ca din puș� că, lă-
sându-mă singură. Nu ș� tiam dacă să fug după el pentru a-l
î�mpiedica să facă vreo prostie – cum ar fi să-l ucidă pe faimo-
sul Heath – ș� i, î�n acelaș� i timp, pentru a-i aminti că sora lui era
majoră ș� i vaccinată! M-am hotărât î�n cele din urmă să nu mă
bag ș� i să aș� tept pe hol până ce unul dintre cei doi fraț�i Hadler
se va decide î�ntr-un final să reapară, temându-mă că î�n orice
clipă aș� putea fi î�ntrebată care era motivul prezenț�ei mele î�n
acel loc. Ț� inuta mea nu prea cadra cu spitalul acela fiț�os.
Vocea tatălui lui Caden mi-a ajuns la urechi, iar eu am
schiț�at o strâmbătură. La naiba, nu el! Nu aveam chef de o
confruntare, eram aproape sigură că asta nu va duce la nimic
bun. Nicio ș� ansă! Părea că sună pe cineva, nu-l auzeam pe in-
terlocutorul lui. Am ochit o sală de aș� teptare la zece metri
distanț�ă ș� i am dat buzna acolo.
— Bineî�nț�eles că mă î�ntorc î�n Chelsea î�n seara asta, ș� tii
prea bine…Nu, nu va dura mult. L-am văzut pe medic ș� i m-am
î�ntâlnit afară cu Ellen. Vine aici de î�ndată ce-ș� i termină ț�iga-
ra… Scumpa mea, opreș� te-te. Vin la tine î�n mai puț�in de o oră.
Caden se va ocupa de sora lui, s-a obiș� nuit… Să-ț�i iau niș� te
172 Graffitista

sushi? De-acolo de unde î�ț�i place ț�ie, ca să mă ierț�i? Ș� i eu,


Tabi… Cred că se î�ntorc. Te sun eu.
Când a rostit ultimele două fraze, cu o voce mieroasă, ne-
suferită, tonul lui a scăzut de vreo cincisprezece ori î�n inten-
sitate. Mă uimea: ar fi meritat un Oscar pentru o asemenea
prestaț�ie. N-am avut î�ncotro ș� i a trebuit să-i dau dreptate lui
Caden: fără nicio î�ndoială, taică-său o î�nș� ela pe mama lor.
Dintr-odată, am făcut ochii mari.
Un moment…Ce a spus nemernicul ăsta bătrân? „Tabi”?
Doar n-a spus asta?!
— Caden! Perfect, eș� ti cu sora ta. Ellen, va trebui să te
laș� i cât mai repede, nici nu am cuvinte să spun cât de vulgară
e o femeie care fumează. Trebuie să vă părăsesc, am un dineu
de afaceri. Să veniț�i ș� i mâine pe aici, eu n-o să am timp s-o
vizitez pe mama voastră, aș� a că mă bazez pe voi. O s-o aduc
acasă imediat după ce se va sfârș� i perioada de observaț�ie.
Generalul dăduse ordinele ș� i cerea să fie ascultat. Nu-i
vedeam, î�nsă niciunul dintre ei n-a crâcnit.
— Tată, te-ai î�ntâlnit cu Lena?
— Cu cine? a făcut domnul Hadler.
— Tată, a spus Caden cu o voce surdă.
— Nu ș� tiu pe unde este domniș� oara Loiselle. Vrei bani
pentru taxi? a î�ntrebat domnul Hadler.
— O să ne descurcăm, l-a asigurat Caden.
Cum am auzit paș� ii domnului Hadler î�ndepărtându-se,
am ieș� it din ascunzătoare. Î�mi suna telefonul. Când l-am vă-
zut pe Caden ț�inându-ș� i telefonul î�n mână, am î�nț�eles de ce.
M-am î�ndreptat repede spre ei.
— Haideț�i, mergem acasă. Pizza pentru toată lumea! a
spus Caden.
Fanny André 173

La scurt timp după aceea, ne aflam la Caden, care avea un


apartament î�n Shoreditch. Seara nici nu î�ncepuse bine, că
Ellen se ș� i luase la harț�ă cu fratele ei, care, după câte se pare,
nu se î�nș� elase î�n privinț�a prezenț�ei lui Heath. Doar că ei se
î�ntâlniseră afară, î�n faț�a spitalului, ș� i nu î�n vreun colț�iș� or î�n-
tunecat. Ellen era nervoasă: faptul că rezistase tentaț�iei ș� i tot
era acuzată de fratele ei o făcea să spumege de furie. Astfel că
amândoi au stat bosumflaț�i î�ntreaga seară. Nefiind î�n stare
să-i î�nveselesc, m-am decis să-i ignor.
Î�n timp ce ne uitam la un serial poliț�ist la televizor, am
profitat ca să fac o căutare pe Internet. Simț�eam nevoia să mă
conving că existau numeroase prenume care ar putea fi pre-
scurtate prin „Tabi”… Din start, nici Tamara, nici Tara ș� i nici
măcar Tania nu se puteau î�ncadra î�n această categorie.
Nu eram aproape deloc atentă la imaginile care se perin-
dau pe ecran ș� i nu puteam să nu mă î�ntreb dacă tatăl lui Caden
putea să aibă un astfel de comportament. Mi se părea… de
necrezut.
O manipulare de nivel î�nalt. Poate că era vorba de o altă
Tabita? Nu era deloc imposibil. Aș� a se face că m-am trezit că-
utând din nou pe Internet ca să î�ncerc să aflu câte persoane
cu numele „Tabita” trăiau î�n Anglia. După cum era de aș� teptat,
nu am găsit nimic care ar fi putut să mă lumineze.
Mă î�ntrebam dacă domnul Hadler chiar ar fi î�n stare de o
asemenea mârș� ăvie. Cu siguranț�ă. Răspunsul a ț�âș� nit fără să fiu
nevoită să mă gândesc de două ori. Î�n acest caz, ce aveam de fă-
cut? Î�n primul rând, î�nainte să vorbesc despre acest lucru, trebu-
ia să fac niș� te cercetări. Să verific informaț�ia î�ntr-un fel sau
altul… să-i spun lui Caden, î�nsă fără să-l distrug, fiindcă o astfel
de dezvăluire n-ar fi putut pica decât ca o lovitură de trăsnet.
Oare ce l-ar face mai puternic, ce l-ar opri să nu se năpus-
tească asupra tatălui său ca să-i spargă faț�a ș� i să ajungă la
zdup? Nu-mi venea î�n gând decât acelaș� i răspuns evident: noi.
174 Graffitista

Când a sosit ora de culcare, am urmat-o cuminte pe Ellen


ș� i m-am amuzat observându-l pe Caden care mă pironea cu
privirea lui î�ntunecată, plină de reproș� . Ar fi trebuit să-ș� i î�n-
chipuie că deja dădusem uitării conversaț�ia noastră de la spital.
Am avut nevoie de o voinț�ă de fier ca să aș� tept să adoarmă
Ellen. Aș� teptarea nu a făcut decât să-mi amplifice acel trac
incontrolabil ș� i m-am dus la baie luându-mi trusa ca să mă
spăl pe corp ș� i pe dinț�i – măcar atât. Apoi, m-am uitat să văd
cum arăt… Nu era î�ngrozitor. Dar, î�n orice caz, nici sexy. Î�nsă,
î�n afară de maioul meu cel lung, nu aveam altceva mai bun.
Ajunsă î�n faț�a uș� ii lui Caden, am ezitat să bat ș� i, î�n cele din
urmă, am î�ntredeschis-o. Dormea î�n chiloț�i, î�ntins pe pat, de-a
curmeziș� ul. Văzându-l, mi-am pierdut pe loc câț�iva neuroni.
Uitasem cât de mult mă î�ncântau astfel de spectacole. M-am
apropiat pe furiș� ș� i m-am uitat cu luare-aminte la acest ta-
blou. Corpul lui nu mai era acelaș� i, observasem asta la duș� uri,
î�nsă acum puteam să-l admir pe de-a î�ntregul.
Trupul i se ș� lefuise ș� i se „uscase”. Nu avea pătrăț�elele ace-
lea demne de modelele din reviste, î�nsă fiecare muș� chi i se
contura cu precizie pe sub piele. Pe burtă, jos, un smoc de păr
negru î�ș�i făcuse apariț�ia, iar eu î�l analizam, emoț�ionată. Nu-mi
pusesem niciodată problema dacă mi-ar plăcea aș� a ceva dar,
î�n orice caz, atât timp cât era vorba de Caden, î�l adoram!
Părea să-mi arate calea pe care trebuie să o urmez. M-am
aș� ezat pe marginea patului. Rupt de oboseală, Caden nici nu
s-a clintit.
M-am apropiat î�ncetiș� or ș� i am luat cartea aș� ezată lângă
el. Alcooluri de Apollinaire. Rămăsese deschisă la pagina din
care citise. Unele fraze erau subliniate cu creionul. �ncepuse
să procedeze astfel de prin liceu, ca să nu strice cărț�ile. Aș� e-
zându-mă turceș� te, am parcurs un pasaj:
„Când, orbiț�i de-a lor văpaie,
Jinduind la steaua mea,
Fanny André 175

Sufletul mi-l î�ncovoaie


Umbra lor atât de rea”
Oare se gândise la noi când marcase aceste versuri? Mie,
una, asta-mi amintea de tatăl lui ș� i de umbra lui grea planând
asupra vieț�ii sale.
„Capetele-ncoronate ar muri pe loc de-ndată
Pentru a ei sărutare, bieț�ii vestiț�i
Ce pentru ea ș� i-ar vinde umbra.
Î�n trecutu-mi amorț�it-am”
— Te-ai pus pe citit poezii? m-a î�ntrebat el cu o voce
adormită, î�ntrerupându-mi lectura.
I-am zâmbit cu o seninătate surprinzătoare, apoi am aș� e-
zat volumul pe noptieră, lângă Rilke, Artaud ș� i Césaire. Tot
poezie. Asta mi-a adus aminte de o discuț�ie î�n timpul căreia
am protestat î�mpotriva versurilor lui Rilke care au o formă
dificilă, ceea ce, pentru mine, le făcea impenetrabile. Î�mi răs-
punsese cu calm: „Tu vrei prea mult să î�nț�elegi ș� i prea puț�in
să simț�i. Sari de pe un picior pe altul fără să fii atentă la sono-
ritate sau la ceea ce simț�i când citeș� ti. Nu e vizual, ca graffi-
tiul: e emoț�ional.” Bineî�nț�eles că m-am revoltat, spunându-i
că ș� i graffitiul transmitea la fel de multă emoț�ie. Privind î�n
urmă, î�nț�elegeam ce î�ncercase să-mi explice.
Mi-am dat seama că, î�n ciuda câtorva ocoliș� uri, acum î�l î�n-
ț�elegeam mult mai bine decât m-aș� fi aș� teptat la acea vreme. Ș� i,
de asemenea, că era al meu. Această certitudine, marcată î�n
sufletul meu cu fierul î�ncins î�ncă de când aveam optsprezece
ani, nu se clătinase niciodată. Ș� i aveam să fac tot ce-mi stătea î�n
putinț�ă ca povestea noastră să se concretizeze.
M-am ridicat î�n genunchi ș� i, cu o miș� care largă, mi-am
scos maioul, rămânând î�n lenjerie. Caden mă privea fix. Părea
că se trezise brusc ș� i… că era ș� ocat. Ca să nu mă panichez,
i-am zâmbit ș� i am î�ncercat să fac o glumă:
176 Graffitista

— Ai chipsuri? l-am î�ntrebat eu.


— Ț� i-e foame? s-a neliniș� tit el, cu ochii aț�intiț�i asupra
sfârcurilor mele pe care le simț�eam cum se î�ntăresc, deș� i mă
chinuiam să nu bag î�n seamă acest detaliu.
Am rămas fără glas, neș� tiind dacă să râd cu poftă sau
să-l lovesc.
— Să zicem că ar fi bine să ai un prezervativ, nu ca mai
devreme, la spital.
A î�ndrăznit î�n cele din urmă să-mi î�ntâlnească privirea.
Ce am citit î�n ochii lui mi-a săpat un gol adânc î�n stomac. Am
rămas totuș� i la fel de hotărâtă: voiam ca de data asta să fie
diferit. Anii trecuseră, nu-l voi lăsa să conducă el singur dan-
sul, trebuia să preiau iniț�iativa.
— Len, î�mi scapă ceva? Pentru că nu prea î�nț�eleg ce faci.
Sărăcuț�ul de el, nu puteam să-i reproș� ez că nu mai pricepea
nimic. Î�nsă nu-i puteam mărturisi nimic pentru moment. Î�n
faț�a erecț�iei care i se contura deja prin materialul boxerilor,
î�n mine s-a dezlănț� u it ceva ce mi-a î� n credere. Ne-a dat
î�ncredere.
M-am târât până la el ș� i l-am prins cu picioarele, urcându-mă
î�ncetul cu î�ncetul deasupra lui ca să-l forț�ez să se î�ntindă. Era
ca tetanizat: nu-l mai văzusem niciodată aș� a. M-am aplecat ș� i,
ca să-l liniș� tesc, l-am sărutat.
— Eu sunt, nu o dublură de-a mea malefică… sau sper că
o să-ț�i placă ș� i aș� a. Prezervativ?
— Ce s-a schimbat? m-a î�ntrebat el.
Am oftat.
— M-am hotărât să te recâș� tig. Nu eș� ti î�nsurat, î�ncă. O să-ț�i
dai seama că te î�nș� eli ș� i că nimeni nu trebuie să-ț�i ceară aș� a
ceva. O să te ajut să treci peste asta ș� i vei î�nț�elege unde ar
trebui să fii, precum ș� i care-i adevărata luptă pe care trebuie
Fanny André 177

s-o porț�i. Iar când se vor î�ntâmpla toate astea, eu voi fi alături
de tine. Acum, Caden, prezervativ!
Î�n sfârș� it a reacț�ionat. A deschis sertarul noptierei pe di-
buite. Am zărit imediat pachetul ș� i am î�nceput să bâjbâi eu
î�nsămi prin î�ntuneric.
Am luat unul ș� i l-am pus lângă noi. Ochii lui Caden se
plimbau pierduț�i de la pieptul meu dezgolit la ambalajul de
pe pat ș� i de la ambalajul de pe pat la pieptul meu dezgolit, ca
ș� i cum nu ar ș� ti pe ce anume să-ș� i oprească privirea.
Mi-am muș� cat obrajii pe dinăuntru, ca să nu izbucnesc î�n
râs, ș� i m-am aș� ezat exact deasupra sexului său î�n erecț�ie. Bi-
neî�nț�eles că trebuia să-i dau o mână de ajutor ca să se con-
centreze. M-am ridicat î�ncet, permiț�ându-i să mă admire pe
î�ndelete, simț�indu-mă din nou frumoasă. Căutasem această
senzaț�ie î�n alte priviri, fără î�nsă a o găsi vreodată. Respiraț�ia
sacadată, imobilitatea pupilelor lui un pic dilatate… Părea î�n
transă.
I-am luat una dintre palme, am aș� ezat-o pe spatele meu
ș� i-apoi am miș� cat-o uș� or până la tatuaj. M-am î�ntins pe spate
ca să-l admir cum î�mi poseda cu mâinile tocmai locul care-i
aparț�inea ș� i lui un pic. Mi-a plăcut imaginea ș� i am î�ncercat să
mi-o fixez î�n memorie. Î�n sfârș� it a reacț�ionat ș� i Caden. A par-
curs cuvintele cu degetele sale, provocându-mi un fior care
mi-a străbătut ș� ira spinării, vertebră cu vertebră.
Aproape simultan, buzele sale mi-au atins sfârcul, iar eu
am î�nchis ochii, gemând de plăcere. M-a muș� cat uș� or ș� i mi-a
luat apoi sânul î�n căuș� ul palmei.
Stârnită de un contact î�ndelung aș� teptat, excitaț�ia latentă
pe care o simț�isem văzându-i erecț�ia s-a trezit cu brutalitate.
Mă lipeam tot mai puternic de el ș� i-mi frecam cu neruș� inare
sexul de al lui, făcându-l să î�nț�eleagă cât de mult mi-l doream.
Caden a mârâit ș� i s-a dezlipit de sânul meu î�n timp ce m-a
aruncat î�ntr-o parte. Gura lui a luat-o cu asalt pe a mea, iar
178 Graffitista

mâinile lui au pus stăpânire pe tot trupul meu î�nainte ca eu


să-mi dau seama. Sărutul nostru violent ne-a creat o nevoie
î�nflăcărată: m-am aruncat asupra lui cu ferocitate, mângâindu-i
pectoralii, pântecul ș� i, prin lenjerie, î�n cele din urmă, sexul.
Mă forț�am să-i lipesc bazinul de mine ajutându-mă de picioa-
re. Visam cum mă penetrează: acum.
Când ș� i-a dezlipit preț� de o secundă buzele ș� i a vrut să se
sprijine î�n antebraț�e ca să nu mă zdrobească, am profitat de
dezechilibru ș� i l-am răsturnat la rândul meu. M-am î�ntins
apoi din nou deasupra ș� i mi-am pus mâna pe pieptul lui ca
să-l opresc.
— Len...
— Ș� t! am făcut eu.
Ș� tiam foarte bine ce voiam să fac. Un lucru la care mă
gândisem î�ncă din adolescenț�ă cu un dram de spaimă, dar pe
care nu aș� fi î�ndrăznit niciodată să-l fac pe vremea aceea: să-l
iau î�n gură. El mă adusese pe mine la orgasm î�n felul acesta,
era rândul meu să î�ncerc! Limba mea a coborât de-a lungul
pieptului său, de-a lungul smocului de păr negru. Am băgat
un deget pe sub marginea chiloț�ilor ca să o ridic. I-am tras cu
dinț�ii ș� i i-am eliberat penisul. Când s-a trezit gol î�n faț�a mea,
sexul a î�nceput să-i palpite de nerăbdare. Î�l vedeam cum se
miș� că ș� i, fascinată, admiram spectacolul.
— Len, î�ncep să fiu intimidat, a ș� optit el cu un glas răgu-
ș� it care mi-a î�nteț�it ș� i mai mult dorinț�a arzătoare pe care o
simț�eam.
Luni ș� i ani î�ntregi luau sfârș� it!
— O să-mi pun prezervativul, a propus el, ridicându-se.
L-am trântit instantaneu pe saltea, cu toată forț�a mea.
Hotărâtă, i-am spus din priviri că nu-i va fi bine dacă insista.
— O să mă ocup eu de asta, am spus. Dar când va sosi
timpul…
Fanny André 179

Siguranț�a de care dădeam dovadă m-a tulburat chiar ș� i


pe mine. Î�n timbrul acesta jos se găsea o anumită seducț�ie pe
care eu nu o cunoș� team ș� i, citind î�n ochii negri ai lui Caden,
nu eram singura care se gândea la asta.
Mi-am î�ndreptat din nou privirea către sexul lui erect.
Eram fascinată, intimidată ș� i, î�n acelaș� i timp, cucerită de aceas-
tă dovadă atât de evidentă a dorinț�ei lui. Trasând cercuri con-
centrice, limba mea a î�nceput din nou să coboare, plecând de
la burtă. De î�ndată ce mă apropiam de sexul lui, o tresărire
mi-a semnalat efectul produs de micul meu manej. Mă sim-
ț�eam ameț�ită de puterea pe care o aveam asupra lui. Ideea de
a-l face să î�nnebunească de nerăbdare mă atrăgea nespus de
mult. Să-l fac să plătească pentru toț�i anii aceia afurisiț�i de
aș� teptare, să-l chinui până mă va implora… Atunci l-am luat
î�n sfârș� it î�n gură.
Ș� i-a aș� ezat o mână pe capul meu ș� i, departe de a mă simț�i
dominată, aș� a cum mă temeam, m-am î�ntrebat preț� de o clipă
dacă nu cumva î�ncercase să mă oprească, fără î�nsă a reuș� i.
Mi-am î�nclinat uș� or capul, ca să mă ating de palma lui ș� i am
avansat, lăsându-mi buzele să alunece pe sexul lui, î�ntr-o miș� -
care domoală.
Nu era prima dată când făceam asta, î�nsă era prima dată
cu el. Ceea ce schimba totul. Am î�nceput să identific î�n fiecare
unduire a corpului său, î�n fiecare suspin, ceea ce-l tortura.
Mi-am pus tot sufletul î�n această sărutare intimă. Această
mângâiere inaugura o legătură nouă î�ntre noi ș� i speram ca ea
să fie prima etapă dintr-o listă lungă.
Am observat cu coada ochiului că el prinsese cu cealaltă
mână cearș� aful ș� i am simț�it că ajunsese, aproape, la orgasm.
Foarte hotărâtă să-l torturez, am redus presiunea buzelor
mele, ca să-l mai liniș� tesc. Geamătul de frustrare m-a făcut
să râd, î�nsă î�mi ț� ineam capul aplecat, ca să nu-ș� i poată da
seama.
180 Graffitista

— Dacă nu te opreș� ti, n-o să ne mai trebuiască prezerva-


tivul ăsta nenorocit, m-a avertizat el.
— Mai vedem, nu sunt aș� a de sigură, i-am mărturisit eu,
î�n glumă.
Geamătul lui a devenit ș� i mai profund când l-am prins din
nou cu buzele ș� i l-am mângâiat, jucându-mă cu limba. Pentru
că ezitările mele erau din ce î�n ce mai rare sau pentru că exci-
taț�ia lui era tot mai puternică, a ajuns din nou î�n acea stare î�n
care urma să-ș� i piardă orice control. I-am dat drumul.
Î�n mormăitul pe care l-a scos nu mai exista nicio reț�inere,
el exprima o trăire brută ș� i primitivă. M-a dat la o parte ș� i s-a
năpustit asupra mea. M-a ț�intuit de saltea cu o sărutare ș� i
mi-a desfăcut picioarele cu ș� oldurile lui, simț�indu-i sexul lipit
de al meu. Nu m-am putut abț�ine ș� i am î�nghiț�it î�n sec, iar pri-
virile ni s-au î�ncruciș� at.
— De fapt, î�ncerci doar să mă faci să î�nnebunesc? m-a
î�ntrebat el.
Am ridicat din umeri, nefiind sigură dacă puteam să vor-
besc. Ș� i-a plimbat cu bună ș� tiinț�ă mâna pe braț�ul meu, pe gât ș� i
pe unul dintre sâni, ciupindu-mi î�n treacăt sfârcul excitat. A co-
borât un pic mai jos ș� i ș� i-a aș� ezat două degete peste clitorisul
meu.
— Nu te-ai gândit că ar putea fi periculos să deschizi focul?
Răsuflam ca un animal speriat, î�n timp ce î�n mine totul era
doar aș� teptare. Mi-am dres glasul ș� i l-am sfidat cu privirea.
— Vreau să-mi arăț�i, i-am zis.
Ochii lui î�ntunecaț�i au scăpărat ș� i am descoperit că-mi
zâmbea cu o mirare amuzată.
Undeva, î�n mintea mea, nu mă puteam abț�ine să nu sar de
bucurie, căci – da! – chiar deț�ineam controlul. Am putut să-i
arăt că nu mă mai mulț�umeam să termin doar lăsându-mă
atinsă cu delicateț�e. Crescusem, iar el î�ncepea să-ș� i dea
Fanny André 181

seama de asta. Mi-a plăcut această egalitate ș� i, drept urmare,


mi-am î�ndepărtat un pic mai mult picioarele.
— Serios, te rog, o să-mi placă… mă rog, cel puț�in sper,
am spus eu.
— Len!
A izbucnit î�n râs, după care a afiș� at o expresie hotărâtă.
— O să-ț�i pară rău, mi-a promis el.
Fără să scot un cuvânt, m-am foit ca să-mi scot chiloț�ii,
apoi le-am făcut vânt, ș� i au aterizat pe podea. Picioarele mele
desfăcute ș� i expresia mea erau cât se poate de sugestive: nu
aș� teptam nimic altceva. El ș� i-a propus să mă scoată din minț�i
ș� i m-a sărutat î�ndelung, apoi, luându-mă prin surprindere,
ș� i-a apropiat î�n sfârș� it degetele de mine ș� i a î�nceput să-mi mân-
gâie cu precizie clitorisul deja umflat. Simț�eam cum descărca-
rea aceea electrică urca, cuprinzându-mi ș� i spatele… Sexul mi
se contracta de nerăbdare, permiț�ându-mi să măsor amploa-
rea propriei excitaț�ii… Vai, poate că î�ntr-adevăr o să-mi pară
rău că am î�ncercat să mă răzbun. Î�ntins peste mine, a î�nceput
să mă mângâie cu degetul mare, cu o lentoarea infinită. Abdo-
menul mi-era acoperit de broboane de sudoare ș� i-mi era ne-
spus de cald. Corpul lui Caden iradia ș� i nu am avut nevoie nici
măcar de cinci minute ca să-i î�nsoț�esc fiecare miș� care, î�n-
dreptându-mă î�nsetată spre mâna lui. Nu era de ajuns, ș� i el
ș� tia lucrul acesta. Mi-am muș� cat buzele de frustrare.
Î�ș�i plimba î�n joacă un deget ceva mai sus de sexul meu ș� i,
fără pudoare, deș� i Caden mă stânjenea, m-am sprijinit î�n coa-
te, unduindu-mi corpul î�n î�ncercarea de a-l face să ajungă mai
jos. Aveam nevoie să-l simt î�n mine. Cu mâinile î�ncleș� tate î�n
cearș� af, m-am zbătut pentru o clipă, lipită de trupul lui, iar el
s-a amuzat văzându-mă cum tânjesc după el, apoi a î�nceput
să mă penetreze milimetru cu milimetru. Eram nespus de
pregătită să-l primesc î�n mine, î�nsă el se retrăgea de fiecare
182 Graffitista

dată când simț�ea că î�ncerc să î�l forț�ez să intre. Istovită, plină


toată de sudoare, mi-am lăsat capul să cadă pe spate.
— Cad… eș� ti rău, m-am lamentat eu.
— Ț� i-am spus eu, credeam că nu e nicio problemă…, mi-a
amintit el.
Un strigăt gutural a ț�âș� nit din gâtul meu. Î� n sfârș� it! Î� n
sfârș� it! Tocmai î�ș�i î�nfipsese mai multe degete î�n mine, arcuin-
du-ș� i palma, ca să-mi mângâie ș� i clitorisul. Un val de plăcere
mi-a străbătut î�ntregul trup ș� i, simț�ind că eram aproape pe
punctul de a avea orgasm, ș� i-a retras de î�ndată mâna.
— NU!
Aproape că urlam ș� i nu-mi era deloc ruș� ine. S-a î�ntins lângă
mine ș� i m-a ridicat peste el. Abia î�n acel moment am remarcat
că el î�ș�i pusese deja prezervativul. Fir-ar, până la urmă, tot el
a făcut asta…
— Len? Te aș� tept.
Sexul lui parcă mă chema, iar ș� oldurile mele, î�ntregul
meu trup a î�nceput să-l domine. Fără să ezit, l-am ajutat să
intre î�n mine. Eram mai mult decât pregătită: o singură miș� -
care a fost de ajuns. M-a umplut î�n î�ntregime ș� i, î�ncordată ș� i
avidă cum eram, nu am reuș� it să fac faț�ă acestei senzaț�ii: or-
gasmul mi-a tăiat respiraț�ia. Agăț�ată la pieptul lui, î�ntregul
meu corp rătăcea î�n neș� tire. Aș� fi pariat că arareori am atins
o astfel de plăcere care să-mi cutremure î�ntregul trup. Faptul
că mă comportasem fără pudoare, că-i arătasem făț�iș� tot ceea
ce simț�eam, fără niciun fel de simulacru, mă incitase. Jocul ș� i
aș� teptarea mânate de el la paroxism ș� i, nu î�n ultimul rând,
momentul acesta perfect, totul a dus la explozia pe care o tră-
iam. Ameț�ită, mi-am recăpătat răsuflarea.
Miș� carea penisului său m-a adus cu picioarele pe pământ.
El nu… Privirile ni s-au î�ntâlnit ș� i el a râs, ca pentru a-mi con-
firma acest gând.
— Vino aici, sătură-mă, mi-a spus.
Fanny André 183

M-am supus fără să stau pe gânduri, provocând astfel o


nouă miș� care pe care sexul meu î�ncă palpitând mi-a trans-
mis-o până î�n adâncul ființ�ei mele. Puteam eu oare să mai am
aceeaș� i dorinț�ă, ca ș� i cum n-aș� fi…? Degeaba o făcusem eu pe
viteaza, acum nu mai ș� tiam ce e cu mine.
— Cad, am î�nceput eu nesigură.
— Doar n-o să-mi spui că ai putea să te spargi, nu-i aș� a?
Am mai vorbit despre asta î�n urmă cu patru ani, a zâmbit el,
mângâindu-mi obrajii cu o gingăș� ie care m-a bulversat. Cre-
deam că tu voiai să mă î�nnebuneș� ti pe mine, nu-i aș� a? Ia-mă,
Len.
Cu nasurile apropiate, i-am citit î�n ochi seriozitatea vor-
belor. Mă implora, lăsându-mi pentru î�ntâia oară la dispoziț�ie
trupul lui. Ideea aceasta mă î�nnebunea: Caden nu lăsa nicio-
dată frâiele din mână, doar pentru mine, î�nț�elegeam eu acum.
Î�mi dădea această putere.
M-am ridicat ș� i, cu coapsele strânse pe pieptul lui, am î�n-
cercat să-mi găsesc echilibrul sprijinindu-mă pe picioare. Pu-
team să fac asta. Î�n ciuda plăcerii care reverbera î�ncă î�n mine,
puteam s-o fac… Am avut nevoie de o clipă, î�nsă am î�nceput
să mă legăn î�nainte ș� i î�napoi. Î�mi miș� cam ș� oldurile ș� i eram
concentrată asupra lui, fiind extrem de hotărâtă să-i urmă-
resc expresia feț�ei, ca să văd cum i se intensifică senzaț�iile.
Fiecare du-te-vino î�mi aț�âț�a dorinț�a ș� i mai mult, î�nsă, focali-
zându-mă asupra lui, î�mi muș� cam limba, ca să ignor senzaț�iile
care mă năpădeau.
M-am străduit să-l cuprind ș� i mai adânc î�n mine ș� i să urc
apoi de-a lungul penisului său până aproape să-i dau drumul,
după care să cobor iarăș� i uș� or. Foarte uș� or, ca să-i aduc amin-
te de joculeț�ul lui. Ș� i-a pierdut controlul destul de repede. Cu
ochii î�nchiș� i, cu pântecul fremătându-i de-un suflu haotic, cu
cele două mâini agăț�ate de coapsele mele, vedeam uimită
cum plăcerea creș� tea î�n el.
184 Graffitista

Cât despre mine, eram atât de î�ncordată î�n î�ncercarea de


a-mi controla corpul, î�ncât m-am contractat î�n jurul sexului
său, î�n timp ce un nou val m-a copleș� it, prevestindu-mi izbuc-
nirea orgasmului. Modul î�n care Caden a expirat brusc m-a
adus ș� i mai aproape să termin. Î�ncepând din acea clipă, mi-am
î�ncordat muș� chii vaginului, amplificând penetrarea ș� i mobili-
zându-mi î�ntreaga forț�ă. Gâfâia: ghiceam că urma să-ș� i dea
drumul.
Nici eu nu eram foarte departe, î�nsă trebuia să rezist. Ju-
cându-mă, i-am dat drumul pentru ultima dată, apoi, rămâ-
nând perfect nemiș� cată, ș� i-a pierdut controlul î�n totalitate.
Caden a î�nceput să î�njure ș� i a î�ncercat să mă prindă de ș� olduri,
miș� cându-ș� i picioarele ca să mă forț�eze să mă legăn deasupra
lui, î�nsă eu m-am opus.
— Pst! Eu decid, i-am spus.
— Len!
— Ț� ie… nu… ț�i-a… fost… deloc… milă, i-am amintit eu, î�n-
soț�indu-mi fiecare cuvânt de presiunea asupra sexului său.
— Ah, fir-ar! a spus el.
Mi-am dat seama că orice s-ar fi î�ntâmplat, oricum avea
să explodeze, aș� a că mi-am reluat miș� cările cu ș� i mai multă
pasiune. Î�ntregul trup i se contorsiona, s-a ridicat î�n capul oa-
selor, de parcă nu ar mai fi suportat senzaț�iile care-l î�ncercau
ș� i… î�n ciuda prezervativului, am simț�it cum ejaculează – o
senzaț�ie ciudată care m-a tulburat. Mi-am permis î�n cele din
urmă să-i dau drumul ș� i, de data aceasta, am continuat pentru
propria mea plăcere, î�nsă nu am avut nevoie decât de câteva
clipe î�n plus ca să-l ajung din urmă. Apoi m-am prăbuș� it, fără
suflare. Istovită ș� i lac de sudoare, am î�ncercat să-mi regăsesc
suflul normal, î�n timp ce el părea atât de liniș� tit, î�ncât aș� fi zis
că adormise.
— La naiba, tu chiar te răzbuni, nu glumă, mi-a zis el.
Fanny André 185

— De ce, î�ț�i pare rău? l-am î�ntrebat eu zâmbind, sigură


de mine, după ce-l făcusem să termine.
— Poate î�ntr-o altă viaț�ă, a afirmat el râzând î�nfundat.
M-a cuprins î�n braț�e cu ardoare ș� i a î�nceput să mă legene
fără să-ș� i dea seama. Eram î�ncă peste el, cu sexul lui î�n mine,
ș� i era perfect aș� a. Mă aflam, î�n sfârș� it, acolo unde-mi era locul.
L-am sărutat ș� i am î�nchis ochii. Voiam să adorm aș� a. Să-mi
petrec următorii zece ani cu el î�nlăuntrul meu, ca să recupe-
răm tot timpul pe care î�l irosisem. Nimic nu putea fi mai bun,
puteam să jur.
CAPITOLUL 16

M-am trezit odihnită, cum nu mai fusesem de luni î�ntregi.


Adormisem instantaneu, ceea ce nu mi se î�ntâmpla rareori.
Desigur, orgasmele ajută ș� i ele, dar nici prezenț�a bărbatului
iubit nu era de neglijat. Am simț�it o mână mângâindu-mi spa-
tele ș� i tatuajul.
— Len, î�ți� vibrează telefonul. Poț�i să răspunzi? E unul, Drew.
Vocea î�i trăda gelozia. M-am rostogolit pe spate ca să-i
î�ntâlnesc privirea. Era deja î�mbrăcat cu costumul lui de golden
boy ș� i î�i lipseau brăț�ările de rocker. Când m-a văzut că zâm-
besc, s-a î�ntunecat ș� i mai mult la faț�ă.
— La naiba! Aflu ș� i eu despre colegul tău de apartament
că e gay, ș� i răsuflu uș� urat. Ș� i-acum te sună Drew, s-a plâns el.
Pe lângă asta, mai ș� i râzi!
— Bună dimineaț�a, Gelozie. Dă-mi-l, o să intre mesageria.
— Î�mbracă-te ș� i sună-l tu după.
— Doar nu te gândeș� ti că o să am un apel video! i-am
răspuns eu, smulgându-i telefonul din mână.
— Nu-mi place să ș� tiu că vorbeș� ti cu el dezbrăcată…
— Cad! am oftat eu, după care mi-am luat ochii de la el ș� i
î�nfăț�iș� area lui cadaverică. Alo? Drew!
— Salutare, miss! Ce faci?
— Bine, chiar dacă a trebuit să plec un pic prea î�n pripă
de la Glastonbury. am ratat concertul celor de la Motörhead.
Cum a fost cu bannerul?
— Mortal! Franț�uzoaico, am un pont pentru tine, mi-a
spus el pe un ton serios. Î�mi dai e-mailul tău?
Fanny André 187

I l-am dictat ș� i degeaba am insistat, n-am scos nimic alt-


ceva de la el. După o convorbire scurtă – supravegheată î�nde-
aproape de Caden –mi-am luat rămas-bun ș� i am î�nchis. L-am
privit pe bărbatul care stătea posomorât pe colț�ul patului.
Expresia feț�ei lui mi-a readus î�n minte un lucru supărător,
abia uitat.
— Cad, având î�n vedere situaț�ia î�n care ne aflăm, î�ncear-
că să n-o mai faci pe gelosul, ok? Cel puț�in, până nu clarificăm
lucrurile cu Tabita.
A suspinat ș� i ș� i-a frecat obrazul atent bărbierit. Î�mi părea
rău după barba pe care-o avusese cu câteva zile î�nainte, la
Glastonbury, ș� i pe care î�ncepusem s-o ador.
— Aș� a e! Ce voia de la tine?
Telefonul meu a bipăit. Am verificat fără î�ntârziere e-mailul
primit de la Drew. Era o ofertă din partea unei organizaț�ii in-
dependente din Anglia. Am făcut ochii cât cepele când am citit
ultimele rânduri.
— Len?
I-am î�ntins telefonul ca să poată citi ș� i el mesajul. S-a schim-
bat complet la faț�ă, orie urmă de neî�ncredere dispărând pe
dată. Î�n cele din urmă, a ridicat capul ș� i m-a privit.
— Ai putea să candidezi pentru concursul ăsta de graffiti?
— Păi da, e tentant. Să ț�i se ofere o bursă pentru a decora
zidul unei clădiri oficiale î�n buricul Londrei, e deja ceva. Am
auzit vorbindu-se despre fundaț�ie: Banksy e un artist stradal
britanic, renumit, i-am explicat eu, văzând că ridică din sprân-
cene. Fac mecenat datorită fondurilor private ș� i participă la
restaurarea unor locuri publice, a unor case… Mai ales o lu-
crare de mărimea asta, mi se pare un noroc chior. Am nevoie
de o echipă pentru un astfel de proiect. Nu neapărat una
mare, dar singură nu voi reuș� i.
— La Glastonbury, mi-ai vorbit despre niș� te fete cu care
te î�nț�elegi bine, Takao ș� i Lybia, nu?
188 Graffitista

— Aș� a-i, i-am răspuns eu, î�ncântată să aflu că reț�inuse


astfel de detalii. Ar putea să meargă. Î�n schimb, vor un catalog
cu o lucrare recentă, de cel mult ș� ase luni, iar eu nu am făcut
nimic de mai bine de opt luni. Am două săptămâni ca să î�ntoc-
mesc un dosar de candidatură. O frescă de mărimea asta… nu
ș� tiu dacă va fi uș� or de realizat. Cât are mai exact? Nu ș� tiu cum
să echivalez măsurile astea…
Caden ș� i-a verificat e-mailul ș� i a calculat repede, î�ncrun-
tat. Mi s-a părut că arăta irezistibil ș� i i-am furat o sărutare. Î�n
acea dimineaț�ă mi se părea că visez, ne comportam ca… un
cuplu.
— Aș� spune că se aș� teaptă ca lucrarea ta să aibă cel pu-
ț�in 30 de metri pe 20, cam aș� a ceva.
Creierul meu, obiș� nuit cu tipul acesta de calcule mentale,
a î�nț�eles informaț�ia pe loc. Vizualizam cu exactitate suprafaț�a
ș� i tema pe care aș� putea s-o folosesc.
— Trebuie să plec la muncă. Ellen e î�n faț�a televizorului,
se uită la desene animate… Nu-mi vine să cred că a trecut de
pragul de douăzeci de ani, dar î�n fine..., a oftat el, ca un bătrân.
Gândeș� te-te la treaba asta cu fresca, găseș� te o soluț�ie.
— Î�nainte de toate, trebuie să găsesc un zid, am consta-
tat eu, cu o grimasă. O asemenea suprafaț�ă, e complicat, doar
la ț�ară.
Caden a devenit serios ș� i s-a î�ntins pe pat, până la mine.
Mi-a luat obrajii î�n căuș� ul palmelor lui ș� i m-a sărutat. Ochii lui
î�ntunecaț�i erau animaț�i de o scânteie jucăuș� ă, iar mie mi-a
venit dintr-odată să roș� esc gândindu-mă la noaptea trecută ș� i
la trezirea noastră nocturnă când am făcut din nou dragoste,
î�nsă cu mai mult calm ș� i mult mai î�ncet.
— Eș� ti frumoasă aș� a, î�n patul meu, dimineaț�a.
— Sunt mai degrabă zburlită, l-am contrazis eu, î�ncercând
să-mi aranjez părul.
Fanny André 189

— Aș� a, deci. Graffitiul e adevărata ta pasiune, nu? E ceea


ce vrei să faci?
Aerul lui grav mă intriga. De unde această î�ntrebare?
— Da.
Nu avusesem nevoie să mă gândesc. Iată măcar un lucru
de care eram sigură î�n acel moment. Visam la două lucruri: să
formez un cuplu adevărat cu Caden, unul liber – asta era de la
sine î�nț�eles – ș� i să fac graffiti.
— Atunci, dă-i bătaie. Ș� i sună-le pe prietenele tale.
Mi-am trecut î�n joacă vârful limbii peste buza de sus. Un
tic de când eram mică ș� i căruia mama î�i zicea „peș� tele”. Î�nsă
am bănuit că el nu era de aceeaș� i părere căci, dintr-odată,
i-am simț�it buzele muș� cându-mă.
— Len, nu am timp, serios. Nu mă mai tortura.
Mâna i-a alunecat pe abdomenul meu ș� i s-a aruncat din
senin asupra sexului meu. Ș� i-a strecurat un deget către un
punct bine definit ș� i a î�nceput să mă mângâie. Am depărtat
genunchii fără să mă pot stăpâni. Ne-am î�ncruciș� at privirile
când, deodată, s-a ridicat ș� i m-a abandonat. Ticălosul!
— Eș� ti tare nostim!
— Te sun.
— N-o să-ț�i răspund, am murmurat eu, vexată ș� i frustrată.
— Ba da, când o să pot face o pauză, o să î�ncercăm sexul
prin telefon, mi-a spus el fără să se mai obosească să se î�ntoarcă.
Ș� i-a luat î�n grabă o cravată din dulap ș� i ș� i-a trecut-o pe
după gât.
— Serios?
A izbucnit î�n râs.
— Ce naiba! Cred că glumiț�i! Vă credeț�i singuri, sau ce?
ne-a dojenit Ellen, stând î�n prag.
190 Graffitista

— El, e camera mea, nu eș� ti obligată să vii aici. Pe mai


târziu, fetelor, a î�ncheiat el, cu o expresie pe care am citit-o cu
uș� urinț�ă.
Minunat! Mă lăsa să gestionez „situaț�ia” de una singură,
mai exact privirea intensă a prietenei mele aț�intită asupra
pieptului meu gol. �n timp ce ea se apropia de mine, m-am
acoperit cu cearș� aful ș� i am putut citi î�n ochii ei niș� te trăiri
complexe pe care nu reuș� eam să le descifrez.
— Dacă vrei să mă faci curvă sau… dă-i drumul, am sus-
pinat eu.
— Ț� i-ai propus să-i strici căsătoria cu Tabita? m-a î�ntre-
bat ea, luându-mă prin surprindere.
Stânjenită, am ezitat pentru o clipă, apoi am î�ncuviinț�at
din cap. Avea tot dreptul să ș� tie. Ar fi trebuit să mă simt prost,
î�nsă nu era cazul. Cu o seară î�nainte î�nț�elesesem cât se poate
de bine că î�ntre cei doi nu exista nicio poveste de dragoste, ci
doar un pact, o î�nț�elegere î�ntre doi parteneri de afaceri. Î�mi
puteam permite să dau peste cap un asemenea plan. Puteam
să jur că nu era vorba de niciun cuplu ș� i de nicio viitoare căs-
nicie fericită. Ellen a suspinat ș� i ea.
— Fir-ar, nici măcar nu-mi pare rău pentru Tab. Nu ș� i-a
arătat nici măcar o dată sentimentele pentru Caden. De par-
că o doare undeva… La urma urmelor, de ce or vrea să se
căsătorească?
M-am hotărât să-i povestesc ceea ce-mi explicase Caden
î�n legătură cu mama lor ș� i cu firma. Gânditoare, î�ș�i trecea de-
getul peste buze, iar ș� i iar.
— Are logică. Sub presiune, Caden e î�n stare să facă un
asemenea lucru. Mai ales dacă ș� i-a băgat î�n cap că o va salva
pe „biata” Tabita, l-a î�ngânat ea, cu o urmă de gelozie î�n glas,
pe care am băgat-o numaidecât de seamă. E adevărat că î�n
urmă cu cinci ani, cu puț�in î�nainte să preia el frâiele, compa-
nia a trecut printr-o criză. Din câte mi-a spus Caden, tata nu
Fanny André 191

mai lua deciziile corecte. I-au trebuit aproape doi ani ca să


restabilească situaț�ia ș� i să-i convingă pe acț�ionari să nu vote-
ze pentru î�nlocuirea directorului general. Ideile pe care le-a
avut l-au ajutat să-i ia locul lui tata. Î�nsă, î�n legătură cu mama,
asta mă miră. După părerea mea, ea nu s-ar fi comportat ni-
ciodată aș� a. Are defectele ei, î�i plac banii, î�nsă… Niciodată nu
l-ar fi î�mpins pe Caden î�n braț�ele lui Tab pentru asta…
— Nu cred că m-a minț�it.
— Nu, Caden nu minte. Niciodată din proprie voinț� ă.
Cred că nu a î�nț�eles bine… sau poate că mama era î�n lumea ei,
nu văd ce altceva ar putea fi. Mă rog, trebuie să merg să fac un
duș� . Am o ș� edinț�ă foto î�n curând.
M-a lăsat singură ș� i m-am dus î�n livingul cu bucătărie
deschisă, ca să-mi fac o cafea. Pe canapea se afla un telefon
Burberry. Am ezitat preț� de o clipă, apoi m-am hotărât. Nu
mi-a trebuit mai mult de un minut ca să cotrobăi prin lista de
contacte: am găsit numărul Tabitei ș� i l-am copiat î�n agenda
mea. Bun, nu-mi mai rămânea decât să… ș� terpelesc telefonul
domnului Hadler ș� i să-i verific apelurile. Nu era deloc vorba
despre o î�ncălcare a vieț�ii private sau o ilegalitate î�n sine…
La naiba! Aveam nevoie de o echipă î�ntreagă de detectivi ș� i de
un brainstorming ca î�n serialele poliț�iste. Niș� te persoane care
să-ș� i dea cu părerea ș� i care să mă asigure că nu deveneam
paranoică. Numele lor mi-au răsărit de î�ndată î�n minte: cole-
gii mei de apartament!
Un sfert de oră mai târziu mă aflam î�n compania Lybiei ș� i
a lui Takao. Amândouă erau de acord să participe la proiectul
de artă stradală. Trebuia să ne î�ntâlnim î�n timpul zilei ca să
vorbim despre frescă. Î�i anunț�asem chiar ș� i pe Anna ș� i Dane
că î�nspre seară va trebui să ț�inem o reuniune de urgenț�ă.

Libya, aș� ezată î�n faț�a mea, purta o bandană lată ș� i desena
î�n carneț�elul de schiț�e pe care-l luase cu ea. Profitam de
192 Graffitista

pauza mea ca să muncim. Takao venise î�n î�ntârziere ș� i cu coa-


da î�ntre picioare; fusese î�nsărcinată să găsească, prin inter-
mediul relaț�iilor ei – căci, dintre noi trei, ea avea la Londra
cele mai multe legături cu branș� a –, un zid care să ne permită
să realizăm o asemenea frescă. Î�n timp ce o aș� teptam, noi de-
finiserăm deja motivul de bază ș� i î�ncercam să găsim cea mai
bună modalitate ca să ne armonizăm stilurile. Libya era o
profesionistă a fonturilor. Altfel spus, scriiturile ei erau atât
de complexe, î�ncât puteau deveni piesa de rezistenț�ă a î�ntre-
gii lucrări. Putea să facă ș� i caligrafie arabă. Takao se speciali-
zase cu precădere î�n graffitiurile old school, î�n stilul anilor
’80, ceea ce putea oferi compoziț�iei noastre o altă dimensiune
ș� i să fie relevant pentru cunoscători. Cât despre mine, eu eram
singura care participase la elaborarea unor fresce de mari
dimensiuni ș� i care ș� tia cum să le organizeze. Fetele nu avuse-
seră î�ncă de-a face cu aș� a ceva.
După o jumătate de oră î�ndelungată, reuș� iserăm să pu-
nem la punct o idee, astfel î�ncât fiecare din noi să-ș� i poată pune
amprenta personală. Î� n lucrarea aveau să se se regăsească
personalităț�ile, precum ș� i culturile noastre. Eram nespus de
mulț�umită de acest punct de plecare, putea să iasă o frescă
demenț�ială. Mai rămânea problema zidului.
— Î�n orice caz, un perete mobil pentru graffiti ar fi prea
scump. Mai ales de mărimea asta!
— Ș� i să dibuim un astfel de perete î�n timpul pe care-l
avem… O clădire î�n construcț�ie? Î�nainte să zugrăvească?
— Î�n majoritatea cazurilor, sunt prevăzute cu sisteme de
securitate, am spus eu. Ș� i ar trebui să ne miș� căm foarte repe-
de. Eu, dimpotrivă, î�mi fac griji pentru suprafaț�ă. Nu putem să
terminăm totul dintr-odată, vandalizând vreun imobil. Î�n trei,
am putea să terminăm î�n trei sau patru zile. Trebuie să ne
gândim serios la asta.
Fanny André 193

Mi-am pus mintea pe bigudiuri î�ncercând să găsesc o


idee, î�nsă nimic, ioc! Singura soluț�ie era să cutreierăm cu ma-
ș� ina drumurile de ț�ară ca să găsim vreo uzină abandonată…
ceea ce ne-ar lua prea mult timp! Fără să mai punem la socoteală
problemele cu eventualii vecini sau cu autorităț�ile. O treabă
de o asemenea anvergură era posibilă, î�n general, î�n cadrul
unui eveniment de tip jam.
— Lena! Te aș� teaptă clienț�ii, a strigat Sammy de la bar.
M-am ridicat pe loc ș� i le-am cerut scuze fetelor. Am pro-
mis că o să ne ț�inem la curent cu noutăț�ile, apoi m-am grăbit
să merg să-l ajut pe Sammy ca să-i servească pe cei cinci-ș� ase
clienț�i care sosiseră deodată.

Î� n acea seară, instalaț� i î�n jurul mesei joase din salon,


mâncam hamburgerii ș� i cartofii prăjiț�i aduș� i de Dane. Caden
î�ncercase să mă convingă să merg peste noapte la el ș� i să ră-
mân acolo, î�nsă nu voiam să mă grăbesc. De la Glastonbury,
nu ne despărț�iserăm nicio clipă ș� i aveam nevoie de o pauză. O
părticică din mine – una foarte mică… sau nu – se bucura că-l
făcea pe Caden să aș� tepte, aș� a cum mă făcuse ș� i el pe mine să
aș� tept. Deș� i mi-a plăcut că î�n sfârș� it î�l regăsisem, trebuia să-i
demonstrez cât de mult î�i lipsisem ș� i cât de mult aveam să-i
lipsesc î�n cazul unei noi despărț�iri. O chestie meschină, de
acord, î�nsă î�n dragoste ș� i î�n război totul e permis.
Am aș� teptat până ce prietenii mei au terminat de mâncat
o bună parte din burgeri ș� i-apoi le-am prezentat bănuielile
mele cu privire la domnul Hadler.
— Aș� adar, idei? La ce alte prenume vă gândiț�i pentru
prescurtarea „Tab”?
— Poate că nu are legătură? Nu direct, a intervenit Dane.
— Are dreptate, anglo-saxonii au obiceiul ăsta: spun Dick
pentru Richard, Bill pentru William sau Peggy pentru Marga-
ret…, a precizat Anna.
194 Graffitista

— E adevărat, am admis eu. Dane, tu, care eș� ti de aici, asta


î�ț�i spune ceva?
A avut nevoie de un moment ca să răspundă, cugetând î�n
timp ce mesteca – speram să fie aș� a ș� i nu că-ș� i savura mânca-
rea, total nepăsător faț�ă de problemele mele.
— Sincer, nu-mi vine nimic î�n minte. Î�n primul rând, nu-mi
aduc aminte să fi avut prietene sau colege de clasă cu prenu-
mele ăsta… O dată, o Tamara, î�nsă toată lumea î�i spunea Tami.
Eș� ti sigură de ce ai auzit?
— Da. I-am luat numărul de telefon. Ar fi de ajuns să mă
uit î�n lista de apeluri din telefonul domnului Hadler când vom
fi la spital. Dacă nu-ș� i ș� terge tot timpul istoricul ca un parano-
ic, atunci ar trebui să fie simplu, nu?
— Păi dacă-ș� i î�nș� ală soț�ia, are tot interesul să fie mai de-
grabă paranoic, a spus Anna.
Nu era î�n totalitate fals, î�nsă era cam sperios din fire. Cui
altcuiva i-ar trece prin gând să-i cotrobăie prin telefon, dacă
nu unei persoane foarte, foarte suicidare, aș� a ca mine?
— Ar mai fi o problemă, a reluat Dane.
— Cum să-i verifici telefonul? a propus Anna.
— De ce te-ar crede gemenii Hadler pe cuvânt? O să faci
o reuniune ș� i o să ț�ii un discurs ca Hercule Poirot?
Ah. Un punct pentru el. N-aș� fi avut nicio dovadă a spuse-
lor mele, nu puteam decât să pariez pe î�ncrederea pe care mi-o
acorda Caden. Sau să î�ncerc să o sperii pe Tabita ș� i să o fac să
cedeze? Nu, ar fi fost ridicol!
— Nu ș� tiu, am oftat eu.
— Pentru asta, aș� avea o propunere, a intervenit Anna.
După ce ș� i-a ș� ters degetele pline de grăsime, a făcut ghem
ș� erveț�elul ș� i ș� i-a scos telefonul mobil din buzunarul pantalo-
nilor. A ocolit masa ca să se apropie de mine ș� i să-mi arate
ecranul.
Fanny André 195

— Vezi asta? Este un progrămel care î�mi î�nregistrează


toate conversaț�iile telefonice.
— De ce ai face aș� a ceva? am zis eu, perplexă.
— Cum să-ț�i explic pe scurt… Fosta mea e o psihopată.
— Sunt complet de acord! Una din cele zece plăgi ale
Egiptului, a punctat Dane, râzând sarcastic.
— Pe scurt, m-a ameninț�at de două sau de trei ori la te-
lefon pentru că, după spusele ei, i-aș� fi păstrat niș� te lucruri
care-i aparț�ineau. Am î�nceput să folosesc aplicaț�ia asta ca să-i
î�nchid gura când a revenit. Am prevenit-o că intenț�ionam să
merg la poliț�ie ș� i asta a liniș� tit-o. Am păstrat de la ea un par-
fum DKNY î�n ediț�ie limitată, o rochie hippy… î�n sfârș� it!
— Pentru că, î�n plus, avea dreptate? Exagerezi, am chi-
cotit eu.
— Una din plăgile Egiptului, a repetat Dane cu un ton ce
nu-ț�i lăsa drept de apel. Anna ar fi meritat zece rochii că a
suportat-o. Acestea fiind spuse, nu văd care-i legătura: cum ai
vrea să-l facem pe tatăl lui Caden să o sune pe Tabita de pe
telefonul tău?
— Idiotule! O să instalăm aplicaț�ia pe telefonul lui. Pu-
tem să dezactivăm alerta de la î�nceputul fiecărui apel ș� i, dacă
nu e genul care-ș� i verifică non-stop aplicaț�iile, există o ș� ansă
să funcț�ioneze. Oricum, nimeni nu face asta.
— Eș� ti sigură?
Dane era complet dezorientat; î�nț�elegeam de ce.
— Da. M-aș� descurca eu cu asta, î�nsă o să am nevoie de
telefonul lui pentru o jumătate de oră, cel mult o oră, a estimat
ea.
Mă scărpinam î�n cap, având impresia că era o chestie ge-
nial ș� i, î�n acelaș� i timp… periculos de nebunească! Cu siguran-
ț�ă am fi î�ncălcat o lege – sau mai multe. Î�nsă, dacă mă gândeam
bine, eu făceam graffiti, aș� adar nu eram vreun cetăț�ean model.
196 Graffitista

— O să mă gândesc, i-am promis eu. Va trebui să găsesc


o ocazie ș� i chiar nu văd cum am putea să ne invităm la el sau
să luăm masa î�mpreună la restaurant, unde ai putea să te faci
nevăzută cu vesta lui pentru o oră. Ar părea super dubios
— Eu pot să î�ncerc să joc rolul hoț�ului de buzunare. Asta
făceam î�n timpul ș� colii, ca să-mi procur bani de buzunar, a
intervenit Dane, sorbind din sticla de cola.
După mine, Dane chiar era arhetipul „băiatului bun”. Nu
mi l-aș� fi imaginat niciodată î�n stare nici măcar să se bată,
darmite să fure! Văzându-i expresia, Anna părea să fie de ace-
eaș� i părere cu mine.
— Mă î�ntreb cu cine m-am î�mprietenit, am ș� optit eu î�n cele
din urmă.
— Din câte se pare, cu un hacker de nivel î�nalt ș� i cu un hoț�
de mare clasă, a conchis Anna râzând. Dane, lasă-mi ș� i mie
niș� te cartofi!
CAPITOLUL 17

Două zile fără să-l văd pe Caden. Căzusem î�n propria-mi


capcană. Dacă î�n prima seară eu dădusem î�napoi, nu mă aș� -
teptasem ca î�n a doua seară să primesc un mesaj care mă
anunț�a că era blocat la uzină din cauza unei defecț�iuni tehni-
ce. Mi-a explicat că trebuie să supravegheze răscumpărarea
unor aparate destul de scumpe, stând mult cu mine la telefon,
fără ca eu să î�nț�eleg totul. De altfel, asta m-a surprins: chiar o
făcea pe „ș� eful î�ntreprinderii”, foarte diferit de băiatul pe care-l
cunoscusem eu.
Fără el, nu dormeam bine ș� i î�mi lipsea ceva – sexul,
dar nu numai. Iar zecile de mesaje pe care ni le trimiteam î�n-
cepeau să-mi dea impresia ciudată că mă î�ntorceam î�n ado-
lescenț�ă. Era sâmbătă ș� i speram, deș� i nu eram sigură, că o să-l
văd a doua zi. Î�mi vorbise despre un fel de seară plictisitoare
cu cei de la firmă, ceea ce ne î�ntârzia ș� i mai mult î�ntâlnirea.
Era ziua mea de odihnă. Mi-am spălat hainele, mi-am fă-
cut curat î�n cameră ș� i mi-am făcut toate sarcinile gospodă-
reș� ti ce-mi reveneau. De asemenea, mi-am făcut timp ca să
realizez desenul schematic incluzând crochiurile lui Takao ș� i
ale Lybiei. Nu mai găseam nimic de î�mbunătăț�it. Mă rog, î�n
afară de un mic detaliu: nu ne mai rămânea decât să găsim un
zid pe care să facem graffitiul, căci, pentru moment, o dădu-
sem î�n bară. Ca să nu mai spun că viaț�a mea socială era „zero
barat”, ca cea a unei bunicuț�e pensionare, î�nsă fără pisici.
Dacă vreodată aș� fi ajuns să mă spăl pe cap î�n vreo sâmbătă
seara, mi-am jurat că-mi voi petrece noaptea afară, cu tuburi-
le mele!
198 Graffitista

S-a auzit un ciocănit la uș� a de la intrare ș� i am fugit să des-


chid, uș� urată! Î�n prag stătea Ellen, î�ntr-o rochie de cocktail
roș� ie ș� i strălucitoare. Eu, tricoul meu găurit ș� i pantalonii mei
scurț�i, eram î�n extaz.
— Î�mbracă-te! Vii cu mine la o petrecere, mi-a spus ea
fără ocoliș� uri.
— Ce fel de petrecere? m-am interesat eu.
— O petrecere oficială a firmei la care sunt invitaț�i toț�i
cei din familie… mai puț�in mama. Ea se odihneș� te la ț�ară, la
cealaltă reș� edinț�ă a noastră, bineî�nț�eles…
Vocea ei ș� i-a schimbat tonalitatea, iar eu m-am î�ncruntat.
— Ellen?
— Nu pentru asta sunt aici! mi-a spus ea, cu un zâmbet
forț�at. Petrecerea are loc î�n casa noastră din Fulham. Cei mai
importanț�i acț�ionari ai firmei sărbătoresc un bilanț� bianual
sau ceva de genul ăsta.
— Cad mi-a vorbit despre asta, i-am zis eu.
— Bine! Ș� i trebuie să te prezinț�i... aș� a, a zis ea schiț�ând
un gest amplu spre propria ei ț�inută. Avem două ore ș� i jumă-
tate î�n faț�a noastră. O să creăm o Lena „Fulham”, diferită de
Lena „graffitista”. M-am gândit la povestea ta cu Caden: trebu-
ie să-i arăț�i că te-ai maturizat ș� i că poț�i să faci concesii, de
exemplu, să te î�nț�oleș� ti elegant din când î�n când pentru mun-
ca lui.
Am făcut o grimasă, convinsă doar pe jumătate de ceea
ce-mi spunea.
— Voi putea face asta. Problema este mai degrabă cu
ceea ce mă ocup, î�ntre locul meu de muncă la magazin ș� i pa-
siunea mea un pic mai diferită… Crezi că el are nevoie să î�m-
brac o rochie de fiț�e ș� i să mă cocoț� pe niș� te tocuri î�nalte ș� i
toate problemele noastre vor fi rezolvate? Ca, de pildă, căsă-
toria lui aranjată, ca să nu mai spunem de altele?
Fanny André 199

Ellen m-a privit de parcă aș� fi fost versiunea feminină a


piticului Mutulică din Albă-ca-Zăpada.
— Are mare nevoie de asta. Caden e mort după tine ș� i nu
se poate abț�ine. Î�nsă aceste î�ndatoriri vor face mereu parte din
viaț�a lui, iar Tabita pare făcută pentru aș� a ceva. Dovedeș� te-i
că ș� tii să joci pe mai multe planuri, mi-a spus ea cu o seriozi-
tate pe care nu i-o văzusem foarte des.
Î�ntr-un sfârș� it, am capitulat.
— Ok, mi-ar plăcea să-ț�i servesc drept păpuș� ă î�n mărime
naturală ș� i să mă las purtată… Î�ț�i imaginezi cât de sigură pe
tine pari de când ai î�nceput să-mi prezinț�i ideea asta de doi
bani? Ce zici dacă te-ai î�ndrepta spre genul acesta de carieră?
Consilier de imagine? am glumit eu.
I-a venit rândul lui Ellen să facă o grimasă, apoi a ridicat
din umeri ș� i m-a tras către camera mea.
— O să mai vorbim despre asta! Ț� i-am adus două rochii,
hai să ț�i le arăt.
Peste exact două ore, eram la Fulham. Deș� i mă simț�eam
deghizată ca pentru Halloween, mă străduiam din răsputeri
să î�naintez cu naturaleț�e.
Ț� inutele aduse de Ellen erau rezonabile: nici foarte sofis-
ticate, nici foarte decoltate, sobre, fără a fi î�nsă austere. Nu am
ezitat foarte mult ș� i m-am hotărât pentru o rochie albas-
tru-î�nchis cu corset. De altfel, era cu siguranț�ă prima dată
când purtam aș� a ceva. Sânii mei micuț�i păreau să fi devenit
mai mari ș� i aș� fi jurat că cel puț�in acel mic detaliu î�i va plăcea
lui Caden.
Părul mi-a fost aranjat ș� i coafat chiar de coafeza lui Ellen,
î�n timp ce prietena mea s-a mulț�umit cu un asistent – un pri-
vilegiu extrem, după cum spusese chiar ea. Bineî�nț�eles că am
fost machiată, mi s-a făcut manichiura: ce mai, tot tacâmul.
M-am privit î�ndelung î�n oglinda salonului ș� i, trebuia să
recunosc, arătam… trăsnet. Eram total diferită de Lena cea pe
200 Graffitista

care o ș� tiam eu, cea pe care aș� î�ndrăzni să spun chiar că o


„iubeam”, î�nsă această versiune „cu conturi grase-n bancă” nu
arăta rău. Î�n sfârș� it î�mi î�mplinisem vechiul meu vis din ado-
lescenț�ă: aveam să fiu o copie a fetelor care se î�nvârteau î�n
cercul lui Caden.
Când am ajuns î�n faț�a casei albe î�nconjurate de o grădină
micuț�ă, mi-am dat seama pe loc că Argenteuil era acum mai
departe ca niciodată. Am intrat ș� i un tip î�n costum a venit să
ne ia lucrurile. Am fost î�ntâmpinate de o muzică de fundal ș� i
de vreo cincizeci de invitaț�i adunaț�i la parter. Î�ntr-o atmosferă
surprinzător de relaxată, câț�iva servitori se î�nvârteau printre
grupuri. Cu un interes amuzat, am analizat pereț�ii imaculaț�i
ș� i decorul scos parcă dintre paginile unei reviste. Nu mai
eram impresionată, depăș� isem etapa aceasta. Mă simț�eam
doar defazată – deș� i, măcar de data asta, nu se vedea –, dar
am acceptat acest lucru.
Niș� te furnicături ciudate î�mi străbăteau ș� ira spinării.
M-am î�ntors către uș� ă – era î�nchisă. Intrigată, am aruncat o
privire î�mprejurul meu ș� i, î�n cele din urmă, l-am reperat pe
Caden î�n mijlocul scării care dădea î�n hol. Ș� i el mă remarcase
ș� i mă privea cu o expresie nedumerită, de parcă l-ar fi văzut
pe Dracula ț�inând î�n mână o lampă UV portabilă sau ceva de
genul acesta.
M-a privit î�ndelung: ochii lui păreau că î�mi analizează fi-
ecare element al ț�inutei ș� i am î�nceput să mă tem că î�mi ieș� ise
vreun sân pe afară ș� i nu=mi dădusem seama. De altfel, am ș� i
verificat să văd dacă nu e aș� a.
— Eș� ti perfectă, nu-ț�i face griji, mi-a ș� optit Ellen din spa-
te, după care i s-a adresat cu voce tare fratelui ei. Cad! Aici
suntem.
Am urmat-o pe Ellen până la trepte. Î�n filme sau î�n dese-
ne animate – ca, de pildă, î�n Frumoasa și Bestia, cu bruneta
î�n rochie aurie super discretă ș� i de bun gust – prinț�esele
Fanny André 201

coborau scările, plutitoare ș� i surâzătoare. Î�mi plăcea gândul


că Caden ar putea fi prinț�esa mea. Când a ajuns la noi, m-a
ajutat, desigur, să clarific această neî�nț�elegere.
— Nu cred că e o idee genială să mă faci să am o erecț�ie
î�n mijlocul unei astfel de petreceri, m-a prevenit el, fără
menajamente.
— La naiba! Caden! a exclamat Ellen, mult mai tare decât
fratele ei geamăn, care vorbise î�n surdină.
Ș� ocată, o femeie a î�ntors privirea către noi. Ofensată,
Ellen a luat-o din loc. Pironiț�i unul î�n faț�a celuilalt, aveam de
recuperat două zile î�n care nu ne văzuserăm. Nu puteam să î�l
sărut acolo. Sub nicio formă… ș� i î�n casa lor super cochetă nu
se găsea niciun nenorocit de paravan. Păcat.
— Î� ț� i place? l-am î� n trebat, dând din ș� olduri, ca un
manechin.
Cel puț�in asta a avut efectul scontat. Mi-a zâmbit ș� i a fă-
cut î�ncă un pas î�nspre mine, aproape atingându-mi sânii cu
pieptul.
— Sincer? Nu ș� tiu. Am chef să te iau î�ntr-o debara ca să
te salut, a ș� optit el atât de î�ncet î�ncât m-am aplecat ș� i eu un
pic către el ca să î�l aud. Aș� avea senzaț�ia că te î�nș� el cu sora ta
geamănă. Ceea ce, luând î�n considerare propriile legături de
familie, mă cam stânjeneș� te.
— Nu reuș� esc să-mi dau seama din î�nș� iruirea asta com-
plet ciudată dacă î�ț�i place sau nu. E din cauza culorii? Arăt
ridicol î�n ea, am constatat eu dintr-odată.
La naiba! Ș� tiam că nu eram făcută pentru ț�oale din astea
de bogătaș� e fiț�oase! O să-i arăt eu lui Ellen, serios! Zâmbetul
lui a devenit un pic mai cald ș� i, î�n ciuda costumului său, l-am
recunoscut pe Caden „al meu”.
— Î�mi place totul: culoarea, corsetul ș� i, mai ales, fata din
el. Doar că sunt ș� ocat. Te schimbă complet.
202 Graffitista

— Î�n mai bine? m-am hazardat eu.


Aveam nevoie să ș� tiu exact dacă mă prefera aș� a căci, î�n
acest caz, m-aș� fi gândit serios la ce eram gata să schimb pen-
tru el… sau nu.
Î�nfăț�iș� area lui a devenit ș� i mai blândă, iar eu am simț�it că
mă topesc.
— O să-ț�i răspund imediat, ok? Promit, nu fug de î�ntre-
bare, o să mai vor…
— Caden, te căutam.
Ne-a î�ntrerupt vocea ritmică ș� i melodioasă a Tabitei. Fără
să mă gândesc, am făcut un pas î�napoi ca să admir ț�inuta
acestei femei sublime, complet î�n elementul ei. Rochia î�i ve-
nea la perfecț�ie: o făcea mai zveltă ș� i mai mlădioasă. Chiar
mi-a zâmbit drăguț� ș� i mi-am amintit că nu mă ajuta cu nimic
să o urăsc. Nu-i reproș� ezi unei lebede că are mai mult farmec
decât o raț�ă, ci o ierț�i.
— Tabita, nu? Sau poate preferi să ț�i se spună altfel? am
î�ntrebat-o eu cu o inocenț�ă prefăcută, aproape grosolană.
Caden s-a schimonosit ș� i a schiț�at o miș� care a capului
abia perceptibilă, ca ș� i cum ar fi î�ncercat să î�nț�eleagă ce mă
apucase.
— Prietenii î�mi zic Tab, poț�i să-mi spui aș� a fără nicio ezi-
tare, mi-a răspuns ea, politicoasă.
Obiectiv ratat. Pe lângă faptul că m-am făcut de râs cu abor-
darea mea din topor, tocmai mi se confirmase ceea ce ș� tiam
deja: Ellen î�i spunea ș� i ea aș� a, nicidecum „Tabi”.
— Mulț�umesc, i-am răspuns.
— Caden, tata ar vrea să te salute. Mergem la el? Cred că
î�ncă mai vorbeș� te despre afaceri.
— Ne permiț�i să te lăsăm singură? m-a î�ntrebat Caden.
Am dat din cap, cu un zâmbet lipit de buze. Desigur, deja sunt
nespus de î�ncântată la gândul că o să-mi petrec următoarea
Fanny André 203

jumătate de oră – sau mai mult – pe post de decor ambulant,


ț�inându-mă de un pahar de ș� ampanie, băutură pe care o urăsc
î�ncă din copilărie, m-am gândit eu.
— Nicio problemă! am răspuns.
Chipul lui Caden î�mi spunea că-mi ghicise gândurile ș� i mi-a
spus î�ncet: „Cinci minute”. Decât să fi rămas singură ș� i să mă fi
plictisit, am preferat să mă amestec printre invitaț�i ș� i să gust din
delicatesele perfect î�nș� iruite la bufet. Tartele, prăjiturile ș� i pa-
harele de ș� ampanie nu aș� teptau decât să fie consumate. Un tip
cu o alură latino aș� tepta î�n spatele mesei, gata să servească.
M-am î�ntrebat preț� de o clipă dacă era posibil să-mi iau o
cola, î�nsă m-am mulț�umit cu o cupă de ș� ampanie, hotărâtă să
nu atrag prea multe priviri.
Din fericire, Ellen mi s-a alăturat destul de repede. Ș� i ea
era pe post de figurantă, cum eram ș� i eu: a rămas cu mine,
salutând din cap, politicos, câteva persoane. Bineî�nț�eles că
cele cinci minute ale lui Caden s-au transformat î�n cincispre-
zece minute, apoi î�n treizeci, iar eu abia rezistam să nu-l caut
cu privirea. Să o văd pe Tabita agăț�ată de braț�ul lui fusese o
adevărată tortură pentru mine. Singurul lucru care mă ajuta
să rezist? Imaginea unei stele de mare! Ș� i totuș� i aș� fi pariat că
nu eram beată!
Ellen a fost totuș� i nevoită să mă lase singură ca să-l ur-
meze pe tatăl ei care voia să-i prezinte un bogătaș� – ce mane-
vră subtilă, m-am gândit eu, aproape ridicând ochii către cer
– ș� i m-am decis atunci să merg la baie. O să-mi ia mai bine de
jumătate de oră, dacă nu chiar mai mult, până voi reuș� i să-mi
ridic rochia î�ndeajuns de sus ca să fac pipi. M-am rătăcit un
pic ș� i am ajuns pe un hol lung ce î�nconjura casa pe exterior ș� i
care dădea î�nspre grădină. Am văzut o sală de biliard, apoi un
living î�n care ar î�ncăpea mai bine de treizeci de meseni. Acolo
unde crezusem că o să găsesc baia, am dat î�n schimb peste o
bibliotecă. Stilul acesteia, cu mobilier din lemn un pic cam
204 Graffitista

î�nvechit, era rupt de restul decorului. Î�n spatele unui perete


culisant î�ntredeschis, am zărit un birou. Am dedus pe loc că
dibuisem bârlogul domnului Hadler. Instantaneu, mi-a trecut
prin minte posibilitatea de a-mi băga nasul ca să găsesc vreo
pistă care m-ar fi putut duce la legătura dintre el ș� i Tabita. La
urma urmelor, ș� tiam că e ocupat cu altele ș� i nu mi-era teamă
că o să dau nas î�n nas cu el… Am intrat î�n cameră î�n vârful
picioarelor, puț�in cam agitată.
O canapea modulară î�nconjura biroul enorm, iar î�n faț�a ei
se afla o plasmă, element nu tocmai la locul lui î�n această at-
mosferă studioasă. Colecț�iile de cărț�i păreau aliniate atât de
drept, î�ncât, pentru o secundă, am crezut că sunt false.
Apoi am remarcat un fir care ieș� ea dintr-un sertar. Am î�n-
conjurat biroul ș� i am tras de mâner. Era un telefon pus la î�ncăr-
cat. Era, desigur, cel al domnului Hadler ș� i după nici o secundă
l-am luat, cu respiraț�ia tăiată. Trăsesem uș� a î�napoi, iar pe hol
nu erau covoare aș� a că, dacă ar fi venit cineva, l-aș� fi auzit.
Telefonul nu era blocat. L-am deschis. Pagina de pornire
era cea iniț�ială, de parcă abia ar fi fost cumpărat. De ce nu mă
mira aș� a ceva din partea domnului Hadler?
N-am mai pierdut vremea ș� i am î�nceput să-i verific istori-
cul apelurilor. Am calculat cu aproximaț�ie ora la care ne aflam
la spital ș� i am găsit vreo zece apeluri care s-ar fi putut potrivi.
Nu erau î�nregistrate foarte multe numere, aș� adar le-am verificat
unul câte unul. Memoram cu uș� urinț�ă numerele ș� i-mi amin-
team perfect care sunt ultimele cifre ale numărului Tabitei.
Al ei nu se afla î�n listă. Oare căutasem î�ndeajuns? Mi-am
dat seama că am verificat lista cu apelurile primite. Am reî�n-
ceput acelaș� i procedeu pentru apelurile efectuate. Î�ncă patru
apeluri efectuate î�n acel interval orar, dintre care unul singur
era salvat î�n memoria telefonului cu o î�nș� iruire de litere care
nu aveau nicio noimă. Am î�njurat. Desigur, era puț�in cam du-
bios, î�nsă poate î�ncerca să ascundă altceva decât o amantă.
Fanny André 205

— Ei, la naiba!
Condusă de un impuls, m-am hotărât să sun la acel nu-
măr. Ț� inându-mi respiraț�ia, am aș� teptat să sune, gata-gata să
fac stop cardiac. A răspuns căsuț�a vocală. Eram pregătită să
î�nchid când am auzit vocea î�nregistrată, î�nsă ea a î�nceput î�n
cele din urme să î�nș� ire niș� te cifre pe care le-am recunoscut
fără greutate: chiar era numărul Tabitei. „Lăsaț� i un mesaj
după semnalul sonor” m-a invitat vocea. M-am panicat din
nou. Î�n grabă, am frecat telefonul de picior timp de o secundă,
apoi am î�nchis. Dacă Tabita l-ar fi ascultat, ar putea să creadă
că fusese apelată din greș� eală ș� i că nu va face alte verificări –
cel puț�in aș� a speram. Priveam fix către telefonul aș� ezat acum
pe birou. Oare am făcut o gafă colosală sau m-am descurcat
bine? N-aș� fi ș� tiut să spun.
Nedorind să rămân mai mult la locul faptei, am ieș� it î�n
trombă din cameră ș� i am găsit, î�n cele din urmă, baia. Acolo,
mi-am acordat timpul necesar ca să mă gândesc la intruziu-
nea mea.
Domnul Hadler n-ar fi putut ghici ce se î�ntâmplase, nu-i
aș� a? Ș� i doar nu ar cere niciodată să se ia niș� te amprente pentru
un apel efectuat din greș� eală, î�n timp ce telefonul era î�n buzu-
nar, nu?
Nu m-am putut stăpâni ș� i am pufnit î�n râs, dându-mi seama
cât de paranoică eram. Î�n timp ce mă ș� tergeam pe mâini, cine-
va a bătut la uș� ă.
Inima î�ncă-mi bătea nebuneș� te de frică ș� i m-am străduit
să mă calmez.
— Ies imediat! am spus.
— Aș� prefera să mă laș� i să intru, a ș� optit o voce pe care o
cunoș� team atât de bine.
Am descuiat ș� i Caden s-a strecurat prin uș� a î�ntredeschisă.
Mă uitasem î�n oglindă ș� i î�ncă arătam ca o doamnă de primă
clasă.
206 Graffitista

— Î�ncepeam să mă î�ntreb unde eș� ti. Credeam că ai fugit.


— Am fugit la toaletă. Te simț�i bine? l-am î�ntrebat eu cu
un aer cât se poate de relaxat, convinsă că-mi putea citi vino-
văț�ia pe faț�ă.
S-a î�ncruntat ș� i preț� de un minut m-a fixat cu privirea.
Î�ntr-un târziu mi-am dat seama că ceea ce-l interesa era doar
reflexia noastră din oglindă. M-am î�ntors ș� i i-am privit î�n
oglindă pe Caden ș� i pe „Lena Fulham”. Pentru î�ntâia oară ne
potriveam. � n ultima vreme, cu acel Caden golden boy, eu
eram doar o pată care strica tot peisajul.
Costumul lui negru se potrivea de minune cu rochia mea,
î�n timp ce pielea noastră î�nchisă ș� i părul nostru negru, departe
de a se asemăna, se completau reciproc. Mi se părea că suntem
frumoș� i. Sau, mai bine spus, mi se părea că el e atât de frumos
lângă acea necunoscută elegantă, cu coafura perfectă ș� i cu
ochii ei imenș� i, puș� i î�n valoare de machiaj. Corsetul î�i scotea î�n
evidenț�ă sânii, ș� i gâtul ei părea mai lung, dându-i acestei femei
micuț�e o delicateț�e neaș� teptată. Pe scurt, nu eram chiar eu.
— Nu reuș� esc să mă obiș� nuiesc cu asta, a ș� optit Caden
văzându-mi reflexia.
— Bănuiesc că e ciudat… E ca ș� i cum ai fi instalat versiu-
nea Lena 2.0, nu? Cea î�n care m-am maturizat, citesc o revistă
culturală ș� i beau… Chardonnay? Nici măcar nu ș� tiu ce e ăla!
am pufnit eu dintr-odată î�n râs, deș� i această autoironie nu
reuș� ea să-mi ascundă bruma de î�ndoială care-mi măcina
sufletul.
Caden m-a î�ntors brusc, m-a tras lângă el ș� i ș� i-a trecut
mâna prin părul meu, distrugându-mi coafura. Mi-a tras î�n
faț�ă ș� uviț�a asimetrică ce-mi plăcea atât de mult ș� i mi-a ș� ters
cu degetul rujul Red Fire pe care blonda de la salonul de î�nfru-
museț� are mi-l aplicase cu o minuț� iozitate cucernică. Mi-a
strivit gura cu buzele lui.
Fanny André 207

Rămăsesem mută de uimire ș� i nici nu avusesem timp să-mi


revin, că m-am ș� i trezit cu fesele pe chiuvetă, de parcă ne-am
fi făcut o obiș� nuinț�ă din asta! I-am răspuns fără să ezit, î�nfo-
metată după cele două zile î�n care î�i dusesem lipsa. Meticu-
loasă, am î�nceput la rândul meu să-i devastez ț�inuta sobră,
trăgându-l de cravată, î�ncurcându-i părul ș� i acoperindu-l de
ruj, atât cât mai rămăsese din el. S-a dezlipit de mine ca să mă
analizeze ș� i zâmbetul lui m-a făcut să mă topesc.
— Abia acum eș� ti Len a mea! Nu voiam să o sărut pe cea-
laltă, nu o cunosc, mi-a mărturisit el.
S-a furiș� at î�ntre picioarele mele ș� i ș� i-a lipit bazinul de
mine. Felul î�n care mi-a ridicat rochia m-a excitat atât de tare,
î�ncât am î�nceput să mă gândesc că ar trebui să-mi cumpăr
câteva ț�inute de acest fel. Mai ales dacă mi-ar promite că le va
ridica mereu cu aceeaș� i î�nflăcărare.
Mi-a forț�at corsetul cu o mână, ca să-mi prindă sânul î�n
căuș� ul palmei. Am gemut î�n î�nlănț�uirea sărutului ș� i mi-am
apăsat trupul de al lui.
— De ce nu am prezervativ? a mârâit Caden. Va trebui să
mă obiș� nuiesc cu gândul că trebuie să fiu pregătit dacă ne
vedem…
— Din fericire, sunt eu aici, am chicotit eu.
M-am răsucit un pic ș� i mi-am scos pantoful din picio-
rul stâng. Pusesem î�năuntru un prezervativ, pe care călcam
de când î�ncepuse seara. Caden a izbucnit î�ntr-un râs atât de
puternic, î�ncât m-a făcut să tresar.
— Ce e? am protestat eu. N-am niciun nenorocit de bu-
zunar ș� i mi-era teamă că o să-l pierd î�n chiloț�i. Imaginează-ț�i
cum ar fi fost să-mi scape î�n mijlocul holului, î�n faț�a tatălui
tău? Aș� fi părut foarte rafinată… Iar î�n decolteu mă zgâria!
A ridicat capul ș� i ochii lui î�ntunecaț�i, răutăcioș� i, m-au ț�in-
tuit î�n loc.
— Chiar ai î�ncercat toate posibilităț�ile…, a glumit el.
208 Graffitista

— Păi să ș� tii că da! M-am gândit chiar să-l lipesc î�năuntrul


roc…
N-am mai avut î�nsă timp să-mi termin fraza: se lipise
din nou de mine.
Fără să î�nț�eleg prea bine de ce, î�nș� iruirea problemelor
mele tehnice părea că î�i intensifica dorinț�a; dovada era sexul
lui erect. N-am î�ncercat să găsesc motivul ș� i m-am mulț�umit
să î�l ajut să-mi dea jos corsetul. Părea fascinat de sânii mei
eliberaț�i de material.
Î�n cele din urmă, s-a aplecat ș� i mi-a prins sfârcurile cu
dinț�ii. Tortura aceasta s-a prelungit ș� i, cu respiraț�ia sacadată,
am î�nceput să gem ș� i să mă arcuiesc.
— Cad, acum!
Când a î�ncercat să se ferească, l-am prins de cravată ș� i
i-am apucat penisul care creș� tea î�n pantaloni. L-am mângâiat,
cu privirea aț�intită î�n ochii lui. Î�nfăț�iș� area lui sălbatică s-a î�m-
blânzit ș� i ochii lui negri au devenit mai calzi, asemenea unei
nopț�i complice. Pleoapele lui erau aproape complet î�nchise.
Nu s-a opus deloc când i-am deschis fermoarul ș� i ș� i-a pus de
î�ndată prezervativul. Cu coapsele depărtate ș� i aflându-mă î�n-
tr-o poziț� ie inconfortabilă, nu reuș� eam să-mi dau jos
lenjeria.
— Porț�i tanga? m-a î�ntrebat el.
— Hei, tonul ăsta e aproape insultător, am mormăit eu.
— Cred că nu ai mai purtat niciodată î�nainte de seara
asta! s-a apărat el. Sau mă î�nș� el?
— Având î�n vedere rochia, am fost nevoită… Î�n plus, am
crezut că o să-ț�i placă.
Mă simț�eam mai stânjenită pentru că i-am spus asta, de-
cât pentru că l-am mângâiat. Cred că eram un pic ciudată!
Mi-a zâmbit ș� i s-a aplecat din nou ca să mă sărute. Sărutul lui
jucăuș� ș� i dulce m-a făcut să-mi pierd capul, căci, deș� i nu foarte
Fanny André 209

pasional, era dovada unei intimităț�i pe care sufletul meu î�n-


nebunit o căuta neî�ncetat. Dorinț�a a renăscut î�ncetul cu î�nce-
tul ș� i eu mi-am apăsat bazinul de trupul lui. Datorită poziț�iei
î�n care ne aflam, sexul meu i se oferea cu uș� urinț�ă ș� i-i cerea
ajutorul. Nevrând să mă atingă direct, el mă chinuise deja ș� i
mă obligase să aș� tept. Să mă poarte pe culmi, atingându-mă
cu un deget – fie! Î�nsă să se joace cu răbdarea mea, fără să mă
atingă? – niciodată!
— Cad…
— Î�mi place la nebunie când î�mi spui aș� a. Ar trebui să te
î�nregistrez pe telefon ș� i, dacă vrei, o să-mi pun o sonerie
specială.
Î�ț�i jur că o să mă prezint la apel până la sfârș� itul zi…
A tăcut, dându-ș� i probabil seama de mărturisirea pe care
o aș� teptam, cu inima zvâcnindu-mi î�n piept. Mă pregăteam să
vorbesc când, deodată, ș� i-a vârât, pe neaș� teptate, două dege-
te î�n mine. Această intruziune ar fi putut fi una brutală, î�nsă
excitarea mea m-a făcut să o simt ca pe o salvare.
Am î�nchis ochii ș� i am scos un suspin. Miș� cările lui erau pre-
cise ș� i lente. Mi-am dat seamă că nu-ș� i dorea decât să mă ducă
din ce î�n ce mai departe ș� i m-am prins de marginea de marmură
a chiuvetei ca să-mi păstrez calmul. Tipul acesta de preludiu
mă făcea de fiecare dată să-mi pierd capul î�n câteva clipe ș� i î�n
acelaș� i timp mă frustra: aveam nevoie de mult mai mult!
Cu cealaltă mână m-a făcut să alunec ș� i să mă lipesc de el.
Când degetele lui m-au părăsit, scurta mea decepț�ie a fost
dată uitării de î�ndată, atunci când Caden mi-a acaparat gura
ș� i sexul î�n acelaș� i timp, ca ș� i cum cele două nu s-ar putea pe-
trece decât î�mpreună. L-am prins de sacou. Pentru prima
dată î�n viaț�ă, un costum avea un impact asupra mea. Mi se
părea erotic să mă lipesc goală de această cămaș� ă albă ș� i aus-
teră, de această cravată smulsă pe jumătate ș� i pantalonii
210 Graffitista

aceș� tia cu dunga impecabilă. Era un contrast indecent ca-


re-mi plăcea nespus.
Cele două zile de abstinenț�ă ș� i cele câteva minute pline
de mângâieri au grăbit lucrurile. A trebuit să mă ț�in de chiu-
vetă, î�n timp ce Caden pătrundea î�n mine din ce î�n ce mai
adânc. Iubeam această energie excitantă. Inevitabil, mă sim-
ț�eam de parcă aș� fi fost purtată de un val din adâncuri. I-am
cuprins ș� oldurile cu coapsele mele ca să-l incit să mă ia, ofe-
rindu-mă î�n î�ntregime cu o nerăbdare ameț�itoare. Când mi-am
pierdut controlul, Caden mi-a astupat gura cu mâna ș� i-atunci
mi-am dat seama că ț�ipam.
Caden nu mă slăbea din ochi, de parcă ar fi avut nevoie să
mă privească pentru a simț�i plăcerea. Revenindu-mi un pic,
mi-am contractat muș� chii î�n jurul sexului său ș� i, strângându-l
cât de tare am putut, am î�ncercat să ajung la aceeaș� i senzaț�ie
de data trecută. Nu a fost nevoie de mai mult ca să-l fac să-ș� i
piardă minț�ile. Î�nainte de a ejacula, mi-a prins buzele î�ntr-o
sărutare animalică.
Î�i simț�eam răsuflarea sacadată pe gât, ș� i un fior s-a trezit
î�n toată ființ�a mea. Mi-am dat seama că mă prinsesem cu atâta
forț�ă de marginea chiuvetei, că î�ncă mi se vedeau î�n palmă
urmele.
Caden m-a tras mai aproape ș� i-mi mângâia pielea ca să-mi
ș� teargă urma. Mi-a sărutat umerii, apoi a murmurat ceva de
nedesluș� it. L-am tras î�n cele din urmă de păr ca să-l oblig să
mă privească.
— Te simț�i bine? l-am î�ntrebat eu.
— Nu…, a murmurat el.
— Ce s-a…
— Minunat, mirific, m-a liniș� tit.
— Of! Ș� t, mi-am făcut griji.
— Voiam să-ț�i spun asta măcar o dată, mi-a zis el, râzând.
Fanny André 211

— Doar că atunci, prima oară când am făcut-o, nu a fost


intenț�ionat!
Mi-a dat o sărutare lungă ș� i, concentrat, mi-a pus chiar el
chiloț�ii, ceea ce mi s-a părut comic, deș� i mă intimida. Nicioda-
tă până acum nu mă mai î�mbrăcase, doar invers. Î�mi plăcea
această situaț�ie. Simț�eam furnicături î�n picioare ș� i un cârcel
î�n talpă. Eliberată acum de sub jugul plăcerii, mi-am dat sea-
ma cât de î�ncordată stătusem.
— De data asta nu ai mai luat-o la sănătoasa, î�n timp ce
eu căutam un prezervativ, mi-a trântit-o el.
Am rămas nemiș� cată ș� i l-am privit. Clubul!
— Aș� asar, tu erai î�n camera aia î�ntunecată? m-am mirat,
iar el a ridicat din sprâncene.
— Bineî�nț�eles. La naiba, Len! Cu cine credeai că eș� ti?
M-am panicat gândindu-mă că trebuie să ț�i-o prezint pe Tabita
ș� i am băut î�nainte să mergem î�n club. Am dat pe gât trei pahare
de whisky… Len, cine credeai că…
L-am oprit sărutându-l î�ndelung ș� i l-am strâns la piept cu
putere.
— Nici nu poț�i să-ț�i imaginezi cât de uș� urată mă simt.
Cum m-ai găsit prin î�ntuneric? l-am î�ntrebat.
— Cu lanterna de la telefon?! Te aflai lângă uș� ă ș� i eș� ti
singura fată care ar putea purta adidaș� i î�ntr-un club, draga
mea. E adevărat că î�n acel moment ț�i-ai acoperit faț�a cu mâi-
nile, ș� i-a amintit el.
M-a derutat că-mi spusese „draga mea ”, dar el s-a com-
portat de parcă mereu mi-ar fi spus aș� a. Expresia feț�ei lui s-a
schimbat ș� i mă intriga scânteia jucăuș� ă din ochii lui.
— Am o surpriză pentru tine…, mi-a spus.
CAPITOLUL 18

Automobilul î�n care ne aflam î�nainta î�n noapte de ceva


vreme. Caden luase maș� ina pe care i-o oferise tatăl lui ș� i care,
î�n restul anului, stătea î�nchisă la Fulham. Eu m-am schimbat,
mulț� umită lui Ellen care-mi dăduse o rochie î�ndeajuns de
largă ca să î�ncap î�n ea, î�nsă un pic cam lungă. Simț�eam că sunt
din nou „Lena”.
A trebuit să stăm până la sfârș� itul petrecerii pentru ca el
să-ș� i î�ndeplinească obligaț�iile. L-am observat de departe, im-
presionată de siguranț�a de care dădea dovadă. Privirea lui
poposea tot timpul asupra mea, amintindu-mi de episodul din
baie – noroc că reuș� iserăm să ajungem la bun sfârș� it, altfel… –
ș� i abia aș� teptam să-l regăsesc.
Î�n sfârș� it, pe la ora două ș� i jumătate, am lăsat î�n urmă
suburbia londoneză. Caden nu mâncase nimic toată seara ș� i
ne-am oprit la un magazin de pe autostradă, pe care l-am de-
vastat. Dotaț�i cu niș� te sendviș� uri ș� i cu niș� te pungi de chipsuri,
am improvizat un picnic lângă magazin.
Ne-am pornit din nou la drum ș� i acum era aproape ora
cinci. Î�mi promisese că nu mai aveam mult de mers. Eram un
pic ameț�ită după acea noapte albă ș� i mă simț�eam mahmură,
parcă pluteam.
— Spune-mi ce-o să facem!
— Nu, mi-a răspuns el pentru a suta oară, cu aceeaș� i
scânteie jucăuș� ă î�n priviri.
Am bombănit ș� i am oftat pe tot parcursul celor zece kilo-
metri care au urmat.
Fanny André 213

— Ajungem î�n Manchester, la periferie, unde se află fa-


brica noastră.
S-a î�ndreptat către o zonă industrială ș� i, printr-un semn
din bărbie, mi-a indicat spre o clădire mare de cărămidă, afla-
tă î�n spatele barierelor, î�ntr-o zonă mai lăturalnică.
— Iat-o, m-a informat el.
L-am scrutat cu privirea, î�nsă pe chipul lui nu se citea ni-
mic, nicio urmă de mândrie sau de altceva. Am ț�inut drumul
timp de câteva minute, până am ajuns la un colț� lăsat î�n para-
gină. Când a parcat ș� i a oprit motorul, soarele dimineț�ii î�nce-
pea să se ridice. Intrigată, am sărit din maș� ină î�naintea lui.
Am ocolit capota ș� i m-am dus să-i deschid portiera, î�n timp ce
el abia î�ș�i desfăcea centura. Caden ș� i-a ridicat capul ș� i un
zâmbet comic i-a î�nflorit pe buze.
— Len, bărbaț�ii fac asta, nu femeile.
Mi-am dat seama că poate i-am lezat orgoliul romantic.
— O să mai vorbim despre asta când n-o să mai reuș� esc
s-o fac eu, pe la vreo ș� aptezeci de ani. Ia spune-mi! l-am im-
plorat eu, moartă de nerăbdare.
A sărit ca ars de pe scaun, apoi a trântit portiera. După
expresia lui, î�mi dădeam seama că era î�ncă supărat. Amuzată,
m-am hotărât să-l tachinez. Î�n timp ce se pregătea să mă ia de
mână, eu m-am strecurat pe lângă el ș� i am î�nconjurat din nou
maș� ina.
— Ce pui la cale? E î�n cealaltă parte, m-a atenț�ionat el.
— Mă î�ntorc î�n maș� ină! N-aș� vrea să te emasculez, aș� a că
o să mă bag la loc î�n…
Nici n-am avut timp să pun mâna pe mâner, că a ș� i ajuns
la mine ș� i m-a ridicat. Mă aș� teptam să mă sărute ș� i nu m-am
putut abț�ine să nu râd când mi-a muș� cat buzele ca să mă pe-
depsească. A profitat de ocazie ș� i m-a luat pe sus.
— Nu mă mai căra ca pe un obiect!
214 Graffitista

— Aș� a o să te î�nveț�i minte să-mi mai ț�ii tu uș� a de parcă


aș� fi o fată.
— Macho!
— Len, citesc poezii ș� i nu mă ascund să o arăt, î�n plus,
cred că s-a dus moda virilităț�ii debordante.
Tonul lui sarcastic m-a făcut să zâmbesc. Deș� i eram î�n-
cântată fără să vreau că mă purta ca pe o puș� toaică, î�ncă nu
eram pregătită să admit acest lucru.
— Lasă-mă jos! i-am cerut eu.
— Va trebui să te las, oricum n-am cum să merg mai de-
parte aș� a, m-a anunț�at el, impasibil.
M-am î�ntors ca să văd despre ce vorbeș� te: drumul ne era
blocat de un gard vechi. Î�n cele din urmă, mi-a dat drumul.
Mi-am privit rochia ș� i am schiț�at o strâmbătură. Foarte practic!
Iată de ce exclusesem rochiile din garderoba mea! Am privit
grilajul î�n căutarea celei mai simple modalităț�i de a ajunge de
partea cealaltă.
— Vrei să te ajut? Mă gândesc că î�n mod normal n-ai ac-
cepta, î�nsă acum…
Am aruncat o privire î�n jurul nostru: după cum era de
aș� teptat, la acea oră strada era pustie. Fără să ezit, am î�nceput
să-mi strâng rochia pe ș� olduri î�ntr-un nod, lăsând să mi se
vadă î�n treacăt lenjeria, spre marea plăcere a lui Caden, care
părea absorbit de peisaj.
— Len..
L-am luat de mână ș� i l-am tras după mine către colț�ul î�n
care grilajul se î�mbina cu un zid deteriorat din beton. Am tras
de plasa din fier ca să-i testez rezistenț�a. Părea să ț�ină. Noroc
că Ellen poartă acelaș� i număr ca mine la pantofi ș� i mi-a î�m-
prumutat o pereche veche de bascheț�i, altfel ar fi fost un supli-
ciu. M-am prins de grilaj ș� i, fiind obiș� nuită cu aș� a ceva, l-am
escaladat repede, sprijinindu-mi picioarele pe cărămizile din
Fanny André 215

jur ș� i pe barieră. Odată ajunsă sus, nu m-am oprit ș� i, luându-mi


avânt, am sărit peste gard, am mai coborât un metru, apoi
m-am aruncat la pământ. Privirea mea a î�ntâlnit-o pe cea a lui
Caden, rămas de cealaltă parte.
— Hai, nu-ț�i spun ce trebuie să faci că iarăș� i o să te simț�i
jignit, am râs eu.
Modul î�n care ș� i-a ț�uguiat buzele î�n semn de dispreț� , ase-
menea unui lord modern, ofensat, m-a făcut să izbucnesc î�n
râs. Ș� i el se schimbase, abandonându-ș� i costumul pentru o
pereche de jeanș� i ș� i un tricou negru ș� i, spre marea mea uimi-
re, purta ș� i bine-cunoscuta brăț�ară. Aș� adar, nu i-a fost greu
să-mi urmeze exemplul. Când a ajuns la mine, m-a luat de
mână ș� i am mers preț� de câteva clipe de-a lungul zidului.
— Are vreo legătură cu firma?
— Deloc.
— Vrei să ne zbenguim î�ntr-un colț� uitat de lume? Pe jos
e plin de fiare, o să ne alegem cu tetanos, am î�ncercat eu să
glumesc, din ce î�n ce mai intimidată.
— Nu am nimic î�mpotriva ideii de a ne zbengui, î�nsă nu
acesta este scopul vizitei… De ce? Ai fantezii din astea? Nu
crezi că o ș� ură ar fi mai potrivită? Ar trebui să pot…
— Cad! Nu te mai comporta ca ș� i cum m-aș� număra prin-
tre problemele tale zilnice.
S-a oprit instantaneu ca să mă privească.
— Cum adică?
— Păi ș� tiu că ai grijă de mama ta, de Ellen… de Tabita,
î�nsă, pentru numele lui Dumnezeu, să nu crezi că eș� ti obligat
să mă iei sub aripa ta.
Expresia lui confuză m-a tulburat. Mi-am dat seama că
î�ncerca să nu se simtă ofensat… fără să reuș� ească.
— Asta faci pentru cei la care ț�ii, s-a limitat el să răspundă.
L-am cuprins î�n braț�e ca să-l oblig să-mi î�nfrunte privirea.
216 Graffitista

— Dacă e reciproc, mi se pare normal. Î�n schimb, cu fir-


ma ș� i toate celelalte, dacă î�ț�i propui să mă „gestionezi” ș� i pe
mine, vei ajunge s-o iei razna. Î�n primul rând, eu sunt de ne-
controlat! Î�n al doilea rând, asta nu e treaba ta. Ș� i eu vreau
să… am grijă de tine, nu să fiu doar una dintre fetele de care
te ocupi, am î�ncercat să-i explic. Ca… o echipă, î�nț�elegi? De la
egal la egal.
Părea să cugete adânc la observaț�ia mea, cu sprâncenele
î�ncruntate.
— Atunci, n-o să-ț�i placă surpriza mea…
M-a tras după el, fără să mai scoată vreun cuvânt. Am
ajuns la un nou zid. Destul de î�nalt, acesta se î�ntindea pe mai
bine de o sută de metri. Caden ș� i-a continuat drumul de parcă
ar fi trecut pe acolo î�n fiecare zi. După î�ncă zece metri, perete-
le era î�ntrerupt de o crăpătură, ca ș� i cum ar fi fost eviscerat.
Fisura era la aproximativ un metru ș� i jumătate distanț�ă de sol
ș� i se lărgea, ajungând ca mai sus să aibă o lăț� ime de doi
metri.
— Bănuiesc că te descurci…
Mi-am reț�inut un zâmbet. Fir-ar! Î�i rănisem cu adevărat
orgoliul, comportându-mă ca… ei bine, ca de obicei.
— Nu, ajută-mă, te rog, l-am rugat eu, gata să joc rolul
domniț�ei la ananghie, dacă asta i-ar face plăcere.
Ochii î�i scânteiau ș� i m-a privit atent, cu zâmbetul pe buze.
— Mă menajezi? s-a mirat el, de parcă gândul acesta l-ar
fi ș� ocat.
Am ridicat din umeri ș� i, î�n cele din urmă, m-am căț�ărat de
una singură pe zid, văzând că planul meu machiavelic cam
dăduse chix. El mi-a urmat exemplul, bombănind.
— Serios, eș� ti imposibilă!
— Unde mergem? Dacă ai de gând să mă omori, fă-o aici,
mi s-a acrit să mă tot trambalez.
Fanny André 217

A făcut vreo zece paș� i î�napoi, iar eu l-am urmat, intrigată.


Apoi a schiț�at un semn abia perceptibil spre zid. M-am î�ntors
ș� i nu am văzut nimic special. Desigur, asta pentru că oboseala
acelei nopț�i nedormite nu mă lăsa să gândesc. Oh...
— Ț� i se pare destul de mare? m-a î�ntrebat el, venind ș� i
cuprinzându-mă pe la spate.
— E mai bun decât o partidă de huț�a-huț�a, l-am asigurat
eu, fascinată de suprafaț�a imensă care se î�ntindea curată ca
lacrima î�n faț�a mea.
A izbucnit î�n râs. Nu era nicio urmă pe metri î�ntregi! Ca o
pânză care mă aș� tepta… Luând î�n considerare stare zidului,
puteam spera că nici măcar nu aveam să fiu arestată de auto-
rităț�i, î�n cazul î�n care vreun vecin nemulț�umit ar da alarma.
— Cum de te-ai gândit la asta? l-am î�ntrebat, î�ntorcând
capul spre el.
Caden m-a pus să mă rotesc câț�iva centimetri, arătându-mi
cu degetul o fabrică, la vreo cinci sute de metri depărtare, pe
jumătate ascunsă după un ș� ir se copaci.
— Suntem î�n incinta unui vechi depozit care trebuia dis-
trus. A fost o problemă cu formalităț�ile ș� i, de un an, totul stag-
nează. Ieri mi-a venit ideea asta. Datorită celuilalt zid, nimeni
nu va vedea din stradă ce faci aici. Locul poate fi văzut din
sediul nostru, pentru că se află pe deal, î�nsă nimeni de acolo
n-o să vină să se ia de tine, ai cuvântul meu.

Am simț�it că mi se pune un nod î�n gât ș� i că mă podidesc


lacrimile, ș� i m-am blestemat î�n gând: doar n-o să mă smior-
căi, ce naiba! Cred că mi-a ghicit trăirile pentru că m-a sărutat
uș� or, cu ochii deschiș� i, ca ș� i cum mi-ar fi pândit reacț�ia.
— Î�mi oferi un zid?
218 Graffitista

— Ț� i-am găsit unul, m-a corectat el. Terenul nu-mi


aparț� ine… oricum, va fi distrus. Vei avea timp să-ț� i termini
graffitiul î�n timp util, nu-i aș� a?
Am î�ncuviinț�at î�n tăcere, foarte emoț�ionată.
— Ș� tii ce? Sunt fete care iubesc diamantele sau ț�oalele…
Eu nu visez decât la niș� te ziduri maaari, virgine. Î�mi imaginez
că merg pe urmelor artiș� tilor ca Mad C, cel care a făcut…
— 700 Wall? m-a î�ntrerupt el, rostind chiar numele ope-
rei la care mă gândeam.
Lucrarea respectivă depăș� ea 600 m2 ș� i era realizată de-a
lungul unei căi ferate din Germania. Era o frescă imensă pen-
tru o singură persoană. M-am î�ncruntat.
— Te-ai documentat despre graffiti?
— Nu ș� tiu mare lucru, î�nsă ultima dată mi-ai vorbit despre
două tipe care fac graffiti ș� i le-am căutat pe Google. Mi-a plăcut
la nebunie ș� i 500 Wall, a precizat el.
M-am năpustit asupra lui ca să-l sărut, fericită că s-a inte-
resat de pasiunea mea, dând dovadă de un gust atât de rafinat,
căci opera asta a lui Mad C rămânea ș� i una dintre preferatele
mele.
— Trebuie să mă î�ntâlnesc cu fetele, să vedem cum facem,
ca să î�nchiriem o camionetă sau ceva de genul ș� i să găsim un
loc unde să dormim…
Caden mi-a î�ntins cheile maș� inii cu care veniserăm.
— Ț� i-o î�mprumut. La firmă e o maș� ină de serviciu, o s-o
iau pe aia. Oricum î�n Londra nu merg decât cu metroul. Î�n
plus, imaginează-ț�i că î�n următoarele zece zile trebuie să ră-
mân la Manchester din cauza problemelor de livrare a apara-
telor ș� i a reorganizării lanț�ului de producț�ie… Ce coincidenț�ă!
Am văzut ș� i un bed and breakfast foarte drăguț� î�n apropiere.
La fiecare patruzeci de minute este un tren care pleacă din
Fanny André 219

staț�ia Charing Cross. Lybia ș� i Takao pot ajunge aici î�n două
ore ș� i jumătate.
Am clătinat din cap, î�nduioș� ată, dar ș� i uș� or.
— Cad, ce am vorbit noi î�n legătură cu faptul că nu trebu-
ie să gestionezi lucrurile pentru mine?
— Am căutat î�nainte să-mi spui care sunt regulile tale,
deci nu se pune! A afirmat el cu un zâmbet ș� trengăresc.
— Mda… Dar mulț�umesc. Serios. O să-l sun pe Sammy ca
să vorbim despre muncă.
Mi-a mângâiat obrazul ș� i m-a sărutat uș� or. De parcă nu ar
fi vrut să mă deranjeze, î�n timp ce eu î�ncepusem deja să mă
agit, scoț�ându-mi telefonul.
— Să-mi faci un graffiti cât tot zidul, m-a î�ncurajat Caden,
cu un soi de mândrie î�n glas.
CAPITOLUL 19

Cocoț�ată pe o schelă improvizată, î�mprumutată de la un-


chiul lui Takao, o vechitură gata să cadă la prima adiere de
vânt, eram pe cale să termin umbra unei litere. Literă a cărei
semnificaț�ie nici măcar nu o cunoș� team. Deș� i Lybia î�mi tradu-
sese proverbul arab pe care-l aleseserăm, î�n timp ce î�mi arăta
caracterele ș� i pronunț�a cuvintele, eu tot mai î�ncurcam borca-
nele. Ț� inând cont de originile berbere ale bunicii mele, era
culmea! Am dovedit că nu eram î�n stare să-i î�nț�eleg limba
maternă.
Fresca avansase deja biniș� or, ș� i săptămâna noastră de
„graffathon” î�ș�i arăta roadele. Nu mai aveam nevoie decât de
un weekend pentru a fi gata să fotografiem zidul din toate
unghiurile, ca să î�ncheiem dosarul de candidatură. Iar de asta
trebuia să se ocupe Avran, un fost iubit al lui Dane, fotograf
profesionist.
Eram cu-adevărat mândră de noi î�ntrucât toate ne regă-
seam î�n acea lucrare. Takao se documentase intens: era a
doua oară când se propunea o astfel de iniț�iativă pentru re-
condiț�ionarea unei clădiri vechi din Londra. Data trecută, ju-
riul a ales o echipă care a pus î�n evidenț�ă un concept profund
marcat de identitatea comunitară, inspirându-se din cultura
specifică zonei Banglatown*, de pe Brick Lane. Noi ne î�nca-
dram î�n această dorinț�ă de a avea un proiect special care să
vorbească despre originile etnice.
— Len!
* Supranumită inițial astfel după comunitatea de imigranți din Bangla-
desh. (n.red.)
Fanny André 221

M-am î�ntors ș� i, cu tubul î�n mână, i-am zâmbit de sus lui


Caden. Lui ș� i mâncării care mă aș� tepta! Eram lihnită!
— Vin acum!
M-am grăbit să termin conturul literei, apoi mi-am
scos bandana. Aerul era î�mbâcsit de vaporii toxici ai vopsele-
lor ș� i-am preferat să cobor î�n viteză. Mi-am pierdut echilibrul
î�nainte să ajung la sol: tricoul mi s-a agăț�at î�n furca schelei,
ș� i Caden a fost cel care m-a prins in extremis.
— Iată! Ai salvat domniț�a, l-am felicitat eu.
— Sărută-mă, „Zână Licurici”, mi-a cerut el.
Nu m-am lăsat rugată ș� i sărutul nostru s-a prelungit preț� de
câteva clipe. Î�n braț�ele lui, mă simț�eam mică ș� i fragilă. Î�n timp
ce, cu două minute mai devreme, eram de neî�nvins, cu tubul
de vopsea î�n mână, acum, acaparată de î�mbrăț�iș� area lui, rede-
veneam o fată drăgălaș� ă ș� i dulce. Această dualitate nu î�nceta
să mă surprindă. Î�mi petrecusem ultimii ani prefăcându-mă
că sunt dură, afirmându-mi sus ș� i tare personalitatea pentru
ca graffitiș� tii să-mi acorde î�n final un loc î�n cercul lor ș� i să mă
ia î�n serios. Caden voia î�n continuare să mă protejeze ș� i, ciudat,
dar eu nu doream să-l î�mpiedic, ba mai mult, î�l î�ncurajam.
De altfel, aveam o dorinț�ă sălbatică de a-l elibera de tatăl
lui, de presiunile nenorocitei lor de firmă ș� i, de asemenea, de
a o scutura un pic pe Ellen care părea că-i trimite zece mesaje
pe zi ca să-i ceară să-i rezolve problemele. El trebuie să plă-
tească o factură scadentă, să caute o informaț�ie pentru locul ei
de muncă sau să o sune pe asistenta mamei lor î�n legătură cu
vreo reț�etă. Mă î�nnebunea gândul că prietena mea nu era capa-
bilă să gestioneze singură probleme de zi cu zi ș� i că i le pasa
mereu lui Caden. M-am jurat că, de î�ndată ce mă voi î�ntoarce la
Londra, o s-o î�ndemn să-ș� i asume responsabilităț�ile.
Î� n orice caz, săptămâna asta de graffiti la Manchester
mi-a făcut nespus de bine. Mi-am regăsit marea dragoste, pa-
siunea brută ș� i creaț�ia care clocotea î�n mine; respiram la fel
222 Graffitista

cum făceam graffiti ș� i asta mă elibera. Apoi, desigur, mai era


ș� i Caden. Î�ș�i rezolvase toate problemele la fabrică, răscumpă-
rase aparatele ș� i reorganizase lanț�ul de producț�ie – sau ceva
de genul acesta –, î�nsă î�ntârziase pentru mine. Ne-am petre-
cut toate nopț�ile î�mpreună, ș� i ce mai nopț�i! Legătura care se
ț�esea î�ntre noi mi se părea mult mai solidă decât ceea ce avu-
sesem î�nainte.
Ne maturizaserăm, trecuserăm peste o despărț�ire ș� i î�n-
văț�aserăm din nou să ne cunoaș� tem, î�n ciuda timpul scurs.
Oricât de diferiț�i am fi fost, aveam mai multă î�ncredere î�n
acest „noi” de acum, decât î�n cuplul pe care-l formaserăm î�n
adolescenț�ă. La urma urmelor, poate că aceș� ti patru ani au
fost cu un motiv.
Caden a adus o pătură, niș� te sendviș� uri ș� i o salată. Venea
adesea să mă realimenteze, mai ales când munceam singură,
aș� a cum se î�ntâmplase î�n ultimele douăzeci ș� i patru de ore.
Lybia nu reuș� ise să obț�ină mai mult de trei zile de concediu, ș� i
Takao nu putuse să negocieze o soluț�ie mai bună decât să
muncească o zi da, ș� i una nu, î�n magazinul de haine unde-ș� i
găsise de lucru. Urmau să revină amândouă a doua zi, pentru
weekend. Eu avusesem noroc: Sammy, fan î�nrăit al graffitiuri-
lor, î�mi dăduse liber o săptămână î�ntreagă, cu condiț�ia să-mi
recuperez orele luna următoare. Astfel că nu făceam altceva
decât să stau cât era ziua de lungă cu tuburile î�n mână.
— Cum reuș� eș� ti să faci caracterele să-ș� i schimbe atât de
mult mărimea? Te î�ndepărtezi de zid? Dar nu ar mai fi atât de
clar î�n cazul ăsta, nu? m-a î�ntrebat el, î�ntinzându-mi un sendviș� .
— Sunt mai multe tipuri de caps. Subț�iri ș� i groase… E vor-
ba despre pulverizatorul ăla care răspândeș� te vopseaua, i-am
explicat eu, văzându-i expresia feț�ei.
A dat din cap aprobator î�n timp ce ne analiza opera, aș� a
cum o făcea î�n fiecare zi, cu aceeaș� i seriozitate î�nduioș� ătoare,
de parcă ar fi studiat un grafic complex.
Fanny André 223

— Î�mi place nespus de mult ideea de a include î�n desen


crăpătura din zid. Se potriveș� te perfect, a spus el, cu ochii
aț�intiț�i pe fisura prin care am trecut prima data.
— Pe Takao trebuie să o feliciț�i. Sunt de acord cu tine, adu-
ce un mare plus. Am adaptat graffitiul la perete, ș� i nu invers.
După ce le-am trimis prietenelor mele, printr-un SMS, o
fotografie cu zidul, î�n mai puț�in de cinci minute am primit
răspunsul lui Takao, care î�mi cerea să î�l pup pe Caden din par-
tea ei – o misiune uș� oară pentru mine –, ș� i mă asigura că vom
avea de câș� tigat de pe urma particularităț� ii respective. Î� n
acest scop, a trebuit să modificăm î�ntreaga schiț�ă pentru ca,
pe lângă tema metisajului, să ilustrăm ș� i diferitele etape ale
existenț�ei. Î�n fresca noastră, deschizătura din zid reprezenta
atât naș� terea, cât ș� i moartea. Ca un fel de alfa ș� i omega. Pe de
o parte, fisura făcea trimitere la sexul femeiesc, cu coapsele
larg deschise, pe cale să aducă pe lume o nouă viaț�ă. Pe de
altă parte, î�n deschizătură părea că se leagănă un bebeluș� ciudat,
care semăna cu un bătrân. Ne-am pus mintea pe bigudiuri la
faza asta, î�nsă rezultatul mi se părea nemaipomenit. Dacă nu
aveam să câș� tigăm contractul, voi cere să mi se arate lucrarea
echipei selecț�ionate!
— Cum se simte mama ta? l-am î�ntrebat eu după câteva
clipe.
Văzându-l pe Caden preocupat de starea ei de sănătate, î�l
î�ntrebam tot timpul despre doamna Hadler. Era din ce î�n ce
mai greu să aibă grijă de ea de la distanț�ă. Tatăl lor î�ntreprin-
sese o ”călătorie de afaceri” la Veneț�ia care-l scotea din sărite
ș� i-i î�ngreuna viaț�a. Găsisem ocazia perfectă să-l î�ntreb despre
programul Tabitei, î�nsă, fie nu ea era amanta domnului
Hadler, fie î�ș�i pregătise escapada foarte atent. Oficial, ea ple-
case cu mama ei la un spa de lux de la periferia londoneză.
Din partea lui, Caden părea î�ncântat că ea era ocupată. Mă
î�ntrebam dacă se culpabiliza din cauza apropierii dintre noi
224 Graffitista

doi… sau, după cum bănuiam, ș� i nu ș� tiam dacă era mai rău –
nu dădea efectiv nici doi bani pe ea.
— E greu, a zis el cu un oftat. Spitalizarea a năucit-o
complet. Î�i e foarte greu să-ș� i revină. La sfârș� itul lunii ar tre-
bui să mergem la Salpêtriere pentru un bilanț� cognitiv com-
plet, să facem niș� te teste… Î�nsă nu va fi î�n stare. Dacă e prea
bulversată, rezultatele nu vor fi concludente. Î�n plus, se apro-
pie ziua ei ș� i nu am nicio idee de cadou… Dacă va fi ultima ei
aniversare? Uită lucruri, e singură, iar eu nu pot să-mi petrec
viaț�a î�ncercând să-i distrag atenț�ia. Mă duc să o văd de mai
multe ori pe săptămână, î�nsă asta mă chinuie. O văd atât de
slăbită… nu ș� tiu, mă face praf. Nu sunt niciodată î�mpăcat
cu mine î�nsumi. Orice aș� face, mi se pare mereu că nu e
î�ndeajuns.
— Ce vârstă are?
— Patruzeci ș� i cinci. A trăit mai mult decât i-au dat la
î�nceput doctorii. Din punctul acesta de vedere, avem un noroc
neaș� teptat… ș� i-atunci de ce nu pot să gândesc aș� a? De ce oare
mă chinuie certitudinea că mama nu va ajunge niciodată la
patruzeci ș� i ș� ase de ani? Tot timpul ăsta furat î�mi pare… inutil.
Ș� i-l petrece vorbind aiurea, ș� ocându-i pe cei din jur ș� i…
A lăsat jos sendviș� ul î�nceput, apoi s-a ș� ters pe mâini. Palme-
le î�i tremurau uș� or. Am ocolit ceea ce rămăsese din picnicul
nostru ș� i m-am dus să-l iau î�n braț�e. Mi-a acceptat î�mbrăț�iș� a-
rea, lipindu-se de mine fără să protesteze. Am rămas aș� a vre-
me de câteva clipe. Î�ncercam să-i transmit toată căldura mea
ș� i să găsesc o idee de cadou, orice i s-ar fi potrivit mamei lor.
Dacă voiam să-l ajut, trebuia să-l susț�in.
— Puț�i a vopsea, a mormăit el.
— Ș� tiu… Persistă cam mult, scuze. Ce-mi ascunzi? l-am
î�ntrebat eu, simț�indu-i î�ncă umerii î�ncordaț�i.
Fanny André 225

— Eu… După episodul de la spital, am impresia că o


pierdem. La fel era ș� i î�nainte, numai că mă gândeam că e vor-
ba de ani, apoi de luni. Acum…
— De asta ai clacat? Nu te-am mai văzut niciodată aș� a.
S-a mulț�umit să aprobe din cap, lipit de sânul meu. Î�ntre
timp, eu mă forț�am să-mi neg senzaț�ia de excitare pe care
mi-o provoca gestul lui; nu era momentul!
— M-am gândit că poate ea î�ncercase să se omoare, fără
ca măcar să-ș� i dea seama. Un fel de… act ratat.
Luând î�n considerare situaț�ia î�n care ne aflam, m-am ab-
ț�inut să-i atrag atenț�ia că suferinț�a lui î�l făcuse să se î�nș� ele
asupra adevăratului sens al conceptului de „act ratat”. Î�nsă
î�nț�elegeam ce vrea să spună. De altfel, ce aș� fi putut să-i răs-
pund? Oare mai era capabilă să vrea să scurteze ceea ce trăia?
Caden î�mi vorbise î�ndelung despre boala mamei lui ș� i asta
mi-a adus aminte cu durere î�n suflet de episoadele cu Mamiț�a,
mai ales cele de la sfârș� it, când accidentul cerebral o zdrunci-
nase atât de mult ș� i î�mi părea atât de slăbită, î�ncât î�mi era
teamă că o voi pierde ș� i nu mai puteam să plec din Normandia,
să-mi continui studiile sau să fac graffiti. Atât de mult presim-
țeam că urma să o pierd curând!
— Nu ș� tiu, Caden. Î�nsă ș� tiu sigur că pentru ea un lucru e
clar: dragostea ei pentru Ellen ș� i pentru tine. Pentru voi toț�i,
m-am corectat eu, temându-mă că o să-l rănesc excluzându-l
pe domnul Hadler din discursul meu. De ce nu ai da o petre-
cere? Te voi ajuta. Ar putea participa ș� i Ellen. O să-i pregătim
mâncărurile preferate, o să punem muzica pe care-o asculta
cu drag, î�i faceț�i o zi frumoasă doar pentru ea. Genul acela de
moment care i-ar putea transmite toată dragostea pe care i-o
purtaț�i. Nu trebuie să vă gândiț�i la altceva. Sunt sigură că o să
simtă asta ș� i o să-i facă bine. Ă� sta chiar ar fi un cadou adevărat,
nu-i aș� a? V-aț�i putea uita la o î�nregistrare cu voi î�n copilărie,
ceva ce i-ar putea stârni niș� te amintiri… sau niș� te î�nregistrări
226 Graffitista

cu î�ntreaga familie? Te voi ajuta ș� i mă voi face nevăzută î�nain-


te de masă.
— Ai face asta pentru mine?
Ș� i-a ridicat capul ș� i m-a fixat cu privirea. I-am analizat
î�ncă o dată trăsăturile feț�ei, pomeț�ii accentuaț�i, linia nasului,
forma buzelor ș� i maxilarul aproape mult prea pronunț� at,
care-i dădea aspectul acela incisiv ș� i distins. Bărbatul meu ca
o sculptură!
— Nu ș� tiu ce nu aș� face pentru tine, m-am mulț�umit eu
să î�i spun.
— Ș� tii Necazul lui Aragon?
— Î�mi sună cunoscut, dar nu am citit, am recunoscut eu.
— Sunt versuri care mă duceau mereu cu gândul la tine…
De fapt, asta e valabil pentru toate poeziile. Poate pentru că
poezia este singurul lucru pe care-l iubesc la fel de mult ca pe
tine. Aceste pasiuni se completează una pe cealaltă. Ai fost
pentru mult timp necazul meu, mi-a spus el, foarte serios.
I-am zâmbit, profund emoț�ionată. Poate că era doar o re-
plică de agăț�at… Ș� i ce dacă? Doar vorbeam despre Caden. Nu
mă deranja deloc nici dacă-mi scria o poezie cu titlul Ochii
iubitei mele Lena.
— Mă obseda o strofă, de fiecare dată când î�ncercam să
nu mă gândesc la tine, să nu te caut pe reț�elele de socializare,
să nu vin la tine când mergeam cu mama la Salpêtrière sau să
î�nchid î�nainte să-ț�i sune telefonul:
Să nu rostești iubire, Mi-ascult inima cum bate
Și cum cântul mi-l ascunde, cel haotic și amețitor
Nu-mi mai rosti iubire; Dar ea aicea cum de șade?
Aproape, dar departe parcă-i, Tu timp necruțător.
Caden mi-a recitat versurile pe un ton grav, de parcă mi-ar
fi vorbit normal. Mi-am ascuns tulburarea î�n spatele unui zâm-
bet. M-am uitat pentru o clipă la zid ș� i la materialul meu.
Fanny André 227

— Cad, eu nu-ț�i sunt necazul cuibărit î�n suflet, ci graffitista


care-ț�i va umple sufletul de culori ș� i de imagini de neuitat. Ă� sta
este scopul meu.
I-am sărutat buzele ca să î�ntipăresc această promisiune
î�n toată ființ�a lui. Î�mi doream să î�mpac acest suflet care suferi-
se î�ndepărtându-se, la fel cum al meu suspinase î�n aș� teptarea
lui. Trebuia să le peticim ș� i să ne continuăm drumul.
Sărutul nostru cast s-a transformat rapid î�ntr-unul pasio-
nal. Limba lui mă căuta flămândă, ș� i m-am lăsat pe spate sub
greutatea pieptului său. Î�n zadar l-aș� fi sărutat î�n fiecare zi;
mă bântuia neî�ncetat senzaț�ia ciudată că anii de absenț�ă nu
vor putea fi recuperaț�i niciodată. De fiecare dată când făceam
dragoste, aveam nevoie de mai mult. Mă eliberam ș� i-l che-
mam de fiecare dată tot mai mult. Buzele sale trebuiau să-mi
î�napoieze mii de sărutări ș� i poate că-mi va lua mult timp până
nu voi mai fi atât de năvalnică ș� i de dornică de atingerile lui.
Altfel, o să ajung cu siguranț�ă să-l tatuez cu graffiti î�n î�ntregi-
me, să-mi las urmele până ce-l voi colora cu toate sentimentele
pe care mi le stârnea.
Mâinile lui î�mi trasau pielea, spatele, umerii, ajungând la
fese, pe care mi le-a strâns î�n palme. Poziț�ia mea î�n braț�ele lui
ce devenea tot mai echivocă. Simț�eam că mă deschideam, ba
mai mult, că mă ofeream lui. Conș� tientizam mai limpede
apropierea sexului lui de al meu. Î�l sărutam mai apăsat, î�ncer-
când să-i reț�in limba ș� i să o posed. I-am conturat maxilarele
cu degetele ș� i mi-am î�nclinat capul pentru a simț�i acest sărut
ș� i mai profund. El mi-a părăsit gura ș� i ș� i-a afundat capul î�n
ceafa mea, muș� cându-mă. M-a făcut să descopăr un colț�iș� or,
deasupra omoplatului, care mă făcea să gem de î�ndată ce mă
atingea. Era ceva suprarealist, dar spontan. Sexul mi s-a ume-
zit, î�l dorea cu aviditate.
Pe neaș� teptate, buzele lui mi-au prins un sfârc, prin tricoul
subț�ire. Mi l-a supt cu putere, î�n timp ce, cu o mână pe fese, mi
228 Graffitista

le strângea de parcă ar fi avut nevoie să mă frământe, să mă


redefinească. Simț�eam că eu sunt lutul, iar el devenea sculp-
torul meu. Când m-am î�ntins pe spate pe pătură, trupul meu
era languros, muș� chii mi se topiseră sub dorinț�a pe care o
stârnea î�n mine. Am mai văzut, doar pentru câteva secunde,
cerul deasupra noastră, apoi am î�nchis ochii.
Tricoul mi-a zburat, urmat î�ndeaproape de pantalonii
scurț�i ș� i de lenjerie. Aerul care-mi mângâia pielea mă făcea să
freamăt. Î�nainte să-mi elibereze sânul, m-a muș� cat uș� or, făcân-
du-mă să ț�ip. Ș� i-a î�ndulcit apoi muș� cătura cu o sărutare. Chiar
î�nainte să-mi absoarbă din nou sânul, cu o asemenea presiune,
î�ncât am crezut că-mi va lăsa o vânătaie. Nu aș� fi fost î�n stare să
recunosc, î�nsă pasiunea pe care acest preludiu un pic brutal a
aprins-o î�n mine s-a dezlănț�uit î�n câteva secunde. Simț�eam ne-
voia să-ș� i impună dorinț�a, să conducă dansul.
Ca răspuns la această mărturisire nerostită, mi-a aplicat
acelaș� i tratament ș� i pentru celălalt sân. Un nou geamăt, î�ncă
ș� i mai răguș� it, mi-a ț�âș� nit din gâtlej, apoi am capitulat, lăsân-
du-mi trupul să se unduiască pe pătură. Mi-a luat din nou î�n
stăpânire gura ș� i mi-a sărutat-o, ț�intuindu-mă la pământ, sub
apăsarea î�ntregului său trup ș� i a acestui sărut arzător.
Când m-a lăsat pentru o secundă, am deschis un ochi
î�ntrebător.
— Pentru prima dată, m-am gândit că s-ar putea î�ntâmpla
aș� a ceva, mi-a ș� optit el, cu un glas î�năbuș� it.
Glasul acela pe care î�mi plăcea să-l aud pentru că preves-
tea celelalte lucruri: controlul pe cale să se spulbere, î�mbrăț�i-
ș� area ce avea să ș� teargă orice limită dintre noi. M-am uitat
cum î�ș�i punea prezervativul ș� i a trebuit să-mi muș� c buzele ca
să nu-l î�ndemn să mă ia pe loc. Î�n timp ce î�mi depărtam pi-
cioarele ca să î�l primesc î�năuntrul meu, el m-a obligat să mă
ridic. Am făcut tot ce mi-a stat î�n putinț�ă ca să le ordon muș� -
chilor corpului să-i î�nsoț�ească miș� carea. M-a făcut să mă aș� ez
Fanny André 229

î�n genunchi, iar el s-a strecurat î�n spatele meu, ridicându-mi


pieptul. Capul mi-a alunecat î�n î�ncheietura gâtului său.
— Priveș� te-ț�i zidul, mi-a ordonat el.
Pierdută, m-am supus, rătăcind cu privirea peste toate acele
culori ș� i linii, urmărindu-le motivele de parcă nu le-aș� fi văzut
niciodată. Ș� i-a strecurat degetele î�ntre coapsele mele ș� i-apoi
a venit să-mi mângâie sexul. Picioarele lui s-au insinuat prin-
tre ale mele, î�ndepărtându-mi-le uș� or. Asta m-a excitat la fel
de mult pe cât m-a intimidat.
Mi-a gâdilat clitorisul, iar poziț�ia î�n care ne aflam mi-a
dat o poftă nebună să-mi desfac trupul ca să-l primesc pe al
lui. De parcă aș� fi vrut să-l absorb î�n î�ntregime. Adierea ca-
re-mi mângâia sexul î�mi aț�âț�a dorinț�a, iar eu, lipită de Caden,
mă topeam efectiv, abia reuș� ind să-mi stăpânesc gemetele.
Orgasmul se apropia cu viteză. L-am primit cu o emoț�ie ambi-
valentă, lăsându-mă purtată, î�ncercată de un nou sentiment
de abandon ș� i, î�n acelaș� i timp, simț�indu-mă constrânsă de
poziț�ia î�n care ne aflam… ș� i mie-mi făcea o plăcere nespusă.
A fost momentul pe care Caden l-a ales ca să mă penetre-
ze ș� i, pentru a face asta, m-a aruncat uș� or î�nainte ș� i m-a tras
î�napoi către el. M-am lăsat ghidată, ș� i ideea de a deveni male-
abilă î�ntre mâinile lui m-a excitat ș� i mai mult. Această pene-
trare mai intensă m-a sfâș� iat ș� i, cu capul dat pe spate, am scos
un scâncet prelung. M-a bulversat cu totul să văd cum lupta
care se dădea î�n mine era simbolizată la perfecț�ie de zidul
aflat î�n faț�a mea. Eram sfâș� iată de dorinț�ă, oferindu-mă pe
deplin lui Caden. Stăpânită de un impuls primar, m-am aban-
donat î�n braț�ele lui când „mica moarte” se apropie, s-a năpus-
tit asupra mea. Senzaț�iile contradictorii care se năș� teau î�n
mine mă derutau ș� i, copleș� ită de emoț�ii, nu am acordat aten-
ț�ie gesturilor lui Caden. Astfel că am avut nevoie de ceva timp
până să-mi dau seama că el ajunsese la orgasm î�naintea mea
230 Graffitista

ș� i că profitase de asta pentru a-mi mângâia clitorisul cu ș� i mai


multă precizie, făcându-mă să explodez.
— Cred că… nici nu mai ș� tiu… cum mă cheamă, am î�ngăi-
mat eu.
Declaraț�ia mea a fost î�ntâmpinată de un zâmbet jucăuș�
care se plimba prin părul meu.
— De fiecare dată când o să te uiț�i la pozele cu graffitiul
tău, te vei gândi la momentul acesta. Ș� i eu trebuie să-ț�i las
niș� te imagini de neuitat, a ș� optit el, cu glasul î�ncă răguș� it,
marcat de contopirea noastră.
Am râs, neputându-mă abț�ine să nu-l tachinez.
— Domnule ș� ef de firmă, să faceț�i aș� a ceva sub cerul li-
ber, pe o proprietate privată ce poate fi zărită de la geamul
firmei dumneavoastră, mi se pare…
— Până aici nu se vede. Am verificat când am pus pătura.
— Te-ai gândit la asta de la î�nceput? l-am î�ntrebat eu mirată.
— Am sperat la asta de la î�nceput. Len, nu am mai fost î�n
tine de exact opt ore. Nu poț�i să te superi pe mine pentru că
am sperat…
M-a ridicat cu atenț�ie, făcându-mă să-i ating î�n treacăt se-
xul î�ncă erect. Am î�nghiț�it î�n sec, ascunzându-mi decepț�ia: de
ce trebuia mereu să ne despărț�im? Indiferent cât de fuzională
ar fi fost relaț�ia dintre noi, ajungeam î�n cele din urmă să ne
detaș� ăm… Iar eu detestam asta!
Ș� i-a scos prezervativul, apoi s-a aplecat ș� i mi-a dat boarfele
pe care le culesese de pe jos. Emoț�ionată de gestul lui, mi-am
muș� cat buzele: adoram aceste momente de „gentleman”. Mai
ales după o î�mbrăț�iș� are atât de… directă. Oare eram ciudată?
Mi-am dat seama că el abia dacă î�ș�i scosese o parte din hainele
pe care le purta, î�n timp ce eu eram goală puș� că. Data viitoare
aveam să conduc eu dansul: ș� i eu voiam să trag cu ochiul!
Fanny André 231

— Hai cu mine î�n camera noastră. Trebuie să mă spăl ca


să-mi scot putoarea asta de vopsea ș� i o s-o sunăm pe Ellen. O
să organizăm ziua de naș� tere a mamei tale. Vom căuta pe In-
ternet să vedem dacă găsim niș� te idei sau sfaturi pentru fami-
liile care se confruntă cu aș� a ceva… Te-ai uitat?
Mi-a zâmbit ș� i a clătinat din cap, trecându-ș� i mâna prin
părul ciufulit – când oare mi-oi fi trecut mâinile prin el? Ve-
deam cum muș� chii umărului î�i jucau pe sub piele ș� i mi-a venit
o poftă chinuitoare să reî�ncepem ceea ce tocmai terminase-
răm. Imediat. Poate cu Caden deasupra mea ca să mă stri-
vească cu greutatea lui? Stânjenită, m-am î�nroș� it; deveneam
nimfomană, ce naiba?!
— La ce te gândeș� ti? Nu, mai degrabă: nu te mai uita la
mine cu privirea asta lubrică î�n timp ce-mi vorbeș� ti despre
mama. E derutant!
— Î�mi cer scuze, am spus eu, intrând î�n pământ de ruș� i-
ne, î�n timp ce î�ncercam să mă ascund î�n spatele tricoului pe
care-l î�mbrăcam alene.
Î�nsă el mi l-a tras repede peste cap, mi-a descoperit chipul
ș� i m-a prins de bărbie. Sărutul pe care mi l-a dat nu m-a ajutat
foarte mult. Profund ș� i total, nu a făcut decât să-mi crească do-
rinț�a. Oare nevoia aceasta se va potoli î�ntr-o bună zi?
— Len, graffitista mea mică, priveș� te-mă î�n felul acesta
cât doreș� ti ș� i vei face din mine cel mai fericit bărbat. Î� nsă
acum, trebuie să mă recuperez câteva minute, ok?
Am î�ncuviinț�at, un pic mai puț�in stânjenită, dar cu sigu-
ranț�ă la fel de roș� ie î�n obraji.
— O prietenă lubrică, ceva de vis. Se apropie de numele
unui film por…
— Cad, ț�ine-ț�i gura! am mormăit eu.
Mi-a răspuns doar zâmbetul lui.
CAPITOLUL 20

Priveam apartamentul lui Caden ș� i mi se părea că are un


aer primitor, ideal pentru ca doamna Hadler să se poată simț�i
î�n largul ei. Am muncit pe brânci. Din reuniune de familie,
aniversarea devenise o „mică petrecere pentru apropiaț� i”.
Ellen, î�n plin război rece cu Caden, î�l aș� tepta pe Heath să so-
sească, arzând de nerăbdare. Caden stătea bosumflat ș� i a tre-
buit să-i ț�in o morală fără ocoliș� uri: că-i plăcea sau nu de tipul
ăsta, n-avea voie, sub nicio formă, să-l lovească! Cel puț�in, nu
î�n seara asta. Era aș� teptată ș� i Tabita, î�mpreună cu părinț�ii ei.
Domnul Hadler î�ș�i invitase niș� te prieteni apropiaț�i din cercul
său, un cuplu din care făcea parte o slăbătură î�naltă ș� i depen-
dentă de botox care ar fi făcut bine să mai î�nfulece din când î�n
când câte un hamburger, î�n loc să se mulț�umească doar cu
salată verde.
Drept urmare, Caden hotărâse să rămân ș� i eu. Î�ncercasem
să-l conving să renunț�e, simț�indu-mă stânjenită să o ș� tiu pe
Tabita prin preajmă, î�nsă fusese zadar î�nsă. Am cedat î�n cele
din urmă, ca să î�l supraveghez: trebuia să mă asigur că o să-i
lase-n pace pe Ellen ș� i Heath. Ca să nu fie chiar atât de dubios,
după cum spusese chiar el, î�mi propusese să-i chem ș� i pe cole-
gii mei. Astfel, ne putea prezenta ca fiind grupul lui de prieteni.
S-a auzit soneria de la intrare ș� i m-am sacrificat să merg
să deschid. Î�n prag stătea un tip î�nalt. Foarte î�nalt. Caden avea
cam un metru optzeci, î�nsă tipul ăsta avea cu zece, cincispre-
zece centimetri mai mult. Era blond ș� i m-au intrigat trăsătu-
rile lui fine, î�nsă deloc feminine. Avea o figură numai bună de
pozat ș� i pus prin reviste sau cluburi, iar stilul său era pe
Fanny André 233

măsură: jeanș� i de firmă, cămaș� ă cu mânecile ridicate ș� i des-


chisă, lăsând să se vadă un tricou negru cu gulerul î�n V… Re-
prezentantul unui stil tâmpit, exact genul de tip care „dă pe
spate toate pisicuț�ele”.
Cu capul î�nclinat î�ntr-o parte, mi-a aruncat un zâmbet larg
ș� i a ridicat dintr-o sprânceană. Serios? Chiar a ridicat din
sprânceană, ca un fustangiu notoriu? Idiotul! Apoi am î�nț�eles.
— Bine ai venit, Heath, intră. Ellen e î�n bucătărie, Caden
î�n living. Te sfătuiesc aș� adar să-l eviț�i pe cel din urmă cât mai
mult ș� i să te lipeș� ti de Ellen… Nu, uită de asta. Nu te apropia de
ea la mai mult de un metru ș� i poate o să reuș� im î�n modul acesta
să î�mpiedicăm un al treilea război mondial la Shoreditch.
Părea dezamăgit ș� i ș� i-a î�ndreptat spatele, de parcă ar fi fost
prins cu mâț�a-n sac. De pe chipul său a dispărut pe loc orice
urmă de seducț�ie. Păi da, amice, am deja o obsesie pentru un
tip cu o moacă de boxer, așa că manechinii blonzi… nu-s pentru
mine, mulțumesc!
— Scuze, dar la ce te aș� teptai? Să-ț�i zâmbesc tâmp ș� i să-mi
dau părul pe spate? Oricum e prea scurt, nasol, l-am luat eu
peste picior, arătându-i claia mea de păr.
— Cam seacă glumă, păpuș� ico.
Vocea lui era mai gravă decât m-aș� fi aș� teptat la prima
vedere.
— Ai grijă, fetiț�ă, l-am ameninț�at eu, pe un ton ș� i mai
rece. Dacă aș� fi î�n locul tău, aș� î�ncerca să mă comport frumos.
De cele mai multe ori, Ellen ț�ine cont de sfaturile mele…
Ameninț�area era lipsită de subtilitate, î�nsă părea adevă-
rată. Aș� a că Heath a renunț�at cu totul la atitudinea de mare
cuceritor. Văzând viteza cu care ș� i-a schimbat î�ntreaga fizio-
nomie ș� i î�nfăț�iș� are, am descoperit î�n spatele acelei atitudini
ostentative un tip ager, un pic viclean. Acest joc duplicitar
aducea cu cel al lui Ellen ș� i am î�nț�eles mai bine ce-i apropia.
Probabil că el nu era conș� tient de asta, î�nsă l-am supus unei
234 Graffitista

examinări ce urma să fie decisive: oare merita să fie î�n preajma lui
Ellen sau trebuia tratat ca duș� man? Am mijit ochii, gânditoare.
— Len? S-a auzit vocea lui Caden venind din spate. Ce…?
Heath, ai venit. Nu era nevoie.
— Plăcerea e de partea mea, a răspuns acesta din urmă.
Privirea-i era rece ș� i se vedea că nu crede nimic din ce
spune. Î�n mod cert, nu era câtuș� i de puț�in î�ncântat să se afle
acolo… Aș� adar, o făcea de dragul lui Ellen. Interesant.
— Când am spus că „nu era nevoie”, trebuia să o iei ad
literam.
— Cad, lasă-l î�n pace. Heath, la bucătărie! i-am poruncit
eu î�nainte ca lucrurile să degenereze. Ș� i succes: o să ai nevoie,
cu î�ntreaga familie î�n jurul tău.
Am verificat din nou bufetul. Caden se ferea să mă atingă,
î�nsă vedeam tot timpul cum mâinile lui mă caută. De obicei
nu ne ț�ineam de mână, î�nsă cum găsea ocazia, avea tendinț�a
să-mi pipăie fundul. Poetul meu romantic avea accesele lui de
pragmatism.
— Tata î�ntârzie, a bodogănit el. Ar fi trebuit să merg eu
după mama.
— Cad, nu poț�i să te ocupi tu singur de toate. Ă� sta era uni-
cul lucru pe care trebuia să-l facă tatăl tău, o să fie bine. Cred că
î�ntârzie din cauza ploii, am spus eu, î�ncercând să-l liniș� tesc.
Î�ntr-adevăr, deș� i ne aflam î�n plină vară, î�ntregul oraș� se
afla sub asediul unei burniț�e uș� oare, care dura î�ncă de dimi-
neaț�ă. Traficul era aș� adar mai aglomerat, ceea ce făcea ca scuza
mea să pară aproape plauzibilă.
— Dacă vine fără ea, mă duc eu după ea. De data asta, nu
o va ț�ine ascunsă.
— Î�n cazul acesta, o să mergem cu toț�ii. Ș� i luăm ș� i mân-
carea, î�ț�i promit… doar pe prăjina aia de acolo n-o luăm: nu-mi
place deloc, i-am ș� optit eu cât am putut de î�ncet.
Fanny André 235

Caden mi-a zâmbit fără să spună nimic ș� i ș� i-a trecut dege-


tele peste fesele mele, abia atingându-le, cu un aer indiferent,
de parcă ar fi fost ceva normal.
— Î�ncep să mă obiș� nuiesc cu tine î�n rochie…
Ellen o făcuse iarăș� i pe stilista. A trebuit să mă î�mbrac cu
o rochie asimetrică arămie care-mi punea î�n valoare pielea de
metisă, dar care mi se părea mult prea mulată. Ea mă asigura-
se că eram „decentă”, î�nsă felul î�n care fratele ei mă dezbrăca
din priviri o contrazicea.
— Să nu te obiș� nuieș� ti prea mult, mă simt foarte inco-
mod… hei! Ș� i cea pe care o purtam î�n club?
— Nu era un tricou ș� terpelit de pe la vreun baschetbalist
profesionist? Î�mi cer mii de scuze, aș� a am crezut…
I-am tras un pumn î�n bicepș� i ș� i ochii lui negri scânteiară.
— Len, tu mă exciț�i. Nu-mi pasă cu ce te î�mbraci… De
altfel, mie î�mi placi goală.
— Data viitoare o să ț�in cont de asta, l-am necăjit eu. Aia
chiar ar fi o petrecere de care-ș� i vor aminti prietenii mamei
tale…
— Foarte comic… Mulț�umesc pentru seara asta, datorită
ț�ie suntem aici. E pentru prima dată când am senzaț�ia că fac
cu-adevărat ceva pentru ea. Mă face să mă simt alt om, mi-a
spus el î�ncet.
— Sunt sigură că o să-i placă nespus, Cad.
Din punctul meu de vedere, el făcea tot ce-i stătea î�n pu-
tinț�ă. O suna pe mama lui când se trezea, î�nainte să se culce,
le suna pe asistente o dată la trei, patru zile ca să vadă cum
merg lucrurile. Î�i făcea cumpărăturile pe Internet ș� i se asigura
că vor fi livrate … De altfel, nu prea î�nț�elegeam dacă domnul
Hadler se ocupa ș� i el de ceva.
Soneria a ț�ârâit din nou.
— Mă duc eu, mi-a spus el.
236 Graffitista

Î�n pofida tuturor promisiunilor pe care mi le făcuse cum


că î�n seara asta nu avea să mă sărute, să mă atingă sau să mă
î�nghesuie î�n vreun ungher î�ntunecat, tot mi-a furat o săruta-
re. Nici n-am avut timp să reacț�ionez, că s-a ș� i î�ndreptat către
uș� ă. M-am uitat î�n jur: camera era goală.
Anna s-a năpustit apoi asupra mea ș� i nu m-am putut stă-
pâni să nu zâmbesc. Purta faimoasa rochie furată de la fosta.
Abia acum am î�nț�eles de ce, fiindcă până ș� i mie mi se părea că
arăta bine.
— Totul este pregătit!
— Nici nu se putea altfel. Doar am făcut comandă la o
firmă de catering, am spus eu, ridicând din sprâncene.
— Nu asta! Mi-am instalat laptopul î�n dressingul came-
rei de oaspeț�i î�n care stă Ellen. Am pregătit totul, nu-mi mai
trebuie decât telefonul tatălui său, o jumătate de oră singură
ș� i asta-i tot.
Părea de-a dreptul frenetică. M-a făcut să mă gândesc
amuzată la tipa goth din serialul de televiziune NCIS cum ex-
plică entuziasmată tot soiul de chestii tehnice. Ne-a atras
atenț�ia un zgomot ș� i m-am î�ntors să văd intrarea. Î�n prag stă-
teau Tabita ș� i părinț�ii ei, î�nsoț�iț�i de domnul ș� i doamna Hadler.
Domnul Hadler se uita la telefon. Caden l-a salutat ș� i, din reflex,
ș� i-a băgat telefonul î�n buzunarul hainei. Mi-am dat seama că a
sosit momentul perfect.
— Anna, pui mâna pe toate hainele ș� i-i ș� terpeleș� ti î�n
treacăt telefonul domnului Hadler. Dacă-l iei acum, poate că
nu-ș� i va aduce aminte de el prea curând. Eu voi î�ncerca să-i
atrag atenț�ia pentru cât mai mult timp… Hai, hai!
Mergând î�n spatele prietenei mele, m-am avântat î�n î�n-
vălmăș� eala din vestibul, î�n timp ce Ellen ș� i-a făcut ș� i ea apari-
ț� ia, ieș� ind din bucătărie. Deș� i vestibulul era plin ochi, am
reuș� it să o ajut pe Anna să adune toate hainele fără să bată la
Fanny André 237

ochi. Eram aproape sigură că domnul Hadler nu reuș� ise să-ș� i


ia telefonul! Prima etapă, bifat!
Doamna Hadler părea uș� or pierdută. Rochia î�i stătea ciu-
dat, de parcă ar fi pus-o pe dos sau ar fi greș� it măsura când a
cumpărat-o. Părul ei aranjat î�n grabă ș� i lipsa machiajului
m-au tulburat ș� i mai mult decât la spital, unde contextul î�i
justifica aspectul. A intrat î�n î�ncăpere agăț�ată de braț�ul soț�ului
ei, strigându-l pe prietenul domnului Hadler „Maggie”, ceea
ce a provocat un moment de tăcere. Cu toate acestea, ea le
zâmbea larg gemenilor ș� i părea fericită.
I-am sugerat lui Ellen să rămână cu părinț�ii pentru a o li-
niș� ti pe mama ei, promiț�ându-i î�n acelaș� i timp că mă voi ocupa
eu de servire. M-am î�ntors aș� adar la bucătărie, i-am luat î�n dru-
mul meu pe Dane ș� i Heath – doar nu era să fac pe slujnicuț�a de
una singură! –, ș� i i-am î�nsărcinat de î�ndată cu servirea. Eu n-am
venit aici ca să…
— Heath, abia ne cunoaș� tem, dar o să-ț�i vorbesc pe ș� leau,
ca unui prieten, ok? Taci din gură! Ia platoul ăsta, du-le de
mâncare invitaț�ilor, flirtează cu bătrânele ș� i bagă-te î�n seamă
cu bărbaț�ii. Ș� i mai ales, fii drăguț� cu doamna Hadler. Fă-o pen-
tru Ellen.
S-a schimonosit ciudat, ofensat că i se dădeau ordine.
Mă aș� teptam să cârtească ceva ș� i eram pregătită să-l muș� tru-
luiesc din nou, î�nsă a luat un platou ș� i s-a î�ndepărtat cu paș� i
greoi.
— E ca lumea, vă î�nț�elegeț�i de minune, tu ș� i prietenul lui
Ellen, a remarcat Dane, regele neî�ncoronat al adevărurilor
evidente.
— Tocmai, î�ncă nu e prietenul ei, i-am tăiat-o eu. Ș� i poate
să dea ș� i el o mână de ajutor! Ellen mi-a spus că ș� tie ce are
mama lor. Aș� a că…
Era ceva să-mi permit să mă iau de un tip cu asemenea
aere de dandy. De prea multe ori o luase pe Ellen de proastă,
238 Graffitista

cu siguranț�ă n-aveam de gând să-l menajez. Anna a intrat î�n


bucătărie, furiș� ându-se ca un ninja. Perfect, dacă se credea î�n
Misiune imposibilă, î�nseamnă că î�ncă nu scăpasem!
— Am pornit programul, trebuie să rămân acolo, dar
promit că sunt gata î�n douăzeci de minute.
— Ok. Hei! am strigat-o eu î�n timp ce se furiș� a din nou pe
lângă ziduri. Î�ncearcă să aș� ezi hainele cum trebuie î�n dres-
sing, pe umeraș� e. Pentru ca fiț�o… invitaț�ii să nu se plângă că
le găsesc ș� ifonate. Ș� i nu te mai furiș� a pe lângă pereț�i! Pantera
roz era mai discretă decât tine! Î�nsă î�ț�i mulț�umesc, eș� ti cea
mai tare!
— Eș� ti culmea, eu fac totul! Sunt plasatoare, garderobie-
ră… ca să nu mai spun de misiunea secretă.
— Atunci mai zâmbeș� te ș� i tu, darling, a tachinat-o Dane.
Mi-am luat platoul. Eram atât de agitată, de parcă aș� fi
fost băgată î�n priză.
— Ș� i tu la fel, zâmbeș� te ș� i tu. Arăț�i de parcă tocmai ai fi
ucis pe cineva, m-a atenț�ionat Dane, mergând î�n faț�a mea.
Poate că eram pe cale să ucid r î�ncrederea lui Caden î�n mine…
sau relaț�ia lui cu tatăl său. Cum să fiu veselă î�n situaț�ia asta?
— Doriț�i niș� te pateuri? i-am propus primului invitat care
mi-a ieș� it î�n cale.

Seara s-a desfăș� urat î�n liniș� te. Domnul Hadler rămânea
lângă soț�ia lui, parodiind cu măiestrie rolul de soț�ul grijuliu.
Se comporta de parcă ar fi ț�inut o reprezentaț�ie, gesturile lui
păreau false, la fel ca ș� i zâmbetele lui răzleț�e. Sau poate că
bănuielile mele mă făceau să-mi pierd orice obiectivitate?
O pândeam fără î�ncetare pe Tabita, î�i urmăream expresia,
î�ncă nimic nu trăda vreo urmă de gelozie sau de intimitate.
Vorbea cu el din când î�n când, dar nicidecum mai mult decât
cu Dane sau cu prăjina botoxată.
Fanny André 239

Aveam impresia istovitoare că asistam la premiera unei


piese de teatru î�n care trebuia să fiu î�n acelaș� i timp ș� i figuran-
tă, ș� i recuzitieră ș� i regizoare. Avusesem grijă să-i servesc pe
invitaț�i, căci că niciunul nu se sinchisea să meargă la bufet –
poate pentru că era un concept cu care î�ncă nu se obiș� nuise-
ră. Aș� a că a trebuit să aducem noi toate platourile. Dacă Dane
î�ncă î�mi dădea o mână de ajutor, Heath se debarasase î�n cele
din urmă de platou ș� i le ț�inea acum companie prăjinii ș� i mamei
Tabitei, cărora le arunca niș� te priviri destul de indecente, de
tigru î�n călduri.
Când î�l vedeam pe Caden cum î�l mitralia cu privirea pe
Heath, de ziceai că se crede un avion de vânătoare, mă uitam
la el î�ncruntată. Nu mai puneam la socoteală desele momente
de rătăcire ale doamnei Hadler. De exemplu, î�i spunea prăjinii
că „î�mbătrânise de-a binelea” – replică destul de memorabilă –
ș� i î�i cerea soț�ului ei să se î�ndepărteze pentru că mirosea a tran-
spiraț�ie. Aspect asupra căruia eram complet de acord cu ea.
Doamna Hadler se î�ncurca adesea î�n propriile anecdote,
se î�ntrerupea, râdea când nimeni nu făcea nicio glumă, ș� i at-
mosfera devenea din ce î�n ce mai apăsătoare. Gemenii erau
cu ochii pe ea ș� i domnul Hadler părea că abia se abț�ine să nu
o reducă la tăcere.
Teama continuă că, î�ntr-un mod sau altul, petrecerea se
va sfârș� i prost, mi-a stors până ș� i ultima fărâmă de energie,
î�ntrucât eu mă aflam la originea evenimentului ș� i eram, im-
plicit, responsabilă pentru tot. Î�n timp ce soț�ul ei vorbea cu
tatăl Tabitei despre tranzacț�iile de pe bursă, doamna Hadler
părea să fi î�ncremenit, afundându-se î�ntr-o muț�enie bruscă,
de parcă uitase unde se afla ș� i că era î�nconjurată de ceilalț�i.
Vorbindu-i cu blândeț�e, Ellen a avut nevoie de ceva timp până
a reuș� it să o aducă din nou printre noi.
Î�n mijlocul acestei î�nvălmăș� eli se găseau cei „stânjeniț�i”:
prăjina ș� i soț�ul ei, care cu siguranț� ă regretau că veniseră,
240 Graffitista

precum ș� i Heath, care se tot foia de pe un picior pe altul ș� i


arunca priviri furiș� e spre uș� ă. Niciunul dintre ei nu mai î�n-
drăznea să i se adreseze direct doamnei Hadler ș� i se mulț�u-
meau să stea deoparte, cu ochii î�n patru.
Domnul Hadler a anunț�at că vrea să fumeze, iar majoritatea
bărbaț�ilor prezenț�i s-au grăbit să-i calce pe urme, inclusiv
Heath ș� i Dane care, deș� i nu fuma, î�i arunca ocheade voioase
manechinului î�ncă de la î�nceputul serii. I-am sugerat lui Caden
î�n ș� oaptă să le prezinte invitaț�ilor apartamentul ș� i terasa, ca
să-i lase doamnei Hadler un moment de liniș� te.
— Cred că va trebui să punem capăt petrecerii cât de cu-
rând, a spus Caden î�ngrijorat. Pare epuizată.
— Am văzut. Poate i-ai putea ruga pe musafiri să se re-
tragă un pic mai repede?
— Nu vreau să o las singură…
— Cad, du-te la ceilalț�i, rămân eu aici î�n cazul î�n care va
avea nevoie de ceva, l-am asigurat eu. Eu nu pot să mă ocup
de ei î�n locul tău, sau să le atrag atenț�ia… Nu e casa mea. O să
am grijă de ea.
Când, î�n cele din urmă, a părăsit î�ncăperea, m-am apropiat
pentru î�ntâia oară de Marie Hadler. Era aș� ezată pe canapea ș� i
mi se părea slăbită, aproape neajutorată. Î�ș�i ț�inea fusta cu o
mână, jucându-se cu tivul. M-am aș� ezat lângă ea, zâmbitoare,
dar neliniș� tită din pricina acestei prime î�ntâlniri directe.
— Bună seara, m-a salutat ea politicos.
— Bună seara, Marie. Î�ncă nu am apucat să vă urez la
mulț�i ani.
Doamna Hadler a scos un sunet gutural, straniu. Poate că
era felul ei de a-mi răspunde?
— E frumos.
I-am urmărit privirea. Prin geamul enorm din salon pu-
teau fi zăriț�i cei doi Hadler, tatăl ș� i fiul, î�n toiul unei discuț�ii.
Fanny André 241

— Domnul Hadler a fost dintotdeauna un bărbat cu pres­


tanț� ă , am spus eu.
— Nu soț�ul meu, fiul meu… Ș� tiț�i că ș� i-a găsit iubirea vieț�ii?
Am devenit pe loc ș� i mai crispată. Aș� fi preferat să vorbim
î�n continuare despre Caden.
— Tabita este o fată cumsecade… cred, am spus eu cu
jumătate de gură.
Bineî�nț�eles că era adevărat, dar să spui despre ea că era
„iubirea vieț�ii” lui Caden… asta mă lăsa fără glas.
— Se vor căsători.
Am î�nchis ochii ș� i am î�njurat î�n gând. Cum să mă supăr pe
ea? Era ceva important pentru ea ș� i mi-am amintit de promi-
siunea pe care i-o făcuse Caden.
— Mda, la urma urmelor, se ș� tiu î�ncă din copilărie…
— Nu, mi-a spus ea scurt.
— Păi… Ba da, mi se pare că…, am reluat eu, debusolată
de atitudinea ei.
— A î�ntâlnit-o î�n ultimul an de liceu. Face graffiti, e o fată
de cartier, iar eu am spus mereu că parcă ar fi povestea Cenu-
ș� ăresei, a chicotit ea.
Am clipit, uluită. Incredibil, acum mă confunda cu Tabita…
ș� i, î�n plus, mă lua drept o toantă blondă, î�n stare să se mărite
ca î�ntr-o poveste de doi bani!
— Marie, vă î�nș� elaț�i, nu…
M-am oprit: oare era indicat s-o contrazic? Până la urmă,
nu făcea rău nimănui. Mă rog, nimănui î�n afară de mine. Iro-
nia sorț�ii era un pic prea crudă.
— Bineî�nț�eles că nu. Prima dată când am văzut cum o
priveș� te, mi-am dat seama că taică-său o să reacț�ioneze urât.
Î�nsă deja î�l ș� i vedeam pe Caden al meu răzvrătindu-se ș� i lă-
sând totul pentru ea. Mi-l imaginam ieș� ind de la Sorbona ș� i
242 Graffitista

aș� teptând-o să termine de vandalizat toate vagoanele trenu-


rilor cu mâzgăliturile ei.
Am strâmbat din nas, neș� tiind dacă să râd sau... să mă
simt jignită. Atunci n-am mai rezistat ș� i m-am aplecat, luân-
du-i politicos mâna ș� i strângându-i-o î�ntre mâinile mele.
— Marie, fata aceea este alta. Una pe care a cunoscut-o
î�n Franț�a. Cea cu care este logodit … deocamdată, nu m-am pu-
tut eu abț�ine să nu adaug, nu face graffiti. O cheamă Tabita.
— Vă î�nș� elaț�i, mi-a spus ea calm. Tabita e cea cu care se
va căsători. Face graffiti ș� i se î�mbracă băieț�eș� te, biata de ea.
Conversaț�ia, uș� or suprarealistă, mă depăș� ea î�n totalitate.
Mă î�ncurca cu viitoarea ei noră – mă rog, eu speram că nu avea
să-i fie până la urmă noră! – cu o naturaleț�e tulburătoare.
Având o uș� oară bănuială, m-am hazardat totuș� i:
— Arătaț�i-mi-o pe Tabita!
A arătat automat cu degetul î�nspre terasa unde Tabita
î�i ț�inea companie mamei ei. Ok… Aș� adar, putea să o repereze
pe Tabita.
— Ș� tiț�i care e numele meu? am î�ntrebat-o eu din nou.
— Eu nu… V-aț�i prezentat? Sunteț�i franț�uzoaică, mi-a
spus ea dintr-odată, de parcă abia atunci i-a picat fisa.
— Exact. Mă cheamă Lena.
A î�ncruntat din sprâncene. Ochii ei m-au privit fix pentru
câteva momente, apoi a ridicat o mână ș� i a î�ntins-o spre chi-
pul meu. Am lăsat-o să-mi mângâie obrazul de parcă aș� fi avut
trei ani. M-a mângâiat î�n continuare ș� i, ciudat lucru, am uitat
de boala ei sau de remarcile pe care le făcuse cu privire la
stilul meu vestimentar ș� i la modul î�n care „vandalizez” trenu-
rile. Mă gândeam la femeia pe care o ș� tiam eu, fermecătoare
ș� i vioaie, cultivată, curioasă, mereu î�n pas cu moda, cu o min-
te sclipitoare… acum părea că rătăceș� te î�ntr-o negură deasă.
Fanny André 243

Avea chiar ș� i alt mod de a vorbi, devenise mai familiară. Am


izbucnit î�n plâns.
— Î�mi pare atât de rău, doamnă Hadler, am ș� optit eu cu
o voce răguș� ită… chiar î�mi pare rău că sunteț�i bolnavă. Ș� i de
Caden î�mi pare rău. I-aț�i cerut ceva nedrept ș� i… N-ar fi trebuit
să spun asta.
Mi-am muș� cat buza, simț�ind că e josnic să-i fac reproș� uri
î�ntr-o asemenea situaț�ie. Î�nsă tocmai pentru că o apreciam,
ț�ineam să fiu corectă faț�ă de ea.
— Doamnă, nu o să-l las să-ș� i ț�ină promisiunea. Nu va fi
fericit lângă Tabita. Ea nu-i e pe plac… ș� i ea nu face graffiti.
Ci eu.
— Ce î�ndrugaț�i acolo? s-a mirat doamna Hadler.
S-a oprit din a-mi mângâia chipul, mâna i-a rămas sus-
pendată î�n aer, apoi a căzut, inertă. I-am strâns palmele reci,
î�ncercând să-i transmit un pic de căldură.
— Sunt sigură că vă doriț�i să fie fericit.
— Bineî�nț�eles, a î�ncuviinț�at ea. Tocmai pentru asta am
intervenit î�n favoarea Tabitei.
Am clătinat din cap.
— Ea nu-l va face fericit… nu au nimic î�n comun… Mă
rog, ba da, poate. Doar că ea e ea ș� i eu sunt eu ș� i cred cu-ade-
vărat că eu sunt făcută pentru el, i-am spus eu.
— Domniș� oară, cred că sunteț�i puț�in confuză… ș� i că ar
trebui să vă pieptănaț�i. Asta nu-i coafură ce aveț�i dumnea-
voastră pe cap, ci un talmeș� -balmeș� .
Î�n toiul luptei mele cu lacrimile care mă podideau, m-a
pufnit râsul,.
— Desigur. E ș� i fiul dumneavoastră de vină pentru efec-
tul ăsta, i-am răspuns eu. Î�nsă î�n orice caz, Tabita, blonda de
pe terasă, n-a făcut niciun graffiti î�n toată viaț�a ei. Ș� i nici nu va
244 Graffitista

face. Priviț�i-o cu atenț�ie, vi se pare că e „băieț�oasă”, aș� a cum o


descriaț�i?
S-a î�ncruntat ș� i a î�nceput să o analizeze pe Tabita, cea
pe care i-am arătat-o cu degetul, riscând să fiu considerată
nepoliticoasă.
— E adevărat că, cu timpul, s-a mai ș� lefuit. Î�nsă puteț�i fi
sigură că face graffiti: cât m-am chinuit să-l conving pe soț�ul
meu s-o accepte. Nouă nu ne mai rămânea de ales, tocmai
pentru că fiul nostru, Caden, făcuse deja o alegere.
Am zâmbit ș� i m-am decis să o las să creadă că Tabita Ba-
nart, ultima femeie din lume care ar fi putut fi confundată cu
mine… eram eu. Sau că eu eram ea. Nu prea mai ș� tiam care
dintre noi î�i ț�inea locul celeilalte î�n mintea tulbure a doamnei
Hadler. Î�nainte de toate, î�mi dădusem seama că nu făcea dis-
tincț�ia î�ntre diferite perioade de timp: n-o î�ntrebase ea pe
Ellen î�n urmă cu un sfert de oră dacă mâncase gustarea pre-
gătită de bucătăreasă? Mai bine să schimb subiectul.
— V-a plăcut seara? Era foarte important pentru fiul
dumneavoastră. Caden credea că v-ar face plăcere să vă ve-
deț�i cu lumea.
— Nu foarte mult. Soț� ului meu î�i plac treburile astea.
Lui î�i place să fie î�n centrul atenț�iei, pentru el nu contează
decât propria persoană, mi-a spus ea absentă. Eu… dar ce
spuneaț�i?
Cuvintele î�ș�i luau din ce î�n ce mai greu zborul de pe buze-
le ei, ș� i scânteierea pierdută din ochii ei m-a tulburat. Î�n urmă
cu o secundă î�i vorbeam doamnei Hadler − aș� a confuză cum
era, dar era ea. Acum, sub trăsăturile familiare, nimic nu mai
amintea prezenț�a femeii pe care-o cunoscusem odinioară.
— Vă simț�iț�i bine? Poate aveț�i nevoie de ceva?
— Am uitat î�ntrebarea dumneavoastră, nu-i aș� a? Aș� a pă-
ț�esc tot timpul… eu…
Fanny André 245

— Voiam doar să văd dacă vă bucuraț� i de seara asta.


Caden ș� i Ellen s-au străduit mult, am intervenit eu, simț�ind că
î�ș�i pierde cumpătul ș� i că o pândea o neliniș� te ascunsă, ce o
făcea să-ș� i î�ncleș� teze mâinile de ale mele.
— Ah, desigur. Î�mi place la nebunie să ies. Ș� i să-mi văd
copiii e o bucurie la care nu voi renunț�a niciodată. Sunt feri-
ciț�i. Ș� tiț�i… urmează să se căsătorească.
Am zâmbit, contrariată. O luam de la capăt. Î�n acel mo-
ment, un zgomot de paș� i mi-a atras atenț�ia: se î�ntorceau invi-
taț� ii. Prudentă, i-am eliberat mâinile ș� i m-am î�ndepărtat
puț�in de ea, nedorind să par prea apropiată, sub privirile acu-
zatoare pe care domnul Hadler mi le arunca de când trecuse
pragul.
Ellen s-a apropiat ș� i s-a aș� ezat lângă mama ei, î�n timp ce
eu m-am făcut nevăzută, ducându-mă î�n bucătărie, unde de-
sertul aș� tepta să fie servit. Î�n ciuda privirii dezaprobatoare a
tatălui, i-am dat mamei lui Caden o farfurie plină ochi, din
care mai lua când ș� i când, gângurind ca o fetiț�ă, î�mpreună cu
Ellen ș� i cu prăjina. Trăsăturile ei era din nou destinse, pre-
zenț�a fiicei o î�nseninase.
CAPITOLUL 21

Nu după multă vreme, î�n timp ce mă aflam î�n bucătărie,


ocupată să strâng resturile de mâncare ș� i să fac curat, mi-a vi-
brat telefonul. Deș� i invitaț�ii plecaseră, am ieș� it pe hol ș� i m-am
î�ndreptat către camera lui Ellen ca să am puț�ină intimitate.
— Alo?
— Len! E important, am primit un e-mail din partea or-
ganizatorilor! Ne numărăm printre cele trei echipe alese. Tre-
buie să ne pregătim să ne explicăm proiectul, să arătăm mai
multe poze ș� i să stabilim un buget precis… Suntem finaliste!
mi-a ț�ipat Takao î�n ureche.
Am zâmbit.
— Super tare! am î�ncuviinț�at eu, deș� i oboseala î�mi mai
tăia din elan. Să stabilim un buget? La naiba, n-am avut nicio-
dată de-a face cu aș� a ceva…
— Nu-ț�i face griji! O să calculez de câte tuburi am avut
nevoie pentru fresca de la Manchester, o să raportez la supra-
faț�a confirmată de ei ș� i o să adaug preț�ul pentru materialul
î�nchiriat de la unchiul nostru. N-ar trebui să fie prea
complicat.
Î�n sfârș� it î�mi venea ș� i mie să dansez de fericire. Eram fi-
naliste! Dacă totul merge bine, într-o lună o să realizez o uria-
șă frescă pe o clădire publică… î�ntr-un cadru legal! Genul de
operă care rămâne, căreia i se fac fotografii…Va fi propria
noastră 500 Wall… a Lybiei, a lui Takao și a mea!
— Ș� tii ce vrea să î�nsemne asta?
— Că mai avem o groază de muncă? mi-a răspuns Takao.
Fanny André 247

— Nu, i-am spus eu. Trebuie să găsim un nume pentru


echipa noastră!
Takao a izbucnit î�n râs.
— Ș� i asta. Eș� ti liberă mâine seară?
— Î�mi fac timp, i-am spus eu, convinsă că voi primi î�nț�e-
legere din partea lui Caden.
Am mai schimbat câteva vorbe, apoi am î�nchis. Priveam
ț�intă, fără s-o văd î�nsă, mocheta din vestiarul î�n care stăteau
atârnate hainele invitaț�ilor. Pe jumătate ascuns î�ntr-un dulap,
am zărit laptopul Annei. De cât timp nu o mai văzusem? I-am
scris repede un mesaj ș� i am rugat-o să-mi răspundă. Ș� i-a făcut
apariț� ia câteva minute mai târziu, cu aceeaș� i atitudine de
parcă ar fi vrut să se camufleze. M-am î�ncruntat.
— E ceva ce n-a mers bine? Ai stat o grămadă!
— E mai complicat decât m-aș� fi aș� teptat, m-a anunț�at
ea. Î�n realitate, când am vrut să instalez aplicaț�ia, am intrat î�n
meniul telefonului să-i verific memoria disponibilă, chiar
dacă m-am gândit să configurez î�nregistrările astfel î�ncât, la
fiecare douăzeci ș� i patru de ore, să fie transferate î�n cloud…
— Eu nu î�nț�elege, doamna Hacker! am tachinat-o eu.
— Ș� tii să te joci pe consolă, ai un smartphone ș� i nu î�nț�e-
legi chestia asta? Groaznic! � n mare, este vorba despre un
spaț�iu de stocare pe care-l poț�i accesa de pe Internet, intro-
ducând o parolă, desigur. Pe scurt, n-ar fi fost nevoie să-i furăm
telefonul din nou.
— Bine jucat, am recunoscut eu, plină de admiraț�ie.
— Î�hî�. Î�nsă se pare că domnul e niț�el paranoic; cotrobă-
ind prin telefonul lui, am dat peste o aplicaț�ie asemănătoare
cu cea pe care mă gândeam să o instalez. Mai slabă, î�nsă. Altfel
spus, el î�ș�i î�nregistrează deja apelurile, a precizat Anna. Am
verificat. Î�ș�i ș� terge î�n fiecare săptămână toate fiș� ierele după
ce le trece apoi pe un spaț�iu de stocare personal. Am avut un
248 Graffitista

noroc chior, azi e vineri. Aș� adar, este paranoic, dar nu î�ndea-
juns, căci nici măcar nu a utilizat opț�iunea care î�i permite să
cripteze toate datele.
— Altfel spus? am î�ntrebat-o eu, pierdută.
— Altfel spus, am salvat conversaț�iile pe telefonul meu.
N-avea rost să mă chinui să-i configurez telefonul ca să-mi
trimită toate apelurile direct î�n contul meu de cloud. Aș� a că
am luat tot ce avea ș� i… să sperăm că va fi cu noroc.
A scos din buzunar un telefon. Era cel al domnului Hadler.
— Mulț�umesc, am răsuflat eu uș� urată. Te-ai descurcat bine.
— Mai bine decât tipa aia ciudată din Minți criminale.
Am î�ncuviinț�at din cap, î�n tăcere. Chiar atunci au î�nceput
să se audă niș� te vociferări.
— E vremea să plecăm, mama ta î�ncepe să î�ndruge vrute
ș� i nevrute! susț�inea domnul Hadler.
— Dacă ai de gând să stai î�mbufnat tot drumul, pot să
mă ocup eu, i-a răspuns Caden, pe un ton agresiv.
Eu ș� i Anna am privit una către cealaltă, niț�el cam panica-
te. Ea mi-a aruncat telefonul î�n piept. Eu am sărit până î�n faț�a
dulapului ș� i am căutat haina domnului Hadler, î�ncercând să
nu fac umeraș� ele să scârț�âie. Anna, aflată î�n spatele meu, mi-a
spus î�n grabă:
— Cea gri!
Am băgat telefonul rapid î�ntr-un buzunar ș� i am revenit
de urgenț�ă î�n cameră. Anna mi-a făcut semn să mă alătur ei ș� i
m-am aruncat pe pat, pe diagonală. Când Caden ș� i domnul
Hadler au intrat î�n cameră, noi două gâfâiam ș� i, după mine,
păream cum nu se poate mai dubioase. Aș� fi jurat că afiș� am
amândouă acelaș� i zâmbet vinovat. Ei, fir-ar!
— Domniș� oarelor, î�mi cer scuze că vă deranjez, î�nsă tre-
buie să plec. Aveț�i cumva hainele noastre?
Fanny André 249

Anna s-a ridicat, demnă. Apoi, ca o veritabilă slujnicuț�ă,


s-a dus să-i caute sacoul domnului Hadler ș� i a spus sarcastic:
— Le-am î�ntins că erau cam ude din cauza burniț�ei ăste-
ia, Milord.
— Mersi, i-a aruncat sec domnul Hadler.
Î�mi venea să râd: dacă Anna se aș� tepta să-i provoace o
reacț�ie sau vreun sentiment de jenă, cred că putea să aș� tepte
mult ș� i bine. E un adevărat miracol că Ellen ș� i Caden nu ajun-
seseră să fie ș� i ei antipatici. Domnul Hadler s-a făcut nevăzut
fără să mulț�umească sau să ne salute, la fel de î�ncântător ca
de obicei.
— Î� mi pare rău, e de o nesimț� ire crasă, a oftat Caden,
î�ncercând să se scuze.
— Mă duc să-mi torn un pahar, ne-a informat Anna, pă-
răsind deja î�ncăperea.
Caden s-a î�ntors către mine. Avea umerii î�ncordaț�i ș� i nu
părea deloc bine dispus. Aș� fi jurat că e supărat din cauza ta-
tălui său. Mă rog, mai mult ca de obicei.
— Ce se î�ntâmplă?
A clătinat din cap ș� i bărbia a î�nceput să-i tremure. Ș� i-a
aț�intit privirea asupra mea vreme î�ndelungată.
— Ă� ă… nimic. Doar că m-a bătut la cap. Nu i-a plăcut pe-
trecerea: n-a fost î�ndeajuns de multă lume î�ncât să fie admirat
ș� i, î�n plus, a fost ș� i mama prezentă.
Aveam senzaț�ia ciudată că î�mi ascundea ceva. Am rămas
nemiș� cată, cu braț�ele î�ncruciș� ate, aș� teptând să spună ce avea
pe suflet. A scos un oftat.
— Tocmai mi-a spus „tinere”. „Mulț�umesc, tinere, v-aț�i
descurcat perfect.” E prima dată când nu mă recunoaș� te.
Am străbătut distanț�a care ne despărț�ea ș� i l-am strâns la
piept. Mai devreme, Marie Hadler stârnise î�n mine o milă de
nedescris. Acum, trebuia să-mi fac griji pentru Caden. Degeaba
250 Graffitista

eram o persoană adultă de-acum, căci, de la î�nălț�imea celor


douăzeci ș� i trei de ani ai mei, gândul să o văd pe mama î�n
starea asta…
— Cad, am vorbit despre tine ș� i ea te recunoș� tea perfect.
— Odată, unul din medici a spus că e ca ș� i cu vremea.
Sunt perioade de acalmie, altele cu ploi torenț�iale − sau mai
sunt ș� i momente î�n care cerul e senin ș� i te face să crezi că
furtuna a dispărut complet… apoi se stârneș� te din nou.
— Ea se bucura pentru căsătoria ta cu Tabita, am î�ncer-
cat eu să-l liniș� tesc.
Sub atingerea braț� elor mele, am simț� it cum umerii lui
Caden s-au î�ncordat ș� i mai mult − deș� i n-aș� fi zis că aș� a ceva
era cu putinț�ă. Ș� i-a î�ndreptat spatele ș� i m-am trezit atârnată
pe jumătate de gâtul lui.
— Nu vorbi despre asta, m-a implorat el cu glasul
î�ntretăiat.
Am tăcut. Simț�ind că este tulburat, m-am mulț�umit să
stau la pieptul lui. Nu-ș� i î�ngăduia niciodată să dea frâu liber
amărăciunii care-l chinuia, î�nsă de această dată a ieș� it la su-
prafaț�ă cu o forț�ă care mi-a tăiat respiraț�ia, umplându-mi
ochii de lacrimi fierbinț�i.
— Caden?
Vocea Tabitei ne-a scos din mica noastră bulă temporală,
ș� i i-am dat drumul brusc lui Caden. Desigur, nu făceam nimic
condamnabil. Î�nsă ce spunea despre noi această î�mbrăț�iș� are
tăcută? Mi-am muș� cat buzele. Ea a reî�nceput să vorbească,
fără ca pe chipul ei să se citească vreo urmă cât de mică de
emoț�ie.
— Voiam să te anunț� că plec. Ș� i părinț�ii tăi sunt pregătiț�i
să plece acasă. Lena, bună seara…
Apoi a plecat. Pur ș� i simplu. Ș� i-a surprins logodnicul cu o
fată, cu fosta lui prietenă, lipită de el ș� i… nimic? Fata asta avea
Fanny André 251

sângele rece ca un ș� arpe. Debusolată, am privit î�nspre Caden.


A ridicat din umeri ș� i m-a tras după el. Pe hol, mi-a dat î�n cele
din urmă drumul, nu î�nainte de a mă mai lua o dată de mână.
Am ajuns la timp, căci domnul Hadler tocmai o escorta pe
soț�ia lui către ieș� ire. Caden s-a apropiat agale de mama lui,
temându-se fără î�ndoialăsă nu i se adreseze din nou cu apela-
tivul „tinere”.
— Vino aici, fiule, eu plec la culcare.
Caden s-a mai î�nseninat un pic ș� i a strâns-o î�n fugă la
piept. Degeaba avea el un metru optzeci ș� i afiș� a un aer sobru,
cu chipul mai dur ca niciodată, căci atunci când s-a apropiat
de mama lui, toate aparenț�ele s-au spulberat. Mi se părea că-l
văd pe băieț�elul din el. A fost ceva fugitiv, doar câteva secunde
de relaxare î�n timpul cărora s-a lăsat alintat ca un copilaș� .
— Te iubesc, a spus el î�n ș� oaptă.
Vorbise î�ncet. Dacă l-am auzit, nu a fost decât pentru că
eram pitită î�ntr-un colț� al vestibulului, chiar î�n spatele lor.
Doamna Hadler l-a bătut uș� or pe cap.
— Du-te ș� i te tunde, zici că eș� ti un boschetar.
Caden ș� i-a î�nghiț�it vorbele de protest ș� i ș� i-a î�ndreptat
spatele, lăsându-l să se arate pe Caden cel pe care-l cunoș� -
team eu.
— Bine, mamă. Te sun mâine, i-a zis el, apoi s-a î�ntors
către domnul Hadler. Rămâi cu ea acolo? A fost o seară lungă,
a precizat el, î�n faț�a expresiei î�nchistate a tatălui său.
— Desigur. La revedere.
La scurt timp, apartamentul era din nou gol. Heath se fă-
cuse nevăzut î�n acelaș� i timp cu părinț�ii Tabitei, mult prea
„obosiț�i după zborul cu avionul” ca să stea mai mult. Ellen a
dispărut ș� i ea, cu cocul deranjat ș� i părând supărată sau ner-
voasă – nu ș� tiam prea bine. Dar chiar, oare Caden remarcase
asta? Anna ș� i Dane au plecat ultimii. Nu ș� tiam dacă ar trebui
252 Graffitista

să-i dau mesaj ca să văd dacă se simte bine sau să merg la ea,
î�nsă mi-am dat seama că nici Caden nu-ș� i revenise.
— Spune-mi de ce ai chef.
A schiț�at o grimasă ș� i m-a mângâiat pe ceafă.
— Ce ciudat... Sunt aș� a de epuizat că nu ș� tiu dacă gânduri-
le senzuale cu tine î�mbrăcată î�n ț�inuta asta sexy se vor putea
concretiza.
Mi-am reț�inut zâmbetul. S-a î�ntunecat la faț�ă ș� i i-am citit
dorinț�a din priviri.
— Mă gândisem la cel puț�in două modalităț�i de a te avea
î�n rochia asta…
A căscat ș� i, citindu-i oboseala pe chip, am hotărât ce tre-
buia să facem.
— Mergem î�n cameră ș� i căutăm un serial poliț�ist ca să
adormi, asta funcț�ionează de fiecare dată, i-am propus eu.
— Ș� i planurile mele?
— O să î�mbrac rochia la sfârș� itul săptămânii. Ok?
A î�nchis un ochi ș� i m-a privit atent cu celălalt, î�ncuviin-
ț�ând î�n cele din urmă. După ce am î�nchis uș� a, m-a obligat să
iau pe mine cel mai larg tricou al lui ș� i, î�n timp ce m-am schim-
bat, el s-a î�ntors cu spatele. Pe pat, a venit ș� i s-a lipit de mine
ca o plantă agăț�ătoare, î�mbrăț�iș� ându-mi fiecare părticică din
trup, după care a scos un suspin adânc. Am pornit la î�ntâm-
plare un serial poliț�ist, dar numai de asta nu mai aveam chef
la ora aia târzie. Nu ne-au trebuit decât vreo zece minute ca
să cădem laț�i de oboseală – deș� i î�nainte să adorm de-a bine-
lea, î�ncă-i simț�eam sexul erect lipit de coapsa mea.
CAPITOLUL 22

Camera era scăldată î�n lumina blândă a soarelui de dimi-


neaț�ă ș� i, pentru o fracț�iune de secundă, am crezut că ea mă
trezise, apoi am simț�it o miș� care î�n mine, care mi-a demon-
strat că mă î�nș� elam. L-am auzit pe Caden râzând î�n timp ce-ș� i
î�ndoia cele două degete introduse adânc î�năuntrul meu. De-
getul mare î�mi mângâia clitorisul ș� i-mi făcea ș� oldurile să
freamăte.
— Tot timpul m-am visat făcând asta, să văd dacă trupul
tău ar putea să-mi răspundă de unul singur…, mi-a spus el, cu
vocea lui răguș� ită, care-mi era atât de cunoscută.
Mi-am dat seama î�n cele din urmă că eram udă; cred că mă
mângâia de ceva vreme. Fără să mai stau pe gânduri, mi-am
depărtat picioarele un pic mai mult, ca să-i î�nlesnesc accesul.
Era o trezire inedită, care aproape că mă putea face să mă
î�mpac cu ideea de a mă trezi. Poate că plăcerea s-a răspândit
î�n mine cu repeziciune pentru că eram perfect odihnită. Nici
n-a trecut un minut, că am ș� i î�nceput să gem, arcuindu-mi
corpul. Mângâierile lui se î�nteț�eau î�ntr-un ritm alert ș� i m-am
lăsat dusă de val fără pic de pudoare, unduindu-mă î�n pat, ca
să-i î�nsoț�esc miș� cările.
— Mai vreau, î�l rugam neî�ncetat, cu răsuflarea tăiată.
Gândurile mi-erau î�nnegurate: mă lăsam condusă doar
de propriile senzaț�ii ș� i de sentimentul unui abandon deplin.
Orgasmul care m-a fulgerat din cap până-n picioare m-a luat
prin surprindere. Mă contractam sub efectul degetelor sale.
M-am eliberat treptat, devenind din nou calmă. Respiraț�ia lui
254 Graffitista

la fel de sacadată ca a mea m-a făcut să zâmbesc. Î�n cele din


urmă, am redeschis ochii.
— Ce te-a apucat? l-am î�ntrebat eu mirată.
— Sincer? Mereu am vrut să ș� tiu dacă trupul tău poate
să mă dorească ș� i să-mi răspundă, fără să fie condus de raț�iu-
ne… ca un acord î�ntre mine ș� i el. Î�n plus, voiam să-ț�i mulț�u-
mesc pentru petrecerea de ieri, pentru răbdarea ta ș� i pentru
tot ceea ce faci pentru mine… Când eram adolescent ș� i cu hor-
monii zburdalnici, te priveam cum dormi ș� i mă î�ntrebam ade-
sea cât timp î�ț�i va lua ca să-mi simț�i mângâierile, puteai să te
trezeș� ti î�n plin orgasm? Bineî�nț�eles că nu aș� fi făcut asta dacă
nu am fi fost î�mpreună… La naiba! Zi-mi că erai de acord. Ar fi
trebuit să te î�ntreb?
Părea dintr-odată tensionat. Tocmai terminasem, ș� i acum
el î�ș�i făcea griji pentru asta? Un râs nebun m-a cutremurat: pă-
rea normal ș� i cu capul pe umeri, dar era mai dus decât mine!
— Cred că eu trebuie doar să te ajut să-ț�i ț�ii î�n frâu exce-
sele, domnule control freak. Ș� i-apoi, avem o relaț�ie ș� i nu sunt
deloc ș� ocată dacă-mi faci astfel de… surprize. Mi-a plăcut, am
î�ngăimat eu. Ș� i… î�mi place că uneori mă domini… î�n pat, e de
la sine î�nț�eles. Mă topesc!
— Roș� eș� ti, a chicotit el, gata să izbucnească î�n râs.
— Ș� t! Mincinosule, am tenul prea î�nchis pentru asta, i-am
răspuns eu, stânjenită ș� i temându-mă că are dreptate. Pe scurt,
e ok să experimentăm, atâta vreme cât nu e extrem. Î�n schimb,
nici să nu te gândeș� ti să mă legi î�n timp ce dorm, că atât î�ț�i tre-
buie! Cu excepț�ia asta, mi-ar plăcea să î�ncercăm î�n apă, î�ntr-un
avion… ce vrei tu, numai să se termine bine ș� i pentru mine.
Zâmbetul lui pervers, deloc vinovat, m-a făcut să cedez.
Ar trebui să găsesc o modalitate ca să i-o î�ntorc.
— Ticălosule, am mârâit eu, nu mai fi aș� a de plin de tine!
— De fiecare dată când te-am făcut să ai org…
Fanny André 255

— Gata! Sau… vino peste mine, n-a fost de ajuns, am re-


cunoscut eu î�n timp ce-mi unduiam trupul.
Î�ntr-o secundă, era deasupra mea. Î�ș�i freca de mine sexul
erect ș� i mi-am ridicat ș� oldurile ca să-l primesc. De fiecare
dată când mă mângâia, nu puteam să mă abț�in să nu vreau
mai mult. Nu conta dacă mai terminasem sau nu î�nainte. Tre-
când prin acea situaț�ie complicată î�n care ne aflam, aveam cu
siguranț�ă nevoie de ceva care să mă liniș� tească.
— Dorinț�a dumneavoastră e lege pentru mine.
Ne-am sărutat î�ncetiș� or. Dorinț�a, domolită pentru câteva
clipe, î�mi dădea acum din nou târcoale ș� i m-am ridicat ca să-
mi lipesc sânii de pieptul lui. Mă pregăteam să-i trag tricoul
peste cap, când, dintr-odată, un zgomot ne-a stricat momen-
tul. Era telefonul lui Caden care vibra pe noptieră. A î�ncetat să
mă mai sărute, î�njurând printre dinț�i.
Am simț�it că ezita; el răspundea mereu, chiar ș� i î�n toiul
nopț�ii. Î�mi explicase î�ncă de la î�nceput că voia să poată fi sunat
la orice oră, pentru mama lui, deș� i, de cele mai multe ori, cea
care î�l suna era Ellen, beată criț�ă, care avea nevoie de un taxi.
— O să-l las să sune, ț�i-am făcut o promisiune…
Vibraț�iile au î�ncetat. Mi-a aruncat o privire î�ntunecată care
spunea totul ș� i gâtul mi s-a uscat. După o secundă, telefonul a
î�nceput din nou să vibreze. Am suspinat, i-am luat chiar eu te-
lefonul ș� i i l-am î�ntins, apoi mi-am strecurat capul lângă ceafa
lui, lingându-l pe gât, acolo unde ș� tiam că se gâdilă.
— Puteț�i să repetaț�i?
M-am ridicat să-l văd mai bine, î�ngrijorată de tonul vocii
lui. Caden se prăbuș� ea î�n faț�a mea, de parcă s-ar fi rupt î�n
două. Mărul lui Adam i se miș� ca nebuneș� te, respiraț�ia i se tă-
iase, iar chipul î�i era devastat de un sentiment pe care n-aș� fi
fost î�n stare să-l descriu. Doamne, Dumnezeule! S-a î�ntâmplat
ceva cu Marie, am bănuit eu de î�ndată.
— Cad?
256 Graffitista

Nu m-a auzit. Nici măcar nu mai eram sigură că î�nț�elege


cuvintele rostite la celălalt capăt al firului. Nehotărâtă, i-am
mângâiat braț�ul fără să obț�in vreo reacț�ie din partea sa. După
o scurtă ezitare, i-am luat telefonul din mână, fără ca el să se
opună.
— Alo?
— Alo? Domnule Caden?
— Sunt… sora lui, am spus eu, neputând să mă prezint
altfel, ț�inând cont de oră.
— Ah, domniș� oara Ellen. Î� i spuneam fratelui dumnea-
voastră că trebuie să veniț�i, a ajuns ș� i ambulanț�a. Nu reuș� im
să dăm de domnul Hadler ș� i ar fi bine să se ocupe cineva din
familie…V-a explicat ce s-a î�ntâmplat?
— Nu.
— Î�mi pare rău, credeam… Mama dumneavoastră a su-
ferit un atac de cord, a murit î�n cursul nopț�ii. Am găsit-o dimi-
neaț�ă, când am ajuns. M-am mirat că n-am văzut-o acolo pe
Liz, asistenta de noapte, dar… alo?
Eram î�n stare de ș� oc, î�nmărmurită. Chipul descompus al
lui Caden ar fi trebuit să-mi confirme bănuielile.
— Plecăm acum, am asigurat-o eu.
După ce i-am mulț�umit infirmierei doamnei Hadler, am î�n-
chis. Am î�ngenuncheat î�n faț�a lui Caden, m-am lăsat jos ș� i-am
î�ncercat să-i prind privirea. Era abătut. Nu mai avea niciun
pic de vlagă. Pe pat nu se mai afla decât un corp absent. Am
î�ncercat să-i atrag atenț�ia de mai multe ori, î�nsă fără succes.
Un tremur uș� or î�i traversa mâinile. I-am mângâiat obrajii, î�n-
cercând din nou să-i atrag atenț�ia.
— Cad?... Dragul meu? am î�ncercat eu, sperând că aceste
cuvinte dulci ar putea avea un oarecare efect.
Cred că am spus ceva absurd, de genul: „Te simț�i bine?”
Nu, nu se simț�ea bine. Cum să se simtă?! Ce aș� fi putut să fac
Fanny André 257

pentru el când tocmai î�ș�i pierduse mama? Dorinț�a arzătoare


de a plânge î�mi ardea ochii, î�nsă trebuia să fiu tare pentru el,
trebuia să mergem la casa lor de la ț�ară ș� i să… Am inspirat
adânc, am ezitat preț� de o clipă î�nainte să-i dau braț�ele la o
parte ș� i să mă strecor apoi la pieptul lui. Î�ncovoiat cum era,
m-am lipit de el ș� i l-am î�mbrăț�iș� at cu stângăcie. Episodul din
baie ș� i criza de panică din urmă cu câteva săptămâni de la
spital mi se păreau mult mai simplu de gestionat decât aceas-
tă statuie pe care o ț�ineam strâns î�n braț�e.
— Sunt aici.
Asta era singura certitudine pe care puteam să i-o ofer.
Nu era mare lucru, î�nsă nu aveam altceva. Astfel că i-am repe-
tat-o de mai multe ori, ca să fie sigur de asta. Am rămas aș� a
câteva clipe ș� i am avut impresia că trupul i se detensionase
vag. Nu ș� tiam dacă î�i făceam bine sau nu. Nu am avut curajul
să-l scutur ca să-l scot din starea de inerț�ie î�n care se afla, î�nsă
trebuia să mergem de urgenț�ă la mama lui. Nu puteam să
merg acolo fără el, doar cu Ellen… Mai ales că nu vedeam cum
ar fi putut ea să digere mai bine vestea. Panicată, am î�nchis
ochii, î�ncercând să găsesc o soluț�ie.
—…
— Cad? N-am î�nț�eles, am spus eu î�n ș� oaptă.
— Eu…trebuie să mă ocup de tot. N-o va face nimeni alt-
cineva, iar eu nu am decât… Trebuie… să organizez î�nmor-
mântarea, să sun oamenii… De ce era singură?
Vocea lui spartă m-a zgâriat la ureche, făcându-mă să-mi
doresc să plâng î�n locul lui, aș� a cum el nu-ș� i î�ngăduia nici mă-
car acum… Dacă el nu accepta că trebuie să se elibereze, ră-
bufnirea durerii lui putea să ș� teargă totul î�n calea ei. Î�n acelaș� i
timp, avea dreptate: cine altcineva ar face toate astea î�n locul
lui? Tatăl lui, ocupat ș� i nepăsător, sau Ellen, care î�n ultima vre-
me nu avea grijă nici de ea î�nsăș� i? La dracu, fir-ar… Descartes
ne-a venit î�n ajutor î�ncă o dată.
258 Graffitista

— Cad, o să te ajut eu, i-am spus eu î�ntr-un final, asigu-


rându-l ș� i de acest lucru. Tot ce vreau să ș� tiu acum, î�n acest
moment, e dacă te poț�i ridica din pat?
A dat î�ncet din cap că da.
— Ok, l-am î�ncurajat eu. Hai, ne î�mbrăcăm î�mpreună.
Î�l supravegheam î�n timp ce se î�mbrăca, asemenea unui
copil. Am sunat-o pe Ellen ș� i am anunț�at-o că venim, ca să se
pregătească. Deș� i ș� i-a dat seama că era ceva î�n neregulă, î�n
mod straniu, nu a î�ncercat să-mi pună î�ntrebări. Am ajuns la
concluzia că, la fel ca la Glastonbury, nu de puț�ine ori s-au
confruntat cu astfel de dimineț�i tulburate de „crizele” mamei
lor.
Să-l duc pe Caden, care era ca un zombi, până la Ellen a
fost mai simplu decât î�mi imaginam. Era complet amorf ș� i a
trebui să-l trag de mână, aș� teptând î�n orice clipă răbufnirea
unei explozii care î�ntârzia să apară. Nici lacrimi, nici ț�ipete…
Părea că se află undeva dincolo de toate astea. Nu aș� fi putut
să neg că exista ș� i o latură practică î�n asta, î�nsă tot ce simț�eam
acum nu era decât spaima care creș� tea tot mai mult.
Cu inima cât un purice ș� i cu o vagă senzaț�ie de greaț�ă
care mă gâtuia, am sunat la uș� a lui Ellen. Când ne-a văzut, s-a
schimbat imediat la faț�ă. Expresia gravă i s-a ș� ters, iar chipul
i s-a schimonosit atât de rău î�ncât simț�eam că-mi frânge ini-
ma. Fără să mă pot stăpâni, am lăsat lacrimile să-mi alunece
pe obraz. Cred că asta a fost î�ndeajuns pentru Ellen, fiindcă ș� i
ei au î�nceput să-i ș� iroiască lacrimile. Abia atunci mi-am dat
seama că, fără î�ndoială, gemenii trăiau zi de zi î�n aș� teptarea
acestei veș� ti. Nu erau surprinș� i, ci distruș� i. Moartea despre
care se spusese că va veni cât mai repede, avusese „î�n sfârș� it”
loc. Am prins-o pe Ellen chiar î�nainte să se prăbuș� ească peste
măsuț�a de la intrare. Am strâns-o la piept, incapabilă să o
consolez sau să găsesc un cuvânt de î�ncurajare, aș� a cum făcu-
sem pentru Caden. El rămăsese fără glas. Văzând-o pe sora lui
Fanny André 259

cum plânge, părea că î�n lăuntrul lui se declanș� ase ceva ș� i la-
crimile amare i se dezlănț�uiau î�n sfârș� it pe obraz.
— Poț�i să ne duci tu? m-a î�ntrebat el, cu o voce î�nceată ș� i
răguș� ită.
Am dat din cap, observându-i neliniș� tea.
— Eș� ti sigură?
— Bineî�nț�eles, am spus eu hotărâtă.
— Mulț�umesc, mi-a ș� optit el.
Deș� i lacrimile nu i se opriseră, părea că se simte mai bine.
A î�ngenuncheat lângă mine ș� i a luat-o pe sora lui î�n braț�e, ri-
dicând-o de parcă ar fi fost un fulg. Am zărit geanta prietenei
mele ș� i am luat-o din mers. Am î�nchis uș� a cu cheia ș� i i-am
urmat până la lift. Î�i priveam pe cei doi gemeni, fascinată de
acea osmoză ciudată dintre ei. Ellen plângea pentru amândoi,
iar Caden o liniș� tea. Î�ntr-un fel, parcă î�ș�i î�mpărț�iseră durerea.
Nici î�n parcare ș� i nici î�n maș� ină, nu s-au desprins unul de
celălalt.
M-am aș� ezat la volan, am pornit GPS-ul ș� i i-am dus la cea-
laltă reș� edinț�ă a familiei Hadler, care se afla î�ntre Londra ș� i
Oxford, î�ntr-o zonă rezidenț�ială unde, judecând după dimen-
siunile grădinilor, majoritatea caselor trebuie să fi costat o
căruț�ă de bani. Nu era chiar ca celebrul Beckingham Palace,
reș� edinț�a bogatei familii Beckham, dar oriș� icât.
Clădirea, mult mai impunătoare decât cea de la Fulham,
mi-a plăcut pe loc. Construită din cărămidă roș� ie, avea un aer
tradiț�ional care m-a dus cu gândul la un picnic cu ceai ș� i bis-
cuiț�i, sub unul dintre copacii din parc. Mi-a permis, de aseme-
nea, să-mi fac o idee mai bună despre cât de importantă era
compania familiei ș� i câte beneficii aducea. Ambulanț�a oprită
î�n faț�a casei m-a readus cu picioarele pe pământ.
Î�n prag, ne-a î�ntâmpinat o femeie î�ntre două vârste. Am
ghicit fără mare greutate că era infirmiera. Când am coborât
din maș� ină, ea s-a apropiat de mine ș� i mi-a î�ntins mâna.
260 Graffitista

— Lena Loiselle, o prietenă. Erau tulburaț�i. Am preferat


să-i î�nsoț�esc.
Am văzut că ridică dintr-o sprânceană; dacă î�mi recunos-
cuse vocea din convorbirea telefonică, nu a obiectat nimic.
— Margaret Travers, infirmiera de zi a doamnei Hadler.
Caden a ieș� it din maș� ină ș� i a ajutat-o ș� i pe sora lui să facă
acelaș� i lucru. Mergeam î�n urma lor, păzindu-mă să nu-l ating
î�n ciuda dorinț�ei mele de a-l sprijini un pic. Mă liniș� tea gândul
că gemenii se puteau susț�ine unul pe celălalt, căci, la urma
urmelor, î�mpărtăș� eau aceeaș� i pierdere. Margaret ne-a con-
dus la etaj, unde se aflau camerele.
— Cred că mama dumneavoastră a făcut un stop cardiac
către miezul nopț�ii. Am sunat-o pe Liz: e bolnavă. A venit ieri
ca de obicei, î�nsă se simț�ea prea rău. Când s-a î�ntâlnit cu dom-
nul Hadler, i-a promis că-ș� i va petrece noaptea aici, ca să aibă
grijă de doamna Hadler… Cu siguranț�ă o fi avut vreo urgenț�ă,
a spus ea cu prudenț�ă. Doamna nu s-a ridicat din pat, totul
trebuie să se fi î�ntâmplat rapid. Tratamentul pentru inimă n-a
fost î�ndeajuns…
Î� n ciuda cuvintelor directe, Margaret vorbea cu multă
blândeț�e ș� i o admiram pentru asta.
— Mama era bolnavă? Adică era sub î�ngrijirea unui cardio-
log? a î�ntrebat Caden, cu fălcile mai î�ncleș� tate ca niciodată.
Infirmiera s-a î�ncruntat.
— Tatăl dumneavoastră nu v-a pomenit niciodată de
asta? A trecut aproape un an. Starea ei era stabilă datorită
medicamentelor, î�nsă ar fi trebuit să-i pună un pacemaker.
Doar că operaț�ia este complicată, dacă nu chiar fatală pentru
un pacient atât de slăbit cum era mama dumneavoastră. Î�n
special anestezia poate avea consecinț�e grave î�n cazul unei
boli fronto-temporale… Credeam că sunteț�i la curent, la fel ca
pentru toate celelalte.
Fanny André 261

Margaret părea că-l cunoaș� te bine pe Caden, î�ntrucât in-


timitatea cu care-i vorbea devenea tot mai evidentă. De cum
î�i pomenea numele doamnei Hadler, se citea î�n vocea ei blân-
dă o notă de respect. Au continuat să vorbească î�n ș� oaptă. Am
luat-o pe un hol unde aș� tepta un poliț�ist ș� i un doctor. Î�n faț�a
mea, umerii lui Caden au devenit brusc rigizi. Neputând să
mă abț�in, l-am luat de mână ș� i l-am mângâiat, strângându-l
uș� or de degete. Î�nainte să reuș� esc să mă retrag, m-a prins de
î�ncheietură ș� i m-a tras la pieptul lui. La urma urmelor avea
dreptate: să-i ia naiba pe ceilalț�i! Puteau să creadă ce voiau.
Nu era momentul potrivit să-l las singur. Mi-am trecut o mână
pe după talia lui ș� i am mângâiat-o pe Ellen pe spate. Avea să
urmeze o zi lungă…
CAPITOLUL 23

Am î�ncercat toată dimineaț�ă să dăm de domnul Hadler ș� i,


când î�ntr-un final am reuș� it, a avut nevoie de î�ncă două ore ca
să ajungă acolo. Î�nainte de a-i da vreo explicaț�ie lui Caden,
care fierbea de nervi, el m-a ț�intuit cu privirea ș� i mi-a adus
aminte cu grosolănie că „acest eveniment era rezervat strict
membrilor familiei!”. Caden a fost cât pe ce să sară la gâtul lui,
dar când ochii ni s-au î�ntâlnit, l-am liniș� tit cu privirea, dându-i
de î�nț�eles că nu mă simț�isem ofensată că fusesem insultată de
cineva pentru care nu aveam nici cea mai mică stimă. Caden
i-a cerut socoteală tatălui său, care părea a fi extrem de hotă-
rât să-l trateze ca pe un mucos, ceea ce mă făcea aproape să
râd: care dintre ei doi se comporta oare mai imatur?
— Nu fi copil! Am culcat-o pe mama ta, î�nsă aveam o î�n-
tâlnire î�n oraș� foarte devreme ș� i a trebuit să mă î�ntorc… Nu
puteam să ghicesc, s-a apărat domnul Hadler.
— Ai făcut-o de oaie! La naiba, nu puteai să spui? Aș� fi
venit eu să dorm aici. Cine crezi că-ț�i î�nghite gogoș� ile astea cu
î�ntâlnirea? Panarama cu care ț�i-o tragi a meritat să-ț�i abando-
nezi soț�ia, î�n condiț�iile î�n care ultima dată a ajuns la spital
după ce a î�nghiț�it detergent? După tine, asta nu a fost destul
de periculos, ș� i te-ai gândit s-o laș� i singură?
— A murit din cauza unui stop cardiac! Eu ț�i-am spus că
petrecerea asta o s-o obosească, i-a răspuns domnul Hadler.
Replica lui a stârnit un val de tăcere care mi-a tăiat răsu-
flarea. Î� nspăimântată, m-am î�ntors î�nspre Caden. Acuzaț�ia
lovea direct î�n î�ndoielile ș� i reproș� urile pe care Caden ș� i le
impusese deja. Î� n locul lui vorbeau doar pumnii strânș� i ș� i
Fanny André 263

maxilarele î�ncleș� tate. Am ezitat o secundă, neș� tiind dacă el se


va năpusti la gâtul tatălui său ș� i dacă, cu gabaritul meu redus,
voi reuș� i să-i î�mpiedic. Eu m-am pregătit oricum, gata să sar
dacă va fi cazul. Î�nsă el ș� i-a recăpătat sângele rece, la fel cum
văzusem că o mai făcuse de multe ori î�n trecut.
— Nu vreau să-mi lovesc propriul tată. Dar dacă mai spui
vreodată prostiile astea, nu răspund de mine. Atât î�ț�i zic. De ce
nu ne-ai spus nimic de operaț�ie ș� i de tratamentul pe care-l
urma? Noi nu merităm să ș� tim ș� i să decidem î�mpreună cu tine?
De aproape un an, eu singur mă ocup de tot î�n ceea ce o priveș� te.
Ar fi trebuit să-mi spui. Trebuie să facem demersurile necesare
pentru î�nmormântare, să… Trebuie să ne organizăm.
Pentru un lucru puteam să-i fim recunoscători domnului
Hadler, ș� i acela era că reuș� ise î�ntr-o clipită să-l scoată pe Caden
din apatia î�n care picase î�ncă de dimineaț�ă. E drept că acum
părea gata să muș� te pe cineva, dar era de preferat aș� a. Doar că
mie mi se părea tragic să-l văd pe bărbatul meu manifestând
astfel de instincte primare de î�ndată ce-l vedea pe cel care, î�n
realitate, ar fi trebuit să-l sprijine. Oare când vom ajunge la mo-
mentul rupturii dintre cei doi?
— O să-l sun pe avocatul meu, i-a spus domnul Hadler.
Ne va spune ce trebuie să facem.
A ieș� it din cameră fără să scoată un cuvânt ș� i Caden l-a
urmat de parcă ar fi vrut să-l ț�ină sub supraveghere pe cel pe
care-l credea responsabil de moartea mamei lui. Văzând că
situaț�ia era cât de cât sub control, m-am î�ntors la Ellen, care
era albă ca varul. Ai fi zis că î�ncearcă să se facă nevăzută.
— El, draga mea, î�l sun pe Heath?
Ș� i-a ridicat ochii către mine ș� i lucirea criminală care i se
citea î�n ei nu a reuș� it să mă facă să dau î�napoi: era mai bine
aș� a decât să o aud smiorcăindu-se!
— Ieri a fost ultima dată când nemernicul ăla a pus mâna
pe mine.
264 Graffitista

M-am î�ncruntat ș� i am ajuns la concluzia că interpre-


tasem bine coafura ei dezordonată. Bun…
— Pot să te ajut cu ceva? Ai nevoie de ceva?
— Da, să se oprească din ț�ipat, mi-a ș� optit ea, cu o expresie
crispată, ce-i schimonosea trăsăturile.
— Ellen, e familia ta. Tu trebuie să-i stăpâneș� ti, eu nu pot
să fac asta pentru tine… Tu ai rămas singura femeie Hadler
care poate să bată cu pumnu-n masă ș� i să-i aducă cu picioare-
le pe pământ. Gândeș� te-te la mama ta, am adăugat eu, î�ntr-o
inspiraț�ie de moment. Î�ț�i aduci aminte cum, dintr-o privire, î�l
reducea pe tatăl tău la tăcere? Aveț�i aceiaș� i ochi ș� i aceeaș� i
hotărâre, deș� i tu nu prea crezi asta.
Nu ș� tiam dacă să-i spun sau nu tot ce aveam pe suflet.
Dacă s-ar fi prăbuș� it cu totul auzind numele mamei ei? Î�n ace-
laș� i timp, am fost cât se poate de onestă. Marie Hadler era
puternică. Boala o schimbase, î�nsă nu trebuia să uităm cine
fusese ea î�n trecut. Ellen trebuia să o ia ca exemplu.
Deș� i chipul i s-a î�ntunecat, făcându-mă să î�nț�eleg că re-
marca mea o duruse, î�ncetul cu î�ncetul, î�ș�i revenea. Privirile ni
se î�nfruntau î�n tăcere ș� i expresia feț�ei ei se schimba; suferinț�a
dispărea ș� i o nouă hotărâre părea să se contureze. Apoi, î�n sfâr-
ș� it, a ridicat capul.
— O dată, i-a făcut pe Cad ș� i pe tata să tacă doar cu o pro-
poziț�ie. Vreo zece cuvinte ș� i ei au ascultat-o fără să crâcnească,
ș� i-a adus ea aminte cu nostalgie. Ș� tia cum să le vorbească… Î�i
simt lipsa de atâta vreme. De ce am impresia că o î�ngropăm
pentru a doua oară?
Lacrimile i se rostogoleau pe obraji, î�nsă eu nu-mi dă-
deam seama atunci că ea trecuse de un hop.
— Len, nu-l băga î�n seamă pe tata: tu faci parte din familie.
— Eu… mulț�umesc. Î� mi cer scuze dacă am fost un pic
prea dură sau stângace, am spus eu, stânjenită. Dar, sincer,
Fanny André 265

î�mi vine să te zgâlț�âi de săptămâni bune! Nu te mai recunosc.


Fir-ar să fie, iarăș� i î�ț�i fac morală!
Ea a ridicat din umeri.
— Poate că acesta e rolul prietenilor. Să lase la o parte ama-
bilitatea ș� i să apese acolo unde ne doare…dar să rămână aproape
ca să ne ridice dacă e nevoie. Chiar crezi că semăn cu mama?
— Cu Marie Hadler, cea pe care am cunoscut-o î�n Franț�a?
Graț�ioasă, inteligentă, cultivată, o adevărată femeie de lume?
Da. N-am văzut-o niciodată pe mama ta atacându-i frontal pe
ceilalț�i. Ș� i tu, ș� i ea, aveț�i aceeaș� i î�nț�elepciune care mie, care
mă arunc cu capul î�nainte ș� i aș� tept apoi să văd ce se î�ntâmplă,
î�mi lipseș� te. Tu eș� ti mai isteaț�ă. Nu-i lăsa pe catârii ăș� tia doi
să facă din tine o fată slabă ș� i fără apărare. E valabil ș� i pentru
Heath. Ai î�ncredere î�n tine ș� i î�nfruntă-i pe bărbaț�ii din viaț�a
ta, ce naiba! Ok, poate ar trebui să vorbesc despre asta î�ntr-un
alt moment, dar ce mai contează?
A dat de mai multe ori din cap î�n semn de aprobare. Dân-
du-mi seama că mă comportam la fel ca fratele ei, am schiț�at
o grimasă.
— El, la naiba, de ce mă asculț�i? Î�mi cer scuze.
— Trebuie să le vorbesc, mi-a spus ea cu o voce calmă.
O priveam fix, uimită. Licărirea voluntară din ochii ei ne-
gri m-a făcut să mă simt atât de uș� urată, cum nu aș� fi crezut că
e posibil: dacă această Ellen ar fi resuscitată, mi-ar fi infinit
mai simplu să-l ajut pe Caden să-ș� i poarte doliul. Ar putea să
se ocupe de suferinț�a lui, î�n loc să vrea să o ia asupra-i ș� i pe
cea a surorii sale.
— Poț�i să rămâi aici? Trebuie să rezolv asta î�ntre noi.
Sunt sătulă să-i aud spunând numai prostii…
Am î�ncuviinț�at. S-a ridicat ș� i ș� i-a netezit rochia, cu un gest
mecanic, pe care l-am recunoscut cu uș� urinț�ă. Doamna Hadler
făcea mereu aș� a când pleca de acasă, de parcă s-ar fi pregătit să
intre î�n scenă. Dacă se servea de mama ei ca de un model
266 Graffitista

pozitiv, mi se părea o î�mbunătăț�ire faț�ă de perioada î�n care nu


mânca, î�ntr-un fel de fidelitate bolnăvicioasă.
După ce a plecat, m-am urcat pe puful de pe care se ridi-
case ea ș� i mi-am verificat telefonul, care tocmai sunase.
Am verificat fiecare apel î�n parte. Am găsit unul î�n care
domnul Hadler î�i cere Tabitei să î�l aș� tepte „goală ș� i pregătită”
la ei. Celelalte lăsau loc de interpretare, acesta nu. De î�ndată
ce termin, î�ț�i dau o pungă să vomiț�i.
Bun, aveam dovada mea… Tipul acesta era un ticălos ne-
norocit! Cum putea să ș� i-o tragă cu viitoarea soț�ie a fiului său?
Pentru o clipă am fost orbită de furie ș� i-mi venea să merg să-i
trag una să o ț�ină minte: s-ar simț�i cu toț�ii uș� uraț�i, mai ales eu.
Doar că nu puteam să fac asta. Dacă lui nu-i păsa de copiii săi,
nu la fel stăteau lucrurile ș� i î�n cazul meu. Nu puteam să risc să-l
fac pe Caden să-ș� i piardă î�n aceeaș� i zi ș� i mama ș� i tatăl.

Agitată, mă î�nvârteam ca un leu î�n cuș� că prin faț�a ferestrei


imense care dădea î�nspre grădina din spatele casei. Reș� edinț�a
aceasta î�mi părea diferită de cea din Fulham. Avea mai mult
suflet, î�mi părea o locuinț�ă de familie unde vedeam ca prin vis
copiii alergând prin iarbă ș� i pe doamna Hadler ieș� ind pe acea
uș� ă ca să-i muș� truluiască… Ș� tiu că, până la cincisprezece ani,
cei doi î�ș�i petrecuseră aici toate vacanț�ele. Decoraț�iunile, mai
vechi decât cele de la Londra, ș� i cele câteva fotografii de familie,
scoteau î�n evidenț�ă intimitatea locului, î�n opoziț�ie cu vitrinele
luxoase, consacrate î�ntâlnirilor de afaceri, din cealaltă casă.
M-am apropiat de o fotografie î�nrămată ș� i l-am văzut pe
Caden când era mic, ș� tirb, cu doi dinț�i lipsă. Părea să aibă vreo
opt ani. Ellen, pe un ponei negru… Pe scurt, poze simple, fără
zorzoanele pe care bănuiam că aș� fi putut să le văd la ei î�n fa-
milie… căci erau niș� te burghezi adevăraț�i, până la urmă. Nicio
poză făcută de profesioniș� ti, cu punere î�n scenă, costume, fond
neutru ș� i lumini artificiale. Î�n ultima poză apărea Marie Hadler
Fanny André 267

ș� i cei doi gemeni ai ei. Cred că aveau mai puț�in de un an. M-am
simț�it străbătută de un nou val de amărăciune pentru ei. Dacă
aș� fi spus ceea ce ș� tiam, riscam să distrug tot ce mai rămăsese
din această familie, ș� i aș� a amputată… Î�nsă, î�n cazul î�n care Caden
ar afla că am păstrat tăcerea, nu cred că mi-ar fi iertat-o. Oare
puteam să-i î�ndemn cumva să o rupă definitiv cu manipulato-
rul acesta pervers care le ț�inea loc de tată, fără să dau pe faț�ă
povestea cu Tabita?
— Len? m-a strigat Ellen.
M-am î�ntors, pierdută î�ncă î�n propriile gânduri. Ellen părea
slăbită, î�nsă privirea ei exprima aceeaș� i siguranț�ă; conș� tienti-
zarea aceea bruscă n-o părăsise!
— Eu ș� i Caden avem lucruri de rezolvat. Te simț�i î�n stare
să ne ajuț�i? Tata se va î�ntoarce î�n oraș� ș� i trebuie să ne ocupăm
singuri să le telefonăm celor apropiaț�i ș� i să organizăm incine-
rarea. El se va ocupa de toată hârț�ogăraia… Am făcut î�n aș� a fel
î�ncât ei doi să se evite azi.
Vocea ei calmă trăda o suferinț�ă demnă. Î�mi aducea atât
de bine aminte de mama ei, î�ncât mi-am pierdut glasul, nepu-
tând să-i răspund altfel decât cu un semn din cap.
Am mers după ea până î�n cealaltă parte a casei ș� i am dat
peste domnul Hadler, care traversa holul, î�ndreptându-se că-
tre ieș� ire. Privirea lui cred că era la fel de neagră precum cea
pe care i-o aruncasem eu. L-am î�njurat î�n gând ș� i o explozie
de ură mi-a î�ntors stomacul pe dos. Aveam o poftă nebună
să-i arunc î�n faț�ă tot ce ș� tiam…până când silueta lui Caden s-a
profilat î�n spatele uș� ii de la birou. Văzându-i spatele î�ncovoiat
sub povara sarcinii care-l aș� tepta, m-am calmat instantaneu.
Prioritatea ta nu e să faci dreptate. Trebuie să-i sprijini pe pri-
etenii tăi, mi-am amintit eu î�n gând. Î�n rest, urma să văd ce voi
face, după î�nmormântarea doamnei Hadler.
CAPITOLUL 24

Mi-am frecat pleoapele, căscând. Bine că nu eram o adeptă


a fardurilor! Mă aflam î�ntr-o sală de aș� teptare, alături de Lybia
ș� i Takao. Trebuia să ne prezentăm proiectul î�n mai puț�in de
un sfert de oră. Primul grup intrase deja, ș� i noi urmam. M-am
î�ndreptat spre fereastră ș� i priveam î�n gol reflexia pe care mi-o
î�nfăț�iș� a sticla. Purtam î�ncă rochia neagră pe care mi-o luasem
pentru î�nmormântare. Mă făcea să par mai sobră, mai elegan-
tă. Ș� i î�n doliu.
Î�mi petrecusem săptămâna cu gemenii, organizând cere-
monia ș� i pregătind comemorarea de după incinerare, ce urma
să aibă loc î�n casa de la Fulham. A trebuit să facem niș� te de-
mersuri incredibile ș� i fiecare nouă etapă fusese ș� i mai grea
decât cea precedentă, din pricina durerii. Totuș� i, ei făceau
faț�ă, iar eu î�ncercam să-i ajut cât de mult puteam. Eram atât
de zdrobiț�i, î�ncât am î�nceput să dormim î�mpreună, de parcă
am fi fost colegi. M-am trezit î�ntre cei doi, pe colț�arul lui Caden.
Î�n timpul acestei perioade, Tabita nu se manifestase nici mă-
car o singură dată altfel decât telefonic. Gemenii ț�ineau piept
tuturor dificultăț�ilor î�mpreună. Dacă unul dintre ei părea că
cedează, apărea celălalt î�n ajutor; erau legaț�i printr-o comu-
nicare tăcută, plină de dragoste. Fiind singură la părinț�i, nu
puteam decât să-i invidiez, fără î�nsă să-i î�nț�eleg cu-adevărat.
Toate acestea m-au atras î�n vârtejul activităț�ilor ș� i a tre-
buit să sar peste î�ntâlnirile cu Takao ș� i Lybia. Nu am putut să
discut cu ele despre ceea ce aveam de rezolvat, decât prin te-
lefon, pe fugă. Nu puteam să-i las pe Cad ș� i Ellen, cu toate că-mi
reproș� am că făceam asta echipei mele. Cu toate acestea, ele
Fanny André 269

nu păreau că-mi poartă pică. Intuiam că prietenele mele î�nț�e-


leseseră, chiar ș� i fără ca eu să recunosc răspicat că legătura
mea cu Caden era una complexă.
— Să recapitulăm, a propus Takao, apropiindu-se de mine
ș� i Lybia. Eu mă ocup de partea financiară, măcar să-mi ser-
vească la ceva studiile de contabilitate. Lybia, tu o să faci pre-
zentarea generală a echipei, abordarea noastră, ceea ce ne
distinge de ceilalț�i: multiculturalismul, identitatea femeii ș� i
tot tacâmul. Să nu uiț�i să citeș� ti frazele î�n arabă, eu voi face la
fel pentru cele î�n japoneză. Len, tu o să trebuiască să explici
opera ș� i să prezinț�i chestiunile de ordin tehnic. Tu explici cel
mai bine. Studiile tale ne conferă legimitate: va fi o discuț�ie
mai degrabă despre arta contemporană.
— Ok, am î�ncuviinț�at eu, cu gândul î�n altă parte.
De obicei, mă descurcam destul de bine î�n astfel de situaț�ii.
Mi se dăduse acest drept î�n cadrul expoziț�iei de la Palatul Tokyo,
deș� i atunci situaț�ia fusese diferită. Chiar dacă numele meu de-
venise cunoscut, eu eram doar unul dintre executanț�i. Acum,
cu toate orele nedormite care se acumulaseră ș� i cu amintirile
de la incinerarea ce avusese loc î�n acea dimineaț�ă, mă sim-
ț�eam stresată. Î�n ciuda voinț�ei mele, mă cufundam î�n aminti-
rile ultimelor douăzeci ș� i patru de ore.

Î�n seara de dinaintea î�nmormântării, pentru prima dată


de când Marie Hadler murise, eu ș� i Caden am dormit singuri.
Nu am î�ndrăznit să fac niciun gest intim, de teamă să nu-l in-
terpreteze greș� it. El s-a apropiat de mine. M-a strâns la piept
cu un fel de disperare. Sexul lui î�n mine ș� i greutate corpului
său mi-au dat impresia că mă dizolv, de parcă ar fi î�ncercat să
se topească î�n mine ș� i să ș� teargă orice limită dintre noi, pre-
cum ș� i propria-i durere. Î�nț�elegându-i nevoia de a uita, i-am
răspuns cu ardoare. Când se prăbuș� ise din nou peste mine,
270 Graffitista

eram amândoi lac de sudoare. Orgasmul î�i scăpase printre


degete de mai multe ori ș� i-mi dădeam seama că nu reuș� ea să
se elibereze. Pentru prima dată, m-am î�ntrebat dacă această
î�mbrăț�iș� are marcată de evadare ș� i de doliu avea să mă frângă.
Cu toate acestea, nu-mi părea rău de nimic.
Ț� inând cont de faptul că luam contraceptive ș� i că rezul-
tatele analizelor noastre erau bune, ne-am putut lipsi de
prezervativ. Le primiserăm, ironia sorț�ii, tocmai cu o seară
î�nainte de decesul doamnei Hadler. Când î�n sfârș� it eram liberi
să ne iubim fără nicio barieră î�ntre trupurile noastre, a inter-
venit ceva care ne î�ndepărtase unul de celălalt.
Nu ș� tiu dacă asta schimbase totul. Senzaț�ia că-i eram re-
fugiu, că î�mpărtăș� eam ceva special, mă emoț�ionase până la
lacrimi. Î�n loc să se retragă, se lăsase pe o parte ș� i adormise
aș� a, istovit. Am adormit ș� i eu la rândul meu, purtându-l î�n
suflet ș� i î�n trup pe acest bărbat.
Mi s-a părut ciudat că m-am trezit singură. M-am ridicat
cu greu din pat. Am simț�it o umezeală î�ntre coapse ș� i mi-am
dat seama că era sperma lui Caden. Am roș� it. Am luat un ș� er-
veț�el ș� i m-am ș� ters, după care mi-am pus un tricou ș� i m-am
dus să-mi caut bărbatul.
Am mers de-a lungul holului, atingând cu vârful degetelor
singurul zid cu cărămizi descoperite, care conferea aparta-
mentului lui Caden un aer foarte contemporan ș� i amintea de
vechea funcț�ie a clădirii. Î�nainte să ajung î�n salonul care-i ser-
vea ș� i drept birou, i-am auzit vocea ș� i am dedus că vorbea la
telefon.
— Bineî�nț�eles că nunta va avea loc! Poț�i să nu mă mai
hărț�uieș� ti cu asta? Astăzi mă duc la incinerarea mamei mele,
soț�ia ta. Celelalte nu pot aș� tepta? Nu ș� tiu dacă vom amâna
data sau nu. Mai î�ntâi, o să î�ncerc să trec de ziua asta… Nu mă
mai presa atât! Abia mă mai ț�in pe picioare, a adăugat el de
Fanny André 271

î�ndată, pe un ton mai jos. N-o amesteca pe Len! Nu, nu vreau


să vorbesc despre ea…
M-am dat î�napoi ș� i am preferat să merg la baie. Pentru
prima dată, am î�ncuiat uș� a. M-am aș� ezat cu greu. Cuvintele mi
se î�nvălmăș� eau î�n minte. „Bineî�nț�eles că nunta va avea loc!”…
De ce mă ș� oca fraza asta atât de mult? Oare fără să-mi dau
seama refuzasem această realitate? Ș� i de ce fusesem oare
convinsă că el deschisese ochii?
Mi-am acoperit pleoapele cu pumnii î�ncleș� taț�i, strângân-
du-mi genunchii la piept pentru a-mi liniș� ti inima, care-mi
bătea nebuneș� te… O lacrimă mi s-a prelins pe obraz ș� i am
strâns din dinț�i. Am tras adânc aer î�n piept ca să mă calmez.
Năucită de acel gând, de acea proximitate, am revăzut gestul
nespus de intim pe care tocmai î�l făcusem pentru prima dată
î�n viaț�a mea: să ș� terg de pe mine sperma bărbatului pe care-l
iubeam. „Î�i aparț�ineam”, oare nu fusese decât un vis? Ș� i Caden,
el cui aparț�inea? El ce voia?
M-am ridicat ș� i, hotărâtă, mi-am ș� ters urmele lacrimilor
de pe obraji. Mi-a revenit î�n minte ordinea priorităț�ilor: să
merg la incinerare ș� i să nu dau nimic de î�nț�eles. Aveam să
vorbim a doua zi. Pentru bărbaț�ii din familia Hadler, acesta
era un fel de laitmotiv.
M-am spălat, cu gesturi maș� inale, apoi mi-am luat o rochie
neagră, foarte cuminte, pe care mi-o pregătise Ellen. Î�n faț�a
oglinzii aburite, mi-am aranjat părul – atât cât î�mi permitea
tunsoarea. Până acum, î�ncercaseră de două ori să intre peste
mine: recunoscusem î�njurătura prietenei mele ș� i-i promise-
sem că-i cedez locul î�n zece minute. A doua oară, fusese bineî�n-
ț�eles Caden. Doar că nu puteam să dau imediat ochii cu el.
Când am ieș� it din baie, mi-am urmat planul î�ndeaproape:
să-l evit. Astfel că m-am oferit de bunăvoie să merg după flo-
rile pe care trebuia să le ducem la Fulham ș� i la biserica unde
urma să se ț�ină o slujbă ce preceda incinerarea.
272 Graffitista

Pe drum mi-a venit o idee ș� i, î�n ciuda timpului scurt, am


făcut un ocol, profitând de dubiț�a pe care o î�nchiriasem. Am
găsit un magazin de bricolaj, am cumpărat câteva tuburi de
vopsea, apoi a trebuit să alerg ca să ajung la timp.
La biserică, se strânsese multă lume. Neavând nicio legă-
tură oficială cu familia, am ales să rămân î�n spate. De altfel,
privirea ucigătoare a tatălui lui Caden î�mi dăduse clar de î�nț�e-
les unde mi-era locul. Deș� i Ellen insistase să merg î�n faț�ă, am
convins-o că nu era cazul. Ea ș� i Caden se sprijineau reciproc,
pentru moment nu aveau nevoie de mine, iar eu nu voiam să
î�ntinez acea zi de doliu cu dispute. Când Tabita a sosit ș� i s-a
aș� ezat lângă Caden, sufletul mi s-a umplut de ș� i mai multă
mâhnire. Ș� i, deș� i mi-era ruș� ine, trebuie să recunosc că lacri-
mile vărsate de mine î�n acea biserică nu-i erau dedicate î�ntru
totul doamnei Hadler.
Odată î�ncheiată ceremonia, am ieș� it printre primii. Totul
decursese bine. Melodiile alese timp de peste cinci ore de mine
ș� i de Ellen meritaseră efortul.
Stăteam cu spatele ș� i nu l-am auzit pe domnul Hadler
apropiindu-se.
— Î�ț�i dai seama de caracterul sacru al zilei de azi? Nu ai
ce căuta aici! Mi se pare jenant să-i dai târcoale lui Caden spe-
rând să v-o trageț�i prin vreun colț� . Chiar dacă prostănacul de
fiu-miu ț�i-a căzut î�n plasă, să nu-ț�i faci gânduri. El ș� i Tabita se
vor căsători.
Năucită de această ură dezlănț�uită, clipeam î�ntruna.
— M-ai î�nț�eles? Ia-ț�i tălpăș� iț�a! N-ai ce căuta aici. N-o să-ț�i
permit să pui gheara pe el. O să am eu grijă!
— La fel cum „aveț�i grijă” ș� i de logodnica lui? i-am tăiat-o
eu, regăsindu-mi î�ntr-un sfârș� it glasul.
A tresărit ș� i atunci mi-a fost ciudă că mi-a luat atâta timp
până să reacț�ionez. I-am privit cearcănele ș� i firele argintii care-i
î�nspicau părul. Deș� i emana î�ncă o forț�ă incontestabilă, avea o
Fanny André 273

anumită rigiditate ș� i-aproape că mi s-a făcut milă de el: acest


bărbat avea să sfârș� ească singur, eram convinsă. Î� nsă nu
aveam să fiu eu cea care să-l distrugă, declinul dezvăluind
mârș� ăviile sale î�nfiorătoare copiilor săi, care nu meritau un
asemenea tată.
— Mi se pare de necrezut că veniț�i astăzi ș� i mă amenin-
ț�aț�i. Nu sunteț�i supărat? Ș� tiț�i ce e jenant? Să v-o trageț�i cu
Tabita! m-am enervat eu. Nici măcar nu reuș� esc să î�nț�eleg ce
î�ncercaț�i să faceț�i ș� i cum de Tabita poate accepta aș� a ceva. „Să
o î�mpărț�iț�i” cu propriul dumneavoastră fiu nu vi se pare o
idee de om bolnav?
Maxilarul î�ncordat i-a zvâcnit, făcându-mă fără să vreau
să mă gândesc la Caden.
— Eș� ti prea tânără ș� i prea romantică, mi-a răspuns el.
Viaț�a nu î�nseamnă decât compromisuri. Iniț�ial, Tabita repre-
zenta o partidă bună pentru Caden. De asemenea, asta î�mi
garanta că va sta departe de tine, î�nsă idiotul ăsta e prea ide-
alist pentru aș� a ceva. Din punct de vedere social, eu sunt prea
bătrân ș� i nici nu m-am despărț�it de soț�ia mea când ar fi tre-
buit. Nu mă gândeam că… mă voi apropia de Tabita. Dar iată
că s-a î�ntâmplat.
— Ș� i să o vedeț�i căsătorindu-se cu el nu vă doare chiar
deloc?
Acelaș� i tic i-a schimonosit din nou falca, ș� i am simț�it cum
furia mi se preschimba î�n groază: devenise serios!
— Până acum n-am avut cum să-mi oficializez relaț�ia cu
Tabita. Iar perioada de doliu care urmează va amâna luarea
unei decizii. Trebuie doar să mă asigur că, î�nainte de asta, vei
ieș� i din peisaj. Caden oricum ar fi lăsat-o î�n pace; ea nu-l atra-
ge deloc ș� i orgoliul lui n-ar fi suportat tipul de relaț�ie pe care
ea i l-a propus. Am avut eu grijă de asta. Să nu-ț�i treacă prin
cap să-i spui lui Caden, oricum nu te-ar crede.
274 Graffitista

Deja î�i părea rău că mi-a răspuns. Am văzut cum privea


cu coada ochiului de jur î�mprejur, î�nsă eram î�n continuare
singuri.
— Aveț�i dreptate, doar o minte bolnavă ar putea să-ș� i
imagineze un asemenea plan ticluit cu sânge rece, am spus
eu, pe un ton caustic. Ar fi î�ndeajuns să ș� tie de existenț�a unor
î�nregistrări ale conversaț�iilor dintre voi, nu credeț�i?
— Curvă nenorocită! Dacă faci asta, î�ț�i jur că o să ai pro-
bleme serioase. Fără î�ndoială, ai deteriorat numeroase proprie-
tăț�i publice ș� i ș� tiu care ț�i-e numele de graffitistă. Un simplu
telefon la poliț�ia franceză ca să-ț�i divulg identitatea ș� i pun
pariu că n-o să mai ai liniș� te î�n veci.
L-am privit ș� ocată.
— Tată! Cum î�ț�i permiț�i să-i vorbeș� ti aș� a?
Caden se apropia cu paș� i repezi. De când era acolo?
— Cum poț�i să ț�i-o tragi cu o vagaboandă ca ea? i-a răspuns
sec domnul Hadler.
— Nu mi-o trag cu Lena, a mormăit Caden, nervos.
— Nu fi ridicol! Chiar crezi că vrea altceva de la tine de-
cât bani, ca să-ș� i cumpere tuburile alea cu vopsea?! Cum crezi
că va fi văzută această relaț�ie de consiliul de administraț�ie?
— Nu te priveș� te chiar deloc, a spus Caden printre dinț�i.
— Opriț�i-vă! am ț�ipat eu fără să mă gândesc. E î�nmor-
mântarea doamnei Hadler! Cum v-aț�i găsit să vă ameninț�aț�i
tocmai astăzi? Domnule Hadler, aț�i câș� tigat, am plecat. Gân-
diț� i-vă la Ellen ș� i la invitaț�ii dumneavoastră! Cel puț�in, nu
ș� tiu… prefaceț�i-vă că vă iubiț�i.
Am simț� it cum lacrimile î�mi ardeau ochii. Lacrimi de
umilinț�ă, de dezgust faț�ă de cei doi bărbaț�i. Cum î�ș�i permisese
Caden să spună fără să clipească că nu eram î�mpreună? Chiar
sub ochii mei?! Haită de mincinoș� i!
— Len…
Fanny André 275

— Nu, Caden, i-am tăiat-o eu. Acum am nevoie să fiu sin-


gură. Toate pregătirile sunt făcute la Fulham.
M-am î�ndepărtat î�nainte să izbucnesc î�n plâns. I-am î�ntors
spatele mai hotărâtă ca niciodată. Cele două ore ș� i jumătate
de dinaintea interviului de la fundaț�ia Banksy, pe care ar fi
trebuit să le petrec la Fulham, le-am folosit pentru a-i lăsa un
mesaj.
Când m-am dat î�napoi, norul se răspândea î�n toată came-
ra, prelingându-se î�n afară, pe lângă tocul uș� ii. Nuanț�ele de
albastru, alb ș� i gri se amestecau perfect, iar culorile se prelin-
geau din tablou, de parcă norul ar fi plâns. Pe jos, pantofii ele-
ganț� i, strălucitori ș� i impecabili odinioară erau î�mproș� caț� i
acum cu pete de culoare.
După ce m-am spălat pe mâini, m-am î�mbrăcat din nou,
am aruncat cheile de la dubiț�ă pe masă, apoi am ieș� it din
apartament. Trebuia să merg să obț�in un contract. Iar dacă
tatăl lui Caden ș� i-ar pune î�n practică ameninț�ările, atunci Ta-
kao ș� i Lybia vor trebui să realizeze fresca fără mine.

O femeie măruntă, uscăț�ivă ș� i cu un sacou elegant a venit


să ne conducă la comisia de evaluare.
— Domniș� oarelor?!
I-am zâmbit, revenind brusc cu picioarele pe pământ: ui-
tasem de Caden vreme de patru ani, puteam să o fac din nou
pentru trei sferturi de oră. După ce i-am făcut cu ochiul lui
Takao, căreia i se î�nmuiaseră genunchii, am luat unul din do-
sarele pe care le pregătise, î�n timp ce Lybia î�ș�i strângea la
piept laptopul. O să-i rupem, vă promite Zâna LicuRici!
CAPITOLUL 25

Î�n acea seară, m-am î�ntors la apartamentul meu din Brick


Lane cu un fel de nostalgie. Am mers pe jos prin Banglatown,
iar mirosul de curry î�mi alinase, î�n mod surprinzător, durerea.
M-am î�ntors î�n căsuț�a mea modestă fără niciun regret. Trebuia
să fac un pas î�napoi. Mi-am dorit atât de mult să-l ajut pe Caden,
î�ncât mi-am redus la tăcere propriile î�ndoieli, n-am mai ț�inut
cont de trăirile mele.
Anna ș� i Dane stăteau pe canapea ș� i se uitau la un talk-show,
cârcotind la fiecare replică. Le-am promis că o să mă alătur
lor după ce făceam un duș� . Dane mi-a spus că deja băgase la
cuptor o pizza congelată. Mi-am dat seama că schimbau pri-
viri ciudate, î�nsă, mult prea obosită, m-am hotărât să nu le
pun î�ntrebări. Eram sigură că moaca mea î�i punea pe gânduri,
iar eu nu mă simț�eam pregătită să le povestesc ce se î�ntâm-
plase. Nu la fel de pregătită pe cât eram să o rup cu Caden
dacă refuza să o părăsească pe Tabita. Aș� a că urma să mă spăl,
să mă schimb ș� i să mănânc pizza.
Î�mi î�nchisesem telefonul pentru interviu ș� i aș� a a rămas -
ș� i va mai rămâne. O parte din mine nu era î�mpăcată cu gândul
că-l abandonasem pe Caden tocmai î�ntr-un astfel de moment,
î�nsă furia care clocotea î�n mine m-a făcut să mă gândesc că,
dacă l-aș� fi î�ntâlnit, aș� fi riscat să-l pocnesc. Trebuia să se
descurce de unul singur până nu o să mai fiu atât de furioasă.
Sau de nefericită.
Am cotit-o spre baie ș� i m-am spălat repede, ș� amponân-
du-mi părul ca să scap odată de fixativ ș� i de coafura de fată
cuminte. Rămas-bun, Lena Fulham. Bine ai venit, Lena Brick
Fanny André 277

Lane. M-am î�ndreptat spre camera mea ca să mă î�mbrac cu


ceva confortabil. Până la urmă, mi-am dat seama că mai de-
grabă aș� fi dorit să dorm, decât să mănânc pizza, î�nsă nu vo-
iam să rămân singură, mai ales că nu-mi văzusem colegii de
mai multe zile. Ajunsă î�n faț�a uș� ii, am auzit o muzică difuză
care venea din interior. Abia când am deschis uș� a, mi-am dat
seama ce se î�ntâmplă. Caden stătea aș� ezat pe marginea patu-
lui. Î�ș�i scosese sacoul ș� i-ș� i desfăcuse cămaș� a, dar avea î�ncă pe
el costumul de la î�nmormântare. Aș� adar, de aici ș� i schimbul
ciudat de priviri î�ntre colegii mei: î�i dăduseră voie să mă aș� -
tepte aici.
— Am crezut că ț�i-au spus ș� i că o să mă ignori, mi-a spu-
se el, confirmându-mi bănuielile.
Simț�indu-mă epuizată, am ridicat din umeri, uș� or, ca nu
cumva să-mi cadă prosopul ș� i să mă trezesc goală î�n faț�a lui.
— Nu sunt î�mbufnată, i-am spus eu, calmă.
— Nu. E mai rău decât atât, eș� ti rănită, a zis el cu un oftat.
M-am mulț�umit să î�ncuviinț�ez din cap.
— Am primit mesajul tău. Am vrut să mă schimb î�nainte
să vin la tine. Când mă pregăteam să-mi agăț� sacoul î�n cuierul
din spatele uș� ii ș� i am văzut că l-am murdărit tot de vopsea,
mi-am dat seama că trebuie să vorbim.
Bănuitoare, nu voiam să mă apropii. Aș� teptam cu braț�ele
î�ncruciș� ate, să văd ce urma să-mi spună mai departe.
— Singura problemă care a fost î�ncă de la î�nceput e că
nu suntem pe picior de egalitate.
— Exact, nu mi se pare că relaț�ia noastră e echilibrată,
l-am aprobat eu, gândindu-mă la planurile lui de nuntă ș� i la
rolul meu de amantă secretă pe care probabil că-l voi juca.
Pentru o fracț�iune de secundă, ș� i-a î�ncleș� tat maxilarele.
Ochii î�i erau triș� ti ș� i părea epuizat. Abia mă mai puteam
278 Graffitista

stăpâni să nu-l iau î�n braț�e. Ești furioasă, nu te lăsa manipula-


tă! m-am mustrat eu.
— Eu făceam aluzie mai degrabă la faptul că nu ș� tiu cum
să-ț�i răspund. Mă gândeam la o poezie… î�nsă nu-mi trece ni-
mic prin cap. După aceea, mi-a trecut prin gând să pun niș� te
petale de trandafir pe patul tău, niș� te lumânări… sau să-ț�i
cumpăr o bijuterie. Î�nsă tu nu eș� ti genul ăsta de fată.
Am î�ncuviinț�at din cap, neaș� teptându-mă la o astfel de
dezvăluire din partea lui.
— Tata e un ticălos… pe lângă faptul că e un tâmpit. Mi-a
spus despre î�nregistrări ș� i a î�ncercat să-mi arate că te foloseai
de mine. Î�n timp ce tu nu mi-ai pomenit niciodată de ele. De
cât timp mă fereș� ti de rahatul ăsta?
Am simț�it pe loc cum mi se pune un nod î�n gât. Văzându-mă
că tac, a continuat:
— A î�ncercat, aș� adar, să-mi deschisă ochii ca să-mi arate
cât de materialistă eș� ti. Era, cu siguranț�ă, mai simplu aș� a de-
cât să se justifice. Pe scurt, m-am hotărât ș� i eu să joc cu cărț�ile
pe faț�ă. Voiam să aș� tept până după incinerarea mamei, î�nsă
acum… L-am anunț�at că va trebui să mă î�ntâlnesc cu consiliul
de administraț�ie ca să-l denunț� . Î�n timpul sejurului de la Man-
chester, mi-am dat seama că primise de nenumărate ori mită
de la unii furnizori pentru a face ă comenzile la aceș� tia. Am
aflat atunci când furnizorii respectivi au î�ncercat să facă ace-
eaș� i manevră ș� i cu mine. L-a î�nceput, m-am gândit să acopăr
toată treaba. Din loialitate. Doar că aceste ameninț�ări la adre-
sa ta au schimbat jocul; o să negociez o sumă compensatorie,
pentru o plecare anticipată. Trebuia să rămână î�ncă un an î�n
calitate de membru onorific. Salariul pe care ar fi trebuit să-l
primească î�n douăsprezece tranș� e, î�l va primi tot odată, nu-
mai să o ș� teargă cât mai repede, iar eu nu voi sufla o vorbă. Î�n
schimb, î�mi va face o promisiune î�n scris cum că nu te va mai
deranja î�n activităț�ile tale legate de graffiti. Tac ș� i eu, tace ș� i el.
Fanny André 279

Când mi-a cercetat chipul î�n căutarea unei reacț�ii, cât de


mică, eu n-am făcut decât să clipesc.
— Nu î�nț�eleg tot, i-am mărturisit eu cu onestitate.
— E un pic complicat, atât timp cât nu ș� tii cum funcț�io-
nează firmele private. Pe scurt, când am avut probleme, mai
mulț�i investitori au injectat fonduri ca să ne ajute ș� i, astfel, au
intrat î�n consiliul de administraț�ie. Pe vremea aceea, tata s-a
mulț�umit să se asigure că la biroul de director va rămâne un
membru al familiei noastre, iar ceilalț�i au fost de acord. Asta
le-a dat î�ncredere ș� i angajaț� ilor, evitând, astfel, o grevă. Î� n
schimb, a fost de acord să dea prima de concediere, chiar ș� i
angajaț�ilor bănuiț�i de neglijenț�ă î�n serviciu. E o practică des
î�ntâlnită. Poate ai auzit la televizor de asta, nu?
— Da, î�mi aduc aminte că anul trecut se vorbea de o pri-
mă de concediere referitor la compania JT…
— I-am luat locul la conducerea firmei, î�ntrucât făcuse
î�ndeajuns de multe alegeri proaste. Am vorbit la telefon cu cel
mai important membru al consiliului de administraț�ie. La fel
ca mine, acesta este de părere că trebuie să-l scoatem din
schemă pe tata, î�nsă trebuie să avem grijă să nu-i alarmăm pe
angajaț�i: ei ț�in la el. Uzina era pe cale să se î�nchidă ș� i, la urma
urmelor, el este cel care a găsit investitori… dacă trecem
peste faptul că din cauza propriilor greș� eli a trebuit să ceară
sprijin. Î�n joc nu era numai criza economică… O să scape din
nou cu obrazul curat, acum, când, î�n urmă cu o săptămână,
î�nainte să moară mama, m-am hotărât î�n sfârș� it să-i fac vânt…
Nu mai contează. Vreau să te lase î�n pace.
— Ce ai aflat de ai ajuns să iei decizia asta? Trebuie să fie
altceva, am bănuit eu.
— La petrecere, i-am surprins pe ai mei î�n toiul unei dis-
cuț�ii. Mama î�i explica cum că o „tânără ciudată” î�i vorbise des-
pre viitoarea mea soț�ie: Tabita graffitista. Atunci, am rămas
mască, dându-mi seama că tata o manipula fără nici cea mai
280 Graffitista

mică ezitare. I-a tot repetat că Tabita era fata din Franț�a, gra-
ffitista pe care am cunoscut-o î�n liceu… Sunt convins că o
ameț�eș� te de mult timp. Cred că povestea asta cu promisiunea
e o idee de-a lui… E bolnav! Ce-ai văzut de ai fugit aș� a de mine
î�n ziua î�n care mi-am luat rămas-bun de la mama? m-a î�ntre-
bat el acuzator, luându-mă pe nepregătite.
După ce mi-a vorbit cu atâta francheț�e, nu aș� fi putut să-i
evit î�ntrebarea.
— Te-am auzit spunând că nunta nu va fi anulată…
— Eram sigur. După noaptea trecută, nu mă gândeam că
ai putea vreodată să mă respingi aș� a. Sau atunci poate că nu
suntem chiar pe aceeaș� i lungime de undă.
A oftat ș� i mi-a făcut semn să mă apropii. M-am supus,
apropiindu-mă agale. Am î�ngenuncheat î�n faț�a lui ș� i mi-a cu-
prins chipul cu mâinile, mângâindu-mă.
— Ș� i-atunci am minț�it. Această promisiune i-am făcut-o
mamei mele, dintr-un impuls de moment. Am regretat-o pe
loc. Ț� i-am spus, nu cred î�n căsătorie aș� a că, la î�nceput, nu mi
s-a părut că mă sacrific pentru asta. Mai ales că atât eu, cât ș� i
Tabita, ș� tiam foarte bine cu ce trebuia să ne mulț�umim… Fără
acest obstacol juridic, tata ar fi părăsit-o pe mama când am
aflat de boala ei, poate chiar î�nainte de asta. Am î�ncercat să
mă gândesc la căsătorie ca la un simplu contract. Ș� i, mai ales,
să nu-i cer nimic celuilalt. Asta mi se părea mai sigur. Î�n plus,
speram să câș� tig niș� te timp, să-l duc de nas astfel î�ncât să-l fac
să creadă că mă controlează ș� i să capăt greutate î�n firmă, să
devin mai important, apoi să fac î�n aș� a fel î�ncât să-l î�nlătur.
Voiam să mă răzbun pentru modul î�n care ne trata pe noi toț�i.
De ani buni, nu eram decât niș� te exponate pentru el, niș� te
marionete… e un ticălos. Apoi, după aceste momente lângă
tine, totul a î�nceput să se î�nvârtă î�n capul meu. Ș� tiam că va
trebui să aleg… ș� i tu eș� ti mai importantă decât responsabili-
tăț�ile mele. N-ar fi trebuit să gândesc aș� a. Credeam că sunt
Fanny André 281

mai puternic, mai loial. Doar că sunt la fel ca tata, nu sunt î�n
stare să renunț� la mine î�n favoarea celorlalț�i.
— Cad, nimeni nu are dreptul să-ț�i ceară asta. Ș� i nici nu-i
semeni atât de mult precum crezi. Tu eș� ti ca El, ca mama ta…
ș� i ca tine. Tu eș� ti un om bun. Eu sunt mândră de tine.
— Nu ș� tiu. Î�n orice caz, ce ș� tiu acum sigur e că nu te mai
pot pierde. La î�nceput m-am luptat, î�nsă la spital, am lăsat
armele jos. Aș� a că, atunci când eram la Manchester, am vorbit
cu câț�iva membri din consiliul de administraț�ie. I-am infor-
mat că, î�n ceea ce priveș� te viaț�a mea privată, nu voi urma ni-
ciun cod de conduită. Ș� i asta nu se negociază. Deș� i sunt tânăr,
m-am săturat ca î�ncrederea ce mi se acordă să fie mereu con-
diț�ionată de ceva… iar ei au reacț�ionat foarte bine. Î�ncep să
cred că tata m-a dus de nas ș� i cu asta. El era singurul care,
spre sfârș� it, î�mi impunea cu cine să mă văd, ce să fac cu viaț�a
mea… Membrii consiliului de administraț�ie mă vor pe mine,
nu pe tata, ș� i doresc ca la conducerea firmei să fie cineva din
familia Hadler. Unii angajaț� i lucrează î�n uzina noastră de
cincizeci de ani, la fel cum au lucrat ș� i părinț�ii lor pe vremea
bunicului meu, când î�ncă nu intraserăm pe piaț�ă cu articole
de marochinărie ș� i produse de lux: numele nostru conferă î�n-
credere, iar afacerea va rămâne una de familie. Probabil că
membrii consiliului nu sunt atât de stricț�i pe cât î�mi imagi-
nam eu. Acț�ionarul faț�ă de care aveam rezerve mi-a mărturi-
sit că fiul lui e gay. Puț�in le pasă de ce fac î�n timpul meu liber,
atât timp cât rămân discret. Mâine ar fi trebuit să mă î�ntâl-
nesc cu Tabita ca să mă despart de ea. Nu am făcut asta mai
devreme pentru că nu voiam ca tata să se ia de tine. Î� ntre
timp, speram să găsesc o soluț�ie, fără să fie nevoie să vorbesc
despre toate lucrurile de care m-am ocupat î�n ultimele luni ș� i
despre ceea ce am descoperit cu privire la el…
Uluită, m-am sprijinit pe călcâie.
282 Graffitista

— De ce i-ai spus tatălui tău că nu „ț�i-o tragi cu fata asta”


când a venit vorba despre mine? Tu î�ț�i imaginezi ce am simț�it
eu, după toate câte am î�ndurat, fiindu-ț�i alături? l-am acuzat
eu, neputând să mă stăpânesc.
Amintirea aceea mă rănea î�ncă. A clătinat din cap ș� i a izbuc-
nit î�n râs. L-am lovit cu pumnul î�n piept, fără să mă gândesc.
— Pentru că aș� a e, a continuat el, dar pe un ton mai serios.
Noi suntem î�mpreună. Dar ceea ce e î�ntre noi este orice, numai
ceea ce spunea el, nu.
Am rămas nemiș� cată preț� de o clipă, î�ncercând să î�nț�eleg.
Chiar mă alesese deja? Nu va mai fi nicio căsătorie bazată pe
interese meschine?
— Len, ce era cu norul ăla? Suferinț�a ta, a mea? Un mod
de a-mi spune că vrei să ne despărț�im? Dacă e ultima varian-
tă, ț�i-o spun răspicat: nu o să fiu de acord. Nu am reacț�ionat
foarte repede, m-am lăsat orbit, î�nsă din momentul î�n care ai
intrat î�n camera mea î�n acea seară ca să facem dragoste…
Când te-ai î�ntors la mine, î�ț�i jur că mi-am dat seama că î�ntre
mine ș� i Tabita totul se terminase. Doar că î�ncercam să găsesc
o modalitate de a-i pune capăt cum se cuvine. Nu te-aș� fi tra-
tat niciodată aș� a cum tata o făcuse cu toate aceste femei… Mă
crezi? Pune-mă la î�ncercare, dacă vrei. Î�nsă nu mă părăsi…
altfel voi fi obligat să mă ț�in scai de tine!
Gluma lui seacă a destins un pic atmosfera.
— Eș� ti de-a dreptul cretin, am oftat eu zâmbind. Capabil
de o loialitate î�ngrijorătoare… Totuș� i, cred că î�ț�i iubesc ș� i
această latură. Ai făcut atâtea pentru familia ta ș� i respect asta.
Sigur, m-ai scos din minț�i… î�nsă intenț�iile tale î�mi par bune.
Când te gândeai să mă anunț�i ș� i pe mine cu privire la treaba
asta cu consiliul ș� i Tabita? Ah, după incinerare, am î�nț�eles eu
brusc.
M-a aprobat î�n tăcere, cu o suferinț�ă fulgerătoare î�n pri-
viri, la auzul acestui ultim cuvânt.
Fanny André 283

— Î�mi doream să-ț�i ofer ceva trainic, nu promisiuni… am


făcut asta î�n trecut ș� i uită-te ș� i tu cum s-a î�ncheiat… Nu voiam
să repet aceleaș� i greș� eli.
Văzându-l la fel de tulburat, mi-am dat seama că toate
aceste prostii m-au făcut să uit câte î�ndurase. M-am ridicat ș� i
m-am aș� ezat pe genunchii săi, î�ncolăcindu-mi picioarele î�n
jurul lui. M-a strâns î�n braț�e î�ntr-o clipită ș� i am rămas aș� a
pentru o vreme, nemiș� caț�i. Lui î�i fusese teamă că mă va pier-
de; mie î�mi fusese teamă că va trebui să renunț� la el.
— De-acum î�ncolo, tu ș� i El veț�i fi familia mea. Sunt orfan,
a murmurat el atât de î�ncet, î�ncât, dacă nu aș� fi fost atât de
aproape, nu l-aș� fi auzit.
Am î�nchis ochii, î�ndurerată pentru el. Î�nsă avea dreptate,
omul acela era toxic. Caden mă mângâia î�ncetiș� or. Gestul
acesta tandru m-a făcut să simt cum renaș� te î�n mine dorinț�a
de a-l avea, acea dorinț�ă care nu se stinge niciodată pe deplin.
Dacă eu eram graffitista care-i colorează sufletul, ș� i el făcea
acelaș� i lucru pentru mine. Ș� tiam că undeva, î�n adâncul meu,
el era tatuat î�n mine, mult mai profund decât fraza de pe spa-
tele meu.
— Len? Interviul tău… Spune-mi că nu ai dat-o-n bară
din cauza mea?
— De unde ș� tii? Nu voiam să-ț�i vorbesc despre asta, ș� ti-
am că o să-ț�i faci griji, i-am spus eu mirată.
— Ellen a surprins una din conversaț�iile tale telefonice
cu Takao. Î�mi propusesem să te aș� tept î�n faț�a clădirii ca să te
susț�in… după ce î�n ultimul timp m-am bizuit pe tine, mi se
părea important, mi-a explicat el.
— E normal, i-am răspuns eu. Fiecare la rândul lui.
— Ai nevoie de mine? m-a î�ntrebat el, de parcă s-ar fi
î�ndoit de acest lucru.
284 Graffitista

— De î�ndată ce vei avea ș� i tu nevoie de mine, î�ț�i promit.


Fă dragoste cu mine. Doar dacă nu vrei… După o asemenea zi,
î�nț�eleg…
Râsul lui î�nfundat m-a stârnit ș� i mai mult.
— Dorinț�ele tale sunt…
I-am î�nchis gura pe loc, cu o sărutare profundă. Nu eram
superstiț�ioasă, dar nici imprudentă; Expresia asta ne purtase
o dată ghinion! Ș� i-a î�ncleș� tat mâinile pe fesele mele cu ș� i mai
mare siguranț� ă, î�n timp î�ș�i cobora un deget tot mai jos ca
să-mi mângâie sexul. N-a trecut mult, ș� i prosopul pe care-l
purtam a căzut la pământ, odată cu mine. Pentru prima oară
după despărț�irea noastră de la Paris, eram sigură de noi: el
fusese gata să renunț�e la tot doar pentru mine ș� i, la rândul
meu, eu depăș� isem nenumărate obstacole – ș� i Canalul Mâne-
cii – ca să-l recâș� tig. Î�n sfârș� it puteam să mă bucur de el fără
să-mi fie teamă. Î�n timp ce limba lui î�ș�i croia drum prin defi-
leul sânilor mei, ca să ajungă, trecând la pântec, ș� i de acolo
până la sexul meu, gândurile ș� i î�ndoielile ș� i-au luat zborul,
făcând loc unei noi etape a vieț�ii noastre î�n doi, una fără min-
ciuni, ascunziș� uri sau constrângeri.
EPILOG

Cu câte un tub de vopsea î�n fiecare mână, m-am dat î�n spate,
atât cât î�mi permitea cabina instalată la capătul braț�ului me-
talic. Î� n comparaț�ie cu o schelă, acesta ne ajuta să variem
mult mai uș� or î�nălț�imile, î�nsă spaț�iul î�ngust din cabină nu-mi
permitea deloc să mă î�ndepărtez de aerosoli. Cu o privire de
expert, mi-am verificat culoarea de fundal. Perfect! Acum ve-
nea rândul Lybiei care trebuia să asigure legătura î�ntre textul
caligrafic î�n arabă ș� i cel î�n japoneză, deja conturat de Takao.
Ș� i cu asta terminam acea parte a zidului.
Mai aveam douăzeci de metri pătraț�i până să vedem gra-
ffitiul gata. Nu am schimbat foarte mult imaginea de ansam-
blu, adaptându-ne doar la paleta de culori a peisajului urban
tipic acestui cartier î�n plină renovare, aflat pe lângă Battersea
Power Station. Lucrările avansau rapid, iar eu eram mândră
de noi. O echipă compusă î�n totalitate din femei, o echipă
nouă ș� i necunoscută, care, î�n plus, le furase de sub nas echi-
pelor renumite o frescă dintre cele mai î�ndrăzneț�e. Niș� te tipi
insinuaseră aș� adar că nu o să respectăm termenul-limită sau
că o vom lăsa baltă după ce ne vom strica unghiuț�ele. Ei vor fi
primii pe care-i voi invita la inaugurare. �mi contemplam sem-
nătura: Zâna LicuRici devenise Zâna LicăRiș� . Nu mulț�i vor re-
marca această evoluț�ie, î�n afară de mine; nu mai alergam după
ceva anume, mă găsisem pe mine î�nsămi ș� i nu-mi mai rămâne
decât să strălucesc, să cred î�n viitor.
Telefonul mi-a sunat î�n buzunar. Era alarma care mă
avertiza că a doua zi, la aceeaș� i oră, trebuia să ț�in un curs î�n
Islington: lucram pentru un mi centru cultural care le oferea
286 Graffitista

adolescenț�ilor posibilitatea să participe la activităț�i gratuite.


Cursul meu fusese luat cu asalt î�ncă de la deschidere. Cel de-al
doilea bip marca un mesaj primit de la Caden.
I-am avertizat pe Ellen, pe fetele din echipa ta, pe Anna și
Dane că primul care va încerca să te rețină în seara asta va
ajunge în Tamisa! Te aștept la Shoreditch. Sufletul meu, ia o
pauză de la alte graffitiuri și vino și să te ocupi de al meu.
Am tastat pe loc răspunsul:
Vin, domn’ director.
MULȚUMIRI

Ț� in să le mulț�umesc pentru acest roman lui Florence Che-


valier ș� i lui Annie Le Mur. Ambele au citit fiecare versiune,
î�ncepând cu prima schiț�ă ș� i până la varianta finală. Am primit
numeroase î�ncurajări, ameninț�ări, comentarii ciudate… tot ce
este nevoie pentru a duce la bun sfârș� it această provocare: să
termin o carte corectând î�n acelaș� i timp „Primul rol”. Echipa
mea de ș� oc de care nu m-aș� putea lipsi, dragele mele stele
călăuzitoare (o să mă gândesc la un nume pentru echipă, ceva
de genul „Î�ngerii lui Charlie”).
Î�i mulț�umesc lui Bernard pentru ultima sa lectură ș� i urările
sale de bine pentru această carte, cel care î�mi este mereu
alături, chiar ș� i atunci când timpul e limitat. Ș� i, pentru nume-
roasele seri î�n care am dispărut î�n spatele unui ecran, î�i mul-
ț�umesc soț�ului meu care dă dovadă de o răbdare nemăsurată
ș� i de un sprijin de nepreț�uit î�n fiecare zi. Mulț�umesc acestor
doi bărbaț�i care mă susț�in din umbră.
Ș� i nu î�n ultimul rând, le mulț�umesc editoarelor mele, Isabel
ș� i Cecile, care au crezut î�n acest proiect deș� i î�ncă nu era gata,
s-au interesat de el până î�n ultima clipă ș� i ș� i-au arătat entuzias-
mul până la sfârș� it, fiind mereu dispuse să asculte ș� i să-ș� i
spună părerea. Vă mulț�umesc pentru î�ncrederea voastră î�n
Graffitista.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro