Sunteți pe pagina 1din 6

Planul:

1. Axarea pe personalitatea pacientului – principiul de bază în îngrijiri.


2. Managementul echipei multidisciplinare de îngrijiri la domiciliu.
3. Cerinţele faţă de camera bolnavului.
4. Obiective de îngrijire
5. Aplicarea corectă a tratamentului.
Serviciile de îngrijire medicală la domiciliu sau îngrijirea medicală la domiciliu
(ÎMD) reprezintă o formă de serviciu de îngrijire medicală prevăzută nemijlocit la
domiciliul pacientului. Scopul îngrijirii medicale la domiciliu prevede stimularea
însănătoşirii, întreţinerea şi sau reabilitarea sănătăţii pacientului şi reducerea
efectelor negative ale bolilor şi maladiilor.
Numeroase cazuri de boală pot fi tratate la domiciliu, spre exemplu bolile
contagioase fără izolare obligatorie în spital: infecția urinară, gripa, catarurile
sezoniere, varicela. În anumite condiții pot fi tratate acasă pneumonia, nefrita,
colecistita, precum și bolnavii a căror boală contraindică transportul lor în primele
zile ale bolii etc. La domiciliu se tratează și mulți bolnavi cronici, cu insuficiențe
cronice circulatorii, reumatisme progresive, cancere inoperabile etc.
Îngrijirea bolnavilor la domiciliu trebuie condusă după aceleași principii ca și
îngrijirea bolnavilor în spital. Mediul familial nu întrunește însă condițiile
favorabile existente în ănstituțiile organizate pentru acest scop.
Problemele cele mai importante ale îngrijirii bolnavilor la domiciliu sunt
următoarele:
- crearea condițiilor igienice corespunzătoare de mediu;
- asigurarea bazei materiale a îngrijirii bolnavului;
- menținerea igienei personale și servirea bolnavului la pat;
- supravegherea funcțiilor normale și modificate patologic ale organismului;
- aplicarea corectă a medicamentelor prescrise.

Axarea pe personalitatea pacientului – principiul de bază în


îngrijiri.
Dintotdeuna, locuinta proprie a fost, un loc sigur, locul unde omul
se paote retrage. Camera bolnavului trebuie sa corespunda
situatiei sale; in timpul bolii sale aceasta devine singurul sau
mediu de viata: el mananca, doarme, isi petrece timpul liber si
primeste vizite.

Fiecare om se percepe pe sine si mediul inconjurator in mod


intensiv, este vorba de perceptia de sine, care influenteaza
comportamentul sau. Invers, omul este implicat si in perceperea
altora, fiind vorba de perceptie straina. Perceptia este prin urmare
o primire a stimulilor proprii (sete, foame, durere, bucurie,
tristete) precum si a stimulilor din exterior (privirea culorilor,
auzirea zgomotelor, diverse mirosuri, senzatia de frig, umezeala
etc).
Bolnavul ingrijit la domiciliu este de multe ori in situatia ca altii sa
sesizeze si sa completeze propriile perceptii.

Managementul echipei multidisciplinare de îngrijiri la domiciliu:


Serviciul de asistenta medicala care este subordonat
administratorului si este coordonat de un medic specialist. In
structura serviciului sunt prevazute posturi de medici, asistenti
medicali. +/- infirmieri, +/- kinetoterapeuti acestia fiind
subordonati atat medicului coordinator cat si administratorului. In
cadrul acestui serviciu mai pot exista asistenti sociali, ingrijitori
sau voluntari. Atributiile fiecarui post se stabilesc prin fisa
postului.

Cerinţele faţă de camera bolnavului.

Camera bolnavului trebuie să fie cît mai luminoasă, uscată și ușor de încălzit. Din
acest motiv se va alege din locuință camera cea mai bună pentru bolnav.
Temperatura camerei să se păstreze în jurul la 200C, iar pentru bătrîni, copii și
bolnavi anemici 240C. Vara, cînd căldura este prea intensă, se vor întinde
cearșafuri umede în fața ferestrelor. Fumatul, prepararea alimentelor ca și
staționarea vizitatorilor în cameră sunt strict interzise, pentru a nu vicia aerul din
cameră. Aerisirea se va face după aceleași reguli ca și în saloanele de spital.
Camera va fi aerisită zilnic, cel puțin de trei ori: dimineața, imediat după masă și
seara înainte de adormirea bolnavului și în plus după fiecare scaun, dacă bolnavul
nu poate eși la WC. Iarna, cînd se deschid geamurile, pentru aerisire, bolnavul va fi
bine acoperit, iar pe cap i se va pune un prosop.
Camera să aibă lumină electrică. Draperiile și covoarele groase se vor fi
îndepărtate din cameră, ele fiind adevărate rezervoare d3e praf, iar măturatu se va
face cu o cîrpă umedă pentru a nu ridica praful ăn cameră.
Pentru bolnav trebuie de asigurat patul corespunzător. Suprafața acestuia trebuie să
fie dreaptă, elastică, dar tare. Patul se va așeza în apropierea geamului cu capul
spre lumină, în așa fel încît să fie accesibil din trei părți. Dormezele și canapelele
din locuințele moderne prezintă din acest punct de vedere o serie de dezaventaje,
întrucît nu sunt accesibile decît într-o parte și nu posedă răzemătoare la căpătîi,
pentru sprijinul bolnavului în poziție șezînd sau semișezînd. Cearșaful trebuie bine
întins.

Instrumentarul și materialele necesare îngrijirii bolnavului trebuie să fie asigurate


de asistentă. Ea trebuie să aibă cele necesare totdeauna l aîndemînă. Ea trebuie să
aibă seringi în număr suficient și capacitate corespunzătoare injecțiilor și
prelevărilor de sînge, pecare le va efectua. Mai sunt necesare 2-3 pense, o
foarfecă, un irigator, sonde urinare, termometru, mănuși medicinale, vată și tifon
steril, leucoplast, mușama, burete de baie, săpun, ștergar, alcool etilic, tinctură de
iod etc.
Bolnavul îngrijit la domiciliu trebuie supus aceluiași regim de viață ca și în spital.
Dacă nu se poate ridica din pat în fiecare zi trebuie să i se facă toaleta completă, la
fel ca și în cazul bolnavilor spitalizați: baie parțială la pat, îngrijirea părului, a
unghiilor, toaleta cavității bucale. Servirea bolnavului cu ploscă și urinar se face la
fel ca și în spital. Pentru prevenirea escarelor de decubit se vor aplica toate
procedeele cunoscute. Alimentarea bonavului se vor face conform indicațiilor de
regim. Întrucît asistenta nu poate sta în permanență lîngă bolnav, ea va învăța pe
unul din membrii familiei tehnicile elementare de îngrijire a bolnavului ca:
așternerea patului, schimbarea lenjeriei, baia parțială la pat, îngrijirea părului, a
cavității bucale, metodele alimentației pasive etc. și va controla modul de însușire
și de aplicare a acestor tehnici. Persoana care va îngriji bolnavul în familie trebuie
să se îngrijească în primul rănd de igiena sa personală. Ea trebuie să aibă unghiile
tăiate și întreținute, mîinile curate și spălate înainte de a atinge bolnavul. Este bine
dacă peste haine poartă un halat alb. Îmbrăcămintea în care îngrijește bolnavul nu
trebuie utilizată cînd lucrează la bucătărie sau gospodărie.

Obiectivele de îngrijire:
Obiectivele de ingrijire descriu un comportament pe care noi il
asteptam de
la pacient si reprezinta un rezultat pe care dorim sa il obtinem.
Obiectivele ingrijirilor la domiciliu fie ele medicale sau sociale
presupun
urmatoarele:
- Diminuarea anxietatii prin asigurarea unui climat de calm,
predictibil in desfasurarea activitatilor zilnice
- Crearea unei rutine zilnice stricte
- Asigurarea igienei corporale, a lenjeriei de corp si de pat.
- Supravegherea functiilor vitale si monitorizarea acestora.
- Prevenirea complicatiilor pulmonare prin tapotaj, terapie
respiratorie si a escarelor prin schimbarea pozitiei, masaj.etc.
- Eliminarea durerii prin asigurarea unui somn linistit si calitativ.

Serviciile de îngrijire la domiciliu îşi propun:


 Să răspundă nevoilor clienţilor
 Să fie uşor accesibile;
 Să fie furnizate de o maneră în care clientul să fie o parte activă în deciziile
care se iau privind fiecare etapă a procesului de îngrijire;
 Să nu facă discriminări privind rasa, religia, sexul, vârsta persoanei care va
primi aceste servicii;
 Să fie flexibile şi să lucreze în colaborare cu alte organizaţii pentru a putea
acoperi nevoile diverse ale oamenilor;
 Să îşi informeze beneficiarii despre drepturile pe care le au şi despre gama
de servicii disponibilă din care aceştea pot să aleagă;
 Să recunoască drepturile celor ce furnizează servicii şi ale îngrijitorilor
informali;
 Să aibă proceduri clare de management al riscului;
 Să recunoască dreptul beneficiarilor de a face plângeri şi de a-i informa
asupra modalităţilor prin care pot să facă acest lucru.

Aplicarea corectă a tratamentului:

Respectarea şi aplicarea prescripţiilor medicale

Tratamentul medicamentos, pe lângă cel igieno-dietetiec, rămâne cel mai


important mijloc terapeutic. Medicamentele sunt destinate uzului extern şi intern şi
pot fi introduse în organism pe diferite căi (digestiv, cutanat, parenteral).
Medicamentele sunt eliminate prin scaun, urină,transpiraţie, aerul expirat.
Supradozajul medicamentos sau absenţa eliminării duce la intoxicaţii.
Medicamentele sunt substanţe obţinute din compuşi naturali (de origine
minerală,vegetală sauanimală) sau chimice de sinteză. Medicamentele sunt
transformate prin operaţii farmaceutice într-oformă de administrare (comprimat,
capsulă, soluţie, pulbere, supozitoare), iar scopul lor este acelade a preveni,
ameliora sau vindeca bolile. Medicamentele sunt prescrise de către medic, notate
în fişa pacientului şi pe reţeta cu careacestea se eliberează de la farmacie.
Prescrierea medicamentelor în reţetă constă în notarea:numelui medicamentului,
concentraţieie şi cantităţii de medicament, doza şi modul deadministrare, orele de
administrare şi dacă administrarea se face în raport sau nu cu servireameselor.

Reguli de administrare a medicamentelor:

•respectarea medicamentului prescris – nu se înlocuieşte cu un altmedicament cu


efect asemănător fără aprobarea medicului;
•verificarea etichetei medicamentului înainte de administrare;
•verificarea calităţii medicamentului (să nu fie alterate, degradate); severifică dacă
medicamentul se află în termenul de valabilitate;
•se va respecta doza prescrisă de medic şi calea de administrare amedicamentului
(cale orală, cutanată, rectală);
•respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – trebuieţinut
cont că orarul de administrare este şi în funcţie de alimentarea persoanei asistate
(unelemedicamente se administrează înainte de masă, iar altele după masă);

•se va respecta somnul fiziologic al persoanei aflate în îngrijire – orarul de


administrare se va stabili astfel încât să nu fie necesară trezirea bolnavului
(excepţie facantibioticele).Sunt şi situaţii în care este nevoie de medicamente
eliberate fără reţetă medicală (situaţia încare persoana aflată în îngrijire prezintă
diaree, este constipată, prezintă cefalee sau dureri de altănatură sau are nevoie de
un pansament gastric).

Medicamentul eliberat fară reteţă este acel tip de medicament pentru care nu este
nevoie de prescripţia medicului pentru a fi eliberat de farmacie. Dar aceste
medicamente fară reţetă nu sunt neapărat fară riscuri sau efecte adverse pentru
sănătatea pacientului. Aceste medicamente pot interacţiona cu alte medicamente
deja aflate în organism şi pot provoca probleme grave. Se recomandă citirea cu
atenţie a prospectului înainte de folosire. Medicul trebuie consultat in specialdacă
împreună cu medicamentele fără prescripţie se administrează şi alte medicamente
care ar putea interacţiona cu acestea.

S-ar putea să vă placă și