Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Anamneza
 Identificarea factorilor de risc care pot fi preveniţi (ex. pentru

detresa respiratorie, prematuritatea);

 Identificarea situaţiilor care pot influenţa evoluţia ulterioară

(ex. anticiparea unei naşteri laborioase care ar putea conduce la

encefalopatie hipoxic-ischemică);

 Dacă a fost necesar efectuarea screening-ului pentru erori

înnăscute de metabolism;

 Date socio-demografice;
 Anamneză medicală maternă şi paternă;
 Anamneză obstetricală şi ginecologică maternă;
 Patologie neonatală la copiii născuţi anterior;
 Anamneza sarcinii şi a naşterii.

Examenul clinic va cuprinde o evaluare generală, imediat după

naştere, în sala de naştere, evaluarea adaptării la viaţa extrauterină

prin scorul Apgar şi o evaluare ulterioară, mai complexă şi detaliată,

folosind metodele clasice şi evaluînd toate aparatele şi sistemele.

2. Evaluarea generalã
A. Evaluarea imediat dupã naştere, în sala de naştere:

Se vor evalua urmãtorii parametrii:

1. Coloraţia tegumentelor:

 roz cu cianozã la extremitãţi (normal);


 cianozã centralã sau periferică– necesitã oxigenoterapie;
 palid –necesitã evaluare pentru şoc neonatal.

2. Efortul respirator.

3. Frecvenţa cardiacã (normal >100 bãtãi/minut).

Toţi aceşti parametri vor decide necesitatea reanimãrii nou-nãscutului.

B. Evaluarea adaptãrii la viaţa extrauterinã prin scorul Apgar,

scor care cuantificã 5 elemente notate 0-2.

Tabel I - Elementele scorului Apgar


Parametrii 2 1 0

1. Aspectul roz în totalitate roz cu cianoză la cianotice sau


tegumentelor extremităţi palide

2. Puls >100 bătăi/ min <100 bătăi/ min absente


3. Grimase mai multe grimase o singură grimasă iară răspuns la
(răspunsul reflex la introducerea introducerea
la stimuli - ex. sondei de sondei de
sonda de aspiraţie) dezobstruare dezobstruare

4. Activitate hipertonie hipotonie pe membrele hipotonie


musculară fiziologică pe inferioare sau superioare generalizată
(tonus) membrele
superioare şi
inferioare
5. Respiraţii ample şi regulate neregulate, de tip absente
gasping

Evaluarea scorul Apgar se face la 1, 5, 10 şi 20 de minute.

Valoarea sa se coreleazã strîns cu vîrsta de gestaţie, fiind mai mic la

nou-nãscuţii prematuri.

Detalii ale examenului clinic încã din sala de naştere:

• se va observa şi se va comunica imediat pãrinţilor prezenţa

malformaţiilor congenitale vizibile.

• examenul cordonului ombilical poate evidenţia un cordon

scurt, nod adevãrat de cordon. La secţionarea cordonului se poate

constata prezenţa unei artere ombilicale unice cu o frecvenţã de

1/5000 de nou-nãscuţi. La 1/3 din aceste cazuri se asociazã

malformaţii multiple (trisomia 18, malformaţii genito-urinare,

cardio-vasculare, ale sistemului nervos).

• examenul placentei evalueazã greutatea, aspectul (infarcte,

tromboze, calcificãri, etc).

A. Semnele vitale:
1. Temperatura – se va specifica dacă este vorba de temperatura

axilară, abdominală sau rectală.

Definirea temperaturii normale a corpului:


- temperatura rectală: 36,5 – 37,50C

- temperatura axilară: 36,5 – 37 0C

- temperatura cutanată abdominală: 36,2 – 36,8 0C (medie 36,5 0C).

variază în funcţie de vîrsta

de gestaţie, greutatea la naştere şi vîrsta postnatală.Variază în funcţie

de:

• starea de vigilenţă - TA este mai scăzută în somn şi mai crescută

în agitaţie şi plîns;

• locul de măsurare este mai mare la membrele inferioare;

• mărimea manşetei – manşeta adecvată acoperă 2/3 din braţ;

• greutatea la naştere şi vîrsta postnatală

Valori normale:

Sub 1000 grame – 50/30 mmHg

2000 grame – 60/35 mmHg

peste 3000 grame – 65/40 mmHg, valorile cresc în prima

săptămînă cu 1 - 2 mmHg/zi iar în următoarele 4 – 6 săptămîni cu 1

mmHg/zi.

Hipertensiune: în cazul nou-născutului la termen peste 90/60

mmHg, iar în cazul prematurului peste 80/50 mmHg

Hipotensiune: sub 30 mmHg tensiunea arterială diastolică. Cel

mai bine, hipotensiunea este exprimată prin tensiunea medie (MAP)

care sub 30 mmHg este considerată anormal de scăzută indiferent de

greutatea la naştere şi vîrsta sarcinii.

B. Perimetrul cranian, lungimea, greutatea, vîrsta de gestaţie


- Perimetrul cranian: măsurarea corectă se realizează prin plasarea

centimetrului de jur-împrejurul capului, deasupra sprîncenelor şi

urechilor, pe frunte şi occiput. Perimetrul cranian se mai numeşte şi

circumferinţă fronto-occipitală, iar valoarea normală pentru nounăscutul


la termen este 32-37 cm;

- Lungimea între 48-54 cm, cu o medie de 51 cm;

- Greutatea medie: 3500g. Variază la normoponderal între 2500-

4000 grame.

- Vîrsta de gestaţie după criterii neonatale.

C. Examenul clinic ulterior


Foloseşte aceleaşi metode clasice: inspecţie, palpare, percuţie,

ascultaţie. Inspecţia este cea mai importantă, iar percuţia cea mai

puţin semnificativă.

Spre deosebire de adult, unde există o anumită ordine în

evaluarea pe aparate şi sisteme, la nou-născut procedura se adaptează

statusului specific, de exemplu, evaluarea tipului de respiraţie şi a

frecvenţei respiratorii se va face înainte de a atinge copilul, iar

ascultaţia cordului precede orice manevrare a copilului, dacă acesta

este liniştit. Este esenţială apoi o evaluare sistematică, eficientă şi

netraumatizantă a tuturor aspectelor.

Inspecţia începe înaintea oricărui contact cu copilul, se face de la

o distanţă suficientă care să permită observarea în ansamblu, ca un

întreg. Evaluarea stării de bine presupune observarea: stării generale,

culorii tegumentelor, efortului respirator, posturii şi activităţii spontane.

Starea generală
Un indicator important este nivelul de conştienţă şi

reactivitatea pe parcursul examinării, ca şi reacţiile descrise de

părinţi sau asistenta medicală pe parcursul unei zile.

Iniţial, Prechtl şi Beintema au descris următoarele stadii:

- somn profund

- somn superficial
- treaz, cu mişcări slabe la extremităţi

- treaz, activ, cu mişcări importante, nu plînge

- treaz, plînge.

În timpul examinării, un copil sănătos trebuie să demonstreze

diferite stadii de trezire. Cele mai utile stadii pentru examinarea unui

copil sînt somnul superficial, treaz şi liniştit. Nu se ştie care factori

anume determină schimbarea de la o stare la alta şi cît timp trebuie

să acţioneze. Somnul profund ce survine după un prînz poate genera

letargie.

Pentru a linişti un copil, ar trebui să fie suficientă întreruperea

manevrării sale, luarea în braţe şi vorbitul. Plînsul nestimulat este

normal limitat la primele 24 ore. Plînsul excesiv, care necesită mai

mult decît consolarea de rutină, mai ales dacă nu există şi perioade în

care copilul este alert şi liniştit, indică o iritabilitate anormală.

Activitatea spontană
Examinatorul trebuie să observe atitudinea copilului în stadiile

de somn superficial sau de trezire. Copilul trebuie să îşi poate mişca

egal extremităţile, să deschidă şi să închidă palmele, să înceapă

mişcări de supt cînd i se atinge faţa, să prezinte grimase, sau să fie

liniştit şi să reacţioneze doar ca răspuns la stimulare.

Aspectul tegumentelor
Include evaluarea perfuziei tisulare şi a culorii tegumentelor

prin prezenţa cianozei, icterului, palorii, pletorei sau orice distribuţie

sau tip anormal de pigmentare.

În mod normal, nou-nãscutul apare eritematos sau eritematos

cu cianozã la extremitãţi.

La naştere, tegumentele sînt acoperite de un înveliş grăsos,

cenuşiu-albicios, numit vernix caseosa, secretat de glandele sebacee


ale fătului sub stimulul hormonilor androgeni materni; după naştere

acesta dispare în cîteva ore, iar în caz de postmaturitate devine

gălbui. Vernixul poate lipsi la nou-născutul la termen şi este mai

bogat reprezentat la nou-născutul prematur care mai poate prezenta

şi lanugo, păr fin friabil pe toracele posterior; tot la prematuri

tegumentele pot fi intens eritematoase, translucide la marii

prematuri, cu circulaţie colaterală vizibilă.

Nou-născutul prezintă o oarecare instabilitate vasomotorie,

relevată de înroşirea tegumentelor în timpul plînsului, paloare în

timpul somnului.

1 Icterul, coloraţia gălbuie a tegumentelor este anormală dacă

apare în primele 24 ore de viaţă. Semnifică de obicei

incompatibilitatea Rh, sepsis, sindrom TORCH. Apare cînd

bilirubinemia este peste 5 mg%. După 24 de ore icterul poate fi

datorat afecţiunilor de mai sus sau poate fi chiar fiziologic la nou

născutul prematur. Resorbţia echimozelor extinse la un copil cu

expulzie dificilă şi prelungită poate cauza icter precoce.

2 Paloarea se poate datora: anemiei, postmaturitaţii, asfixiei la

naştere, şocului şi canalului arterial patent (paloare ,,ductală’’).

Recunoaşterea precoce a anemie poate ridica următoarele

supoziţii diagnostice:

 Eritroblastoză fetală;
 Hematom hepatic subcapsular;
 Hemoragie subdurală;
 Transfuzie feto-maternă sau feto-fetală, etc

3 Cianoza:

a. Acrocianoza – cianoza extremităţilor poate fi normală la un

nou-născut, în primele ore – 3-4 săptămîni de la naştere, sau poate

reprezenta o reacţie la frig a acestuia. Dacă apare la un nou-născut


mai mare şi care nu suferă de frig, poate fi un semn al scăderii

perfuziei tisulare periferice, ca urmare a hipovolemiei (timp de

recolorare capilară peste 3 secunde).

b. Cianoza centrală – coloraţie cianotică a tegumentelor şi a

mucoaselor – este cauzată de scăderea saturaţiei oxigenului în sînge

şi poate fi asociată cu cardiopatii congenitale sau boli pulmonare.

c. Cianoza periferică – coloraţia cianotică a tegumentelor –

poate fi asociată cu methemoglobinemia. Methemoglobinemia apare

atunci cînd hemoglobina este oxidată de la forma feroasă la cea

ferică şi sîngele poate căpăta o nuanţă ciocolatie. Acest derivat,

methemoglobina, nu este capabil să transporte nici O2, nici CO2.

Perturbarea poate fi determinată de expunerea la anumite

medicamente sau substanţe chimice (nitriţi sau nitraţi) sau poate fi

ereditară (deficienţă de NADH reductază, hemoglobinoza M).

Tratamentul constă în administrarea de vitamină C sau albastru de

metil.

Tabel II - Tipuri de efort respirator


Afecţiuni______________ _____ Tip de efoit respirator
Afectarea căilor aeriene distale sau -retracţii intercostale, -retracţii stemale,
a parenchimului pulmonar -bâtâi ale aripilor nasului, -tahipnee,
-grunting,
-creşterea efortului respirator

Obstrucţia căilor aeriene superioa -retracţii suprastemale, -retracţii


subcostale
Detresâ de tip cardiac -tahipnee fără efort,
-copil liniştit, dar nu somnolent
Neurodepresie -efort scăzut în comparaţie cu necesităţile
fiziologice
Detresâ de cauza metabolica sau -tahipnee,
septica -apnee,
-letargie,
-retracţii minime.