Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eroarea – este o reprezentare falsă, denaturata a realit ății, care înl ătura
încheierea valida a contractului. Eroarea poate fi:
• De fapt – când partea care încheie contractul juridic are o prezentarea gre șita a
situației de fapt;
• De drept – când eroarea privește conținutul sau existenta unei norme de drept.
Obiectul contractului
Obiectul contractului este acela la care părțile sau numai una din ele se oblig ă,
sau cu alte cuvinte sunt prestațiile la care se obligă una sau ambele părți.
Obiectul trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
a) Sa fie determinat la data încheierii contractului sau determinabil în viitor pe
baza unor elemente de determinare prevăzute în contract;
b) Sa fie posibil atât din punct de vedere fizic, material cât şi din punct de vedere
juridic, adică nimeni nu se poate obliga la imposibil. Imposibilitatea se determin ă
prin abstracto, adică să fie absolută şi de neînvins pentru oricine.
c) Să fie licit. Caracterul licit al obiectului în cazul contractelor de comer ț
intonațional se raportează atât la ordinea juridică națională cât şi la cea
internațională.
d) Cauza. Este un element constitutiv în structura contractului, fiind totodat ă şi o
condiție de valabilitate trebuie să nu contravină legii, bunelor moravuri sau
ordinii publice. Cu alte cuvinte trebuie sa fie licită şi morală.
Criterii specifice:
a) În raport de subiectele de drept care participă la realizarea contractului:
Contracte perfectate între subiecte de drept apar ţinînd unor ordini juridice
naţionale diferite;
Contracte perfectate între subiecte de drept apar ţinînd ordinii juridice
internaţionale şi subiecte aparţinînd ordinii juridice naţionale din ţări diferite.
b) În funcţie de obiect, distingem 5 grupe de contract:
Contracte translative de drepturi;
Contracte pentru prestări servicii;
Contracte de executare de lucrări;
Contracte de cooperare economică internaţională;
Contractele de acord valutar.
c) În funcţie de complexitatea contractelor, se disting 2 grupe de contracte:
Contracte unitare, fiind acele contracte care, potrivit naturii lor, comport ă un
singur acord de voinţă între părţi. Exemplu: contractul de vînzare-cumpărare
internaţională.
Contracte complexe prin care se are în vedere o pluralitate de contracte
distincte reciproc, intercondiţionate, care alcătuiesc împreună un ansamblu
contractual închegat şi coerent. Exemplu: contractul de leasing.
d) În baza duratei pentru care se încheie, pot fi clasificate în trei grupe:
Contracte de scurtă durată, adică acele care se încheie pentru operaţiuni
ocazionale şi care de regulă se execută dintr-o dată sau a căror executare nu
poate depăşi durata de 1 an. De asemenea, acestea se întîlnesc foarte rar în
relaţiile de comerţ internaţional.
Contracte de durată medie, acele care se încheie pe o durat ă de pîn ă la 5 ani,
şi sunt mai frecvent întîlnite.
Contractele de lungă durată. De aici fac parte contractele ce se încheie cu o
durată ce depăşeşte 5 ani, şi se încheie în sfera livrării de gaze naturale, energie
electrică, etc. Ele asigură o anumită stabilite, mai ales pentru partea care
achiziţionează materia primă.
În acest sens, art. 11 al Convenţiei de la Viena din 1989 care se refer ă vînzarea
internaţională de mărfuri, prevede: „contractul de vînzare nu trebuie s ă fie
încheiat nici constatat în scris, şi nu este supus nici unei alte condi ţii de form ă.
El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin martori”.
Instituirea formei scrise pentru anumite contracte, reprezint ă condi ția esentila
pentru validitatea contractului si constituie astfel o excepție de la principiul
consensualismului consacrat pe larg in practica judiciară a unor tari si in
practica arbitrara internaționala. Exemplu: Actul constitutiv al societ ăților
comerciale trebuie încheiat in forma scrisa ad validitate , care este de esenta
titlurilor de valoare precum cambia, biletul la ordin, cecul.
Părțile sunt libere să aleagă limba în care sa fie redactat contractul de comer ț
internațional care poate fi a a uneia dintre părți sau a unei limbi de circulație
internaționala. Deseori contractele de comerț internațional se încheie în doua
sau mai multe exemplare originale în conținut identic, dar fiind redactate în
diferite limbi. De asemenea în practica comerciala internațional ă sunt frecvente
cazurile cînd fiecare exemplar al contractului este redactat în dou ă limbi diferite
in care una de regula de circulație internațională.
Părţile de asemenea pot desemna lex contractus, fie o lege națională, fie o lege
străină. În mod obișnuit, părțile își aleg legea aplicabila prin inserarea unei
clauze în contract. Legea aplicabilă poate fi aleasă şi printr-un contract separat
de cel principal.