Limba română a fost definită de majoritatea cercetătorilor ca fiind limba

latină populară vorbită neîntrerupt timp de 2000 de ani în nordul și sudul

Dunării într-un mediu trac,grec,turc și slav.
Urmărind firul evoluției limbii române,ajungem la o perioadă foarte veche
atunci când forme și cuvinte mai vechi încep să semene cu limba noastră.
Perioada aceasta se află nu mult după anul 600.
Limba română s-a format pe teritoriul vechii Dacii,în primele secole ale
mileniului I. Ea a luat naștere în procesul de conviețuire dintre daci și romani
după cucerirea Daciei de către romani în anul 106.
Un timp,limba geto-dacă și latina populară,din această parte a imperiului au
coexistat.
Procesul de formare al limbii române a fost,de altfel,asemănător ca și în cazul
celorlalte limbi înrudite din familia limbilor
romanice:italiana,franceza,portugheze,catalana etc..
Limba română este o limbă de origine latină deoarece are structura
gramaticală și fondul principal lexical de origine latină. O dovadă
concludentă că limba română era deja formată în secolul al VI-lea o
constituie faptul că,după năvălirea și așezarea slavilor,structura gramaticală și
fondul principal de cuvinte nu au mai putut fi influențate,deși,după cum se
știe,o lungă perioadă de timp,limba oficială,în biserică și în cancelariile
domnești a fost limba slavonă.
Pe baza metodei istorico-comparative,s-a putut demonstra că limba
română,ca de altfel și celelalte limbi romanice,a evoluat,s-a dezvoltat și s-a
format după anumite reguli specifice:
- ”L” intervocalic,de exemplu,pronunțat accentuat,s-a transformat în
”r” ca în următoarele cuvinte: filum=fir , solem=soare , gula=gură
- Consoanele ”m” , ”n” , ”s” , ”t” din forma de bază au dispărut din
poziția de la sfârșitul cuvintelor: filum=filu=firu=fir
- ”B”,între două vocale dispare în trecerea de la forma latină la cea
românească: caballus=caballu=calu=cal , sebum=sebu=seu
Cuvintele din fondul principal lexical transformate în procesul de formare al
limbii române pot fi recunoscute cu ușurintă: casa=casă ; campus=câmp ;
canis=câine ; digitum=deget ; dens=dinte etc..
La sfârșitul secolului al VI-lea,limba latină populară,care se vorbea în
Dacia,avea caracteristici și particularități