Sunteți pe pagina 1din 141

Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD MICA BIBLIOTECĂ DE


PSIHOLOGIE
GAVRILIU Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN

ALFREDADLER

CUNOAŞTERE
A OMULUI

Traducere, studiu
introductiv şi note de dr.
LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97229-6-2 EDITURA IRI


1996
Coperta reproduce: Salvador Dali, Autoportret moale cu CUPRINS
slănină prăjită, 1941

Traducere după volumul Studiu introductiv Alfred Adler — o revanşă a


Alfred Adler, Menschenkentnnis, Rascher Verlag, socialului asupra
Fischer Bucherci.Zurich, biologismului freudian (Dr. Leonard Gavriliu)
1966 .......................................................................................
7
Cuvânt înainte
............................................................................................
39
Partea generală
Introducere
............................................................................................
41
Capitolul I Viaţa psihică a omului (1. Noţiunea
de psihic şi
condiţia vieţii psihice; 2. Funcţia organului
psihic; 3. Finali
tatea în viaţa psihică)
......................................................................................
51
Capitolul II Esenţa socială a vieţii psihice (1.
Adevărul absolut;
2. Necesitatea vieţii în comun; 3. Securitate
şi adaptare;
4. Sentimentul de comuniune socială)
.......................................................................................
59
CapitoluHII Copilul şi societatea (1. Situaţia
sugarului; 2. Influ
enţa dificultăţilor; 3. Omul ca fiinţă socială)
.......................................................................................
65
Capitolul IV Amprentele lumii exterioare (1.
Generalităţi privind concepţia despre
lume; 2. Elementele dezvoltării
concepţiei despre lume: a) Percepţiile;
b) Amintirile; c) Reprezentările;
3. Fantezia; 4. Visele (generalităţi); 5.
Transpunerea afectivă
(Einfiihlung); 6. Influenţa omului asupra
celorlalţi (hipnoza
şi sugestia)
.......................................................................................
74
Capitolul V Sentimentul de inferioritate şi
tendinţa de a se
impune (1. Situaţia din prima copilărie; 2.
Compensarea
sentimentului de inferioritate; aspiraţia de a
se pune în valoare
şi de a dobândi superioritatea; 3. Linia
directoare şi concepţia
despre lume)
.......................................................................................
95
Capitolul VI Pregătirea pentru viaţă ( 1 . Jocul; 2.
Atenţia şi distragerea ei; 3. Delăsarea şi STUDIU INTRODUCTIV
uitarea; 4. Inconştientul;
5. Visele; 6. Aptitudini, talent) ............................................. 113
Capitolul VII Relaţiile dintre sexe (1. Diviziunea muncii şi
cele ALFRED ADLER - O REVANŞĂ
două sexe; 2. Supremaţia bărbatului în civilizaţia
actuală;
A SOCIALULUI ASUPRA
3. Prejudecata inferiorităţii femeii; 4. Fuga de BIOLOGISMULUI FREUDIAN
rolul de
femeie; 5. Tensiunea dintre cele două sexe; 6.
încercare de
reformă) ............................................................................. 136
Capitolul VIII Fraţi şi surori .................................................. 160
Caracterologie De obicei numele lui Alfred Adler este asociat cu psihanaliza,
care pentru mulţi nu este de conceput fără faimosul ei
Capitolul I Generalităţi (1. Esenţa caracterului şi
formarea sa; 2. Importanţa sentimentului de „triumvirat: Freud, Adler, Jung. în realitate însă
comuniune socială pentru dezvoltarea ambiţiosul concetăţean al părintelui legitim al
caracterului; 3. Direcţii ale dezvoltării psihanalizei nu a fost mai mult decât unul din efemerii
caracterului; „tovarăşi de drum" ai lui Sigmund Freud, fără a fi şi
4. Delimitări faţă de vechea şcoală psihologică; 5. un psihanalist în adevăratul înţeles al cuvântului, cu
Tempera toate că într-o vreme a îndeplinit funcţia de
mentele şi secreţia endocrină; 6. Recapitulare)......... 168 preşedinte al Asociaţiei Psihanalitice din Viena. Adler
Capitolul II Trăsături de caracter de natură agresivă (1. „never practisedpsychoanalysis" („nu a practicat niciodată
Vanitatea; psihanaliza"), susţin apodictic, pe drept cuvânt, J. P.
1
2. Gelozia; 3. Invidia; 4. Avariţia; 5. Ura) ............. 191 Chaplin şi T. S. Krawiec . Freud însuşi s-a văzut
Capitolul III Trăsături de caracter de natură neagresivă obligat să facă precizarea că Adler „nu are nimic comun cu
2
(1. psihanaliza'* , că el a avut încă de la început propriul
Izolarea; 2 Angoasa; 3. Laşitatea; 4. Impulsii său „sistem", doctrina sa, pe care încerca să o
neînfrânate, ca substituie psihanalizei, atunci când nu încerca să-şi
expresie a unei adaptări deficiente)........................ revendice idei manifest freudiene, străduindu-se să le
224 travestească într-o terminologie diferită.
Capitolul IV Alte forme de expresie ale caracterului (1. Voioşia; Adevărul este că „psihologia individuală"
2. Moduri de gândire şi de exprimare; 3. 3
profesată de Alfred Adler nu se încadrează şi nici nu s-
Atitudinea şcolă ar putea încadra în psihanaliză, nici ca teorie, nici ca
rească; 4. Oameni cu principii şi pedanţi; 5. practică, aşa cum lucrul este în bună măsură posibil
Subordonarea;
cu „psihologia analitică" a lui Cari Gustav Jung. Dar
6. Infatuarea; 7. Susceptibilitatea; 8. Ghinionişti şi
cum concepţia lui Adler s-a dezvoltat paralel cu
pieze-rele;
psihanaliza, stabilind cu aceasta şi relevante puncte
9. Religiozitatea)....................................................................
de contact, ea poate fi considerată foarte bine drept o
240
concepţie parapsihanalitică, cunoscându-se că
Capitolul V Afectele (A. Afecte disociante: 1. Mânia; 2.
Tristeţea; etimonul „para" înseamnă în greceşte „în afara" sau
3. Folosirea abuzivă a afectelor; 4. Dezgustul; 5. Frica „pe lângă", „vecin". Ne
(spaima);
B. Afecte asociante: 1. Bucuria; 2. Compasiunea; 3.
Ruşinea) ... 251

Anexă Observaţii generale privind educaţia ... 262


Cuvânt de încheiere .................................... ... 268
Indice de nume ............................................ . . . 271
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

putem permite, aşadar, să autorului, explicaţie pe care el,


includem în de altfel, o autorizează. Adler a
parapsihanaliză(termen care exclude fost, într-adevăr, un copil firav,
orice tangenţă cu aşa-numita rahitic, peste măsură de
parapsihologic, disciplină care îşi bolnăvicios, aşa încât în mintea lui
reclamă drept obiect de cercetare s-a înfiripat încă din copilărie
fenomenele psihice „paranor- gândul de a se face medic pentru a
5
male") pe toţi cei care dovedesc, „lupta contra morţii" . Dar nu numai
într-un fel sau altul, raporturi de „inferiorităţile" fizice l-au stimulat la
„vecinătate" cu freudismul, aceste „compensări" ambiţioase, ci şi
raporturi (de obicei rele) putând unele considerente de ordin spiritual. La
merge până la o antiteză net liceu, de exemplu, fiind foarte slab la
exprimată, cum este cazul lui matematică, tatăl său 1-a obligat
Alfred Adler şi al adepţilor săi să repete clasa, în ciuda recoman-
(Cari Furtmiiller, Ermin Wexberg, dării unui profesor care-1 sfătuia
Ferdinand Birnbaum, Arthur Holub, să-şi dea fiul ucenic la o croitorie. „Dacă
Ernst Jahn, Ida Lowy, Otto Kaus, tata — spune Adler — ar fi ascultat
Sophie Lazarsfeld, Alfred Appelt şi de povaţa profesorului, aş fi
mulţi alţii) sau al lui Roger devenit probabil un bun croitor, dar
Mucchielli, care, cultivând la toată viaţa aş fi crezut că anumiţi
început cu dezinvoltură teze oameni au cu adevărat «darul»
6
psihanalitice, la un moment dat a matematicii' . Repetând clasa, elevul
trecut în opoziţie, făcând chiar „nedotat" a devenit cel mai bun
exces de zel în această direcţie. matematician.
„Parapsihanaliză" se dovedeşte şi Alegând exemple care să
socioanaliza lui Jacob L. Moreno, care ilustreze teoria sa a „sentimentului
i-a şi fost elev lui Freud la Viena, de inferioritate" şi a „compensării"
înainte de a emigra în America. Moreno nu subsecvente (şi chiar a „supra-
scapă nici o ocazie de a-şi compensării"), Adler pare a se
revendica meritul „inversării aşeza în compania unor celebrităţi
tehnicii psihanalitice", faptul de a ca Homer, Demostene, Milton, Beethoven,
fi terminat cu „era verbală" Smetana, Dostoevski, sau Anette
simbolizată de „divanul freudian", Kellermann, Paavo Nurmi etc. De altfel, de
spre a orienta personalitatea Freud se va separa (o primă tentativă
„totală" a pacientului spre a făcut şi în 1904 !) pentru că avea
acţiunea spontană, pe care el o senzaţia că îi este subaltern, pe
consideră mult mai grăitoare şi când el se voia, în inconştientul
7
mai eficientă în plan său, un „spiritus rector" . Intuindu-i
psihoterapeutic. „Vechiul divan ambiţiile, Freud 1-a înscăunat
psihanalitic — scrie J. L. Moreno — a preşedinte al Societăţii
fost îndepărtat în favoarea psihanalitice, dar Adler nu era omul
teatrului spontaneităţii. Acest care să se mulţumească cu
teatru îi oferă pacientului nostru „compensări" minore. în 1911 el a
posibilităţi noi. Când stătea întins iniţiat o îndrăzneaţă mişcare
pe divan şi i se întâmpla să se strategică, redactând o acerbă
gândească la mama sau la sora sa, critică a teoriei sexualiste a vieţii
vorbea despre ele, asta era tot ce putea face psihice, critică în care, la drept
în poziţia culcat. Dar datorită noului vorbind, atingea tocmai punctele
vehicul, mama şi sora pot să apară nevralgice ale psihanalizei
pe scenă, să acţioneze, să-şi joace freudienc din acel timp.
propriul rol, în timp ce toată lumea Un discipol al lui Adler afirmă,
are putinţa să asiste la nu fără temei, că în prima carte de
4
reprezentaţie' . Este ceea ce azi se răsunet a magistrului său, Studie
cunoaşte sub numele de Liber Minderwerligkeit von Organen
„psihodrama" lui Moreno, acesta (Wien, 1907), primită cu
fiind, alături de Adler, cel mai neîncredere de Freud, „este conţi-
notabil „parapsihanalist", desigur nută în germene toată teoria
în felul său. adleriană'*. Pe de altă parte,
Aşa cum despre Freud s-a spus Clifford Allen este de părere că, din
că a descoperit „complexul lui 1913, când a expus un fel de
Oedip" pentru că el însuşi a avut o „tablă de legi" a psihologiei individuale,
mamă cu două decenii mai tânără Adler „nu a mai progresat nici
decât tatăl său şi a crescut într-o măcar cu un deget în anii următori,
familie în care el era unchi al unor iar la sfârşitul vieţii sale, după un
persoane mai în vârstă decât sfert de secol, predica exact acelaşi
>t}
dânsul (copiii unora dintre fraţii lucru ca în 1913 . Un alt adlerian
săi vitregi), tot aşa descoperirea lui observă şi el că, „în stilul fugilor lui
Adler privind inferioritatea constitu- Johann Sebastian Bach, Adler reia
ţională a unor organe, care adesea aceeaşi idee sub forme
dezvoltă în suprastructura psihică diferite"^. Dorind cu tot dinadinsul să
un „sentiment de inferioritate" pună un „fundament de
declanşator al luptei pentru nezdruncinat" concepţiei sale, nu
obţinerea superiorităţii, a fost
pusă pe seama deficienţelor
organice ale
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
este de mirare că nu de puţine ştiinţifică acele construcţii
ori Adler simplifica şi intelectuale care de mult mi-au
dogmatiza, rămânând devenit familiare prin studierea
prizonierul propriilor sale limite 13
nevrozelor" .
şi recurgând, mai mult decât s- Dar nu numai nevroticul, ci în general
ar putea crede, la speculaţii orice om are, potrivit concepţiei
metafizice. „O idee — citim în DerSinn adleriene, tendinţa de a-şi
des Lebens, Wien, 1933 —, un sentiment disimula sentimentul de inferi-
sau o acţiune nu vor fi considerate oritate îndărătul unor ficţiuni ca
juste decât dacă ele sunt astfel puterea, actele de răzbunare
1
sub specie aeternitatis" '. imaginare, trăirea interioară a unor
Pe când Freud a preluat de la Nietzsche satisfacţii visate etc. Ficţionalismul
mai ales ideea primatului sexualităţii şi lui Vaihinger îi va servi lui Adler în special
afectivităţii, ca şi conceptul de la respingerea determinismului cauzal
refulare, Adler şi-a axat concepţia pe care îl promova Freud şi căruia
pe teoria nietzscheeană a „voinţei îi va opune un finalism
de putere" (Wille zur Macht), contradictoriu. Wilhelm Dilthey
adaptând-o la propria sa teorie a pare, de asemenea, să-şi fi
căutării obstinate a superiorităţii şi exercitat influenţa asupra lui Adler,
din moment ce vedea în viaţa
a aşa-zisului „protest viril"
psihică un torent continuu,
caracteristic femeilor care nu-şi
constând din acte de voinţă
acceptă condiţia de inferioritate,
orientate teleologic, de fapt
nici sub raport biologic, nici sub raport
indeterminabile.
social.,. Voinţa de putere şi voinţa de
Se impune să examinăm, în
a se face remarcat ale lui Nietzsche — cele ce urmează, uncie aspecte
scrie el în Ober den Nervosen Character controversate privind „psihologia
— exprimă în fond acelaşi lucru ca individuală", opera de psiholog şi de
şi concepţia noastră care, pe de practician a lui Adler în domeniul
altă parte, se apropie de aceea a lui curei psihoterapeutice sau pur şi
Fere şi de a câtorva autori mai vechi, simplu în domeniul demersurilor
după care sentimentul de plăcere ar psihopedagogice, ştiut fiind că din
fi expresia unui sentiment de anul 1920 el a luat contact cu
putere, în vreme ce sentimentul Institutul pedagogic din Viena,
de neplăcere ar decurge dintr-un unde mai târziu a ţinut o suită de
1
sentiment de neputinţă" '. La prelegeri în care îşi propunea să
acestea se adaugă influenţa demonstreze posibilitatea
ficţionahsmului lui Hans Vaihinger. aplicării concepţiei sale în
Arătând că, departe de a stabili educarea şcolarilor-problemă.
între fenomenele lumii opoziţii
rigidie, omul sănătos încearcă mai 1. „PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ"
degrabă să-şi detaşeze gândirea şi ŞI INCONŞTIENTUL. De îndată ce
activitatea de o linie de orientare Freud a emis părerea că în lucrarea
„ireală", conformându-le realităţii, lui Adler Ober den Nervosen Character
legilor şi exigenţelor acesteia şi inconştientul apare doar „ca o
servindu-se de ficţiuni doar ca curiozitate psihologică", fără nici o
punct de plecare comod în legătură cu ansamblul
abordarea realităţii şi vieţii, pe când „sistemului"adlerian^, şi că, de altfel,
nevroticul, dimpotrivă, se agaţă de Adler era prea puţin apt să opereze
ficţiuni ca înecatul de un fir de pai, cu materialele furnizate de
reificându-le, iar psihoticul merge inconştient, adesea a fost pusă la
şi mai departe, făcând din ficţiuni îndoială dimensiunea abisală a
forţe antropomorfice irezistibile „psihologiei individuale". Clifford
(„Acţionează ca şi cum ai fi sortit Allen va afirma categoric că dacă
pierzării, ca şi cum ai fi cel mai Adler „recunoaşte inconştientul (pe
tare, ca şi cum ai fi cel mai când, ţinând cont de opera sa, nu
duşmănit" etc), Adler subliniază: parc s-o fi făcut), aceasta nu
15
„Simbolul, camodus dicendi, domină înseamnă, pentru el, nimic" .
limbajul şi gândirea noastră. Dar Englezul este de părere că
psihologia lui Adler este
nevroticul îl ia ca literă de
esenţialmente o egopsiholo^ic, adică
evanghelie, iar psihoticul caută să-i
un studiu al proceselor psihice
confere o existenţă reală. Acesta
conştiente, fondatorului
este punctul de vedere pe care îl
..psihologiei individuale" fiindu-i
susţin eu şi asupra căruia insist în
indiferent dacă un fenomen psihic
toate lucrările mele referitoare la 16
este conştient sau nu .
nevrotici. Şi numaiprintr-o fericită
Aserţiunile de acest fel pot să
întâmplare am luat cunoştinţă de
deconcerteze, îndeosebi atunci când
cartea genială a lui Vaihinger, Die
sunt făcute sub semnătura unor
Philosophie der Als Ob (1911), în care autorităţi. Se pare totuşi că
autorul arată valoarea pe care o psihiatrul englez cunoaşte
reprezintă în gândirea concepţia adleriană mai mult din
cărţile

10 11
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

lui Ermin Wexberg, unul dintre discipolii de îi spune unui prinţ, personajul
marcă ai teoreticianului „complexului principal al romanului, pe un ton
de inferioritate", pe care îl citează cam răutăcios, să bage de seamă să
mult mai frecvent decât pe Adler, nu cumva să răstoarne vasul chine-
cu toate că se referă la opera zesc de valoare din apropierea sa;
acestuia din urmă. la care el dă asigurări că va fi
Dat fiind că în rândul adlerienilor atent. Câteva minute mai târziu
se vădea o flagrantă lipsă de însă vasul zăcea fărâme pe podea.
unanimitate în a-1 considera pe Adler un Nimeni din cei care au asistat la
psiholog abisal autentic scenă nu a văzut în ea un efect al
{„Tiefenpsychologe"), problema a
hazardului, ci un act absolut logic,
constituit tema generală de
generat de întregul caracter al
dezbatere a Conferinţei Uniunii
acestui om, care se simţise jignit
Internaţionale pentru Psihologic 19
de cuvintele doamnei" .
Individuală, ale cărei lucrări s-au
17 în Ober den Nervosen Character, atât
desfăşurat în Olanda în anul 1966 .
Abstracţie făcând de concluziile recunoaşterea ca atare, cât şi
acestei conferinţe, se cuvine să ponderea acordată inconştientului
arătăm că în Menschenkenntnis, carte în viaţa psihică sunt în afară de
alcătuită pe baza unei largi serii de orice îndoială. „Chiar omul sănătos
prelegeri ţinute după primul război — citim aici — ar trebui să renunţe Ia
mondial la Universitatea populară speranţa de a se orienta în lume,
din Viena, audiate nu numai de dacă nu ar introduce ficţiuni în
marele public, ci şi de studenţi, imaginea pe care şi-o face despre
prelegeri în care Adler urmărea să-şi lume şi propria viaţă. Am şi văzut
expună cât mai clar şi exact că aceste ficţiuni se sprijină pe
concepţia, el admite în mod experienţe vechi («regresiune»), în
explicit existenţa şi funcţiile momentele de nelinişte şi de
inconştientului, contestând chiar şi nesiguranţă ele se manifestă ca o
atenţiei (privită îndeobşte drept putere deosebită, devenind
expresia cea mai pură a actului imperative ale credinţei, idealului,
conştient) caracterul ei de proces libcruiui-arbitru. în afara acestor
psihic propriu conştiinţei. „Cu toate momente, ele acţionează în surdi-
că — scrie el — atenţia conştientă se nă, în inconştient, ca toate
obţine, într-o anumită măsură, prin mecanismele psihice pentru care
constrângere, forţa propulsivă a ele nu constituie decât imagini
atenţiei nu rezidă în conştiinţă, ci în 211
verbale" . în Praxis und Theorie der
interes, iar acesta ţine în cea mai
Individualpsychologie, referindu-se la
mare parte de sfera
inconştient şi într-un capitol distinct
inconştientului. Acesta este în
(„Zur Rollc des Unbewussten in der
întregul său un produs ai organului
Neurose"), Adler admite că numai
psihic, şi, totodată, cel mai
puternic factor al vieţii psihice. Aici existenţa dimensiunii abisale a
sunt de căutat şi de găsit forţele personalităţii face posibile
care configurează linia de mişcare a comportamentele nevrotice şi
omului, planul său (inconştient) de psihotice, „planul de viaţă" al
viaţă"'*, în conştiinţă — ne mai individului structurându-se în
spune Adler — astfel de forţe inconştientul acestuia. Prefaţând
motivaţionale nu sunt decât versiunea în limba engleză a
reflectarea inconştientului. acestei importante scrieri, el face
Vanitosul, frivolul, de cele mai relevanta precizare că inconştientul
multe ori habar n-au că sunt cum se manifestă în „neputinţa pacien-
sunt. Vanitatea, frivolitatea nu tului de a-şi înţelege impulsurile în
înseamnă şi conştiinţa vanităţii şi raport cu mediul social în care
1
frivolităţii. Există indivizi care nu-şi trăieşte'- . De unde şi cerinţa de
cunosc nici calităţile, nici defectele, bază a psihoterapiei (ca şi la Freud)
trăind într-o totală ignoranţă de de a aduce în conul de lumină al
sine. Cineva se poate crede un om conştiinţei „monştrii" generaţi de
brav, pe când tot ceea ce face el inconştient, pentru a-i anihila:
izvorăşte din egoism etc. „Aşadar „Psihoterapia poate să înceapă aici
— scrie Adler — mulţi oameni prin aducerea în conştiinţă a ideii
dezvoltă în ei forţe care intră în directoare de exagerare a propriei
acţiune fără ştirea lor. Aceste forţe
importanţe, făcând prin aceasta
ale inconştientului influenţează
imposibilă influenţa sa asupra vieţii
viaţa oamenilor şi, dacă nu vor fi 22
active" .
identificate, vor duce la urmări
grave. Un asemenea caz a fost Este limpede că Adler
descris de Dostoevski în romanul profesează o „Tiefenpsychologie",
său Idiotul, într-o manieră care nu fiind chiar încredinţat că a sa este
conteneşte să suscite admiraţia mai „profundă" decât altele, pe
psihologilor. Este episodul în care o care le cataloghează drept
23
doamnă, cu ocazia unei reuniuni de „superficiale" . Nefăcând paradă
societate, de termenul
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

„inconştient", el îl subînţelege asemenea primejdii şi a le veni


în majoritatea textelor sale, în ajutor. Numai cunoaşterea
dându-i importanţa de rigoare. omului, conştient practicată, ne va
26
sluji în acest sens" . Psihologia
2. DE CE „PSIHOLOGIE adleriană îşi anexează, în
INDIVIDUALĂ?" Neavizaţii sunt consecinţă, o etică şi o pedagogie, are
imediat tentaţi să creadă că o în vedere o tablă de valori morale şi
asemenea psihologie pune accentul îşi propune să-i asigure
pe individul ca individ, fiind un fel promovarea. Ca psihologie
de antiteză la ceea ce reprezintă axiologică şi pedagogică („einer
psihologia socială. „Chiar şi Art von ărtzlichen Pădagogik"=
cuvântul german Individualpsycho- „un soi de pedagogie medicală" o
27
logie — scrie Madelaine Ganz — dă uşor va numi Freud) , psihologia
loc la interpretări greşite, căci eşti individuală va considera că atât
înclinat să înţelegi prin aceasta o cazurile dificile din punct de vedere
psihologie care s-ar aplica educaţional, cât şi cele dificile din
individului. în realitate însă trebuie punct de vedere psiho-terapeutic
să ne referim la sensul etimologic au un singur remediu valabil, cu caracter
al cuvântului (individuere). în acest fel universal, recte dezvoltarea
câmpul ei de aplicare devine mult mai sentimentului de comuniune
întins. Este vorba de o psihologie a unui socială, iar la scara maximă —
«tot indivizibil» şi care se dezvoltarea sentimentului
raportează în acelaşi timp la cosmicităţii omului. „A căuta sensul
individul în sine şi la relaţia sa cu vieţii — scrie el — nu are valoare şi
comunitatea" .
24
Iată-ne, prin importanţă decât dacă se ţine cont
urmare, tocmai la polul opus sensului de sistemul de relaţie om-
sugerat de simpla percepere a termenului cosmos. Este uşor de înţeles că
„psihologie individuală". într- cosmosul dispune în această relaţie
adevăr, dacă citeşti cărţile lui de o putere creatoare. Cosmosul
Adler, ai din ce în ce mai mult este, ca să spunem aşa, tatăl
impresia că disciplina cultivată de întregii vieţi. Iar viaţa în totalitatea
el este sociopsihologia. ei este în luptă continuă pentru
„Cercetarea de psihologie satisfacerea exigenţelor
2
individuală — va sublinia el în cosmosului" *.
prefaţa la prima ediţie a lucrării Aşadar, psihologia individuală
Praxis un Theorie der Individualpsychologie nu se mărgineşte la studiul
— caută să obţină o aprofundare a individului ca entitate socială, ci se
cunoaşterii omului, posibilă doar extinde larg la societate, definind
prin înţelegerea poziţiei individului omul ca fiinţă eminamente socială,
faţă de misiunea sa socială animată de un sentiment înnăscut
29
25
distinctă" . Scopul mărturisit al de comuniune umană , pentru ca în
operei lui Adler este acela de a face cele din urmă această psihologie
ca oamenii să nu mai treacă unii pe să-1 privească pe om ca fiinţă
lângă alţii ca nişte monade etanşe, cosmică, având de îndeplinit un rol în
vorbindu-şi fără a putea stabili Cosmos. „Sentimentul solidarităţii,
reale puncte de contact şi al comuniunii sociale, este
comunicare, cum se întâmplă implantat de natură în sulletul
adesea, nu numai în mediile vaste copilului şi nu părăseşte individul
ale societăţii, ci şi în grupurile decât sub acţiunea celor mai
restrânse, de ordinul familiei. grave maladii ale vieţii psihice.
„Cunoaşterea omului — arată Adler De-a lungul întregii vieţi, acest
— comportă însă încă o latură, la fel sentiment este nuanţat, se
de importantă, reprezentată de restrânge sau se amplifică, în
aşa-numitul aspect social al cazurile favorabile depăşind cercul
acesteia. Este neîndoilenic faptul că membrilor familiei, spre a
oamenii s-ar comporta mai bine cuprinde tribul, poporul,
unii faţă de alţii, că ei s-ar apropia umanitatea. Poate să depăşească
mai mult dacă s-ar înţelege mai chiar şi aceste limite şi să iradieze
bine unii pe alţii. Această asupra animalelor, plantelor sau a
posibilitate de inducere în eroare altor obiecte, neînsufleţite,
constituie un pericol imens pentru cuprinzând în cele din urmă
30
societate. Acest pericol trebuie să- cosmosul universal" .
1 demonstrăm noi colaboratorilor Freud are dreptate când
noştri, pe care vrem să-i iniţiem denunţă plagiatele adesea abil
într-ale vieţii. Ei trebuie să devină travestite ale lui Adler: acest
capabili să recunoască tot ce este „sentiment al comuniunii sociale",
inconştient în viaţă, toate nativ, care îi uneşte pe oameni
deghizările, disimulările, între ei şi întreaga umanitate cu
şiretlicurile şi perfidiile, spre a-i infinitul cosmic, nu este altceva
putea avertiza pe cei pândiţi de decât „Eros"-ul freudian, un „alter
ego" al libidoului universal. Pe de altă
parte însă prin „psihologia
individuală" adleriană socialul îşi
ia o spectaculoasă revanşă asupra
biologismului

14 15
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

freudian, aspect minimalizat de Freud la nului vizual atins de


31
un moment dat . Repu-nând în drepturi inferioritate originară îi
dimensiunea socială definitorie a corespunde o percepţie vizuală
35
omului, „psihologia individuală" exacerbată , un aparat digestiv atins de
aduce psihanalizei zise „ortodoxe" inferioritate va avea drept corolar o
un amendament capital, care s-a intensificare a activităţii psihice, în
dovedit ulterior perfect asimilabil raport cu tot ceea ce priveşte sau are
de către o concepţie care, oricum, tangenţă cu alimentaţia; această
ori de câte ori a fost somată, nu a intensificare se va transpune în
ezitat să-şi legitimeze fundamentele lăcomie, poftă de câştig şi, prin
sociale. intermediul echivalentului
reprezentat de bani, se vor întări
36
3. „COMPLEXUL DE spiritul de economie şi avariţia" .
INFERIORITATE" LA SCARĂ Cu atari explicaţii suntem în
MONDIALA. „Sentimentul de imediata „vecinătate" a psihana-
inferioritate şi complexul de inferi- lizei freudiene,căci, după Freud,
oritate — aceste concepte fundamentale ale copiii care, bunăoară, muşcă sânul
psihologiei individuale, care altădată, mamei, ca adulţi devin nişte
asemenea protestului viril, îi certăreţi şi sarcastici, veşnic în
făceau pe psihanalişti să vadă căutare de scandaluri, pe când cei
negru înaintea ochilor — sunt înţărcaţi prea devreme vor deveni
astăzi (constată Adler cu beţivi, încercând să înlocuiască cu
satisfacţie, n. n.) în întregime acceptate alcool laptele de care au fost
62
de Freud' . privaţi intempestiv. în aceeaşi
Conceptele invocate sunt cu manieră „parapsihanalitică", Adler
adevărat fundamentale pentru va susţine că în privaţiunile şi
doctrina adleriană, pentru care a fi senzaţiile de inconfort din primii
om înseamnă a avea un sentiment ani ai copilăriei, în sentimentul de
de inferioritate, care cere o inferioritate al copilului, generat
compensare permanentă -*, legea
3
de imaturitatea organelor sale, de
vieţii fiind triumful asupra lipsa de independenţă în relaţiile
dificultăţilor. Am şi văzut, în linii cu părinţii etc. trebuie căutat
mari, ce înţelege Adler prin punctul de plecare al unui anumit
acestea. Sentimentul de număr de trăsături de caracter,
inferioritate, generat de sesizarea foarte generale, care fac din copil
(nu neapărat conştientă) a un individ agresiv, cu ambiţia
insuficienţelor cutărui sau cutărui afirmării superiorităţii faţă de
organ, devine pentru individ un ceilalţi. „Acest sentiment de inferioritate
factor stimulator al dezvoltării — specifică Adler — este cauza
psihice. Aşa, de exemplu, neastâmpărului copilului, a dorinţei
strabismul, anomaliile de acomodare sale de acţiune, de a juca diverse
ale organului vizual, fotofobiile, roluri, de a-şi măsura puterea cu
hipoacuziile, mutismul, logone-vroza şi alţii, ca şi cauza viziunilor sale
alte tulburări de vorbire, anticipatoare privind viitorul, a
inconvenientele organice şi psihice pregătirilor sale pe plan fizic şi
cauzate de vegetaţiile adenoide, psihic în acest sens. întreaga
afecţiunile frecvente ale organelor educabilitate a copilului depinde
de simţ, căilor respiratorii şi de acesl sentiment de
digestive, malformaţiile şi insuficienţă (Insufficienzgefiihl). în
urâţenia, semnele periferice de felul acesta viitorul devine pentru el
degenerescentă care trădează o ţară a făgăduinţei în ceea ce
37
inferiorităţi mai profunde, priveşte compensaţiile" . încă din
hidrocefalia, rahitismul, anomaliile fragedă copilărie, printr-un proces
scheletului (scolioză, cifoză, genu inconştient, se trasează liniile unui
valgum sau gemi varum, pes varus sau pes „stil de viaţă", de regulă invariabil,
valgus)^, incontinenţa persistentă la baza căruia stă conceperea
anală sau uretrală, viciile de unui „plan secret", ca şi cum ar fi
conformaţie ale organelor genitale, vorba de pregătirea unui act
defecte ale cordului, arterelor, ale glandelor subversiv. „Tendinţa infatigabilă
endocrine, ca şi alte nenumărate spre superioritate încearcă să
anomalii, pe scurt, existenţa unui ascundă acest complex (de
organ deficitar ca formă şi inferioritate, n.n.) printr-un complex de
funcţie, „impun traiectelor nervoase superioritate care, întotdeauna în afara
corespondente şi suprastructurii sentimentului de comuniune
psihice un efort de natură să aducă socială, ţinteşte la aparenţa unei
31
din partea acesteia o compensaţie, superiorităţi personale" *. în
în cazul în care ea este posibilă, asemenea cazuri se impune ca „stilul de
caz în care legăturile care viaţă" să fie modificat radical, în
ataşează organul inferior de sensul integrării sociale a
lumea exterioară trebuie să-şi individului deviant, deoarece „a fi om nu
găsească o întărire în este doar un fel de a vorbi,
suprastructură. Orga-

16 17
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

ci a fi o parte dintr-un întreg, tivă", ar sta „complexul lui


a te simţi parte dintr-un Oedip", în timp ce Adler pune
39
întreg" . Pârghia modificării întregul Univers sub stăpânirea
„stilului de viaţă" este mereu unui „complex de inferioritate"
una şi aceeaşi, constând în primordial, în acest demers el
consolidarea sentimentului de este de o perseverenţă care
comuniune socială. „Tehnologia" adesea frizează artificiul şi
punerii în practică a acestei stridenţa. Astfel, dintre copii,
pârghii nu este de obicei descrisă, ci
cadetul ar fi inamicul jurat al
numai prescrisă. Chiar şi
principiilor şi regulilor, un adversar al
suferinţe cum sunt cefaleea
puterii stabilite, pe care are tendinţa s-o
nevrotică, migrena, nevralgia
atace în orice condiţii, în vederea
trigemenului şi accesele
răsturnării în favoarea sa a
epileptoide, acolo unde tulburările
raportului de forţe.
organice lipsesc — ne asigură
Criminalitatea nu ar fi decât
Adlerîn ultima sa carte — vor putea
rezultatul exhibării sentimentului
fi vindecate, chiar şi definitiv,
de superioritate. Prostituţia ar fi
printr-o modificare a stilului de
un mijloc prin care femeile, animate de
viaţă, printr-o scădere a tensiunii
psihice, printr-o lărgire a proverbialul „protest viril", îi umilesc pe
sentimentului de comuniune bărbaţi, care le socotesc
socială, panaceul său universal .
40 inferioare. Cum are loc această
paradoxală umilire? Foarte
Dar, susţine pe de altă parte
simplu: pe când bărbatul care se
întemeietorul „psihologiei indivi-
serveşte de o prostituată crede
duale", nu numai individul ca
a-şi dovedi superioritatea faţă de
atare, ci şi specia umană în
întregul ei s-a dezvoltat tot ea, femeia îl stoarce de bani şi,
datorită slăbiciunii sentimentului în felul acesta, îl degradează la
de inferioritate faţă de celelalte starea de mijloc de subzistenţă (!)
specii, compensarea supremă Numai la dogmaticii
având loc prin constituirea societăţii pansexualismului se mai pot
omeneşti. „în ceea ce priveşte întâlni interpretări atât de siluite.
structura sa naturală — scrie Adler
— omul este o fiinţă inferioară. Dar 4. INDIVIZIBILITATE ŞI
această inferioritate constitutivă, STRUCTURĂ. Sistemul psiho-
pe care şi-o conştientizează ca etico-pedagogic al lui Alfred Adler
pe un sentiment de neîmplinire şi este logic (până la absurd !) în
de insecuritate, acţionează articulaţiile sale numai dacă se
permanent ca un stimulent în are în vedere teoria „complexului
direcţia descoperirii unei căi de de inferioritate". în rest,
adaptare la viaţă, unde să-şi contradicţiile cele mai elementare
creeze situaţii în care să fie abundă. El susţine, de exemplu,
echilibrate dezavantajele poziţiei pe de o parte ideca
omului în natură. Este vorba, în indivizibilităţii personalităţii
fond, tot despre organul psihic, care umane (individuus !), dar pe de altă
arc capacitatea de a realiza adaptarea şi parte nu ezită să vorbească la
securitatea" .
41
Complexul de fiecare pas despre „structura
inferioritate este astfel prezentat ca un psihică" sau despre structura
fenomen universal care a prezidat geneza „organului psihic". Structură
omenirii. „Gorila — scrie el altundeva —, indivizibilă însă nu poate exista.
căreia îi admirăm forţa, tigrul, cel Dacă matematicienii admit, în
mai redutabil dintre animale, nu lumea construcţiilor abstracte,
au nevoie de comunitate. Omul, „mulţimi" compuse dintr-un
dacă ni-1 reprezentăm lipsit de singur element (caz în care
toate binefacerile culturii, copula „compuse" este o
despuiat de toate mijloacele pe absurditate) şi „mulţimi vide", în
care i le-a procurat inteligenţa, ar lumea reală nu există şi nu pot
fi fost pierdut încă din prima zi, exista sisteme „compuse" dintr-
fără cooperare, în pădurea virgină. un singur element, adică
Observaţia noastră ne duce şi mai structurate şi în acelaşi timp
departe. Achiziţiile cele mai indivizibile,întrucât o structură
preţioase ale omului i-au venit de presupune cel puţin două
la inferioritatea sa' -.
4 elemente şi raporturile dintre ele,
ergodivizibilitatea ca o
Caracterul „parapsihanalitic"
consecinţă nu numai logică, dar
al acestei speculaţii de antropo-
şi ontologică. Un organism uman,
logie este evident. în Totem şi Tabu
de exemplu, îşi poate continua
(1913), alambicând o idee a lui Darwin,
viaţa fără apendice, fără splină,
Freud se străduieşte să
demonstreze că la originea unor fără un rinichi sau fără un
fenomene sociale, în special desprinderea plămân, fără amigdale, fără ochi,
omului din „hoarda primi - fără urechi, fără tuspatru
membrele, deşi toate acestea
sunt elemente (şi nu toate
apendiculare !) ale organismului
ca structură sistemică. Organismul
îşi continuă viaţa şi în cazul unor
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
47
imense lacune în structura posibilităţilor individuale (ca
psihicului, proba făcându-ne-o şi cum o „vocaţie", un „dar",
existenţa idioţilor, de pildă, un element nativ nu ar constitui în
nivelul cel mai de jos al acelaşi timp şi o „posibilitate
deficienţei mintale. înseşi ideile individuală" !), Adler se
adleriene de inferioritate a angajează până la urmă pe o cale
organelor şi de compensare- divergentă faţă de propria sa cale,
supracompensare presupun stări de sprijinindu-se în mod critic — din punctul
structură şi transformări de său de vedere — şi pe cunoscuta
structură, inclusiv ideea divizibilităţii lucrare a lui Ernest Kretschmer,
structurii, în cazurile în care din „stilul Charakter und Temperament (1921), în
de viaţă" trebuie eliminate şi, ne care se demonstrează relaţiile
asigură Adler, de fapt se şi ajunge dintre temperament şi sistemul
48
la eliminarea unor componente endocrin . Dar acest lucru îl face
antisociale din concepţia despre numai pentru că găseşte din nou
lume şi viaţă a individului şi la material apt să-i ilustreze teoria
„înlocuirea" unor trăsături de „complexului de inferioritate".
caracter prin altele, mai După ce ne arată că tipurile sunt
conforme cu integrarea socială. de o rară flexibilitate şi că, de
La drept vorbind, ideea exemplu, temperamentul
indivizibilităţii psihicului vine în flegmatic nu este niciodată
flagrantă contradicţie cu altceva decât „o mască
optimismul pedagogic al acestui artificială", „o manieră de
oculist convertit la psihologie şi securizare, un răspuns
43
psihoterapeutică . El nu numai că semnificativ la întrebările puse de
neagă orice potenţial sau substrat viaţă" şi că, prin urmare, cu greu s-
înnăscut pentru trăsăturile de ar putea admite rolul secreţiilor
44
caracter (ceea ce, desigur, este endocrine în determinarea
49
veridic, dar în contradicţie cu temperamentului , Adler scrie: „Nu
propria sa concepţie despre putem trece uşor peste această
„inferiorităţi" înnăscute care, de observaţie semnificativă, chiar
fapt, după Adler, ar determina dacă s-ar ajunge să se
caracterul ca trăsătură a demonstreze că au temperament
45
personalităţii omului) , ci neagă şi flegmatic doar cei la care s-a
caracterul nativ a ceea ce noi dovedit o tulburare patologică în
numim „tip de activitate nervoasă secreţia glandei tiroide. Nu aceasta este
superioară" sau, în termenii esenţa fenomenului, ci avem de-a
psihologiei clasice, „tempera- face aici cu un întreg fascicul de
ment", postulând dislocarea facilă cauze şi de scopuri, cu un întreg
a acestora, trecerea fără dificultăţi complex de funcţiuni organice şi
insurmontabile de la un tip la de influenţe exterioare, care
altul, ca şi cum ar fi vorba de generează mai întâi un sentiment
înlocuirea mecanică de tipuri de de inferioritate organică, de unde
motoare în caroseria unui pornesc apoi tentativele individului, dintre
automobil. „Seîntâmplă... — scrie el — care una poate fi protejarea, cu ajutorul
ca diferitele temperamente să se unui temperament flegmatic, a
detaşeze unul de altul. De sentimentului personalităţii,
exemplu, un copil care la început împotriva lezării acestuia. Cu alte
este coleric va deveni mai târziu cuvinte, ne regăsim aici în faţa
melancolic şi poate în cele din unui tip despre care am mai
urmă flegmatic. în legătură cu discutat, numai că acum trebuie să
sanguinicul trebuie să constatăm specificăm că pe primul plan trec
că în el se manifestă individul inferioritatea organică a glandei
care, ca copil, a fost cel mai puţin tiroide şi consecinţele ei, inferio-
expus să-şi exercite sentimentul ritate care determină situarea pe
de inferioritate, în care nu s-au opoziţie mai modestă în viaţă şi pe
produs câtuşi de puţin deficienţe care acum încearcă să o
organice şi care n-a suferit de pe compenseze printr-un artificiu psihic,
50
urma excitaţiilor puternice, aşa cum este nepăsarea" . Iar mai departe:
încât s-a putut dezvolta în linişte, „Dat fiind apoi faptul că suntem
obişnuindu-se să iubească viaţa şi obligaţi să admitem că, în
46
să înainteze în ea cu paşi siguri" . realitate, nu există nici un aspect
Daca ar fi să se respecte întocmai al vieţii psihice care să se poată
fundamentele „psihologiei individuale" raporta direct la funcţiile glandelor
adleriene, ar trebui, dimpotrivă, să sexuale, că nu există aspecte
se tragă concluzia că toţi care să rezulte dintr-o situaţie
sanguinicii sunt sortiţi să devină determinată „glande sexuale-
nişte nulităţi, deoarece le lipseşte boală", înseamnă că şi aici ne
imboldul magic al „sentimentului lipseşte baza solidă pentru o
de inferioritate". fundamentare psihologică. Putem
Tinzând, aşa cum bine să stabilim doar că şi de la
observă Josef Rattner, să reducă glandele sexuale emană anumite
rolul determinismului biologic şi al impulsuri necesare vieţii, impulsuri
eredităţii, spre a face cât mai mult care pun bazele poziţiei copilului în
loc mediul său specific, dar

20
LEONARD GAVRILIU
___________STUDIU INTRODUCTIV________________________
mai departe, datorăm simţului comun, întărit de
care pot să provină şi de la alte organe şi care sentimental comuniunii sociale, această
nu conduc în mod necesar la o structură psihică eliberare de sub tirania unor încercări exagerate
51
clară" . de securitate şi apărare, care sunt expresia unui
Critica absolutizării determinismului biochimic al penibil sentiment de inferioritate şi insecuritate.
vieţii psihice trebuie să aibă, bineînţeles, votul Cazul care urmează, destul de obişnuit, dovedeşte
nostru, dar Adler o face în favoarea monoideismului între altele că acelaşi proces eronat se produce şi la animale:
său absolutizant prin definiţie, punând la baza un căţeluş a fost dresat să-şi urmeze stăpânul pe
întregului comportament uman „complexul de stradă. Era destul de avansat în această deprindere,
inferioritate" şi adaptând, cu sadismul teoretic de rigoare, când, într-o zi, nu rezistă impulsului de a sări asupra
toate faptele la acest „pat alluiProcust". unui automobil în mers. Fu izbit lateral, fără a fi rănit.
Dacă Adler accentuează caracterul unitar şi de Era, desigur, o experienţă singulară, pentru care nu
unicat al fiecărei persoane umane, afirmând putea avea de-a gata un răspuns înnăscut. Nu s-ar
câteodată că diviziunea psihicului în conştient şi putea vorbi decât cu greu de un răspuns condiţionat,
52
inconştient este artificială şi încercând să estompeze dacă vom spune că acest câine a continuat să facă
colţurile şi scizurile structurii psihicului (mitica progrese în dresajul său, dar că era cu neputinţă să-1
indivizibilitate a personalităţii), el o face în semn de mai duci la locul accidentului. El nu se temea nici de
reacţie, adesea necontrolată logic, împotriva freudismului, stradă, nici de vehicule, ci de locul întâmplării, pentru
care legitimase o viziune structuralistă în psihologie; în că ajunsese la o concluzie generală, din acelea din
realitate însă Adler îşi subminează propria poziţie care trag uneori şi oamenii: locul este de vină, nu
teoretică (pentru care s-a propus denumirea de propria neatenţie şi lipsa de experienţă. Pericolul te
53
monism psihic , dar pentru care mai convenabil ar fi termenul pândeşte totdeauna din acelaşi loc. Mulţi oameni
monolilism psihic), făcând frecvent uz de sintagma procedează ca acest câine, întreţin prejudecăţi
„structură psihică" şi distingând un conştient şi un asemănătoare şi reuşesc cel puţin performanţa de a
inconştient, acesta din urmă incluzând „planul de nu mai putea fi prejudiciaţi «într-un anumit loc».
viaţă", „stilul de viaţă", „sentimentul de inferioritate", Structuri analoage găsim adesea în nevroză" .
54

„sentimentul de comuniune socială" etc. şi Nu este prea greu de identificat în structurile


demonstrând astfel, de fapt, divizibilitatea psihice descrise de Adler corespondenţi ai structurilor
personalităţii, cu osebire în cazurile de reeducare, „aparatului psihic" descris de Freud. „Planul de viaţă",
reeducarea neputând fi decât restructurare. Iată în de exemplu, despre care Herbert Schafl'er ne spune că
acest sens un citat foarte edificator, pe potriva a reprezintă motivaţiile inconştiente proprii fiecărei fiinţe
nenumărate pagini din opera suprasaturată de motive umane, o lege inconştientă care guvernează
iterative a lui Adler: „Plan de viaţă şi opinie se personalitatea, corespunde „Sinelui" freudian (das Es),
completează reciproc. Amândouă îşi au rădăcinile într- „idealul de personalitate" corespunde „Eului ideal",
o perioadă în care copilul este incapabil să „stilul de viaţă" corespunde „Supraeului" (das Uberich),
formuleze în cuvinte şi concepte concluziile „simţul comun" este echivalentul „principiului
experienţei sale. Dar deja în acest stadiu el începe să- realităţii", după cum, de asemenea, chiar în citatul de
şi dezvolte formele generale ale conduitei, pornind de la mai sus se pot distinge o serie de „mecanisme de
concluzii neverbale, adesea de la evenimente inconsistente sau de apărare" ale „Eului". Eul (conştiinţa de sine) se dezvoltă
la experienţe inefabile, puternic afective. Aceste ca o putere de previziune, de adaptare anticipativă, ca
concluzii generale şi tendinţele corespunzătoare, o ficţiune premeditată, ca un fel de „organ al
formate într-o perioadă în care cuvintele şi gândirii", generat de permanentul sentiment de insecuritate .
55

conceptele lipsesc, cu toate că se modifică şi se Conştiinţa ca atare prinde consistenţă pe măsură ce


denaturează, continuă să acţioneze ulterior, când se constituie şi se rafinează limbajul. „Limbajul — scrie
simţul comun intervine ca factor mai mult sau mai Adler — prezintă o semnificaţie din cele mai profunde
puţin corectiv şi când îi poate împiedica pe oameni să pentru dezvoltarea vieţii psihice umane. Gândirea
se bizuie prea mult pe reguli, pe fraze sau principii. logică
Cum vom vedea
23
22
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

nu este posibilă decât dacă dispune imagine care, conform principiului efortului
de limbaj, care, singur, permite formarea minim al lui Avenarius, rezultă din
56
noţiunilor" . tendinţa de economie a gândirii,
în Ober den Nervosen Character se nu este decât reziduul unui
trage o concluzie care calchiază eveniment psihic, prin
concepţia freudiană a filiaţiei intermediul căruia s-a realizat
materiale a psihicului: „ceea ce la un moment dat voinţa de
noi numim viaţă psihică, Psyche, putere. După Adler, dorinţa de
naşte din viaţa organică, dominaţie apare din cea mai
obiectivă, din reflex sau din fragedă copilărie, copiind un
57
instinct, din viaţa pulsională" . model indiscutabil, plasat la o
Principiul economic adlerian altitudine maximă, conceput din toate
(analog „libidoului") se numeşte perfecţiunile imaginabile, pe când
voinţă, iar uneori, după Henri individul îşi impune un efort voluntar
Bergson, elan vital. Psihonevrozele nu durabil „spre a urmări cu ochii închişi,
sunt decât un produs al amorului- cu o ascultare oarbă, ideea
propriu, al ambiţiei şi vanităţii, directoare reprezentată de voinţa
servind în ultimă analiză la 62
de putere" . O serie de „încercări
protejarea individului faţă de un de tatonare" au drept scop
contact prea dur cu viaţa şi realizarea compensării
exigenţele acesteia. Nevroticul, sentimentului de inferioritate primitiv.
care îşi structurează un „ideal de „într-o situaţie de inferioritate
personalitate" ca un complement psihică, ideea directoare,
al dorinţei de securitate şi la care personificată, divinizată — scrie
primează voinţa de putere, ca Adler —, apare adesea ca un al doilea
58
expresie a căutării perfecţiunii , Eu, ca o voce interioară care,
căutare mai febrilă decât la ceilalţi asemenea demonului lui Socrate,
indivizi, pune în evidenţă marcante avertizează, încurajează,
structuri specifice în acest sens, 63
pedepseşte, acuză" . Avem aici un
fapt care nu-i scapă lui Adlcr, calc cât se poate de străveziu al
care, la un moment dat, ne pune Supraeului definit de Freud, fiind vădit
chiar şi în faţa unei scheme grafice a faptul că Adler nu a putut evita
„idealului de personalitate ca scop" eşafodajul structural al aşa-nu-
59
(„Personlichkeitsideal als Zweck") , pe mitelor „instanţe ale psihicului"
care ne-o explică într-o descrise de părintele psihanalizei,
terminologie structuralistă pe care le combate pur şi simplu
(componente, asociaţii posibile formal, din raţiuni de polemică
între „elementele componente" programată afectiv, dar pe care,
etc). „Idealul de personalitate — scrie el pe de altă parte, le adoptă sub
— prezintă, fireşte, cel puţin în travestiri lesne de străpuns.
majoritatea cazurilor, un mare
număr de nuanţe, fiecare fiind 5. CAUZALITATE SAU
determinată de o inferioritate FINALISM? Opunându-se lui Freud —
organică distinctă, cei mai mulţi arată Ernest Aeppli —, acelui
indivizi având în general mai mult Freud care cercetează prin
decât o inferioritate. Iată aici o excelenţă cauzalitatea, motivaţia
schemă provizorie, cu siguranţă inconştientă a comportamentului,
incompletă, deoarece nu s-a ţinut atribuită îndeosebi refulării
seama de rectificările aduse de instinctelor, Adler, dimpotrivă,
sentimentele altruiste, schemă cercetează în primul rând
care se potriveşte mai mult finalitatea, scopul şi direcţia
psihicului abstract al individului 64
diferitelor acte ale individului . Aşa
nevrotic decât structurii concrete cum apar lucrurile din discursurile
şi reale a psihicului sănătos. sale teoretice, cel puţin, Adler se
Consultând această schemă, arată un adversar neîmpăcat al
destinată să ne ofere un mijloc de determinismului cauzal şi chiar al
orientare superficială, trebuie să determinismului în genere,
ne gândim la nenumăratele invocând în sprijinul atitudinii sale
asociaţii posibile între elementele care concepţiile indeterministe care
o compun"**'. aveau într-o vreme mare trecere
Fiecare vector al nevrozei, ca în fizica modernă. „întreaga
şi mecanismul psihic pe care cauzalitate aparentă din viaţa
acesta se sprijină, ne spune Adler, psihică — scrie el în Der Sinn des
poate deveni conştient sau poate Lebens — este rezultatul înclinaţiei a
fi făcut accesibil conştiinţei cu numeroşi psihologi de a-şi
ajutorul unei imagini-amintire prezenta dogma sub o înfăţişare
61
(„Erinnerungsbild") , care poate să- mecanică sau fizică... De când
şi aibă sursa în experienţa fizica însăşi le-a luat apa de la
infantilă sau poate fi doar un moara cauzalităţii, spre a da
produs al imaginaţiei, un simbol, cuvântul, în desfăşurarea eveni-
un fel de etichetă care mentelor, unei probabilităţi
desemnează un anumit mod de statistice, nu mai este cu putinţă
reacţie. Această să se ia

24 25
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

în serios atacurile împotriva psihologiei cineva întrezăreşte un scop,


individuale, care neagă cauzalitatea în mişcarea psihică are loc în mod
65
domeniul psihicului" . Iar, în altă parte, necesar, ca şi cum ar guverna
avertizează categoric: „Toţi cei care aici o lege a naturii după cam
cred că viaţa psihică umană se suntem constrânşi să acţionăm.
bazează pe cauzalitate se Totuşi, în viaţa psihică nu există
66
înşeală" . nici o lege naturală, ci în acest
Cauzalităţii reliefate de S. domeniu omul însuşi îşi face
Freud el îi opune finalismul, 73
legile" . Astfel Adler (cel puţin în
departe de a bănui că finalitatea cazul de faţă, căci vom vedea că el
însăşi se defineşte ca un raport nu este consecvent) taie legăturile
67
cauzal inelar şi că, prin urmare, care conexează psihicul la
neexcluzându-se unul pe altul, cele mişcarea şi transformarea
două concepte se implică reciproc. universală a materiei, reînviind
Concepţia despre om ca concepţia liberului-arbitru, pe
totalitate axată pe o teleologie urmele lui Jung & Comp., dar în
imanentă — observă M. Ganz — îl mod independent de şcoala
apropie pe Adler de psihologii ger- aceasta „cu antecedente teologice" , a
74

mani Eduard Spranger şi William „psihologiei analitice" jungiene. „Cauza


68
Stern . Potrivit concepţiei adle- eficientă, atât de fecundă în
riene, este cu neputinţă să ne
domeniul materiei — notează Made-
reprezentăm o viaţă psihică în
leine Ganz —, nu ar putea face faţă în
absenţa unui scop (ceea ce,
acela al psihicului. De aceea
desigur, este întru totul
psihologia adleriană face apel în
adevărat), dar scopul conceput de
plus la cauza finală. Când un copil,
dânsul este un determinant
de exemplu, nu spune adevărul, ea
nedeterminat, un impuls obscur,
se întreabă nu numai «care este
iraţional, căruia, cu toată
cauza minciunii?», ci şi «care este
„imanenţa" invocată, numai Dum-
scopul pe care îl urmăreşte el în
nezeu i-ar putea da de capăt. „
Viaţa psihică a omului — scrie el — felul acesta ?» Deoarece tot ceea ce face un
esfe determinată de un scop. Nici individ o face spre a atinge un scop pe
un om nu poate gândi, simţi, voi care şi-1 dă el însuşi, în mod
15
sau chiar visa, fără ca toate conştient sau inconştient" .
acestea să fie determinate, Madeleine Ganz nu greşeşte deloc
condiţionate, limitate, dirijate de atribuindu-i lui Adler asocierea
un scop care îi stă în faţă" .
69 explicaţiei finaliste cu cea cauzală,
Promovând o asemenea pentru că, în contradicţie cu
concepţie asupra vieţii psihice, Adler declaraţiile sale ritoase, de care
formulează o serie de „legi" şi am luat act mai sus, el nu renunţă
„reguli", cum ar fi următoarele: „Da- şi nu poate renunţa la explicaţiile
că privim mai îndeaproape cauzale cele mai autentice, după
problema, vom descoperi cum nici în perimetrul fantezist al
următoarea lege care guvernează determinismului intrapsihic nu poate
dezvoltarea oricărui eveniment rămâne, deşi îşi propune acest
psihic: nu putem gândi, simţi, voi lucru. Ca şi în cazul problemei
sau acţiona fără să avem în minte un individualităţii, el îşi
70
scop" ; „orice fenomen psihic, dacă autoamendează de fapt propriile
este să ne ofere înţelegerea teorii, obligat de logica naturală a
persoanei respective, poate fi faptelor.
sesizat şi descifrat numai dacă Fără îndoială, impresia cea
este privit ca o pregătire pentru mai clară pe care ne-o lasă formu-
71
un scop" ; „am dori să propunem lările obişnuite ale lui Adler este
următoarea regulă: de îndată ce aceea că el se situează ferm pe
scopul unei activităţi psihice sau poziţiile finalismului şi
planul ei de viaţă a fost identificat, determinismului intrapsihic.
putem pretinde că întreaga „Individul — scrie el, de pildă — este
dinamică a părţilor sale determinat de structura stilului său
constituente va coincide cu scopul de viaţă. De legile acestuia
72
sau cu planul de viaţă" . ascultă de acum înainte şi pe
Scopul poate fi conceput ca fix, ca durata întregii existenţe,
transformabil sau ca unul integral sentimentele, emoţiile, gândurile
substituibil, dar, oricum, şi acţiunile. Activitatea creatoare a
„psihologia individuală" priveşte stilului de viaţă îşi începe opera.
toate fenomenele psihice ca fiind Pentru a se facilita această
îndreptate spre un scop, direcţia activitate, sunt elaborate reguli,
mişcării acestor fenomene fiind principii, trăsături de caracter şi o
eminamente viitorologică. „Psihicul concepţie asupra lumii. O schemă
— subliniază Adler — nu se supune nici bine determinată a apercepţiei se
unei legi naturale, deoarece scopul care
stabileşte, iar concluziile, acţiunile
îi stă înainte nu este imuabil, ci
sunt divizate în plină concordanţă
variabil. Când însă
cu această formă finală ideală la
care aspiră. Ceea ce în conştient se
dezvăluie ca nefiind factor de
perturbaţie, ca

26 27
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV

acţionând în conformitate cu acest unor sarcini stabilite de undeva din


sens, este menţinut aici. Restul afară. Toate aceste sarcini sunt
este uitat, diminuat sau acţionează inseparabil legate de logica vieţii
ca un model inconştient, sustras în comun a oamenilor, condiţia
mai mult decât de obicei criticii sau esenţială care acţionează
comprehensiunii. Rezultatul final al neîntrerupt asupra individului şi
(
acestei scheme, fie că întăreşte care nu se lasă influenţată de el
78
liniile dinamice conştiente, fie că le decât într-o anumită măsură" .
anihilează sau le paralizeazăprintr-o Suntem, aşadar, la antipodul
reacţiune, conducând astfel la finalismului exclusivist, Adler
neezitând acum să recunoască
conflicte prin inhibiţie, este
faptul că viaţa psihică a omului
întotdeauna determinat mai
76 este determinată de existenţa
dinainte de către stilul de viaţă" .
socială. Iar ceva mai încolo Adler
O primă observaţie care se
arată că „cerinţele colectivităţii au
impune este aceea că Adler reglat în aşa fel relaţiile dintre
admite de fapt refularea în forma oameni, încât ele au apărut de la
descrisă şi teoretizată de Freud. bun început ca un «adevăr
Observăm, în al doilea rând, că ne 79
absolut» , de la sine înţeles,
aflăm în faţa unui „model" de axiomatic. Deoarece societatea a
determinism strict intrapsihic, preexistat vieţii individuale a
fenomenele psihice fiind explicate prin ele oamenilor. Nu există în istoria
însele în interiorul unuia şi aceluiaşi culturii umane nici o formă de viaţă
individ, care îşi fixează scopurile şi fără caracter social. Nicăieri
„stilul de viaţă" în calitate de oamenii nu au apărut altfel decât
80
variabilă absolut independentă, în societate" . în DerSinn des Lebens,
autocreatoare de variabile sinteză a întregii sale opere, el chiar
dependente. Nu este atunci de susţine că este necesar să se aibă
mirare că, pentru înţelegerea în vedere „natura factorului exogen
individului, pentru diagnosticarea care a declanşat simptomele
81
fenomenelor psihice, Adler invocă morbide" , deschizând prin aceasta
nu metodele ştiinţei, ci „facultatea câmp de acţiune determinismului
de divinaţie". Cum subliniază şi social în practica psihote-rapeutică.
Josef Rattner, Adler preconizează Extrem de semnificativ în acest
o cunoaştere a omului bazată pe sens este faptul că, în Psihologia
şcolarului greu educabil, Adler
pura „comprehensiune", â la
mărturiseşte că, oricând i se
Wilhelm Dilthey (Ideen iiber eine
prezintă un caz dificil (un nevrotic,
beschreibende und zergliedernde
un criminal), el se străduieşte să
Psychologie, 1894), pe „empatie",
descopere „cauzele adevărate"
indicând drept ajutoare în această 82
ale acţiunilor greşite, antisociale .
direcţie pe marii scriitori (Shakespeare, Din cazurile descrise şi discutate în
Goethe, Ibsen, Dostoevski etc.) şi această carte reiese că aşa-numitul
77
minimalizând utilizarea testelor „stil de viaţă" nu este nicidecum o
şi a metodelor de investigaţie construcţie arbitrară a individului
psihologică obiectivă în general. (o „liberă determinare", cum se
exprimă J. Rattner, sau mai curând
6. PRIMATUL DIMENSIUNII o „autodeterminare"), ci o
SOCIALE. Breşele determi-nist- structură subiectivă rezultată din
cauzale, foarte largi în definitiv, pe interacţiunea cauzală cu un mediu
care Adler însuşi le face în teoria sa de viaţă dat. Ca să nu mai vorbim
declarat finalistă, îşi găsesc explicaţia de faptul că atunci când prescrie
în abordarea fenomenelor prin acţiuni pedagogice de reprofilate
prisma realităţilor sociale, a a „stilului de viaţă" Adler are în
existenţei sociale a omului, în vedere factorii generatori ai unui alt
societate indivizii nu se pot mişca comportament, deci cauze eficiente,
numai pe baza „motoarelor" lor bineînţeles refractate prin „stilul
interioare, fără carburantul de viaţă" a cărui remediere se are
relaţiilor interpersonale şi, deci, în vedere, ceea ce, fără îndoială,
fără intervenţia unor cauze este întru totul rezonabil.
exogene, care infirmă precara „Educatoarele — scrie el — iau în primire
construcţie teoretică a copii pe care nu-i putem compara cu o
determinismului intrapsihic. pagină nescrisă. La o anumită
Examinând în mod pertinent vârstă copiii posedă deja o
esenţa socială a vieţii psihice individualitate'^.
(„soziale Beschaffenheit des Din felul în care lucrează în
Seelenlebens"), Adler pare să uite această direcţie Adler şi colabo-
toate aserţiunile sale finaliste. „ ratorii săi, determinând la copil
Viaţa psihică a omului — scrie el de „prize de conştiinţă" şi lăsându-i
data aceasta — nu este în stare să se iniţiativa corijării conduitei,
guverneze în mod liber, ci se precum şi din structura dialogului
găseşte în permanenţă înaintea psihoterapeut-pacient, înţelegem că
„psihologia individuală" este

28 29
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
în realitate o psihologie împiedică dezvoltarea
centrată pe problematica sentimentului de comuniune
socială a omului, pe necesitatea socială. Luând în considerare aceste
integrării sociale a individului,
obstacole, trebuie, o dată mai mult,
pe linia de forţă a unui sănătos
să respingem orice principiu
„sentiment de comuniune socială".
fundamental, direcţional sau
„Adler simţea — remarcă pe bună
dreptate Harold H. Mosak — că omul cauzal, văzând în manifestarea lor
nu poate fi înţeles decât ca fiinţă numai un element înşelător care
socială. în consecinţă, de-a lungul poate fi exprimat în termenii unei
întregii sale cariere a privit probabilităţi statistice. Diversitatea
problemele omului în legătură cu şi singularitatea fiecărei
84
sarcinile vieţii" . manifestări individuale nu trebuie
Putem spune, în concluzie, că să ne scape. O manifestare de felul
punctele de maximă rezistenţă ale acesta este expresia puterii creatoare,
operei lui Alfred Adler sunt de fapt aproape arbitrare, a copilului în formarea
situate în afara psihologiei propriu- 87
legii sale dinamice" . Cu toate acestea,
zise, în etica sa socializantă şi în cauzalitatea este manifest
pedagogia sa. Dacă implicată, şi încă din exterior
„descoperirile" şi „inovaţiile" sale (răsfăţarea copilului de către
în psihologie nu sunt adesea
părinţi). Deşi se impune să nu
decât simple reformulări sau
confundăm noţiunea de
travestiri terminologice ale unor
probabilitate cu aceea de posibilitate, cu
idei ale lui Freud, ambiţia
originalităţii şi a surclasării toată marea asemănare dintre
88
adversarilor ducându-1 la unele ele , gradul de probabilitate fiind
incongruenţe şi inconsecvenţe în funcţie de realitate, nu riscăm
flagrante, în schimb el a avut atunci când admitem corelaţia
vocaţie de educator, soluţionând cauzalităţii cu statisticitatea,
cu succes numeroase cazuri dificile pentru că există realmente
(a se vedea, între altele, cele două raporturi cauzale statistice, cu
volume Heilen und Bilden, scrise în caracter probabilist. „Coeficientul mai
colaborare cu Cari Furtmiiller şi E. mare sau mai mic de certitudine în
Wexberg sau Individualpsychologie in cadrul probabilităţii — observă Ion
der Schule), pe linia integrării Tudosescu — variază direct
sociale, pe care o prescrie încă proporţional cu funcţia de
85
din prima copilărie . Centrele de distribuire a parametrilor cauzali şi
consultaţii psihopedagogice
condiţionali, necesari şi
înfiinţate de el la Viena şi acele
întâmplători, caracteristică stării
„Childhouses" organizate mai târziu în
iniţiale. Nu putem prevedea cu
S.U.A. urmăreau să imprime copiilor
un solid comportament social, punând certitudine absolută starea viitoare
accentul nu pe instruire, nu pe a sistemului, dar, o dată
informaţie („tete bien pleine"), ci desfăşurată (realizată) una din
pe formaţie C, tete bien faite'"), întocmai posibilităţile sale, această stare
ca Montaigne, Rousseau, Pestalozzi sau (finală) constituie efectul stării
Froebel. iniţiale cu care se găseşte într-un
Marile probleme ale vieţii sunt, raport cauzal (genetic) obiectiv. în
după Adler, trei: viaţa în acest raport cauzal, efectul nu a
societate, munca şi iubirea, depins numai de cauza iniţială care
deoarece — ne explică el — „fiinţa 1-a produs, deşi aceasta are un rol
umană privită ca produs al acestei primordial în producerea sa. într-o
planete nu şi-a putut menţine şi mai mare sau mai mică măsură (aici
dezvolta relaţiile cu restul lumii apare probabilitatea,
decât prin încorporarea în comu- necoincidenţa relativă a cauzei şi
nitate, prin aportul material şi
efectului), efectul este generat
spiritual pe care i-1 furnizează
deopotrivă atât de cercul iniţial de
acesteia, prin diviziunea muncii,
condiţii şi cauze, cât şi de
prin efort susţinut şiprintr-
opropagare suficientă a speciei" .
86 complexele ulterioare de
Ca şi pentru Pestalozzi, pentru interacţiune şi factorii aleatori care
89
Adler mama este aceea care are însoţesc procesul respectiv" .
datoria sacră de a-şi educa copiii în Oricum, Adler are meritul major de a fi luat
acest spirit. Este de remarcat că, mai în considerare problema legilor
evident decât în cazul probabiliste ale comportamentului
freudismului, Adler pune problema uman, depăşind din acest punct de
probabilităţii statistice a vedere determinismul de fapt
comportamentului uman, cu toate nestatistic al psihanalizei lui
că şi aici el opune în mod tranşant Sigmund Freud, în care totuşi
probabilitatea şi cauzalitatea, Norbert Wiener vedea un
găsindu-le incompatibile. „Aşa cum reprezentant al probabilismului
am arătat — scrie el —, există şi alte 90
modern , având pesemne în vedere
handicapuri care, ca şi faptul de a
imponderabilele pe care le-a
răsfăţa un copil,
introdus în analiza determinării
multiple („supra-determinare") a
comportamentului.

30 31
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
3
Unii exegeţi l-au comparat Alfred Adler a văzut lumina zilei
pe Alfred Adler cu Socrate, în Ia7 februarie 1870, într-o familie mic-
favoarea „socratismului" său burgheză, care locuia la periferia
fiind invocate, pe lângă Vienei. Tatăl său se ocupa cu comerţul
adoptarea imperativului de cereale, având de crescut patru
cunoaşterii de sine, unele băieţi şi două fete. între aceştia, Alfred
similitudini superficiale (pasiunea era al doilea născut, un copil foarte
cu care Adler dialoga în agora, lipsa sa de plăpând, rahitic. De mic l-au
entuziasm pentru exprimarea în scris etc). impresionat puternic boala şi moartea.
în realitate, „socratismul" său este unul Nu avea decât 4 ani când unul din
mai de adâncime, la Adler cunoscutul fraţii săi a murit lângă dânsul, în patul
precept Gnothi seauton (Cunoaşte-te pe în care dormeau împreună. Acest fapt,
tine însuţi!) căpătând pe parcurs ca şi sănătatea mereu şubredă a
dimensiuni de profundă şi amplă mamei sale, pe care el dorea din toată
rezonanţă socială: Cunoaşteţi-vă fiinţa s-o poată însănătoşi, i-au trezit de
unii pe alţii! Acesta este, la urma urmei, timpuriu interesul pentru medici şi
mesajul major al întregii sale opere. medicină. Chiar el afirmă că încă de pe
atunci a luat hotărârea de a deveni
„Oamenii — scrie Adler — ar duce o
medic, orientare care a rămas
viaţă în comun mult mai bună dacă
definitivă. în anul 1895 absolvea cu
cunoaşterea omului ar fi mai
succes facultatea de medicină din
profundă, deoarece anumite forme
Viena, specializându-se în
perturbatoare ale vieţii în comun ar
oftalmologie. în 1898, ca urmare a
fi suprimate, forme care sunt astăzi
preocupărilor sale de larg orizont
posibile pentru că nu ne
91 social, publică o broşură de sfaturi
cunoaştem unii pe alţii" . Preceptul
medicale pentru croitori (Gesundheisbuch fiir
adlerian înseamnă, desigur, mult
c/as Schneidergewebe), în care
mai mult decât acela al lui Socrate
semnificative sunt relaţia pe care o
în orizontul existenţei reale şi al
stabileşte între starea de sănătate şi
conduitei realiste, din moment ce
„starea economică" a populaţiei,
până şi simpla cunoaştere de sine
precum şi concepţia sa despre om ca
este, după cum o demonstrează
92 „produs social" („als Gcselschaftsprodukt").
studiile moderne , esenţialmente Un rol aparte în evoluţia pe plan
condiţionată de descifrarea profesional a tânărului oftalmolog
propriilor relaţii sociale vienez 1-a avut însă Freud, căruia, între
definitorii,ceea ce echivalează, în anii 1902-1908, i-a fost un discipol mai
definitiv, cu cunoaşterea semenilor mult sau mai puţin credincios şi de
cu care avem de-a face şi care au care, în 1911, s-a separat cu mare
de-a face cu noi. vâlvă, împreună cu adepţii săî,
Dincolo de teorie şi de respingând viziunea exagerat sexuali
„sistem", cititorul găseşte în cărţile stă a freudienilor „ortodocşi"şi
lui Alfred Adler extrem de trasând treptat coordonatele aşa-
penetrante şi exacte observaţii numitei „psihologii individuale", pe
caracterologicele o mare utilitate care Adler a propagat-o cu o rară râvnă
în orientarea practică pe planul până la sfârşitul vieţii. Din amul 1912
relaţiilor sociale concrete în care începe să organizeze în zeci de şcoli
fiecare om se află necesarmente vieneze centre de consultaţii
angajat, ca fiinţă prin excelenţă psihopedagogice, bazate pe propria
socială, după cum va găsi şi o sa concepţie asupra naturii umane şi a
sănătoasă pedagogie a integrării educabilităţii copiilor. După ce, ca
şi a colaborării, bazată pe etica reacţie imediată la rupturai cu
datoriei, de perpetuă actualitate. psihanaliza freudiană, constituise de
urgenţă mai întâi o „Asociaţie pentru
dr. LEONARD GAVRILIU psihanaliza liberă" (,, Verein fiir freie
Psychoanalyse"), ulterior creează
„Societatea de psihologie individuală"
NOTE
(1912), iar doi ani mai târziu (1914)
1
J. P. Chaplin,T. S. Krawiec, Systems Internationale Zeitschrift fiir
und Theories ofPsychology, IndividuaJpsychologie, puiblicaţie care a
Hoit, Rinehart & Winston, New York, 1968, p. contribuit asiduu la cristalizarea orientării
noii şcoli, adleriene. Punând apoi în
403.
2 practică planul „cuceririi Americii",
Sigmund Freud, Zur Geschichte
unde Freud căilcase victorios încă în
derpsychoalalitischen Bewegung, anul 1909, începând din 1925 Adler
Werner Fritsch, Miinchen, 1966, p. 61. întreprinde to>t mai frecvente călătorii
peste Atlantic, ţinând conferinţe în mai
multe orraşe din Statele Unite ale
Americii, unde în cele din urmă se şi
stabileşte. Din 1927 (anul apariţiei
cărţii Cunoaşterea omului) i se oferă
posibilittatea de a ţine un curs de
psihologie medicală la

32
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
14
Columbia University şi la New York Sigmund Freud, op. cit.,p. 59.
15
Medical Center, pentru ca în anul
1932 să ocupe un post de
„visitingprofessor" la Long Island College for Clifford
Medicine. Trei ani mai târziu, când devine Allen,
cetăţean american cu drepturi op.ctt.,
depline, fondează Journal oflndividual p. 22.
l6
Psychology. Moare la 28 mai 1937, la Ibide
Aberdeen, în Scoţia, unde venise să m,p.
conferenţieze pe teme de psihologie 138.
individuală. A decedat în plină stradă, 17
Oliver Brachfeld, op. cit., p. 7.
nu departe de hotelul la care trăsese, 18
Alfred Adler, Menschenkenntnis, Verlag
răpus de un fulgerător atac de von S. Hirzel, Leipzig,
apoplexie. Principalele sale scrieri 1927,pp.77-78.
sunt: Studiu asupra inferiorităţii 19
Ibidem,pp. 79-80.
organelor (1907), Cu privire la caracterul 20
Alfred Adler, Ober den Nervosen
nevroticilor (1912), A vindeca şi a educa Character,p. 16.
(1914, în colaborare cu Cari Furtmiiller), 21
Idem, 77ie Practice and Theory
Practica şi teoria psihologiei indi viduale oflndividual Prychology, Harcourt,
(1920), Cunoaşterea omului (1927), Brace and Company, New York, Kegan Paul,
Psihologia individuală în şcoală (1929), Trench, Trubner & Co Ltd.
Psihologia şcolarului greu educabil
London,1932,p.V.
(1930) şi Sensul vie(/i(1933). 22
4 Idem, Praxis und Theorie der
J. L. Moreno, Fondcments de la
Individualpsychologie, Verlag von
sociometrie, P.U.F., Paris, 1970,
J. F. Bergman, Miinchen, 1924, p. 164.
p.316. 23
Apud Paul Plottke, op. cit., p. 10.
5
Cf. Paul Plottke, Avant-propos la Alfred 24
Madelaine Ganz, La psychologie
Adler, Le temperament d'Alfred Adler et le develop-
nerveux, Payot, Paris, 1970, p. 7; vezi şi pement del'enfant, Delachaux et Niestle,
Oliver Brachfeld, Einleitung, în Neuchâtel, 1936, p. 11.
Alfred Adler, Menschenkenntnis, Fischer 25
Alfred Adler, Praxis und Theorie der
Biicherei, Frankfurt am Main, Individualpsychologie,
Hamburg, 1966, p. 9. Vorwort zur ersten Auflage, p. 15.
^ Ibidem,p.l. 26
Idem, Menschenkenninis, p. 8.
7
Manes Sperber crede că 27
Sigmund Freud, op. cit., p. 38.
„ruptura" cu Freud a fost determinată 28
Alfred Adler, Le sens de la vie, p. 193.
de 29
Idem, Menschenkenntnis, p. 32.
un „important element caracterologic": 30
Ibidem,pp. 32-33.
„Adler, cu 14 ani mai tânăr decât 31
Sigmund Freud, op. cit.,p. 66.
Freud, nu-1 putea recunoaşte pe acesta 32
Alfred Adler, Le sens de la vie, p. 61.
drept autoritate paternă. El era mai 33
Jbidem, p. 56.
degrabă înclinat... să vadă în el un frate 34
Genu valgum, diformitate constând
mai mare"(Manes Sperber, Alfred din devierea axei gambei în
Adler oder das Elend der Psychologie, afară faţă de axa femurului, în aşa fel
Fischer Taschenbuch Verlag, încât ele formează un unghi obtuz
Frankfurt am Main, 1971, p. 40). deschis în afară; în cazul că
8
Herbert Schaffer, Avertisment du diformitatea este bilaterală, bolnavul
traducteur, în Alfred Adler, are
Le sens de la vie, Payot, Paris, 1968, p. 9. picioarele în X, cu genunchii lipiţi. Genu
9 varum, diformitate în care
Clifford Allen, Les decouvertes
devierea este inversă faţă de genu valgum,
modernes de la psychiatrie, Payot,
bolnavul având picioarele în O,
Paris, 1951, p. 128. cu genunchii la distanţă unul de altul.
10
M. Laignel-Lavastine, Preface a Pes valgus, diformitate a piciorului
1'edition frangaise, în A. Adler, constând din deviaţia sa în afară faţă
Le sens de la vie, p. 6. de axa gambei, pe când pes varus
1! constă într-o deviaţie înăuntru a
Alfred Adler, Le sens de la vie, p. 108.
12
Alfred, Adler, Ober den Nervosen piciorului faţă de axa gambei.
35
„eine verstărkte
Character. Grundzuge einer
visuellePsyche",în textul original.
vergleichenden Individualpsychologie und
Psychotherapie, Verlag von
J. F. Bergmann, Wiesbaden, 1919, p. 5.
13
ibide/n, p. 40.

34 35
LEONARD GAVRILIU STUDIU INTRODUCTIV
36 52
A lfred Ad ler, Ube rden Nc rvosen Alfred Adler, Social Interest, Faber B
Characte r,?. 13. Faber, 1938, p. 161.
37 53
Idem, Prax is und Theorie Alfred Farau, Herbert Schaffer, La
derIndividualpsy chologie,^. 9. psychologie des profondeurs
38
Idem, Le sens de la vie, p. 32. des origines a nosjours, Payot, Paris, 1960, p.
39
Idem, Die Technik der 104.
54
Individualpsychologie, Zweiter Teii. Die Alfred Adler, Le sens de la vie, pp. 22-
Seele des schwehrerziehbaren Schulkindes, 23.
Fischer Taschenbuch Verlag, 55
Idem. Menschenkenntnis, pp. 21 -22.
FrankfurtamMain, 1974, p. 16. 56
Ibidem, p. 22.
40
Idem, Le sens de la vie, p. 59. 57
41 Alfred Adler, Uberden Nervoscn
Idem, Menschenkenntnis, p. 21.
42 Character,p. 56.
Idem, Die Seelc des schwercziehbaren 58
Ibidem, p. 39.
Schulkindes, p. 17. 5
43
în mod greşit vorbeşte dr. 9

Constantin Gorgos despre „neurologul


şi psihiatrul austriac" Alfred Adler (Dicţionar I
enciclopedic de psihiatric,
b
voi. I, Editura Medicală, Bucureşti, 1987,
i
p. 79). Gratuită este şi afirmaţia
d
că Adler este „un autor prolific", când el nu a
e
publicat mai mult de 17 cărţi,
m
din care trei în colaborare, multe din ele de
,
dimensiuni reduse. Adler este
mai degrabă prolix decât prolific. El nu se
?
apuca cu plăcere de scris şi nu-1
preocupa ţinuta stilistică a textului pe .
care îl semna. Unele din cărţile sale
a u ap ăru t nu ma i d ato ri tă f ap tu l u i c ă 4
s- a u gă si t au di to ri ca re să- i 0
stenografieze conferinţele, cum este şi .
cazul lucrării de faţă, Cunoaşterea
H
omului, „salvată" pentru posteritate de
)
un anume Broser.
44
Alfred Adler, Menschenkcnnt si s,pp.
128-129 I
45
Cf. Paul Plottke, op. cit., p. 8. b
46
Alfred Adler, op. cit., pp. 145-146. i
47
Josef Rattner, Individualpsychologie, d
Rinehardt, Miinchen/Basel, e
m
1963.
48 .
„Cauza micilor variaţii care se 61
/b/dem.p.41.
găsesc între vârstele apropiate ale 6

aceluiaşi sex cu privire la temperament 2

— scrie şi Dimitrie Todoranu —


trebuie căutată în faptul că structura I
temperamentului este strâns conexată b
de ch im i sm u l orga n i sm u lu i şi de i
struc tu ra lu i so ma ti că c on sid e ra tă în d
totalitatea sa. Acest chimism rămâne, în e
condiţii normale de viaţă, aproape m
a c e l a ş i î n d e c u rsu l v i e ţ i i i n d i v i d u a le . .
N um a i b o l i l e , f i e p s ih i c e , f ie
fiziologice, pot aduce o transformare p
radicală a chimismului interior şi prin .
aceasta a configura ţi ei 4
tempe ramentu lui" (Psihologia 8
temperamen tului. .
C lu j, 1921,p. 118).
49
Alfred Adler, Menschenkenntnis, p. 6

147. 3
50
îbidem.pp. 147-148. 7
51
Ibidem, p. 149. 5
j
d
e
m
,
p
.
5
0
.
64
Ernest Acppli, Psychologie du conscient
el de l'inconscicnt, Payot,
Paris, 1953, p. 194.
65
Alfred Adler, Le sens de la vie, p. 14.
6h
Ide m, Die Se ele des sch we rcrzi ehbaren
Schulkind es, p. 76 .
67
Io n Tud ose scu , D e te rm in i smu l şi
şti i n ţa , E di tu ra Ş ti in ţi f ic ă ,
Bucureşti, 197l , p . 97.
68
Madeleine Ganz, op. cit., p. 9.
69
Alfred Adler, Menschenkenntnis, p. 13.
70
Idem, Praxis und Theorie der
Individualpsychologie, p. 2.
7
,
1
p
.
I 4
b .
i 73
Alfred Adler, Menschenkenntnis, p. 14.
d 74
Sigmund Freud, Zur Geschichtc
e der Psychoanalytischen
m Benegung,p. 65.
. 75
Madeleine Ganz, op. cit., p. 12.
p 76
Alfred Adler, Die Seele des
. schwererziehbaren Schulkindes,p. 12.
3 77
Josef Rattner, op. cit.,p. 101.
. 78
Alfred Adler, Menschenkenntnis, pp.
1
18-19.
79
2
„Es gibt heine absolute Wahrheil, was
aber einer solchen noch am
I năchsten kommt, ist die
b Gemeinschaft" este, după Oliver
i Brachfeld
d (op. cit., p. 1), una din tezele adleriene
e cardinale, tipică pentru ansamblul
m concepţiei sale.

36 37
LEONARD GAVRILIU
80

81
Alfred Adler, Der Şina des Lebens, Wien, 1933, p. 19. CUVÂNT ÎNAINTE
Idem, Le sens de Va vie, p. 33.
82
Idem, Die Seele des schwererziehbaren Schulkindes, p. 24.
83
Jbidem,p.l82.
84
H a ro ld H . Mo sa k ( e d. ), A lf re d Ad le r: Hi s Inf lu e n c e o n
Psychology Today, Noyes Press,Park Ridgs,New Jersey, 1973,p. V.
85
Leonard Gavriliu, Alfred Adler şi problema integrării
precoce a
copilului, comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a
Institutului
Pedagogic din Constanţa, 22-23 octombrie 1971.
86
Alfred Adler, Le sens de la vie, p. 36.
87
Ibidem, p. 39. Cartea de faţă încearcă să prezinte celor mai
88
Anton Dumitriu, Logica polivalentă, Editura largi cercuri de cititori bazele de nezdruncinat ale
Enciclopedică psihologiei individuale şi valoarea acestora pentru
Română, Bucureşti, 1971,p.276. cunoaşterea omului, ca şi însemnătatea pe care o au
89
Ion Tudosescu, op. cit., p. 53. pe planul relaţiilor interumane şi al organizării
90
Norbert Wiener, Cybemetique et societe. L'usage humain des propriei noastre vieţi. Am adunat aici prelegeri pe
autreshumaines, Union Generale d'editions, Paris, 1962,pp. 10-11. care le-am ţinut în faţa unui public de mai multe sute
91
Alfred Adler, Menschenkenntnis, p. 20. de persoane, într-un cămin cultural popular din Viena.
92
Vasile Pavelcu, Invitaţie la cunoaşterea de sine, Editura Principala sarcină a acestei cărţi constă în a ne face
Ştiinţifică, să înţelegem neajunsurile activităţii şi creaţiei noastre
Bucureşti, 1970, a se vedea paragraful „Paradoxul pe plan social, arătând cum decurg acestea din
cunoaşterii de sine", conduita eronată a individului; problema care se
pp.60-67. pune este ca acesta să-şi recunoască erorile şi să
obţină o mai bună integrare a sa în mediul social.
Fără îndoială, erorile sunt regretabile şi
dăunătoare în profesie şi în domeniul cercetării
ştiinţifice. în domeniul cunoaşterii omului, ele sunt
însă de-a dreptul periculoase. Sper că acei
conştiincioşi colaboratori care contribuie la
progresul ştiinţei noastre vor ţine seama câtuşi de
puţin de constatările şi experienţa prezentate aici,
cum au făcut-o şi în cazul lucrărilor mele anterioare.
Mă simt dator să aduc mulţumirile mele cele
mai profunde domnului doctor în ştiinţe juridice
Broser. Nu exagerez afirmând că, fără ajutorul său,
cartea aceasta numai cu greu ar fi putut vedea
lumina tiparului.

38
ALFRED ADLER ___________________________

îi mulţumesc, de asemenea, fiicei mele, dr.


Alexandra Adler, pentru revizuirea corecturilor şi
PARTEA GENERALĂ
pentru finisarea, în acelaşi timp, a textului.
Editorul S. Hirzel a favorizat într-un mod
exemplar apariţia cărţii şi i-a pregătit o discretă INTRODUCERE
publicitate, psihologia individuală fiindu-i deosebit de
recunoscătoare pentru aceasta.
Prelegerile noastre urmăresc să aprindă o lumină
pe drumul pe care înaintează umanitatea.
„Caracterul omului este
Londra, 24 noiembrie 1926
dr. ALFRED ADLER destinul

său."

HERODOT

Principiile cunoaşterii omului sunt de aşa natură


încât să nu permită generarea unei prea mari
infatuări şi trufii. Dimpotrivă, adevărata cunoaştere a
omului nu poate să inspire decât o anumită modestie,
prin aceea că ne demonstrează că avem de-a face
cu o sarcină de o excepţională însemnătate, la a cărei
îndeplinire umanitatea lucrează chiar de la începuturile
civilizaţiei, fără a o fi abordat în mod sistematic, cu o
clară conştiinţă a scopului, în aşa fel încât vedem
mereu ieşind în faţă numai câţiva oameni mari, ici-
colo, care au dispus de o mai bună cunoaştere a
omului în comparaţie cu media. Atingem aici un
punct sensibil: dacă verificăm pe neaşteptate gradul
de cunoaştere a omului într-un eşantion oarecare,
constatăm că majoritatea subiecţilor îşi declină
competenţa în această materie. Nimeni nu se poate
lăuda cu o profundă cunoaştere a omului. Această
situaţie ţine de existenţa noastră individualistă. Se
poate afirma că niciodată oamenii nu au trăit mai
izolaţi decât azi. încă din copilărie avem prea puţine
raporturi între noi, o slabă coeziune. Familia ne
izolează. întregul nostru mod de viaţă ne refuză
contactul mai intim cu semenii noştri, care este de o
absolută necesitate în elaborarea unei arte cum
este cunoaşterea omului. Cele două elemente se află
în interdependenţă: nu putem restabili contactul cu
ceilalţi oameni pentru că, în lipsa unei mai bune
comprehensiuni mutuale, ei ne dau impresia a ceva
cât se poate de străin.

41
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Consecinţa cea mai gravă a în majoritatea cazurilor, să nu


acestui neajuns este mai fim în măsură să sesizăm
renunţarea care survine aproape conexiunile şi să ne tulbure
întotdeauna atunci când se impune să ne constatarea că o inexactitate în
comportăm într-un anumit fel cu judecarea unui om a dus, fie şi
semenii noştri şi să ducem cu ei o după un deceniu, la grele
viaţă în comun. Este un fapt eşecuri şi vicisitudini. Asemenea
adesea dovedit şi subliniat că împrejurări nu încetează de a
oamenii trec unii pe lângă alţii şi ne reaminti necesitatea şi
îşi vorbesc fără a putea găsi un obligaţia de a dobândi şi de a
punct de contact, coeziunea aprofunda cunoaşterea omului.
necesară, ei tratându-se ca nişte în cercetările noastre am
străini, nu numai în vastele cadre ajuns repede la concluzia că
ale societăţii, ci chiar şi în sânul aceste anomalii, conflicte şi
grupului celui mai restrâns care eşecuri pe plan psihic, atât de
este familia. Foarte frecvent frecvent inerente cazurilor
suntem confruntaţi cu plângerile patologice, de fapt nu au în
părinţilor care nu-şi înţeleg copiii structura lor nimic străin vieţii
şi cu acelea ale copiilor care se psihice a omului aşa-zis normal.
consideră neînţeleşi de către Sunt aceleaşi elemente, aceleaşi
părinţii lor. Cu toate acestea, în condiţii, numai că mai reliefate,
mai desluşit manifestate şi mai
condiţiile fundamentale ale vieţii
uşor de identificat. Vom putea
umane colective se face simţită o
profita de aceste cunoştinţe şi,
vie înclinaţie spre
prin comparaţie cu viaţa psihică
comprehensiunea reciprocă,
normală, să acumulăm o
pentru că întreaga noastră
experienţă care în cele din urmă
comportare faţă de aproapele
să ne permită să aruncăm o
depinde de aceasta. Oamenii ar
privire mai pătrunzătoare asupra
duce o viaţă în comun mult mai
raporturilor normale. în continuare, avem
bună dacă cunoaşterea semenului
nevoie de exerciţiu, asociat cu acea
ar fi mai profundă, deoarece
dăruire şi cu acea stăruinţă pe care
anumite forme perturbatoare ale le cere orice vocaţie.
vieţii în comun ar fi suprimate, Prima constatare care ni se
forme care sunt astăzi posibile impune este aceea că stimulenţii
pentru că nu ne cunoaştem unii cei mai puternici pentru edificarea
pe alţii, expunându-ne pericolului vieţii psihice a omului provin din
de a ne lăsa amăgiţi de aparenţe cea mai fragedă copilărie. Nu
şi de a cădea pradă ipocriziei este vorba de o descoperire
celorlalţi. formidabilă, dat fiind că
Este necesar acum să vedem asemenea constatări au fost
de ce tocmai din partea medicinei făcute de cercetători în toate
are loc încercarea de a constitui timpurile. Elementul nou constă în
în acest vast domeniu o disciplină strădania de a corela în mod organic
aparte denumită cunoaşterea trăirile, impresiile şi luările de
omului şi care sunt premisele acestei atitudine din copilărie, în măsura
ştiinţe, sarcinile care îi incumbă, în care ele se lasă identificate cu
rezultatele pe care le putem fenomenele ulterioare ale vieţii
aştepta de la ca. psihice, efectuând o comparaţie
1
Medicina neurologică este de- între anumite trăiri din prima
acum o disciplină care, înainte de copilărie şi anumite situaţii şi
toate, pretinde o extrem de atitudini de mai târziu. Deosebit
operativă cunoaştere a omului. de important este faptul că
Pentru medicul neurolog este fenomenele izolate ale vieţii
necesar ca,în cel mai scurt timp psihice nu pot fi niciodată
posibil, să-şi facă o idee despre considerate ca un întreg închis în
viaţa psihică a bolnavului de nervi. în sine; acestea nu pot fi înţelese
acest domeniu al medicinei, putem decât ca părţi componente ale
emite o judecată utilă şi putem unui ansamblu indivizibil şi numai
institui sau propune intervenţii dacă încercăm să descoperim linia
curative numai în cazul în care ne de orientare a individului, tiparul,
este clar ce se petrece în sufletul stilul său de viaţă, convingându-ne
pacientului. Superficialitatea este aici abso- clar că scopul secret al conduitei
lut contraindicată, eroarea fiind infantile este identic cu acela al
urmată de o sancţionare comportării omului în viaţa sa de
imediată, după cum, pe de altă mai târziu. Pe scurt, se vede cu o
parte, aprecierea corectă este, cel surprinzătoare claritate că nu a
mai adesea, urmată de succes. Se intervenit nici o modificare din
impune, aşadar, un examen punctul de vedere al activităţii
riguros şi neîntârziat în acest sens. psihice, că, fără îndoială, forma
în viaţa socială ne putem foarte exterioară, concretizarea,
lesne înşela în ceea ce priveşte traducerea pe plan verbal a
aprecierea unui om. Desigur, de aparenţelor din viaţa psihică, cu
fiecare dată greşeala se plăteşte; alte cuvinte, fenomenalul este
se poate totuşi ca reacţia să se susceptibil de
producă atât de târziu încât,

42 43
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

schimbare, invariabile mitoare; dispunem deci de rezerve pentru


rămânând însă bazele înseşi, o cercetare îndelungată şi
scopul şi dinamica acestuia, tot ceea ce oricine poate găsi aici fapte
orientează viaţa psihică în inedite, importante şi demne de
direcţia scopului. Când, de exemplu, un interes.
pacient face dovada unui caracter anxios, Ştiinţa aceasta constituie
fiind marcat mereu de suspiciune şi pentru noi, totodată, un mijloc
înclinând să se ţină de-o parte, nu de a preveni greşelile; dacă am
este greu de stabilit că aceleaşi cultiva o ştiinţă care să nu aibă
tendinţe îl caracterizau de pe când raţiunea sa de a fi decât în ea însăşi, nu
am ajunge la cunoaşterea omului.
avea doar trei sau patru ani,
Pe baza cunoştinţelor noastre
numai că trăsăturile sale de
înaintăm într-un chip absolut
caracter aveau pe atunci
natural pe terenul muncii de
simplitatea proprie acelei fragede
educaţie, pe care o slujim de ani şi
vârste şi erau lesne de sesizat.
ani. Educaţia este o mină de aur
în consecinţă, ne-am dat silinţa pentru oricine concepe
să ne concentrăm sistematic cunoaşterea omului ca pe o ştiinţă
atenţia în primul rând asupra importantă şi doreşte să şi-o
copilăriei pacientului. Ba chiar am însuşească, să o trăiască, să i se
reuşit să presupunem multe consacre; de fapt aceasta nu este
lucruri cu privire la copilăria unui nicidecum o ştiinţă livrescă, ci una
om fără ca cineva să ne fi vorbit care nu poate fi învăţată decât în
despre aceasta. Consideram ceea ce sfera practicii. Trebuie, ca să
vedeam la el ca pe o expresie a spunem aşa, să participi la
primelor sale trăiri din copilărie, dinamica fiecărui fenomen al
trăiri care îl influenţau până şi în vieţii psihice, să-1 retrăieşti în forul
plină maturitate. Iar dacă, pe de intim, să-1 însoţeşti pe om în
o parte, aflăm de la cineva ce bucuriile şi temerile sale, cam la fel
evenimente din copilărie i s-au cum un bun pictor nu poate
păstrat în memorie, acestea ne întruchipa în trăsăturile celui
dau, când sunt corect interpretate, o imagine căruia îi face portretul decât ceea
a tipului de om cu care avem de-a face. ce a filtrat prin propria sa fiinţă.
Utilizăm, de asemenea, şi o altă Este cazul, prin urmare, sa
constatare, anume aceea că oamenii se concepem cunoaşterea omului ca
detaşează extrem de greu de pe o artă care dispune de multiple
2 instrumente, dar şi ca pe o artă
tiparul în care au crescut în primii ani
care se juxtapune tuturor
de viaţă. Puţini sunt cei care
celorlalte arte de acelaşi rang şi
izbutesc să se abată de la acesta,
de care o anumită clasă de
chiar şi atunci când, la vârsta
oameni, poeţii, s-au folosit din
adultă, viaţa lor psihică se
plin. Aceasta trebuie să ne
manifestă în alte situaţii de viaţă servească în primul rând la
şi, drept urmare, înregistrează îmbogăţirea cunoştinţelor, dându-
impresii diferite. Aceasta nu ne tuturor posibilitatea unei mai
echivalează cu o schimbare a bune şi mai mature dezvoltări pe
tiparului de viaţă; viaţa psihică are plan psihic.
întotdeauna acelaşi fundament, O dificultate intervine foarte adesea
omul ne dezvăluie aceeaşi linie de în acest domeniu, prin faptul că noi,
mişcare (Bcwcgungslinie) şi ne oamenii, suntem extraordinar de sensibili
permite să ghicim acelaşi ţel în cele când vine vorba de competenţa
două perioade de vârstă, în noastră în materie de cunoaştere
copilărie ca şi la maturitate. Iată de a omului. Puţini sunt cei care, cu
ce se impune să situăm copilăria în toate că nu au făcut studii în acest
centrul atenţiei noastre, iar dacă sens, sa nu se considere buni
proiectăm o modificare, nu este cunoscători de oameni, şi încă şi
necesar să luăm în seamă toate mai puţini sunt cei care să nu se
nenumăratele trăiri şi impresii ale declare ofensaţi dacă vrem să-i
unui om, ci mai întâi să-i descoperim îndemnăm să facă progrese în
tiparul de viaţă şi, pornind de aici, cunoaşterea omului. Consimt la
să-i înţelegem modul personal de aceasta doar cei care, într-un fel
3
a fi şi, în acelaşi timp, bizarele sau altul, au ajuns să recunoască
fenomene patologice care ne valoarea cunoaşterii omului fie
interesează. prin experienţa propriilor
amărăciuni, fie datorită capacităţii
în felul acesta, examinarea
lor de a se transpune în trăirile
vieţii psihice infantile devine cheia
celorlalţi. Rezultă de aici, pentru a
de boltă a ştiinţei noastre, de
ne atinge scopul, necesitatea
unde ea îşi trage forţa
adoptării unei tactici bine determinate.
instructivă. Există o mulţime de
Căci nimic nu este mai supărător şi
lucrări consacrate studierii primilor nu este privit cu mai multă aversiune
ani de viaţă. Materialele se decât faptul de a proiecta pe
acumulează, fără a fi supuse unor neaşteptate sub ochii cuiva
investigaţii mulţu- informaţiile dobândite cu privire la
viaţa sa psihică. Pe toţi cei care

45
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

nu doresc să devină antipatici îi lungul expunerilor noastre, că,


vom consilia să se arate prudenţi din masa experienţelor sale,
în această privinţă. Cel mai bun omul nu extrage decât o morală
mijloc de a căpăta o proastă strict limitată şi că, privită mai
reputaţie constă în a te comporta îndeaproape, această morală se
neprevăzător, utilizând în mod adaptează într-un fel sau altul la
abuziv ştiinţa cunoaşterii omului, linia vieţii sale, întârind-o în tiparele
dându-le, de pildă, de înţeles sale. Limba a „sesizat" bine
oamenilor că le ghiceşti gândurile situaţia, căci se spune că noi
şi sentimentele. La fel de periculos înşine suntem cei care ne facem
este să-i prezinţi unui profan drept experienţa, ceea ce arată că
4
adevăruri definitive concepţiile de fiecare este stăpân pe aprecierea
bază ale acestei învăţături. Chiar şi pe care i-o aplică. Zilnic putem
cei care mai cunosc câte ceva în constata că oamenii trag de fapt
această materie se simt atunci, pe din experienţele pe care le trăiesc
drept cuvânt, lezaţi. Repetăm, concluziile cele mai diverse. Să
aşadar, ceea ce am spus la început, presupunem, de exemplu, un om
anume că această ştiinţă cere care face în mod obişnuit o
modestie, excluzând cunoştinţele greşeală oarecare. Chiar dacă
superficiale sau de prisos, acele reuşim să-1 convingem că
atitudini care amintesc de greşeşte, rezultatele vor diferi de la
vanitatea copilului care crede că individ la individ. Se poate ca unul
totul îi stă în putinţă. Mult mai să tragă concluzia că ar fi timpul
îngrijorătoare este o atare atitudine în să se dezbare de obişnuinţa sa. Un
cazul adultului. De aceea altul va riposta că, dat fiind faptul
respingem pripeala şi că de atâta amar de vreme
recomandăm autocontrolul, acţionează astfel, îi este imposibil
abţinerea de a se lăuda în faţa să facă altfel. Un al treilea va
cuiva cu cunoştinţele dobândite pe imputa părinţilor săi greşeala
planul cunoaşterii omului. Altfel nu educaţiei primite: va susţine că
am face decât să ridicăm noi nimeni nu s-a îngrijit niciodată de
dificultăţi în faţa acestei ştiinţe pe dânsul, sau că a fost tratat cu prea
calc de constituire, dăunând multă indulgenţă, sau, dimpotrivă,
scopului ei, căci ar trebui să ne prea aspru; orice ar fi, el rămâne la
împovărăm inevitabil cu greşelile modul său de a proceda. La drept
generate de imprudenţa unor vorbind, ultimii doi se dau de gol,
novici, oricât de entuziaşti ar fi ei. arătând că ei înţeleg să dispună
Să fim mai degrabă circumspecţi şi de o acoperire, de justificare. în
să nu uităm niciodată ca. mai felul acesta, nu fără o aparentă
presus de toate, ca să putem emite motivare, ei pot totdeauna să se
o judecată, trebuie să avem în faţa sustragă în mod prevăzător de la
noastră un tot împlinit şi că o autocritică. Ei nu ar fi niciodată
asemenea judecată nu trebuie vinovaţi, vina pentru tot ceea ce
emisă decât dacă suntem siguri nu au reuşit ei să facă revenind
că aducem prin ca un beneficiu mereu altora. Neluând în
cuiva. Căci a formula o judecată, considerare faptul că nu fac nici un
oricât de exactă, într-o formă efort ca să evite greşeala, ei
supărătoare şi la loc nepotrivit, persistă, nu fără ardoare, în aceasta,
înseamnă a aduce mari prejudicii. pe când educaţia deficitară nu se
înainte de a continua aceste face vinovată de comportamentul lor
consideraţii, se impune să preîn- decât în măsura în care o vor ei.
tâmpinăm o obiecţie care, cu Semnificaţia multiplă a
siguranţă, se poate naşte în experienţelor de viaţă,
mintea multora. Când facem posibilitatea de a trage din ele
afirmaţia că linia vieţii (d/e concluzii divergente ne fac să
Lebenslinie) unui om rămâne înţelegem de ce un om nu-şi
neschimbată, lucrul acesta schimbă felul său de a fi (seine
trebuie să pară de neînţeles Gangart), ci mai degrabă îşi
pentru mulţi, pentru că, în suceşte şi răsuceşte în aşa fel
definitiv, fiecare trăieşte în viaţa trăirile până când acestea ajung să
sa o multitudine de experienţe, se ajusteze cu felul său de a fi. Se
care determină modificări ale pare că lucrul cel mai greu pentru
comportamentului său. Să om este acela de a se cunoaşte pe
remarcăm, totuşi, că un fapt de sine însuşi şi de a se schimba.
viaţă nu are doar o singură Dacă cineva ar dori să încerce
semnificaţie. Este greu de găsit să formeze oameni mai buni, s-ar
doi oameni care, din una şi găsi într-o mare încurcătură în
aceeaşi experienţă de viaţă, să cazul în care nu ar dispune de
tragă aceeaşi concluzie practică. experienţa şi faptele acumulate
Nu orice păţanie ne face mai ca urmare a cunoaşterii omului.
înţelepţi. Dacă învăţăm să evităm Poate că va opera, ca şi până
cu succes anumite neplăceri, le atunci, la suprafaţă, crezând că
opunem cutare sau cutare atitudine. Dar din moment ce lucrul a luat un nou
linia după care ne orientăm aspect, o altă nuanţă, a reuşit cumva
rămâne neschimbată. Vorn vedea,
de-a

47
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

să introducă o schimbare. peri te. întrebarea de mai sus ni se


Prezentând cazurile reale, ne impune şi datorită faptului că
vom putea convinge cât de puţin noi am reţinut, din perioada în care
duc la transformarea practică a am fost educaţi, mult prea puţine
unui om asemenea procedee; atât timp cât şi uneori inexacte date, aşa încât
linia de mişcare a individului nu a educaţia noastră, chiar şi în prezent,
suferit ea însăşi o modificare, nu nu este indicată să ne furnizeze o
poate fi vorba decât de pură apa- utilă cunoaştere a omului. Fiecare copil
renţă, repede spulberată. Procesul este lăsat în voia sa în ceea ce
schimbării unui om nu este deloc priveşte gradul de dezvoltare, cât
uşor, cerând chibzuinţă, răbdare şi extragerea unor principii de
şi, mai presus de toate, morală practică din lecturile sau
înlăturarea oricărei vanităţi din experienţele sale de viaţă. Nu
personale, întrucât celălalt nu are există, de altfel, nici o tradiţie în
nicidecum obligaţia de a fi cultivarea cunoaşterii omului. Nu
obiectul vanităţii noastre. în afară există în acest domeniu nici o
de aceasta, este necesar ca concepţie sistematică,
procesul să fie în aşa fel condus cunoaşterea omului găsindu-se
încât să fie asimilabil pentru cam în situaţia chimiei pe timpul
celălalt. Pentru că este de la sine când încă mai era alchimie.
înţeles că oricine poate refuza o Dacă îi trecem în revistă pe
mâncare, fie ea cât de apetisantă, cei care, în haosul care domneşte
din moment ce nu-i este oferită în domeniul educaţiei, au cea mai
aşa cum se cuvine. favorabilă ocazie de a se iniţia
Cunoaşterea omului întrucâtva în cunoaşterea
comportă încă o latură, la fel de omului, constatăm că sunt
importantă, reprezentată de aşa- oameni care încă nu s-au rupt din
numitul său aspect social. Este angrenajul social şi care, într-un
neîndoielnic faptul că oamenii s-ar fel sau altul, mai păstrează
comporta mai bine unii faţă de contactul cu semenii şi viaţa,
alţii, că ei s-ar apropia mult mai rămânând, în consecinţă, optimişti
mult, dacă şi-ar înţelege mai bine sau cel puţin pesimişti militanţi,
resorturile interioare. Pentru că, în dintre acei pe care pesimismul
acest caz, le-ar fi cu neputinţă să încă nu i-a dus la resemnare. Dar,
se înşele unii pe alţii. Această în afara contactului social, mai
posibilitate de inducere în eroare constituie este necesară şi o experienţă de
un pericol imens pentru societate. Acesta viaţă. Ajungem, astfel, la urmă-
este pericolul pe care trebuie să-1 toarea concluzie: adevărata
demonstrăm noi semenilor noştri cunoaştere a omului, date fiind
pe care vrem să-i iniţiem într-ale lacunele educaţiei noastre, nu este
vieţii. Ei trebuie să devină capabili atribuită de fapt decât unui singur
să recunoască tot ceea ce este tip de om, „păcătosul care se
inconştient în viaţă, toate căieşte", acela care a trecut prin
deghizările, disimulările, măştile, toate meandrele vieţii psihice şi s-
şiretlicurile şi perfidiile, spre a-i a lecuit, sau cel puţin s-a găsit
putea avertiza pe cei pândiţi de aproape de o asemenea situaţie.
asemenea primejdii şi a le veni în Bineînţeles că pot exista şi alte
ajutor. Numai cunoaşterea omului, cazuri, îndeosebi cazul oamenilor
conştient practicată, ne va sluji în capabili să înţeleagă ceva din
această direcţie. exemplul altora sau al celor dotaţi
Prezintă, de asemenea, cu o rară sensibilitate. Dar cel mai
interes întrebarea cine este indicat, la bun cunoscător de oameni va fi,
drept vorbind, să dobândească şi desigur, acela care el însuşi a trăit
să exercite cunoaşterea omului. toate aceste patimi omeneşti.
Am şi arătat că nu este posibil ca Păcătosul care se căieşte pare să
această ştiinţă să fie cultivată fie nu numai pentru vremurile de
doar pe un plan teoretic. Simpla azi, ci şi pentru timpurile în care
însuşire a tuturor regulilor nu este au luat fiinţă religiile, acel tip
suficientă, necesară fiind căruia i s-a conferit cea mai înaltă
transpunerea acestora în practică valoare şi care stă mai presus de o
şi studierea aprofundată a mie de oameni integri. Dacă ne
conexiunilor, înţelegerea lor, întrebăm cum de stau lucrurile
pentru ca ochiul să înveţe să aşa, trebuie să recunoaştem că un
privească mai în profunzime decât om care s-a ridicat deasupra
ne-a îngăduit-o experienţa vicisitudinilor existenţei,
anterioară. Aceasta este forţa smulgându-se din mocirlă, care a
propulsivă care ne determină să găsit puterea să lase toate
abordăm din punct de vedere acestea în urma lui şi să se înalţe,
teoretic cunoaşterea omului. Dar va fi în mod necesar cel mai bun
nu putem însufleţi cu adevărat cunoscător atât al părţilor bune,
această ştiinţă dacă nu cât şi al celor rele ale vieţii. Din
pătrundem în viaţă, dacă nu acest punct de vedere nu-1 întrece
verificăm şi nu aplicăm în practică nimeni şi, mai înainte de toate, nu omul
principiile desco- integru.

49
ALFRED ADLER

Din cunoaşterea psihicului uman rezultă în Capitolul I


mod automat o îndatorire, o misiune care, pe
scurt, constă în a sfărâma cadrul care-1 înăbuşe pe
om, cadrul care se dovedeşte impropriu pentru
viaţă, înlăturând falsa perspectivă care îl face să VIATA PSIHICĂ A OMULUI
rătăcească şi prezentân-du-i o altă perspectivă, mai
favorabilă vieţii colective şi posibilităţilor de fericire pe
care le oferă acest mod de existenţă, o economie
intelectuală (einc Denkdkonomie) sau, ca să fim mai
modeşti, un alt cadru de viaţă, dar unul în care
sentimentul comuniunii sociale să joace rolul
predominant. Nu intenţionăm deloc să ajungem la o
configuraţie ideală a dezvoltării psihice. Dar se va
recunoaşte că adesea punctul de reper ferm (der Standpunkt) 1. NOŢIUNEA DE PSIHIC ŞI CONDIŢIA VIEŢII
constituie prin el însuşi un ajutor enorm în viaţa celui PSIHICE.
care colindă şi rătăceşte, pentru că, în rătăcirile sale, el Faptul de a fi animate nu-1 atribuim propriu-zis decât organismelor
are sentimentul sigur al direcţiei în care a eşuat. 1
vii mobile. Psihicul stă în cea mai intimă relaţie cu
Determiniştii riguroşi, care fac ca tot ceea ce i se mişcarea liberă, în cazul organismelor imobile, solid
întâmplă omului să depindă de interacţiunea
înrădăcinate, cu greu s-ar putea vorbi de o viaţă
permanentă dintre cauză şi efect, nu vor admite lesne
psihică, aceasta fiindu-le, de altfel, absolut de prisos.
acest considerent. Căci este sigur că determinismul cauzal
Să reflectăm numai ce absurditate ar reprezenta faptul de a
devine cu totul altceva, că efectele unei experienţe
atribui sentimente şi gânduri unei plante imobile care,
de viaţă se transformă radical în cazul în care în om
aşteptându-se la vreo suferinţă, nu ar putea să se
există o forţă, un motiv viu, anume cunoaşterea de
deplaseze în nici un fel spre a se pune la adăpost; cum
sine, înţelegerea din ce în ce mai profundă a ceea ce
să admitem că planta ar avea raţiune sau liberă
se petrece în sine şi a surselor generatoare. Din acel
voinţă, din moment ce acestea sunt din capul locului
moment el devine un alt om, de care niciodată nu va
excluse? Voinţa, raţiunea plantei ar rămâne veşnic
putea face abstracţie.
sterile.
Vedem, prin urmare, cât de netă este deosebirea
NOTE
dintre plantă şi animal, dată fiind absenţa sau
' „Ncrvenheilkundc",în textul original. (Nota trad.) prezenţa vieţii psihice, şi observăm numaidecât uriaşa
2
„von der Sclwblone",în textul original. (Nota trad.) însemnătate pe care o are conexiunea dintre mişcare
3
„seine EigenarV'.m textul original. (Nota trad.) şi viaţa psihică. Rezultă că în dezvoltarea vieţii psihice
4
„als fertiges Produkl", în textul original. (Nota trad.) trebuie inclus tot ceea ce ţine de mişcare, ceea ce
poate fi legat de dificultăţile unei deplasări şi că viaţa
psihică este chemată să elaboreze previziuni, să
acumuleze experienţă, să dezvolte o memorie,
făcându-le utile pentru practica dinamică a
existenţei.
Putem stabili astfel, în primul rând, că
dezvoltarea vieţii psihice este corelată cu mişcarea şi
că progresul funcţiilor psihice este condiţionat de
această liberă mobilitate a organismului, întrucât
mobilitatea este excitantă, ea care şi stimulează
dezvoltarea tot mai

50 51
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

intensă a vieţii psihice. Să ne naturii cosmice, cum sunt


imaginăm o persoană căreia i s-a alternanţa zilei cu noaptea,
interzis orice mişcare; întreaga intensitatea radiaţiei solare,
sa viaţă psihică ar fi condamnată mobilitatea atomilor etc. înseşi
la stagnare. „Numai libertatea aceste influenţe se află în cea mai
zămisleşte coloşi, pe când intimă relaţie cu originalitatea
constrângerea perverteşte şi vieţii noastre psihice.
ucide."
3. FINALITATEA ÎN VIAŢA
2. FUNCŢIA ORGANULUI PSIHICĂ. Ceea ce putem sesiza
PSIHIC. Dacă privim din acest înainte de toate din impulsurile
punct de vedere funcţia vieţii psihice este tocmai mişcarea
psihice, devine limpede faptul că însăşi, îndreptată spre un scop.
ne găsim aici în prezenţa De aceea trebuie spus că am
dezvoltării unei capacităţi native, comite un paralogism dacă ne-
menită să reprezinte un organ de am reprezenta psihicul omului ca
atac, de apărare sau de securitate, pe un tot static; dimpotrivă, ni-1
un organ de protecţie, după cum putem reprezenta doar sub forma
situaţia organismului viu impune unor forţe dinamice care pornesc
ofensiva sau defensiva. Aşadar, de la o bază unică şi tind spre un
nu putem vedea în viaţa psihică scop unic. Chiar şi în noţiunea de
decât un complex de măsuri adaptare găsim această năzuinţă
ofensive şi defensive, prin care spre scop. Viaţa psihică este de
se acţionează asupra lumii spre neconceput fără un scop către
a se asigura menţinerea care are loc mişcarea, dinamica,
organismului uman şi scopul fiind parte componentă a
dezvoltarea sa. Această condiţie vieţii psihice.
fiind stabilită, survin altele, impor- Aşadar, viaţa psihică a
tante pentru înţelegerea a ceea omului este determinată de un
ce vrem noi să definim a fi scop. Nici un om nu poate gândi,
psihicul. Nu ne putem imagina o simţi, voi sau chiar visa fără ca
viaţă psihică izolată, ci numai una toate acestea să fie determinate,
legată de tot ceea ce o condiţionate, limitate, dirijate de un scop
înconjoară, receptând excitaţiile care îi stă în faţă. Acesta rezultă
venite din afară şi răspunzându- aproape de la sine în legătură cu
le într-un fel sau altul, dispunând trebuinţele organismului faţă de
de posibilităţile şi de forţele lumea exterioară şi în legătură cu
necesare asigurării organismului, răspunsul pe care organismul îl
în luptă sau în alianţă cu mediul are de dat în mod necesar în
ambiant, pentru a-i garanta această privinţă. Fenomenele
existenţa. corporale şi psihice ale omului
Conexiunile care ni se deschid acum corespund acestei viziuni
în faţa ochilor sunt multiple şi fundamentale. O dezvoltare
diverse. Ele privesc în primul rând psihică nu este de conceput decât
organismul însuşi, specificul în cadrul pe care l-am descris, ca
omului, corporalitatea sa, o dezvoltare îndreptată spre un
avantajele şi inconvenientele. scop oarecare, generat de forţele
Dar acestea nu sunt decât noţiuni arătate. Scopul poate avea un caracter
relative, deosebirea fiind mare, mobil sau poate fi un scop fix.
după cum cutare sau cutare forţă sau Toate fenomenele psihice
un anumit organ prezintă un pot fi concepute drept o
avantaj sau un inconvenient, ca pregătire pentru ceva ce trebuie
rezultat al situaţiei în care se află să se întâmple. Se pare că
individul. Este astfel cunoscut că, organismul psihic (das seelische
într-un anumit sens, piciorul Organ) nu poate fi altfel considerat decât
omului este o mână atrofiată. ca având în faţa sa un scop,
Pentru un animal căţărător, de psihologia individuală privind toate
exemplu, faptul acesta ar fi un fenomenele psihicului uman prin
grav inconvenient, dar pentru om, prisma dirijării lor spre un scop.
care umblă pe sol, avantajul este Dacă cunoaştem ţelul unui
de aşa natură încât nimeni nu ar om şi suntem informaţi
dori să aibă, în loc de picior, o întrucâtva asupra lumii în care el
mână ca toate mâinile. în general trăieşte, atunci cunoaştem şi
constatăm,în viaţa personală, ca semnificaţia actelor sale
şi în viaţa tuturor popoarelor, că expresive şi le putem interpreta
inferiorităţile valorice (Min- în contextul pregătirii pentru
derwertigkeiten) nu sunt de atingerea acelui ţel. Ştim ce
interpretat ca şi cum ele ar acţiuni urmează să întreprindă
ascunde în ele toate acest om, aşa cum ştim ce drum
inconvenientele, totul depinzând urmează o piatră când o lăsăm
de situaţie. Bănuim că un teren să cadă de la o înălţime dată.
extrem de vast se deschide Numai că psihicul nu se supune nici
investigaţiilor referitoare la rapor- unei legi naturale, deoarece
turile existente între viaţa psihică a scopul care îi stă înainte nu este
omului şi ansamblul cerinţelor imuabil, ci

52 53
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

schimbător. Dar când cineva interpretări multiple. Putem,


întrezăreşte un scop, mişcarea de altfel, să luăm în
psihică are loc în mod necesar, considerare şi să comparăm
ca şi cum ar guverna aici o mai multe acte ale unui om, să
lege a naturii, după care trasăm vectori. Putem ajunge
suntem constrânşi să acţionăm. la descifrarea caracterului
Cu toate acestea, în viaţa unui om încercând să legăm
psihică nu există nici o legitate printr-o linie atitudinile, formele sale de
naturală, în acest domeniu omul manifestare în două puncte diferite ale
însuşi făcându-şi legile. Dacă vieţii acestui om. Punem în felul
ulterior acestea îi apar drept nişte acesta stăpânire pe un sistem a
legi ale naturii, este o iluzie de cărui aplicare dă impresia unei
ordin cognitiv; crezând în 2
orientări unitare . Putem astfel
stabilitatea lor, în modul lor descoperi că o structură
determinat de a acţiona, voind să infantilă de comportament se
le confirme ca atare, însăşi mâna regăseşte, adesea într-un mod
omului intră aici în joc. Dacă, de surprinzător, până la vârste
exempllu, cineva intenţionează să foarte înaintate. Un exemplu ne
picteze un tablou, vom putea va lămuri:
observa la el întregul Un bărbat în vârstă de 30 de
comportament al omului care are ani, extraordinar de zelos, a
în faţa ochilor un asemenea scop. obţinut, în pofida greutăţilor
El va face toate operaţiile cu o întâmpinate, bune rezultate şi a
consecvenţă absolută, ca şi cum devenit o persoană de prestigiu.
ar fi vorba de o lege a naturii. Este el Prezentându-se la medic într-o stare de
însă constrâns să picteze acest accentuată depresiune psihică, el
tablou? acuza dezgustul faţă de muncă şi
Există, prin urmare, deosebire viaţă. Era pe cale de a se logodi,
între actele naturii şi acelea ale dar privea viitorul cu o mare neîn-
vieţii psihice a omului. Decurg de credere, îl chinuia o cumplită
aici litigiile cu privire la libertatea gelozie şi exista riscul de a strica
de voinţă a omului, care astăzi par logodna. Faptele invocate de
a-şi găsi rezolvarea în admiterea dânsul nu erau prea
faptului că voinţa umană nu ar fi convingătoare; fetei nu-i putea de
liberă. Este drept că ea îşi pierde fapt aduce nici un reproş. Bizara
libertatea de îndată ce se leagă neîncredere pe care o manifesta
de un scop. Şi cum scopul ne dădea de bănuit că făcea parte
provine atât de adesea din din acei oameni, nu puţini la
condiţionarea cosmică, animală şi număr, care se confruntă cu
socială a omului, fireşte că viaţa semenii lor, se simt atraşi de ei,
sa psihică trebuie să ne apară ca dar în acelaşi timp adoptă o
supunându-se unor legi inflexibile. poziţie ofensivă şi, otrăviţi de
Dar atunci când, de exemplu, se suspiciune, distrug tocmai ceea ce
neagă şi se combate conexiunea vor să edifice. Ca să tragem vec-
sa cu colectivitatea, când se torul de care am vorbit mai sus,
refuză adaptarea teoriei la fapte, este necesar să punem în evidenţă
toate aceste conformităţi la lege o întâmplare din viaţa sa şi să
pe care le prezintă viaţa psihică încercăm să o comparăm cu
sunt suprimate şi apare o nouă poziţia sa actuală. Potrivit
legitate, condiţionată chiar de experienţei noastre, este necesar
noul scop. într-un mod analog, să avem în vedere impresiile din
legea colectivităţii nu mai prima copilărie, ştiind prea bine
acţionează asupra unui om care că ceea ce aflam în legătură cu
şi-a pierdut speranţa în viaţă şi aceasta nu suportă totdeauna
care caută să lichideze cu toţi rigorile unui examen obiectiv.
semenii săi. Se impune, deci, să Prima sa amintire din copilărie era
subliniem că numai stabilirea unui următoarea: era la piaţă, cu mama
scop face ca în viaţa psihică să se şi cu fratele său mai mic. în
producă cu necesitate mişcarea. îmbulzeală, mama 1-a luat în
Este posibil şi procedeul braţe pe el, cel mai mare. Când şi-
invers, anume ca, pornind de la a dat apoi seama de greşeală, 1-a
sco-puj aflat în faţa unui om, să lăsat jos şi 1-a luat în braţe pe
tragem concluzii cu privire la celălalt, pe când el, tulburat, abia
acţiunile sale. La drept vorbind se ţinea în urma ei. Avea pe atunci
calea aceasta este mai patru ani. După cum se poate
importantă, deoarece mulţi observa, evocând această
oameni încă nu şi-au clarificat amintire, el face să răsune coarde
scopul. De fapt aceasta şi este similare cu acelea pe care le-am
calea obişnuită pe care trebuie auzit atunci când îşi descria
s-o urmăm în edificarea ştiinţei suferinţa: el nu-i sigur că este cel
noastre, care are ca obiect preferat şi nu poate suporta ideea
cunoaşterea omului. Ea nu este ca preferatul să fie altcineva. Când
însă la fel de simplă ca prima, dat i se atrage atenţia asupra acestei
fiind faptul că acţiunile oamenilor stări de lucruri, este extrem de
comportă surprins şi recunoaşte îndată
relaţia stabilită.

54 55
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Scopul spre care sunt conservări, al dezvoltării sale


îndreptate acţiunile prin care se armonioase. Prin aceasta îşi
exprimă un om ni se face loc în viaţa sa psihică o
conturează cu claritate dacă nouă dinamică. Linia de orientare
ţinem seama de impresia pe care o observăm aici foarte
3
produsă copilului de lumea desluşit este aceea a vanităţii .
exterioară. Idealul, ţelul Copilul vrea, întocmai ca un adult,
existenţial al omului se formează să obţină mai mult decât toţi
încă din primele sale luni de viaţă, ceilalţi, aspirând la o superioritate care
dat fiind faptul că acele impresii va trebui să-i aducă acea securitate
primare, cărora copilul le şi adaptare şi să i le garanteze,
răspunde fie cu bucurie, fie cu aşa cum i s-au înfăţişat iniţial ca
nemulţumire, îndeplinesc un rol scop. în felul acesta el tălăzuie şi
cardinal în evoluţia sa, prefigurându-i în viaţa sa psihică se iscă o
imaginea despre lume. Cu alte cuvinte, agitaţie care adesea se
bazele factorilor vieţii sale psihice, accentuează. Ne putem
accesibili pentru noi, se şi pun pe reprezenta, de exemplu, că
când copilul mai este încă în influenţele cosmice, eventual,
scutece. în continuare, acestea obţin prin constrângere o reacţie
sunt necontenit perfecţionate, mai puternică. Sau când, aflat în
fiind transformabile şi faţa primejdiei, omul se
4
susceptibile de a suferi multiple înfricoşează , necre-zându-se la
influenţe. Schimbările cele mai înălţimea misiunilor sale, vom
diverse au loc ca urmare a observa din nou o scădere de
faptului că îl obligăm pe copil să tonus, ceea ce înseamnă că se
ia anumite atitudini, ca răspuns la afirmă încă şi mai limpede nevoia de
cerinţele vieţii. superioritate (die Forderung nach
Nu se poate să nu dăm Uberlegenheit).
dreptate, aşadar, acelor Se poate întâmpla ca în acest
cercetători care susţin că caz fixarea scopului să aibă loc în
trăsăturile de caracter ale unui aşa fel încât individul să încerce
om se recunosc de pe când copilul prin aceasta să scape de
este încă sugar, de unde mulţi dificultăţi. Se poate constata
trag concluzia că avem de-a face apariţia unui om care să
cu un fenomen psihic ereditar. Să întruchipeze ceva cât se poate de
ne fie însă permis să considerăm omenesc, tipul de om care, aflat la
că este prejudiciabilă pentru ananghie, fie că dă înapoi cuprins de
colectivitate ideea după care teamă, fie că încearcă să se
caracterul omului ar fi moştenit de refugieze în vreun colţişor liniştit,
la părinţi, ceea ce îl împiedică pe spre a evita, cel puţin provizoriu,
educator să se consacre cu conformarea la cerinţele care i se
încredere misiunii sale. impun. Aceasta ne dă posibilitatea
Observaţie întărită prin faptul că să înţelegem că reacţiile psihicului
ideea caracterului înnăscut uman nu au nicidecum un
serveşte cel mai adesea celui care caracter definitiv, ele neputând fi
o invocă pentru a se degaja de decât răspunsuri provizorii, care
responsabilitatea ce-i revine, nu pot revendica o deplină
contravenind astfel, fireşte, exactitate. îndeosebi în ceea ce
îndatoririlor educaţiei. priveşte dezvoltarea psihicului
O condiţie esenţială care copilului, căruia nu trebuie să-i
participă la structurarea scopului aplicăm aceeaşi măsură ca
este aceea care acţionează prin adulţilor, se cuvine să luăm
intermediul influenţei exercitate aminte că avem de-a face cu
de cultură. Ea instituie, ca să fixarea unor scopuri absolut
spunem aşa, o barieră de care provizorii. în cazul copilului,
forţa copilului nu încetează de a se trebuie să privim mai departe şi să
lovi, până ce găseşte o cale care i ne reprezentăm unde l-ar putea
se pare practicabilă, făgăduindu-i duce forţa pe care o vedem
realizarea dorinţelor şi, pentru acţionând în el. Iar dacă ne
viitor, securitatea şi adaptarea. transpunem în sufletul copilului,
Curând vom putea recunoaşte înţelegem clar că aceste
cât de trainică este securitatea la manifestări ale forţei sale nu
care copilul râvneşte şi câta reflectă altceva decât hotărârea
securitate îi garantează sa mai mult sau mai puţin fermă
sacrificarea pe altarul culturii. Nu de a se adapta definitiv la
este pur şi simplu o asigurare prezent şi viitor. Starea de spirit
împotriva pericolului, ci, ca într-o inerentă acestei tendinţe poate fi
maşină bine pusă la punct, se orientată diferit. O direcţie o
adaugă şi un alt coeficient de constituie optimismul, copilul având
securitate, care poate garanta încredere în puterea sa de a se
încă şi mai bine menţinerea achita de sarcinile care-i revin.
organismului uman. Copilul şi-1 Optimismul se va manifesta prin
procură pretinzând, în afară de trăsături de caracter proprii
cota de securitate dată, de omului care consideră că sarcinile
satisfacerea instinctelor sale, un sale sunt rezolvabile. De partea
anumit supliment care depăşeşte opusă se situează trăsăturile care
necesarul simplei sale ţin de pesimism.

56 57
_______ ALFREDADLER
_____________
Capitolul II
Dacă reflectăm asupra scopului unui copil care nu se
crede capabil să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile, ne
putem reprezenta în acelaşi timp ceea ce se petrece în
sufletul unui astfel de copil. Descoperim aici şovăiala, ESENŢA SOCIALĂ A VIEŢII
timiditatea, închiderea în sine, neîncrederea şi toate
celelalte trăsături prin care cel slab încearcă să se
PSIHICE
apere. Scopul său este în afara graniţelor posibilului,
departe în spatele frontului vieţii.

NOTE
1
„die Seele", în textul original. (Nota trad.)
2
„einer einheitlichen Richtung",în textul original.
(No
3
„Uberhebung", în textul original. (Nota trad.)
4
„die Seele sich ăngstigt",în original. (Nota
trad.)

Ca să înţelegem ceea ce se petrece într-un om,


este necesar să supunem examenului atitudinea
acestuia faţă de semeni. Raporturile interumane sunt
în parte date în mod natural şi, ca atare, sunt suscep-
tibile de modificări, dar ele se încadrează şi în
relaţii structurate conform unui plan, aşa cum se
observă în special în viaţa politică a popoarelor, în
formarea statelor, în general în colectivităţi. Viaţa
psihică a omului nu poate fi înţeleasă fără a cerceta
în acelaşi timp asemenea conexiuni.

1. ADEVĂRUL ABSOLUT. Viaţa psihică a omului


nu este în stare să se guverneze în mod liber, ci se
găseşte în permanenţă în faţa unor sarcini stabilite
de undeva din afară. Toate aceste sarcini sunt
inseparabil legate de logica vieţii în comun a oamenilor,
condiţie esenţială care acţionează neîntrerupt asupra
individului şi care nu se lasă influenţată de el decât
într-o anumită măsură. Aşadar, dacă ţinem seama
de faptul că nu putem sesiza totalitatea condiţiilor
vieţii umane în societate, dat fiind că ele sunt prea
numeroase, şi că aceste condiţii stau totuşi la baza
unei anumite conduite, este limpede că nu ne
găsim niciodată în situaţia de a elucida complet
obscurităţile unei vieţi psihice cu care avem de-a
face, dificultate cu atât mai mare cu cât ne
îndepărtăm de relaţiile sociale care ne sunt
familiare.

59
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Rezultă, pe de altă parte, ca o Fenomenul este lesne de explicat.


cerinţă fundamentală a promo- în întregul regn animal predomină
vării cunoaşterii omului, că se legea, principiul potrivit căruia
impune să includem în calculul toate speciile care nu se dovedesc
nostru, ca pe un adevăr absolut, a fi ajuns, într-un context natural, la un
regulile imanente de existenţă ale unui grad de dezvoltare deosebit de ridicat nu
1
grup , aşa cum se manifestă ele de acumulează noi forţe decât prin
la sine pe această planetă în asociere, cale care le permite
organizarea limitată a corpului apoi să acţioneze în exterior într-
omenesc şi în performanţele sale, un mod nou, original. Genul uman
adevăr absolut de care nu ne serveşte şi el acestui scop al
putem apropia decât încet, adesea asocierii, organul psihic al omului
după ce am depăşit o serie de fiind în totalitatea sa impregnat de
greşeli şi rătăciri. condiţiile unei vieţi în comunitate.
O parte importantă a acestor Darwin remarcase la timpul său că
cerinţe fundamentale este pusă în niciodată nu sunt de găsit animale
evidenţă de concepţia slabe care să trăiască izolat. în
materialistă a istoriei, elaborată rândul acestora trebuie trecut
de Marx şi Engels. Potrivit acestei îndeosebi omul, din moment ce el
teorii, baza economică, mijloacele nu este îndeajuns de puternic ca
tehnice cu ajutorul cărora uri să poată trăi singur. El nu ar fi
popor îşi asigură existenţa sunt capabil să-i opună naturii decât o
cele care condiţionează slabă rezistenţă, având nevoie de
„suprastructura ideologică", o mulţime de resurse ca să-şi
gândirea şi comportamentul asigure existenţa. Să ne
oamenilor. Există până aici imaginăm un om în situaţia de a
concordanţă cu concepţia noastră, trebui să vieţuiască singur într-o
a „logicii active a vieţii umane în pădure virgină, lipsit de mijloacele
comunitate", a „adevărului oferite de civilizaţie. El ne-ar
absolut". Dar istoria şi, înainte de apărea incomparabil mai
toate, viziunea noastră asupra ameninţat decât orice altă specie
vieţii individuale, ceea ce am de vieţuitoare, neputând nici
numit psihologia individuală alerga destul de repede,
(Indivi-dualpsychologic), ne învaţă că nedispunând nici de forţa
viaţa psihică umană răspunde musculară a animalelor puternice,
adesea prin erori impulsurilor nici de dinţii fiarelor de pradă, nici
determinate de principiile de fineţea auzului sau de
economice, de care ea nu se agerimea văzului unora dintre ele,
desprinde decât cu mare greutate. aşa încât să scape teafăr din
Drumul nostru către „adevărul situaţii critice. El este nevoit să
absolut" trece prin nenumărate facă eforturi extraordinare, fie şi
erori. numai spre a-şi asigura dreptul la
existenţă şi a evita pieirca. Hrana
2. NECESITATEA VIEŢII ÎN sa este pretenţioasă şi modul său
COMUN. Obligativitatea vieţii în de viaţă cere o protecţie excesivă.
comun este tot atât de naturală Este, prin urmare, de înţeles
ca şi obligativităţile pe care le faptul că omul nu s-a putut menţi-
impun oamenilor bunăoară ne decât situându-se în condiţii
climatul, protecţia împotriva extrem de favorabile. Acestea nu
frigului, construcţia de locuinţe şi i-au fost date decât de viaţa în
altele de felul acesta. Deşi într-o grup, care s-a dovedit o
formă încă neinteligibilă, necesitate, deoarece numai viaţa
observăm o asemenea colectivă îi permite omului, printr-
constrângere la viaţa în comun în un fel de diviziune a muncii, să-şi
cazul religiei, unde sanctificarea asume sarcini care pe individul
formelor sociale serveşte drept liant, izolat l-ar fi dus în mod fatal la
în locul gândirii comprehensive. dispariţie. Numai diviziunea
Dacă în primul caz condiţiile vieţii muncii a fost capabilă să-i procure
sunt determinate pe plan cosmic, omului arme de atac şi de apărare
în celălalt caz ele sunt şi, în general, toate bunurile de
determinate pe plan social, dată care avea trebuinţă spre a
fiind existenţa colectivă a supravieţui, bunuri pe care le
oamenilor, regulile şi normele includem astăzi în noţiunea de
legale care rezultă de aici. cultură. Dacă luăm în considerare
Cerinţele colectivităţii au reglat în în ce condiţii dificile vin pe lume
aşa fel relaţiile dintre oameni încât copiii, câte măsuri absolut speciale
ele au apărut de la bun început ca sunt de luat în asemenea
un „adevăr absolut", de la sine împrejurări, pe care individul
înţeles. Pentru că societatea a izolat nu le-ar putea lua fie şi cu
preexistat vieţii individuale a preţul celor mai mari osteneli,
oamenilor. Nu există în istoria dacă ţinem seama de mulţimea
culturii umane nici o formă de bolilor şi infirmităţilor care
viaţă fără caracter social. Nicăieri ameninţă o fiinţă umană şi, cu
oamenii nu au apărut altfel atât mai mult, un sugar — ceea ce
decât în societate. nu se întâlneşte

60
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

nicăieri în regnul animal —, atunci care ar vieţui într-o totală izolare.


înţelegem cât de mare este grija El are sens doar în cazul vieţii în
pe care o solicită menţinerea comun a oamenilor, caz în care
societăţii omeneşti şi intuim clar este şi produsul şi liantul unei ase-
necesitatea coeziunii sociale. menea vieţi. O dovadă puternică a
acestei coeziuni constă în faptul
3. SECURITATE ŞI ADAPTARE. că oamenii care au trăit în condiţii
Având în vedere cele expuse până care le-au limitat sau le-au interzis
aici, se impune să afirmăm că, în contactul cu semenii suferă
ceea ce priveşte structura sa aproape fără excepţie de carenţe
naturală, omul este o fiinţă de limbaj sau de incapacitatea de
inferioară. Dar această a comunica pe această cale. Este
inferioritate constitutivă, pe care ca şi cum această legătură nu s-ar
şi-o conştientizează ca pe un putea forma şi menţine decât
sentiment de neîmplinire şi de atunci când contactul cu umanitatea este
insecuritate, acţionează ca un asigurat. Limbajul, deci, are o
2
stimulent permanent în direcţia importanţă cu totul deosebită în
descoperirii unei căi de adaptare la dezvoltarea vieţii psihice a omului.
viaţă, cale pe care să-şi creeze Gândirea logică nu este posibilă
situaţii în care să fie echilibrate fără premisa limbajului, care, per-
dezavantajele poziţiei omului în miţându-ne formarea noţiunilor, ne
natură. Este vorba, în fond, tot face capabili să operăm distincţii şi
despre organul său psihic, care are să elaborăm concepţii care nu sunt
capacitatea de a realiza adaptarea proprietate privată, ci, dimpotrivă,
şi securitatea. Ar fi fost mult mai bun comun. De asemenea,
greu să se facă din animalul uman gândirea şi sensibilitatea nu devin
3
originar , cu ajutorul unor produse de inteligibile decât dacă presupun o
evoluţie biologică, cum sunt valabilitate generală, iar bucuria
coarnele, ghearele sau colţii, un pe care o trăim în faţa frumosului
exemplar în stare să înfrunte nu-şi are întemeierea decât dacă
natura vrăjmaşă. Numai organul admitem că sentimentul
psihic putea să-i vină în ajutor frumosului şi al binelui şi
realmente rapid, înlocuind ceea recunoaşterea acestora constituie
ce omului îi lipsea ca valenţă în mod necesar un bun comun.
organică. Şi tocmai stimulentul degajat Ajungem astfel la concluzia că
de permanentul sentiment al neîmplinirii 1- noţiunile de raţiune, logică, etică
a făcut pe om să-şi dezvolte şi estetică nu au putut fi generate
previziunea şi a adus psihicul său la decât în condiţiile vieţii colective a
stadiul de organ al gândirii, oamenilor şi că, pe de altă parte,
afectivităţii şi acţiunii, cum îl ele constituie mijloace de
găsim astăzi. Şi dat fiind faptul că coeziune destinate să prevină
în aceste demersuri, în aceste eforturi decadenţa culturii.
de adaptare societatea a jucat şi ea Luând în considerare situaţia
un rol esenţial, fireşte că încă de omului izolat, înţelegem de ase-
la început organul psihic s-a menea ce este voinţa. Voinţa nu
structurat în funcţie de condiţiile reprezintă altceva decât un impuls
societăţii. Toate capacităţile sale s- de a trece de la un sentiment de neîmplinire
au dezvoltat pe o bază care poartă la sentimentul împlinirii. Să simţim
în ea influenţa vieţii sociale. această orientare şi să-i dăm
Fiecare gând al omului trebuie să curs, aceasta se numeşte
se fi constituit în aşa fel încât să „voinţă". Orice act de voinţă se
fie ajustat la societate. bizuie pe sentimentul de neîmpli-
Dacă ne reprezentăm acum nire, de inferioritate, năzuind spre
modul în care s-a progresat mai o stare de satisfacţie, de mulţu-
departe, ajungem la originea mire, de împlinire axiologică.
logicii, care poartă în sine cerinţa
validării generale. Este logic numai 4. SENTIMENTUL DE
ceea ce este universal valabil. Un alt COMUNIUNE SOCIALĂ. înţelegem
rezultat clar al vieţii sociale îl acum că regulile privind jocul,
identificăm în limbaj, o operă educaţia, superstiţia, totemul şi
minunată, care îl distinge pe om tabuul, legislaţia, necesare pentru
de toate celelalte vieţuitoare. Este a asigura dăinuirea speciei umane,
cu neputinţă să facem abstracţie trebuie de asemenea să figureze
de faptul că unui asemenea cu prioritate în ideea de
fenomen cum este limbajul i se aplică comunitate. Am văzut aceasta în
întru totul noţiunea de valabilitate instituţiile religioase, după cum
generală, de unde concluzia că el găsim cerinţele comunităţii şi în
îşi are originea în viaţa socială a funcţiile cele mai importante ale
oamenilor. Limbajul este absolut organului psihic, regăsindu-le în
de prisos pentru o fiinţă cerinţele vieţii individului, ca şi
în acelea ale

62 63
ALFRED ADLER

colectivităţii. Ceea ce numim justiţie, ceea ce


considerăm drept latura luminoasă a Capitolul III
caracterului omenesc, nu este în esenţă decât
transpunerea în realitate a imperativelor care decurg din viaţa
în comun a oamenilor. Ele sunt acelea care au generat organul COPILUL SI SOCIETATEA
psihic. Aşa se face că încrederea, fidelitatea,
sinceritatea, dragostea de adevăr etc. sunt de fapt
cerinţe stabilite şi menţinute printr-un principiu
comunitar de o valabilitate generală. Ceea ce numim
un caracter bun sau rău nu poate fi judecat decât din
punctul de vedere al comunităţii. Caracterele, ca şi
orice realizare ştiinţifică, politică sau artistică, nu se
vor dovedi niciodată mari şi valoroase decât dacă au o
valoare pentru obşte. Un portret ideal (Idealbild), după
Comunitatea instituie un anumit număr de
care măsurăm individualul, nu poate fi luat în
cerinţe şi, prin ele, îşi exercită influenţa asupra
considerare decât prin prisma valorii sale, a utilităţii
tuturor normelor şi formelor vieţii noastre, ca şi
pentru obşte. îl comparăm pe individ cu portretul ideal al
asupra dezvoltării organului nostru de gândire. Ea este de
omului comunitar (Gemeinscnaftsmensch), omul care se
asemenea întemeiată din punct de vedere organic.
achită de sarcinile care i se încredinţează într-un mod
Punctele de legătură cu comunitatea se constată chiar
general valabil, omul care a dezvoltat la sine sentimentul de
şi în bisexualitatea omului, tocmai comunitatea, şi nu
comuniune socială (Gemcinschaftsgefiihl) în aşa fel
4 izolarea, fiind capabilă să satisfacă elanul vital
încât — după o expresie a lui FurtmWler — el „urmează
(Lebensdrang) al individului, să-i garanteze securitatea
regulile de existenţă ale societăţii omeneşti". După
şi bucuria de a trăi. Dacă examinăm lenta
cum se va vedea în cursul expunerii noastre, nici un
dezvoltare a copilului, constatăm că nu poate fi vorba
om nu se poate dezvolta pe deplin fără a-şi cultiva şi
de o dezvoltare a vieţii umane decât daca există o
pune în valoare îndeajuns sentimentul de comuniune
comunitate protectoare. în afară de aceasta,
socială.
legăturile vieţii aduc cu sine o diviziune a muncii, care nu
operează o dezbinare a oamenilor, ci, dimpotrivă,
NOTE determină coeziunea lor. Fiecare are datoria să
muncească umăr la umăr cu ceilalţi, trebuie să se
„immanenten Spielregeln einer Gruppe", în textul original. (Nota
trad.) simtă asociatul lor şi, astfel, iau naştere raporturile
2
„als ein fortwăhrender Reiz", în textul original. (Nota esenţiale care, într-o formă sau alta, preexistă ca
trad.) tendinţe în sufletul oamenilor. Vom urmări, în
3
„aus diesem urspr^ncglichen Tiermenschen", în original. continuare, câteva dintre aceste legături, pe care
(Nota copilul le găseşte gata formate.
4
Cari Furlmiiller, unul dintre colaboratorii cei mai 1. SITUAŢIA SUGARULUI. Copilul, care are atâta
apropiaţi ai lui Adler, împreună cu care a redactat cele nevoie de ajutorul comunităţii, se află inclus într-un
două volume intitulate Heilcn und Bilden, primul (1914), purtând mediu care ia şi dă, cere şi duce la îndeplinire. El se
subtitlul Ărzrlich-pădagogische Arbeiten des Verdns fiir vede pe sine, cu impulsurile sale, în faţa unor anumite
fndividualpsychologw, iar cel de-al doilea (1922), la care
dificultăţi insurmontabile pentru dânsul. Curând va
colaborează şi Ermin Wexberg, subtitlul Grundlagen der
Erzichungskunst fiirĂrzte und Pădasogen. (Nota trad.) învăţa să cunoască suferinţa generată de situaţia sa
de copil, situaţie

65
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

care structurează acel organ absolut ostil. Impresia de


psihic ce are drept funcţie să ostilitate se amplifică de îndată
prevadă şi să distingă linia ce copilul se confruntă cu
directoare de safisfacere dificultăţi mai mari, cum se
lesnicioasă a impulsurilor sale, de întâmplă în special cu copiii
asigurare a unei vieţi suportabile. handicapaţi fizic. Aceşti copii vor
El observă mereu oameni capabili avea despre mediul lor ambiant o
să-şi satisfacă mult mai uşor impresie diferită de a acelora care au
impulsurile şi care, deci, au un venit pe lume cu organe relativ integre,
avantaj oarecare faţă de el. Ajunge rezistente. Inferioritatea organică
astfel să aprecieze înălţimea care (Organ-minderwertigkeif) se poate
îţi permite să deschizi o uşă, exterioriza în dificultăţi de
puterea care altora le dă locomoţie, în defecte ale anumitor
posibilitatea să ridice o greutate, organe, în slaba capacitate de
poziţia socială care îi autorizează rezistenţă a organismului, în aşa
pe unii să dea ordine şi să se facă fel încât copilul este expus la numeroase
ascultaţi. în organul său psihic se boli. Dar cauza dificultăţilor nu
iveşte ca un torent dorinţa de a constă întotdeauna în imperfec-
creşte, spre a fi egalul sau ţiunea organismului infantil, ci
superiorul celorlalţi, spre a-i poate de asemenea să stea în
depăşi pe cei care, grupaţi în jurul greutatea sarcinilor pe care un
său, se poartă cu dânsul ca şi cum anturaj lipsit de înţelegere le
le-ar fi subordonat, dar care, de impune copilului, sau în modul
asemenea, se şi pleacă în faţa imprudent în care i-au fost prezentate sar-
slăbiciunii copilului care este el; cinile, într-un cuvânt, în
aşa încât el are două posibilităţi de deficienţele mediului ambiant al
a proceda: pe de o parte, să-şi copilului, care dau lumii exterioare
impună acele mijloace pe care el le un caracter insuportabil. Aşadar,
sesizează la adulţi ca instrumente copilul care vrea să se adapteze la
de putere, iar pe de altă parte să-şi mediul său întâlneşte deodată
manifeste ostentativ slăbiciunea, obstacole care fac dificilă această
ca să-şi atragă solicitudinea celor- adaptare. Astfel se prezintă
lalţi. Regăsim mereu la copii situaţia, de exemplu, în cazul în
această bifurcare a tendinţelor care copilul creşte într-un anturaj
sufletului omenesc. Chiar de aici care este el însuşi cotropit de un
începe o conturare a tipurilor de pesimism care, lesne, se poate
personalitate. Pe când unii se transmite copilului.
dezvoltă în direcţia imperativului
de a se face recunoscuţi, 2. INFLUENŢA
adunându-şi forţele şi punându-le DIFICULTĂŢILOR. în ceea ce
la lucru, la alţii găsim ceva care priveşte dificultăţile pe care
aduce cu o speculă cu propria lor copilul le întâmpină din diferite
slăbiciune, ei prezentân-du-şi părţi şi care au cauze de
slăbiciunea în cele mai diverse asemenea diferite, în special în
ipostaze. Dacă rememorăm cazul în care se observă că viaţa
atitudinea,expresia şi uitătura psihică a copilului a fost lipsită
anumitor copii, vom găsi multă vreme de momente prielnice
întotdeauna din cei care se lasă pentru dezvoltare, este limpede că va
clasificaţi într-o categorie sau alta. trebui să avem în vedere reacţii
Toate aceste tipuri nu dobândesc un eronate atunci când la copil se
sens decât atunci când le înţelegem instaurează necesitatea
raportul cu lumea din jur. Cea mai acomodării la condiţiile imperioase
mare parte din actele lor sunt, într- ale lumii exterioare. Trecând în
adevăr, împrumutate de la mediul care revistă un număr de eşecuri
le este propriu. (Verfehlungen), se impune ideea că
Pe aceste condiţii simple, pe avem de-a face aici cu un stil de
această tendinţă a copilului de a-şi dezvoltare psihică care nu
depăşi starea de slăbiciune, încetează de-a lungul întregii vieţi
tendinţă care, la rându-i, şi care constă în încercări
declanşează imboldul către permanente de a progresa, de a
dezvoltarea a o mulţime de da situaţiilor reale răspunsuri tot
capacităţi, se bazează mai exacte. Ceea ce avem de
educabilitatea. observat în mod deosebit în
Situaţiile copiilor sunt extrem evoluţia manifestărilor la copii,
de variate. Sunt cazuri în care un este forma luată de răspunsul
anumit anturaj îi lasă copilului dat într-o situaţie determinată de
impresia de ostilitate, ceea ce face individul în plină devenire, care se
ca lumea să-i apară ca fiind apropie de maturitate. Răspunsul,
duşmănoasă. Această impresie se atitudinea adoptată de un om ne
explică prin insuficienţa organului va oferi puncte de sprijin pentru
infantil de gândire. Dacă educaţia caracterizarea psihicului său. Se
nu ia măsuri preventive, sufletul cuvine să nu uităm că formele de
unui asemenea copil se poate
dezvolta în asa fel încât mai târziu
el să vadă în lumea exterioară un
domeniu

66 67
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

manifestare ale unui om — ca şi permanentă poziţie de luptă,


acelea ale masei — nu pot fi nici- revendicând pentru ei înşişi
decum judecate după şablon. măsuri speciale de atenţie şi
Dificultăţile cu care copilul are fiind înclinaţi să se gândească
de luptat în cursul dezvoltării vieţii mai mult la sine decât la alţii.
sale psihice şi care, aproape fără Cum ei consideră exigenţele
excepţie, îl împiedică să-şi cultive vieţii drept dificultăţi şi nu
sentimentul de comuniune socială drept stimulente, înfruntând
în toată deplinătatea sa, pot fi evenimentele cu o precauţie
clasificate în dificultăţi care, exagerată, între dânşii şi
generate fiind de deficienţele anturajul lor se cască o prăpastie.
societăţii, se vor manifesta în Ei se îndepărtează tot mai mult de
situaţia economică a familiei şi a adevăr, de realitate şi se încurcă
copilului şi dificultăţi generate de mereu în noi situaţii dificile.
deficienţele organelor copilului, în Dificultăţi similare pot surveni
faţa unei lumi create pe potriva atunci când afecţiunea membrilor
unor organe fără cusur şi în care familiei copilului rămâne sub un
întreaga cultură care-1 înconjoară anumit nivel. Această împrejurare
pe copil face apel la forţa şi sănă- are şi ea consecinţe importante
tatea unor organe perfect pentru dezvoltarea copilului.
dezvoltate, vedem un copil care Comportamentul său va avea de
prezintă mari deficienţe la unele suferit ca urmare a faptului că el
organe importante şi care, prin nu învaţă să cunoască iubirea şi
urmare, nu poate răspunde aşa nu ştie să facă uz de ea,
cum trebuie exigenţelor vieţii. deoarece impulsul său afectiv nu
Aşa sunt, de exemplu, copiii care îmboboceşte. Iar când aşa stau
sunt daţi la şcoală mai târziu sau, lucrurile în familie, există pericolul
în general, cei care au greutăţi în ca mai târziu să fie foarte greu
executarea unor mişcări sau cei pentru un om crescut în asemenea
care învaţă să vorbească mai condiţii să participe la un schimb viu
târziu, fiind timp îndelungat de manifestări afective. Excluderea
stângaci în această privinţă, emoţiilor şi a raporturilor tandre
pentru că activitatea lor cerebrală face de-acum parte constitutivă
se dezvoltă mai lent decât la acei din fiinţa sa. Acelaşi efect se
copii pe care se bizuie societatea poate produce dacă părinţii,
noastră. Se cunoaşte cum educatorii sau alte persoane
asemenea copii continuu supuşi apropiate copilului îi inculcă
şocurilor sunt lipsiţi de supleţe, acestuia unele maxime
găsindu-se în chip fatal pradă pedagogice care îl fac să resimtă
suferinţelor corporale şi psihice. ca impracticabile sau ca rizibile pornirile
în mod vădit ei nu sunt plăcut afective. Nu rareori vedem copii înclinaţi
impresionaţi de o lume care nu să asocieze afecţiunii o impresie
prea este făcută pentru dânşii. de ridicol. Este îndeosebi cazul
Dificultăţile condiţionate de copiilor care adesea au fost obiect de luare
insuficienta dezvoltare pur şi în râs. Ei se arată dominaţi de
simplu îi copleşesc. Desigur, aversiunea faţă de sentiment, care
rămâne posibilitatea ca în decursul îi face să considere drept ridicolă şi
vremii să aibă loc de la sine o neomeneasca orice emoţie şi orice
echilibrare, fără persistenţa unui manifestare de dragoste pentru
prejudiciu de durată, dacă nu alţii, ceea ce — cred ei — îi
cumva între timp amărăciunea subjugă altora şi îi coboară în
cauzată de mizeria morală în care ochii acestora. Sunt oameni care,
cresc asemenea copiii şi la care, încă din copilăria lor, au impus o
cel mai adesea, se adaugă şi o barieră tuturor relaţiilor afective
condiţie economică precară, nu le- iminente. Lipsa de afecţiune care, în
a zdrobit inima, punându-şi astfel linii mari, duce la o educaţie dură,
statornic amprenta pe viaţa reprimând orice manifestare de
acestor copii. Este lesne de înţeles tandreţe, i-a determinat pe aceşti
că regulile de convieţuire umană, copii să se închidă de timpuriu
date în mod absolut, sunt anevoie faţă de asemenea porniri şi, acriţi
respectate de aceşti copii. Ei vor şi speriaţi, să se retragă din micul
privi cu neîncredere la agitaţia din cerc al anturajului lor, în loc să-1
jur şi vor înclina să se ţină de-o integreze în propria lor viaţă
parte, să se sustragă de la sarcinile psihică, ceea ce ar fi avut cea
ce le revin. Cu o susceptibilitate cu totul mai mare importanţă pentru
ieşită din comun, ei vor adulmeca evoluţia lor normală. Dacă totuşi
şi simţi o ostilitate a vieţii, pe care se găseşte vreo persoană în acest
o exagerează. Interesul lor pentru anturaj care să facă posibilă legătura
părţile întunecate ale vieţii este cu copilul, lucrul acesta va avea loc
mult mai mare decât acela pentru în virtutea unei intimităţi absolut
părţile ei luminoase. De obicei, le particulare. Aşa cresc adesea
supraestimează şi pe unele şi pe oamenii care nu s-au bucurat decât
altele, adoptând în consecinţă o de relaţiile cu o singură persoană

68 69
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

şi cărora le-a fost peste mijloc poate fi folosit din


putinţă să-şi extindă înclinaţia momentul în care o orientare s-
spre comuniune dincolo de un a cristalizat în acest sens în
singur partener. Exemplul viaţa sa psihică. Se poate ca,
copilului şocat de constatarea întru atingerea scopului, el să
că afecţiunea mamei sale se evolueze în rău, după cum la fel de
adresa fratelui său, şi care de posibil este ca, urmărind aceeaşi
atunci a rătăcit prin viaţă în ţintă, el să devină un copil peste
căutarea căldurii sufleteşti care lui măsură de aşezat. Adesea se
îi lipsise din fragedă copilărie, este întâmplă să observăm cum unul
un caz care arată ce dificultăţi pot dintre copii încearcă să atragă
întâmpina în existenţa lor asemenea asupra sa atenţia printr-o
oameni. zburdălnicie neobişnuită, pe când
Este categoria acelor oameni un altul, mai mult sau mai puţin
a căror educaţie s-a desfăşurat şiret, caută să obţină acelaşi
sub o anumită presiune. efect printr-o supuşenie fără
Şi în direcţia opusă se pot seamăn.
întâlni eşecuri atunci când, sub Tot în categoria celor răsfăţaţi
influenţa unei călduri sufleteşti se includ şi copiii cărora le sunt
deosebite care însoţeşte educaţia, înlăturate toate dificultăţile din
copilul răsfăţat îşi dezvoltă dincolo drum, cei de ale căror năzbâtii se
de orice limită înclinaţia spre surâde amical şi care îşi pot
afecţiune, în aşa fel încât se îngădui totul, fără a se lovi de
ataşează prea strâns de una sau vreo rezistenţă în adevăratul
mai multe persoane şi nici nu vrea înţeles al cuvântului. Aceşti copii
să audă de o despărţire de ele. sunt privaţi de orice ocazie care să
Ca urmare a diverse greşeli, le permită de a se pregăti prin
sensibilitatea afectivă a copilului acele exerciţii preliminare în
poate lua adesea asemenea proporţii vederea ataşării ulterioare de
încât să-i impună anumite oameni dispuşi să le vină în
angajamente faţade ceilalţi, cum întâmpinare cu corectitudine, fiind
uşor se poate întâmpla atunci cu atât mai puţin capabili să se
când, de exemplu, adulţii spun: ataşeze de oameni care, rătăciţi ei
„Pentru că te iubesc, fă cutare sau înşişi din cauza dificultăţilor
cutare lucru". Se întâmplă adesea întâlnite în propria lor copilărie,
ca în sânul unei familii să crească ridică obstacole în calea acestei
astfel de buruieni. Aceşti copii apropieri. Cum nu li se oferă
sesizează cu uşurinţă înclinaţia prilejul de a se exersa în depăşirea
celorlalţi şi în viitor ei vor dificultăţilor, ei sunt extrem de
supralicita, prin aceleaşi mijloace, prost pregătiţi să-şi continue
dependenţa acestora faţă de viaţa. Ei au aproape întotdeauna
propria lor afecţiune. Trebuie de îndurat reculuri, de îndată ce
întotdeauna avută în vedere ies din micul spaţiu în care
asemenea afecţiune înflăcărată domneşte atmosfera de seră şi
pentru una din persoanele din familie. dau piept cu o existenţă în care
Este indubitabil faptul că o educaţie nimeni nu-şi mai exagerează
atât de unilaterală exercită o obligaţiile faţă de dânşii, cum o
influenţă nocivă asupra destinului făceau educatorii lor peste
unui om. Se pot petrece atunci fenomene măsură de afectuoşi.
ca, de exemplu, acela în care un copil, Toate fenomenele de genul
pentru a-şi păstra afecţiunea din acesta au în comun faptul că un
partea unei anumite persoane, copil devine mai mult sau mai
recurge la mijloacele cele mai puţin izolat. De exemplu, copiii al
reprobabile, căutând să-şi căror aparat digestiv prezintă
discrediteze rivalul, de cele mai deficienţe se vor comporta altfel
multe ori fratele sau sora, în ceea ce priveşte alimentaţia şi,
dezvăluindu-le cu viclenie în consecinţă, s-ar putea dezvolta
răutatea, sau folosind alte cu totul altfel decât copiii normali sub
procedee, totul numai şi numai acest raport. Copiii cu organe
spre a străluci în ochii părinţilor deficiente vor avea un
iubitori. Sau va uza de presiuni, comportament ieşit din comun,
pentru ca cel puţin să fixeze care, cu timpul, îi va împinge la
asupra sa atenţia părinţilor, izolare. Vom avea atunci în faţa
nedându-se îndărăt de la nici un ochilor copii care nu percep clar
mijloc care să-1 facă remarcat, legătura lor cu mediul ambiant,
care să-i confere mai multă respingându-1 eventual cu totul.
importanţă în comparaţie cu Ei nu-şi pot găsi camarazi, se ţin
ceilalţi. Va deveni leneş sau departe de jocurile celor de-o
maliţios ca să-i determine pe vârstă cu dânşii, fie privindu-le
ceilalţi să se ocupe mai mult de cu pizmă, fie închizându-se
dânsul, sau se va întrece în dispreţuitori în propriile lor jocuri,
cuminţenie, spre a atrage luarea pe care le practică într-o ursuză
aminte a celorlalţi, ca pe o singurătate. Ameninţaţi de
recompensă. Se declanşează izolare sunt şi copiii care cresc
atunci în viaţa copilului un în condiţiile unei educaţii
asemenea proces încât devine deosebit de
evident că orice

70 71
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

constrângătoare, de o început. Dezvoltarea psihică a


severitate excesivă. Viaţa nu le copilului va fi întotdeauna
apare nici lor într-o lumină impregnată de raporturile
favorabilă, pentru că se societăţii cu el, începând cu
aşteaptă să primească mereu şi primele semne ale sentimentului
de pretutindeni semne rele. Ei fie că se nativ de comuniune socială, până
simt martiri care primesc cu umilinţă la înflorirea pornirilor afective, care merg
toate încercările, fie că se atât de departe încât copilul caută să se
consideră luptători gata apropie de adulţi. Se poate face
totdeauna să se bată cu un oricând observaţia că copilul îşi
mediu resimţit ca ostil. Aceşti orientează râvna sa afectivă
copii privesc viaţa şi sarcinile lor asupra altuia, nu asupra lui însuşi,
ca pe nişte dificultăţi cum este de părere Freud.
extraordinare şi este uşor de Strădaniile sale sunt diferenţiat
înţeles că un asemenea copil se va nuanţate, variind în raport cu
îngriji în primul rând „să-şi persoanele cărora se adresează.
păzească graniţele", luând seama La copiii care au trecut de vârsta
ca nici o daună să nu survină şi de doi ani se poate constata
fiind pururea neîncrezător faţă această diferenţiere şi în
exprimările verbale. Sentimentul
de cei care îl înconjoară. Sub
solidarităţii, al comuniunii sociale este
povara acestei precauţii
propriu sufletului copilului şi nu-1
nemăsurate el îşi dezvoltă mai
părăseşte pe om decât în cazul
degrabă înclinaţia de a adulmeca
unor grave degenerări maladive
mari dificultăţi şi primejdii decât
ale psihicului. De-a lungul întregii
de a se expune cu uşurinţă
vieţi acest sentiment rămâne
destinului unei înfrângeri. O altă
nuanţat, se restrânge sau se
caracteristică comună acestor
amplifică, iar în cazurile
copii, care arată totodată clar cât
favorabile se extinde nu numai
de puţin dezvoltat este la ei asupra membrilor familiei, ci asupra
sentimentul de comuniune tribului, poporului, asupra întregii
socială, este faptul că se umanităţi. El poate chiar depăşi
gândesc mai mult la ei înşişi decât aceste limite, adresându-se
la ceilalţi. Avem astfel un tablou animalelor, plantelor, unor
cuprinzător al întregii dezvoltări. obiecte neînsufleţite, ba chiar şi
Toţi aceşti oameni înclină în Cosmosului.
general către o concepţie în efortul nostru de a ajunge
pesimistă despre lume şi nu pot la cunoaşterea fiinţei umane am
fi satisfăcuţi de existenţa lor fără a câştigat un important punct de
se elibera de falsele tipare de viaţă sprijin: înţelegerea necesităţii de
care îi încorsetează. a examina omul ca pe o fiinţă
socială.
3. OMUL CA FIINŢĂ SOCIALĂ.
Ne-am străduit să arătăm că
numai atunci putem trage o
concluzie asupra personalităţii
unui individ când îl judecăm şi îl
înţelegem în situaţia existenţială
care îi este proprie. înţelegem
prin situaţie existenţială poziţia
omului în ansamblul lumii şi în
raport cu mediul apropiat, poziţia
sa faţă de problemele cu care se
confruntă în permanenţă, cum
sunt cele privind activitatea
profesională, relaţiile, raporturile
cu semenii. Am stabilit pe
această cale că impresiile care îl
asaltează pe om din partea
mediului său ambiant
influenţează încă de la început
atitudinea faţă de existenţă a
sugarului, iar mai târziu atitudinea
copilului şi a adultului, persistând
de-a lungul întregii vieţi. Chiar şi la
capătul a numai câteva luni de
existenţă se poate determina
cum se comportă sugarul în faţa
vieţii. De la această vârstă înainte
nu mai poţi confunda între ei doi
sugari, dat fiind că fiecare din ei
manifestă deja în mod pronunţat
apartenenţa la un tip de om, tip
care se conturează din ce în ce mai
net, fără a pierde direcţia luată de
la bun

72 73
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul IV impregnată de mişcări rapide, fapt uşor de


constatat dacă aceşti copii sunt întrebaţi ce jocuri
preferă sau ce meserie şi-ar alege. Răspunsul
(vizitiu, conductor de tren, taxator la autobuze etc.) va
AMPRENTELE LUMII EXTERIOARE1 arăta că în sufletul lor se face simţită aspiraţia de a
depăşi toate dificultăţile insuficientei libertăţi de
mişcare, de a ajunge într-o situaţie în care să nu mai
resimtă nici o inferioritate, nici o umilire, sentiment care
poate fi extrem de intens atunci când copiii se
dezvoltă lent sau maladiv. Tot aşa, adesea se
constată că acei copii care, ca urmare a unor defecte
oculare, nu pot vedea lumea decât lacunar se
străduiesc să prindă mai complet şi mai intens
1. GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPŢIA DESPRE imaginea vizuală a lumii, iar copiii cu o sensibilitate
LUME. Condiţionate de necesitatea de a se adapta la auditivă deosebită adesea nu manifestă înţelegere şi
societate, capacitatea de a percepe lumea exterioară predilecţie decât pentru anumite tonuri, care sună
şi caracteristica mecanismului psihic de a urmări mai încântător, pe scurt, ei sunt firi muzicale
întotdeauna un scop ne conduc la ideea că atât (Beethoven).
concepţia despre lume cât şi linia ideală de orientare Printre organele prin intermediul cărora copilul
(Ideale Leitlinie) ale unui om apar de timpuriu în sufletul caută să stăpânească mediul înconjurător se numără
copilului, nu gata formate şi într-o structură sesizabilă, în principal organele de simţ care stabilesc cu lumea
dar evoluând cumva în sferele care ne dau plăcuta exterioară relaţii trainice. Ele sunt acelea care
impresie a cunoscutului, a inteligibilului, întotdeauna în participă nemijlocit la edificarea concepţiei despre
antiteză cu sentimentul de inacccsibilitate. Actele lume. Dintre acestea trebuie să numim mai întâi
psihice nu pot avea loc decât atunci când este ochii, în faţa cărora se deschide larg lumea din jur.
întrezărit un scop. După cum este cunoscut, atingerea Omului i se impune în special lumea perceptibilă
acestuia presupune în chip necesar posibilitatea sau predominant vizual, furnizându-i principalele elemente
libertatea de a acţiona. Iar câştigul care rezultă din ale experienţei sale. Se constituie astfel imaginea
deplina libertate de acţiune nu trebuie subestimat. vizuală a lumii, a cărei importanţă fără egal constă în
Un copil care, pentru prima dată, s-a ridicat copăcel, aceea că dispune de obiecte permanente,
intră din acea clipă într-o lume cu totul nouă, invariabile, contrar celorlalte organe de simţ care, cel
simţindu-se oarecum într-o atmosferă ostilă. El poate mai adesea, sunt legate de surse pasagere de
simţi în puterea cu care stă pe propriile picioare o excitabilitate, cum sunt urechea, nasul, limba şi, în
speranţă crescută în legătură cu viitorul său şi, riscând mare parte, pielea. în alte cazuri organul auzului este
primele încercări de locomoţie, poate fie să aibă acela care predomină şi creează o capacitate psihică
diferite grade de dificultate, fie să nu întâmpine nici o pentru care contează în primul rând lumea audibilă.
dificultate. Asemenea impresii, evenimente care (Psyche cu caracter acustic). Mai rari sunt chinestezicif, oameni
pentru adulţi par insignifiante mărunţişuri, exercită o reglaţi în aşa fel încât sensibilitatea lor este axată pe
enormă influenţă asupra vieţii psihice a copilului şi, procesele motricitatii. O predominare a simţului
înainte de toate, asupra formării concepţiei sale mirosului sau a celui al gustului duce la configurarea
despre lume. Astfel, copiii care întâmpină dificultăţi altor tipuri, din care cel dintâi în special, cu aptitudinea sa
în locomoţie vor avea de obicei în faţa ochilor o olfactivă, este nefavorabil situat în civilizaţia noastră.
imagine ideală puternic Numeroşi sunt, apoi, copiii la care organele de mişcare
joacă un rol important. Unii vin pe lume dăruiţi cu o
mai mare sprinteneală, ei sunt mereu în mişcare, iar
mai târziu sunt constrânşi la o perpetuă acţiune;
aceştia înclină îndeosebi spre performanţe care
implică utilizarea

74 75
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

din plin a musculaturii. Chiar în despre lume cu percepţii


somn impulsul spre acţiune nu auditive. Aşa după cum am
se linişteşte şi adesea se poate menţionat, aceste percepţii nu
observa cum ei se rostogolesc sunt strict identice cu realitatea.
încoace şi încolo în pat. Aparţin Omul este capabil să dea contactelor
aceleiaşi categorii copiii „agitaţi", sale cu lumea exterioară forma
al căror neastâmpăr adesea este cerută de individualitatea sa.
considerat drept infirmitate. în Aşadar, ceea ce un om percepe
general, nu există copii care să nu şi cum o face, în aceasta constă
abordeze viaţa atât cu ochii şi individualitatea sa distinctă.
urechile, cât şi cu organele lor de Percepţia este mai mult decât un
mişcare, pentru ca, din impresiile simplu fenomen fizic, este o
şi cu posibilităţile ce li se oferă, funcţie psihică şi, luând în
să-şi asambleze o imagine globală considerare natura acesteia,
a lumii, iar noi nu putem descifra circumstanţele, modalitatea şi
firea unui om decât dacă ştim cu conţinutul percepţiei unui om, este
ce organ de simţ stă el în faţa posibil să se tragă concluzii
vieţii în modul cel mai spontan. profunde cu privire la viaţa sa
Căci toate relaţiile au aici interioară.
importanţa lor, influenţând b) Amintirile. Putem stabili că
structurarea concepţiei despre organul psihic, ale cărui elemente
lume şi, prin aceasta, dezvoltarea sunt înnăscute, în ceea ce
ulterioară a copilului. priveşte capacitatea sa de dezvol-
tare depinde de cerinţa
2. ELEMENTELE DEZVOLTĂRII imperioasă de activitate şi de
CONCEPŢIEI DESPRE LUME. Acele realităţile percepute. Propulsat de
aptitudini speciale ale organului tendinţa de a se dirija în mod
psihic care participă în prima linie corespunzător spre un scop, organul
la realizarea concepţiei despre psihic este intim legat de
lume au în comun faptul că capacitatea de mişcare a
alegerea, acuitatea şi influenţa organismului uman. Omul este
lor sunt determinate de scopul pe obligat să concentreze şi să
care omul îl întrevede. Aşa se ordoneze în organul său psihic
explică faptul că un individ dat nu toate relaţiile cu lumea
percepe decât o anumită parte a exterioară, iar acesta, ca organ al
vieţii, a mediului ambiant, a unui adaptării, este constrâns să
eveniment etc. De aceea nu dezvolte şi toate acele capacităţi
putem sesiza această latură a psi- necesare securităţii individului şi
hicului uman decât dacă ne facem care ţin de propria sa existenţă.
o imagine despre scopul secret al Este acum clar că răspunsul
omului şi înţelegem că tot ceea personal al organului psihic la
face el stă sub înrâurirea acestui problemele vieţii lasă în mod
scop. necesar urme în procesul de
a) Percepţiile. Impresiile şi dezvoltare psihică şi că, astfel,
excitaţiile primite din afară prin funcţiile memoriei şi evaluării sunt
intermediul organelor de simţ dau obţinute prin constrângerea
creierului un semnal, din care se exercitată de tendinţa de
pot conserva unele urme. Din adaptare. Tocmai stocul de
aceste urme se construieşte amintiri îl determină pe om să se
lumea reprezentărilor, precum şi îngrijească de viitorul său, să-1
lumea amintirilor. Dar percepţia nu prevadă. Putem trage concluzia
este nicidecum comparabilă cu că toate amintirile poartă în ele o
fotografia realizată de un aparat intenţie finală (inconştientă), că
fotografic, ci conţine totdeauna ele nu au în noi o existenţă
ceva ce ţine de specificul neutră, că vorbesc o limbă
individului. Nu tot ceea ce cineva avertizatoare şi stimulatoare. Nu
priveşte este şi perceput cu există amintiri inerte. Importanţa
adevărat, iar când doi oameni au unei amintiri o putem aprecia
privit aceeaşi imagine, pot să dea numai dacă ne-am lămurit în
cele mai divergente răspunsuri, privinţa intenţiei finale care îi stă
dacă li se pun întrebări în la bază. Este important de ştiut de
legătură cu aceasta. Copilul, de ce un om îşi aminteşte anumite
asemenea, nu percepe din lumea lucruri, iar altele nu. Ne amintim
care îl înconjoară decât ceea ce, de acele evenimente a căror
pe o bază oarecare, convine evocare este importantă şi utilă
individualităţii sale de până pentru menţinerea unei anumite
atunci. Astfel, percepţiile copiilor orientări psihice şi le uităm pe
la care plăcerea de a privi s-a acelea a căror uitare este, de
dezvoltat în mod deosebit sunt de asemenea, avantajoasă în acelaşi
natură preponderent vizuală, timp. Aceasta înseamnă că şi
ceea ce este cazul la majoritatea memoria este integral pusă în
oamenilor. Alţii îşi vor satura serviciul adaptării
imaginea lor corespunzătoare la scopul
întrevăzut. O amintire statornică,
fie ea şi eronată, şi înglobând,
cum se întâmplă de obicei în

76 77
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

copilărie, o judecată purtase din cale afară de rău


unilaterală, poate, atunci când cu fata, cearta fiind lipsită de orice
favorizează scopul urmărit, să menajament. Chiar şi după ce ea a
dispară din domeniul dat naştere unui copil, părinţii nu
inconştientului şi să treacă în s-au înduplecat nici să-1 vadă, nici
întregime în atitudine, în sentiment şi să se apropie în vreun fel de fiica
intuiţie. lor, iar aceasta, dominată de un
c) Reprezentările. încă şi mai puternic simţ al onoarei, a
desluşit se manifestă individua- dezavuat cu atât mai mult
litatea omului în reprezentările atitudinea părinţilor cu cât mai
sale. Prin reprezentare înţelegem dureroasă era impresia de a fi
reactualizarea unei percepţii, fără fost tratată nedrept, într-o
ca obiectul însuşi să fie prezent. chestiune în care dreptatea era
Este, prin urmare, o percepţie de partea ei.
reprodusă, rechemată doar pe Este necesar să avem clar în
planul gândirii, în circumstanţe minte faptul că starea de spirit a
care reflectă din nou capacitatea tinerei femei era totalmente
creatoare a organului psihic. Nu dominată de simţul onoarei.
este vorba pur şi simplu de Tocmai această trăsătură de
repetarea percepţiei realizate caracter explică de ce a fost ea
anterior şi deja influenţate de atât de afectată de învrăjbirea cu
puterea creatoare a psihicului , ci părinţii. Mama sa era o femeie
de reprezentarea pe care omul şi-o severă, cinstită, desigur dotată cu
face şi care este din nou în calităţi deosebite, dar care îşi trata
întrgime rezultatul specificului fiica cu duritate. în aparenţă cel
său, o nouă operă de artă care îi puţin, ea înţelegea să se
este caracteristică. subordoneze soţului, fără ca prin
Există reprezentări care aceasta să-şi piardă demnitatea.
depăşesc cu mult gradul lor de Ba chiar accentua această su-
claritate şi care se manifestă ca punere cu o oarecare mândrie şi
percepţiile, apărând atât de se fălea cu purtarea ei. Faptul că
tranşant de parcă nu ar fi în familie s-a născut şi un băiat,
reprezentări, ci ca şi cum obiectul care, în calitatea lui de
absent, excitator, ar fi realmente descendent masculin şi de viitor
de faţă. Vorbim atunci de moştenitor al numelui stimat, era
halucinaţii, de reprezentări care mai preţuit decât fata, a întărit şi
izbunesc de parcă ar fi mai mult orgoliul acesteia.
determinate de prezenţa Dificultăţile determinate de
obiectului. Condiţiile sunt similare căsătorie, necunoscute de ea până
cu cele descrise mai sus. Şi atunci, o făcuseră sa se
halucinaţiile sunt rezultatul gândească cu şi mai mare revoltă
activităţii creatoare a organului la nedreptatea suferită din partea
psihic, formându-se în funcţie de părinţilor.
scopurile şi intenţiile pe care le Şi iată că într-o noapte,
urmăreşte persoana respectivă. înainte de a adormi, a avut
Un exemplu ne va lămuri mai bine. următoarea viziune: uşa s-a
O tânără inteligentă se deschis şi Maica Domnului a venit
măritase împotriva voinţei la ea, spunân-du-i: „Pentru că îmi
părinţilor ci. Aversiunea acestora eşti atât de dragă, te vestesc că
faţă de decizia fetei a fost atât de la mijlocul lui decembrie vei pleca
mare încât a dus la ruperea dintre cei vii; nu se cade să fii
completă a raporturilor dintre nepregătită".
părinţi şi fiică. Tânăra a ajuns cu Faptul nu a înspăimântat-o,
timpul la convingerea că părinţii ei dar ea şi-a trezit soţul şi i-a
procedaseră injust faţă de dânsa, povestit totul. A doua zi a fost
aşa încât multiple încercări de încunoştinţat medicul. Era vorba
reconciliere au eşuat, lovindu-se de o halucinaţie. Cu toate
de orgoliul şi îndărătnicia ambelor acestea, femeia stăruia în
părţi. Prin căsătorie tânăra, care convingerea că a văzut şi auzit
provenea dintr-o familie de vază, ceea ce povestise. La o primă
a ajuns într-o situaţie cu totul privire este aici ceva de neînţeles.
mizeră. Examinarea superficială a Numai folosind cifrul nostru vom
situaţiei nu ar fi putut duce la putea obţine unele clarificări.
concluzia că tânăra îşi ratase viaţa Dezbinarea cu părinţii dăinuie,
şi nu ar fi existat nici un motiv de tânăra femeie se găseşte la
nelinişte cu privire la soarta ei strâmtoare, ea este orgolioasă şi,
dacă, de câtva timp, nu s-ar fi după cum au stabilit cercetările;
produs fenomene cu totul stranii. înclină să se considere superioară
Ea era copilul preferat al tuturor. Este de înţeles că o fiinţă
tatălui. Relaţiile fuseseră atât de omenească de felul ei, predispusă
strânse între tată şi fiică, încât o să iasă din sfera dată, năzuieşte
asemenea ruptură trebuie să fi spre divinitate, are dialoguri cu
părut cum nu se poate mai aceasta. Ca Maica Domnului să
surprinzătoare. Cu ocazia apară şi să rămână la nivel de
căsătoriei tatăl se reprezentare, cum este cazul la
cei care se

78 79
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

roagă, faptul nu ar fi mirat pe nimeni. conduita tatălui ei. Şi de ce a


Dar acest lucru n-o mulţumea, ea având făcut-o el pe dânsa să aştepte
nevoie de argumente mai puternice. De atât de mult!? Stăruia,
îndată ce înţelegem că psihicul aşadar,înclinaţia de a nu le da
uman este capabil de tot felul de dreptate altora şi de a se erija pe
artificii, problemă îşi pierde sine în învingător.
caracterul enigmatic. Omul care Putem afirma, în lumina celor
visează nu se găseşte oare într-o arătate până aici, că halucinaţia
situaţie analoagă? Singura are loc în momentul în care
deosebire este că femeia aceasta tensiunea psihică atinge punctul
visează cu ochii deschişi. maxim, omul temându-se de
Trebuie,în plus, să ţinem seama ratarea scopului său. Fără îndoială
de faptul că în acel moment că odinioară, şi poate că şi astăzi,
orgoliul ei era zgândărit de un în cazul unor populaţii înapoiate,
sentiment de umilire. Şi atunci, pe asemenea halucinaţii pot exercita
neaşteptate, o altă mamă vine pur o înrâurire importantă. Unele
şi simplu la dânsa, anume acea halucinaţii, aşa cum le cunoaştem
mamă despre care poporul din scrierile unor călători, se
admite că este o mamă bună a referă la vedenii pe care le au cei
tuturor. Mamele în cauză trebuie care, străbătând pustiuri,
să fie, una faţă de cealaltă, într-o întâmpină dificultăţi, suferă de
anumită antiteză. Maica Domnului foame, de sete, de oboseală, de
apare din cauză că propria mamă dezorientare. Este o tensiune a trăirii
a tinerei femei nici nu se gândeşte celei mai mari mizerii, care se
să vină la ea. Apariţia face aluzie impune puterii de reprezentare a
la carenţa de afectivitate a celui care suferă, făcându-1 să se
propriei mame. Tânăra femeie este în înalţe foarte clar de la deprimarea
mod vădit în căutarea modalităţii sufletească actuală la o stare
prin care să-şi acuze cel mai bine euforică. Aceasta îi înviorează pe
părinţii. Mijlocul lui decembrie nu cei istoviţi,reanimă forţele celui
este o dată calendaristică cu totul şovăitor,îl face pe individ mai
lipsită de semnificaţie. Este puternic sau mai neimpresionabil, când
perioada în care în viaţa oamenilor nu are efectul unui balsam, al unui
au loc manifestări afective mai narcotic.
deschise, în care ei devin mai prietenoşi, Ni se impune constatarea că
îşi fac cadouri etc, perioada în fenomenul halucinaţiei nu pre-
care, de asemenea, posibilităţile zintă de fapt nimic nou pentru
de reconciliere devin mult mai noi,pentru că am şi găsit
mari şi, bineînţeles, momentul are similitudini esenţiale cu
o certă legătură cu problema percepţia, amintirea şi
vitală a tinerei femei. reprezentarea, după cum
Ceea ce este deocamdată urmează să găsim asemenea
straniu este faptul că amicala similitudini cu visele. Astfel de
vizită a Maicii Domnului se fenomene se pot produce cu
însoţeşte cu ceva disonant, cu uşurinţă printr-o exacerbare *a
vestirea apropiatei morţi a tinerei reprezentării însăşi şi printr-o
femei. Şi nu poate fi lipsit de o excludere a spiritului critic. Am
anumită importanţă faptul că ea i- vrea să subliniem că declanşarea
a comunicat soţului acest lucru cu lor este întotdeauna determinată
o mină de bună dispoziţie. Mai mult, de situaţii extraordinare.
prevestirea iese din cercul familiei, a doua Asemenea fapte survin într-o
zi fiind înştiinţat medicul. Era de- stare de mare suferinţă morală şi
acum uşor să se determine o vi/ită sub impresia unei ameninţări
a mamei tinerei femei. La câteva cumplite, la oameni care, prin
zile după aceea, apare pentru a depăşirea situaţiei, tind să scape
doua oară Maica Domnului şi-i de un sentiment de slăbiciune. Cu
spune aceleaşi cuvinte. La cât tensiunea este mai mare în
întrebarea referitoare la felul în asemenea situaţie, cu atât se ţine
care a decurs întâlnirea cu seama mai puţin de glasul criticii.
propria mamă, tânăra femeie a Conform principiului „scapă cum
spus că acesteia îi era greu să poţi", este atunci posibil ca
recunoască că nu are dreptate. organul psihic să-şi învestească
Persistă vechiul laitmotiv. Avem întreaga energie în apariţia
din nou de-a face cu faptul că nu reprezentării sub forma
fusese atins scopul afirmării halucinaţiei.
superiorităţii faţă de mamă. S-a Cu halucinaţia se înrudeşte
tăcut atunci încercarea de a-şi iluzia, care se deosebeşte de cea
pune clar pe părinţi în faţa stării dintâi prin existenţa unui punct de
de fapt, scop în care a avut loc o contact exterior, tăgăduit într-un
întâlnire cu tatăl, reuşită întru mod caracteristic, ca de exemplu în Craiul
totul. A rezultat o scenă ielelorde Goethe. Baza, adică starea
înduioşătoare. Tânăra femeie era de criză psihică, rămâne aceeaşi.
totuşi în continuare nemulţumită,
de vreme ce ea susţinea că era
ceva teatral în

80 81
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un alt caz ne va arăta cum du-i-se că nu e bun de nimic,


este în măsură forţa creatoare aluzia la alcoolismul său i se
a organului psihic, în condiţiile părea mai puţin dureroasă
unei stări de criză, să producă fie decât aceea la incapacitatea sa.
o halucinaţie, fie o iluzie. După vindecare, s-a găsit din
Un bărbat de familie bună, nou în faţa realităţii, a unei
care însă, ca urmare a unei situaţii care nu era cu nimic mai
proaste educaţii, era un neisprăvit,
puţin grea decât precedenta. Neputându-
a obţinut un amărât post de
se redresa, a recurs din nou la alcool ca
copist. El nu mai nutrea nici o
pretext pentru decăderea sa. în
speranţă ca în viitor să ajungă la
condiţiile acestei mizerii psihice
o situaţie demnă de stimă.
reapărură halucinaţiile. S-a găsit în
Această disperare, care apăsa
greu asupra conştiinţei sale, era situaţia de mai înainte şi privea
alimentată şi de reproşurile lucrurile în aşa fel de parcă
venite din partea anturajului său, dintotdeauna ar fi fost un beţivan,
ceea ce nu făcea decât să zicându-şi că şi-a ratat viaţa din
amplifice puternica sa tensiune cauza excesului de băutură şi că
psihică. Căzu astfel pradă beţiei, nimic nu se mai putea îndrepta.
care i-a adus uitarea şi o Ca bolnav, putea să scape de
justificare a cazului său. în scurt noua şi umila lui ocupaţie,
timp a fost internat în spital, ca practicată fără nici o tragere de
alcoolic delirant. Delirurile sunt inimă, nefiind obligat să ia el
esenţial înrudite cu halucinaţiile. însuşi o decizie în această privinţă.
Se ştie că, în cazurile de delirium Aşa se face că sus-pomenita
3
tremens , forma obişnuită a vedenie a persistat multă vreme,
halucinaţiei constă în a vedea readucându-1 în cele din urmă în
şoareci sau animale negre, dar spital. De-acum încolo el îşi putea
pot să apară şi alte forme, în spune, drept consolare, că ar fi
funcţie, de exemplu, de fost capabil să parvină la o
profesiunea pacientului. Pacientul situaţie mult mai bună, dacă nu l-
nostru a încăput pe mâna unor ar fi păscut nenorocul beţiei. Pe
medici care erau adversari această cale el îşi putea exalta
neîmpăcaţi ai alcoolului şi care i-
sentimentul personalităţii.
au impus un regim sever. El a
întreţinerea acestui sentiment, a
scăpat completamente de
convingerii de a fi fost apt de
alcoolism, a părăsit spitalul
realizări mai mari, în cazul în care
vindecat şi timp de trei ani n-a
nu l-ar fi lovit acel nenoroc, era pentru el
pus în gură picătură de alcool.
Ulterior a revenit la spital, cu alte un lucru mai important decât munca
suferinţe. Povestea că la locul lui însăşi. în felul acesta a atins el
de muncă (era acum muncitor linia de forţă (Machtlinie) şi putea
agricol) vedea mereu apărând un susţine că ceilalţi nu erau mai
ins care îşi bătea joc de dânsul, buni decât el, dar că lui o piedică
făcând tot felul de strâmbături. O i-a stat în drum, nelăsându-se
dată, când asta 1-a mâniat peste îndepărtată. în această stare de
măsură, a luat o unealtă şi a spirit, prin care căuta o motivare
aruncat-o în el, ca să vadă dacă consolatoare, s-a structurat în ci,
are de-a face cu un om în carne şi ca o izbăvire, imaginea bărbatului
oase. Vedenia s-a făcut nevăzută, care făcea grimase.
dar după aceea s-a întors şi 1-a
stâlcit în bătaie. 3. FANTEZIA. O altă activitate
într-un asemenea caz nu se productivă a organului psihic o
poate vorbi de nălucire sau de constituie fantezia. Urme de
halucinaţie, pentru că vedenia această natură putem găsi în
avea nişte pumni cu totul reali. toate fenomenele de care nc-am
Explicaţia este uşor de dat: chiar ocupat până acum. Este ceva
dacă halucina, el îşi suprapunea analog cu ceea ce se întâmplă în
halucinaţia pe un om real. S-a acele activităţi psihice în care
constatat că, deşi vindecat de anumite amintiri trec în prim-plan
alcoolism la ieşirea din spital,
sau când se construiesc
omul se apucase apoi din nou de
reprezentări. Imaginaţia comportă
băut. îşi pierduse slujba, fusese
şi ea, ca pe o componentă
alungat de acasă şi îşi câştiga
esenţială, acea previziune pe care
existenţa ca muncitor cu sapa,
un organism aflat în mişcare o
ocupaţie pe care atât el, cât şi
rudele sale, o socoteau cât se poartă cu sine. Fantezia este de
poate de umilă. Tensiunea sa psihică altfel legată de mobilitatea
era aceeaşi ca odinioară. A-l priva organismului , nefiind ea însăşi
de alcool, însemna un enorm decât o formă a previziunii. Când,
avantaj, care însă echivala cu a-l în cazul fantazărilor copiilor şi
lipsi de consolare. Dacă ar fi adulţilor — denumite şi vise diurne
renunţat la băutură, şi-ar fi putut — se plăsmuiesc himere, avem de-
exercita prima profesiune. Când, a face cu aceleaşi reprezentări
acasă, i se făceau reproşuri, referitoare la viitorul care-1
spunân- interesează pe

82 83
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

om şi pe care el încearcă să-1 salvator, de a veni în ajutorul cuiva, de a


edifice, prefigurându-1 în propria sa fi învingătorul vreunui monstru
manieră. dăunător oamenilor şi altele de
Dacă examipăm produsele felul acesta. Este frecventă la
fanteziei copiilor, găsim că jocul copii ideea fantezistă că ei nu fac
puterii (das Spiel derMacht), ca factor parte din familia care îi creşte.
esenţial, ocupă un spaţiu larg şi că Mulţi copii nutresc convingerea că
în el se reflectă întotdeauna în realitate ei provin dintr-o altă
scopuri ambiţioase. Cele mai familie, că într-o zi adevărul va
multe fantazări încep cu cuvintele: ieşi la iveală şi că tatăl adevărat
„când voi fi mare", şi altele de (întotdeauna persoană de vază)
felul acesta. Există şi adulţi care va veni să-i ia la el. Este
mai trăiesc ca şi cum ei încă ar îndeosebi cazul unor copii cu un
trebui să mai crească. Reliefarea puternic sentiment de
liniei de forţă arată că viaţa inferioritate, expuşi la privaţiuni,
psihică se poate dezvolta doar la umilinţe sau care nu se bucură
dacă în prealabil a fost stabilit un de suficientă afecţiune din partea
scop. în societatea umană scopul anturajului lor. Adesea asemenea
este acela al obţinerii valorii. Nu se idei de grandoare se manifestă
rămâne aproape niciodată la chiar şi în atitudinea exterioară a
scopuri neutre, deoarece viaţa copiilor, care se comportă de
comună a oamenilor se asociază parcă ar fi de-acum adulţi. Găsim
cu o neîncetată măsurare de sine, şi forme cvasimaladive ale fanteziei,
din care rezultă jindul de ca de pildă predilecţia unui copil
superioritate şi dorinţa de a ieşi pentru pălării cu boruri tari sau
4
victorios în competiţie . De aceea pentru mucurile de ţigară sau,
este explicabil faptul că acele dacă este vorba de o fată,
forme de previziune pe care le strădaniile ei de a părea bărbat.
găsim în produsele imaginative Sunt multe fete care preferă o
ale copiilor sunt de regulă ţinută sau o îmbrăcăminte
5
reprezentări de putere băieţească .
(Machtworstellungen). Există şi unii de care ne
Cât priveşte sfera acestor plângem că au prea puţină
reprezentări, a imaginaţiei, nu se fantezie. Este, desigur, o
poate stabili nici o regulă sau, cu concluzie eronată. Fie că
alte cuvinte, şi în acest domeniu asemenea copii nu-şi
trebuie să evităm căderea în exteriorizează imaginaţia, fie că
greşeala generalizării. Dar dacă motive temeinice i-au determinat
cele spuse mai sus se aplică la să lupte împotriva dezvoltării
un număr mare de cazuri, sunt produselor fanteziei lor. Se poate ca
unele situaţii în care nu se poate în felul acesta un copil să trăiască
proceda în acelaşi mod. Este uşor sentimentul puterii. în strădania
de înţeles că imaginaţia va fi mai lor de a se adapta la realitate,
puternic dezvoltată la acei copii acestor copii imaginaţia li se pare
care privesc viaţa cu ostilitate, nebărbătească sau infantilă, aşa
atitudine la care se asociază de încât o resping. în unele cazuri
obicei un mai puternic spirit de acest refuz merge destul de
prevedere. Astfel, copiii departe şi atunci se pare că
bolnăvicioşi, pe care viaţa îi imaginaţia lipseşte aproape cu totul la
copleşeşte cu necazuri, au o asemenea copii.
fante/ie mai bogată şi înclinaţia de
a se ocupa de lucruri imaginare. în 4. VISELE (GENERALITĂŢI). în
consecinţă, adesea survine un afară de visele diurne, descrise
stadiu de dezvoltare în care mai sus, există şi un alt
imaginaţia este chemată în ajutor fenomen, care apare foarte de
pentru evadarea din viaţa reală, timpuriu şi care reflectă şi, de
după cum ea este utilizată şi asemenea, stă la baza unei intense
pentru condamnarea vieţii reale. activităţi psihice. Sunt visele care
Celui revoltat împotriva micimii se produc în timpul somnului. în
existenţei ea îi dă senzaţia de general, putem constata că
beţie a puterii (Machtrausch). regăsim aici la copil acelaşi mod
Nu numai linia de forţă poate de a visa ca şi în cazul viselor
fi stabilită cu ajutorul imaginaţiei, diurne. Psihologi de altădată,
ci aceasta are un mare rol şi în experimentaţi, au demonstrat că
geneza sentimentului de co- visele omului permit dezvăluirea
muniune socială. Aproape cu uşurinţă a caracterului acestuia.
niciodată fantazările infantile nu Visul este de fapt un fenomen care, din
au în vedere punerea în valoare doar a toate timpurile, este profund implicat în
puterii copilului, puterea aceasta gândirea omului. Visele nocturne, ca şi
intervenind, într-un fel, în cele diurne, însoţesc dorinţa de
favoarea altora. Acesta este, de previziune a omului, dorinţa sa de
pildă, cazul fantazărilor al căror a-şi croi un drum spre viitor şi
conţinut culminează în dorinţa de a merge sigur pe acesta.
de a fi

85
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Deosebirea netă între visele scăpat, de exemplu, un pahar. La


diurne şi cele nocturne este popice adesea se poate observa cum unii
aceea că pe când cele dintâi sunt, la jucători tind să participe la
nevoie, înţelese, pentru celelalte mişcarea bilei, anticipând-o prin
faptul acesta nu este posibil decât pantdmimă, ca şi cum ar voi să-i
extrem de rar. Obscuritatea viselor influenţeze cursul. Sau să ne
nocturne este o caracteristică gândim la ceea ce simţim când
distinctă a acestora şi suntem vedem pe cineva curăţând
lesne tentaţi să presupunem că fereastra de la un etaj înalt al unui
tocmai acesta este semnul bloc, ori la ce simţim când un
inutilităţii unor asemenea orator are nenorocul să se
fenomene. Să menţionăm, în împotmolească. La teatru nu vom
treacăt, faptul că în aceste vise putea nicidecum să evităm
se vădeşte acea linie de forţă a împărtăşirea sentimentelor
omului care vrea sa întrezărească exprimate de actori, jucând în
viitorul şi care aspiră să-1 domine. interiorul nostru diversele roluri
Observarea vieţii psihice ne oferă din piesă. Aşadar, transpunerea
elemente importante, asupra afectivă depinde de întreaga
cărora vom reveni. noastră experienţă trăită.
Dacă cercetăm originea
5. TRANSPUNEREA AFECTIVĂ acestei funcţii, a acestei
(EINFUHLUNG). Prin funcţia sa de posibilităţi de a ne transpune în
previziune, necesitate esenţială a simţămintele celorlalţi, vom găsi
organismelor mobile, pentru că explicaţia în sentimentul nativ de
ele sunt mereu puse în faţa unor comuniune socială. Iniţial acesta
probleme privind viitorul, organul este un sentiment cosmic, un
psihic dispune şi de capacitatea reflex al coeziunii întregului
datorită căreia nu numai că Cosmos, care dăinuie în noi, de
sesizează ceea ce există în care nu ne putem înstrăina şi
realitate, ci, de asemenea, simte, care ne face capabili să asimilăm
ghiceşte ceea ce va exista mai târziu. afectiv lucrurile situate în afara
Fenomenul acesta îl numim „transpunere". corpului nostru.
Această capacitate este extrem de Aşa cum sentimentul de
puternic dezvoltată la oameni. comuniune socială pune în
Fenomenul este atât de larg evidenţă diferite grade,
răspândit, încât îl găsim în orice transpunerea afectivă comportă
compartiment al vieţii psihice, şi ea o gradare, fapt observabil
sensul său fiind pretutindeni chiar şi la copii. Există copii care
necesitatea de a prevedea; căci se ocupă de păpuşi de parcă
atunci când mă văd obligat să-mi acestea ar fi fiinţe vii, pe când alţii
reprezint, să gândesc cum mă voi poate că nu sunt interesaţi decât
comporta în cazul în care se va să vadă ce se află înăuntrul
pune o problemă, se impune, de acestora. Când raporturile de
asemenea, să formulez o judecată comuniune socială sunt comutate
întemeiată, care să se poată de la semeni către lucrurile lipsite
degaja din situaţia actuală, în de viaţă, insignifiante ca
curs de evoluţie. Numai adunând valoare, dezvoltarea unui om
într-un mănunchi ceea ce gândim, poate să eşueze cu totul. Cazurile
simţim şi intuim în legătură cu o de torturare a animalelor, pe care
situaţie pe care abia urmează s-o le observăm adesea la copii, nu
trăim, putem dobândi un punct de sunt de conceput decât dacă
vedere care să ne îngăduie să ne admitem absenţa totală a
concentrăm forţele într-o anumită transpunerii în simţămintele altor
direcţie, sau să o evităm în chip fiinţe. Drept urmare, se poate ca
prevăzător. Transpunerea are loc asemenea copii să ajungă să se
şi atunci când contactăm verbal intereseze de lucruri fără nici o
pe cineva. Este imposibil să importanţă pentru dezvoltarea lor
comunicăm cu un om, dacă nu în colectivitate, să nu dea nici o
ne transpunem în situaţia lui. De atenţie intereselor altora şi să nu
o configuraţie specială se bucură se gândească decât la ei înşişi.
transpunerea în cazul artei Toate acestea sunt determinate
teatrale. Alte manifestări ale de gradul scăzut de transpunere
transpunerii se referă la cazurile afectivă, în cele din urmă lipsa
în care oamenii ajung să trăiască transpunerii afective conduce la
un sentiment aparte atunci când refuzul categoric al colaborării.
observă că pe alţii îi ameninţă
vreo primejdie. în asemenea 6. INFLUENŢA OMULUI
împrejurări, transpunerea este ASUPRA CELORLALŢI (HIPNOZA
uneori atât de puternică încât, ŞI SUGESTIA). Dacă ne întrebăm
deşi personal omul nu este în în ce fel se poate realiza, în
pericol, el face involuntar gesturi general, influenţa celorlalţi
de apărare. Este apoi cunoscută oameni, stă în spiritul psihologiei
6
mişcarea de retragere pe care o individuale (Individualpsychologie) să
facem cu mâna atunci când răspundă că în
cineva a

87
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
această privinţă intervin ascultă de oricine îi ia sub puterea
fenomenele de solidaritate. sa pot comite, la ordin, chiar crime. în
întreaga noastră viaţă se bandele de răufăcători ei
desfăşoară sub semnul îndeplinesc roluri sinistre, pe când
posibilităţii primordiale a capul bandei se ţine în general
influenţării reciproce. Aceasta de-o parte. în aproape toate ac-
este deosebit de accentuată în tele de pedepsire răsunătoare puse
anumite cazuri, cum sunt raporturile la cale de asemenea bande, astfel de
dintre profesor şi elev, părinţi şi indivizi sunt instrumentele de
copii, soţ şi soţie. Sub influenţa 7
execuţie . Asemenea oameni dau
sentimentului de comuniune dovadă de o ascultare
socială are loc, într-o anumită neverosimilă prin proporţiile ei şi
măsură, venirea în întâmpinarea pot simţi în aceasta chiar o
acţiunii exercitate de celălalt. satisfacere a propriei ambiţii.
Gradul acestei influenţabilităţi Dacă ne limităm însă numai la
depinde însă de măsura în care cazurile normale în care are loc
apare întemeiat dreptul celui care influenţa, putem stabili că indivizii
influenţează asupra celui cei mai dispuşi să se lase influ-
influenţat. Este exclusă o influenţă enţaţi şi să coopereze în acest
de durată asupra cuiva, în cazul în sens sunt cei al căror sentiment
care acesta este supus unui de comuniune socială a fost cel
prejudiciu. Influenţa va fi maximă mai puţin contrariat şi că, în
în cazul în care ne aflăm într-o stare schimb, refractari sunt cei la care
de spirit care ne dă sentimentul că înclinaţia de a parveni, aspiraţia la
propriul nostru drept este superioritate au atins cote
garantat. îndeosebi pentru deosebit de înalte. Observaţia ne
educaţie acest punct de vedere oferă zi de zi învăţăminte. Când
este important. Este posibil să se părinţii se plâng de un copil, o fac
propună sau chiar să se practice o extrem de rar pentru a-i reproşa
altă formă de educaţie. O educaţie ascultarea oarbă, pe ei
care ar ţine seama de acest punct neliniştindu-i neascultarea, iar
de vedere ar fi eficientă tocmai examinarea unor astfel de copii ne
pentru că s-ar conecta la ceea ce arată că ei cad pradă impulsului
este absolut fundamental, anume de a scăpa de chingile mediului lor
la sentimentul de comuniune şi că, dacă se străduiesc să frângă
socială. Ea nu ar da rezultate normele vieţii lor mărunte, este
decât în cazul în care un om ar pentru că un tratament eronat i-a
încerca să se sustragă în mod făcut inabordabili în ceea ce
deliberat influenţei societăţii. Iar priveşte intervenţiile pedagogice.
lucrul acesta nu se face fără Năzuinţa intensă spre putere (das
complicaţii; trebuie dusă în intensive Streben nach Macht) este
prealabil o luptă mai îndelungată, astfel invers proporţională cu
în cursul căreia să slăbească educabilitatea. în pofida acestui
legăturile sale cu mediul şi el să adevăr, educaţia noastră familială
se găsească într-o opoziţie totală tinde în principal să incite ambiţia
faţă de sentimentul de comuniune copilului şi să-i inculce idei de
socială. Atunci orice influenţă grandoare. Aceasta nu din nu ştiu
exercitată asupra sa întâmpină ce nechibzuinţă, ci pentru că
rezistenţă sau chiar devine întreaga noastră cultură şi
imposibilă şi avem în faţă civilizaţie, ele însele impregnate
priveliştea unui om care la orice de astfel de idei de grandoare,
tentativă de a se acţiona asupra lui generează asemenea impulsuri,
răspunde printr-o acţiune în sens încât în familie, ca şi în societate,
contrar (spirit de contradicţie). preocuparea primordială este
Avem deci toate motivele să aceea de a-1 face pe tânăr să
ne aşteptăm ca unii copii, care se păşească în viaţă cu o strălucire
simt mai mult sau mai puţin aparte, depăşindu-i pe toţi ceilalţi,
oprimaţi de mediul lor, să pe cât posibil în toate privinţele.
manifeste o slabă capacitate şi în capitolul în care vom trata
înclinaţie de a da ascultare despre infatuare vom arăta mai pe
educatorilor lor. Există, desigur, larg cât de necorespunzătoare
numeroase cazuri în care este această metodă educa-
presiunea din afară este atât de ţională bazată pe ambiţie şi cum,
puternică încât înlătură orice lovindu-se de asemenea dificultăţi,
rezistenţă, în aparenţă orice dezvoltarea vieţii psihice poate să
influenţă fiind acceptată şi eşueze.
urmată. Ne vom convinge însă în într-o situaţie similară cu a
scurt timp că această supunere nu acelora care, ca urmare a
are nici o valoare practică. Ne înclinaţiei lor de a se supune
aflăm uneori în faţa spectacolului necondiţionat, se conformează
unei fiinţe groteşti, făcută inaptă aproape fără excepţie cerinţelor
pentru viaţă (ascultarea oarbă), un mediului, se găseşte orice
om care pururea aşteaptă să-i mediu/n*. Acestuia trebuie doar
comanzi ce şi cum să facă. Marele să-i fie indusă intenţia de a face
pericol pe care îl aduce cu sine câtva timp tot ceea ce
această supunere dusă atât de
departe poate fi apreciat prin
faptul că acei copii care

89
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

i se cere. Iată procesul care stă la fluid misterios, unei puteri extraordinare,
baza predispoziţiei pentru hipnoză. care le-ar fi proprii. Aceasta duce la
în legătură cu aceasta sunt de nemaipomenite scandaluri, la abuzuri,
făcut, în general, următoarele îndeosebi la revoltătoare
observaţii: este posibil ca un om să excese din partea celor care
declare sau să creadă că poate fi practică telepatia şi hipnotismul.
hipnotizat, cu toate că lui îi lipseşte La drept vorbind, se poate afirma
starea de pregătire psihică că ei înjosesc în aşa măsură
favorabilă supunerii. După cum demnitatea umană încât nu
este posibil ca un altul să opună ocolesc nici o posibilitate de a
hipnozei o rezistenţă categorică şi, lucra clandestin. Nu trebuie să se
cu toate acestea, să fie sufleteşte înţeleagă de aici că fenomenele
pregătit la supunere. Hipnoza se pe care le prezintă au la bază
realizează exclusiv pe baza şarlatania. Nicidecum. Dar
atitudinii psihice a medi um-ului, nu creatura umană este atât de
pe baza spuselor sau credinţelor înclinată la îngenunchere încât
acestuia. Din greşita înţelegere a poate deveni victima unui individ
acestui fapt a rezultat multă care are tupeul să se prezinte
confuzie, pentru că în hipnoză drept unul care supralicitează, dat
avem cel mai adesea de-a face fiind că oamenii în majoritatea lor
cu oameni care se împotrivesc, pe sunt dispuşi să se supună, fără să
când, în definitiv, ei sunt înclinaţi verifice cum stau lucrurile,
să îndeplinească cerinţele plecându-se în faţa autorităţii,
hipnotizatorului. Această stare de lăsân-du-se intimidaţi şi captaţi,
disponibilitate (Bereits-wiiligkeit) subordonaţi fără crâcnire, ceea ce,
poate avea diferite grade, aşa fireşte, niciodată nu a putut să
încât rezultatele hipnozei diferă pună ordine în viaţa colectivă a
de la om la om. Dar în nici un caz oamenilor, ci a condus întotdeauna
disponibilitatea în faţa hipnozei la un supliment de revoltă din
nu depinde de voinţa partea celor supuşi. Nimeni până
hipnotizatorului, ci de dispoziţia astăzi nu a practicat telepatia sau
psihică a med/um-ului. hipnotismul cu bune rezultate pe termen
Cât priveşte natura hipnozei, mai lung. Foarte adesea s-a întâmplat ca
ea este înrudită cu starea de hipnotizatorul să dea peste un om,
somn. Enigmatic este doar faptul un aşa-numit medium, care pur şi
10
că pentru ca acest somn să se pro- simplu 1-a „interiorizat" . Acest
ducă este necesară o comandă lucru s-a petrecut şi cu oameni de
din partea altcuiva. Comandă ştiinţă importanţi, care au voit să-
care este eficientă numai dacă se şi exercita forţa asupra unor
adresează unui individ pregătit s- indivizi sugestionabili. De multe
o accepte. Decisive în privinţa ori survin eşecuri când medium-ul se
aceasta sunt, după cum s-a dovedeşte a fi, ca să spunem aşa,
menţionat, esenţa şi dezvoltarea un înşelat înşelător, pe de o parte
personalităţii medium-ului. Numai amăgit, pe de alta îngenuncheat
atunci când cineva este în aşa fel de sine însuşi. Dar puterea care ni
structurat încât să se conformeze se pare a intra în acţiune aici nu
fără spirit critic influenţei altora, este niciodată aceea a hipnotiza-
există posibilitatea de a provoca torului, ci totdeauna avem de-a
în el acest somn specific, care, mai mult face cu înclinaţia medium-ului de
decât somnul natural, este deconectat de a se supune; nu este vorba de nici o
capacitatea de acţiune voluntară putere magică, ci de extraordinara
proprie, în aşa măsură încât pricepere a hipnotizatorului de a
finalmente individul poate fi pus pune în scenă farsa. Dacă, în
în mişcare de centrii motori ai jchimb, cineva este obişnuit să
9
hipnotizatorului care dă comanda . ducă o viaţă întru totul după chib-
Din somnul normal rămâne doar zuinţă sa şi nu-şi însuşeşte fără
un fel de stare crepusculară, aşa discernământ concluziile altora,
încât medium-ul nu-şi poate aminti atunci în mod firesc un astfel de om
din cele ce se petrec în timpul hipnozei nu va putea fi hipnotizat şi nici nu
decât ceea ce vrea hipnotizatorul. Este va prezenta straniile fenomene
eliminat în primul rând spiritul critic, cea ale telepatiei. Deci toate aceste
mai importantă cucerire a organului fenomene nu sunt decât
psihic în condiţiile societăţii fenomene ale ascultării oarbe.
noastre. Un medium este, ca să în acest context este de
spunem aşa, o prelungire a menţionat şi sugestia. Putem
mâinii hipnotizatorului, un organ înţelege esenţa acesteia numai
care funcţionează la ordinul dacă o inserăm, în cel mai larg
acestuia. sens, în sfera impresiilor (Eindriicke).
Majoritatea oamenilor capabili Este de la sine înţeles că omul nu
să-i influenţeze pe alţii atribuie numai că primeşte la un moment
această capacitate şi, în general, dat impresii, ci că şi stă în
orice posibilitate de acest fel, unui permanenţă sub influenţa lor.
Receptarea de impresii nu este cu
totul insignifiantă,

90 91
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

acestea continuând să acţioneze (Ernst Jahn, Alfred Adler, Religion und


asupra noastră. Iar când acestea Individualpsychologie, Verlag dr. Rolf.
sunt demersuri din partea unui Passer, Wien, Leipzig, 1933, p.
alt om, încercări de a ne 58) reflectă semnificativ această
convinge, de a ne îndupleca, în acest aspiraţie spre perfecţiune şi
caz putem vorbi de sugestii. Are loc superioritate, din care s-au născut
modificarea sau consolidarea unei fantasmele tuturor religiilor. (Nota
concepţii active, care se manifestă trad.)
desluşit la posesorul ei. Problema 5
Este aşa-numitul „protest
dificilă constă propriu-zis în faptul
viril" sau „aspiraţia la virilitate",
că oamenii reacţionează diferit la
la
impresii dinafară. Pe de altă
„superioritate virilă" a femeilor, în al
parte, influenţa depinde de gradul
căror inconştient — arată Adler —
de independenţă al persoanei
mocneşte aversiunea faţă de rolul
respective. Sunt de luat în
considerare îndeosebi două feminin pentru care au fost biologic
tipuri. Unii supraestimează cu destinate. „Protestul viril" a atins un punct
uşurinţă opinia celorlalţi, aşadar culminant la George Sand, de
nu ţin prea mult la îndreptăţirea exemplu, care — după cum relevă
propriilor lor concepţii, lâ faptul că Adler — pretindea că nu există decât
ele sunt corecte sau false. Ei un
exagerează importanţa altor singur sex. Aceeaşi aspiraţie spre o
persoane, aşa încât se adaptează „virilitate cât mai complet posibilă" o
lesne la opinia acestora. Ei sunt cu trăiesc, pe un accentuat fond
totul apţi pentru sugestio-narea în nevrotic, bărbaţii care se cred
stare de veghe sau pentru hipnoză. „devirilizaţi",
Celălalt tip va considera drept o „demasculinizaţi", lăsându-se de
ofensă tot ceea ce vine din afară, regulă dominaţi de o „agresivitate
socotind că doar propria sa opinie virilă",
este justă şi respingând orice de natură psihopatologică (a se
contribuţie a celorlalţi, fără a-i vedea Alfred Adler, Ober den Ncrvdsen
păsa de justeţea sau injusteţea Charakter, capitolul 4 din partea de
ideilor lor. Ambele tipuri degajă un „Aplicaţii practice"). (Nota trad.)
sentiment de slăbiciune, cel de-al 6
Denumirea completă a
doilea neîmpăcându-se cu ideea disciplinei fundamentate de Alfred
că ar avea ceva de primit de la
Adler
ceilalţi. Foarte adesea întâlnim
este aceea de „vergleichende
oameni care intră lesne în conflict,
Individualpsychologie", adică psihologic
nutrind în sinea lor părerea că ar fi
individuală comparată, denumire care
prea accesibili la sugestionarea
apare în subtitlul uneia din lucrările
de către alţii. Ei îşi întăresc însă
această părere numai pentru a nu sale capitale, Cu privire la caracterul
deveni receptivi, aşa încât este nevroticilor (Wiesbaden, 1912):
greu să obţii vreo schimbare de „Grundzuge einer vergleichenden
optică de la ei. Individualpsychologie und Psycho-
therapie" (Principii de psihologie
NOTE individuală comparată şi de
psihoterapie).
1
Titlul capitolului în original: Atrăgând atenţia asupra acestui fapt,
Eindriicke der Aussenwelt. (Nota adesea scăpat din vedere, Alfred
trad.) Farau
2
„c/ie Motoriker", în textul original. şi Herbert Schaffer precizează că
(Nota trad.) termenul de psihologie individuală
3
„Săul'erdelirium", în textul original. comparată „defineşte o psihologie
(Nota trad.) care studiază individul în totalitatea
4
Aceeaşi capacitate sa,
incoercibilă de fantazare 1-a dus comparând manifestările sale psihice cu
pe om la datele normelor sociale" (op. cit.,
născocirea zeilor, a lui Dumnezeu, ca p. 93). (Nota trad.)
supremă expresie a jindului omului 7
Folosind cu un diabolic sânge rece
de a se situa pe un plan al
astfel de „instrumente de
superiorităţii absolute, undeva unde
execuţie" a pus Alfonso (Al) Capone
să se bucure
la cale şi a şi comis nu mai puţin de
de o protecţie infinită, unde nici un
rău — şi în primul rând moartea — să 227 de asasinate, pentru care nu s-au putut găsi
nu-1 mai poată atinge, unde să se capete de acuzare împotriva
poată, în sfârşit, împărtăşi euforic lui (I. Aszody, Interpolul în acţiune,
din Editura Politică, Bucureşti, 1968,
perfecţiune. „Zum Colt zu streben, in ihm pp. 124-125). (Nota trad.)
s
zu sein, seinem Rufzu folgen", Persoană extrem de
adică „a se strădui întru Domnul, a se sugestibilă, lesne de hipnotizat sau
identifica cu el, a-i urma chemarea" care răspunde cu uşurinţă inducţiei
parapsihologice. (Nota trad.)
9
Punerea în mişcare a
hipnotizatului direct de către centrii
motori ai hipnotizatorului este
exclusă, din moment ce efectul
hipnotic se obţine prin comenzi verbale,
care au acces la cel hipnotizat prin acele
„puncte vigile"

92 93
ALFREDADLER
de pe cortex, rămase ca atare pe fondul inhibiţiei
Capitolul V
generalizate reprezentate de somn. Drumul până la centrii
motori este apoi mai lung sau mai scurt, în funcţie de
conţinutul „instrucţiei" date de hipnotizator. (Nota trad.)
10
Proces care, în esenţa sa, este de acelaşi ordin cu SENTIMENTUL DE INFERIORITATE
structurarea Supraeului, aşa cum o analizează Freud. (Nota
trad.)
SI TENDINŢA DE A SE IMPUNE

1. SITUAŢIA DIN PRIMA COPILĂRIE. După cum


ştim, copiii pe care natura i-a tratat cu vitregie sunt
înclinaţi să adopte o altă atitudine faţă de viaţă şi
oameni decât cei care au cunoscut de timpuriu bucuriile
existenţei. Se poate statua, în principiu, că toţi copiii cu
organe deficiente (mit mindcrwertigen Organen) se angajează pe
negândite într-o luptă cu viaţa, ceea ce îi duce la o
sugrumare a sentimentului de comuniune socială, aşa
încât aceşti oameni adoptă lesne un model egoist al
grijii exclusive de sine şi faţă de impresia pe care o produc
asupra anturajului, nepreocupându-i interesele altora. Ca şi
deficienţele fizice, influenţele exterioare exercitate
asupra copilului sunt resimţite ca o povară mai mult
sau mai puţin apăsătoare, putând determina o
atitudine ostilă faţă de mediu. Cotitura decisivă are loc
foarte de timpuriu. încă din al doilea an de viaţă putem
constata că aceşti copii sunt prea puţin înclinaţi să se
simtă la fel de înzestraţi ca alţii, de aceeaşi condiţie şi
având drepturi egale cu ei, deci îndreptăţiţi de a le
căuta prietenia şi a face cauză comună cu dânşii, ci,
dimpotrivă, dominaţi de un sentiment al insuficienţei
(Verkur/.theit), exteriorizează mai puternic decât ceilalţi
copii un sentiment al aşteptării, un drept de a emite
pretenţii. Dacă ne gândim că, de fapt, fiecare copil se
situează pe o poziţie de inferioritate în faţa vieţii şi că
nu ar putea exista fără a avea într-o măsură apreci-
abilă sentimentul comuniunii cu cei apropiaţi, dacă
luăm în considerare fizicul plăpând şi neajutorarea
copilului, acea stare de

95
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

dependenţă care-i dă impresia va atrage atenţia fie în sensul că


că numai cu greu va fi capabil el constituie o bucurie pentru
să vieţuiască, atunci trebuie să adulţi, fie, dimpotrivă, motiv de
admitem că la începutul decepţie. Profundul sentiment
oricărei vieţi psihice se află un de inferioritate, cultivat în acest mod
mai mult sau mai puţin la copii, poate cunoaşte o
profund sentiment de inferioritate exacerbare, date fiind anumite
(Minderwertigkeitsgefiihl). Aceasta este particularităţi ale vieţii noastre.
forţa propulsivă, punctul de la care Printre acestea se numără
pornesc şi se dezvoltă toate obiceiul de a nu-i lua pe copii în serios,
strădaniile copilului de a-şi fixa de a le vârî în cap ideea că sunt un
un scop, de la a cărui realizare el nimeni, că nu au nici un drept, că
aşteaptă liniştea şi securitatea niciodată nu trebuie s-o ia înaintea
existenţei sale viitoare. adulţilor, că trebuie să stea la locul
în această atitudine specifică lor, şi aşa mai departe. Chiar când
copilului, strâns legată de capa- este ceva adevăr în acestea,
cităţile sale organice şi care este lucrurile le sunt prezentate
influenţată de acestea, rezidă copiilor într-o manieră atât de
baza cducabilităţii sale. Oricât de grosolană, încât nu este de mirare
general ar fi sentimentul de inferioritate la că le stârneşte iritarea. în afară de
fiecare copil, educabilitatea va fi aceasta, o mulţime de copii trăiesc
pusă la încercare în special de doi cu teama permanentă ca nu
factori. Unul este tocmai acest cumva ceea ce fac ei să devină
puternic intens şi stăruitor senti- motiv de batjocurăpentru toată
ment de inferioritate, pe când lumea. Prostul obicei de a-i ridicu-
celălalt este un scop, care nu pur liza pe copii este extrem de
şi simplu garantează calmarea, dăunător pentru dezvoltarea lor.
securitatea, egalitatea, ci Teama de ridicol a unor asemenea
generează o aspiraţie la putere oameni poate fi identificată până
(Streben nach Macht), care în mod târziu în viaţa lor, adesea ei
categoric este destinată să ducă la neputând să scape de ea nici la
dobândirea superiorităţii într-un bătrâneţe. Foarte prejudiciabilă
anumit mediu social. Copiii sunt este, apoi, înclinaţia unora de a nu-
întotdeauna angajaţi pe acest i lua pe copii în serios, de a le
drum. Ceea ce complică spune neadevăruri, ceea ce uşor
educabilitatea lor este faptul că îi poate face să se îndoiască de
ei se simt desconsideraţi în toate seriozitatea colectivităţii în care
împrejurările, se cred trăiesc şi chiar de seriozitatea
dezavantajaţi de natură şi vieţii. S-au văzut cazuri de copii
adesea, pe drept sau pe nedrept, care, în prima zi de şcoală, s-au
umiliţi de către cei mari. Abia aşezat zâmbind în bancă,
atunci când analizăm mai exact toate declarând ocazional că pentru
aceste date putem aprecia inevitabilitatea dânşii toată chestiunea cu şcoala
unei dezvoltări sinuoase, însoţită este o glumă a părinţilor, pe care
de tot felul de eşecuri. nici vorbă să o ia în serios.
La drept vorbind, orice copil este
expus acestui pericol, deoarece toţi 2. COMPENSAREA
copiii se află în situaţii de felul SENTIMENTULUI DE INFERIORI-
acesta. Integrat în societatea TATE; ASPIRAŢIA DE A SE PUNE
adulţilor, prin însuşi acest fapt ÎN VALOARE ŞI DE A DOBÂNDI
fiece copil este îndemnat să se SUPERIORITATEA. Sentimentul de
considere mic şi slab, neisprăvit, inferioritate, de insecuritate şi de
inferior. Aflat în această stare de insuficienţă este acela care constrânge la
spirit, îi va fi cu neputinţă să se fixarea unui ţel în viaţă şi la
creadă capabil de a se achita de realizarea acestuia. încă din
sarcini uşor şi impecabil, aşa cum i primele zile de viaţă se face
se pretinde. De obicei încă de aici observată pornirea copilului de a
intervin în educaţie greşeli. se situa în prim-plan, de a atrage
Cerându-i-se copilului prea mult, în mod coercitiv asupra sa atenţia
se determină încolţirea în sufletul părinţilor. Sunt cele dintâi semne
acestuia a unui acut sentiment al ale năzuinţei născânde a omului
nulităţii sale. Ba chiar sunt cazuri de a se pune în valoare, care se
în care unor copii li se atrage în dezvoltă sub influenţa
permanenţă atenţia asupra sentimentului de inferioritate şi
insignifianţei, imaturi taţii şi care îl obligă pe copil să-şi fixeze
capacităţii lor modeste. Alţii, în un scop, cu care el porneşte să-şi
schimb, sunt trataţi ca jucării, ca manifeste superioritatea asupra
obiecte de amuzament, sau sunt mediului său.
priviţi ca bunuri ce trebuie Fixarea scopului cu privire la
păstrate într-un chip cu totul deo- dobândirea superiorităţii va fi
sebit, când nu sunt consideraţi făcută prin intermediul măreţului
un balast supărător. Adesea toate sentiment de comuniune socială.
aceste tendinţe se întâlnesc
laolaltă, iar copilului,în consecinţă,
i se

96 97
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Nu putem risca nici o apreciere privind această metodă euristică


copilul sau adultul, dacă nu facem o constituie mai mult decât un
comparaţie între sentimentul de instrument de investigaţie, că
comuniune socială existent în ei şi principiile sale acoperă în mare
ponderea năzuinţei spre putere şi măsură procesele active ale
spre superioritate asupra dezvoltării psihice, parte din ele
celorlalţi. Scopul va fi în aşa fel trăite la nivelul conştiinţei, altă
stabilit încât atingerea sa să-i ofere parte erupând din inconştient.
posibilitatea de a-şi simţi Aşadar, străduinţa centrată pe
superioritatea sau de a-şi înălţa 1
scop a vieţii psihice nu reprezintă
în aşa măsură propria pur şi simplu forma concepţiei
personalitate încât viaţa să-i noastre, ci şi un fapt fundamental.
apară demnă de trăit. Scopul Cât priveşte problema felului
este, de asemenea, acela care în care aspiraţia către putere,
conferă valoare senzaţiilor, care acest rău fără egal al societăţii
dirijează şi influenţează percepţiile, 2
omeneşti , poate fi remediată şi
configurează reprezentările, dă convertită în modul cel mai
sens forţei creatoare cu care profitabil, dificultatea constă în
formăm reprezentările, evocăm faptul că în perioada-în care
amintirile sau le înăbuşim. Iar dacă această aspiraţie apare este greu
ţinem seama de faptul că senza- să te înţelegi cu copilul. Abia mai
ţiile nu sunt nicidecum mărimi târziu devine posibilă o clarificare
absolute, suferind şi ele influenţa şi o intervenţie într-o dezvoltare
urmăririi scopului care domină greşită, pentru a o ameliora.
viaţa psihică, şi dacă, apoi, nu Vieţuirea împreună cu copilul oferă
pierdem din vedere că percepţiile totuşi o asemenea posibilitate,
noastre sunt totdeauna selective, dacă stăruim în direcţia dezvoltării
rezultat al unei anumite intenţii sentimentului de comuniune
secrete, că nici reprezentările nu socială existent la fiecare copil, în
au o valoare absolută, ci sunt aşa fel încât aspiraţia către
influenţate de scop şi că, pe putere să nu poată deveni
deasupra, noi căutăm în preponderentă. O altă dificultate
permanenţă să ne orientăm în aşa este aceea că mulţi copii nu
fel trăirile încât să nu ne vorbesc deschis despre aspiraţia
îndepărtăm de scop, atunci este lor către putere, ci o tăinuiesc şi
limpede că şi aici toate sunt încearcă s-o pună în practică pe
relative, neavând decât aparenţa ascuns, sub masca bunăvoinţei şi
unor valori trainice şi sigure. într- a manifestărilor afectuoase. Ei
un sens fictiv, pe planul imaginaţiei evită pudic să fie prinşi asupra
creatoare, ne agăţăm de un punct faptului. Nestăpânita aspiraţie
stabil. care în realitate nu există. către putere, care caută să se
Această ipoteză, condiţionată de intensifice, produce degenerări în
fapt de o deficienţă a vieţii psihice dezvoltarea vieţii psihice a
umane, este similară multor copilului şi, ajunsă la paroxism,
încercări ale ştiinţei şi practicii, poate face ca curajul să devină
ceva de felul divizării globului impertinenţă, docilitatea
pământesc în meridiane poltronerie, iar afecţiunea viclenie,
inexistente, dar având o marc destinate să-i determine pe ceilalţi
importanţă ca ipoteze. în toate să cedeze, să se obţină de la ei
cazurile de ficţiune avem de-a ascultare şi supunere, toate
face cu un fenomen caracteristic: aceste trăsături de caracter
admitem un punct fix, cu toate că putând astfel să-şi adauge la
la o cercetare mai atentă ni se natura lor evidentă un mijloc de
impune convingerea că acesta nu abilă goană după superioritate.
există. Procedăm însă în acest fel Educaţia dirijată are loc din
numai spre a obţine o orientare în imboldul, conştient sau inconşti-
haosul vieţii, pentru a putea ţine ent, de a-1 ajuta pe copil să iasă
o contabilitate. Totul, începând cu din insecuritatea sa, de a-1
senzaţiile, este transferat de noi înzestra cu deprinderi şi priceperi,
într-un domeniu al calculabilului, cu cunoştinţe, cu o înţelegere şi
în care putem să acţionăm. Acesta afectivitate corespunzătoare faţă
este avantajul pe care ni-1 oferă — de ceilalţi. Toate aceste măsuri, de
aşa după cum reiese din oriunde ar veni, sunt în primul
examinarea vieţii psihice a omului rând încercări de a-i croi copilului,
— admiterea unui scop ferm. pe măsură ce el creşte, noi căi de
Din acest corp de idei proprii a se elibera de sentimentul său de
psihologiei individuale se degajă o insecuritate şi de inferioritate.
metodă euristică, cercetarea şi Ceea ce se petrece acum în copii
înţelegerea în primul rând a vieţii urmează drumul trasat de
psihice a omului prin prisma unor potente trăsăturile sale de caracter, este
ereditare care, sub influenţa fixării reflexul psihicului său.
unui scop, vor evolua spre Gradul de eficienţă al
structura lor de mai târziu. sentimentului de insecuritate şi de
Experienţa şi observaţiile noastre inferioritate depinde,în principal, de
ne întăresc însă convingerea că concepţia (Auffassung) copilului.

98 99
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Fără îndoială că gradul obiectiv bizari, provoacă perturbaţii în


de inferioritate este important existenţa altora şi, fireşte, îi
şi că va fi sesizat de copil. Dar nu constrânge să se apere. Ei sunt
trebuie să ne aşteptăm ca contra tuturor şi toţi sunt contra
estimările făcute de copil în lor. Nu toţi o sfârşesc în mod
această privinţă să fie exacte, cu necesar cât se poate de rău.
atât mai puţin cu cât nici adulţii nu Este posibil ca un asemenea
izbutesc să facă asemenea copil să meargă timp îndelungat
estimări. Rezultă, astfel, dificultăţi pe căi care să pară normale, iar
enorme. Un copil poate să crească trăsătura sa de caracter care se
în condiţii atât de complexe încât dezvoltă cu prioritate — ambiţia
erorile cu privire la gradul său de — să se manifeste în aşa fel încât
inferioritate şi insecuritate să fie să nu-1 ducă la un conflict deschis
aproape de la sine înţelese. Un alt cu ceilalţi. Dar vom constata
copil va putea să-şi aprecieze mai mereu că procedeele sale nu
bine situaţia. în linii mari însă este bucură de fapt pe nimeni, că ele nu
de luat în considerare sentimentul produc nici un efect cu adevărat
copilului, care zilnic fluctuează util, pentru că drumul urmat este
până când, în sfârşit, se inadmisibil pentru societatea
consolidează într-un fel oarecare şi noastră. Dată fiind ambiţia sa, pe
se exteriorizează ca estimare de sine care în cursul copilăriei nu o
(Selbsteinschătzung). Va avea loc struneşte şi n-o fructifică aşa cum
apoi echilibrarea, compensarea pe care se cuvine, ci de obicei o
copilul o caută pentru sentimentul exagerează, el va deveni
său de inferioritate şi,în mod întotdeauna incomod pentru
corespunzător, va progresa ceilalţi oameni. Mai târziu, de
fixarea scopului. regulă, se asociază şi alte aspecte
Mecanismul psihic al care, în accepţiunea organismului
tendinţei de compensare,potrivit social pe care trebuie să-1
căruia organul psihic îi răspunde reprezinte umanitatea, înseamnă
sentimentului de inferioritate prin efortul deja ostilitate. Intră în sfera
de a neutraliza acest sentiment acesteia, înainte de toate,
chinuitor, are o analogie în viaţa infatuarea, aroganţa şi năzuinţa de
organică. Este fapt dovedit că a-i învinge pe toţi cu orice preţ,
organele vitale importante, nu neapărat în sensul de a urca el
atunci când intervine vreo însuşi pe trepte mai înalte,
debilitare, în măsura în care ele satisfacţia putând fi obţinută pur
sunt viabile încep să riposteze şi simplu prin doborârea altora.
printr-o extraordinară amplificare a Ceea ce este important este
capacităţii lor funcţionale. Astfel, distanţa, marea deosebire dintre el
dacă circulaţia sanguină şi ei. O asemenea atitudine în faţa
întâmpină dificultăţi, inima vieţii nu este incomodantă doar
lucrează cu puteri sporite, pentru anturaj, ci este
mobilizează potenţialul întregului supărătoare şi pentru purtătorul
organism şi prin aceasta îşi va ei, saturându-1 într-atât de
mări volumul, depăşindu-1 pe acela laturile întunecate ale vieţii încât
al unei inimi care lucrează în el nu mai germinează nici o
normal. La fel, sub presiunea bucurie autentică.
fizicului firav, a becisniciei, a Prin eforturi cu totul
sentimentului de inferioritate, neobişnuite, al căror scop este
organul psihic caută ca, prin mari depăşirea tuturor celorlalţi, aceşti
eforturi, să devină stăpânul copii vin în contradicţie cu
acestui sentiment şi să-1 înlăture. scopurile comune care îi pun în
Dacă sentimentul de mişcare pe oameni. Comparând
inferioritate este deosebit de tipul omului setos de putere cu
apăsător, apare pericolul ca, din idealul omului social şi dacă
cauza fricii de a rămâne dispunem şi de o oarecare
handicapat pe toată viaţa, copilul experienţă în materie de
să nu mai fie mulţumit cu o apreciere, putem stabili în ce
simplă compensare, ci să meargă măsură un individ s-a înstrăinat
mai departe (supracompensare). de sentimentul de comuniune
Aspiraţia la putere şi la superioritate socială.
se va exacerba şi va atinge Privirii cunoscătorului de
patologicul. Asemenea copii nu oameni îi este astfel, desigur,îngă-
vor fi satisfăcuţi de condiţiile duit să examineze, cu cea mai
obişnuite ale vieţii lor. în confor- mare precauţie, lacunele corporale
mitate cu scopul lor ambiţios, ei şi psihice, care îl fac să înţeleagă
se vor avânta în acţiuni măreţe, că în cazul respectiv a avut loc o
uluitoare. Cu o insolită dezvoltare dificilă a vieţii psihice.
impacienţă,împinşi de puternice Dacă nu pierdem din vedere
impulsuri, care depăşesc cu mult aceste aspecte, în măsura în care
măsura obişnuitului, fără a se propriul nostru sentiment de
sinchisi de cei apropiaţi, ei caută comuniune socială este suficient
să-şi asigure propria poziţie. în de dezvoltat, vom fi conştienţi de
acest fel ei devin faptul că nu aducem nici un
prejudiciu, ci, dimpotrivă, că
putem fi utili. Aceasta mai întâi în
sensul că nu facem răspunzători
de fiinţa lor pe

100
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

purtătorii unor desfigurări sau ai sentimentul său de comuniune


unor trăsături de caracter socială, însă ceea ce putea el să
antipatice, ci le apărăm până la ofere soţiei, prietenilor şi
capăt dreptul de a fi indignaţi, celorlalţi din preajma sa era
cu alte cuvinte, suntem înăbuşit de pornirea sa de a-şi
conştienţi de vina comună că în impune superioritatea.
această privinţă nu am arătat Legat de biografia sa, el
destulă prevedere şi, astfel, ne-am povestea următoarele: până la
făcut complici la mizeria socială. vârsta de 17 ani nu se dezvoltase
Pornind de la acest punct de corporal, nu crescuse cât trebuia,
vedere, vom putea fi capabili de avea o voce de băieţel, de barbă
atenuări, nemaitratându-i pe nici vorbă, cât despre talie, era ca
asemenea oameni ca pe nişte a unui puştiulică. Are în prezent
căzături, ca pe nişte produse de 36 de ani. Nimic la el nu
degenerare a umanităţii. în şochează, înfăţişarea lui de bărbat
această viziune va trebui, înainte fiind fără cusur. Natura 1-a
de toate, să creăm acel climat înzestrat cu tot ceea ce îi lipsise
care să facă posibilă dezvoltarea până la 17 ani. Dar el suferise
lor liberă, înlesnindu-le integrarea pe timp de opt ani această stagnare
picior de egalitate în mediul social. a dezvoltării şi nu putea pe atunci
Dacă ne gândim cât de neplăcut să ştie că lucrurile se vor rezolva de
ne impresionează adesea la sine, obsedându-1 ideea că va
priveliştea unui om al cărui rămâne un întârziat pe planul
complex de inferioritate este dezvoltării fizice şi că toată viaţa
deacum vădit, vom putea mai întâi va fi „copil". încă de atunci se
cumpăni ce demersuri educative manifestau în el predispoziţiile
avem de întreprins în ceea ce ne care mai târziu aveau să devină
priveşte, spre a ajunge noi înşine evidente. De îndată ce avea
în armonie cu sentimentul absolut ocazia, el încerca într-una să
de comuniune socială, înţelegând demonstreze că nu este copilul ce
totodată cât de datoare a rămas pare a fi. Dându-şi mereu
societatea faţă de aceşti oameni. importanţă, devenea important,
Este de la sine înţeles că tocmai toate acţiunile şi mijloacele de
cei veniţi pe lume cu organe expresie fiind puse în slujba
deficitare şi care imediat ajung să strădaniei sale de a se impune.
simtă o apăsare a vieţii de care Astfel, cu timpul, au prins contur
alţii sunt scutiţi îşi formează cu însuşirile pe care i le vedem
uşurinţă o concepţie despre lume astăzi. Chiar şi pe soţia sa încerca
pesimistă. în aceeaşi situaţie sunt necontenit s-o convingă că de fapt
copiii la care deficienţa unui organ el este mai valoros decât îl crede
nu este de fapt chiar atât de izbitoare, ea şi că i se cuvine mai multă
dar care, de asemenea, pe drept sau pe consideraţie decât i se acordă, pe
nedrept, poartă în ei un sentiment când ea, făcută din acelaşi aluat,
de inferioritate. în anumite situaţii, îi riposta că de fapt este mai
cum ar fi perioadele de educaţie neînsemnat decât s-ar putea
severă, acest sentiment se poate bănui. în felul acesta relaţiile
accentua în aşa măsură încât să dintre ci nu puteau fi deloc
aibă efecte incalculabile. Ei nu amicale şi căsătoria se rupse cu
mai pot să scape de spinul cu care totul, deznodământ prevestit încă
au avut de-a face în prima de semnele de disensiune din
copilărie, atitudinea de răceală de perioada logodnei. Acest om, care
care s-au lovit determinând şi aşa avea conştiinţa de sine
irosirea încercărilor de a se mai zdrobită, fiind acum puternic
apropia de oameni, ceea ce face zdruncinat de eşecul său, se
ca în final să se creadă în faţa prezentă la medic. El a trebuit să
unei lumi neprietenoase, de care înceapă să practice împreună cu
este cu neputinţă să te ataşezi. acesta cunoaşterea omului
Exemplu: un pacient lăsa (Menschenkenntnis), ca să înţeleagă
impresia frapantă că este mereu ce greşeli a făcut în viaţă.
apăsat de o povară şi nu Eroarea pretinsei sale inferiorităţi
contenea să sublinieze că este îi marca întreaga existenţă.
pătruns de conştiinţa datoriei şi
de importanţa ocupaţiilor sale. Cu 3. LINIA DIRECTOARE ŞI
soţia se afla în relaţii cât se poate CONCEPŢIA DESPRE LUME. Când
de rele. Amândoi operau cu efectuăm asemenea investigaţii,
înverşunare într-o direcţie care, în simţim că se structurează o
final, trebuia să ducă la corelaţie, ca şi cum s-ar trasa o
superioritatea unuia asupra altuia. linie, începând cu o impresie din
De aici certuri, bătăi, în cursul copilărie şi până la starea de
cărora acuzaţiile reciproce au lucruri existentă. în felul acesta
devenit tot mai grave şi se reuşeşte ca în multe cazuri să
insuportabile, până când legătura fie trasă linia spirituală pe care a
s-a rupt şi convieţuirea a încetat. evoluat până la un moment dat
Desigur, omul acesta mai păstra un om. Este linia de mişcare
ceva din

102 103
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

(Bewegungslinie) pe care se este neutru, obligându-1 pe copil


desfăşoară ca pe un şablon viaţa să ia poziţie, să se comporte aşa
omului, încă din copilărie. Poate cum o cere bunăstarea sa, văzută
că mulţi vor avea impresia că au prin prisma concepţiei sale despre
de-a face cu o încercare de bagatelizare a lume.
destinului omenesc, cu o înclinaţie de a Dacă menţinem cele spuse
nega liberul arbitru, făurirea propriului cu privire la finalitatea vieţii
destin. Faptele sunt însă fapte. Ceea psihice a omului, rezultă cu
ce funcţionează efectiv este claritate că liniei de mişcare
întotdeauna linia de mişcare a trebuie să-i fie inerentă, ca
omului, a cărei configurare suferă semnalment, o unitate
desigur anumite modificări, dar indestructibilă. Acest lucru ne
ale cărei conţinut esenţial, permite, de asemenea, să
energie şi sens rămân înţelegem un om în calitatea lui
neschimbate din copilărie, nu de personalitate omogenă, ceea ce
fără legătură cu mediul ambiant este extrem de important când
al copilului, care mai târziu se va avem de-a face cu un om ale cărui
detaşa de mediul mai vast gesturi expresionale par a se
reprezentat de societatea contrazice unele pe altele. Există
omenească. Totdeauna se copii al căror comportament la
impune să căutăm să urmărim şcoală este cu totul opus celui din
biografia unui om până în cea familie şi, de altfel, şi în viaţă
mai fragedă copilărie, deoarece întâlnim oameni ale căror trăsături
chiar şi impresiile din leagăn îi de caracter sunt atât de frapant
imprimă copilului o anumită contradictorii, încât ne înşelăm
orientare şi îl determină să asupra adevăratei fiinţe a
răspundă într-un mod bine definit acestora. Se poate, de
la întrebările puse de viaţă. Acest asemenea, să vedem că mimica a
răspuns va utiliza tot ceea ce doi oameni este absolut identică,
aduce cu sine copilul ca pentru ca la o cercetare mai
posibilitate de desfăşurare a aprofundată a liniei de mişcare
existenţei, iar presiunile la care a fost care îi animă să descoperim că
supus la vârsta când era sugar vor exercita o unul este exact contrariul celuilalt.
primă influenţă asupra felului Când doi indivizi se comportă la
său de a privi viaţa, asupra fel, în realitate esenţa acestui
concepţiei despre lume pe care şi- comportament poate fi cu totul
o formează. diferită; după cum posibil este ca
Aşadar, nu este surprinzător doi indivizi să exteriorizeze în
faptul că, faţă de ce erau în scu- chip divergent un conţinut psihic
tece, oamenii nu se schimbă prea identic .
4

mult în ceea ce priveşte atitudinea Având în vedere ambiguitatea


lor faţă de viaţă, chiar dacă fenomenelor vieţii psihice, se
exteriorizările acesteia diferă impune să le luăm în considerare
foarte mult de cele din prima nu unul câte unul, în mod izolat,
perioadă de viaţă. De aceea este ci exact invers, în conexiunea lor şi
important ca încă din leagăn ca fiind în ansamblu dirijate spre
copilul să fie pus în asemenea un scop comun. Importantă este
condiţii, care să nu-i faciliteze semnificaţia căpătată de un ase-
dobândirea unei concepţii eronate menea fenomen în întregul
despre viaţă. Decisive sunt, în complex unitar al vieţii unui om.
această privinţă, îndeosebi starea Tocmai înţelegerea clară a faptului
organică a copilului, situaţia sa că totul trebuie raportat la o
socială şi personalitatea direcţie unică netezeşte calea
3
educatorului . Dacă, la început, spre descifrarea vieţii psihice a
reacţiile au loc în mod automat, unui om.
reflex, în curând ele se vor înţelegând că gândurile şi
modifica în aşa fel încât copilul să acţiunile oamenilor sunt subor-
tindă spre un scop; tristeţea sau donate unei finalităţi, unui final
fericirea sa nu vor mai depinde condiţionat şi direcţionat, vom
exclusiv de factorii externi ai înţelege totodată ce uriaşă sursă
necesităţii, ci mai târziu va fi de erori poate fi pentru om faptul
capabil să se sustragă prin că el raportează fără ocol orice
propriile sale puteri presiunii acestor triumf şi orice câştig personal la
factori. în strădania lor de a se individualitatea sa, utilizându-le
pune în valoare, asemenea copii pentru consolidarea şabloanelor
se smulg de sub tutela sale, a liniei sale directoare (Lcitlinie).
educatorului şi îi devin adversari. Faptul este posibil numai pentru
Fenomenul se produce în perioada că el lasă totul în afara examenului
aşa-numitei descoperiri a Eului critic, în obscuritatea conştientului
(Ichlindung), când copilul începe să sau inconştientului. Numai ştiinţa
vorbească despre sine sau să va aduce aici lumină şi ne va da
întrebuinţeze pronumele eu. Este posibilitatea să cuprindem întregul
momentul în care el este deja proces, să-1 înţelegem şi, în fine,
conştient de faptul că se află într- să producem şi schimbări.
un raport solid cu mediul său
ambiant, raport care nu

104 105
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

încheiem discuţiile noastre trăia o căsătorie nefericită, pe


asupra acestei chestiuni cu un care ar fi dorit s-o desfacă. într-
exemplu, cu ajutorul căruia vrem să o zi îşi găsise prietena cu o
încercăm să analizăm şi să carte în mână, declarându-i
explicăm fiecare fenomen soţului, cu o voce plictisită, că
particular, utilizând cunoştinţele nu ştie dacă prânzul va fi gata la
de psihologie individuală timp, ceea ce pe el 1-a iritat
dobândite până aici. atât de tare încât s-a
O tânără pacientă acuză o dezlănţuit în critici violente la
insurmontabilă stare de nemulţu- adresa consoartei. Incidentul i-a
mire, al cărei motiv ar fi, crede ea, inspirat pacientei noastre
faptul că zilnic este copleşită de o următoarea reflecţie: „Dacă nu
mulţime de treburi de tot felul. Se mă înşel, metoda mea este mult
pot observa la ea agitaţie şi o mai bună. Mie nu mi s-ar putea
privire speriată şi se plânge că o face un asemenea reproş,
cuprinde neliniştea ori de câte ori deoarece de dimineaţă şi până
are de făcut un drum sau este seara nu-mi mai văd capul de
obligată să se apuce să facă treburi. Dacă mi s-ar întâmpla să
orice altceva. Aflăm de la cei nu pot pregăti la timp masa de
care-i sunt apropiaţi că ia totul în prânz, nimeni n-ar avea ce să-mi
serios şi că pare a se prăbuşi sub zică. Şi acum să fiu silită să
povara treburilor ei. Impresia abandonez această metodă?"
generală pe care ne-o lasă este Iată ce se petrece în mintea
aceea a unei persoane asaltată de acestei femei. într-o manieră de
obligaţii, cum se întâmplă cu relativă nevinovăţie, se încearcă
foarte mulţi oameni. în mod obţinerea unui anumit ascendent,
semnificativ, cineva din anturajul situarea deasupra oricărui reproş,
ei spunea că „totdeauna ca a o pledoarie pentru un tratament şi
tăcut mofturi". o existenţă pline de afecţiune. Dat
Ca să examinăm cum se fiind că aceasta îi reuşeşte, gândul
cuvine înclinaţia de a aprecia ca de a renunţa apare de neînţeles
deosebit de grele şi de importante pentru ea. Apelul la gingăşie,
sarcinile ce-ţi revin, să ne care, în definitiv, este şi o căutare
reprezentăm ce ar însemna o a superiorităţii faţă de ceilalţi,
asemenea purtare într-un grup niciodată nu este suficient de insistent.
sau în familie, caz în care nu Astfel, în acest complex intervin ele-
putem evita impresia să această mente contradictorii din cele mai
înclinaţie echivalează cu un apel diferite. Ceva este pierdut, ceva
adresat anturajului de a nu-ţi mai nu este găsit, rezultă o dezordine,
pune şi altele pe cap, din moment o „harababură" care îi dă dureri
ce abia te poţi descurca cu de cap tinerei femei, împiedicând-
treburile pe care le ai. o să doarmă liniştită, pentru că ne-
Dar ceea ce ştim despre contenit ea îşi face griji şi le
această femeie este insuficient. exagerează, numai spre a-şi
Trebuie să încercăm s-o scoate în evidenţă extenuarea.
determinăm să ne facă şi alte Până şi acceptarea unei invitaţii
dezvăluiri. în asemenea este pentru dânsa o problemă
investigaţii se impune să dificilă. Ca să-i dea curs, se obligă
procedăm cu delicateţea de la preparative anevoioase. Sarcina
rigoare, fără aroganţă, căci altfel cea mai măruntă ia în ochii ei
s-ar suscita imediat animozitatea proporţii colosale, iar faptul de a
pacientei, preferabilă fiind calea face o agreabilă vizită este o
ipotezelor şi a dialogului. Dacă treabă foarte complicată, care îi
această ultimă posibilitate există cere ore şi zile de pregătire. în
— cum a şi fost, în realitate, cazul asemenea caz este aproape sigur
— treptat descifrăm în întreaga ei că invitaţia va ti refuzată sau că,
purtare intenţia de a da de înţeles cel puţin, se va face aşteptată,
cuiva, viitorului soţ, pe cât se sosind cu întârziere. în viaţa unor
pare, că ea nu ar mai suporta noi astfel de oameni sociabilitatea nu
poveri, că pretinde să fie tratată cu va depăşi anumite limite.
menajamente, cu gingăşie. într-un cuplu, cum este acela
Mergând mai departe cu sondajul, al căsătoriei, intervin o mulţime
putem înţelege că totul a început de relaţii care, dat fiind apelul la
cândva şi undeva, accentuându-se afecţiune, apar într-o lumină deo-
pe parcurs. Am reuşit s-o sebită. Se ponte ea soţul să fie
convingem că a fost o vreme în nevoit să absenteze din raţiuni
care tandreţea însemna totul profesionale . după cum se poate
pentru dânsa. Acum înţelegem ca el să facă parte dintr-un cerc de
mai bine comportarea ei, ca un amici, să aibă de tăcut vizite de
efort de a evita revenirea unei unul singur sau să asiste la
situaţii în care dorinţa ei de reuniuni ale unor asociaţii. Nu va fi
afecţiune ar putea fi strivită. vătămată nevoia de gingăşie şi de
Constatarea noastră va fi menajare, dacă femeia este lăsată
confirmată şi de o altă dezvăluire. singură acasă? în primul moment
Ea ne-a povestit despre o prietenă am fi poate
care, în multe privinţe, fiindu-i
rivală,

106 107
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

înclinaţi — ceea ce de fapt se îndeplini rolul secund, de a-şi


întâmplă de cele mai multe ori păstra totdeauna
— să admitem că mariajul are superioritatea, de a nu-şi părăsi
menirea să-1 lege cât mai tare poziţia în faţa nici unui reproş,
posibil de casă pe partener. Oricât de de a fi mereu în centrul micului ei
atrăgătoare ar putea să apară anturaj. Orientarea aceasta o vom
această cerinţă, pentru un om angajat găsi la dânsa, indiferent de
într-o îndeletnicire profesională ea situaţia în care s-ar afla. Aşa
comportă dificultăţi procedează când, de exemplu, se
insurmontabile. Dereglările sunt pune problema schimbării
inevitabile şi se poate întâmpla, menajerei. O vedem în mare
ca în cazul de care ne ocupăm, agitaţie, vizibil preocupată de a-şi
ca bărbatul întors acasă noaptea menţine obişnuita supremaţie şi
târziu şi încercând să intre cu faţă de noua menajeră. La fel,
băgare de seamă în dormitor, să- când se pregăteşte să iasă
şi găsească soţia încă trează şi undeva. Este altceva pentru ea să
întâmpinându-1 cu o mină plină trăiască într-o sferă în care
de reproşuri. Nu este necesar să dominaţia sa apare cu totul
descriem mai în detaliu situaţiile asigurată, decât să iasă din casă şi
destul de cunoscute de acest gen. să se ducă „între străini", pe
Pe de altă parte, nu este de stradă, unde deodată nimic nu se
neglijat faptul că aici nu avem de- mai supune voinţei sale, unde
a face doar cu mici cusururi trebuie să te fereşti de vehicule,
feminine, pentru că există tot atât unde, aşadar, rolul tău este
de mulţi bărbaţi care se prezintă insignifiant. Originea şi
la fel. Este însă locul să arătăm aici importanţa acestei tensiuni nu se
că nevoia de afecţiune poate lua şi clarifică decât dacă reflectăm la
un alt drum. în cazul în care ne deplina putere pe care această
preocupă pe noi, avem de-a face femeie o revendică acasă.
de obicei cu următorul scenariu: Asemenea fenomene se
când bărbatul este obligat să-şi prezintă adesea în tipare atât de
petreacă o seară în afara casei, atrăgătoare, încât la o primă
soţia îi declară că el merge atât de privire nu sesizăm că este vorba
rar în societate, încât de data de un om suferind şi că această
aceasta i se poate îngădui să nu suferinţă poate atinge un grad
vină devreme acasă. Deşi rostite înalt. Trebuie să examinăm mai
pe un ton glumeţ, vorbele ei au un îndeaproape tensiuni de felul
fond extrem de serios, contrazicând în acelora din cazul care ne interesează.
aparenţă tabloul zugrăvit până aici. Există indivizi cărora le este silă
Dar dacă privim lucrurile mai să se urce în tramvaie,
îndeaproape, descoperim concor- neputându-şi pune acolo în
danţa. Femeia este destul de valoare propria voinţă. Această
inteligentă pentru ca, fără a silă poate merge atât de departe
medita la aceasta, să nu întindă încât, în cele din urmă, ei să nu
coarda prea tare. Exterior, ea mai vrea, în general, să-şi
oferă, din toate punctele de părăsească locuinţa.
vedere, o imagine a desăvârşitei Analizându-1 în continuare,
amabilităţi. Cazul este în sine cazul de mai sus se prezintă ca un
ireproşabil şi ne preocupă prin exemplu instructiv cu privire la
prisma interesului pur psihologic. retroacţiunea permanentă
Semnificaţia reală a cuvintelor exercitată de impresiile din
adresate bărbatului constă în copilărie asupra vieţii unui om. Nu
faptul că de-acum încolo femeia este se poate nega că, din punctul sau
aceea care şi-a impus dictatul. de vedere, femeia aceasta are
Acum, că ea a îngăduit-o, absenţa dreptate. Căci dacă cineva şi-a
lui este autorizată, pe când dacă orientat cu toată energia întreaga
bărbatul ar fi acţionat din proprie sa viaţă spre obţinerea căldurii
iniţiativă, ofensa ei ar fi fost ne- sufleteşti, a adoraţiei şi gingăşiei,
măsurată. Declaraţia ei aruncă un atunci mijlocul de a simula
fel de văl asupra întregii situaţii. necontenit supraîncărcarea şi
Ea este acum partea care conduce, nervozitatea nu este chiar atât de
iar bărbatul, cu toate că nu face rău, din moment ce nu numai că
decât să îndeplinească o îndatorire izbuteşte cu ajutorul acestuia să
specială, a devenit dependent de îndepărteze orice critică, ci şi să
dorinţa şi voinţa femeii. determine anturajul să o deconsi-
Dacă facem legătura între lieze totdeauna cu blândeţe, să o
trebuinţa imperioasă de afecţiune ajute şi s-o scutească de tot ce i-ar
şi descoperirea, nouă pentru noi, putea deregla echilibrul psihic.
că această femeie nu suportă Dacă cercetăm perioada
decât ceea ce a comandat ea copilăriei pacientei noastre, vom
însăşi, ne frapează imediat faptul afla că încă la şcoală, când nu
că întreaga ei viaţă trebuie să fie reuşea să-şi facă temele, intra într-
pătrunsă de formidabilul impuls o agitaţie extraordinară,
de a nu constrângându-1 prin aceasta pe
învăţător să o

108 109
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

trateze cu multă delicateţe. tora faptul că o tratau mai rău decât


Mai aflăm de la dânsa că era pe sora sa. Starea de spirit
cea mai mare dintre cei trei copii câţi fundamentală a acestei femei,
erau la părinţi, fiind urmată, în formată încă de pe atunci, s-a
ordine, de un frate şi o soră. Cu păstrat până în ziua de azi.
fratele avea mereu ceva de Putem face o retrospectivă şi
împărţit. I se părea că el este cel mai profundă în biografia tinerei
preferat, supărând-o peste măsură femei. Ea prezintă ca pe o amintire
faptul că părinţii arătau totdeauna din copilărie deosebit de impre-
un interes mai mare faţă de sionantă faptul că, pe când avea
performanţele lui şcolarele când trei ani, a vrut să-1 lovească cu o
ea, care de la început fusese o bucată de lemn pe fratele ei abia
şcolăriţă bună, îşi vedea primite venit pe lume şi că numai
cu indiferenţă rezultatele bune la precauţia mamei a împiedicat o
învăţătură şi nu înceta să-şi mare nenorocire. Cu un simţ
spargă capul pentru a găsi cauza extraordinar de fin, fata aceasta
acestei inechităţi. descoperise încă de atunci că
înţelegem acum că fata pricina desconsiderării ei era pur şi
aceasta aspira la egalitate, că încă simplu faptul că era fată. Ca îşi
din copilărie ea trebuie să ti avut aminteşte cu exactitate că în acel
un puternic sentiment de timp trăise de nenumărate ori
inferioritate, de care încerca să dorinţa de a deveni băiat. Prin
scape. La şcoală a făcut în aşa fel naşterea fratelui, ca nu numai că
încât să devină o elevă slabă. s-a văzut scoasă din căldura de
Căuta să-şi întreacă fratele prin până atunci a cuibului ci, ci spiritul
nereuşite şcolare, nu într-un sens i-a fost tulburat îndeosebi de
moral superior, ci, în judecata ei constatarea că băiatului i se
infantilă, numai spre a atrage cu rezerva un tratament absolut
mai multă putere atenţia privilegiat. în râvna sa de a
părinţilor asupra sa. întrucâtva compensa această lipsă, a ajuns
aceste procese au fost conştiente, cu timpul la metoda de a simula
din moment ce astăzi ea afirmă totdeauna surmenarea.
răspicat că voia să devină o elevă Un vi s ne va arăta, de
slabă. Dar iată că nici de aceste asemenea, cât de adânc se
proaste rezultate la învăţătură imprimă în viaţa psihică a omului
părinţii nu s-au arătat câtuşi de linia de mişcare. Această tânără
puţin interesaţi. Şi atunci s-a femeie visează că are cu bărbatul
petrecut din nou ceva ei, acasă, o convorbire. Dar acesta nu are
semnificativ: deodată ca a început deloc înfăţişarea unui bărbat, ci
să obţină iarăşi note bune la înfăţişarea de femeie. Acest
şcoală. Faptul se întâmpla tocmai detaliu arată pe plan simbolic
în momentul în care sora sa cea tiparul în care se inserează pentru
mică intrase în scenă în mod bizar. dânsa evenimentele şi relaţiile.
Avea şi ca note proaste, dar de Visul semnifică faptul că ea a
dânsa mama se îngrijea aproape obţinut egalitatea cu bărbatul. FI
tot atât de mult ca şi de fratele ci, nu mai este însă bărbatul superior
dintr-un motiv aparte pe când care fusese la timpul său fratele,
pacienta noastră avusese note ci aproape o femeie. Nici o
proaste la disciplinele de diferenţă de nivel nu mai persistă
învăţământ, sora avea calificative între ei. Ha a obţinut în vis ceea ce,
proaste la purtare. în felul acesta de fapt, încă din copilărie dorise
ea reuşea mult mai bine să atragă totdeauna să obţină.
atenţia. întrucât notele proaste la Astfel, unind două puncte din
purtare au un cu totul alt efect viaţa psihică a unui om, am des-
social. Acestea presupun măsuri coperit linia sa de viaţă
speciale, care îi constrâng pe (Lcbcnalinie), l i n i a sa directoare şi
părinţi să se îngrijească putem obţine despre ci o imagine
îndeaproape de copii. unitară, pe care o putem rezuma
Aşadar, lupta pentru egalitate după cum urmează: avem în faţa
eşuase deocamdată. Se impune noastră un om care, cu mijloace
5
să subliniem că eşecul unei lupte inofensive , aspiră să joace un rol
pentru egalitate nu face niciodată superior.
să intervină un moment de repaus
în acest proces. Nimeni nu suportă NOTE
o asemenea situaţie. De aici vor
1
rezulta totdeauna noi emoţii şi noi „dieZielslrebigkeit derPsyche",m
eforturi nu vor înceta să texlul original. (Nota trad.)
2
contribuie la formarea „dicsem hervorstechendsten Ubcl in
caracterului omului respectiv. der KulturderMenschkeiV'.în
înţelegem acum ceva mai bine textul original. (Nola trad.)
mofturile, agitaţia, strădania de a
se prezenta mereu în faţa
celorlalţi ca o fiinţă asuprită şi
împovărată. Toate acestea se
adresau iniţial mamei, în intenţia
de a-i constrânge pe părinţi să-i
acorde şi ei atenţia pe care o
acordau celeilalte surori şi, în
acelaşi timp, în intenţia de a le
reproşa aces-
_________ ALFREDADLER___________
3

4
„d/e Eigenart derErzieher"',în textul original. (Nota trad.) ii"
Textul adlerian este mai laconic, dar şi mai confuz,
cel puţin dacă Capitolul VI
ar fi să-1 transpunem în româneşte în chip fidel: „ Wenn zwei
dasselbe tun,
is es nicht dasselbe; wenn aber zwei nicht dasselbe tun, so kann es doch
dasselbe sein". (Nota trad.) PREGĂTIREA PENTRU VIAŢĂ
5
„mitliebenswurdigenMitteln",m textul original. (Nota trad.)

Un principiu al psihologiei individuale spune: toate


fenomenele vieţii psihice sunt de conceput ca
pregătiri pentru un scop întrezărit. Structura
vieţii psihice descrisă până aici are pentru noi
sensul pregătirii pentru un viitor în care
dorinţele individului apar ca îndeplinite. Este un
fenomen general uman, toţi oamenii confor-mându-se
acestui proces. Este ceea ce ne spun vechile mituri, basme şi
legende care vorbesc despre o stare ideală care
va veni cândva sau care a fost odinioară. Ţine de
aceasta convingerea tuturor popoarelor cu privire
la paradisul pierdut, iar un ecou al acestei nostalgii a
umanităţii răsună în toate religiile, care
propovăduiesc un viitor în care toate greutăţile
vor fi învinse. Nu am putea interpreta altfel
concepţia despre mântuire sau despre eterna
reîntoarcere, credinţa care atribuie sufletului
puterea de a lua mereu o configuraţie nouă.
Toate poveştile depun mărturie că niciodată nu
s-a stins speranţa omenirii într-un viitor fericit.

1. JOCUL. Există în viaţa copilului un


fenomen care arată cu maximă claritate că
avem de-a face cu pregătirea pentru viitor:
jocurile. Ele nu sunt nicidecum de considerat ca
nişte toane amuzante ale părinţilor sau ale
celorlalţi educatori, ci drept nişte auxiliare ale
educaţiei, stimulente pentru spirit, pentru
imaginaţie şi dexterităţi motorii. în joc transpare
în mod firesc pregătirea pentru viitor. Se înscriu
în această sferă felul în care copilul abordează

113
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

jocul, alegerea jocului, semnificaţia exersare a înclinaţiei sale


pe care el i-o atribuie. Jocul creatoare conţin un element
dcvăluie, de asemenea, modul semnificativ pentru viitoarea
în care se structurează profesiune. Şi, desigur, în viaţa
raporturile copilului cu mediul multor oameni s-a întâmplat,
său, atitudinea amicală sau ostilă bunăoară, ca ei să fi început prin
faţă de semeni şi, îndeosebi, ne a coase hăinuţe pentru
arată cât de accentuată este la păpuşi,pentru ca mai târziu să
el tendinţa de a domina. devină croitori.
Observaţiile făcute asupra Jocul este indisolubil legat
copilului care se joacă ne de dezvoltarea psihică a
permit, de asemenea, să tragem copilului. Este, ca să spunem
concluzii cu privire la modul în aşa, activitatea sa profesională
care este el pregătit sufleteşte şi, de altfel, copilul aşa o şi
pentru viaţă. Pe de altă parte, concepe. Nu este un lucru chiar
jocul arc o extraordinară atât de inofensiv să tulburi un copil
importanţă pentru copil. care se joacă. Jocul nu trebuie să
Descoperirea acestor fapte, fie nicidecum privit ca pierdere
potrivit cărora jocul copiilor este de timp. Ţinând seama de ţelul
pregătirii pentru viitor, în
de conceput ca o pregătire
fiecare copil se sădeşte ceva
pentru viitor, o datorăm lui
dintr-un adult, ceva ce cândva
Groos, profesor de pedagogie,
va prinde contur. Cunoaşterea
care a arătat că accas'ă
copilăriei unui om înseamnă o
tendinţă stă şi la baza jocului
1 marc înlesnire în ceea ce priveşte
animalelor .
caracterizarea^ acestuia.
Sunt însă de luat în
considerare şi alte puncte de 2. ATENŢIA ŞI DISTRAGEREA
vedere. înainte de toate, jocurile EI. O facultate a organului
reprezintă şi o exersare a psihic, situată în prim-planul
sentimentului de comuniune capacităţii de acţiune a omului,
socială, care la copii este atât de este atenţia. Când manifestăm
accentuat încât el încearcă sâ-1 atenţie în punerea în relaţie a
satisfacă în orice împrejurare, organelor noastre de simţ eu un
fiind puternic mobilizat de acest fenomen care se petrece în afara sau în
sentiment. Copiii care evită interiorul nostru, avem senzaţia
jocul sunt totdeauna unei tensiuni aparte care nu
suspectabili de trăirea unui cuprinde întregul corp, ci se
eşec. Sunt cei care se retrag cu limitează doar la domeniul unui
plăcere şi care atunci când, anumit simţ. de exemplu, văzul.
totuşi, intră în |ocul altora sunt Avem sentimentul că în acest
de obicei doar spărgători de joc. domeniu se pregăteşte ceva.
Trăsături Ic lor fundamentale într-adevăr, se poate afirma că
sunt orgoliul, autoevaluarea avem aici de-a face cu
deficientă şi. în consecinţă, fenomene de mişcare (în cazul
teama de a nu-şi putea îndeplini nostru, direcţia de orientare a
bine rolul. în general, axei ochilor) care ne prilejuiesc
observăndu-se felul in care se senzaţia acestei tensiuni
joacă, se va putea determina cu deosebite.
multă certitudine intensitatea Dacă starea de atenţie suscită
sentimentului de comuniune tensiunea unei zone determinate
socială la copii. a organului psihic şi a aparatului
Un alt factor care apare nostru motor, aceasta implică o
inhibare simultană a celorlalte
clar în joc este dorinţa de
2 tensiuni. Aşa se explică de ce.
superioritate , care se manifestă
de îndată ce ne îndreptăm
in înclinaţia de a comanda, de a
atenţia asupra unui lucru,
domina. Aceasta poate li
tindem să înlăturăm orice
recunoscuta la copiii care caută
element care ne-ar putea
să se impună, care de regulă
tulbura. Atenţia înseamnă pentru
preferă jocurile ce Ic permit sâ-şi
organul psihic instalarea unei
satisfacă asemenea tendinţe, sa
stări de pregătire,o conectare
joace un rol dominant. Există
absolut specială la realitate, o
puţine jocuri care să nu favo- pregătire pentru atac sau pentru
rizeze cel puţin unul dm aceşti apărare, care rezultă dintr-o
trei factori: pregătirea pentru trebuinţă, dintr-o situaţie
viată, sentimentul de comuniune si neobişnuită si care trebuie să
setea de, domin.-irr mobilizeze întreaga noastră
izeze cel puţin energie în serviciul unui anumit
unul dm aceşti scop. Capacitatea de a fi atent o
trei factori: pre posedă orice om, cu condiţia de
entimentul de a nu fi bolnav sau deficient
comuniune şi mintal. Cu toate acestea, se
setea de poate întâmpla ca la unii oameni
dominare atenţia să lipsească, dintr-o
Există însă şi un mulţime de cauze. Oboseala şi
alt ft boala sunt factorii care,în primul
rând, prejudiciază procesul de
î i d ă realizare a atenţiei. Pe de altă
parte, există oameni la care lipsa
de

115
I
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

atenţie se explică prin faptul că cum ei devin atenţi de îndată


unele obiecte nu convin ce cred că vor avea ceva de
atitudinii lor faţă de viaţă, nu câştigat, pentru ca atenţia lor
se încadrează în linia lor de să se stingă rapid atunci când
acţiune. în schimb, atenţia lor au sentimentul că nu vor
se trezeşte de îndată ce este obţine nimic. Se pot întâlni
vorba de ceva care, într-un fel
aici cele mai diverse şi bizare
oarecare, concordă cu linia lor de
asocieri.
viaţă. Un alt motiv pentru atenţia
Lipsa de atenţie nu
lacunară poate fi tendinţa spre
înseamnă de fapt nimic altceva
opoziţie. Mai ales copiii înclină
decât că omul preferă să se
cu uşurinţă spre opoziţie şi se
sustragă bucuros unei
întâmplă ca asemenea copii să
împrejurări care era de aşteptat
spună un „Nu" oricărei iniţiative
să-i suscite atenţia. Devierea
sau cerinţe. Nu trebuie să li se
ofere posibilitatea de a face atenţiei are loc pur şi simplu prin
paradă de opoziţia lor. în faptul că aceasta este dirijată
asemenea cazuri, revine metodei asupra altui lucru. Este, deci,
de învăţământ şi tactului incorect să se spună despre
pedagogic sarcina de a restabili cineva că nu se poate
legătura dintre disciplinele de „concentra". Se va constata
învăţământ şi planul de viaţă întotdeauna că el o poate face
inconştient (unbewusste Lebensplan) foarte bine, numai că în
şi linia directoare ale copilului, legătură cu altceva. în cazurile
de a reconcilia, ca să spunem aşa, de aşa-numită lipsă de voinţă sau
pe copil cu conţinutul instruirii. lipsă de energie, lucrurile se
Există, de asemenea, petrec la fel ca şi în cazul lipsei
oameni care văd şi aud totul, de concentrare. Şi în aceste cazuri
care percep orice fenomen, orice găsim de obicei o voinţă de-a
schimbare. Alţii stau în faţa lumii dreptul inflexibilă şi o energie
doar cu aparatul lor de văz, pe inepuizabilă, dar orientate în
când alţii doar cu cel de auz; cei altă direcţie.
dintâi, de pildă, nu înregistrează Tratarea unor asemenea
nimic, nu iau notă de nimic, cazuri nu este uşoară. Reuşita
atâta timp cât au de-a face cu presupune descoperirea
lucruri perceptibile vizual. Iată, întregului plan de viaţă al
aşadar, şi alte motive pentru care omului. în fiecare caz se poate
atenţia este atât de des absentă admite că deficienţa se explică
de acolo unde ar fi de aşteptat ca doar prin faptul că este urmărit
ea să se manifeste. un alt obiectiv.
Cel mai important factor al La mulţi oameni neatenţia
deşteptării atenţiei este un interes este o trăsătură de caracter.
realmente profund. Acesta se Foarte frecvent întâlnim oameni
implantează într-un strat psihic cărora le revine o anumită
mult mai profund decât atenţia. muncă, dar pe care o refuză
Dacă interesul este prezent, într-un mod oarecare sau o
atenţia va veni de la sine, fără a îndeplinesc defectuos,
necesita nici un fel de influenţă constituind o povară pentru alţii.
educaţională. Este singurul mijloc Trăsătura lor de caracter
de a intra în stăpânirea unui definitorie este neatenţia, care
domeniu, în vederea unui scop survine de îndată ce ei trebuie
determinat. Dat fiind însă faptul să se consacre activităţii ce li se
că dezvoltarea unui om nu are
impune.
loc în mod impecabil, se
întâmplă mereu ca atenţia să 3. DELĂSAREA ŞI UITAREA.
rătăcească drumul. Bineînţeles Se spune de obicei că este
că răspunzător de această vorba de delăsare atunci când
atitudine eronată a unui om va fi securitatea sau sănătatea unui
tot interesul său, care se poate om sunt primejduite din
orienta spre lucruri care nu au neglijenţă sau neatenţie în
importanţă în ceea ce priveşte administrarea îngrijirilor
pregătirea sa pentru viaţă. Aşa necesare. Delăsarea este un
este, de exemplu, omul al cărui fenomen care ne înfăţişează
interes este monopolizat de totala lipsă de atenţie a unui om.
propria persoană, interesându-1 Atenţia deficientă are la bază
în special puterea pe care o posedă, interesul deficient faţă de
dovedindu-se că el este atent mai semeni. Din semnele de
ales la ceea ce priveşte interesul delăsare care pot interveni în
său pentru putere, la ceea ce ar jocurile copiilor, de exemplu, se
avea el de câştigat pe acest plan, poate vedea dacă ei se gândesc
sau dacă nu cumva puterea sa mai mult la sine decât la ceilalţi.
este ameninţată. De altfel, Fenomenele de acest fel sunt un
atenţia sa nu va putea fi cert instrument de evaluare a
comutată atât timp cât locul simţului colectiv, a sentimentului
interesului pentru putere nu va fi de comuniune socială al omului.
luat de un alt interes. îndeosebi la copii se Dacă sentimentul de comuniune
poate observa clar socială este slab dezvoltat, chiar
sub ameninţarea cu pedeapsa
un om nu se va

117
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
putea interesa de alţii decât cu mare greutate,
pe când la un om cu un dezvoltat simţ colectiv „kw»; să fii conştient de aceasta şi să-ţi
acest lucru se va face fără efort. explici o asemenea trăsătură. Ba chiar nici nu
Delăsarea este, prin urmare, o deficienţă este în favoarea omului respectiv, pentru că altfel
a sentimentului de comuniune socială. Cu toate el nu ar putea acţiona în direcţia scopului său. Adesea el
acestea, o intoleranţă exagerată ar fi aici nelalocul îşi dobândeşte graţioasa sa certitudine teatrală
ei. Aşadar, totdeauna se impune să cercetăm de ce un atunci când nu vede nimic din infatuarea sa şi îşi
om nu are interesul pe care noi îl aşteptăm de la îndreaptă atenţia aiurea. Mare parte din acest
dânsul.
proces psihic se desfăşoară în obscuritate. Dacă
Uitarea, ca şi pierderea obiectelor mai importantele
încercăm să discutăm despre aceasta, observăm că
realizează printr-o reducere a atenţiei. Există,
discuţia lâncezeşte, pentru că respectivul înclină să
desigur, posibilitatea unei atenţii mai concentrate,
se fofileze, să eludeze tema abordată, ca şi cum ar
interesul, dar nu fără lacune, ci suferind perturbări
dori să nu fie deranjat. Acest comportament nu face
din partea unei anumite aversiuni care aduce,
favorizează sau produce pierderea sau uitarea. Acesta este, decât să confirme concepţia noastră. Un asemenea
de exemplu, cazul copiilor care îşi pierd manualele. De om vrea să-şi continue jocul şi pe oricine încearcă
cele mai multe ori este uşor să se stabilească să ridice vălul îl socoate un tulburător de linişte,
faptul că ei încă nu s-au adaptat cum se cuvine împotriva căruia trebuie să te pui în gardă.
cerinţelor vieţii şcolare. Există, de asemenea, Având în vedere modul lor de comportare, putem clasifica
menajere care mereu îşi rătăcesc sau îşi pierd oamenii după cum ştiu mai mult sau mai puţin, în
cheile. Şi în acest caz se va constata că este vorba raport cu media, despre procesele ce se petrec în
de femei care nu se pot împăca cu profesia de interiorul lor, sfera lor de conştiinţă fiind, deci, mai mare
menajeră. sau mai mică. Există, astfel, oameni care se
Uitucii sunt oameni care nu se revoltă făţiş, dar concentrează asupra unui sector mai restrâns al
care prin uitare vădesc o anumită lipsă de interes vieţii, pe când alţii au relaţii multiple, interesându-
pentru îndatoririle lor. sc de sectoare mai largi ale vieţii umane şi ale
lumii. De asemenea, putem înţelege că de obicei
4. INCONŞTIENTUL. Cititorul a şi fost frapat de cei care se simt asupriţi aparţin celei dintâi dintre
acele descrieri ale noastre în care adesea am aceste două categorii, limitându-se la un orizont
relatat despre procese şi fenomene asupra cărora îngust al vieţii; ci sunt atât de dezorientaţi încât nu
purtătorul lor de multe ori nu ne poate spune decât pot vedea cu aceeaşi claritate problemele vieţii ca
puţine lucruri. O persoană cu spirit de observaţie 4
ceilalţi, care se descurcă bine . Ei nu vor putea pricepe
rareori ne va putea, de exemplu,explica de ce vede subtilităţile şi, având un interes limitat, nu vor vedea
imediat totul. Există, prin urmare, capacităţi ale dintr-o chestiune vitală decât o mică parte; nu pot
organului psihic care nu sunt de găsit în domeniul
examina cum se cuvine ansamblul lucrurilor, pentru
conştiinţei. Cu toate că atenţia conştientă se obţine,
că evită să-şi irosească forţele în această direcţie.
într-o anumită măsură, prin constrângere, forţa
Referitor la aspectele particulare ale vieţii, adesea
propulsivă a atenţiei nu rezidă în conştiinţă, ci în
se poate observa că un individ nu ştie nimic despre
interes, iar acesta ţine în cea mai mare parte de
capacităţile sale, că le subestimează, după cum nu
sfera inconştientului. Acesta este în întregul său un
produs al organului psihic şi, totodată, cel mai este suficient edificat asupra defectelor sale, considerându-se
puternic factor al vieţii psihice. Aici sunt de căutat şi un om de ispravă, pe când în realitate pe toate le face
de găsit forţele care configurează linia de mişcare din egoism sau, dimpotrivă, se socoate un egoist,
a omului, planul său (inconştient) de viaţă. în pe când, dacă ajungi să ai de-a face cu dânsul mai
conştiinţă găsim doar o imagine palidă a acestora, îndeaproape, ţi se impune concluzia că este un om
uneori chiar contrariul lor. Un infatuat, de exemplu, de cu totul de înţeles. în general, nu contează ceea
cele mai multe ori nu are nici o bănuială despre infa- ce cineva gândeşte despre sine (sau ce gândesc
tuarea sa, comportamentul său exprimând, despre dânsul ceilalţi), ci poziţia de ansamblu pe
dimpotrivă, o modestie care sare tuturor în ochi. care şi-a cucerit-o în sânul societăţii umane,
Ca să fii înfumurat, nu este nicidecum îndeosebi

118 119
¥
ALFRED ADLER

ceea ce vrea el în această lume, ceea ce îl interesează, îl CUNOAŞTEREA OMULUI


orientează şi îl defineşte. oamenii care etalează surprinzătoare proaste
Avem de-a face, de fapt, cu două tipuri de maniere, cum sunt roaderea unghiilor, scobitul
oameni. O categorie îi include pe cei care trăiesc în în nas şi altele, habar n-au că prin aceasta îşi
chip conştient, confruntându-se în mod obiectiv cu dezvăluie caracterul sfidător şi arogant, ei
problemele vieţii, fără a purta ochelari de cal, pe necunoscând ce conexiuni duc la aceste necuviinţe. Căci
când o altă categorie este a acelora care privesc este clar că un copil care este admonestat în repetate
trunchiat viaţa şi lumea, prin prisma unei opinii rânduri pentru asemenea impoliteţi şi care, totuşi,
preconcepute, orientarea şi argumentele lor având nu se dezbăra de ele, trebuie să fie un individ
un caracter inconştient. Este astfel posibil ca doi sfidător. Dacă spiritul nostru de observaţie ar fi mai
oameni care trăiesc împreună să întâmpine exersat, atunci în legătură cu toate gesturile unui
dificultăţi, dat fiind faptul că unul din ei este mereu om am putea trage cele mai surprinzătoare
în opoziţie; cazul nu este rar şi probabil că frecvenţa concluzii, pe care respectivul nici nu le bănuieşte.
sa nu este depăşită decât de cazul în care ambele Căci, de fapt, în toate aceste mărunţişuri se află
părţi se găsesc într-o permanentă opoziţie. împlântată întreaga sa fiinţă.
Respectivul nu pricepe nimic, el crede chiar, şi are Examinarea a două cazuri ne va arăta cât de
şi argumente în acest sens, că acţionează întotdeauna important este ca procesele descrise mai jos să
în favoarea păcii şi că preţuieşte mai presus de toate rămână inconştiente, după cum, de asemenea, ne
buna-înţelegere. Faptele însă îl dezmint şi se va arăta că sufletul omenesc are capacitatea de a
constată că în realitate abia dacă cineva poate dirija conştiinţa, adică de a face ca un lucru să
spune o vorbă fără a fi atacat din flanc şi fără a i se devină conştient, când faptul este necesar din punctul de
da replica, oricât de insignifiantă şi de discretă ar vedere al mişcării psihice şi, invers, ceva să fie lăsat
fi aceasta în aparenţă. Privind lucrurile mai în subconştient sau să devină inconştient când
îndeaproape, rezultă că atitudinea aceasta faptul pare necesar, în acelaşi scop.
decurge dintr-o stare de spirit ostilă, belicoasă. Primul caz se referă la un tânăr care a crescut
Aşadar, mulţi oameni dezvoltă în ei forţe care împreună cu sora sa mai mică şi care, la moartea
intră în acţiune fără ştirea lor. Aceste forţe ale mamei lui, avea zece ani. Educarea băiatului i-a
inconştientului influenţează viaţa oamenilor şi, revenit tatălui, un bărbat foarte inteligent, plin de
dacă nu vor fi identificate, vor duce la urmări grave. bunăvoinţă şi având o înaltă ţinută etică, care s-a
Un asemenea caz a fost descris de Dostoevski în străduit în permanenţă să cultive şi să stimuleze
romanul său Idiotul, într-o manieră care nu ambiţia fiului său. Acesta, aspirând el însuşi să se
conteneşte să suscite admiraţia psihologilor. Este situeze în frunte, s-a dezvoltat admirabil şi, datorită
episodul în care o doamnă, cu ocazia unei reuniuni calităţilor sale morale şi intelectuale, realmente a
de societate, îi spune unui prinţ, personajul ocupat mereu primul loc în domeniul său, spre
principal al romanului, pe un ton cam răutăcios, să marea bucurie a tatălui, care de mult îi hărăzise
bage de seamă să nu cumva să răstoarne vasul un rol important în viaţă.
chinezesc de valoare din apropierea sa; la care el în atitudinea faţă de viaţă a tânărului au
dă asigurări că va fi atent. Câteva minute mai apărut însă unele elemente îngrijorătoare pentru
târziu însă vasul zăcea fărâme pe podea. Nimeni tatăl său, care a încercat să le modifice. Tânărul şi-a
din cei care au asistat la scenă nu a văzut în ea un găsit în sora sa o rivală îndârjită. Se dezvoltase şi
efect al hazardului, ci un act absolut logic, generat de întregul ea foarte bine şi se străduia totdeauna să învingă cu
caracter al acestui om, care se simţise jignit de ajutorul armelor proprii celor slabi, sporindu-şi
cuvintele doamnei. importanţa pe socoteala fratelui ei. Cucerise o
în aprecierea unui om nu ne putem limita să poziţie cu totul privilegiată în mica familie şi lupta cu
tragem concluzii doar din actele şi manifestările ea era pentru tânăr foarte dificilă. Din partea ei nu
sale conştiente. De cele mai multe ori, detaliile reuşea să obţină ceea ce din partea altora simţea că
neînsemnate ale gândurilor şi acţiunilor sale, care obţine atât de uşor, adică respect, preţuire şi o
lui îi scapă, ne călăuzesc mult mai bine şi mai anumită supunere, ceea ce, ca urmare a
sigur. Aşa, de exemplu, progreselor sale, i se acorda totdeauna din partea
colegilor lui. Tatăl a observat curând

120 121
ALFRED ADLER
i CUNOAŞTEREA
OMULUI

că băiatul, mai ales de la vârsta să mă dedic în întregime muncii


pubertăţii, adoptase o purtare ştiinţifice, trebuie să renunţ la
ciudată în societate, devenind pur orice relaţie socială". Dar nici nu şi-
şi simplu nesociabil, manifestând a spus, nici n-a gândit aşa, ci, ca
aversiune faţă de întâlnirea cu să-şi atingă scopul, şi-a îndreptat
persoane cunoscute şi chiar atenţia asupra pretinsei sale
necunoscute şi luând-o de-a urâţenii. Acest moft avea pentru
dreptul la fugă când era vorba să dânsul valoarea că îi permitea să
facă cunoştinţă cu fete. La început obţină ceea ce voia în realitate.
tatălui i s-a părut că totul e-n Trebuia să aibă doar verva
regulă. Dar mai târziu aceste necesară pentru falsa
fenomene au luat asemenea argumentare, să ştie să
dimensiuni,încât tânărul aproape exagereze, ca să-şi poată urmări
că nu mai ieşea din casă, până şi ţelul. Lucrurile ar fi fost clare
plimbările făcute seara târziu fi- pentru oricine dacă el ar fi
indu-i neplăcute. El se închisese în declarat că, spre a deveni primul,
sine atât de tare încât ajunsese să intenţionează să ducă o viaţă de
nu-şi mai salute cunoscuţii. ascet. Cu toate că gândul de a se situa
Situaţia sa şcolară şi atitudinea în prim-plan îi era familiar, nu era
faţă de tatăl său au rămas însă de găsit şi în conştiinţa sa, întrucât
ireproşabile şi se putea conta nu se gândise să sacrifice totul
oricând pe calităţile sale. pentru acest ţel. Dacă şi-ar fi
Când lucrurile au ajuns până propus în mod conştient să
într-acolo că era cu neputinţă să-1 sacrifice totul pentru ţelul său, nu
mai scoţi din casă, tatăl s-a ar fi ajuns nici pe departe să fie
adresat medicului şi, după câteva atât de sigur de sine când
convorbiri, s-au stabilit susţinea că este un ins urât şi că
următoarele: tânărul era nu-i era îngăduit să. meargă în
persecutat de ideea că are societate. Pe de altă parte, să
urechile prea mici şi că din afirmi deschis că vrei să fii primul
această cauză lumea îl socoate urât. şi că de aceea renunţi la
Cum nu acesta era adevărul şi contactele cu semenii este a
cum, la riposta că argumentele deveni ridicol în faţa societăţii,
sale nu erau valabile (căci pe ceea ce nu-i surâde nimănui. Sunt
acestea îşi baza el refuzul de a gânduri de nemărturisit. Există
comunica cu societatea), el idei care, atât pentru alţii, cât şi
susţinu că şi dinţii săi, că şi părul pentru tine însuţi, rămân în
ar fi nişte urâţenii (ceea ce, de obscuritate, ceea ce, pe drept
asemenea, nu era exact), s-a vădit, cuvânt, s-a întâmplat şi cu
în schimb, că era stăpânit de o gândurile tânărului nostru.
extraordinară ambiţie. Asta o ştia Dacă s-ar pune în lumină
şi el şi şi-o explicase prin faptul că motivaţia esenţială a unui
tatăl său 1-a pisălogit mereu să se asemenea om, pe care nici el
străduiască să ocupe în viaţă o însuşi nu şi-ar permite s-o
poziţie înaltă. Planurile sale de clarifice, pentru că altfel nu şi-ar
viitor culminară în decizia de a se mai putea menţine
consacra ştiinţei. Nu-i de mirare comportamentul, atunci fireşte că
că a înclinat în continuare să evite întregul său mecanism psihic s-ar
contactul cu societatea, cu deregla. Intervine, prin urmare,
semenii. Cum a ajuns el însă la tocmai ceea ce trebuia neapărat
asemenea argumentaţie, de-a împiedicat, adică limpezirea unor
dreptul puerilă? Dacă gânduri de negândit şi a căror
argumentele ar fi fost întemeiate, el ar conştientizare i-ar perturba
fi fost cu totul îndreptăţit să păşească proiectul. Dacă avem în vedere
în viaţă cu o anumită prudenţă şi faptul că omul înlătură acele
timorare; fără îndoială că urâţenia gânduri care îl stingheresc,
îţi poate uneori pricinui necazuri. adoptându-le pe acelea care sunt
Investigaţiile ulterioare au în favoarea luării sale de poziţie,
demonstrat că tânărul îşi fixase vom găsi că este aici un fenomen
un ţel deosebit şi că îl urmărea cu general omenesc. Aşadar, nu
o ardentă ambiţie. Până atunci el există om care să nu ia în
fusese mereu primul şi voia să-şi considerare de obicei acele lucruri
păstreze pe mai departe poziţia. care convin concepţiei şi
Pentru atingerea acestui scop, îi dispoziţiei sale psihice. Deci va
stăteau la dispoziţie diferite pătrunde în conştiinţă ceea ce ne
mijloace, cum sunt mobilizarea este avantajos şi va rămâne în
de sine, hărnicia etc. Evident, inconştient ceea ce poate să ne
acestea nu-i erau suficiente. Pe tulbure argumentarea.
lângă acestea, în chip anormal el Al doilea caz se referă tot la
căuta să îndepărteze din viaţa sa un tânăr foarte capabil, al cărui
tot ceea ce i se părea a fi de educator era chiar tatăl său, care
prisos. El şi-ar fi putut spune îşi îmboldea cu severitate fiul să
formal conştient: „Deoarece fie totdeauna cel dintâi. Şi în acest
vreau să devin celebru şi al doilea caz întâietatea tânărului
era de necontestat. Oriunde se
ducea, el era cel care se dovedea cel mai

122 123
f
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI

bine pregătit. în societate era victorios fusese stopat, aceasta se


unul dintre cei mai amabili şi întâmplase în mod fatal din cauza
avea şi câţiva prieteni. educaţiei contraindicate pe
Cam pe la vârsta de 18 ani care i-o dăduse tatăl, barându-i
a survenit însă o mare dezvoltarea.
schimbare. Dădea îndărăt la Astfel, în inconştientul său
toate, nimic nu-1 mai bucura, a rămas aproximativ următorul
era ursuz şi descurajat. Abia lega o raţionament: „întrucât mă aflu
prietenie, că o şi rupea. Toţi au fost acum mai aproape ca oricând de
scandalizaţi de comportamentul
linia întâi a frontului vieţii şi văd că
său, inclusiv tatăl tânărului, care
nu-mi mai este atât de uşor să fiu
judeca viaţa retrasă a fiului său ca
cel dintâi, voi face totul spre a mă
fiind potrivită în măsura în care,
retrage din faţa vieţii". Această
după cum spera el, l-ar fi putut
idee este însă de nemărturisit,
determina să se consacre mai
bine studiului. dat fiind faptul că nici un om nu-
Supus tratamentului, tânărul şi va spune aşa ceva. Un om
se plângea într-una că tatăl său i-a poate totuşi proceda ca şi când ar
făcut existenţa de nesuferit, că nu avea în faţa ochilor un asemenea
mai avea încredere în sine şi nici gând, făurit conform planului. Şi el
un fel de curaj de a da piept cu îl înfăptuieşte în aşa fel de parcă
viaţa şi că nu-i mai rămăsese ar dispune şi de alte argumente.
decât să trăiască în singurătate. Preocupat în pemanenţă de
Progresele lui la învăţătură greşelile pedagogice ale tatălui
slăbiseră şi a căzut la examenul său, el izbuteşte să evite
de admitere în facultate. După societatea şi verdictele vieţii.
cum relatează el, schimbarea Conştientizarea gândului menţio-
începuse într-o zi când, în nat mai sus n-ar fi făcut decât să
societate, s-a râs de slabele sale tulbure proiectul său secret (seinem
cunoştinţe de literatura modernă. gehcimen Vorhaben) şi de aceea
Asemenea situaţii repetân-du-se, trebuia să rămână inconştient. El
el s-a izolat tot mai mult, pentru nu-şi putea spune că este un
ca apoi să se ţină la distanţă de incapabil, deoarece avea un trecut
orice relaţie umană. Era stăpânit strălucit. Dacă în prezent nu mai
de ideea că tatăl său poartă vina obţine nici un triumf, nu el putea
eşecurilor. Raporturile dintre ei se
fi socotit vinovatul. Şi astfel îşi
înrăutăţeau zi de zi.
oferea ocazia ca prin
Ambele cazuri se aseamănă
comportamentul său să facă
în multe privinţe. în primul caz,
oarecum dovada proastei educaţii
pacientul se lovise de opoziţia
primite de la tatăl său. Era
surorii sale, în cel de-al doilea
este vorba de o comportare ostilă judecător, acuzator şi acuzat, în
faţă de tată. Amândoi pacienţii una şi aceeaşi persoană; cum
aveau ca linie directoare un ideal avea să renunţe la această
pe care obişnuim să-1 denumim poziţie? El trecea cu vederea peste
idealul eroului (Heldenideal). Amândoi faptul că tatăl lui nu era vinovat
s-au trezit în aşa fel la realitate din decât în măsura în care o voia fiul,
entuziasmul lor eroic, încât au folosind pârghia pe care o avea în
preferat să arunce flinta cât colo şi mână.
să se retragă în sine cu totul. Am
greşi însă dacă am crede că 5. VISELE. încă de mult s-a
ultimul şi-a spus într-o zi: „Dat făcut afirmaţia că este posibil ca
fiind că nu mai pot duce această din vise să se tragă concluzii cu
existenţă de erou, pentru că alţii privire la viaţa psihică a oamenilor.
5
mă depăşesc, mă retrag şi îmi voi Lichtenberg , un contemporan al lui
trăi întreaga viaţă în amărăciune". Goethc, spunea să esenţa şi
Fără îndoială că tatăl său a greşit caracterul unui om pot fi mult mai
şi că educaţia dată a fost eronată. bine deduse din visele, decât din
Dar este de mirare că el n-a văzut vorbele sau actele acestuia.
decât această educaţie proastă, Desigur că este o exagerare, iar
asupra căreia insista atât. însă noi, care ne situăm pe poziţia
prin faptul că îmbrăţişa acest potrivit căreia fenomenele izolate
punct de vedere, denunţând
sunt de luat în considerare cu
necontenit educaţia sa greşită, el
toată precauţia, interpretarea lor
voia ca retragerea sa să fie
putând fi făcută doar în conexiune
considerată ca întemeiată. Voia
cu alte fenomene, suntem de
să dovedească prin aceasta că el
părere că din visele unui om
n-a suferit nici o înfrângere,
putând să arunce mereu asupra putem trage concluzii cu privire
tatălui său vina pentru dezastrul în la caracterul său numai dacă
care se afla. Astfel a reuşit să interpretarea visului îşi găseşte o
salveze o parte din conştiinţa sa confirmare mai largă.
de sine şi din prestigiul său. în
orice caz, el avea un trecut
strălucit şi dacă marşul său

125
¥
ALFRED ADLER

Cercetarea viselor datează din vremuri CUNOAŞTEREA OMULUI


străvechi. Diversele momente din dezvoltarea general insomnii şi meditează fără încetare, pe
civilizaţiei şi urmele acestora, îndeosebi în când alţii dorm sănătos, fiind şi în visele lor
mituri şi legende, ne fac să admitem că în cufundaţi în planurile care îi frământă.
antichitate oamenii erau mult mai preocupaţi Ceea ce se petrece, pe când dormim, în lumea gândurilor
de vise decât astăzi. De asemenea, pe atunci visele
noastre, luând forme atât de bizare, nu este altceva decât o punte
erau şi mult mai bine înţelese. Să ne amintim de
aruncată între o zi şi alta. Şi dacă ştim ce atitudine
rolul enorm pe care 1-a avut visul în Grecia, de
faţă de viaţă are un om, cum obişnuieşte el să
exemplu, ca şi de faptul că Cicero a scris despre vise
arunce punţi spre viitor, putem de asemenea
o carte, iar Biblia povesteşte vise şi le interpretează
înţelege ciudata sa construcţie de pontoane
cu o extraordinară agerime, sau pur şi simplu
evocă un vis şi toată lumea ştie de îndată despre ce efectuată în vis. trăgând concluziile care se impun.
este vorba (de exemplu, visul lui Iosif, cu snopii, pe La baza visului, aşadar, stă atitudinea faţă de viaţa
care el 1-a povestit fraţilor săi). Din legenda (Stcllungsnahme zum Lcben).
Nibelungilor, generată de o cu totul altă civilizaţie, O tânără povesteşte următorul vis: bărbatul ei
putem conchide că visele aveau odinioară putere a uitat de aniversarea zilei nunţii şi i-a făcut
probatoare. reproşuri în legătură cu aceasta. Chiar şi privit în
Dacă ne preocupă descoperirea în vise a unor sine, acest vis poate semnifica un anumit lucru.
puncte de sprijin pentru cunoaşterea psihicului Apariţia unei asemenea probleme ne spune că în
omenesc, trebuie precizat că suntem departe de acea căsnicie există anumite dificultăţi, în sensul că
acele orientări fantastice care presupun intervenţia femeia cu pricina se simte subapreciată. Adaugă că
în vis a unor forţe supranaturale. Noi mergem şi ea uitase de aniversarea zilei nunţii. Ea a fost însă
numai pe calea verificată a experienţei şi ne vom aceea care şi-a amintit în cele din urmă de
sprijini pe datele extrase din vise numai atunci când eveniment, pe când soţul ei nici vorbă de aşa ceva.
ele vor fi întărite, în ipotezele noastre, de observaţii Deci avantajul este de partea ci. în cursul dialogului
provenind din alte domenii. însă ca a arătat că în realitate nu se întâmplase
Este surprinzător faptul că până în zilele nimic de felul acesta, bărbatul ei neuitând
noastre s-a menţinut tendinţa de a atribui viselor o niciodată de aniversarea nunţii. Visul trădează,
semnificaţie deosebită cu privire la viitor. Ne vom astfel, teama pentru viitor: s-ar putea ca o dată
referi aici doar la acei fantaşti care merg atât de faptul să se petreacă. Mai departe, putem conchide
departe încât se lasă călăuziţi de visele lor. Aşa a că femeia aceasta era cusurgie, că înclina să
ajuns unul din pacienţii noştri să renunţe la orice
avanseze argumente inconsistente, reproşân-du-i
profesiune onorabilă, spre a juca la bursă. El a făcut
bărbatului ceea ce poate avea să se întâmple.
lucrul acesta conformându-se viselor pe care le-a
Am rămâne însă în incertitudine perpetuă, dacă
avut. Era chiar capabil să aducă dovezi „istorice" că,
nu am avea la îndemână şi alte dovezi care să ne
în cazul în care împrejurările nu-i erau întotdeauna
confirme deducţiile. Interogând-o cu privire la
favorabile, era pentru că nu dăduse curs
indicaţiilor visului. primele sale impresii din copilărie, ea ne-a povestit
Este evident că nu visa despre nimic altceva o întâmplare care i-a rămas pentru totdeauna în
decât despre ceea ce se afla mereu în centrul memorie. Pe când avea trei ani, primise de la o
atenţiei sale în starea de veghe şi că, pe cât se mătuşă a ei o lingură de lemn sculptată, care i-a produs
pricepea, în vis el îşi dădea indicaţii. Aşa că poate o mare bucurie. Jucându-se într-o zi cu ea, a scăpat-o
afirma că, multă vreme, sub influenţa viselor a în gârla şi dusă a fost. A jelit-o zile în şir, aşa de tare
câştigat o mulţime de bani. că a atras atenţia celor din jurul ei.
De mai mult timp însă, spune el, visele sale nu în legătură cu visul, să observăm doar că acum
mai valorează nimic. Cu alte cuvinte, a ieşit numai ea vede din nou posibilitatea ca un anumit lucru,
6
în pierdere. Fireşte, asta se poate întâmpla şi fără căsătoria, să se „ducă pe apa sâmbetei" . E
vise; nu-i la mijloc nici un miracol. Un om preocupat posibil ca bărbatul ei să uite de aniversarea zilei
intens de-ale lui nu are nici noaptea linişte. Unii nuntii!
au în

126 127
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Altădată pacienta noastră a pentru ca a doua zi să decidă


visat că bărbatul ei a pus-o să că lucrul cel mai bun ar fi ca el
urce într-o clădire înaltă. Urca însuşi să se căsătorească.
mereu şi, la gândul că ar fi putut Iată, în cele ce urmează,
să urce prea sus, a apucat-o o visul unui om în vârstă de 28 de ani.
ameţeală teribilă, i s-a făcut frică Linia, ale cărei suişuri alternează
şi s-a prăbuşit. O senzaţie de acest cu coborâşurile, arată ca o curbă
fel se poate trăi şi în stare de veghe, de temperatură, reflectând viaţa
când cineva suferă de rău de interioară a acestui om.
înălţime, caz în care se manifestă Sentimentul de inferioritate, din
nu atât frica de înălţime, cât frica care emană strădania de a atinge
de a cădea în adâncuri. Dacă înălţimile, de a obţine
facem legătura între acest vis şi superioritatea, se recunoaşte clar
primul şi contopim ceea ce ele aici. El povesteşte:
conţin din punct de vedere ideatic Fac o excursie, cu un grup
şi afectiv, se desprinde net numeros. Dat fiind că vaporul cu
impresia că avem de-a face cu o care călătorim este prea mic,
femeie care se teme să nu cadă suntem obligaţi să coborâm într-o
într-o prăpastie, care se teme, staţie intermediară şi să înnoptăm
aşadar, de o nenorocire. Putem în oraş. în timpul nopţii vine
bănui ce fel de nenorocire: că vestea că vaporul se scufundă şi
soţul nu o va mai iubi, sau altele că toţi excursioniştii sunt chemaţi
asemănătoare. Ce s-ar întâmpla să pompeze apa ca să împiedice
dacă bărbatul, nu tocmai apt scufundarea. îmi amintesc că în
pentru viaţa matrimonială, ar bagajele mele am lucruri de
călca pe de-lături? Ar putea avea valoare şi zoresc spre vapor, unde
loc acte de disperare, care să văd că toată lumea se află la
sfârşească cu o prăbuşire a femeii pompe. Fac tot ce pot ca să mă
într-o stare vecină cu moartea? De eschivez de la această muncă şi
fapt asta s-a şi întâmplat o dată, caut magazia de bagaje. Reuşesc
în cursul unei scene conjugale. să-mi scot pe fereastră rucsacul.
Cu aceasta ne-am apropiat de Deodată zăresc în apropiere un
înţelegerea visului. Este indiferent briceag, care îmi place foarte
în ce fel de elemente se mult; îl vâr în buzunar. împreună
materializează lumea de gânduri cu un cunoscut, peste care am dat
şi de sentimente a omului în timp întâmplător, pe când vaporul se
ce el visează, în ce fel dă el scufunda mereu, sar într-un loc ferit
expresie problemei sale, din mare şi imediat dau de fund.
important este ca aceste elemente Aici digul portuar este prea înalt,
să-i fie într-un fel oarecare de plutesc mai departe şi dau de o
ajutor, adică să-1 exprime. în vis prăpastie adâncă, abruptă, în
problema vieţii (das Lebensproblem) care trebuie să cobor. Alunec
unui om se dezvăluie ca într-o acolo — pe însoţitorul meu nu l-
parabolă (nu urca prea sus, ca să nu am mai văzut de la părăsirea
cazi cu atât mai jos!). Ne amintim vaporului —, panta e tot mai
de reproducerea poetică a unui periculoasă şi mi-e frică să nu fiu
vis într-un epitalam al lui Goethe. omorât. în sfârşit, ajung jos şi cad
Un cavaler se întoarce acasă şi îşi chiar în faţa unui alt cunoscut. Era
găseşte castelul în părăsire. un tânăr, pe care de altfel abia îl
Ostenit,el se întinde în pat şi în vis cunoscusem în timpul unei greve,
îi apar, chiar sub patul în care în conducerea căreia el fusese
dormea, mici făpturi; vede astfel foarte activ şi când am fost plăcut
desfăşurându-se sub ochii săi o impresionat de purtarea sa
nuntă de pitici. Visul îl prietenoasă. El m-a întâmpinat cu
impresionează plăcut. Era ca şi cuvinte de reproş, ca şi cum ar fi
cum i-ar fi întărit propriul său ştiut că i-am lăsat la ananghie pe
gând, că arc nevoie alături de el ceilalţi de pe vapor: „Ce cauţi fu
de o femeie. Ceea ce a văzut în aici?" Caut să ies din prăpastie,
miniatură n-a întârziat să se care peste tot avea pereţi abrupţi,
realizeze la scara realităţii, el de care atârnau frânghii. Nu mă
celebrându-şi în scurt timp încumet să mă folosesc de ele,
propria nuntă. pentru că sunt foarte subţiri. La
Există în acest vis elemente încercările mele de a mă căţăra,
pe care le cunoaştem. Pe fundal se alunec din nou tot mai jos. în cele
ascunde negreşit propria amintire din urmă — habar n-am cum —
a poetului privind momentul în iată-mă sus; mi se pare că
care el însuşi era preocupat de această parte a visului intenţionat
problema căsătoriei. Vedem cum n-am mai visat-o, de parcă am
autorul visului, dată fiind trebuinţa vrut s-o omit, din nerăbdare.
pe care o simţea, ia atitudine faţă Sus, pe marginea prăpastiei, un
de situaţia sa prezentă, o luare de drum protejat de un parapet.
atitudine care înseamnă opţiunea Oamenii trec pe lângă mine şi mă
7
pentru căsătorie . în vis el este salută cu amabilitate.
preocupat de problema
căsătoriei,

128 129
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Dacă ne informăm cu privire rupt de umiliri. Până şi cea mai


la antecedentele autorului visului, mică izbândă — în sensul în care o
aflăm în primul rând că până la înţelegea el — îi era refuzată. în
vârsta de 15 ani a suferit mereu şcoală, chiar şi la vârsta de 18 ani,
de boli grave şi că mai târziu a rămas cel care mereu era luat
adesea a zăcut la pat. Dat fiind peste picior. Aceasta s-a întâmplat
că părinţii vegheau cu îngrijorare o dată până şi din partea unui
asupra şubredei sale sănătăţi, el profesor, care, în faţa întregii
nu a avut aproape nici un contact clase, a dat citire uneia din
cu alţi copii. Când voia să se lucrările lui tâmpite, batjocorindu-
apropie de adulţi, părinţii îi 1 fără cruţare.
puneau în vedere că copiii nu au Asemenea păţanii l-au împins
voie să fie indiscreţi, că locul lor tot mai mult în izolare şi, treptat, a
nu este printre adulţi, şi era pus început să se ţină dinadins
pe fugă. în felul acesta, de timpuriu, a departe de ceilalţi. în lupta cu
fost lipsit de ceea ce nu se poate dobândi părinţii, el a recurs la un mijloc
decât prin permanentul contact într-adevăr eficace, însă plin de
cu semenii. O altă urmare a fost grele consecinţe pentru dânsul,
aceea că a rămas mult în urma renunţând la orice comunicare
camarazilor săi de aceeaşi verbală. S-a lipsit astfel de cel mai
vârstă, neputând ţine pasul cu ei. important mijloc de contact social.
Nu este de mirare că ei l-au în scurt timp n-a mai putut conversa cu
socotit prost, neîntârziind să facă nimeni. A devenit un însingurat total. Mut,
din el ţinta ironiilor şi a neînţeles, se ajunsese la situaţia
zeflemelilor. Aceasta 1-a ca nimeni să nu i se mai adreseze.
împiedicat să-şi caute sau să-şi Orice tentativă de a-1 readuce la
găsească prieteni. normal eşua. Mai târziu au eşuat —
în aceste împrejurări, pricinuindu-i grele lovituri — toate
sentimentul său de inferioritate, încercările de relaţii erotice.
extraordinar de pronunţat, a ajuns în felul acesta s-a scurs viaţa
la paroxism. Educaţia sa a fost sa, până la vârsta de 28 de ani.
dirijată de un tată blajin însă Profundul sentiment de inferioritate, care îi
irascibil (militar) şi de o mamă impregna întreaga fiinţă, a avut drept
firavă, nepricepută, dar peste urmare o ambiţie nemăsurată, o
măsură de autoritară. Cu toate că inflexibilă aspiraţie la superioritate
părinţii nu conteneau să-şi şi preţuire, care nu-i lăsa nici o
sublinieze bunăvoinţa, trebuie să clipă de linişte, înăbu-şindu-i
spunem despre această educaţie sentimentul de comuniune socială.
că era una destul de severă, în Cu cât mai puţin vorbea, cu atât
care un rol deosebit îl avea mai mult se agita în viaţa sa
jignirea. Semnificativă este o interioară, zi şi noapte visând la
întâmplare care constituie prima izbânzi şi triumfuri de tot felul.
sa amintire din copilărie: nu avea în aceste condiţii, a visat visul
decât trei ani când mama sa 1-a redat mai sus, în care se reflectă
pus să stea o jumătate de oră în limpede linia de evoluţie a vieţii
genunchi pe nişte boabe de sale psihice.
mazăre. Cauza a fost o Ca să încheiem, să povestim
nesupunere, motivată — mama o încă un vis, unul din faimoasele vise
ştia prea bine, pentru că băiatul i- profetice:
9
o mărturisea — de teama de un Poetul Simonide , care o dată a
cavalerist imaginar, motiv pentru găsit la o margine de drum leşul
care refuzase să îndeplinească un unui necunoscut şi s-a îngrijit de
ordin al mamei sale. Propriu-zis înmormântarea lui onorabilă, era
snopit în bătaie nu fusese decât mai târziu pe cale să întreprindă o
rareori. Dar când a fost, fusese călătorie pe mare; atunci în vis i-a
bătut cu un gârbaci din piele de apărut mortul, recunoscător,
câine şi asta nu fără ca apoi să fie avertizându-1 că dacă va pleca în
pus să-şi ceară iertare şi să spună acea călătorie va pieri într-un
de ce i s-a aplicat pedeapsa. naufragiu. Dând ascultare visului,
„Copilul trebuie să ştie ce poetul s-a salvat, pe când toţi cei
trăsnaie a făcut !", îi spunea care plecaseră au pierit în urma
totdeauna tatăl. Şi cum într-o zi a naufragiului (a se vedea Enne Nielsen, Das
fost biciuit pe nedrept, fără ca el Unerkannte aufseinem Weg durch die
să poată arăta motivul pentru care Jahrtausende, Ebenhausen b. Miinchen,
era bătut, pedeapsa a fost repetată Verlag Langewiesche-Brandt). Aşa
până când şi-a găsit o vină cum a fost relatat, evenimentul
oarecare. acesta şi corelarea sa cu visul
Aşadar, de timpuriu s-a trebuie să fi avut un enorm răsunet
instalat o stare de spirit de de-a lungul secolelor şi să fi
ostilitate între părinţi şi copil. exercitat o profundă impresie asupra
Sentimentul de inferioritate al oamenilor.
acestuia a căpătat asemenea
proporţii încât, într-adevăr, îi era
8
cu neputinţă să-1 depăşească . La
şcoală, ca şi acasă, viaţa sa era un
lanţ aproape neîntre-

130 131
I
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
Luând atitudine faţă de întrevadă linia sa de mişcare.
acest caz, trebuie în primul rând Este ca fumul care arată că
să arătăm că în acele timpuri undeva arde un foc. Un om
naufragiile erau extrem de experimentat va putea chiar să
frecvente şi că, în asemenea spună, după fumul pe care îl vede,
împrejurări, era posibil ca mulţi ce fel de esenţă lemnoasă
oameni să viseze că se impunea să arde.
renunţe la o călătorie şi ca printre Rezumând, putem spune
aceştia să se găsească unul al că visul arată că autorul său
cărui vis să fie confirmat de este preocupat de o problemă de
realitate şi care să fi transmis viaţă, cât şi ce atitudine ia el faţă
posterităţii această ciudăţenie. Se de aceasta. în vis intră în joc
înţelege că oamenii care sunt încli- îndeosebi cei doi factori care se
naţi să discearnă conexiuni lasă recunoscuţi fie şi numai prin
misterioase au o slăbiciune aparte urmele lor, factori care
pentru asemenea povestiri, pe influenţează atitudinea reală faţă
când noi interpretăm visul cu de mediul ambiant a autorului
luciditate: poetul nostru, grijuliu faţă visului: sentimentul de
de bunăstarea sa trupească, nu a comuniune socială şi aspiraţia sa
manifestat niciodată o plăcere către putere.
deosebită pentru călătorii, şi cum
ora deciziei se apropia, el s-a 6. APTITUDINI, TALENT. Dintre
agăţat de ceva ce putea să-i fenomenele psihice care ne dau
întărească pornirea spre posibilitatea să tragem concluzii
comoditate. A recurs la asupra firii unui om, să emitem
convocarea în vis a mortului care judecăţi cu privire la
trebuia să se arate recunoscător. personalitatea lui, le-am neglijat
Bineînţeles că nu s-a ostenit să pe cele care ţin de sfera gândirii
plece în călătorie. Iar dacă vasul umane, care se referă la
nu s-ar fi scufundat, probabil că capacitatea omului de a
niciodată lumea nu ar fi aflat nimic cunoaşte. Am atribuit o valoare
de toată această istorie. Căci noi minimă celor gândite sau
nu înregistrăm decât lucrurile care ne afirmate de cineva cu privire la
zguduie, care ne dau de înţeles că propria sa persoană, pentru că
între cer şi pământ se ascunde avem convingerea că fiecare se
mai multă înţelepciune decât am poate înşela şi că fiecare se simte
putea visa. Profeticul în vis este împins de diferite interese şi
de înţeles în măsura în care atât considerente egoiste de natură
visul cât şi realitatea includ morală etc. să retuşeze imaginea
aceeaşi atitudine a omului. sa în faţa celorlalţi. Cu toate
Ceea ce ne dă de gândit este acestea, ne este permis şi este
şi faptul că nu toate visele sunt atât de posibil, în anumite limite, să
uşor de înţeles, cele uşor de tragem concluzii cu privire la unele
explicat fiind extrem de puţine. Fie procese de gândire şi la expresia
că uităm imediat visul, fie că lor verbală. Dacă vrem să ne
atunci când a lăsat în mintea formăm o opinie judicioasă
noastră o anumită urmă de obicei despre un om, nu putem exclude
nu înţelegem ce se ascunde sub din cercetarea noastră domeniul
aceasta, în afară de cazul în care, gândirii şi limbajul.
întâmplător, am studiat Există în legătură cu
interpretarea viselor. Chiar şi capacitatea de judecată a omului
acestor vise li se aplică cele — ceea ce în general obişnuim să
spuse mai sus cu privire la numim „aptitudine" — o mulţime de
caracterul de parabolă al visului, observaţii, controverse, analize,
care reproduce în chip simbolic care sunt cunoscute în special din
linia de mişcare a unui om. Sensul încercările de a stabili ce este
fundamental al unei parabole este inteligenţa la copii şi la adulţi. Mă
acela că ne introduce într-o refer la testele de aptitudini. Până în
situaţie în care noi vibrăm la prezent aceste teste nu au
unison. Dacă ne preocupă corespuns aşteptărilor. Căci dacă
rezolvarea unei probleme şi dacă le aplicăm unui lot de şcolari
personalitatea noastră înclină într- constatăm că rezultatele obţinute
o direcţie determinată, atunci, sunt de regulă identice cu cele pe
potrivit experienţei, avem nevoie care educatorul le-a stabilit fără
de un impuls. Visul este cât se poate de ajutorul testelor, situaţie care la
apt să întărească afectivitatea, început a fost admisă cu multă
verva de care cineva are nevoie trufie de psihologii
pentru a rezolva o problemă într- experimentalişti, deşi de fapt
un sens determinat. Lucrul nu se aceasta dovedeşte că testele sunt,
schimbă cu nimic dacă autorul într-o anumită măsură, de prisos.
visului nu înţelege conexiunea. O altă obiecţie împotriva adoptării
Este suficient ca el să aibă acestor teste se referă la faptul că
materialul şi impulsul. Visul va gândirea logică nu se dezvoltă
înregistra într-un fel oarecare urma pe uniform, aşa încât la mulţi copii la
care o imprimă ideaţia autorului care testele de aptitudini au dat
visului, lăsând astfel să se rezultate proaste după câţiva

132 133
ALFREDADLER CUNOAŞTEREA OMULUI
ani se dovedeşte că aptitudinile lor s- 3
„derBeurteilung", în textul original.
au dezvoltat deodată extrem de (Nota trad.)
bine. Un alt factor demn de luat în 4
„wie andere, die gute Mitspieler sind",
considerare este acela că copiii din în textul original. (Nota
marile oraşe sau cei din anumite trad.)
medii, care duc o viaţă mai 5
Georg Cristoph Lichtenber
cuprinzătoare, prin reacţiile lor (1742-1799), fizician şi scriitor
prompte, determinate pur şi simplu german,
de o anumită exersare, dau iluzia profesor la Universitatea din Gottingen. A
unor aptitudini superioare, criticat fiziognomonia lui
punându-i în umbră pe copiii care J. C. Lavater, care susţinea că,
nu dispun de un asemenea fond de analizând trăsăturile feţei unui om,
pregătire. Este cunoscut că, de pot fi
regulă, copiii din mediile burgheze emise judecăţi valabile asupra
dispun de o promptitudine în caracterului acestuia. (Nota trad.)
6
răspunsuri mult mai mare decât „davonschwimmen",în textul original.
copiii din mediile proletare. (Nota trad.)
7
Aceasta nu pledează însă pentru „e/ne Stellungsnahme, die nach einer
aptitudini superioare la cei dintâi, cauza Hochzeit schreit", în textul
fiind doar antecedentele diferite. în felul original. (Nota trad.)
8
acesta, nu s-a ajuns prea departe'cu testele „dass es ein Geîiihl des Obenscins
de aptitudini, mai ales dacă ţinem iiberhaupl nicht konnte", în
seama de tristele rezultate textul original. (Nota trad.)
9
obţinute la Berlin şi Hamburg, unde Poet liric grec (556-467 î.Chr.), care a
copiii care au trecut cu succes aceste teste, scris, între altele, o faimoasă
ulterior, în mod surprinzător, cei elegie dedicată eroilor bătăliei de la
mai mulţi dintre ei nu au mai Maraton (490 î.Chr.), pentru care i s-a
corespuns evaluărilor făcute. acordat premiul la un concurs la
Aceasta ne arată că testele de care participa şi marele Eschil. La
aptitudini nu ne pot da nici o bătrâneţe a trăit în Sicilia, la curtea
garanţie sigură cu privire la buna tiranului de la Siracuza. Din opera sa,
dezvoltare a copilului. în schimb, foarte preţuită, s-au păstrat până
cercetările de psihologie individuală astăzi doar unele epigrame şi
îşi confirmă pe deplin valabilitatea, fragmente
pentru că ele nu urmăresc doar să din poemele lirice. (Nota trad.)
stabilească o concepţie despre
dezvoltare, ci să pună în evidenţă
temeiul, cauzele acesteia şi, atunci
când este necesar, să pună la
dispoziţie mijloace de îndreptare;
totodată, psihologia individuală
nu izolează capacitatea de
gândire logică a copilului de
ansamblul vieţii sale psihice, ci o
examinează în contextul acesteia.

NOTE
1
Filosof,
psihopedagog
şi estetician
german de
orientare
neokantiană,
Karl Groos
(1861-1946), al
cărui nume este
uneori grafiat
Gross, autor al unor
importante studii
asupra jocului la
animale (Die Spiele
der Tiere, 1896) şi
la om (Die Spiele
derMenschen, 1899),
considera acest
fenomen drept
un exerciţiu
fundamental de
dezvoltare a
instinctelor şi
predispoziţiilor
ereditare, în
sensul pregătirii
pentru existenţa
de mai târziu,
ca adult.
Influenţat de
psihanaliza
freudiană,
ulterior şi-a
revizuit teoria,
văzând în joc un
katharsis, un
mijloc de
„purificare" (Das
Spiel, Jena,
1922). (Nota trad.)
2
„das Ziel der Uberlegenheit", în textul original. (Nota trad.)
134 135
Capitolul VII
II CUNOAŞTEREA OMULUI

Valoarea unui om este dată de felul în care îşi


RELAŢIILE DINTRE SEXE onorează locul atribuit de societate în diviziunea muncii. Prin
integrarea în viaţa comună el devine important pentru
ceilalţi, este una din verigile unui lanţ cu
nenumărate articulaţii, pe care se bazează
alcătuirea vieţii umane şi pe care nu ni le putem
imagina în număr mai mare înlăturate fără ca viaţa
socială să se prăbuşească. Capacităţile individului
sunt acelea pe care i le desemnează locul său în
procesul de producţie comun al societăţii omeneşti.
1. DIVIZIUNEA MUNCII ŞI CELE DOUĂ SEXE. Fireşte, intervin pe acest plan multe încurcături,
Din cele expuse până aici rezultă că în viaţa psihică aspiraţia către putere, pofta de dominare şi tot felul
prevalează două linii directoare, care influenţează de alte rătăciri stânjenind sau zădărnicind accesul
toate procesele psihice, făcând ca omul, prin la diviziunea muncii sau stabilind false criterii de
realizarea şi asigurarea condiţiilor sale de viaţă, judecare a valorii omului, după cum încurcături
prin îndeplinirea celor trei îndatoriri capitale ale intervin şi atunci când un individ ocupă un loc
vieţii (dragoste, vocaţie, societate), să-şi satisfacă pentru care este inapt. Dificultăţi pot fi generate, de
atât sentimentul de comuniune socială, cât şi asemenea, de apetitul de putere, de ambiţia calpă a
străduinţa de a se pune în valoare, aspiraţia la unor indivizi care, în profitul intereselor lor
putere şi la superioritate. Va trebui să ne obişnuim egoiste, pun piedici vieţii şi muncii colective. Alte
să apreciem fiecare fenomen psihic prin prisma complicaţii îşi au cauza în stratificarea societăţii în
raporturilor cantitative şi calitative ale acestor doi clase, situaţie în care puterea personală şi
factori şi, dacă vrem să ne apropiem de înţelegerea interesele economice influenţează distribuirea
psihicului, să-1 cercetăm totdeauna potrivit acestei domeniilor de muncă, în aşa fel încât posturile cele
reguli. Căci existenţa acestor doi factori determină mai grase, care conferă mai multă putere, sunt
măsura în care un om este capabil să sesizeze acordate anumitor grupuri sociale, pe când altele
logica vieţii umane colective şi să se integreze în sunt excluse de la acestea. Cunoaşterea rolului
diviziunea muncii impusă de aceasta. imens pe care îl joacă în această privinţă aspiraţia
Diviziunea muncii este un factor absolut necesar către putere ne permite să înţelegem de ce
pentru menţinerea societăţii omeneşti. Aceasta procesul diviziunii muncii nu a avut niciodată o
presupune ca fiecare să-şi aibă locul său într-o evoluţie nelipsită de accidente. Forţa a intervenit
funcţie oarecare. Cine nu dă curs acestei cerinţe mereu spre a face din muncă pentru unii un soi de
neagă continuitatea vieţii sociale, a genului uman în privilegiu, pentru alţii un mod de oprimare.
general, abdică de la rolul său de om între oameni O asemenea diviziune a muncii este transmisă
şi devine un zurbagiu. în cazurile mai benigne şi prin situaţia celor două sexe. Femeia, ca urmare a
vorbim de proaste maniere, indisciplină, capriciu, conformaţiei ei corporale, este din capul locului
iar în cele mai grave de excentricitate, decădere şi, exclusă de la anumite activităţi, pe când, pe de altă
în cele din urmă, delincventă. Condamnarea unor parte, există munci care nu sunt repartizate
atari fenomene se explică prin faptul că ele sunt bărbaţilor, pentru că ei nu dau aici un randament
incompatibile cu exigenţele vieţii în comun. bun, nefiind de fapt acolo la locul potrivit pentru
dânşii. Această diviziune a muncii ar fi fost realizată
fără nici un fel de idei preconcepute şi, în măsura în
care mişcarea feministă nu a întins prea tare
coarda în focul luptei, a admis şi ea logica acestui
punct de vedere. Ea este departe de a defeminiza femeia sau de a
distruge raporturile naturale dintre bărbat şi femeie
în ceea ce priveşte convenabilitatea locurilor de
muncă. Pe parcursul evoluţiei

136 137
1
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI
umane, diviziunea muncii s-a a ripostat prin accese de furie,
configurat în aşa fel, încât ceea ce arată clar ca lumina
femeia a preluat o parte din zilei că avem tot temeiul să
acele activităţi pe care de cercetăm aceste raporturi. Faptul ne
obicei le efectuau şi bărbaţii, readuce, pe o altă cale, la
pentru ca aceştia din urmă să problema aspiraţiei către
aibă posibilitatea să-şi valorifice putere.
forţele mai cu folos. Această Dacă tendinţa băiatului de a
diviziune a muncii nu poate fi numită se pune în valoare a atins un
neraţională atât timp cât nu lasă anumit grad, el va apuca de
neutilizate forţele de muncă şi nu predilecţie pe acel drum care i se
va conduce la folosirea abuzivă a pare că îi garantează privilegiile
forţelor spirituale şi fizice ale masculinităţii, pe care el le
omului. sesizează peste tot. După cum am
menţionat, educaţia care se
2. SUPREMAŢIA BĂRBATULUI practică azi în familie este axată pe
ÎN CIVILIZAŢIA ACTUALĂ. Dat fiind aspiraţia către putere şi pe
faptul că civilizaţia s-a dezvoltat în înclinaţia de a preţui privilegiile
direcţia aspiraţiei către putere, masculine şi de a le promova. Căci
îndeosebi datorită eforturilor unor de obicei copilul îl are în faţa
indivizi sau puteri sociale care au ochilor pe bărbat,pe tată, ca simbol
vrut să-şi asigure privilegii, al puterii. Al său enigmatic du-te-
diviziunea muncii a fost orientată vino stârneşte mult mai mult
pe căi specifice, care predomină interesul copilului decât mama. El
şi astăzi, făcând ca societatea remarcă repede rolul dominant
omenească să se caracterizeze pe care îl deţine tatăl, care dă
prin importanţa preponderentă tonul, face rânduială, conduce
acordată bărbatului. Diviziunea totul; vede că toţi se supun
muncii este de aşa natură, încât poruncilor sale şi că mama face
asigură prerogative grupului totdeauna referire la ele. Bărbatul
privilegiat al bărbaţilor, care, ca îi apare copilului, în toate
urmare a hegemoniei, stabilesc în privinţele, drept cel mare şi
propriul lor interes poziţia femeii puternic. Sunt copii cărora tatăl le
în procesul de producţie, pare atât de competent în toate,
prescnindu-i acesteia orizontul încât tot ce spune el trebuie să fie
vieţii şi fiind în măsură să impună sfânt, ei întărindu-şi adesea
forme de existenţă care corespund propriile afirmaţii doar cu preciza-
în primul rând viziunii masculine. rea că tata a spus-o. Chiar şi acolo
Aşa cum stau lucrurile în unde influenţa paternă nu iese clar
prezent, dăinuie o permanentă în evidenţă, copiii ajung la ideea
aspiraţie la superioritate a superiorităţii tatălui, pentru că în-
bărbaţilor faţă de femei şi, în mod treaga povară a casei pare a se
corespunzător, o permanentă sprijini pe umerii săi, pe când în
nemulţumire a femeii faţă de realitate numai diviziunea muncii
pnvilegiile bărbaţilor. Dincolo de îi dă bărbatului posibilitatea de a-
strânsa solidaritate dintre cele şi pune mai bine în valoare
două sexe, este evident că o forţele.
asemenea tensiune conduce la o Cât priveşte originile istorice
continuă subminare a armoniei lor ale poziţiei hegemonice a bărba-
psihice, la ample perturbaţii din tului, trebuie să arătăm că
1
care rezultă un climat psihic general aceasta nu a apărut ca un fapt
resimţit ca extrem de chinuitor natural. A fost necesar ca mai întâi să
pentru ambele părţi ale neamului se instituie o serie de legi, pentru
omenesc. ca dominaţia bărbatului sa fie
Toate instituţiile, ca şi toate asigurată. Aceasta înseamnă,
regulile tradiţionale, legile, mora- totodată, că, înainte de
vurile şi obiceiurile noastre legiferarea hegemoniei
depun mărturie cu privire la masculine, trebuie să fi fost o
poziţia privilegiată a bărbatului, vreme în care privilegiul masculin nu era un
pe care o ajustează şi o fac să lucru atât de sigur. Este vorba, de fapt.
dureze. Ele pătrund până în de o perioadă istoriceşte
camera copiilor şi exercită o atestată. A fost vremea
extraordinară influenţă asupra matriarhatului, când mama, femeia,
psihicului acestora. Desigur că nu îndeplinea în viaţă rolul principal,
putem arăta cu exactitate ce faţă de copil înainte de toate, faţă
înţelege copilul din aceste de care şi toţi bărbaţii tribului
raporturi, dar se impune să aveau o anumită datorie. Acest
simţim că fondul său afectiv este lucru îl sugerează şi unele
înrâurit în adâncime. Este moravuri şi datini de azi, ca, de
edificator, în acest sens, cazul exemplu, obiceiul nostim potrivit
bărbatului care, când i s-a cerut să căruia copilul se adresează cu
îmbrace haine de fată, „nene" fiecărui bărbat. Trecerea
de la matriarhat la patriarhat a fost
precedată de o straşnică luptă,
ceea ce dovedeşte că supremaţia
bărbatului, pe care el crede că o
deţine de la natură,

138 139
I
ALFRED ADLER

CUNOAŞTEREA
OMULUI
2
nu a avut-o de la început , ci a trebuit gândeşti tu despre copleşitorul
s-o cucerească. Victoria principiu al supremaţiei
bărbatului a echivalat cu masculine în societate,îndeosebi în
subjugarea femeii şi în special cadrul familiei. în unele cazuri urmarea va
înscrisurile făcute de legislaţie de- fi o manifestare mai puternică a
a lungul timpului aduc despre aspiraţiei către o poziţie de
acest proces de subjugare o egalitate cu bărbatul, în alte
mărturie elocventă. cazuri un soi de resemnare, mai
Aşadar, supremaţia mult sau mai puţin pronunţată.
masculină nu este un fapt natural. De cealaltă parte a baricadei stă
Există izvoare istorice care arată bărbatul, tatăl, care încă de copil
că ea a apărut în mod necesar a crescut cu convingerea că, în
abia în cursul luptelor calitatea sa de bărbat, are de jucat un
neîntrerupte între popoare rol mai însemnat şi, în virtutea
vecine, lupte în care bărbatului i- acestei convingeri, el simte ca un
a revenit un rol important, de fel de datorie, conform căreia, la
care la urma urmei el a profitat spre întrebările puse de viaţă şi de
a acapara definitiv conducerea. Mână societate, va răspunde totdeauna
în mână cu această evoluţie în favoarea privilegiilor masculine.
istorică a mers dezvoltarea Copilul trăieşte toate
3
proprietăţii private şi a dreptului situaţiile care rezultă din aceste
ereditar la moştenire, care până relaţii familiale. Se degajă pentru
într-atât a fost elaborat pe baza el o mulţime de imagini şi de
supremaţiei masculine, încât puncte de vedere asupra
partea care agoniseşte şi posedă existenţei femeii, din care, în
este de regulă bărbatul. general, femeia iese prost.
Copilul care creşte nu are Dezvoltarea psihică a bărbatului
nevoie să lectureze cărţi pe capătă în acest fel un caracter
această temă. Chiar dacă nu ştie masculin. Ceea ce, în aspiraţia sa
nimic despre aceste lucruri, el către putere, el poate percepe
sesizează din practica vieţii că drept ţel demn de a fi urmărit,
bărbatul este partea care constituie, aproape fără excepţie,
agoniseşte şi care este însuşiri şi atitudini masculine. Din
favorizată, fie şi atunci când nişte relaţiile de putere evocate se
părinţi cu judecată sunt gata să dezvoltă un fel de virtute virilă,
renunţe cu plăcere la privilegiile care ea însăşi îşi dezvăluie în
moştenite din vremuri vechi, în întregime originea. Anumite
favoarea egalităţii în drepturi. Este trăsături de caracter trec drept
foarte greu să-1 lămureşti pe copil „masculine", altele drept
că mama, care îndeplineşte „feminine", fără ca vreun fapt
treburile gospodăreşti, este fundamental să justifice aceste
partenera egală în drepturi a taxări. Căci, dacă comparăm
bărbatului. Să ne imaginăm ce starea psihică a băieţilor cu aceea
înseamnă aceasta pentru un băiat a fetelor şi găsim argumente în
căruia, începând din leagăn, favoarea acestei clasificări, nu vom
supremaţia bărbatului îi sare în putea totuşi vorbi de fapte
ochi. încă de la naştere el este naturale, de vreme ce aceste
primit cu mai multă bucurie decât fenomene le constatăm la oameni
o fată şi este sărbătorit ca un care sunt de-acum cuprinşi în
prinţ. Este un fapt arhicunoscut că cadre bine determinate şi ale
părinţii doresc să dea naştere mai căror plan de viaţă şi linie
degrabă la băieţi. Băiatul ajunge directoare sunt de-acum îngustate
să-şi dea seama la fiecare pas cât de judecăţile lor unilaterale cu
de avantajat este ca descendent privire la putere. Aceste relaţii de
masculin şi îşi supralicitează putere au fixat în mod imperios
valoarea. Diversele cuvinte care i spaţiul în care ei trebuie să
se adresează sau pe care încerce să se dezvolte. Distincţia
ocazional le prinde din zbor, cu între trăsături de caracter
privire la sine, îl fac să înţeleagă zi masculine şi feminine nu este deci
de zi importanţa mai mare a rolului îndreptăţită. Vom vedea cum
bărbatului. Superioritatea ambele categorii de trăsături pot
principiului masculin îi apare de satisface cerinţele aspiraţiei către
asemenea în situaţia femeilor din putere, cum şi cu mijloace
casă, care sunt folosite la munci „feminine", ca, de exemplu,
considerate ordinare, ca şi în ascultarea şi supunerea, cineva
faptul că,în definitiv,nici femeile din poate fi capabil să uzeze de
anturajul copilului nu nutresc putere. Datorită avantajelor de
totdeauna convingerea că sunt care se bucură un copil ascultător,
egale cu bărbaţii. Ele îndeplinesc el poate eventual să o ia mult
de cele mai multe ori un rol înaintea unuia neascultător, cu
subaltern şi inferior. în majoritatea toate că în ambele cazuri la lucru
cazurilor, va rămâne fără nici un este aceeaşi aspiraţie către
răspuns atât de importanta putere. Judecata noastră cu
întrebare pe care femeia o are de privire la viaţa psihică a unui
pus bărbatului înaintea individ este adesea complicată
căsătoriei: ce de faptul că, pentru a se impune,

140 141
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

aspiraţia către putere recurge Avantajele pe care le oferă


4
la cele mai diferite trăsături de multe ori masculinitatea sunt
de caracter. extrem de seducătoare. Nu
Pe măsură ce copilul creşte, trebuie să ne surprindă faptul că
sublinierea masculinităţii sale şi la fete găsim adesea cazuri când
devine pentru el aproape o datorie. linia lor directoare are în vedere un ideal
Ambiţia, setea sa de putere şi de masculin, fie ca o dorinţă irealizabilă
superioritate se asociază total, sau ca etalon de evaluare a
devin de-a dreptul identice cu propriei conduite, fie ca mod de a
datoria faţă de masculinitate (der se prezenta şi acţiona („în socie-
Verpflichtung zur Mănnlichkeif). tatea civilizată, fiece femeie va voi
Mulţi dintre copiii care aspiră la să fie bărbat"). Acestei categorii
putere nu se mulţumesc doar cu aparţin acele fete care, cu un
conştientizarea masculinităţii, ci aprig elan, preferă tocmai jocurile
vor să arate şi să dovedească în şi activităţile care, în ceea ce
permanenţă că sunt bărbaţi şi că, priveşte capacitatea fizică,
în această calitate, ei trebuie să convin mai degrabă băieţilor. Aşa,
aibă privilegii, căutând, pe de o de exemplu, ele se caţără în
parte, să se evidenţieze şi să-şi copaci, le place să se afle în
societatea băieţilor şi refuză ca pe
exagereze trăsăturile de caracter
o ocară orice ocupaţie feminină.
masculine, iar pe de altă parte
Nu-şi găsesc mulţumirea decât în
încercând, în maniera tuturor
roluri masculine. Toate aceste
tiranilor, să se opună anturajului
fenomene trebuie înţelese ca un efect
feminin şi, după gradul de rezis-
al privilegiilor pe care le comportă
tenţă de care se lovesc, să-şi
calitatea de bărbat. Vedem aici
demonstreze superioritatea fie
clar cum lupta pentru o poziţie
prin încăpăţânare sau revoltă
proeminentă, cum aspiraţia la
nestăpânită, fie prin rafinată
superioritate vizează mai mult
viclenie. speranţa decât realitatea şi
Fiindcă fiece individ este situaţia reală în viaţă.
evaluat în raport cu etalonul
masculinităţii privilegiate, nu este 3. PREJUDECATA
de mirare că băiatului i se pune INFERIORITĂŢII FEMEII. întru
mereu în faţă acest etalon şi că, în justificarea hegemoniei sale, în
cele din urmă, el însuşi îl ia ca afară de argumentul potrivit
instrument de .măsură, căruia situaţia sa provine de la
observându-se şi întrebându-se natură, în favoarea bărbatului se
în permanenţă dacă cursul vieţii mai invocă ideea că femeia ar fi o
lui este acela al unui bărbat, dacă fiinţă inferioară. Această idee este
el însuşi este suficient de atât de larg răspândită, încât
bărbătesc în manifestări şi altele apare ca un bun comun al
de acest fel. Ceea ce înţelege umanităţii. La aceasta se asociază
toată lumea în zilele noastre prin o anumită nelinişte a bărbatului,
„bărbătesc", se ştie. Este, înainte care s-ar putea trage încă de pe
de toate, purul egoism, ceea ce timpul luptei împotriva
satisface amorul propriu, ca şi matriarhatului, când într-adevăr
superioritatea faţă de ceilalţi, femeia reprezenta pentru bărbat
întâietatea, toate acestea în un motiv de îngrijorare. în istorie şi
contextul unor impresionante literatură descoperim mereu
trăsături de caracter active, cum referiri de acest fel. Un scriitor
sunt curajul, dârze-nia, mândria, latin, bunăoară, spune: „mulier est
5
simţul invincibilităţii (îndeosebi hominis confusio" . La sinodurile
în faţa femeilor), accesul la bisericii s-a discutat aprins dacă
funcţii, ranguri sociale şi titluri, femeia arc suflet, iar în tratatele
predilecţia de a se căli împotriva învăţaţilor s-a pus problema dacă
emoţiilor „feminine" şi aşa mai ea este sau nu o fiinţă
6
departe. Este o bătălie omenească . Credinţa iluzorie în
neîntreruptă pentru superioritatea vrăjitorie, secole de-a rândul, cu a
personală, deoarece a fi superior sa ardere pe rug a vrăjitoarelor,
este apanajul bărbatului. oferă o tristă mărturie despre
în această perspectivă, băiatul aberaţiile, enorma nesiguranţă şi
îşi va însuşi trăsături al căror confuzia care domneau pe atunci
model el îl poate lua, fireşte, în această privinţă. Adesea
exclusiv de la bărbaţii adulţi, în femeia era socotită pricina tuturor
primul rând de la tată. Peste tot nenorocirilor, ca în povestea biblică a
putem descoperi urmele acestei păcatului originar sau ca în Iliada lui
grandomanii cultivate artificial. Homer, unde se povesteşte cum a
fost de ajuns să intervină o
Băiatul va fi de timpuriu ademenit
femeie, pentru ca popoare întregi
să urmărească a-şi asigura un
să cadă în dezastru. Legende şi
surplus de putere şi privilegii.
basme din toate timpurile
Acestea echivalează pentru
vorbesc despre inferioritatea
dânsul cu „bărbăţia". în cazurile
morală a femeii, despre
patologice se ajunge adesea la o
perversitatea, răutatea,
degenerare a „bărbăţiei" până la
prefăcătoria, inconstanţa şi
cruzime şi brutalitate.
neseriozitatea ei.

142 143
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
„Uşurătatea feminină" a fost chiar luată ca
argument în fundamentarea unor legi. Tot aşa, femeia este faptul că — adesea pe baza unor mobiluri
a fost subapreciată în ceea ce priveşte rezistenţa, unilaterale, pur egoiste — apreciem valoarea
destoinicia şi randamentul ei. La toate popoarele, omului după propriile noastre performanţe, dintr-
zicalele, anecdotele, proverbele şi glumele sunt un punct de vedere comercial, punct de vedere din care,
saturate de critici înjositoare la adresa femeii, desigur, putem omite să ne punem întrebarea în ce
imputându-i-se arţagul, nepunctualitatea, măsură performanţele şi randamentul corelează cu
orizontul limitat, prostia („minte scurtă, haine dezvoltarea psihică. Dacă am acorda mai multă
lungi"). S-a făcut uz de o nemaipomenită atenţie acestui aspect, am distinge şi cealaltă cauză
ingeniozitate ca să se dovedească inferioritatea principală a concepţiei eronate potrivit căreia
femeii, iar rândurile misoginilor — ne gândim la randamentul mai redus al femeii s-ar datora în cea mai
7
Strindberg, Moebius, Schopenhauer, Weininger — mare parte naturii sale existenţiale . Pierdem adesea
au fost îngroşate de un număr deloc neglijabil de din vedere faptul că femeii, încă din copilărie,
femei care, în resemnarea lor, au împărtăşit întreaga lume îi împuiază urechile cu o prejudecată
concepţia despre inferioritatea femeii şi rolul care nu face decât să-i zdruncine încrederea în
secundar ce-i revine. Aceeaşi subestimare se sine şi să-i submineze speranţa că ar fi capabilă să
reflectă în retribuirea muncii femeii care, realizeze ceva. Când toţi şi toate îi întăresc
indiferent dacă este sau nu echivalentă cu aceea această prejudecată, când ea vede cum femeilor
a bărbatului, este mult mai slab plătită. le sunt distribuite doar roluri subordonate, atunci
Comparându-se rezultatele la testele de aptitudini, s-a este de înţeles că îşi pierde curajul, că nu mai vrea
constatat că pentru anumite materii, de exemplu, să muncească cumsecade şi că, în final, se retrage
matematica, mai dotaţi se dovedesc băieţii, pe înspăimântată din faţa îndatoririlor vieţii. Atunci, ce-i
când pentru altele, ca de exemplu studiul limbilor, drept, ea este inaptă şi nefolositoare. Dar când
mai apte se arată fetele. S-a demonstrat că de fapt înţelegem că noi suntem cei care am deformat o
băieţii au un plus de înzestrare, faţă de fete, la acele fiinţă omenească, insuflându-i respectul datorat vocii
8
obiecte de studiu care pregătesc pentru profesiunile colectivităţii , şi când îi răpim orice speranţă de a
masculine (Mănnerberufc). Dar faptul acesta numai în putea înfăptui ceva, când astfel îi nimicim cutezanţa,
aparenţă pledează pentru dotarea lor superioară. ca apoi să constatăm că această fiinţă omenească
Dacă examinăm mai îndeaproape situaţia fetelor, nu este bună de nimic, atunci să nu ne permitem să
rezultă că afirmaţiile privind slaba capacitate a spunem că dreptatea este de partea noastră, ci să
femeii sunt născociri, o minciună cu mască de recunoaştem că noi am provocat întregul dezastru.
adevăr. Aşadar, în societatea noastră nu este uşor
O fată aude zi de zi, la fiece pas, pe toate tonurile, pentru o fată să-şi menţină încrederea în sine şi
repetându-se că fiinţele de sexul ei sunt incapabile, îndrăzneala. De altfel, chiar cu prilejul aplicării unor
apte doar pentru munci mai uşoare, auxiliare. Este teste de aptitudini a ieşit în evidenţă un fapt
absolut clar că fetiţa, în imposibilitatea ei infantilă remarcabil: o grupă de fete, în vârstă de 14 până la
de a verifica adevărul unor asemenea judecăţi, va 18 ani, a obţinut rezultate superioare celor ale tuturor
socoti ca pe un destin implacabil incapacitatea celorlalte grupe, inclusiv cele de băieţi. Cercetări
feminină şi, în cele din urmă, se va supune ea ulterioare au arătat că toate acele fete erau din
însăşi acestui pretins destin. Demoralizată, dacă familii unde şi femeia, mama, sau numai ea
cumva abordează studii de specialitate — ceea ce, exercita o profesie în mod independent. înseamnă că
în general, nu se întâmplă —, încă de la început nu în acele familii prejudecata cu privire la
va manifesta interesul necesar, sau dacă manifestă un incapacitatea femeii nu avea trecere sau abia dacă
asemenea interes, îl pierde pe parcurs. Atât se făcea simţită, deoarece fetele vedeau cu ochii
motivaţia exterioară, cât şi cea interioară îi lipsesc. lor cum mama îşi câştiga existenţa prin propriile ei
în asemenea circumstanţe, fireşte, dovada strădanii. Prin urmare, ele se puteau dezvolta mult mai
incapacităţii feminine pare evidentă. Eroarea are liber şi mai independent, aproape neinfluenţate de
două cauze. Ceea ce o favorizează toate acele inhibiţii legate de prejudecata la care
ne referim.

144 145
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un alt argument împotriva femeii, având drept consecinţă


acestei prejudecăţi este o insatisfacţie aproape
numărul destul de mare de generală faţă de rolul de
femei care, în diferite domenii, femeie. Viaţa psihică se mişcă
îndeosebi în literatură, artă, pe aceleaşi coordonate şi în
tehnică şi medicină, au obţinut aceleaşi condiţii în care
realizări proeminente, care pot sta fără evoluează şi aceea a tuturor
nici o rezervă alături de acelea ale bărbaţilor, poziţia sa
bărbaţilor. Pe de altă parte,
inspirându-i un puternic
numărul bărbaţilor care nu numai
sentiment de inferioritate. Se
ca nu fac dovada vreunor
adaugă, ca un element agravant,
realizări, ci se arată incapabili în
prejudecata pretinsei sale inferiorităţi
cel mai înalt grad, este atât de
naturale. Dacă, cu toate acestea,
mare încât s-ar putea vorbi de o
multe fete găsesc oarecum o
inferioritate a bărbaţilor, în mod
compensare, faptul se datorează
la fel de nedrept, fireşte, şi
educării caracterului, inteligenţei
invocând acelaşi număr de
lor şi, eventual, anumitor
dovezi.
privilegii, ceea ce demonstrează
Una din consecinţele
clar că o greşeală atrage imediat
importante ale fenomenului este
după ea o altă greşeală.
faptul, pe care l-am şi menţionat,
că această prejudecată cu privire Privilegiile cu pricina sunt libertinajul,
la inferioritatea a tot ce este luxul, aventurile galante, care cel
feminin conduce la o bipolaritate puţin au aparenţa unor avantaje,
noţională specifică, manifestată prin faptul că dau iluzia înaltei
în obişnuinţa de a identifica pur consideraţii de care s-ar bucura
şi simplu în noţiunea de masculin femeia şi, în definitiv, a unei
ceea ce este valoros-viguros- anumite idealizări care, la urma
biruitor, iar în noţiunea de urmei, tot acolo duce, adică la
feminin ceea ce este supunere- formarea unui ideal de femeie
servilitate-subordonare. Această care, propriu-zis, este în profitul
concepţie s-a implantat atât de bărbatului. O femeie a făcut o
adânc în gândirea umană încât, dată această observaţie exactă:
în societatea noastră, tot ceea ce virtutea femeii este o frumoasă
este excelent are o coloratură născocire a bărbatului.
masculină, pe când ceea ce este în opoziţia faţă de rolul de
mai puţin valoros şi demn de femeie se pot distinge, în
respins este considerat feminin. general, două tipuri de femei.
După cum este ştiut, există Primul tip a şi fost schiţat. Sunt
bărbaţi pentru care nu poate fi acele fete care în dezvoltarea lor
ofensă mai supărătoare decât a adoptă o orientare activă,
spune că au în ei ceva de femeie, „masculină". Ele sunt foarte
în timp ce a spune despre o fată energice, ambiţioase şi tind să
că este baieţoasă nu înseamnă culeagă lauri. încearcă să-şi
nimic dezavantajos. Accentul depăşească fraţii şi colegii de
cade în aşa fel încât ceea ce sex masculin, preferă ocupaţiile
aminteşte de femeie este totdeauna rezervate bărbaţilor, practică tot
privit ca fiind mediocru. felul de sporturi etc. Adesea
La o examinare mai atentă, manifestă opoziţie faţă de
faptele care pledează atât de relaţiile erotice şi faţă de
clar în favoarea acestei căsătorie. Dacă intră totuşi în
prejudecăţi se dovedesc a nu fi asemenea relaţii, le perturbă prin
decât efectele unei dezvoltări străduinţa de a-şi impune
psihice inhibate. Nu vrem să dominaţia, de a fi superioare
spunem că din fiecare copil partenerului. Faţă de orice
putem face un om „dotat" în îndeletnicire gospodărească îşi
adevăratul înţeles al cuvântului, manifestă totala aversiune, fie că
care să treacă drept capabil într- o declară făţiş, fie contestându-
un grad ridicat, dar avem şi orice talent în materie şi
încredere în capacitatea noastră încercând uneori să aducă şi
de a-i înnobila aptitudinile. Ce-i dovezi privind incapacitatea lor
drept, nu ne putem lăuda cu într-ale menajului.
reuşite personale în această Acesta este tipul de femeie care, cu
privinţă, dar ştim că alţii au un fel de bărbăţie, caută să
reuşit. Mai ales fetele sunt, îndrepte răul. Una din trăsăturile
astăzi, beneficiarele unui ei principale este atitudinea de
asemenea destin. Am avut ocazia respingere a rolului de femeie.
să vedem copii aşa-zis Câteodată i se aplică expresia
„neînzestraţi"' care, într-o bună „femeie bărbătoasă" (Mannweiber).
zi, au devenit înzestraţi într-o Aceasta se bazează pe o teorie
asemenea măsură, de parcă ar fi greşită, potrivit căreia se admite
suferit o întreagă metamorfoză. că la asemenea femei există un
factor ereditar, o substanţă
4. FUGA DE ROLUL DE masculină care le constrânge la o
FEMEIE. Importanţa capitală a atitudine de acest fel. întreaga
bărbatului a provocat o gravă istorie a civilizaţiei ne arată însă
perturbaţie în dezvoltarea că asuprirea femeii şi restricţiile
psihică a la care încă şi astăzi este supusă
sunt de nesuportat pentru
146
147
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
om şi îl împing la revoltă. Dacă o poziţie excepţională. Ele îşi
femeia adoptă o orientare arată atât de deschis
percepută ca fiind sentimentul debilităţii, ca şi
„bărbătească", opţiunea se cum ar căuta în acest fel o
bazează pe faptul că există doar certificare şi o protecţie.
două posibilităţi de a se orienta în Această atitudine nu este însă
lumea aceasta; fie în maniera femeii, fie decât expresia unei revolte
în aceea a bărbatului, luate ca mocnite şi care, la femeia măritată,
ideal. Fiecare deviere de la rolul se manifestă în încărcarea
de femeie trebuie, prin urmare, bărbatului cu acele treburi pe care
să apară ca masculină, şi invers. ea însăşi ar trebui să le ducă la
Nu pentru că ar interveni aici nu îndeplinire, manieră însoţită de
ştiu ce substanţă misterioasă, ci declaraţia măgulitoare că numai
pentru că în spaţiu şi pe plan un bărbat poate face treaba cum se
psihic nu există altă posibilitate. cuvine.
De aceea trebuie avute în vedere Ţinând seama de faptul că
dificultăţile inerente dezvoltării una din cele mai importante şi
psihice a fetelor, aşa încât să nu mai dificile îndatoriri ale vieţii,
ne aşteptăm la o deplină educaţia,în pofida prejudecăţii
reconciliere a femeii cu viaţa, cu predominante cu privire la
realităţile societăţii noastre şi cu
inferioritatea femeii, îi revine în cea mai
formele vieţii noastre obşteşti,
mare parte tocmai femeii, să
atâta timp cât nu i se acordă
vedem acum cum se comportă
egalitatea cu bărbatul.
ca educatori tipurile pe care le-am
Celuilalt tip îi aparţin femeile
descris. în aceste împrejurări
care îşi trăiesc viaţa cu un fel de
deosebirile se reliefează şi mai
resemnare şi pun în evidenţă un
mult. Femeile aparţinând primului
incredibil grad de acomodare, de
tip, cu atitudinea lor masculină în
supunere şi smerenie. După cât
faţa vieţii, vor proceda tiranic,
se pare, ele se adaptează
făcând totul după bunul lor plac,
pretutindeni şi, de asemenea,
prind rădăcini pretutindeni, dar aplicând mereu pedepse cu mare
vădind o atare inaptitudine şi tărăboi şi exercitând, astfel, o
mărginire încât nimic nu le mai puternică presiune asupra copiilor
face să progreseze, aşa încât care, fireşte, vor căuta să scape
trebuie să intrăm la bănuială. Pe de de acest tratament. Ceea ce se
altă parte, pot să prezinte va obţine, în cel mai bun caz, va
simptome de patologie nervoasă, fi doar o dresură fără nici o
determinate chiar de slăbiciunile valoare. Impresia produsă de
lor şi de nevoia de a fi luate în obicei asupra copiilor este aceea
seamă, simptome prin care,în că asemenea mame nu se simt
acelaşi timp, vor dovedi cum un de fapt capabile să facă
asemenea dresaj şi siluire se educaţie. Zarva, scandalul şi
pedepsesc, de regulă, cu suferinţe agitaţia produc un efect cu totul
nervoase şi cu incapacitatea de a negativ şi există pericolul ca
trăi în societate. Ele ar fi, fetele să fie incitate să copieze
chipurile, cele mai bune fiinţe acest stil, pe când băieţii vor fi
omeneşti din lume, dar, din marcaţi pentru totdeauna de
păcate, sunt bolnave şi în groaza de a avea de-a face cu femeile.
neputinţă de a răspunde Dintre bărbaţii care au stat sub
pretenţiilor care se manifestă dominaţia unor asemenea
faţă de persoana lor. Ele nu sunt mame, foarte mulţi vor ocoli cât
în stare să aducă celor apropiaţi de colo femeile, ca şi cum,
vreo mulţumire de durată. La cunoscând de-acum amărăciunea
baza supunerii, umilinţei şi a traiului cu ele, ei nu ar mai putea
autorestricţiilor stă aceeaşi acorda nici o încredere unei fiinţe
revoltă ca şi la semenele lor din feminine. Aşa se ajunge la o
prima categorie, revoltă care pare dezbinare continuă între cele
să spună răspicat: asta nu-i o două sexe, căreia îi sesizăm clar
viaţă plină de bucurie. tenta patologică, deşi şi în
Un al treilea tip pare să această privinţă se găsesc dintre
includă acele femei care de fapt cei care vorbesc despre o
nu refuză rolul lor feminin, dar „proastă distribuire a substanţei
9
care, în consecinţă, sunt masculine şi feminine" .
chinuite de conştiinţa faptului că Celelalte două tipuri sunt şi
sunt nişte fiinţe inferioare, ele la fel de infructuoase în
osândite să joace un rol secundar. materie de educaţie. Pe de o
Ele sunt pe deplin convinse de parte, ele manifestă atâta
inferioritatea femeii, socotind că scepticism încât copiii, care
numai bărbatul ar fi chemat să sesizează numaidecât lipsa de
realizeze lucruri de ispravă. De încredere în sine a mamei, îi sca-
aceea ele avizează favorabil pă de sub control. Aceasta îşi
poziţia privilegiată a bărbatului. reînnoieşte tentativele de a
Deci ele întăresc corul acelor trece la cârmă, dă avertismente
voci care atribuie doar şi, din când în când, ameninţă că
bărbatului capacitatea de a va spune totul tatălui.
obţine performanţe, reclamând îndreptându-şi însă privirea spre
pentru el autoritatea pedagogică

148 149
¥
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

a bărbatului, ea îşi trădează mită de ea şi îi era în


din nou lipsa de încredere în permanenţă opozantă. Cum mai
succesul activităţii sale târziu ea a adus pe lume şi un
educaţionale. Astfel, are în băiat, pe care îl trata cu mult
vedere o linie defensivă în mai multă grijă, relaţiile dintre
educaţie, ca şi cum de datoria mamă şi fiică au devenit
ei ar fi să justifice punctul de complet insuportabile. Fata
vedere potrivit căruia bărbatul este era conştientă de faptul că are
singurul capabil în toate şi, de asemenea, un sprijin în tatăl ei, care, oricât de
indispensabil în educaţie. Pe de moale şi împăciuitor, putea să
altă parte, sentimentul de opună o rezistenţă îndârjită când
neputinţă le va face pe aceste la mijloc era fiica lui. Aceasta, în
femei să respingă activitatea conflictele ei înverşunate cu
pedagogică şi s-o treacă în mama, ajunsese s-o urască. Una
responsabilitatea bărbatului, a din ţintele preferate ale
10
guvernantelor etc. agresivităţii fetei era ripofo-bia
Şi mai izbitor se manifestă mamei, a cărei pedanterie
insatisfacţia faţă de rolul de mergea până într-acolo încât, de
femeie la fetele care, din motive exemplu, nu-i îngăduia servitoarei
deosebite, „superioare", se retrag să atingă clanţa uşii, fără ca apoi
din viaţa de familie, intrând de să o şteargă cu o cârpă curată.
pildă într-o mănăstire sau Devenise un amuzament pentru
adoptând o profesiune legată de fată să umble încolo şi-ncoace
celibat. Ele aparţin acelui tip de totdeauna jegoasă şi şleampătă,
femeie care, în neîm-păcarea lor murdărind totul. în general, ea îşi
cu rolul de femeie, ajung de fapt dezvolta doar însuşirile care erau
să abandoneze orice pregătire în tocmai contrariul a ceea ce
sensul propriei lor vocaţii aştepta de la dânsa mama sa.
profesionale. Tot aşa, se poate Acest fapt pledează foarte clar
întâmpla ca multe fete să se împotriva ipotezei trăsăturilor de
grăbească să ocupe o slujbă, caracter înnăscute. Dacă copilul
spre a-şi apăra astfel nu-şi cultivă decât însuşiri
independenţa şi spre a nu ajunge menite s-o scoată din sărite pe
prea uşor la căsătorie. Şi în cazul mama sa, la baza acestui mod
acestei atitudini intervine, ca de a proceda nu poate sta decât un
factor propulsor, aceeaşi plan, conştient sau inconştient.
aversiune faţă de rolul Ostilităţile între cele două
tradiţional al femeii. continuă şi astăzi şi cu greu se
Chiar şi în cazul în care s-a poate concepe o mai mare
ajuns la căsătorie, caz în care ne- duşmănie.
am putea gândi că acest rol a fost Pe când fata era în vârstă de
acceptat benevol, adesea se 8 ani, situaţia se prezenta, în linii
dovedeşte că încheierea mari, în felul următor: tatăl se
căsătoriei nu este în realitate o situa invariabil de partea fiicei, mama,
probă de reconciliere cu rostul cu o faţă severă şi încruntată,
tradiţional al femeii. Iată făcea observaţii necruţătoare,
exemplul tipic al unei femei în formula reproşuri, pe când fata,
vârstă de vreo 36 de ani. Ea a obraznică, promptă în riposte şi
venit să se plângă de diferite cu un nemaipomenit umor,
tulburări nervoase. Era fiica cea paraliza toate ostenelile mamei.
mai mare, rezultată din căsătoria Situaţia a devenit şi mai grea din
unui bărbat mai în vârstă cu o momentul în care fratele mai
femeie extrem de dornică de a mic, preferatul şi răsfăţatul
domina. Chiar şi faptul că mama, mamei, a fost lovit de o afecţiune
care fusese o fată foarte a valvulelor cardiace, ceea ce a
frumoasă, acceptase să se intensificat şi mai mult grija
căsătorească cu un bărbat mai maternă pentru dânsul. Să se
în vârstă, duce la presupunerea remarce continua interferenţă a
că avea oroare de rolul de strădaniilor părinţilor pentru
femeie şi că aceasta a influenţat copiii lor preferaţi, în asemenea
alegerea soţului. Căsnicia condiţii a crescut fata.
părinţilor nu mergea bine. în acest context a apărut
Femeia conducea casa într-un grava tulburare nervoasă a
mod strigător la cer, fetei, pe care nimeni nu şi-o
impunându-şi cu brutalitate putea explica. Suferinţa consta în
voinţa. Soţul bătrân a fost repede aceea că ea se simţea mereu
pus la locul său. Fiica povestea că torturată de gânduri rele
adesea mama sa nu-i permitea îndreptate împotriva mamei,
tatălui să se întindă din când în gânduri care, credea ea, o
când pe o bancă, spre a se acaparau total. în cele din urmă,
odihni. Ea se silea să-şi conducă pe neaşteptate, s-a cufundat în
gospodăria după un principiu pe religie, fără nici un rezultat. După
care ea însăşi îl instituise şi care câtva timp aceste gânduri au regresat,
trebuia socotit inviolabil de către toţi efect care a fost atribuit unui medica-
ceilalţi. ment; probabil însă că mama
Copil foarte dotat, pacienta bătuse puţin în retragere. Nu
noastră a crescut în condiţiile rămăsese, ca sechelă a
unui răsfăţ exagerat din partea tulburării nervoase, decât o
tatălui. Dimpotrivă, mama nu bizară teamă de furtună.
era mulţu-

150 151
f
ALFRED ADLER

Fata îşi închipuia că furtuna nu putea veni decât CUNOAŞTEREA OMULUI

din pricina cugetului ei încărcat şi că într-o zi doua ediţie a tatălui ei, care îi făcea concesii
avea să se întâmple o nenorocire din cauza aceasta. totdeauna şi în toate privinţele.
Vedem cum copilul însuşi făcea eforturi să se elibe- în scurt timp a fost limpede că se înşelase. La numai
reze de ura împotriva mamei sale. Fata a continuat câteva zile după nuntă soţul putea fi văzut şezând în
să se dezvolte şi la un moment dat a părut să-i camera lui, cu pipa în gură şi citindu-şi confortabil
surâdă un viitor frumos. O impresie deosebită a făcut ziarul. Dimineaţa dispărea în biroul său, venind
asupra ei vorba unei învăţătoare care spusese: fata punctual la masă şi bombănind dacă nu era totul
asta va putea să reuşească în toate, numai să vrea. gata. Pretindea curăţenie, duioşie, punctualitate —
Asemenea cuvinte sunt în ele însele lipsite de lucruri exagerate, după cum gândea ea, lucruri care
importanţă, dar pentru dânsa însemnau: dacă vrei nu-i stăteau în obicei. Relaţiile nu erau nici pe
să-fi asumi ceva, e imposibil să nu ai succes. Această departe comparabile cu acelea care existaseră între
interpretare a avut drept urmare dorinţa de a ea şi tatăl ei. Visurile i se spulberaseră. Cu cât i-o
continua lupta împotriva mamei sale. cerea mai mult, cu atât mai puţin îi îndeplinea el
A venit vârsta pubertăţii şi ea s-a făcut o fată dorinţele şi, invers, cu cât mai mult îi atrăgea el
frumoasă, bună de măritat şi a avut mulţi atenţia asupra rolului ei de gospodină, cu atât mai
pretendenţi. Dar limba ei ascuţită tăia mereu orice puţin o vedea îndeplinindu-şi-1. De altfel nu
posibilitate de relaţie. Numai un bărbat mai în pierdea ocazia să-i amintească în permanenţă că
vârstă a izbutit să se apropie de dânsa şi ea se de fapt el nu are nici un drept la asemenea revendi-
simţea atât de atrasă de el, încât a existat temerea cări, din moment ce ea îi spusese categoric că nu-i
că s-ar fi putut căsători cu dânsul. Dar până şi acest este drag. Aceasta însă nu-1 impresiona. El îşi etala
bărbat s-a retras după câtva timp şi fata a rămas mai departe pretenţiile, cu o neîndu-plecare care ei îi
fără pretendent până la 26 de ani. în cercul de care deschidea o perspectivă foarte tulbure pentru viitor.
aparţinea ea faptul trecea drept surprinzător şi Cinstit, pătruns de sentimentul datoriei, bărbatul îi
nimeni nu şi-1 putea explica, deoarece nu se ceruse mâna într-un acces de uitare de sine, uitare de sine
cunoştea trecutul fetei. Lupta dură pe care o dusese care s-a risipit repede, de îndată ce s-a considerat
încă din copilărie împotriva mamei sale făcuse din ea stăpân pe o poziţie sigură.
o fiinţă gâlcevitoare, insuportabilă. Lupta era Discordia existentă între ei nu s-a atenuat când
comportarea ei de predilecţie, poziţia care o femeia a devenit mamă. Ea a trebuit să ia asupra-şi
avantaja: Purtările mamei o aţâţaseră şi o noi îndatoriri. Pe de altă parte, raporturile ei cu
orientaseră spre vânarea de noi şi noi triumfuri. propria-i mamă, care trecuse energic de partea gine-
Cearta la cuţite era domeniul ei preferat. Se reflecta relui, se înrăutăţeau continuu. Neîntreruptul război
aici vanitatea fetei. Atitudinea ei „masculină" se domestic se ducea cu arme de asemenea calibru
trăda în preferinţa pentru acele jocuri în care avea încât nu este de mirare că bărbatul se purta uneori
posibilitatea să înfrângă un adversar. urât şi fără menajamente, iar femeia avea în acest
La 26 de ani a făcut cunoştinţă cu un bărbat caz dreptatea de partea ei. Comportarea bărbatului
foarte onorabil, care nu s-a arătat deranjat de firea era o consecinţă a propriei ei inaccesibilităţi şi
ei arţăgoasă şi care i-a cerut în mod serios mâna. El neîmpăcări cu rolul de femeie. Iniţial ea îşi imaginase
s-a dat drept foarte modest şi supus. La presiunile că nu va fi greu să ocupe o poziţie de suverană şi că
rudelor ei de a-1 lua de bărbat, ea a explicat în va parcurge viaţa alături de un sclav care să-i
repetate rânduri că simte o mare aversiune îndeplinească toate dorinţele. Probabil că în acest
împotriva lui şi că o căsătorie cu dânsul nu ar putea caz acordul ar fi fost posibil.
ieşi bine. Dată fiind firea ei, o asemenea prezicere nu Dar ce era acum de făcut? Trebuia să divorţeze,
era, desigur, greu de făcut. După ce s-a opus timp să se întoarcă la mama sa şi să se declare învinsă.
de doi ani, a sfârşit prin a spune da, ferm convinsă Să trăiască singură şi independentă, nu se putea,
că în acest om dobândise un sclav, cu care va putea pentru că nu era pregătită în acest sens. Divorţul i-ar
face ce doreşte. în taină ea sperase să găsească fi rănit mândria, vanitatea. Viaţa îi era un chin. De-o
în el o a parte soţul

152 153
¥
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
care o boscorodea într-una, de alta mama cu artileria ei grea,
predicând fără încetare curăţenia şi spiritul de ordine. a o combate. Totul nu pentru o exagerată
Iat-o şi pe ea, dintr-o dată, adepta curăţeniei şi venerare maladivă a femeii, ci pentru că o atare
ordinii. S-a apucat să spele şi să cureţe, cât era ziua situaţie distruge viaţa noastră socială.
de lungă. Se pare că înţelesese, în sfârşit, lecţiile cu în această ordine de idei se cuvine menţionat
care mama îi împuiase urechile. La început mama încă un fenomen, întrucât prilejuieşte adesea o critică
desigur că a putut surâde binevoitor, iar bărbatul înjositoare a femeii, anume vârsta periculoasă, care
s-a bucurat întrucâtva văzându-şi soţia devenită se manifestă cam pe la 50 de ani, aducând cu sine
deodată atât de iubitoare de ordine, aranjând modificări ale psihicului, în sensul exacerbării
dulapurile, golind şi rânduind sertarele. Dar se poate anumitor trăsături de caracter. Sub influenţa
şi exagera; ceea ce s-a şi întâmplat în cazul nostru. decăderii fizice, femeia este persecutată de gândul
Ea spăla, freca, curăţa şi lustruia atât de stăruitor, că a venit timpul când ea va pierde şi ultimele resturi
până ce în întreaga casă n-a rămas fir de praf, şi de valoare, trudnic păstrate, care şi aşa sunt
depunea atâta zel încât fiecare era stânjenit de neînsemnate. Cu mare cheltuială de energie, ea
dereti-cările ei şi,de asemenea, ceilalţi o stânjeneau încearcă tot ce i-ar putea fi de folos în menţinerea
pe dânsa. Dacă spălase ceva şi cineva se şi poziţiei sale, în condiţii care de-acum se înăspresc.
atinsese de acel lucru trebuia să se apuce să-1 Dacă în societatea noastră de azi principiul dominant
spele din nou şi numai ea o putea face. al retribuirii după muncă lucrează în general în
Această aşa-numită manie a spălatului defavoarea oamenilor în vârstă, faptul este însă şi
(Waschkrankheit) este un fenomen extrem de mai alarmant în privinţa femeilor în vârstă.
frecvent. Toate aceste femei, care încearcă în felul Deteriorarea care survine la femeile în vârstă şi care
acesta să afişeze un soi de perfecţiune şi să le le subminează cu totul valoarea, într-o altă formă
privească de sus pe altele, care nu spală atât de atinge universalitatea, în aşa fel încât valoarea vieţii
des ca dânsele, în fiecare zi, sunt în război noastre nu este de apreciat după numărul zilelor
împotriva rolului lor de femeie. La urma urmelor trăite. Ceea ce cineva a realizat în deplinătatea
forţelor sale, va trebui trecut în contul său, pentru
însă rar se vede.la un om atâta murdărie ca la o
timpul în care forţele şi influenţa îi vor fi mult scă-
asemenea femeie. Ceea ce o interesează nu este
zute. Nu este admisibil ca un om, pentru că a
curăţenia, ci perturbarea pe care o poate determina
îmbătrânit, să fie de acum încolo pur şi simplu
pe această cale.
exclus de la beneficiile spirituale şi materiale, într-
Am putea demonstra, cu ajutorul a
o manieră care în cazul femeii bătrâne degenerează
numeroase cazuri, că o reconciliere reală cu rolul
de-a dreptul în batjocură. Se cuvine să ne
de femeie este cel mai adesea o simplă aparenţă.
reprezentăm cu ce anxietate se poate gândi o
Dacă auzim că o asemenea femeie nu are în
adolescentă la o asemenea perioadă a vieţii, care şi
general prietene, că nu se înţelege cu nimeni şi nu
pe ea o aşteaptă. Faptul de a fi femeie (das Weib-Sein)
are vreo consideraţie pentru careva, toate acestea
nu este mai puţin valabil la vârsta de 50 de ani,
decurg din firea ei. Ceea ce trebuie să ne dea
demnitatea umană persistă în toată deplinătatea ei
viitorul apropiat este o cale de educare a fetelor şi dincolo de acest moment şi ea trebuie păzită.
care să le conducă la o mai bună reconciliere cu
viaţa. Căci astăzi nu constatăm decât că, până şi în 5. TENSIUNEA DINTRE CELE DOUĂ SEXE. La
condiţiile cele mai favorabile, această reconciliere baza tuturor acestor fenomene, pe care le-am
de multe ori nu este obţinută. în societatea noastră examinat, se află distorsiuni ale civilizaţiei noastre.
inferioritatea femeii, deşi nu are o existenţă reală şi De îndată ce o prejudecată şi-a făcut drum aici, ea se
toţi oamenii cu judecată o tăgăduiesc, este sistematic extinde şi este de regăsit pretutindeni. Aşa stau
stabilită prin lege şi prin tradiţie. Motiv pentru care lucrurile cu prejudecata referitoare la inferioritatea
trebuie să fim mereu cu ochii deschişi şi să femeii, ca şi cu complementul acestei prejudecăţi,
identificăm întreaga tehnică a acestor conduite anume aroganţa bărbatului, care tulbură în
greşite ale orânduirii noastre sociale, spre permanenţă armonia sexelor. Urmarea este o
extraordinară

154 155
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

tensiune, care se infiltrează întreaga umanitate. Idealul


îndeosebi în relaţiile erotice şi excesiv al masculinităţii
care ameninţă continuu, când nu înseamnă provocare,
o distruge pur şi simplu, orice posi- permanentă seducţie, veşnic
bilitate de a fi fericit. înveninată neastâmpăr, din care nu rezultă
de această tensiune, întreaga decât pretenţii ale vanităţii,
1
noastră viaţă erotică se usucă şi satisfacţii unilaterale ', o poziţie
se pustieşte. Aşa se explică privilegiată, ceea ce contrazice
faptul că rar se întâlneşte o condiţiile naturale ale vieţii
căsnicie armonioasă, iar copiii cresc umane în comun. Neavând nici un
cu ideea că o căsătorie este ceva motiv de a contesta ţelurile de
nemaipomenit de complicat şi de până acum ale mişcării feministe
periculos. Prejudecăţi ca acelea pe neferitoare la libertate şi egalitate
care le-am înfăţişat şi succesiuni în drepturi, se impune să o
de idei de acelaşi ordin îi sprijinim mult mai energic,
împiedică adesea pe copii să pentru că, în definitiv, fericirea şi
ajungă la o corectă înţelegere a bucuria de a trăi a întregii omeniri
vieţii. Să ne gândim numai la depind de crearea unor condiţii
acele fete, nu puţin la număr, care să permită femeii să se
care consideră căsătoria doar ca reconcilieze cu rolul ei, iar bărbatului
pe un fel de „ieşire în caz de să-i dea posibilitatea de a rezolva
incendiu", la acei bărbaţi şi la problema raporturilor sale cu
acele femei care o privesc pur şi femeia.
simplu ca pe un rău necesar.
Dificultăţile generate de această 6. ÎNCERCARE DE REFORMĂ.
tensiune dintre sexe au căpătat Dintre încercările întreprinse
astăzi proporţii uriaşe, crescând până acum în direcţia unei
cu atât mai mult cu cât la fete încă îmbunătăţiri a relaţiilor dintre
din copilărie se manifestă sexe, coeducaţia este cea mai
înclinaţia de a se revolta împotriva importantă. Nu este o instituţie
rolului la care sunt constrânse, şi necontestată, având adversarii şi
cu cât la bărbat devine mai
partizanii săi. Aceştia din urmă
puternică pofta de a se bucura de
accentuează ca principal avantaj
privilegii, în pofida oricărei logici.
al coeducaţiei faptul că sexele au
Semnul caracteristic al unei
reconcilieri, al unui echilibru psihic al în acest fel prilejul de a se
sexelor este colegialitatea. în relaţiile cunoaşte din timp, putându-se
dintre sexe subordonarea este la preveni cel mai bine apariţia
fel de puţin suportabilă ca şi în acelor prejudecăţi nedrepte, cu
viaţa popoarelor. Dificultăţile şi consecinţele lor nefaste.
poverile generate de ambele părţi Adversarii susţin, în principal, că
sunt atât de mari, încât toată opoziţia dintre băieţi şi fete,
lumea trebuie să acorde atenţie adesea extrem de puternică chiar
acestei probleme. Domeniul este în momentul în care ei intră la
atât de vast, încât cuprinde viaţa şcoală, nu face decât să se
fiecărui individ. Iar aceasta s-a accentueze şi mai mult în
complicat atât de mult, din cauză condiţiile educaţiei în comun,
că societatea noastră i-a trasat deoarece băieţii se simt aici
copilului misiunea de a-şi alege
oprimaţi. Aceasta corelează cu
poziţia în viaţă ca rezultat al
faptul că în această perioadă
antagonismului faţă de celălalt
sex. O educaţie paşnică poate dezvoltarea psihică a fetelor
lichida aceste dificultăţi. Ritmul progresează mai rapid, aşa încât
trepidant al zilelor noastre, lipsa băieţii, care poartă întreaga
unor principii pedagogice povară a privilegiilor lor şi trebuie
realmente corespunzătoare şi să demonstreze cât de grozavi
îndeosebi concurenţa care sunt ei, sunt deodată puşi în
impregnează întreaga noastră situaţia de a recunoaşte că
viaţă pătrund până în camerele privilegiile lor sunt doar nişte
copiilor şi le trasează linia de baloane de săpun, care se sparg
orientare pentru mai târziu. în faţa realităţii. Unii cercetători
Pericolele, care îi fac pe atâţia să pretind a fi stabilit că, în
dea înapoi în faţa dragostei, condiţiile coeducaţiei, băieţii
constau în aceea că bărbatul devin timoraţi în faţa fetelor şi îşi
caută, în toate împrejurările, să- pierd conştiinţa de sine.
şi dovedească bărbăţia prin
Nu încape îndoială că în
viclenie, prin „cuceriri" care
aceste constatări şi în această
distrug candoarea şi încrederea
care sunt proprii iubirii. Cu argumentaţie este şi ceva adevăr.
siguranţă că Don Juan este un ins Argumentaţia este valabilă în
care nu se crede suficient de cazul în care coeducaţia este
bărbat şi care, în consecinţă, concepută în sensul unei
prin cuceririle sale, încearcă să- concurenţe a sexelor, pentru laurii
şi aducă mereu noi dovezi în unei mai mari destoinicii.
această privinţă. Neîncrederea înţeleasă în acest mod de către
care domneşte între sexe dascăli şi elevi, fireşte că
subminează orice apropiere, iar educaţia mixtă va fi dăunătoare.
de pe urma acestui fapt suferă Dacă nu se vor găsi oameni
competenţi care să determine o
mai bună înţelegere a
coeducaţiei, făcând din ea o
exersare, o pregătire pentru

156 157
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
colaborarea viitoare a sexelor, în vederea comunismul" (August Bebel, Femeia şi
unor misiuni comune, oameni care socialismul. Editura Politică,
să pună această concepţie la Bucureşti, 1983, p. 67). (Nota trad .)
baza activităţii lor pedagogice, 4
„diemănnlickes Wesen",în
atunci încercările de educaţie textul original. (Nota trad.)
mixtă vor suferi întotdeauna 5
„femeia este motiv de
eşecuri. Adversarii nu vor tulburare pentru bărbat".
vedea în eşecuri decât (Nota trad.)
confirmarea faptului că luările 6
„Conciliul din Mâcon, care în
lor de poziţie sunt întemeiate. secolul al Vl-lea a pus în discuţie
Ar trebui să ai forţa creatoare a dacă femeia are sau nu suflet şi s-a
unui poet ca să zugrăveşti lucrurile pronunţat afirmativ cu o majoritate de
în toată complexitatea lor. Trebuie numai un vot, ceea ce dovedeşte...
să ne mulţumim cu indicarea că biserica nu prea a avut o atitudine
punctelor principale. Se poate favorabilă femeii. Introducerea
face legătura cu tipurile descrise celibatului pentru cler de către
mai sus şi unii îşi vor aminti cum Grigore
şi în acest caz ies la suprafaţă al VH-lea, prin care se urmărea
aceleaşi succesiuni de idei ca în crearea unei tagme preoţeşti pe care
descrierea acelor copii veniţi pe nici
lume cu organe deficiente. Fata un fel de interese familiale să nu o
aflată în plin proces de creştere sustragă de la slujirea bisericii, a fost
se comportă adesea ca şi cum ar posibilă numai fiindcă la temelia
fi handicapată şi în cazul ei este bisericii stătea concepţia despre
valabil ceea ce s-a spus despre păcătoşenia poftelor trupeşti"
compensarea sentimentului de (August Bebel, op. cit.,p. 94). (Nota trad.)
7
inferioritate. Deosebirea stă doar „seinen Dasein",m textul original.
în aceea că credinţa fetei în (Nota trad.)
8
„der Stimme der Gesamtheit", în textul
inferioritatea ei provine din afară.
original. (Nota trad.)
Viaţa ei este atât de canalizată în 9
Aluzie transparentă la
acest sens, încât până şi oameni
concepţia biologizantă a lui C. G.
de ştiinţă avizaţi au subscris
Jung
uneori la această prejudecată.
referitoare la „anima" şi „animus" ca
Efectul general al acestei
principii arhetipale, înnăscute,
prejudecăţi este, în cele din urmă,
inconştiente, care s-ar manifesta cu
atragerea celor două sexe în
o forţă de destin implacabil în viaţa
vâltoarea politicii prestigiului,
oamenilor, dincolo de orice
ambele părţi jucând un rol care nu
experienţă existenţială, de orice
convine nici uneia din ele şi care
amprentă
conduce la sofisticarea naivităţii
socioculturală. (Nota trad.)
lor, la risipirea spontaneităţii 10
Ripofobie — teamă de gunoaie,
relaţiilor reciproce, la satisfacerea cu
de murdărie. „Die Reinlichkeit der
idei preconcepute, care fac să piară
Mutter". în textul original. (Nota trad.)
orice perspectivă de fericire. 11
„Selbstbcreicherung", în textul
original. (Nota trad.)
NOTE
1
„eine allgemeine Psyche", în textul
original. (Nota trad.)
2
O bună descriere a acestui
proces de dezvoltare, cu detaliile de
rigoare, găsim în cartea lui August Bebel
Die Frâu und der Sozialismus.
3
„Prin instaurarea domniei
proprietăţii private — scrie acelaşi
August Bebel, citat şi de Adler mai
sus — a fost pecetluită subjugarea
femeii de către bărbat. A început
perioada în care femeia era
desconsiderată
şi chiar dispreţuită. Matriarhatul a
însemnat comunism, egalitatea tuturor;
apariţia patriarhatului a însemnat
domnia proprietăţii private şi, o dată
cu
aceasta, oprimarea şi înrobirea
femeii. De acest lucru şi-a dat seama
până
şi conservatorul Aristofan. în comedia sa
Adunarea populară a femeilor, el
arată că, atunci când femeile ajung
să deţină puterea în stat, ele introduc

158 159
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul VIII întărâtă foarte mult pe copil care, de obicei, se


străduieşte să arate că el poate face totul. Aspiraţia
sa către putere se intensifică. Astfel, mezinul va fi
de cele mai multe ori un individ nesatisfăcut
FRAŢI ŞI SURORI decât de o situaţie optimă, dezvoltând în sine
tendinţa de a-i depăşi pe toţi ceilalţi.
Acest tip se întâlneşte foarte frecvent în viaţă.
Există o categorie de mezini care îi depăşesc pe toţi,
care au realizat mult mai mult decât fraţii şi surorile lor.
Mai puţin fericit este cazul acelei categorii de mezini
care, deşi au avut aceeaşi tendinţă, nu au desfăşurat o
activitate bogată şi nu au manifestat încredere în sine,
ceea ce li se poate trage, de asemenea, din relaţiile
Am amintit adesea că, pentru aprecierea unui om, este cu fraţii mai mari. Dacă aceştia nu se lasă depăşiţi,
important să se cunoască împrejurările vieţii sale. O se poate întâmpla ca mezinul, laş şi plângăreţ, să
împrejurare de acest fel este poziţia pe care copilul a dea bir cu fugiţii din faţa îndatoririlor ce-i revin, să fie
ocupat-o în rândul fraţilor şi surorilor sale. Oamenii mereu în căutarea unui pretext de a se eschiva de la
pot fi clasificaţi şi din acest punct de vedere şi, dacă aceste îndatoriri. El nu este mai puţin ambiţios, dar
avem suficientă experienţă, vom fi în stare să este o ambiţie din cele care îi fac pe oameni doar să
recunoaştem că cutare este prim-născut, cutare unicul se descurce, încercând să şi-o satisfacă pe un teren
copil la părinţi, sau mezinul ş.a.m.d. alături de îndatoririle vieţii şi evitând riscul de a trebui
Se pare că oamenii ştiu de mult că prâslea este de să facă proba capacităţilor lor.
cele mai multe ori un tip deosebit. Aşa se vede dintr-o Mulţi au fost surprinşi de constatarea că un mezin
mulţime de basme, legende, din istorisirile biblice, în se comportă de obicei ca şi cum ar fi handicapat şi ar
care ultimul născut este totdeauna prezentat şi descris purta în el un sentiment de inferioritate. în cursul
în acelaşi mod. De fapt el creşte în cu totul alte cercetărilor noastre am constatat întotdeauna acest
împrejurări decât toţi ceilalţi copii. Pentru părinţi el sentiment chinuitor şi alarmant, în care se poate
este un copil aparte şi, ca mezin, are parte de un identifica un puternic impuls pentru dezvoltarea
tratament deosebit. Ca mezin, el este totodată şi cel psihică. în acest sens, mezinul este perfect
mai mic şi, ca atare, cel care are cel mai mult nevoie comparabil cu un copil care a venit pe lume cu organe
de grijă, pe când ceilalţi fraţi şi surori se descurcă de- deficiente. Cazul poate să nu stea aşa în realitate, nu
acum, sunt copii mari. De aceea, el creşte într-o este aici vorba de existenţa obiectivă a inferiorităţii, ci
atmosferă familială mai caldă decât ceilalţi. de ceea ce simte omul. Ştim cu ce nespusă uşurinţă se
Din această situaţie rezultă pentru el anumite comit erori în viaţa copilului. Ne aflăm în faţa a o
trăsături de caracter care îi influenţează în mod mulţime de probleme, posibilităţi şi consecinţe. Cum
deosebit atitudinea faţă de viaţă, formându-se ca o se impune să se comporte educatorul? Să invoce el
personalitate distinctă. Se adaugă la acestea o cir- noi stimulente, care să suscite mai departe vanitatea
cumstanţă contradictorie în aparenţă. Pentru un copil unui asemenea copil? A insista doar asupra necesităţii
nu este deloc o situaţie plăcută să se vadă totdeauna ca un asemenea copil să fie mereu primul ar fi mult
tratat ca un puşti, în care nimeni nu are încredere şi prea puţin pentru o viaţă de om, iar experienţa ne
căruia nu i se încredinţează nimic. Asta îl învaţă că în viaţă nu totul depinde de a fi primul. Mai bine este
ca, exagerându-se întrucâtva, să se spună: nu avem
1
nevoie de primi-clasaţi . De fapt ni se şi face rău de ei.
Dacă trecem în revistă istoria, precum şi experienţa
noastră, trebuie să constatăm că fenomenul nu este
benefic. Un

160 161
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

astfel de principiu face din copil Nici unul din aceste două
un unilateral şi, înainte de tipuri nu include de obicei
toate, îl împiedică să devină un oameni de nădejde. Ce-i drept,
bun semen. Prima consecinţă cei care constituie primul tip se
este, de cele mai multe ori, descurcă mai bine într-o
faptul că el se gândeşte numai perioadă în care concurenţa se
la sine şi cum să procedeze ca mai bucură de o oarecare
alţii să nu i-o ia înainte. El apreciere. Acest tip îşi va găsi
devine invidios, îl macină ura şi echilibrul doar în dauna celorlalţi,
teama de a nu fi întotdeauna cel dintâi. pe când cel de-al doilea va trăi toată
Prin însăşi poziţia sa, ultimul
viaţa sub apăsarea sentimentului
născut este înclinat să devină
de inferioritate şi va suferi de pe
recordman, să-i întreacă în
urma imposibilităţii de a se împăca
performanţe pe toţi ceilalţi.
cu viaţa.
Alergătorul de cursă se trădează în
întreaga sa conduită, adesea în Şi primul-născut are
aspecte insignifiante, care de caracteristicile sale. înainte de toate el are
obicei nu bat la ochi dacă nu avantajul unei poziţii excelente
cunoşti întregul angrenaj al pentru dezvoltarea sa psihică. Cu-
acestei vieţi psihice. Un noaştem din istorie că este o
asemenea copil se va sili, de poziţie aparte, favorizată. Această
exemplu, să meargă totdeauna în situaţie privilegiată s-a păstrat ca o
fruntea unui grup sau nu va putea tradiţie la multe popoare şi pături
suferi ca vreun altul să se aşeze în sociale. La ţărani, de exemplu, în
faţa sa. Spiritul de competiţie este mod indiscutabil primul-născut îşi
pe departe caracteristic pentru cunoaşte încă din copilărie
marea majoritate a mezinilor. chemarea, anume că într-o zi el va
Acest tip de mezin, care prelua gospodăria şi că, prin
uneori degenerează, poate fi de aceasta, va avea o situaţie mult
asemenea găsit în toată puritatea mai bună decât ceilalţi, care cresc
sa. Include adesea oameni cu sentimentul că va sosi şi ziua în
energici, socotiţi salvatorii întregii care vor trebui să părăsească casa
lor familii. Să privim în trecut şi să părintească. Şi în alte părţi, în
ne referim, bunăoară, la istoria multe familii se contează pe
biblică, la legenda lui Iosif; vom faptul că fiul cel mai mare va fi la
găsi toate acestea descrise într-un
un moment dat stăpânul casei.
mod absolut uimitor, cu o
Chiar şi acolo unde tradiţia
intenţionalitate şi o claritate de
aceasta nu are greutate, ca de
aşa natură încât s-ar spune că
exemplu în familiile burgheze modeste
autorul acelei legende dispunea
sau în cele proletare, primul-născut
de toate acele cunoştinţe pe care
noi, astăzi, le obţinem cu atâta este în orice caz cel căruia i se
osteneală. Cu siguranţă că în atribuie destulă putere şi
decursul secolelor s-a pierdut înţelepciune, încât să se facă din el
mult material valoros şi că acum un ajutor şi o persoană capabilă
trebuie găsite lucruri noi. să-i supravegheze pe cei mai mici.
Alături de acesta există încă Ne putem reprezenta ce înseamnă
un tip, ca o derivaţie a celui dintâi. pentru un copil să fie în
Imaginaţi-vă că alergătorul nostru permanenţă învestit cu întreaga
dă deodată peste un obstacol şi, încredere a celor din jurul său.
necrezându-se capabil să-1 Aceasta va genera în el o stare de
escaladeze,îl ocoleşte. Când un spirit care se va exprima
asemenea mezin îşi pierde aproximativ în gânduri de felul: tu
curajul, el devine cel mai mare eşti cel mai mare, cel mai tare, cel
laş. îl găsim totdeauna dând bir mai în vârstă, de aceea trebuie să
cu fugiţii, orice treabă este pentru fii mai deştept decât ceilalţi etc.
dânsul prea grea, are pentru toate Dacă dezvoltarea în această
scuze, nu îndrăzneşte să abordeze direcţie nu este stingherită, vom
nimic şi aşa îşi iroseşte timpul. De găsi la primul-născut trăsăturile
cele mai multe ori va da greş şi
caracteristice apărătorului ordinii
abia cu chiu cu vai va găsi el un
existente. Asemenea oameni
domeniu în care orice concurenţă
apreciază în mod cu totul
să fie dinainte exclusă. Pentru
deosebit puterea, atât puterea lor
insuccesele sale vor fi invocate tot
personală, cât şi ideea de putere
felul de pretexte, de pildă, că este
prea firav, că a fost neglijat sau ca atare. Pentru primii-născuţi
răsfăţat, că fraţii şi surorile nu i-au puterea este ceva de la sine
permis să se afirme şi altele de înţeles, ceva de maximă
felul acesta. Asemenea destine se importanţă şi de care trebuie să
pot complica atunci când se pătrundă. Nu este de trecut cu
respectivul are realmente o vederea faptul că, de regulă,
infirmitate. Pe tema aceasta el va asemenea oameni sunt con-
bate multă monedă pentru evazi- servatori.
unile sale.

162 163
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

La secunzi (Zweigeborenen) găsim nentă pentru sănătatea copilului


aceeaşi aspiraţie către putere şi îl va face pe acesta să privească lumea
superioritate, cu nuanţele de ca pe o realitate ostilă. în acest fel
rigoare. Ei stau tot timpul sub copilul evoluează cu veşnica
presiune, se străduiesc să ajungă teamă de greutăţi, în faţa cărora
în prim-plan, comportamentul lor el stă lipsit de experienţă,
fiind de asemenea al unui nepregătit, pentru că nu a fost
concurent intrat în cursa pentru lăsat să guste decât ceea ce este agre-
viaţă. Secundul se simte puternic abil. Asemenea copii vor
îmboldit de faptul că cineva este întâmpina dificultăţi în cazul
înaintea lui şi se pune în valoare. oricărei activităţi independente şi
Dacă este în stare să-şi mobilizeze vor deveni inapţi pentru viaţă. Ei
forţele şi să accepte competiţia cu sunt sortiţi să sufere eşecuri.
primul-născut, de obicei va porni Uneori existenţa lor seamănă cu
cu tot elanul înainte, în timp ce aceea a unor paraziţi care nu fac
primul-născut, în posesia puterii decât să savureze plăceri, pe când
sale, se simte relativ sigur, până ceilalţi le poartă de grijă.
când celălalt ameninţă să i se urce în familii sunt posibile diferite
în cap. Acest portret ni-1 evocă în combinaţii, după cum există mai
2
mod expresiv legenda despre Esau mulţi copii de acelaşi sex, sau
şi Iacob. Vedem aici neastâmpărul, fraţi şi surori, concurându-se într-
strădania, mai puţin evidente în un fel sau altul între dânşii. De aici
fapte, cât mai ales în atitudini complexitatea judecării şi
incoercibile, până când fie că ţelul evaluării fiecărui caz particular.
este atins, adică înaintaşul este Deosebit de dificilă este situaţia
depăşit, fie că se bate în retragere băiatului unic care creşte în
după eşec, ceea ce adesea se mijlocul mai multor surori. într-o
termină cu o boală nervoasă. asemenea casă, dominantă este
Starea de spirit a secundului este influenţa feminină, băiatul fiind
comparabilă cu pizma claselor împins pe ultimul plan, mai ales
neposedante, dominată de dacă este cel mai mic dintre copii
sentimentul umilirii. Se poate ca şi se trezeşte în faţa unei falange
el să-şi fi fixat un scop atât de feminine solidare. Tendinţa sa de a
înalt, încât să sufere întreaga se pune în valoare se izbeşte de
viaţă din cauza aceasta şi ca mari obstacole. Atacat din toate
armonia sa interioară să fie părţile, el nu va ajunge niciodată
distrusă ca urmare a acestui propriu-zis conştient de privilegiile
lucru, a faptului că şi-a sacrificat pe care societatea noastră
viaţa pentru o idee, pentru o anacronică le rezervă bărbaţilor şi
ficţiune, pentru o himeră lipsită va arăta incertitudine în acţiunile
de valoare. sale. Intimidarea poate merge
Copilul unic are şi el o situaţie atât de departe încât, uneori, el
specifică. El este expus cu totul să resimtă ca mai slabă poziţia
demersurilor pedagogice ale celor bărbatului faţă de aceea a femeii.
din jurul său. Părinţii nu au, ca să Curajul şi încrederea sa în sine
spunem aşa, nici o posibilitate de ajung să se clatine sau,
alegere, ei aruncându-se cu tot dimpotrivă, un puternic impuls îl
elanul lor pedagogic asupra acestui singur împinge la mari înfăptuiri.
copil. Acesta va fi cu totul lipsit de Amândouă cazurile sunt generate
independenţă, va aştepta mereu de aceeaşi situaţie. Ce va deveni
ca cineva să-i arate drumul de în final un asemenea băiat
urmat, va fi în permanenţă în depinde de condiţiile şi
căutarea unui sprijin. Adesea împrejurările vieţii. Nu se poate
răzgâiat, el nu este obişnuit să se însă să nu se observe la el
aştepte la nici o dificultate, persistenţa unei trăsături tipice.
deoarece întotdeauna i-a fost După cum vedem, tot ceea
netezit drumul. Cum se află ce aduce în viaţă copilul se for-
mereu în centrul atenţiei, el mează şi se colorează în
capătă cu uşurinţă sentimentul că conformitate cu poziţia sa în
are o valoare deosebită. Poziţia sa constelaţia familiei. Această
este atât de delicată, încât luările constatare face să pălească
de atitudine greşite sunt aproape doctrina eredităţii, atât de
inevitabile. Fireşte, dacă părinţii dăunătoare pentru activitatea
ştiu ce importanţă au asemenea pedagogică. Există, ce-i drept, ca-
situaţii, şi ce pericole ascund, zuri în care influenţa eredităţii
atunci există posibilitatea con- este în afară de orice îndoială, ca
tracarării lor. Rămâne, totuşi, o de exemplu atunci când un copil
problemă dificilă. Adesea părinţi crescut în afara oricărei relaţii cu
extrem de circumspecţi, care socot părinţii săi manifestă totuşi
că viaţa este deosebit de grea şi, trăsături similare sau identice.
drept urmare, fac toate lucrurile Uimirea în faţa acestui fapt face
cu o prudenţă exagerată, influen- loc imediat unei mai bune
ţează în acest sens şi înţelegeri, dacă
sensibilitatea copilului.
îngrijorarea perma-

164 165
ALFREDADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
ne amintim cât de uşor de interpretat sunt anumite
distorsiuni în dezvoltarea copilului care, de exemplu, vine
NOTE
pe lume cu deficienţe corporale, stare care determină o
tensiune între el şi cerinţele mediului, exact ca la tatăl 1
său, care şi el poate că a venit pe lume cu organe „wir brauchen keine Ersten",în textul original. (Nota trad.)
2
Fiul lui Isac şi al Rebecăi, fratele mai mare al lui
deficiente. Din acest punct de vedere, teoria transmiterii ereditare a
Iacob, care, după
trăsăturilor de caracter se dovedeşte lipsită de
cum spune Biblia, şi-a vândut pe un blid de linte dreptul de
întemeiere.
prim-născut.
Din expunerea de mai sus rezultă că dintre
(Nota trad.)
distorsiunile care intervin în dezvoltarea copilului cea
mai gravă priveşte aspiraţia sa de a se ridica deasupra
celorlalţi şi de a tinde la o poziţie de forţă, care să-i
aducă avantaje personale. Dacă această tendinţă
proprie societăţii noastre pune stăpânire pe sufletul
omului, dezvoltarea sa ia un curs obligatoriu. O
profilaxie pedagogică în acest domeniu întâmpină
dificultăţi care reclamă o înţelegere mai profundă a
situaţiilor. Şi dacă există un punct de vedere coerent,
care să ne ajute la înlăturarea tuturor dificultăţilor,
acesta se referă la cultivarea sentimentului de
comuniune umană. Dacă lucrul acesta reuşeşte, toate
dificultăţile devin insignifiante. Cum însă în vremea
noastră reuşitele în acest sens sunt relativ rare,
dificultăţile atârnă greu în balanţă. Recunoscând faptul
acesta, nu ne vom mai mira că întâlnim atâţia oameni
care se luptă de-a lungul vieţii să se menţină pe linia de
plutire, existenţa fiind dură pentru ei. Ştim că ei sunt
victimele unei dezvoltări greşite şi că, în consecinţă, şi
atitudinea lor faţă de viaţă este greşită. De aceea
judecata noastră referitoare la ei trebuie să fie foarte
reţinută şi, mai presus de orice, să nu fie o judecată
morală, o judecată asupra valorii (morale) a omului.
Mai degrabă se impune să încercăm să valorificăm
cunoştinţele pe care le-am dobândit, să abordăm altfel
omul, dat fiind că acum suntem în stare să ne facem o
imagine mult mai exactă despre viaţa sa interioară. Pentru
educaţie, de asemenea, rezultă importante puncte de
vedere, deoarece cunoaşterea surselor de eroare ne
oferă multiple posibilităţi de intervenţie. Având o
viziune cuprinzătoare şi profundă a dezvoltării psihice a
omului, în trăsăturile pe care le examinăm putem
discerne nu numai trecutul, ci, întrucâtva, şi viitorul
său. Numai aşa omul devine pentru noi cu adevărat viu.
El va fi pentru noi mai mult decât o simplă siluetă şi
vom obţine o altă idee despre valoarea sa decât ideea
care are adesea curs în societatea noastră.

166
CARACTEROLOGIE

Capitolul I
W CUNOAŞTEREA OMULUI

Trăsăturile de caracter nu sunt înnăscute,


aşa cum mulţi consideră, nu sunt date de la
natură, fiind comparabile cu linia directoare,
GENERALITĂŢI care intră în constituţia omului ca un şablon şi îi
permite, fără a medita prea mult, să-şi exprime în orice
situaţie propria personalitate. Ele nu corespund unor
forţe sau substraturi native, ci sunt dobândite încă în
primii ani de viaţă, determinând un mod constant şi
bine definit de a fi. Lenea unui copil, de pildă, nu
este înnăscută, ci el este leneş pentru că această
însuşire i se pare mijlocul convenabil de a-şi uşura viaţa
şi de a-şi da importanţă. Căci — într-un anumit
sens — aspiraţia către putere se face simţită la om
1. ESENŢA CARACTERULUI ŞI FORMAREA SA.
chiar şi atunci când el evoluează pe o linie a
Prin trăsătură de caracter înţelegem o anumită trândăviei. El se poate referi mereu la aceasta ca la o
formă de manifestare psihică a omului, în deficienţă nativă şi atunci valoarea sa interioară
încercarea sa de adaptare la sarcinile vieţii. apare ca intactă. Rezultatul final al unei asemenea
„Caracterul" este, aşadar, o noţiune socială. Putem introspecţii arată, invariabil, cam în felul următor:
vorbi de o trăsătură de caracter numai dacă ţinem „Dacă nu aş avea această deficienţă, mi-aş putea
seama de conexiunea omului cu mediul său specific. desfăşura în mod strălucit capacităţile, din păcate
în cazul unui Robinson, bunăoară, ar fi lipsit de însă am acest neajuns". Un altul, angajat într-o luptă
importanţă să ştim ce caracter are. Caracterul este continuă cu anturajul său, la care îl împinge o
luarea de atitudine, modul în care omul se sălbatică aspiraţie către putere, îşi va dezvolta
raportează la mediul său, o linie directoare trăsături de caracter necesare susţinerii unei astfel
impregnată de impulsul de afirmare asociat cu de lupte, cum sunt ambiţia, invidia, suspiciunea, şi
sentimentul de comuniune socială. altele de felul acesta. S-ar crede că asemenea
Am şi stabilit că întregul comportament al fenomene sunt topite laolaltă în magma
personalităţii, având un caracter nativ şi irevocabil,
omului este axat pe un scop care nu vizează altceva
pe când la o examinare mai aprofundată reiese că
decât obţinerea superiorităţii, a puterii, învingerea
ele sunt necesare doar pentru linia de mişcare a
altora. Scopul influenţează concepţia despre lume, individului şi au fost adoptate ca atare. Nu sunt
modul de a fi, tiparul de viaţă al omului, dirijând factori primari, ci secundari, obţinuţi în virtutea
gesturile care îl exprimă. Trăsăturile de caracter scopului secret al individului, având, prin urmare, un
sunt, de aceea, doar formele aparente, exterioare caracter teleologic. Să ne amintim de cele expuse mai
ale liniei de mişcare a omului. Ca atare, ele ne mij- sus, potrivit cărora modul uman de a trăi, de a
locesc cunoaşterea atitudinii sale faţă de mediu, acţiona, de a-şi stabili o poziţie este în chip necesar
faţă de semeni, în general faţă de comunitate şi faţă legat de fixarea unui scop. Nu putem nimic concepe
de problemele sale de viaţă. Avem de-a face cu şi pune în aplicare, fără a prefigura un anumit ţel.
fenomene care ni se înfăţişează ca mijloace de a pune Acesta se întrezăreşte încă în contururile confuze
în valoare personalitatea, elemente care se ale psihicului infantil şi direcţionează dezvoltarea
asamblează într-o metodă de viaţă (Methode des întregii sale vieţi psihice. Este forţa diriguitoare,
Lebens). formativă, care face ca fiecare individ să fie o
unitate distinctă, o personalitate diferită, dat fiind că
toate actele şi formele de expresie se îndreaptă spre
unul şi acelaşi punct, în aşa fel încât pentru noi el este
inconfundabil, acolo unde îşi urmează propria sa
cale.
Se impune să părăsim cu totul ideea
importanţei eredităţii cu privire la fenomenele
psihice şi îndeosebi în ceea ce priveşte geneza
trăsăturilor de caracter. Nu există nici un
argument care să poată

168 169
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI

susţine acceptarea teoriei răspundem că, în tendinţa sa


eredităţii în acest domeniu. Dacă de a se pune în valoare, copilul
urmărim retrospectiv un este ispitit de modelul
fenomen oarecare din viaţa reprezentat de cineva din
unui om, ajungem, fireşte, la anturajul său, care revendică şi
prima zi de viaţă şi avem iluzia posedă aceeaşi valoare. Fiecare
că toate sunt înnăscute. Faptul generaţie învaţă în felul acesta de
că există trăsături de caracter la premergătorii ei şi, chiar şi în
comune unei întregi familii, unui popor perioadele cele mai vitrege,
sau rase se explică pur şi simplu implicată în complicaţiile extreme
prin aceea că oamenii trăiesc unii la care conduce aspiraţia către
lângă alţii, că trăsăturile pe care ei
putere, rămâne întotdeauna la cele
şi le cultivă sunt învăţate de la
învăţate.
ceilalţi, imitate. Există anumite
Scopul de a obţine
realităţi, particularităţi psihice şi
superioritatea este un scop secret.
gesturi expresive care în
Ca urmare a influenţei
societatea noastră îi incită pe
sentimentului de comuniune
tineri la imitare. Aşa, de exemplu,
socială, nu se poate desfăşura
setea de cunoaştere, care adesea
decât în taină, ascunzându-se în
se exteriorizează sub forma
curiozităţii, la copiii care au de permanenţă sub o mască
luptat cu anumite deficienţe ale prietenoasă. Trebuie totuşi să
aparatului vizual conduc la arătăm că el nu ar putea evolua
formarea unei veritabile trăsături într-o formă atât de transfigurată
de caracter. Dar în realitate nu în cazul în care ne-am cunoaşte
este vorba de o necesitate mai bine unii pe alţii. Dacă am
imperioasă a dezvoltării acestei progresa atât de mult în acest sens
trăsături de caracter; dacă ar cere- încât fiecare să fie în măsură să
o linia directoare a copilului, în discearnă cu claritate caracterul
sfera setei sale de cunoaştere s-ar semenului său, nu numai că s-ar
putea dezvolta o trăsătură de proteja mai bine, ci în acelaşi timp
caracter care l-ar determina să ar face atât de anevoioasă
cerceteze toate lucrurile, să le osteneala celorlalţi, încât i-ar anula
demonteze sau să le spargă. Sau orice avantaj. Vălul aspiraţiei către
ar devora cărţile, şi altele de putere ar trebui atunci să cadă.
acest fel. Procese similare au loc De aceea merită cu prisosinţă să
în privinţa neîncrederii în oameni privim mai în profunzime aceste
de care suferă cei cu infirmităţi de structuri şi să încercăm o utilizare
auz. în civilizaţia de azi asemenea practică a cunoştinţelor
oameni sunt expuşi unor riscuri dobândite. Căci a noastră
extraordinare. Ei devin, de cunoaştere a omului nu ne-a dus
asemenea, ţinta a tot felul de prea departe. Trăim într-o ţesătură
înţepături (luare în râs, taxări complicată de relaţii
peiorative, cum ar fi netot etc), socioculturale, care ridică
ceea ce favorizează dezvoltarea obstacole în calea unei corecte
unui caracter suspicios. Cum sunt pregătiri pentru viaţa. La drept
ocoliţi, este de înţeles faptul că vorbind, mijloacele esenţiale de
ajung să nutrească sentimente cultivare a perspicacităţii le sunt
ostile. Ipoteza transmiterii ereditare refuzate celor mulţi, iar şcoala nu
a caracterului lor suspicios este a realizat prea multe până astăzi,
neîntemeiată. Acelaşi lucru se în afară de răspândirea unui anumit
poate spune referitor la ipoteza volum de cunoştinţe pe care copiii
nativităţii trăsăturilor de caracter le „înghit" cum pot, fără ca
care ţin de criminalitate. acestea să le suscite interesul. Şi
Argumentului că în una şi aceeaşi chiar şi o asemenea şcoală
familie s-a constatat prezenţa a rămâne pentru majoritatea
mai multor criminali trebuie să i populaţiei un pios deziderat.
se opună argumentul că tradiţia, Până în prezent s-a pus mult prea
concepţia de viaţă şi exemplul puţin accentul pe premisa majoră
negativ merg mână în mână şi că, a obţinerii cunoaşterii omului. în
de pildă, copilului furtişajul i se
aceste şcoli, aşa cum sunt ele, am
prezintă de-a dreptul ca o
primit noi etaloanele de evaluare
modalitate de a-şi duce existenţa.
a oamenilor. Acolo am învăţat
La fel se petrec lucrurile îndeosebi în
noi, cumva, să distingem lucrurile
ceea ce priveşte tendinţa de a se
unul de altul, să le categorisim în
pune în valoare (Geltungsstreben).
bune şi rele, dar fără a recurge la
Dificultăţile cu care se confruntă
verificarea necesară. Intraţi în
fiece copil fac ca această tendinţă
viaţă cu această lacună, persistăm
să fie indispensabilă pentru
în ea. Adulţi, ne conducem după
dezvoltare. Formele în care
apare tendinţa sunt, la urma prejudecăţile din anii copilăriei, ca
urmei, interşanjabile, ele alternând, şi cum ar fi legi scrise. Nu
modificându-se, luând aspecte diferite observăm că, antrenaţi în vârtejul
de la un individ la altul. La acestei civilizaţii complexe,
afirmaţia că, în ceea ce priveşte acceptăm puncte de vedere cât se
trăsăturile lor de caracter, copiii poate de dăunătoare unei
seamănă cu părinţii, trebuie să veritabile cunoaşteri a lucrurilor,
pentru că, în ultimă instanţă, nu
le privim decât din

170 171
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

unghiul de vedere al Nu putem aprecia un om decât


exacerbării sentimentului raportând ideea de sentiment de
propriei noastre personalităţi, comuniune socială la atitudinea sa de
în sensul de a ajunge să ocupăm ansamblu, la gândurile şi actele
o poziţie care să ne permită un sale, prin prisma unei
surplus de putere. cuantificări. Acest punct de
vedere reflectă faptul că situaţia
2. IMPORTANŢA fiecărui individ în societate
SENTIMENTULUI DE COMUNIUNE pretinde un sentiment profund al
SOCIALĂ PENTRU DEZVOLTAREA structurii vieţii, care ne face să
CARACTERULUI. în dezvoltarea intuim mai mult sau mai puţin
caracterului un rol proeminent limpede, câteodată uimitor de
îndeplineşte, alături de aspiraţia clar, ceea ce datorăm celorlalţi.
către putere, un al doilea factor, Faptul că ne aflăm în mijlocul
anume sentimentul de comuniune angrenajului vieţii, supuşi logicii
socială. Ca şi tendinţa de a se convieţuirii umane, ne obligă la
pune în valoare, acest sentiment certitudine în judecăţile noastre,
apare o dată cu primele impulsuri iar pentru aceasta nu am putea
psihice ale copilului, exprimându-se cunoaşte altă măsură decât chiar
mai ales în actele de tandreţe, în dimensiunile sentimentului de
căutarea de contacte umane. Cu comuniune socială. Ne este
condiţiile de dezvoltare ale imposibil să negăm dependenţa
sentimentului de comuniune noastră spirituală de acest
socială am făcut cunoştinţă în altă sentiment. Nici un om nu ar fi
parte, aşa că nu vom face decât să capabil să conteste în mod serios
le recapitulăm pe scurt. Mai aderenţa sa la sentimentul de
înainte de toate el stă sub comuniune socială. Nu există nici
influenţa constantă a o cale de a ne degaja de
sentimentului de inferioritate şi a îndatoririle noastre faţă de
aspiraţiei către putere care derivă semeni. Sentimentul de
de aici. Fiinţa umană este comuniune socială ne aduce
extraordinar de sensibilă la întotdeauna în conştiinţă vocea
sentimentele de inferioritate de tot felul. Din sa avertizatoare. Nu vrem să
momentul în care apare sentimentul spunem că am merge mereu pe
inferiorităţii începe, propriu-zis, drumul indicat de sentimentul de
cel dintâi proces al vieţii sale comuniune, dar că e nevoie de
psihice, neliniştea care îşi caută cheltuirea unei anumite energii
echilibrul, care jinduieşte după ca să înăbuşi acest sentiment şi
securitate şi împlinire, spre a că, pe de altă parte, dată fiind
putea să aibă parte de o viaţă valabilitatea sa universală, nimeni
tihnită şi plină de bucurie. Pe nu poate întreprinde vreo acţiune
cunoaşterea sentimentului de inferio- fără a se justifica într-un fel
ritate se bazează regulile de oarecare în faţa acestui
comportare faţă de copil, care sentiment. De aceea oamenii sunt
culminează în cerinţa generală de înclinaţi ca, pentru tot ceea ce
a nu-i face acestuia viaţa amară, gândesc şi fac, să invoce temeiuri,
de a-1 feri de părţile întunecate sau cel puţin circumstanţe
ale existenţei şi de a-i prezenta, pe atenuante, tehnica specifică a
cât posibil, părţile luminoase ale vieţii, gândirii şi acţiunii rezultând
vieţii. La acestea se adaugă o altă din faptul că vrem să fim
grupă de condiţii, de natură totdeauna cuplaţi la sentimentul
economică, care îl fac pe copil să de comuniune socială, fie că o
crească în cadrul unor relaţii credem cu adevărat, fie că vrem
necorespunzătoare, generatoare doar să producem aparenţa acestei
de fenomene care se impun cuplări. Pe scurt, aceste analize
remediate: deformări, nepricepere trebuie să ne arate că există un
şi mizerie. Un rol important joacă fel de fantomă a sentimentului
1
deficienţele corporale, care fac ca de comuniune socială , care
un asemenea copil să nu fie apt ascunde ca un văl cealaltă
pentru un mod de viaţă normal, tendinţă, a cărei dezvăluire abia
recunoscându-i-se privilegii şi ne-ar da posibilitatea să apreciem
trebuind a fi luate măsuri speciale în chip corect omul. Posibilitatea
de asigurare a existenţei sale. de a ne înşela face dificilă
Chiar şi atunci când dispunem de evaluarea dimensiunilor
toate posibilităţile, ceea ce nu sentimentului de comuniune
putem împiedica este ca un socială. Cunoaşterea omului este
asemenea copil să resimtă viaţa ca însă o treabă grea şi tocmai de
pe o povară, cu urmarea ca aceea trebuie s-o ridicăm la
sentimentul său de comuniune să rangul de ştiinţă. Pentru a arăta
fie ameninţat de pericolul ce abuzuri pot surveni în acest
degenerării. domeniu, să înfăţişăm în cele ce
urmează câteva cazuri întâlnite în
experienţa noastră.

172 173
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

Un tânăr povesteşte că într- Există cazuri atât de


o zi a înotat în mare cu mai complicate încât nu este deloc
mulţi camarazi spre o insulă, uşor să ne pronunţăm asupra
unde au rămas câtva timp. S-a dimensiunilor sentimentului de
întâmplat ca unul din ei, comuniune socială. Nu ne
aplecându-se la marginea stâncii, rămâne decât să-i căutăm
să-şi piardă echilibrul şi să cadă în rădăcinile. Nu vom pluti în ceaţă
mare. Tânărul nostru, aplecându- dacă, de exemplu, se pune
se şi el, 1-a văzut pe camaradul problema să judecăm cazul unui
său ducându-se la fund. comandant suprem de armată
care, cu toate că socoate că
Reflectând mai târziu asupra
războiul este aproape pierdut,
acestui fapt, a înţeles că nu a
mână încă mii de soldaţi la
simţit atunci nimic altceva decât
moarte. Fireşte că el va susţine că
curiozitate. în treacăt fie spus,
a acţionat în interesul obştei, şi
accidentul nu a fost mortal. Dar, în
mulţi vor fi de acord cu dânsul. Noi
ceea ce îl priveşte pe povestitor, suntem însă, azi, prea puţin
trebuie să conchidem că el este în înclinaţi să vedem în el omul
bună parte lipsit de sentimentul realmente preocupat de semenii
de comuniune socială. Chiar dacă săi, orice motiv ar invoca el.
auzim mai apoi că, de fapt, în viaţa în asemenea cazuri, spre a
lui n-a făcut nimănui nici un rău, putea emite judecăţi corecte,
ba chiar că se întâmplă să fie în avem nevoie de un punct de vedere
bune raporturi cu câte cineva, aceasta care să prezinte o valabilitate
nu ne împiedică să socotim că generală. Pentru noi acest punct de
sentimentul său de comuniune vedere este acela al utilităţii pentru
socială este slab. Fireşte că obşte, al binelui general. Dacă
pentru o asemenea concluzie adoptăm acest punct de vedere,
riscantă este necesar să ne mai foarte rareori vom întâmpina
informăm. Să mai examinăm, în dificultăţi în formularea unui
acest scop, o secvenţă preferată verdict.
a reveriilor sale zilnice. El se imagina Dimensiunile sentimentului
într-o căsuţă din inima codrului, de comuniune socială vor apărea
departe de toţi oamenii. Acesta în toate manifestările omului. Ele
era şi motivul preferat al se vor exprima foarte clar, de
desenelor sale. Cine se pricepe să exemplu, în felul în care cineva se
uită la un semen al său, în felul în
interpreteze reveriile, cunoscând
care îi întinde mâna sau îi
antecedentele, va recunoaşte aici
vorbeşte. întreaga sa fiinţă ne va
lesne carenţa sentimentului de
produce o impresie pur intuitivă.
comuniune socială. Şi dacă, fără a
Din comportamentul unui om
face paradă de morală, constatăm
tragem uneori în mod cu totul
că asupra lui a influenţat o inconştient concluzii de care după
formare întrucâtva eronată, aceea depinde propria noastră
împiedicând dezvoltarea atitudine faţă de dânsul. în
sentimentului comuniunii sociale, expunerea noastră nu facem decât
nu vom fi departe de adevăr. sa transpunem acest proces în sfera
O altă istorie, despre care am conştiinţei, spre a putea, pe
vrea să putem spera că este doar această cale, să facem analizele
o anecdotă, ne va arăta încă şi mai şi evaluările de rigoare, fără a
clar deosebirea dintre sentimentul avea a ne teme de erori. Astfel nu
de comuniune socială autentic şi ne vom mai lăsa conduşi pe
cel fals. încercând să urce în tram- drumuri greşite de idei
vai, o bătrână a alunecat şi a preconcepute, idei care apar mult
căzut în zăpadă. Ea nu se putea mai uşor atunci când procesul are
ridica şi o grămadă de oameni s-a loc în inconştient, unde nu putem
adunat în jurul ei, fără a-i veni în exercita nici un control şi nu avem
ajutor, până când, în sfârşit, s-a nici o posibilitate de revizuire.
găsit cineva s-o ridice. în aceeaşi Se cuvine să insistăm asupra
clipă a sărit şi un altul, care până faptului că, spre a aprecia carac-
atunci se ţinuse ascuns în terul unui om, întotdeauna
mulţime, gratu-lându-1 pe salvator trebuie să avem în vedere poziţia
sa totală, ca factor esenţial,
cu cuvintele: „Iată, în fine, un om
nefiind suficientă examinarea unor
cumsecade; de cinci minute stau
fenomene izolate, cum ar fi doar
aici şi aştept să văd dacă cineva
substratul corporal, doar mediul sau doar
o va ridica pe această doamnă.
educaţia. Stabilind această
Sunteţi primul care i-a sărit în
metodă, scutim lumea de un
ajutor". Se vede clar aici cum, printr- coşmar. într-adevăr, dacă reuşim
un soi de trufie, simulând sentimentul de să stabilim şi să perfectăm
comuniune socială, acest om se metoda, devenind conştienţi de
erijează în judecător al altora, faptul că printr-o mai profundă
distribuind laude şi mustrări, fără autocunoaş-tere ajungem să ne şi
ca el însuşi să fi mişcat vreun comportăm într-un mod mai
deget. corespunzător, atunci, de
asemenea, este posibil să
acţionăm cu succes asupra

174 175
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

altora, în special asupra de-acum a învăţat că focul te


copiilor, evitând ca destinul lor arde, că există adversari, că
să devină un fatum orb, evitând ca trebuie să fii prevăzător. El va
ei să rămână pe veci nefericiţi, încerca să-şi atingă pe căi
pentru că au avut nenorocul să ocolite, prin viclenie, ţelul
se tragă dintr-o familie în care privind punerea sa în valoare şi
atmosfera era tenebroasă. Dacă situarea pe o poziţie de forţă.
vom fi în stare să facem acest Dezvoltarea sa ulterioară va
lucru, civilizaţia umană va face depine de gradul de diviere de
un pas decisiv înainte, va exista la linia dreaptă, de faptul că este
posibilitatea de a creşte generaţii
prea prudent sau, dimpotrivă,
conştiente de a fi stăpâne pe
imprudent, de concordanţa cu
propriul lor destin.
nevoile vieţii sau de abandonarea
lor. Nu-şi va mai aborda direct
3. DIRECŢII ALE
îndatoririle, va deveni poltron sau
DEZVOLTĂRII CARACTERULUI.
timid, nu te va mai privi în ochi, nu
Corespunzător cu orientarea pe
care copilul o va urma în va mai spune adevărul. Alt tip de
dezvoltarea sa psihică, va avea copil, dar, cu toate acestea,
loc şi formarea trăsăturilor sale acelaşi scop. Comportamentul
de caracter. Această orientare se diferă, nu însă şi
3
va înfăţişa fie sub forma unei linii intenţionalitatea .
drepte, fie sub forma uneia cu cotituri. Ambele direcţii de dezvoltare
în primul caz copilul va tinde la reali- sunt, până la un anumit punct,
zarea rectilinie a scopului său şi îşi valabile, mai ales dacă copilul nu
va dezvolta, în această perspec- a adoptat încă forme rigide, dacă
tivă, un caracter agresiv, principiile sale sunt încă flexibile,
curajos. Se poate spune că încât să nu bătătorească aceeaşi
dezvoltarea iniţială a caracterului cale, ci are suficientă iniţiativă şi
are totdeauna ceva din această supleţe pentru a găsi o altă formă
agresivitate şi fermitate, dar că atunci când cealaltă s-a dovedit
dificultăţile vieţii ajung uşor să infructuoasă.
facă această linie mai flexibilă. Adaptarea la cerinţele
Aceste dificultăţi, după cum este colectivităţii presupune, aşadar, o
cunoscut, sunt determinate de viaţă în comun armonioasă.
puternica împotrivire a Copilul poate fi uşor făcut să se
adversarilor, aşa încât copilul nu adapteze, atâta timp cât nu a adoptat o
poate ajunge la superioritate în
atitudine ostilă faţă de anturajul
linie dreaptă. El va încerca să facă
său. Iar conflictul în interiorul
ocoluri, să evite, într-un fel
familiei este evitabil doar dacă
oarecare, aceste dificultăţi. De-a
educatorii îşi pot înfrâna propria
lungul acestei căi cu ocolişuri el
lor aspiraţie către putere, aşa încât
va dobândi, iarăşi, anumite
trăsături de caracter. în acelaşi aceasta să nu devină o povară
mod acţionează asupra formării apăsătoare pentru copil. Dacă ei,
caracterului şi toate celelalte de asemenea, au o bună
dificultăţi cu care am şi făcut înţelegere a dezvoltării copilului,
cunoştinţă, cum sunt deficienţele vor putea evita apariţia unor
organelor, jignirile suferite din trăsături de caracter
partea anturajului copilului şi unidirecţionate, degenerarea
altele de acest fel. Importante curajului în impertinenţă, a
sunt, apoi, influenţele mediului independenţei în egoism brutal.
mai larg, de dincolo de limitele Tot aşa, vor putea să
familiei, influenţe care reprezintă o preîntâmpine trecerea de la
irezistibilă forţă pedagogică. Căci adaptare la o ascultare de sclav,
viaţa publică se reflectă în determinată de o autoritate care
cerinţele, gândurile şi uzează de mijloace violente, caz
sentimentele educatorului însuşi, în care copilul se închide în sine şi
care orientează în aşa fel ocoleşte adevărul, pentru că se
activitatea pedagogică încât teme de urmările sincerităţii.
aceasta să concorde cu viaţa Căci constrângerea practicată
socială şi cu cultura dominantă. adesea în educaţie este un
Dificultăţile de tot felul procedeu temerar şi determină
constituie totdeauna un pericol
cel mai adesea numai o falsă
pentru dezvoltarea rectilinie a
adaptare, ascultarea obţinută cu
caracterului. De aceea drumul pe
de-a sila fiind doar una aparentă.
care apucă copilul întru atingerea
2 Chiar dacă ar acţiona asupra
scopului său privind puterea se va
copilului, mijlocit sau nemijlocit,
abate mai mult sau mai puţin de la
linia dreaptă. în timp ce, în primul toate dificultăţile imaginabile,
caz, atitudinea copilului este totdeauna în sufletul acestuia va
neclintită, pe una şi aceeaşi linie, răzbate un reflex al situaţiei
greutăţile fiind înfruntate direct, în al generale, luând forma
doilea caz apare un cu totul alt copil, care corespunzătoare, fără spiritul
critic de rigoare, fie pentru că
copilul nu izbuteşte aceasta, fie
pentru că adulţii din preajma
copilului

176 177
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
ignoră cu totul aceste procese calculată, pentru că mereu
psihice care au loc la copil, sau sunt adulmecate pericole.
nu le înţeleg. Somnul va fi agitat. în general,
Putem clasifica oamenii şi somnul este un excelent
altfel, adică potrivit modului în care instrument de măsurare a
înfruntă dificultăţile. Optimiştii gradului de dezvoltare psihică la
sunt acei oameni la care dezvoltarea om. Tulburările de somn sunt
caracterului urmează, în întotdeauna un semn de
ansamblu, o direcţie lipsită de prudenţă şi incertitudine
ocoluri. Ei înfruntă cu curaj toate exagerate. Este ca şi cum aceşti
greutăţile, fără a le lua în tragic. oameni ar sta tot timpul de pază,
Au o statornică încredere în sine ca să se apere cât mai bine
şi îşi formează cu uşurinţă o contra ostilităţilor vieţii. Se poate
atitudine favorabilă vieţii. Ei nu vedea de aici, de asemenea, cât de
sunt peste măsură de pretenţioşi, puţin stăpânesc pesimiştii arta de
pentru că se auto-estimează în a trăi, cât de puţin înţeleg ei viaţa
chip judicios şi nu se simt şi relaţiile ei, cât timp nu pot avea
frustraţi. Suportă mai uşor parte măcar de un somn bun.
necazurile decât ceilalţi, care Dacă ar avea realmente dreptate,
totdeauna găsesc motive să se atunci nu le-ar fi permis să doarmă.
considere slabi şi neputincioşi. Dacă viaţa ar fi într-adevăr atât
în situaţiile critice ei rămân de grea, atunci somnul ar fi de
fermi în convingerea că răul fapt un fenomen dăunător . în
4

poate fi îndreptat. înclinaţia de a lua atitudine


Optimiştii pot fi recunoscuţi împotriva unor asemenea
şi după aspectul lor exterior. Ei fenomene naturale se trădează
nu se arată temători, vorbesc incapacitatea vitală a acestui
deschis şi liber, fără a se jena. Ar tip. Uneori nu se semnalează
putea fi zugrăviţi plastic ca nişte tulburări de somn, ci alte
oameni care îşi întâmpină manifestări insignifiante, cum ar
semenii cu braţele deschise. fi grija ca uşa să fie bine închisă,
Contactează cu uşurinţă pe apariţia în vis a unor hoţi care
ceilalţi şi se împrietenesc repede, sparg casa etc. Chiar şi în poziţiile
pentru că nu sunt suspicioşi. pe care le ia în timp ce doarme este de
Vorbesc cursiv, ţinuta şi umbletul recunoscut acest tip. Adesea asemenea
le sunt naturale. Acest tip nu se oameni se strâng covrig pe o palmă
întâlneşte decât rareori în stare de loc sau îşi trag plapuma peste
pură, aproape exclusiv în primii cap.
ani ai copilăriei. Există însă Pornind de la un alt punct de
diferite grade de optimism şi de vedere, putem clasifica oamenii în
seninătate, cu care ne putem agresori şi agresaţi. Atitudinea
declara mulţumiţi. agresivă se vădeşte, înainte de
La polul opus găsim tipul toate, în amplitudinea mişcărilor.
pesimiştilor, care pun cele mai dificile Dacă indivizii respectivi sunt
probleme pedagogice. Sunt cei care, ca curajoşi, curajul lor va căpăta
urmare a evenimentelor şi impresiilor proporţii, ei voind să-şi
din copilărie, au rămas cu un demonstreze lor înşile şi să le
sentiment de inferioritate, demonstreze şi altora că sunt
dificultăţile de tot felul dându-le capabili de fapte mari. Ei îşi
senzaţia că viaţa nu este uşoară. trădează astfel profundul
O dată intrată în orbita concepţiei sentiment de insecuritate care,
pesimiste despre lume, alimen- în fond, îi stăpâneşte. Alţii vor
tată de tratamentul nedrept care încerca să reprime în ei
li se aplică, privirea pesimiştilor blândeţea şi afecţiunea, care le
va cădea fără încetare asupra apar drept semne de slăbiciune.
părţilor întunecate ale vieţii. Ei vor voi totdeauna s-o facă pe
Mult mai conştienţi decât grozavii, adesea cu o grosolănie
optimiştii cu privire la greutăţile frapantă. Tipul agresorului va
vieţii, ei îşi pierd lesne curajul. prezenta de multe ori şi trăsături
Adesea, sub imperiul unui sentiment de cum sunt brutalitatea şi cruzimea.
incertitudine, caută un sprijin,'ceea Dacă înclină spre pesimism,
ce de obicei se manifestă în adesea toate relaţiile lor cu
exterior prin imposibilitatea de a mediul se schimbă, ei
rămâne singuri, ca în cazul neîmpărtăşind preocupările celor
copiilor care încearcă să se din jur, nesimpatizând cu aceştia
agate de fusta mamei sau o şi opunându-se tuturor în mod
strigă într-una. De multe ori acest ostil. Autoestimarea conştientă
strigăt după mama poate poate atinge la ei un grad
persista până la vârste înaintate. considerabil, făcându-i să se
Circumspecţia deosebită a umfle în pene de mândrie,
acestui tip se vădeşte în aroganţă şi infatuare. Ei pot afişa
atitudinea sa, care de cele mai o atare înfumurare, de parcă ar fi
multe ori este sfioasă, temătoare, obţinut realmente mari izbânzi.
calmă, prudent Dar grosolănia cu care fac totul,
superficialităţile lor, nu numai că
178 perturbă viaţa în comun, ci lasă
să se întrevadă că totul în

179
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
ei nu este decât o construcţie societatea noastră favorizează nu
artificială, ridicată pe o de puţine ori această
temelie nesigură şi
atitudine şi cei care o adoptă
clătinătoare. Aşa se înfiripă
ajung să nu mai vadă însuşirile
atitudinea lor agresivă, care se
pozitive ale oamenilor şi nici
menţine câtva timp.
părţile luminoase ale vieţii. O
Dezvoltarea ulterioară a unor
trăsătură de caracter
asemenea oameni nu este lipsită
frecventă la aceşti oameni este
de asperităţi. Societatea
extraordinara dezvoltare a spiritului
omenească nu este favorabilă
critic, perspicacitatea cu care
unor astfel de fiinţe. Fie şi numai
sesizează imediat orice neajuns.
prin faptul că şochează, ei se fac
Ei se erijează în judecători, fără a
antipatici. Prin permanentele lor
fi contribuit cu ceva în folosul
strădanii de a obţine supremaţia,
colectivităţii. Sunt exclusiv
intră repede în conflict cu
critici, înveninând în permanenţă
ceilalţi, în special cu tovarăşii de
climatul social. Suspiciunea îi
idei, la care ei suscită spiritul de
constrânge la o atitudine de
concurenţă. Viaţa lor va fi un lanţ
expectativă, şovăitoare, înainte
neîntrerupt de lupte, iar când,
de a-şi asuma o sarcină, sunt
cum este aproape de neînlăturat,
bântuiţi de îndoială,
suferă înfrângeri, adesea linia lor
tergiversează, ca şi cum ar voi să
ofensivă se prăbuşeşte cu totul.
respingă luarea deciziei. Ca să ne
Bat atunci repede în retragere,
reprezentăm în chip simbolic
înspăimântaţi, îşi pierd
acest tip, ni-1 putem imagina ca
tenacitatea şi numai cu mare
pe un om care întinde în faţă mâinile
greutate pot depăşi stagnarea.
pentru a se apăra şi care uneori
De asemenea, le este greu să
îşi întoarce ochii, ca pentru a nu fi
mai revină în prim-plan. Eşecurile
obligat să privească în faţă
încep să-şi pună pecetea pe
primejdia. Asemenea oameni au
existenţa lor şi evoluţia lor
şi alte trăsături antipatice. De
sfârşeşte aproximativ acolo
regulă oamenii care nu au
unde începe aceea a celuilalt
încredere în ei înşişi înclină să nu
tip, acela al oamenilor care se
aibă încredere nici în ceilalţi.
simt totdeauna atacaţi.
Această atitudine se asociază
Acest al doilea tip, al
însă în mod inevitabil cu trăsături
„agresaţilor", include pe cei care,
ca invidia şi zgârcenia. Izolarea
pentru a-şi depăşi sentimentul de
în care adesea trăiesc arată că ei
slăbiciune, au adoptat nu linia
nu sunt dispuşi nici să facă, nici
atacului, ci pe aceea a anxietăţii, a
să împărtăşească altora bucurii.
precauţiei şi a laşităţii. Sigur că
Adesea bucuriile celorlalţi îi
această atitudine nu se instituie
îndurerează, ei simţindu-se de-a
fără ca mai întâi să fi fost
dreptul răniţi în amorul propriu.
urmată, fie şi pentru scurtă
Unora dintre ei le reuşeşte de
vreme, de linia primului tip, pe
obicei trucul de a se simţi
care am descris-o. „Agresaţii"
superiori altora, aşa încât este
sunt curând atât de zdrobiţi de
greu să le zdruncini acest
experienţe nefericite şi trag din
sentiment. în dorinţa lor de a se
acestea concluzii atât de sumbre, încât
arăta superiori pot interveni
iau lesne drumul fugii. Mulţi reuşesc
simţăminte atât de complicate
să-şi ascundă lor înşile aceste
încât, la o primă privire, să nu se
dezertări, procedând ca şi cum în
distingă nici urmă de ostilitate.
faţa lor s-ar fi deschis o nouă
perspectivă, deosebit de fecundă. 4. DELIMITĂRI FAŢĂ DE
Când ei se cufundă în trecut, VECHEA ŞCOALĂ PSIHOLOGICĂ.
evocând din belşug amintiri şi Nu se poate realiza şi exercita
dând frâu liber imaginaţiei, de cunoaşterea omului fără o
fapt nu fac decât să scape de o orientare conştientă clară. De
realitate care le apare obicei se ia un moment particular al
ameninţătoare. Dacă nu şi-au dezvoltării psihice şi, pornindu-se
pierdut orice spirit de iniţiativă, de aici, se încearcă stabilirea de
unii din aceşti oameni pot reuşi tipuri, în scop de orientare. în acest fel,
să realizeze în această situaţie de exemplu, oamenii ar putea fi
lucruri care nu sunt lipsite de clasificaţi, pe de o parte, în
utilitate pentru societate. Cei care categoria celor la care predomină
se interesează de psihologia gândirea sau imaginaţia,
artistului, vor găsi adesea acest tip oameni prea puţin înclinaţi să
printre artişti, care se desprind de intervină activ în viaţă şi care, de
realitate pentru a-şi clădi o a aceea, sunt greu de pus la treabă,
doua lume în imaginaţie, în iar, pe de altă parte, în
imperiul ideilor, unde nu există categoria celor activi prin
nici un obstacol. Dar aceste cazuri excelenţă, care meditează mai
ţin de sfera excepţiilor. Cei mai puţin şi fac mai puţin apel la
mulţi eşuează. Se tem de totul şi imaginaţie, dar care sunt mereu
de toţi, devin nespus de ocupaţi, laborioşi, angrenaţi în
suspicioşi şi se aşteaptă din viaţă. Aceste tipuri umane
partea celorlalţi doar la există
duşmănie. Din nefericire,

180 181
ALFRED ADLER

efectiv. Stabilind acestea însă am ajunge la


sfârşitul cercetărilor noastre, trebuind să ne
I __________CUNOAŞTEREA OMULUI_____________________
cineva gândeşte, forţa sau ritmul proceselor sale
5 interioare etc. Dacă trecem în revistă
mulţumim, cum face psihologia superfluă , cu
explicaţiile psihologilor asupra esenţei
stabilirea faptului că la unii se dezvoltă mai
temperamentului, trebuie să spunem că, din
puternic activitatea imaginativă, iar la alţii forţa de
cele mai vechi timpuri, ştiinţa care examinează
acţiune. Cu greu ne-ar putea satisface, dintr-o
viaţa psihică nu a trecut dincolo de stabilirea celor
perspectivă mai largă, asemenea rezultate. în
patru temperamente. Clasificarea oamenilor în oameni cu
realitate, noi avem nevoie să ne facem o imagine
temperament sanguin, coleric, melancolic sau
clară asupra modului în care s-a ajuns la această
flegmatic îşi are originea în Grecia antică şi
stare de lucruri, dacă ea era necesară şi cum ar fi
Hippocrate a fost cel care le-a denumit, pentru ca
putut fi evitată sau amendată. De aceea astfel de
apoi să le preia romanii, păstrându-se până în ziua
clasificări arbitrare, făcute după criterii
de azi în psihologie ca un principiu sacru şi venerat
superficiale, nu sunt utile pentru o cunoaştere
ca atare.
raţională a omului, cu toate că asemenea tipuri
Temperamentul sanguin este atribuit omului care
întâlnim mereu.
manifestă o anumită plăcere de a trăi, nu ia
Psihologia individuală a sesizat direcţiile
lucrurile în tragic şi, cum s-a spus, nu lasă uşor să-i
dezvoltării studiind comportamentul expresiv acolo
crească peri albi, alegând în toate împrejurările
unde este el de găsit în stare iniţială, în anii celei
6 partea cea mai frumoasă şi mai agreabilă a
mai fragede copilării . Ea a stabilit că acest
lucrurilor, dând tristeţii ce este al tristeţii, dar fără a
comportament expresiv, în întregul său, poartă fie
se lăsa doborât, bucurându-se de evenimentele
pecetea sentimentului de comuniune socială
fericite, dar fără a ajunge la excese. Analiza
predominant, fie pe aceea a aspiraţiei către
detaliată arată că oamenii aparţinând acestui tip
putere. Cu aceasta psihologia individuală se vede
de temperament au o sănătate aproape perfectă,
pe neaşteptate în posesia unei chei, cu ajutorul căreia
neştirbită de suferinţe grave. Despre celelalte trei
poate să analizeze şi să clasifice cu destulă precizie
tipuri nu se poate face aceeaşi afirmaţie. Colericul
pe fiecare om, fireşte făcând uz întotdeauna de
este înfăţişat, într-o veche parabolă, ca un om care,
acel spirit de prevedere propriu psihologului
furios, aruncă cât colo o piatră care îi barează drumul,
conştient de faptul că operează într-un domeniu
pe când sanguinul trece liniştit pe lângă ea.
extrem de vast şi de complex. Presupunând
Tălmăcind cele de mai sus în limbajul psihologiei
îndeplinită această condiţie elementară, obţinem un
individuale, vom spune că tipul coleric este acela la
instrument de măsură care ne permite să stabilim
care aspiraţia către putere este atât de intensă încât
dacă un fenomen psihic se caracterizează printr-o
el trebuie totdeauna să facă gesturi ample,
importantă proporţie a sentimentului de
adevărate demonstraţii de forţă, şi prin procedee
comuniune socială, în care nu se amestecă decât
agresiv-rectilinii, să-i ia pe toţi cu asalt. Odinioară
în mică măsură aspiraţia către putere şi prestigiu
acest temperament a fost pus în legătură cu
politic, sau dacă nu cumva individul cercetat are o
secreţia hepatică (bila) şi s-a vorbit de
natură ambiţioasă, care vrea să-şi demonstreze
temperamentul bilios. Şi astăzi se vorbeşte despre
sieşi şi celor din jurul său cât de mult îi întrece el 7
oameni care „varsă fiere" . în realitate, ei sunt oameni
pe ceilalţi. Pe această bază nu ne este greu să
cu o gesticulaţie excesivă, cum se vede la ei încă
distingem cu mai multă claritate o anumită
din prima copilărie, oameni care nu numai că au un
trăsătură de caracter, să ţinem seama de ea, s-o
sentiment de forţă, ci vor să şi-1 dea pe faţă.
înţelegem prin prisma unităţii personalităţii
Melancolicul lasă o cu totul altă impresie. în
respective şi, în acelaşi timp, dispunem de
parabola menţionată, el este descris ca un om
mijloacele de a clasifica un om şi de a acţiona
care, la vederea pietrei, „îşi aduce aminte de toate
asupra lui.
păcatele sale", e cuprins de gânduri negre şi face
cale întoarsă. Psihologia individuală vede în acest
5. TEMPERAMENTELE ŞI SECREŢIA ENDOCRINĂ.
tip omul manifest şovăitor, care nu este sigur că va
Una din cele mai vechi distincţii făcute în psihologie
birui greutăţile şi că va merge înainte, măsurându-şi
cu privire la formele de expresie ale psihicului se
cu mare precauţie paşii, bucuros mai degrabă să
referă la temperament. Nu este uşor de spus ce anume
trebuie să înţelegem prin temperament: viteza cu
care

182 183
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
stea locului sau să se retragă,
problemele caracterului şi
decât să rişte. Este, aşadar, un
temperamentului la oameni,
om la care predomină îndoiala,
se impune să mai spunem
care de obicei înclină să se
câteva cuvinte.
gândească mai mult la sine
Este mai întâi necesar să
decât la alţii, aşa încât nici
exprimăm o temere serioasă.
acest tip nu are căi de acces la
Dacă ne aflăm în faţa unui caz
marile posibilităţi ale vieţii. îl
de îmbolnăvire reală, ca, de
împovărează propriile sale
griji, fiindu-i caracteristice exemplu, funcţionarea deficientă
retrospecţiile sau introspecţia. a tiroidei, este desigur exact că
Flegmaticul pare străin de întâlnim şi manifestări psihice care
viaţă, fără a trage concluzii par să ţină de temperamentul flegmatic.
deosebite din impresiile trăite, Bolnavii nu numai că au un aspect
fără a se lăsa prea impresionat de buhăială, pielea deosebit de
sau interesat, fără a depune nu aspră şi prezintă tulburări în
ştiu ce eforturi, pe scurt, este poate cel creşterea părului, ci sunt
mai departe de viaţă. extraordinar de lenţi în mişcări.
Prin urmare, numai sanguinul poate Sensibilitatea lor psihică este
fi considerat un om ideal. Trebuie puternic diminuată şi iniţiativa
arătat însă că temperamentele este slabă.
nu se întâlnesc decât extrem de Dacă comparăm
rar în formele pure descrise mai hipotiroidismul cu trăsăturile
sus: de cele mai multe ori întâl- temperamentului flegmatic, pe care
nim nişte mixturi, ceea ce face ca îl definim ca atare fără a putea
tipurile definite ca atare să-şi piar- spune că avem de-a face cu o
dă valoarea. Se întâmplă, de pierdere patologică de
asemenea, ca diferitele substanţă din partea glandei
temperamente să treacă unul în tiroide, vedem că aceste cazuri nu
altul, aşa încât, de exemplu, un sunt deloc asemănătoare, că
copil să fie la început coleric, mai avem în faţă tablouri total diferite.
târziu melancolic şi să sfârşească Deci s-ar putea spune: probabil că
prin a deveni flegmatic. Cât priveşte există în secreţiile pe care
sanguinul, trebuie arătat că în tiroida le varsă în sânge ceva
copilărie el a fost cel mai puţin care contribuie la o funcţionare
bântuit de sentimentul de psihică ireproşabilă. Nu putem
inferioritate, prea puţin afectat de însă merge atât de departe încât
deficienţe organice şi n-a fost să identificăm temperamentul
îngenuncheat de excitaţii flegmatic cu deficitul de secreţie
10
puternice, aşa încât s-a dezvoltat tiroidiană în sânge .
armonios, iubind viaţa şi păşind în Tipul patologic al flegmaticului
ea cu încredere. este deci cu totul diferit de acela pe
care îl considerăm flegmatic în
Aici intervine ştiinţa,
viaţa de toate zilele, ale cărui
lămurindu-ne că temperamentul
temperament şi caracter se
omului depinde de secreţiile
8 detaşează de fapt prin
glandelor endocrine . Noile
antecedentele psihologice. Aceşti
cercetări în domeniul medicinei se
flegmatici, care intră în discuţie
ocupă de aşa-zisele glande cu
pentru noi, ca psihologi, nu sunt
secreţie internă. Cele mai importante
tipuri imuabile şi adesea suntem
din acestea sunt tiroida, hipofiza,
surprinşi de reacţiile lor profunde
capsulele suprarenale, paratiroidele
şi vehemente. în general nu
şi glandele sexuale (gonadele).
există flegmatici care să nu-şi
Sunt glande lipsite de canal
dea în petic şi vom constata nu o
excretor, structuri tisulare care îşi
dată că acest temperament nu
varsă sucul direct în sânge.
este altceva decât o mască
Este astăzi unanim admisă
artificială, un dispozitiv de
concepţia potrivit căreia toate
siguranţă pe care şi 1-a făurit un
organele şi ţesuturile corpului
om extrem de impresionabil, inter-
sunt influenţate de aceste
calându-1 între dânsul şi lumea
secreţii care, prin sânge, ajung la
din afară, mod de a proceda
fiecare celulă, producând efecte
pentru care are, probabil, o
de stimulare şi dezintoxicare şi
înclinaţie originară, constitutivă.
fiind, deci, absolut necesare
Temperamentul flegmatic este un
întreţinerii vieţii. Rolul „glandelor
mecanism de siguranţă, o soluţie
endocrine" nu este complet
ingenioasă la problemele vieţii
elucidat. întreagă această ştiinţă
9 şi,în acest sens, fireşte, cu totul
este încă la începuturile sale şi
discrepantă faţă de lentoarea
nu dispunem de date absolut
fără rost, inerţia şi insuficienţa
pozitive în acest domeniu. Cum
unui om lipsit parţial sau în
însă se pretinde că pe baza
întregime de glanda tiroidă.
acestora se poate determina o
Nu putem trece uşor peste
orientare psihologică, putându-
această observaţie
se clarifica
semnificativă, chiar dacă s-ar
ajunge să se demonstreze că au
temperament fleg-

184 185
P
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
matic doar cei la care s-a dovedit o tulburare
patologică a secreţiei glandei tiroide. Nu nice, similar cu starea de beţie, sunt şi oameni
aceasta este esenţa fenomenului, ci avem aici care, pe lângă iritabi-litate, manifestă o
de-a face cu un întreg fascicul de cauze şi de scopuri, cu un nerăbdare specifică şi cad uşor pradă
întreg complex de funcţiuni organice şi de influenţe angoasei, aşa încât, situaţia fiind cu totul alta,
exterioare, care generează mai întâi un sentiment de putem developa antecedente psihice. Aşadar,
inferioritate organică, de unde pornesc apoi tentativele avem de-a face doar cu analogii, pe când elementele de
11
individului, dintre care una poate fi protejarea, cu ajutorul planificare , corespunzătoare caracterului şi
unui temperament flegmatic, a sentimentului temperamentului, lipsesc.
personalităţii, împotriva lezării acestuia. Cu alte Se cuvine să menţionăm şi alte glande cu
cuvinte, ne regăsim aici în faţa unui tip despre care secreţie internă. Caracteristice sunt raporturile
am mai discutat, numai că acum trebuie să dintre toate aceste evoluţii glandulare şi glandele
specificăm că pe primul plan trec inferioritatea sexuale. (A se vedea şi Adler, Studie iiber die Minder-
organică a glandei tiroide şi consecinţele sale, wertigkeit von Organen.) Această constatare reprezintă
inferioritate care determină situarea pe o poziţie astăzi un veritabil principiu al cercetării biologice, în
mai modestă în viaţă şi pe care acum încearcă să o aşa fel încât nu există anomalie a unei glande
compenseze printr-un artificiu psihic, cum este oarecare care să nu fie în acelaşi timp asociată cu
nepăsarea (das Phlegma). anomalii ale glandelor sexuale. încă nu s-a identificat
Concepţia noastră se consolidează dacă luăm în esenţa acestei interdependenţe, baza care corespunde
considerare şi alte anomalii ale secreţiei endocrine acestei inferiorităţi. Dar nici referitor la aceste
şi examinăm temperamentele „corespunzătoare". glande nu putem vorbi despre influenţe psihice,
Există şi oameni la care secreţia glandei tiroide se tabloul la care ajungem fiind acela pe care îl şi
dovedeşte în exces, ca în cazul bolii lui Basedow. cunoaştem, adică acela al unui om cu organe
Din punct de vedere corporal, la asemenea bolnavi se deficiente, care întâmpină greutăţi în ceea ce
observă o intensificare a activităţii cardiace, în priveşte orientarea sa în viaţă şi, în consecinţă, va
special o creştere a frecvenţei pulsului, ieşirea recurge la o mulţime de artificii psihice şi supape de
ochilor din orbite, hipertrofierea glandei tiroide, siguranţă.
precum şi tremură-turi mai mult sau mai puţin S-a crezut că secreţia endocrină a glandelor
permanente ale întregului corp, în special ale sexuale influenţează în special caracterul şi
mâinilor. Se transpiră cu uşurinţă şi adesea survin temperamentul. Constatându-se însă că anomaliile
tulburări digestive, probabil sub influenţa substanţei glandelor sexuale cu urmări mai
pancreasului. Bolnavii sunt agitaţi, nervoşi şi importante nu sunt, în general, frecvente la om, s-a tras în mod
suferă adesea de stări anxioase. Faţa unei necesar concluzia că, acolo unde există astfel de
persoane suferinde de boala lui Basedow oferă fenomene patologice, avem de-a face cu cazuri
aspectul neîndoielnic al unui om anxios în cel mai înalt grad. excepţionale. Dat fiind apoi faptul că suntem obligaţi
Cine va găsi însă aici o identitate cu aspectul să admitem că, în realitate, nu există nici un aspect
psihologic al anxietăţii va comite o gravă eroare. al vieţii psihice care să se poată raporta direct la
Faptele psihologice observate în asemenea cazuri funcţiile glandelor sexuale, că nu există aspecte
sunt, cum am şi menţionat, starea de agitaţie şi o care să rezulte dintr-o situaţie determinată de
anumită incapacitate privind activităţile spirituale raportul glande sexuale-boală, înseamnă că şi aici ne
sau corporale, o stare de slăbiciune, condiţionată lipseşte baza solidă pentru o fundamentare
atât pe plan organic, cât şi pe plan psihic. Dar psihologică. Ceea ce putem stabili este doar faptul
comparaţia cu oamenii care, în afară de agitaţie, că şi de la glandele sexuale emană anumite
suferă de o stare de excitaţie şi de anxietate, pune impulsuri necesare vieţii, impulsuri care pun bazele
în evidenţă o mare deosebire. Pe când despre poziţiei copilului în mediul său specific, dar care pot
hipertiroidieni, oameni cu o secreţie tiroidiană proveni şi de la alte organe şi care nu conduc în
excesivă, putem spune că prezintă fenomenul unei mod necesar la o structură psihică clară (Carlyle).
intoxicaţii cro- Cunoscând cât de delicată şi de dificilă sarcină
este evaluarea unui om, greşelile în această
privinţă putând avea consecinţe de-a

186 187
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

dreptul dezastruoase, se despre dânsul. Oricum, înainte


impune să formulăm o de orice intervenţie pedagogică,
avertizare: ispita copiilor care vin este indispensabil să ne facem
pe lume cu debilităţi corporale în prealabil o imagine absolut
congenitale de a uza de artificii clară a obiectului educaţiei.
speciale, vizând o dezvoltare Am discutat, de asemenea, despre
psihică particulară, este mare, diferite mijloace şi procedee de a ajunge la
dar ea poate fi în vinsă. Nu un astfel de sistem şi, în acest
există nici un organ, fie el şi scop, am apelat la fenomene aşa cum
într-o perpetuă stare de le găsim în noi înşine sau cum am
inferioritate, care să-1 constrângă pe dori ca ele să existe la omul ideal.
un om la un comportament Mergând mai departe, am cerut ca din
determinat. îl instigă numai, acest sistem elaborat de noi să nu
ceea ce este altceva. Puncte de poată lipsi anumiţi factori, adică
vedere ca acelea menţionate mai factorii sociali. Nu este suficient
să considerăm fenomenele vieţii
sus pot să persiste numai pentru
psihice pur şi simplu prin prisma
că nimeni nu s-a gândit să pună
individului, ci trebuie să le
capăt de la bun început dificultăţilor
înţelegem în conexiunea lor cu
întâmpinate în dezvoltarea copiilor
viaţa socială. în cele ce urmează,
cu deficienţe organice, pentru că formulăm un principiu de o mare
aceştia sunt lăsaţi să cadă în importanţă pentru convieţuirea
greşeli uşor de depistat şi, la umană: caracterul unui om nu
drept vorbind, se asistă pasiv la constituie niciodată pentru noi
acest proces, în loc să se baza unei judecăţi morale, ci o
intervină pentru a favoriza o cunoaştere socială a modului în
dezvoltare corespunzătoare. De care omul acţionează asupra
aceea va trebui să avem grijă ca mediului său şi se raportează la
psihologia de atitudine (Positions- acesta.
psychologie), întemeiată pe Urmărind această succesiune
psihologia individuală, să-şi de idei, descoperim două feno-
păstreze drepturile sale, mene general umane: unul este
împotriva pretenţiilor unei noi sentimentul de comuniune
psihologii de dispoziţie socială, prezent pretutindeni, unindu-i
(Dispositionspsychologie). pe oameni, constituind fermentul
marilor realizări ale culturii şi
6. RECAPITULARE. înainte de a civilizaţiei. Este unul din
trece la examinarea în detaliu a etaloanele pe care le-am aplicat
trăsăturilor de caracter, să fenomenelor vieţii psihice şi care
recapitulăm succint punctele de ne permite să determinăm
vedere însuşite până aici. intensitatea sentimentului de
Un principiu important se comuniune socială. Reuşim să ne
referă la faptul că nu putem facem o impresie plastică despre
realiza cunoaşterea omului pe psihicul uman dacă ştiim cum
baza unui fenomen izolat, intră cineva în relaţie cu semenii,
12
desprins din complexul de conexiuni cum îşi manifestă omenia ,
psihice. Este imperios necesar să făcând-o vie şi roditoare. în sfârşit,
comparăm şi să aducem la un ajungem — iar acesta este cel de al
numitor comun cel puţin două doilea etalon de judecare a unui caracter
fenomene, între care să se — la constatarea că acele forţe
întindă un interval de timp cât capabile să exercite cea mai
mai lung posibil. Această puternică influenţă negativă
indicaţie practică s-a dovedit asupra sentimentului de
foarte utilă. Ea ne permite să comuniune socială sunt aspiraţia
cumulăm un mai mare număr de către putere şi către superioritate.
impresii care, supuse unei evaluări Având aceste două puncte de
sistematice, se condensează într-o sprijin, înţelegem că deosebirile
judecată mai sigură. Dacă ne-am dintre oameni sunt condiţionate
întemeia judecata pe un de intensitatea sentimentului de
fenomen singular, ne-am găsi în comuniune socială şi de aspiraţia
aceeaşi încurcătură ca psihologii către putere, factori care se influ-
şi pedagogii de alte orientări, enţează reciproc. Este un joc de
revenind la utilizarea unor mijloace forţe a cărui manifestare vizibilă
larg răspândite, a căror este ceea ce numim caracter.
sterilitate am constatat-o nu o
dată. Dacă, dimpotrivă, reuşim să
obţinem cât mai multe puncte de
sprijin posibile, legându-le apoi
între ele, avem în faţă un sistem
ale cărui linii de forţă ne permit
să ne facem despre un om o
impresie clară şi unitară. Ne
simţim pe un teren solid. Fireşte,
pe măsură ce cunoaştem tot mai
îndeaproape un om, apare
necesitatea de a ne modifica mai
mult sau mai puţin judecata făcută

189
ALFRED ADLER

NOTE
Capitolul II
1
„etwas wie einen Schein des Gemeinschaftsgefuhl", în textul
original. (Nota trad.)
2

3
„seinem Machtziel", în textul original. (Nota trad.) TRĂSĂTURI DE CARACTER DE
„ Wenn zwei nicht dasselbe tun, so kann es doch dasselbe sein", în
textul original. (Nota trad.)
NATURĂ AGRESIVĂ
4
„eine schădliche Einrichtung", în textul original. (Nota
trad.)
5
„die tibrige Psychologie",în textul original. (Nota trad.)
6
„in den fruhesten Kindheitstagen",în textul original. (Nota trad.)
7
„Menschen, denen die «Galle iibeigeht»", în textul original,
adică
„oameni pe care îi podideşte fierea". (Nota trad.) 1. VANITATEA (AMBIŢIA). De îndată ce tendinţa
8
Vezi Kretschmer, Charakter und Temperament, Berlin, 1921. de a se pune în valoare devine predominantă,
9
După cum este cunoscut, prima carte de aceasta determină o tensiune crescută în viaţa
endocrinologie pe plan psihică, ceea ce face ca omul să-şi contureze mai
mondial a fost cea intitulată Secreţiile interne (1909), limpede scopul de a obţine putere şi superioritate,
scrisă de C. I. Parhon intensificându-şi totodată acţiunile în acest sens. Viaţa
în colaborare cu M. Goldstein. (Nota trad.) sa devine un fel de speranţă a marelui triumf. Un
10
Foarte departe în această direcţie merge L. Brucăr asemenea om devine în mod necesar neobiectiv, deoarece
care, în a sa îşi pierde legătura cu viaţa, fiind în permanenţă
Psihologie (Editura de Stat, 1947), susţine pur şi simplu preocupat de impresia produsă altora, de ceea ce
că „datorită gândesc ceilalţi despre dânsul. Libertatea sa de
funcţiilor glandelor sale endocrine, omul are o acţiune este astfel inhibată la maximum şi în
psihologie individuală, caracterul său îşi face loc cea mai răspândită
temperamentală. Datorită funcţiei glandelor endocrine trăsătură, vanitatea.
destinul fiecăruia Se poate afirma că nu există om la care vanitatea
nu se amestecă şi nu este identic cu destinul altuia. să nu fie prezentă, fie şi doar sub o formă puţin
Funcţiile sunt aceleaşi, pronunţată. Şi dat fiind faptul că nu te poţi impune
dar o dozare în plus sau în minus a secreţiilor creează o dacă îţi afişezi ostentativ vanitatea, de cele mai
individualitate multe ori aceasta se camuflează, luând diferite
aparte, cu un destin propriu... Aceasta înseamnă că omul se înfăţişări. Poţi fi vanitos şi sub masca unei anumite
naşte cu norocul modestii. Un om poate fi atât de vanitos încât să nu-i
sau nenorocul de a avea o funcţionare normală sau pese de felul în care îl judecă ceilalţi, sau, tocmai în
anormală a glandelor virtutea atitudinii sale, să-i captiveze şi să caute să-i
endocrine" (p. 40). Acelaşi autor, după ce citează folosească avid în profitul său.
cartea lui Gerhard Când vanitatea depăşeşte un anumit grad, ea
Wentzmer Deine Hormone, dein Schicksal, conchide speculativ: „Nu mai devine extrem de periculoasă. Făcând abstracţie de
spunem că stelele şi zeii pot să făurească destinul faptul că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri
nostru, ci spunem că şi eforturi inutile, care vizează mai mult aparenţa decât
miracolul funcţiei glandelor endocrine făureşte acest fiinţarea autentică şi care îl face să se gândească mai
destin. Miracolul mult la sine şi să nu ţină seama decât, cel mult, de
acestor funcţii se aseamănă voinţei zeilor sau mersului felul în care este judecat
stelelor...,
făcându-ne fericiţi sau nefericiţi" (p. 41). (Nota trad.)
11
Este vorba de acea planificare în care se include
aşa-numitul „plan
al vieţii" (Lebensplan) invocat de teoria adleriană a psihicului.
(Nota trad.)
12
„seine Mitmenschilchkeit", în textul original. (Nota trad.)

190 191
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

de alţii, vanitatea îl duce cu pe când în viaţă nu aceasta este


uşurinţă la pierderea contactului problema, ci aceea de a-ţi face
cu realitatea. Comportamentul datoria cum se cuvine şi de a
său trădează o lipsă de contribui la progresul general.
înţelegere a relaţiilor în loc de aceasta, din gura
interumane, îndepărtarea de vanitosului auzi numai căinări
viaţă, uitarea cerinţelor acesteia, a şi justificări.
îndatoririlor sale de om. Ca nici un alt Avem aici de-a face cu artificiile
viciu, vanitatea este capabilă să-1 spiritului omenesc, cu încercările sale
stopeze pe om de la orice de a-şi proteja vanitatea
dezvoltare spontană, dat fiind că împotriva a ceea ce o lezează şi de
nu-1 face decât să se gândească în a-şi menţine astfel intact
permanenţă care este, în definitiv, sentimentul superiorităţii, ca
avantajul său. nimic să nu-1 clatine.
De multe ori oamenii sunt încurajaţi Ni se ripostează adesea că
în această direcţie, termenul marile realizări ale umanităţii nu
vanitate sau trufie fiind înlocuit prin cel ar fi avut loc fără existenţa
de ambiţie, care sună mai frumos. ambiţiei. Este însă o aparenţă la
Aşa se face că există o mulţime de mijloc, o falsă perspectivă. Cum
oameni care declară cu mândrie nici un om nu este lipsit de
că ei sunt ambiţioşi. Adesea se vanitate, desigur că fiecare este
foloseşte şi termenul de întrucâtva şi ambiţios. Dar cu
„tenacitate". Acest mod de a proceda siguranţă că nu aceasta dă
este acceptabil în măsura în care orientarea şi nu aceasta îi conferă
rezultă vreun avantaj pentru forţa de a realiza lucruri utile,
colectivitate. De regulă însă lucruri care pot fi generate doar
aceste expresii nu fac decât să de sentimentul comuniunii sociale.
ascundă o nemaipomenită O operă de geniu nu este cu
vanitate. putinţă fără a fi avută în vedere,
Vanitatea face de timpuriu din într-un fel sau altul, comunitatea.
asemenea oameni nu nişte par- O asemenea operă presupune
teneri corecţi, ci mai degrabă întotdeauna o legătură cu obştea,
nişte oameni care pun beţe-n voinţa de a-i promova interesele.
roate. Când ei îşi văd Altfel nu am reuşi să-i atribuim
nesatisfăcută vanitatea, caută cel vreo valoare. Fără îndoială că
puţin să facă în aşa fel încât vanitatea este o prezenţă
ceilalţi să sufere. La copiii la care stingheritoare, inhibitoare pe
vanitatea este în plină dezvoltare, acest plan, iar influenţa ei
adesea se observă, atunci când ei pozitivă nu poate fi mare.
îşi văd serios ameninţată situaţia, în climatul nostru social actual
o puternică etalare a propriei o lichidare a vanităţii este însă
valori şi o demonstraţie de forţă irealizabilă. Cunoaşterea
pe spinarea celor slabi. Ţin de fenomenului constituie, totuşi, un
aceasta şi cazurile de cruzime faţă avantaj prin ea însăşi. Cu aceasta
de animale. Unii, ceva mai atingem deodată punctul
demoralizaţilor încerca să-şi satis- nevralgic al societăţii noastre,
facă vanitatea cu flecuşteţe lipsite faptul că ea aduce decăderea
de noimă şi vor căuta să-şi mulţu- atâtor oameni, nefericirea lor pe
mească tendinţa de a se impune toată viaţa, aceşti oameni
alături de marile arene ale muncii, găsindu-se totdeauna tocmai
pe câte un teatru de operaţii acolo unde apare nenorocirea.
secundar, creat după capriciul lor. Oameni care nu se mai
Sunt de găsit aici cei care se acomodează cu ceilalţi, care nu-şi
plâng mereu de povara vieţii, găsesc locul în viaţă, pentru că
susţinând că ceilalţi le sunt au alte obiective, urmărind să
îndatoraţi. Dacă nu ar fi fost atât pară mai mult decât sunt. în felul
de prost educaţi sau dacă nu ar fi acesta ei intră uşor în conflict cu
intervenit nu ştiu ce impasuri, realitatea, căreia nu-i pasă de
atunci ei s-ar afla — pe cât o înalta idee pe care cineva şi-o
afirmă ei — la loc de vază. Cam face despre sine însuşi. Asemenea
acestea sunt, între altele, oameni vor fi cel mai bine abordaţi
tânguirile lor. Ei găsesc doar pe latura vanităţii lor. în toate
întotdeauna pretexte pentru a nu marile complicaţii pe care le-a
se situa în linia întâi a vieţii. în cunoscut omenirea, este de găsit
visurile lor însă îşi făuresc pururea ca factor fundamental încercarea
imagini care să le mulţumească nereuşită a unora de a-şi satisface
vanitatea. vanitatea. Un procedeu important,
Oricine se află în preajma lor la care putem recurge atunci
se simte, în general, cât se poate când vrem să ajungem la
de rău. Ei sunt expuşi în cel mai descifrarea unei personalităţi
înalt grad criticii celor din jur. De obicei complexe, este acela de a stabili
vanitosul se străduieşte să-şi până unde merge vanitatea sa,
absolve propria persoană de res- încotro se orientează şi care sunt
ponsabilitatea oricărui eşec. El are mijloacele de care uzează. Aceasta
totdeauna dreptate, iar ceilalţi nu, ne va face să descoperim cu
regularitate cât

192 193
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

de mult prejudiciază vanitatea tribună în haine roase, i-a


sentimentul de comuniune strigat: „Tinere atenian,
socială. Vanitatea şi sentimentul vanitatea dă afară prin toate
de comuniune socială sunt găurile ţoalelor tale!"
incompatibile, întrucât vanitatea nu se Mulţi dintre aceşti oameni
poate subordona principiului sunt convinşi că nu au nici umbră de
comunităţii. vanitate. Ei au în vedere doar
Vanitatea însă îşi găseşte în aparenţele, neînţelegând că vani-
ea însăşi propriu-i destin. Căci tatea zace în adâncuri. Ea se poate
existenţa sa este în permanenţă şi manifesta, de exemplu, în încercarea de
a monopoliza conversaţia în
logic ameninţată de factori con-
societate, în judecarea succesului
trari, care se dezvoltă de la sine în
unei reuniuni, de către vanitos,
viaţa socială, ca un adevăr absolut
prin prisma faptului dacă el a luat
căruia nimic nu i se poate opune.
sau nu cuvântul acolo. Alţi vanitoşi
Iată de ce se constată că de timpu-
nu apar în general în prim-plan, ba
riu este necesar ca vanitatea să se chiar se poate ca ei să nu iasă în
ascundă, să se deghizeze, s-o ia societate şi s-o evite. Această
pe căi ocolite, purtătorul ei evaziune poate lua şi ea diferite
neîncetând să resimtă îndoieli forme. Dacă este invitat undeva,
neliniştitoare privind faptul dacă el vanitosul nu se duce, se lasă rugat
va ajunge să răzbată victorios prin în mod special, sau soseşte cu
viaţă, dacă va cuceri atâta triumf întârziere. Alţii nu apar în
şi strălucire cât pare să ceară societate decât în anumite
satisfacerea vanităţii sale. Şi pe condiţii, se arată extrem de
când el visează şi speculează în „exclusivişti" în aroganţa lor, se
felul acesta, timpul trece. Când totul s- umflă uneori în pene. Alţii, în
a dus, în cel mai bun caz el invocă schimb, îşi vor face un punct de
scuza că nu mai are nici un prilej onoare din a frecventa orice
nimerit de a trece la acţiune. De societate.
obicei un asemenea caz se Să nu ne îngăduim să
manifestă după cum urmează: considerăm că asemenea
oamenii cu pricina caută mereu o fenomene sunt fleacuri lipsite de
poziţie privilegiată, ţinându-se de- importanţă. Ele au rădăcini
o parte, pe post de observatori, profunde. în realitate un
suspicioşi şi înclinând să-şi asemenea om nu este prea util
pentru viaţa socială, fiind mai
considere semenii drept inamici.
degrabă înclinat s-o tulbure decât
Atitudinea lor va fi aceea de
s-o stimuleze. Descrierea comple-
oameni care se apără şi care sunt
tă a tuturor acestor tipuri umane
gata să sară la bătaie. Adesea îi
ar cere forţa poetică a marilor
găsim împotmoliţi în dubii,
noştri scriitori.
emiţând reflecţii profunde, care în cazul vanităţii apare cu
încântă prin logica lor impecabilă claritate acea linie directoare
şi în care ei par să aibă dreptate. ascensională care arată că omul,
între timp însă ei ratează din nou măcinat de sentimentul
actele esenţiale ale existenţei lor, insuficienţei, şi-a fixat un scop
ataşamentul faţă de viaţă, faţă de exagerat şi că el vrea să se
societate, faţă de îndatoririle ce situeze deasupra celorlalţi. Să ne
le revin. Dacă privim mai îndea- fie permis să presupunem că omul
proape, constatăm un abis de la care vanitatea se vede cât de
vanitate, dorinţa fierbinte de a-i colo nu are o prea bună părere
depăşi pe toţi, reflectată în toate despre sine, fapt de care de cele mai
formele posibile. Aceasta se face multe ori el nu este conştient.
simţită în atitudinea lor, în felul de Desigur, există şi oameni conşti-
a se îmbrăca, de a vorbi, de a se enţi de faptul că această
purta cu semenii. Pe scurt, din autoapreciere constituie punctul
orice unghi de vedere l-am privi, de pornire al vanităţii lor. Dar
avem în faţa ochilor un vanitos, această cunoaştere este prea
care se sileşte să fie mai sus ca puţin lucru pentru ca ei să-i poată
toţi şi care, de cele mai multe ori, da o întrebuinţare fructuoasă.
nu stă să-şi aleagă mijloacele. Vanitatea îşi face apariţia
foarte devreme în viaţa psihică a
Cum asemenea manifestări nu
omului. La drept vorbind, ea
stârnesc simpatie şi cum
comportă totdeauna ceva
vanitoşii, când nu sunt proşti,
infantil; aproape întotdeauna
prind repede de veste că au
vanitoşii ni se par copilăroşi.
greşit intrând în conflict cu societatea,
Situaţiile care pot conduce la
ei fac tot ce pot spre a se acomoda. E formarea acestei trăsături de
posibil atunci ca unii dintre ei să se caracter sunt dintre cele mai
arate extraordinar de modeşti, diverse. Cutare copil se crede
neglijându-şi în bună măsură desconsiderat pentru că, drept
aspectul exterior, pur şi simplu urmare a unei educaţii deficiente,
pentru a demonstra că nu sunt îl apasă ideea că este mic de
vanitoşi. Se spune că Socrate, statură. La
văzând o dată pe un orator
păşind la

194 195
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

alţii, un fel de tradiţie familială într-adevăr, să-i îndemne pe alţii


va favoriza dezvoltarea trufiei. Din gura la treabă, arzându-i cu acidul
unor asemenea oameni adesea unei critici corozive. Ei sunt
putem auzi că şi părinţii lor experţi în această materie.
aveau o asemenea ţinută Găsim printre ei persoane
„aristocratică" care trebuia să-i dotate cu o ironie dintre cele
distingă de ceilalţi. Aceste mai ascuţite şi cu o uimitoare
aspiraţii generoase nu ascund promptitudine în ripostă. Ca în
însă decât tentaţia de a se toate cele, este posibil ca
simţi un om cu totul ironia şi combativitatea să ducă
excepţional, altfel decât ceilalţi, la abuzuri, la proaste maniere
care se trage dintr-o familie „cât se sau, pe un plan pozitiv, la artă,
poate de bună", nutrind trebuinţe cum este cazul marilor satirici.
şi simţăminte superioare, ideea că Dispreţul şi denigrarea, pe care
este în cel mai înalt grad asemenea oameni le supralicitează,
predestinat să se bucure de sunt în cazul acestei trăsături de
privilegii. Revendicarea de caracter expresia unui fenomen
privilegii este aceea care îi extrem de răspândit, pe care noi îl
determină orientarea, modul de a numim tendinţa de devalorizare.
acţiona şi formele de exprimare. Aceasta arată care este de fapt
Dat fiind însă faptul că viaţa ţinta atacurilor vanitosului:
favorizează prea puţin dezvoltarea valoarea, importanţa celorlalţi. El
unor asemenea tipuri de oameni, încearcă să obţină sentimentul
mulţi dintre ei, văzându-se fie superiorităţii prin doborârea altora.
duşmăniţi, fie luaţi în râs, se Recunoaşterea unei valori are
retrag în sine, ducând o viaţă de asupra sa efectul unei ofense
excentrici. Atât timp cât stau personale. Putem distinge aici, de
acasă, unde nimeni nu le cere asemenea, un sentiment de
socoteală, ei pot persista în iluzia slăbiciune profund ancorat în
lor, ba chiar să şi-o intensifice, fiinţa omului vanitos.
gândindu-se la tot ce ar fi putut Dat fiind că nimeni nu este
dobândi dacă lucrurile s-ar fi scutit de astfel de manifestări, am
petrecut altfel. Printre ei se putea prea bine să folosim aceste
găsesc adesea oameni foarte cunoştinţe pentru a ne aplica nouă
capabili, cu o cultură dintre cele înşine o normă de comportament.
mai înalte. Dacă şi-ar valorifica Deoarece nu putem stârpi de la o zi la
potenţialul, ar obţine realizări alta tot ceea ce a sădit în noi o
importante. Ei abuzează însă de cultură de mii de ani, ar fi desigur
această situaţie numai pentru a se un progres dacă vom încerca să
iluziona. Condiţiile pe care ei le ne mai legăm la ochi şi nu ne vom
pun societăţii, pentru o activă mai lăsa pradă judecăţilor care
colaborare, nu sunt neînsemnate. chiar în momentul următor se
Ei susţin că odinioară li s-au dovedesc dăunătoare. Nu că am
pretins lucruri irealizabile la acea dori să devenim oameni de o cu
vreme sau pe care nu le-ar fi putut totul altă factură sau să avem de-a
realiza decât pe o anumită bază. face cu astfel de oameni, dar
Exigenţe gălăgioase, cărora nici legea care ne guvernează ne cere
cea mai puternică voinţă nu le-ar să ne întindem mâinile unii altora,
fi dat de capăt, aşa încât trebuie să ne asociem şi să cooperăm.
să recunoaştem că nu avem aici de-a într-o vreme ca a noastră, al cărei
face decât cu scuze neîntemeiate, având imperativ este colaborarea, nu
efectul unui narcotic, ca să nu mai mai este loc pentru aspiraţiile
trebuiască să gândeşti la ocaziile personale dictate de vanitate.
pe care le-ai pierdut. Tocmai într-o asemenea vreme se
în aceşti oameni se ascunde arată mai necruţătoare opoziţiile
multă duşmănie, ei fiind înclinaţi în care se implică oamenii cu
să ia uşor durerile altora, astfel de atitudini şi care eşuează
ignorându-le, aşa încât odinioară extrem de uşor, sfârşind prin a fi
marele cunoscător de oameni combătuţi sau compătimiţi. Se
care era La Rochefoucauld a pare că tocmai în vremea
putut să facă următoarea noastră vanitatea este deosebit
remarcă: lor le este uşor să de dezavantajoasă, că ar trebui
suporte durerile altora. Adesea măcar să-şi găsească forme mai
ostilitatea lor se exprimă într-un atrăgătoare pentru conţinutul pe
spirit critic ascuţit. Ei nu găsesc care îl are sau să-şi afle
nimic bun, au într-una pe buze satisfacţia în concordanţă cu
zeflemeaua şi dojana, dau dovadă ceea ce este util pentru colectivitate.
de încăpăţânare şi împart osânde Cum operează vanitatea,
în stânga şi-n dreapta. în legătură vom vedea din cazul pe care îl
cu aceasta, este necesar să înfăţişăm mai jos. O tânără
spunem că este prea puţin doar femeie, care era cea mai mică
să vezi răul şi să-1 condamni; se dintre fraţii şi surorile ei, fusese
impune să te întrebi întotdeauna răsfăţată încă din leagăn. Mama,
ce ai de făcut fu însuţi spre a îndeosebi, era mereu la cheremul ei,
îmbunătăţi situaţia. Naturile îndeplinindu-i orice dorinţă.
vanitoase se mulţumesc.

196 197
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
Aşa se face că dorinţele fetiţei, Astfel, tânăra noastră femeie
care era şi foarte plăpândă, declara că de multe ori o apuca
luară proporţii nemăsurate. în aşa hal frica, „de parcă în
într-o zi ea a descoperit că clipa următoare ar fi trebuit să
puterea pe care o exercita fie victima unui atac
asupra celor din jur creştea apoplectic". Există oameni care
atunci când se întâmpla să cadă îşi pot reprezenta atât de viu
bolnavă. Curând boala a început să i aceste stări încât să-şi piardă cu
se pară un lucru cât se poate de bun. Ea adevărat echilibrul, fără a li se
n-a mai simţit faţă de boală putea imputa că simulează. Dacă
aversiunea pe care o au oamenii cineva reuşeşte pe această cale să
sănătoşi şi nu-i era deloc reproducă simptome de boală sau
dezagreabil ca, din când în când, cel puţin de dereglare psihică,
să se îmbolnăvească. în scurt ceilalţi se vor vedea obligaţi să nu-
timp a căpătat atâta experienţă 1 piardă din vedere, să fie atenţi
în această privinţă încât se putea cu el, să-i intre în voie. Va să zică
îmbolnăvi ori de câte ori o dorea, se face apel la sentimentul lor de
îndeosebi atunci când voia să comuniune socială. Iar cu aceasta
obţină ceva. Dar cum totdeauna avea se întemeiază poziţia de forţă a
ceva de obţinut, pentru ceilalţi ea unui asemenea bolnav.
era de fapt mereu bolnavă. Aceste în aceste împrejurări se
forme ale sentimentului bolii reliefează clar opoziţia faţă de
(Krankheitsgefuhl) sunt foarte frecvente legea existenţei în comun, care
la copii şi la adulţi, care, în felul pretinde o deplină consideraţie
acesta, simt cum le creşte faţă de semeni. Vom constata că,
influenţa, situându-se în prim- de regulă, aceşti oameni numai
planul familiei, de unde exercită o cu greu pot lua parte la bucuriile
dominaţie' nelimitată asupra şi necazurile semenilor, că nu le
celorlalţi. Când are de-a face cu este greu să le aducă prejudicii, şi
oameni slabi, impresionabili, cu atât mai puţin le pot fi de folos.
acest procedeu cucereşte un Poate că, cu preţul unor eforturi
câmp larg şi, fireşte, vanitosul maxime, mobilizându-şi toate
învaţă numaidecât să facă din resursele culturii şi educaţiei în
grija celorlalţi pentru propria-i comun primite, vor reuşi turul de
persoană un motiv de savuroasă forţă de a fi întrucâtva utili, sau,
satisfacţie. Procedeul poate fi cum se întâmplă cel mai adesea,
potenţat în fel şi chip, ca de să lase cel puţin impresia că se
exemplu atunci când începi să faci interesează în mod cu totul
nazuri la mâncare, ceea ce îţi special de vreunul dintre semeni.
poate aduce destule profituri: lipsa Altminteri comportamentul lor nu
de poftă de mâncare te face să are la bază altceva decât egoism şi
slăbeşti, iar ceilalţi trebuie să-ţi vanitate. Aşa stăteau lucrurile şi în
ofere tot soiul de delicatese. Ţi se cazul pacientei noastre. Grija ei
deschide astfel pofta de a avea pentru ai săi depăşea, în
mereu pe cineva care să-ţi stea la aparenţă, orice limită. A fost de
dispoziţie. Asemenea oameni nu ajuns ca mama să-i aducă într-o zi
suferă să fie lăsaţi singuri. O atare micul dejun la pat cu o jumătate
poziţie se cucereşte uşor dacă te de oră întârziere, pentru ca ea să
declari bolnav sau ţinta unei fie cuprinsă de cea mai mare îngri-
ameninţări oarecare, ceea ce pe jorare. Nu s-a putut linişti fără ca
ceilalţi îi impresionează, ca şi cum soţul ei să coboare să vadă dacă
chiar ei s-ar afla într-o situaţie nu cumva mamei i s-a întâmplat ceva
periculoasă, pândiţi de o boală rău. Aceasta s-a obişnuit, cu
sau de nu ştiu ce altă nenorocire. timpul, să fie de o punctualitate
Cât de capabil este omul de o ireproşabilă. Cam la fel s-au
asemenea transpunere empatică, petrecut lucrurile şi cu soţul ei,
ne-o arată visele, unde ai care, ca om de afaceri, trebuia să
impresia că trăieşti aievea o ţină seama de clienţi, de prieteni
anumită situaţie. şi care, ori de câte ori venea
Asemenea oameni reuşesc să acasă mai târziu de ora stabilită,
invoce atât de bine sentimentul îşi găsea femeia abătută, de
bolii, încât nici vorbă nu poate fi multe ori moartă de frică, într-o
să-i acuzi de minciună, de prefăcă- stare de-a dreptul lamentabilă,
torie sau de iluzie. După cum am plângându-se că a îndurat cele
şi arătat, din transpunerea într-o mai îngrozitoare chinuri. în
situaţie poate rezulta un efect asemenea situaţie, el însuşi n-a
echivalent cu acela obţinut în putut face altceva decât să
cazul trăirii în realitate a situaţiei devină punctual.
cu pricina. Aceşti oameni sunt în Poate că mulţi vor obiecta că,
stare să vomite cu adevărat sau procedând aşa, femeia aceasta
să manifeste în aşa măsură frica, nu obţine triumfuri prea mari.
de parcă ar suferi realmente de Dar să avem în vedere că
greaţă sau, respectiv, s-ar găsi procedeul ei constituie doar o mică
realmente în pericol. De obicei însă parte dintr-un întreg, un „Ia
ei se dau de gol, trădându-şi seama !"
procedeele.

198 199
t
ALFRED ADLER

aplicat tuturor relaţiilor vieţii, că în felul CUNOAŞTEREA OMULUI


acesta ea are un rol de dirijor şi realizează o adesea cazul acelor copii care, într-un fel, dispun de privilegiul
dresare a celorlalţi, că, în definitiv, această femeie unei voinţe proprii. Ocazii pentru exersarea acesteia nu lipsesc
este animată de o neînfrânată sete de dominaţie, în zilele noastre. Urmarea este că printre adulţi găsim
a cărei satisfacere îi mulţumeşte şi vanitatea. Dacă mult mai mulţi oameni care vor să-şi impună propria
reflectăm, acum, câte eforturi îl costă pe un voinţă, decât din cei care se străduiesc să-şi ajute
asemenea om să-şi impună voinţa, înţelegem că aproapele. Mulţi sunt atât de vanitoşi încât nu sunt capa-
pentru această femeie un astfel de comportament a devenit bili să dea curs recomandărilor venite din partea
aproape o necesitate. Ea nu ar putea trăi liniştită altora, chiar dacă este vorba de lucrul cel mai de la
dacă cuvintele ei nu ar fi respectate punct cu punct şi sine înţeles din lume şi chiar dacă este spre propriul
necondiţionat. Desigur că o convieţuire nu se lor bine; sunt oameni care, în orice conversaţie,
bazează doar pe punctualitatea celuilalt, dar o pândesc într-una momentul prielnic unei intervenţii
mulţime de alte raporturi sunt reglate prin această în contradictoriu. Sub pintenul vanităţii, mulţi dintre
conduită imperativă a femeii, care îşi susţine ei spun „nu", când ar trebui să spună „da".
ordinele prin stările sale de anxietate. Ea se arată Permanenta impunere a propriei voinţe nu
atât de îngrijorată, încât i se face în mod reuşeşte de fapt decât în cadrul familiei, şi nici aici
necondiţionat pe voie. Aşadar, este evident, a purta în toate cazurile. De obicei aparţin acestui tip
astfel de grijă altuia este un mijloc de a-ţi satisface oamenii care, în raporturile cu străinii, oferă
propria vanitate. imaginea unei extraordinare amabilităţi şi
Această atitudine merge atât de departe încât complezenţe. Ce-i drept, aceste raporturi nu sunt de
pentru un om ajunge să devină mai importantă durată, curând sunt întrerupte şi, de altfel, nici n-au
impunerea propriei sale voinţe decât lucrul voit. fost dorite. Viaţa fiind însă aşa cum este şi
Este ceea ce demonstrează cazul unei fetiţe în punându-i mereu pe oameni în legătură unii cu alţii,
vârstă de 6 ani, extraordinar de încăpăţânată, care nu rareori se poate vedea câte unul care câştigă
nu concepea să nu i se îndeplinească orice dorinţă i- toate inimile, pentru ca apoi să le pună de îndată
ar li trecut prin cap şi care era cu totul pătrunsă de pe toate pe jăratic. Aproape întotdeauna aceşti
aspiraţia de a-şi dovedi puterea şi de a-i umili pe oameni tind să se limiteze la cercul familiei. Era şi cazul
ceilalţi; ceea ce se şi întâmpla totdeauna. Mama, pacientei noastre. Ca urmare a amabilităţii pe care
care ar fi fost bucuroasă să se afle în bune o manifesta în societate, a fost pretutindeni
raporturi cu dânsa, numai să fi ştiut „cum", a îndrăgită. Dar ori de câte ori ieşea de acasă, repede
făcut o dată încercarea de a-i face o surpriză simţea nevoia de a se reîntoarce. Tendinţa de a
plăcută, aducându-i desertul favorit şi adresându-i reveni în familie şi-o trăda în diferite chipuri. De
cuvintele: „Pentru că ştiu cât de mult îţi place, iată cum ieşea în societate, o apucau durerile de cap şi
că ţi l-am adus". Fata însă a aruncat dulciurile pe era nevoită să plece acasă. Asta pentru că, în afara
podele, a bătut din picior şi a strigat: „Tocmai familiei, nu avea acelaşi sentiment al superiorităţii
pentru că mi le-ai adus, nu le mai vreau, căci eu le ei absolute. Dat fiind faptul că femeia aceasta nu-
vreau pentru că le vreau". Altădată mama a şi putea rezolva problema ei vitală, problema
întrebat-o ce ar vrea să aibă la gustare, cafea sau vanităţii, decât în familie, trebuia să se întâmple
lapte; la care copilul s-a oprit în uşă, murmurând mereu câte ceva care s-o readucă aici, ceva care, în
absolut perceptibil: „Dacă zice lapte, atunci beau afara familiei, o tulbura. Lucrurile au evoluat până
cafea, iar dacă zice cafea, o să beau lapte". într-acolo încât, de fiecare dată când se afla printre
Era un copil care îşi exprima clar capriciile. Să străini, avea stări de anxietate şi de agitaţie. Nu mai
nu uităm însă că mulţi nu-şi dezvăluie gândurile în putea merge la teatru şi, în curând, nici măcar pe
felul acesta şi că poate în fiece copil zace ceva din stradă nu mai putea ieşi. Aici ea îşi pierdea
acea trăsătură care îl împinge să desfăşoare o sentimentul că ceilalţi se supun voinţei sale.
extraordinară energie pentru a-şi impune voinţa, Situaţia după care jinduia ea nu se găsea în afara
chiar dacă aceasta nu-i aduce nici un folos sau nu-i familiei şi în special nu pe stradă. Aşa se explică
aduce decât pagubă. Este cel mai aversiunea ei faţă de orice ieşire de

200 201
f
ALFRED ADLER

acasă, cu excepţia cazurilor în care era însoţită de CUNOAŞTEREA OMULUI


cineva din „suita" sa. De fapt aceasta era pentru
critici necruţătoare, persecutat de gândul că a
dânsa situaţia ideală, care îi plăcea: să aibă
ajuns un incapabil. Trecându-şi în revistă
oameni în jurul ei, care să se ocupe în
amintirile din copilărie, s-a oprit asupra unor
permanenţă de dânsa. După cum a reieşit din
vehemente reproşuri aduse părinţilor săi, a căror lipsă de
cercetări, acesta era un şablon pe care-1 purta cu
sine din frageda copilărie. Ea era cea mai mică, înţelegere a însemnat o piedică în calea dezvoltării
firavă şi bolnăvicioasă şi de aceea, mai mult decât sale. Uneori, de asemenea, el nutrea gândul că de
ceilalţi copii, a trebuit să fie înconjurată de fapt oamenii nu au nici o valoare, şi că nu prezintă
afecţiune. S-a complăcut în această situaţie de interes pentru dânsul. Asemenea gânduri au sfârşit
copil răsfăţat şi ar fi prelungit-o pe toată viaţa, dacă prin a-1 însingura.
în acest demers nu s-ar fi lovit de condiţiile vieţii, Şi aici tot vanitatea era forţa impulsivă ascunsă
cu care a intrat în contradicţie. Neliniştea şi crizele care stătea la baza comportamentului, furnizându-i
sale de anxietate, care erau atât de violente încât pretexte şi subterfugii pentru a nu trebui să se
ceilalţi nu îndrăzneau să i se împotrivească, supună probelor. Aşadar, exact înaintea examenelor
adevereau că, în rezolvarea problemei vanităţii sale, i-au venit acele gânduri, dându-i trac, o puternică aversiune,
ea se angajase pe o cale greşită. Soluţia era care îl reduceau la neputinţă. Toate acestea aveau
greşită, pentru că îi lipsea voinţa de a se supune însă pentru dânsul o importanţă decisivă. Din
condiţiilor vieţii umane în comun. Simptomele au moment ce acum nu mai realiza nimic, sentimentul
fost în final atât de chinuitoare, încât s-a apelat la medic. personalităţii era salvat. Avea acum o plasă de
Astfel, încet-încet, ea a trebuit să-şi dezvăluie salvare, ca acrobaţii de la circuri, putând scăpa de
întregul plan de viaţă pe care şi—1 construise de-a critică. Se putea consola cu ideea că este bolnav, că
lungul anilor. Au fost de înfrânt mari rezistenţe, generate un destin misterios îl făcuse incapabil.
de faptul că, deşi se adresase medicului, în forul ei Recunoaştem în această atitudine, care nu-i
interior nu era gata pentru o schimbare. Ar fi acceptat cu dragă îngăduie omului să se expună riscurilor, o altă formă
inimă perspectiva de a continua să domine în a vanităţii. Ea îl determină să facă un viraj, exact în
familie, fără a mai fi urmărită pe stradă de stări de
momentul în care era pe cale să treacă printr-o
anxietate. Era însă imposibil să ai una fără cealaltă.
încercare care să-i ateste aptitudinile. El se gândeşte
S-a reuşit să i se arate că este prizoniera propriului
în primul rând la prestigiul pe care un eşec l-ar face
ei plan de viaţă inconştient, că voia să se bucure de
pierdut şi începe a se îndoi de capacităţile sale. Iată
avantaje, dar că îi era frică de dezavantajele
secretul celor care nu-şi pot asuma riscul unei decizii.
acestuia.
Exemplul de mai sus arată cât se poate de Acestei categorii de oameni îi aparţine
limpede că orice grad de vanitate exagerat pacientul nostru. Din cele relatate de dânsul reiese
constituie o povară pentru întreaga viaţă, inhibă că a fost de fapt întotdeauna aşa. De fiecare dată
dezvoltarea omului şi, în final, conduce la prăbuşire. când i se impunea să ia o hotărâre, dădea înapoi,
Privirea nu sesizează această relaţie, atâta timp cât oscila. Pentru noi cei preocupaţi de studierea liniei
este aţintită doar asupra avantajelor. De aceea directoare a demersurilor unui om aceasta nu
atâţia oameni sunt convinşi că ambiţia, mai exact înseamnă altceva decât a recurge la frâne, la
vanitatea, este o însuşire valoroasă, neobservând stagnare.
că această trăsătură îi face pe oameni veşnic El era cel mai mare şi singurul băiat într-o casă
nemulţumiţi, răpindu-le liniştea şi somnul. cu patru fete şi, de asemenea, singurul sortit să
Să expunem şi un alt caz. Un bărbat în vârstă de studieze, capul luminat al familiei, ca să spunem
25 de ani avea de susţinut ultimele sale examene aşa, în care se puseseră mari speranţe. Tatăl său
universitare. Dar nu s-a prezentat, pentru că nu încetase deloc să-i aţâţe ambiţia, prorocindu-i ce
ajunsese la concluzia că pierduse orice interes va deveni, aşa că ajunsese repede să nu aibă decât
pentru ele. Pradă unor stări de spirit din cele mai un singur ţel în faţa ochilor: să-i întreacă pe toţi. Şi
penibile, s-a supus unor auto- acum iată-1 cuprins de incertitudine, întrebându-se

202 203
ALFRED ADLER

dacă va putea realiza toate cele ce îşi


propusese. Vanitatea 1-a silit să bată în retragere.
Vedem cum, în dezvoltarea principiului ambiţiei,
al vanităţii, zarurile cad de la sine, făcând
r CUNOAŞTEREA OMULUI

orgoliu, vanitosul întâmpinând în permanenţă


noi dificultăţi, pe când adevăratele bucurii ale
vieţii îi sunt răpite. Pentru că aceste bucurii nu le
impracticabil drumul. Vanitatea intră într-o poţi avea decât dacă răspunzi afirmativ condiţiilor pe
contradicţie insolubilă cu sentimentul de care ţi le oferă viaţa. Dar când cineva procedează
comuniune, nimerind într-o fundătură. Cu toate de-a-ndoaselea, barându-şi calea spre bucurie şi
acestea, încă din copilărie, vanitoşii nu încetează să fericire, va constata că tot ceea ce pentru alţii
lupte împotriva sentimentului comuniunii sociale, înseamnă satisfacţie şi succes în viaţă, lui îi este
încercând să-şi croiască o cale proprie. Ei seamănă refuzat. Pe fondul sentimentului său de grandoare
cu omul care în întocmirea planului unui oraş se va reuşi, în cel mai bun caz, să obţină
lasă ghidat de fantezie, ca apoi, colindând oraşul, superioritatea asupra celorlalţi doar în vis, pe plan
să vrea să găsească fiecare edificiu acolo unde el 1- imaginar, dar niciodată şi în nici un fel în realitate.
a localizat pe planul său bizar. Fireşte că niciodată el Chiar dacă ar reuşi vreodată, s-ar găsi destui
nu găseşte ce doreşte şi învinuită este realitatea. oameni care să se amuze pe această temă,
Cam acesta este destinul omului vanitos, plin de contestându-i valoarea. Nimic de făcut în această
ciudăţenii. în toate relaţiile sale cu semenii el încear- privinţă, pentru că nimeni nu poate fi constrâns să
că să-şi impună principiul, fie cu de-a sila, fie prin recunoască superioritatea cuiva. îi rămâne doar
viclenie şi şiretlic. El pândeşte mereu să-i prindă pe propria sa judecată despre sine însuşi, obscură şi
alţii cu ocaua mică şi să le demonstreze că au greşit. absolut incertă. Având asemenea pretenţii, este
Este fericit când reuşeşte să arate — cel puţin să şi-o greu să obţii succese reale sau să le fii de folos
arate sieşi — că este mai deştept sau mai bun decât semenilor. Nici un om nu ieste biruitor în felul
alţii, în timp ce aceştia din urmă nu prea iau seama acesta, ci constituie ţinta atacurilor şi este în
şi acceptă această luptă intermitentă, care duce ba permanenţă expus riscului de a fi doborât. Este ca
la victoria vanitosului, ba la înfrângerea lui, dar care şi când omul acesta ar fi obligat să pară mereu
niciodată nu-i zdruncină credinţa în superioritatea măreţ şi superior.
şi dreptatea sa. Altfel stau lucrurile atunci când valoarea unui om se
Artificii ieftine. în felul acesta oricine îşi poate legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. în acest caz
închipui ceea ce îi place. Se poate întâmpla, ca în cazul în care valoarea sa se impune în chip firesc, şi chiar dacă
l-am expus mai sus, ca un om să-şi abandoneze deodată este contestată, contestaţia nu stă în picioare.
studiile obligatorii, să renunţe la a se supune Persoana respectivă poate fi absolut liniştită, pentru
înţelepciunii unei cărţi sau chiar la un examen prin că nu a mizat totul pe cartea vanităţii sale.
care trebuie să se verifice adevărata stare a Esenţială pentru vanitos este orientarea egocentrică,
capacităţilor sale, devenind pe deplin conştient de permanenta încercare de a-şi înălţa propria
mediocritatea sa. Din perspectiva falsă din care priveşte personalitate. îi stă în caracter să rămână în
el lucrurile, situaţia capătă proporţii exagerate, expectativă şi să înhaţe tot ce poate fi înhăţat.
totul îi apare ca şi cum întreaga fericire a vieţii sale Vanitosului i se opune tipul de om care de-
şi întreaga valoare ar fi puse în joc. De aici acea monstrează un sentiment de comuniune socială
tensiune implacabilă, pe care nimeni n-ar fi în stare s-o dezvoltat şi care de-a lungul vieţii îşi pune în forul
suporte. său interior întrebarea: ce pot eu da? Vom recunoaşte
Orice altă confruntare capătă pentru dânsul numaidecât o enormă diferenţă de valoare.
proporţiile unui eveniment deosebit. Fiecare Ajungem astfel la o concepţie pe care popoarele
alocuţiune, fiece cuvânt sunt interpretate sau au intuit-o cu toată certitudinea cu mii de ani în
evaluate de dânsul din punctul de vedere al urmă şi pe care cuvântul biblic o exprimă după cum
propriului său triumf sau al propriei sale înfrângeri. urmează: mai fericit cel ce dă, decât cel ce ia. Dacă
Este o luptă nesfârşită care, fireşte, se duce în medităm la sensul acestor cuvinte, care sunt
tiparul de viaţă fixat de vanitate, de ambiţie şi expresia unei extrem de îndelungate experienţe a
omenirii, recunoaştem că aici este vorba de o
înclinaţie, anume înclinaţia de a da, de a sprijini, de
a veni în ajutor, care aduce cu sine echilibrul, o armonie
a vieţii psi-

204 205
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

hice care seamănă cu un dar al fac pe ceilalţi să sufere. Ar fi să


zeilor pentru cel care dă, pe nu facem decât să-i întărâtăm
când cel înclinat să ia rămâne în să-şi intensifice şi mai mult
majoritatea cazurilor nesatisfăcut, atitudinea respectivă. în
veşnic frământat de gândul ce ar mai asemenea cazuri vedem de obicei pe
putea el lua ca să fie pe deplin fericit. câte cineva, de exemplu părinţii,
Cum nu are niciodată ochi pentru intervenind cu rugăminţi, invocând
nevoile altora şi cum fericirea lui este propria lor durere în faţa unei
să constate că alţii sunt nefericiţi, fiinţe care în faţa durerii altuia nu
în conştiinţa sa nu există loc face decât să aibă sentimentul
pentru reconciliere şi pace. El superiorităţii sale.
doreşte ca toată lumea să se Am şi arătat că vanităţii îi
supună legilor inexorabile dictate place să se deghizeze. Spre a-i
de capriciul său, jinduieşte după putea domina pe alţii, vanitoşii
un alt cer decât cel care ne este sunt nevoiţi să-i atragă în plasa
dat, vrea să gândim şi să simţim lor, să-i fascineze. Să nu ne lăsăm
altfel. într-un cuvânt, deci imediat captaţi şi induşi în
nemulţumirea şi lipsa sa de eroare de amabilitatea, de gesturile
modestie sunt la fel de monstru- amicale şi de avansurile unui om, pentru
oase ca tot ce am găsit la el. că deodată se poate vădi că sub
întâlnim la oameni şi alte această mască avem de-a face cu un
forme de manifestare a vanităţii, agresiv care se străduieşte să le
cu totul exterioare şi primitive, ca impună celorlalţi voinţa sa. Căci
la cei care se îmbracă în aşa fel prima fază a unei asemenea
încât să-şi dea importanţă sau ca bătălii constă tocmai în a-i da
la cei care exagerează, adversarului iluzia securităţii şi în
împopoţonân-du-se ca nişte a-1 îmbrobodi atât de bine încât
filfizoni, voind să facă senzaţie, să acesta să renunţe la orice spirit
strălucească, întocmai ca oamenii de prevedere. în această primă
de mai de mult sau ca popoarele fază, a abordării prieteneşti, poţi fi
primitive care şi astăzi încearcă lesne tentat să crezi că ai de-a
să se distingă în acest fel şi unde, face cu un om animat de sentimentul
de exemplu, un primitiv oarecare comuniunii sociale. Dar actul al doilea,
o va face pe grozavul purtând în care urmează, ne arată că ne-am
păr o pană lungă cât toate zilele. înşelat. Sunt oameni despre care
Există o mulţime de oameni se spune, pe bună dreptate, că
pentru care cea mai înaltă decepţionează, că au două
satisfacţie este să se îmbrace suflete. De fapt au unul singur,
totdeauna frumos, după ultima care la început se arată amabil, iar
modă. Efigiile şi diferitele bijuterii în continuare belicos. Această
pe care le poartă aceşti oameni atitudine iniţial ademenitoare,
dezvăluie, de asemenea, vanitatea insinuantă, poate merge atât de
lor; la fel, de pildă, devizele pline departe încât să devină un fel de
de ifos, emblemele belicoase sau capcană de suflete. Aceşti oameni
armele, care la primitivi erau des- lasă impresia unui spirit de
tinate să-1 bage în sperieţi pe sacrificiu nemaipomenit, care
duşman. Sau figurile cu aproape de la sine îi poate duce la
semnificaţie erotică, îndeosebi la triumf. Ei pot să peroreze pe tema
bărbaţi, ori desene, cum sunt celui mai pur umanitarism şi
tatuajele etc, care îi încântă pe aparent să-1 ilustreze prin fapte.
frivoli. Dar de cele mai multe ori o vor
Toate acestea îi fac să simtă o face într-o manieră atât de
ambiţie nemăsurată,o voinţă de a demonstrativă încât un cunoscător
se impune, fie şi prin neruşinare. de oameni va fi prevăzător. Un
Pentru că unii oameni cred că o specialist italian în psihologie
astfel de comportare impudică le criminalistă spune: „Când
conferă măreţie şi superioritate. atitudinea ideală a unui om
Alţii au această senzaţie atunci depăşeşte o anumită măsură,
când se arată duri, insensibili, in- când bunătatea şi omenia sa iau
flexibili sau impenetrabili. Uneori forme surprinzătoare, este cazul
aceasta poate să nu fie decât o să fim cu totul bănuitori". Fireşte
aparenţă, pe când în realitate că se cuvine să tratăm cu
aceşti oameni sunt mai mult prudenţă această interpretare, dar
emotivi decât brutali şi de un nu se poate să nu recunoaştem că
cavalerism grobian. îndeosebi la ea este întemeiată din punct de
băieţi întâlnim adesea un soi de vedere teoretic şi practic. Şi
insensibilitatea atitudine ostilă Goethe îmbrăţişează această
faţă de manifestările generate de concepţie în una din epigramele
sentimentul de comuniune socială. sale veneţiene, unde spune:
Cel mai rău lucru pe care l-am „La treizeci de ani orice
putea face ar fi să apelăm la entuziast mă răstigneşte.
sentimente în cazul oamenilor Dar de îndată ce lumea o
stăpâniţi de o astfel de vanitate şi cunoşti, escrocul nu ţi se mai
care cu dragă inimă îi pare
un şugubăţ".

206 207
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

în general, acest tip de om va fi, de tată a vanitosului, ascensiunea


cele mai multe ori, lesne de recunoscut. aspiraţiei către putere poate
Nu ne plac linguşelile, ele sunt ajunge până la idealul identificării
respingătoare şi ne punem cu divinitatea. Nu trebuie să
repede în gardă faţă de cei care căutăm prea îndelung ca să
le practică. Ambiţioşii ar trebui descoperim că un asemenea om
mai degrabă consiliaţi să nu mai — cum se întâmplă în cazurile
recurgă la asemenea mijloace. cele mai grave — se comportă ca
Cunoaştem, din prima parte a şi cum ar fi Dumnezeu sau i-ar
cărţii, situaţiile care pot conduce ţine acestuia locul, fie concepe
la eşecuri în dezvoltarea psihică. deziderate şi îşi fixează scopuri a
Dificultăţile de ordin pedagogic căror realizare ar urma să-1
constau în aceea că, în asemenea transforme într-un zeu. Acest
cazuri, avem de-a face cu copii care au fenomen, al aspiraţiei la
o atitudine agresivă faţă de cei similitudinea cu Dumnezeu, este
din jurul lor. Dacă educatorul îşi punctul extrem al tendinţei de a
cunoaşte îndatoririle sale, depăşi limitele propriei
întemeiate pe logica vieţii, nu personalităţi. în zilele noastre
avem posibilitatea să facem faptul este deosebit de frecvent şi
obligatorie şi pentru copil de manifest. Toate aspiraţiile şi
această logică. Singura soluţie ar interesele care se grupează în
fi să evităm pe cât posibil situaţia jurul spiritismului şi telepatiei
conflictuală, cel mai bun lucru fiind trădează oameni nerăbdători să
acela de a-1 trata pe copil nu ca obiect, ci iasă din limitele condiţiei umane,
ca subiect, ca pe un semen cu care îşi atribuie puteri pe care
drepturi absolut egale, ca pe un oamenii nu le au, care vor să se
camarad. Atunci nu s-ar mai ridice uneori deasupra timpului, ca, de
întâmpla atât de uşor ca, datorită exemplu, atunci când încearcă,
unui sentiment de oprimare şi dincolo de timp şi spaţiu, să intre
retractilitate, copiii să adopte o în legătură cu spiritele celor
poziţie agresivă, care în morţi. Dacă aprofundam
societatea noastră generează în investigaţiile noastre, constatăm
chip automat o falsă ambiţie care, că o bună parte dintre oameni
la rându-i, se amestecă în înclină să-şi asigure cel puţin un
proporţii diferite în toate locşor lângă Dumnezeu. Există
gândurile, acţiunile şi trăsăturile încă un mare număr de şcoli în
noastre de caracter, determinând care educaţia are drept ideal să-1
de regulă o înăsprire a vieţii şi facă pe om asemenea lui
ducând uneori la cele mai grave Dumnezeu. Acesta era, odinioară,
complicaţii, la eşecuri şi chiar la idealul suprem al educaţiei
prăbuşirea personalităţii. religioase. Nu ne poate decât
Fapt cât se poate de semnificativ, îngrozi ceea ce a rezultat de pe
basmele, acele izvoare din care noi toţi urma unei astfel de educaţii şi se
extragem în primul rând impune să căutăm un ideal mai
cunoştinţe despre om, ne oferă o omenesc. Este însă uşor de înţeles
mulţime de exemple care ne arată că tendinţa cu pricina are
ce este vanitatea şi ce primejdii rădăcini adânci în fiinţa umană.
ascunde ea. Se cuvine să Făcând abstracţie de temeiurile
menţionăm aici în mod deosebit psihologice, un rol important îl are
un basm care ne înfăţişează într-o aici faptul că o mare parte din
manieră dramatică manifestarea omenire îşi trage primele sale
nestăpânită a vanităţii şi cunoştinţe despre esenţa omului
prăbuşirea care îi urmează în din acele cuvinte ale Bibliei care
mod automat. Este basmul lui spun că omul a fost creat „după
Andersen intitulat Urciorul cu chipul lui Dumnezeu", ceea ce
oţet. Un pescar aruncă înapoi în lasă în sufletul copilului o
apă un peşte şi acesta, în semn impresie puternică şi adesea
de recunoştinţă,îi îngăduie plină de grele urmări. Fireşte că
pescarului să-şi exprime o Biblia este o operă superbă care,
dorinţă. Dorinţa i se împlineşte. de îndată ce cineva şi-a maturizat
Dar nevasta pescarului, o înţelegerea, va fi citită cu
ambiţioasă veşnic nemulţumită, admiraţie. Dar dacă vrem să le-o
vrea să fie ba contesă, ba regină, facem cunoscută copiilor, atunci
şi chiar Dumnezeu, trimiţându-şi trebuie să le oferim cel puţin un
mereu bărbatul la peşte care, la comentariu adecvat, prin care să-i
urmă, exasperat de ultima învăţăm să fie modeşti, să nu-şi
dorinţă, nici nu mai vrea să audă atribuie nici un fel de forţă magică
de pescar. şi să nu creadă că totul şi toate li
Evoluţia ambiţiei nu cunoaşte se pot supune pentru că ei ar fi,
limite. Este interesant de observat chipurile, creaţi după chipul lui
cum, atât în basme, cât şi în Dumnezeu.
realitate, în viaţa psihică înrudit îndeaproape cu
înfierbân- această sete de divinizare şi
foarte răspândit este idealul
descris în basmul Ţara trântorilor,
unde toate

208 209
f
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA OMULUI
dorinţele ajung să se îndeplinească. Desigur,
copiii nu cred aproape niciodată că asemenea propriei sale dimensiuni magice. Pentru că el
imagini de poveste ar reprezenta realitatea. Dar crede că de fapt a reuşit să împiedice în timp util
dacă ne gândim la interesul nemărginit al copiilor o nenorocire care îl pândea pe cineva! Se poate
pentru magie, este în afară de orice îndoială că ei constata că şi în reveriile lor asemenea oameni
vor fi cel puţin ispitiţi să exploreze mai profund în această depăşesc orice limită umană. Ni se dezvăluie
direcţie. Ideea magiei şi a influenţelor magice asupra gesturi inutile, acţiuni care nu determină nici o
altora este foarte puternică şi adesea nu e schimbare în natura lucrurilor, ci se constituie doar în planul
abandonată nici la adânci bătrâneţe. într-un fel, imaginaţiei, împiedicându-1 pe autorul lor să se
poate că nici un om nu este scutit de asemenea idei. Mă acomodeze cu realitatea.
gândesc, de pildă, la credinţa unora că femeia ar în civilizaţia noastră un lucru îndeplineşte un
exercita o influenţă magică asupra bărbatului. Se rol pe care, desigur, nu de puţine ori îl putem
mai găsesc încă destui bărbaţi care se comportă în percepe ca magic. Este vorba de bani. Mulţi cred că
aşa fel de parcă s-ar afla sub înrâurirea puterilor având bani poţi face totul şi nu este de mirare că
1
magice ale partenerei lor de viaţă . Aceasta ne ambiţioşii şi vanitoşii sunt preocupaţi, într-un fel sau
aminteşte de vremea când această credinţă era încă altul, de bani şi avere. Aproape că s-ar putea crede
mult mai răspândită, când, sub cele mai că setea de proprietate se întemeiază pe factori
neînsemnate pretexte, o femeie risca să fie acuzată patologici sau rasiali. în realitate nu avem de-a face
că este vrăjitoare sau zripţuroaică, ceea ce a făcut ca decât cu fenomenul vanităţii, care îl face pe un
Europa întreagă să trăiască un coşmar ce a lăsat individ să adune tot mai mult, pentru a avea în mână
urme adânci în istoria sa. Căci dacă ne gândim că ceva din acea mult dorită putere magică şi, prin
un milion de femei au căzut jertfă acestei iluzii, aceasta, să se simtă superior. Unul din acei bogătaşi
atunci nu putem vorbi pur şi simplu de rătăciri care, deşi dispunea, propriu-zis, de destulă avere,
lipsite de importanţă, ci le putem compara doar cu continua să alerge după bani, după un început de
procesele Inchiziţiei sau cu războiul mondial. confuzie mentală a sfârşit prin a mărturisi: „Da,
Pe urmele aspiraţiei de a fi asemenea lui ştiţi, aceasta este tocmai puterea, care ne
Dumnezeu, întâlnim fenomenul satisfacerii ademeneşte fără încetare". Omul acesta a reuşit să-
şi conştientizeze comportamentul, dar mulţi nici nu
trebuinţeireligioaseîntr-un mod abuziv, prin care se
îndrăznesc să privească înăuntrul lor. Posesiunea
caută mulţumirea propriei vanităţi. Să ne gândim
puterii este azi atât de strâns legată de bani şi avere,
cât de important este, de exemplu, pentru un om care a suferit
încât multora setea de bogăţie şi de proprietate li se
un dezastru sufletescsă se poată izola, situându-se
pare naturală, neobservând că o mulţime din cei
deasupra celorlalţi, luând contact cu Dumnezeul
care vânează banii nu sunt puşi în mişcare de nimic
său, dialogând cu el, capabil fiind ca, prin acte
altceva decât de vanitatea lor.
pioase şi prin rugăciuni, să orienteze voinţa divină
Să prezentăm, în încheiere, încă un caz, în care
pe căile dictate de propria necesitate, putând sta cu Dumnezeu
vom reîntâlni toate acele detalii care ne sunt
între patru ochi şi simţindu-se astfel în intimitatea
cunoscute şi care, în acelaşi timp, ne va permite să
lui. Uneori asemenea manifestări se află foarte examinăm mai îndeaproape şi să înţelegem un alt
departe de ceea ce putem numi religiozitate fenomen care joacă un rol important în ceea ce
autentică, producând o impresie de patologic. Aşa priveşte vanitatea, anume starea de decădere. Este
sunt cei care, de exemplu, declară că nu pot vorba de o pereche de fraţi; fratele mai mic trecea
adormi dacă nu au rostit o rugăciune oarecare; căci drept incapabil, pe când sora sa avea faima unei dotări
dacă n-ar face-o, s-ar putea întâmpla ca pe unul de- dintre cele mai strălucite. Cum fratele nu a mai
ai săi aflat departe să-1 pască o nenorocire. putut susţine concurenţa cu ea, a abandonat cursa.
înţelegem sensul acestei pălăvrăgeli goale numai încă de la început el a fost desconsiderat şi, deşi
dacă avem în vedere negativul unei atare comunicări: dacă acum se încerca să i se netezească drumul, asupra
îmi rostesc formula, nimic nu i se poate întâmpla. sa apăsa greaua povară de a şti că probabil este un
Este calea pe care un individ poate ajunge lesne să incapabil. Din copilărie i se tot repetase că sora sa
aibă sentimentul putea învinge cu uşurinţă dificultăţile vieţii, în timp
ce el era sortit să facă doar lucruri neîn-

210 211
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

semnate. Dată fiind poziţia nimănui nu-i era îngăduit să


mai avantajoasă a surorii sale, afirme că el ar fi incapabil.
lui i s-a dat iluzia unei Iar dacă reuşea, ar fi fost o
insuficienţe, care nu i se dovadă a aptitudinilor pe
potrivea deloc. Cu această
care nu voiau să i le
stare de spirit împovărătoare a
recunoască.
început şcoala, unde a evoluat ca un
La asemenea acrobaţii îl
copil orientat spre pesimism, care
instigă pe om vanitatea.
încerca să evite cu orice preţ dez-
văluirea incapacităţii sale. Pe Vedem din acest caz până unde
măsură ce anii treceau, creştea poate ajunge omul, riscând să
în el dorinţa de a nu fi luat drept decadă, numai pentru a evita
un prostănac, ci de a fi tratat ca descoperirea unei aşa-zise
om matur. încă de pe la 14 ani incapacităţi, poate inexistentă.
căuta adesea să fie în compania Asemenea complicaţii şi viraje
adulţilor. Un profund sentiment de aduc ambiţia şi vanitatea în
inferioritate îl îmboldea mereu să viaţa unui om, răpindu-i
se întrebe cum să procedeze ca candoarea şi plăcerile cu
să poată juca de-acum rolul unui adevărat omeneşti, bucuria de a
domn mare. într-o zi paşii l-au dus trăi şi fericirea. Privind lucrurile
în lumea prostituţiei, pe care de mai îndeaproape, găsim că
atunci n-a mai părăsit-o. Cum îndărătul acestor rătăciri nu stă
aceasta era legată de mari nimic altceva decât o banală
cheltuieli şi cum grandomania greşeală.
nu-i îngăduia să ceară bani de la
tatăl său, el a ajuns până acolo 2. GELOZIA. O trăsătură de
încât să pândească ocazia de a caracter care se impune atenţiei
şterpeli banii de care avea noastre prin extraordinara sa
nevoie. Aceste furturi nu-i frecvenţă este gelozia. De gelozie nu
pricinuiau nici o remuşcare este vorba doar în relaţiile
pentru că, după cum declara, i erotice, ci o întâlnim în toate
se părea că procedează ca un celelalte relaţii umane,
bărbat în toată firea, care are la îndeosebi în copilărie, când unul
dispoziţie casa de bani a tatălui dintre copii, spre a se ridica
său. Această situaţie a durat până deasupra fraţilor şi surorilor sale,
în ziua în care, la şcoală, s-a văzut concomitent cu ambiţia îşi va
ameninţat de un grav eşec. A-l manifesta şi gelozia, atestând cu
suferi, ar fi fost o dovadă a aceasta o poziţie ostilă, beli-
incapacităţii sale, ceea ce în nici coasă. Din sentimentul de a fi
un caz nu putea admite. Iată ce curs desconsiderat, neglijat, el
au luat lucrurile. El avu brusc
dezvoltă o altă formă a ambiţiei,
mustrări de conştiinţă, care au
gelozia, trăsătură care adesea
sfârşit prin a-l încolţi atât de tare
persistă la omul respectiv de-a
încât l-au împiedicat cu totul să
lungul întregii sale vieţi.
mai studieze. Prin aceasta
La copii gelozia este de găsit
situaţia i s-a atenuat. Căci dacă s-
aproape întotdeauna, mai ales
ar fi întâmplat să cadă la
când se naşte un altul mai mic,
examene, avea o scuză atât
asupra căruia se îndreaptă mai
pentru sine cât şi pentru alţii,
mult atenţia părinţilor, aşa încât
mustrările de conştiinţă tortu-
rându-1 în aşa măsură încât copilul mai mare apare ca un
oricine s-ar fi aflat într-o astfel de rege detronat. Devin lesne geloşi
situaţie nu se putea să nu îndeosebi acei copii care de la
eşueze. Ceea ce îl împiedica, de început s-au bucurat de o
asemenea, să studieze era o afecţiune confortabilă. Până unde
pronunţată stare de distracţie, poate merge un copil în această
care îl constrângea în direcţie, ne-o arată cazul-limită
permanenţă să se gândească la al unei fetiţe care, la cei opt ani
altceva. Aşa s-a scurs ziua şi a ai ei, săvârşise trei omoruri.
venit noaptea şi, obosit, s-a dus Era un copil cu un anumit
la culcare, împăcat în conştiinţa grad de arieraţie, cu o
sa că a vrut să studieze, pe constituţie destul de firavă ca să
când, în realitate, nu se fie scutită de orice efort fizic, aşa
interesase deloc de îndatoririle sale. încât se afla într-o situaţie relativ
Ceea ce a urmat, 1-a ajutat să-şi favorabilă. Această situaţie s-a
joace mai departe rolul. A trebuit schimbat brusc când, ea
să se scoale cu noaptea-n cap, împlinind şase ani, în familie s-a
aşa încât toată ziua a fost născut o altă fetiţă. în ea s-a
somnoros şi obosit, incapabil să-şi petrecut atunci o transformare
concentreze atenţia. Unui om în radicală şi a început să-şi urmă-
asemenea stare, gândea el, nu i rească surioara cu o ură turbată.
se putea pretinde să concureze Părinţii, dezorientaţi, au ales
cu sora mai destoinică. Nu calea severităţii, aplicându-i
incapacitatea sa era de vină, ci corecţii copilului pentru fiecare
împrejurările fatale, căinţa sa, greşeală, într-o zi s-a întâmplat
remuşcăriie care îi răpiseră că în pârăul care curgea pe
liniştea. El era astfel înarmat lângă sat să fie
pentru orice eventualitate, apărat
din toate părţile, nimic nu i se
putea întâmpla. Dacă eşua,
avea circumstanţe atenuante şi

212 213
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

găsită o fetiţă moartă. în care s-a beneficiat până atunci


puţine zile cazul s-a repetat, în ceea ce priveşte viaţa
pentru ca, în sfârşit, geloasa să socială. Poate exista o gelozie
fie prinsă asupra faptului, pe care se mistuie pe sine sau una
când arunca în apă o altă fetiţă. care se revarsă într-o
Ea şi-a mărturisit crimele, a fost comportare temerară,
pusă sub observaţie într-un azil energică. La femeia înclinată să
de alienaţi şi, în final, predată joace tare se poate manifesta în
unei case de reeducare. încercarea de a-şi doborî rivalul sau în
Aşadar, gelozia acestei fete stăruinţa de a-1 încătuşa, de a-i
se transferase de la sora ei mai îngrădi libertatea, de a-i impune
mică la toate fetiţele de aceeaşi dominaţia ei. O metodă preferată
vârstă. S-a stabilit că ea nu de cei geloşi este aceea de a le
manifesta nici un fel de fixa reguli de conduită
ostilitate faţă de băieţi. Era ca partenerilor. Urmând o linie
şi cum în fetiţele omorâte ea psihică proprie, ei le impun
vedea imaginea surorii sale şi, celorlalţi o lege a iubirii, de
omorându-le, îşi satisfăcea exemplu, izolându-i de lume,
setea de răzbunare pentru prescri-indu-le unde şi ce să
umilinţa de care avusese parte. privească, ce şi cum să facă,
încă şi mai uşor se pot trezi orientându-le întreaga gândire.
manifestări de gelozie în familiile Gelozia poate de asemenea să-şi
cu copii de ambele sexe. După servească scopul denigrându-1
cum este cunoscut, societatea pe celălalt, făcându-i reproşuri
noastră nu este prea ispititoare etc. O admirabilă descriere a
pentru o fată, care se poate acestui comportament găsim în
revolta uşor văzând că, aşa cum romanul Netocika Nezvanova de
se obişnuieşte astăzi, venirea Dostoevski, unde un bărbat
pe lume a unui băiat este ajunge în acest fel să-şi oprime
salutată cu o bucurie deosebită, soţia, instaurând o dominaţie
el fiind tratat cu mai multă grijă şi absolută asupra ei.
dragoste şi având tot felul de Gelozia este, prin urmare, o
alte avantaje, de care fetele se formă particulară a aspiraţiei
văd lipsite.
spre putere.
Dintr-o asemenea stare de
lucruri nu rezultă, fireşte, în mod 3. INVIDIA. Ca trăsătură de
necesar o puternică ostilitate. Se caracter, invidia este indisolubil
poate întâmpla ca sora mai mare legată de aspiraţia către putere şi
să aibă o mare afecţiune pentru superioritate. Distanţa care îl
frăţiorul ei şi să se îngrijească de desparte pe om de ţelul său
el ca o mamă, ceea ce însă, din supraomenesc devine pentru
punct de vedere psihologic, nu dânsul perceptibilă, după cum
diferă de primul caz. Când o soră este ştiut, sub forma unui
mai mare adoptă o atitudine sentiment de inferioritate. Acesta
maternă faţă de fratele mai mic, îl apasă şi-1 preocupă în aşa
înseamnă că ea se situează pe o măsură încât, având în vedere
poziţie de superioritate, făcând atitudinea şi modul său de viaţă,
totul după bunul ei plac. O
ai impresia că omul acesta este
situaţie periculoasă a fost
încă departe de ţelul său.
transformată în una
Autoevaluându-se cu zgârcenie şi
avantajoasă.
fiind mereu nesatisfăcut, el
O altă formă larg răspândită
ajunge de cele mai multe ori în
a acestui tip de relaţii, care pot să
situaţia de a se compara cu alţii,
genereze manifestări de gelozie,
de a măsura succesele altora,
este rivalitatea excesivă dintre
simţindu-se frustrat. Poate
fraţi şi surori. Fata, impulsionată
proceda în felul acesta şi în cazul
de sentimentul că este
în care el este cel care are mai
desconsiderată, nu rareori
mult decât alţii. Toate aceste
reuşeşte ca, prin hărnicie şi
forme de manifestare ale
voinţă, să-şi depăşească fratele,
adesea în complicitate cu natura sentimentului frustrării sunt
care-i vine în ajutor, pentru că semne ale unei vanităţi
este ştiut că la pubertate fetele mascate, nesatisfăcute, ale
se dezvoltă mult mai rapid voinţei de a avea mereu mai mult, de a
2
decât băieţii, atât din punct de avea totul . Desigur că asemenea
vedere corporal cât şi spiritual, oameni nu declară că ei ar vrea
pentru ca ulterior această să aibă totul, pentru că de obicei
diferenţă să dispară treptat. instanţa sentimentului de
Gelozia se manifestă în comuniune socială interzice o
forme din cele mai diferite. O astfel de mentalitate, dar în fapt
recunoaştem în trăsături ca ei procedează ca şi cum ar voi
suspiciunea, înclinaţia de a să aibă totul.
spiona, de a se lua la întrecere, Se înţelege că sentimentul
precum şi în permanentă teamă invidiei, exprimat prin această
de a nu se vedea desconsiderat. permanentă evaluare a situaţiei
Care formă va predomina, proprii în raport cu succesele
depinde de pregătirea de altora,

214 215
ALFRED ADLER
CUNOAŞTEREA
OMULUI
nu poate favoriza posibilităţile
tiv, să formulăm o axiomă a
de a fi fericit. Dar oricât de
societăţii omeneşti, care nu
respingătoare sunt
poate fi ştirbită fără ca
manifestările de invidie dacă
altundeva să se pună imediat în
le privim prin prisma sentimentului
mişcare forţe contrare. Această
de comuniune socială, oricât de axiomă este: să fie lege egalitatea a
antipatică este în general tot ce poartă chip omenesc.
invidia, sunt puţini oamenii Expresia invidiei este uşor de
capabili să nu o manifeste într-un fel recunoscut în mimică şi îndeo-
oarecare. Trebuie să recunoaştem sebi în privire. Manifestările
că nimeni dintre noi nu este scutit individiei îşi găsesc de
de atari manifestări. Sigur că în asemenea o expresie pe plan
şuvoiul vieţii lucrul acesta nu fiziologic, fapt care se traduce
transpare în chip desluşit. Dar prin anumite locuţiuni. Se
când omul suferă şi se simte vorbeşte despre tenul galben sau
asuprit, când vede că îi lipsesc despre paloarea invidiei, ceea ce
banii, alimentele, înseamnă că sentimentul
îmbrăcămintea, căldura, când invidiei influenţează circulaţia
perspectiva sa asupra viitorului noastră sanguină. Din punct de
se îngustează şi nu vede nici o vedere organic aceasta corespunde
ieşire din situaţia sa critică, unei contracţii periferice a
atunci este de înţeles că vaselor capilare.
omenirea de azi, care se află Pe plan pedagogic, dat fiind
abia la începutul unei civilizaţii că nu putem extirpa invidia din
veritabile, dă curs unor manifestări lumea aceasta, trebuie cel puţin
de invidie, chiar dacă morala şi să ne străduim să o facem utilă
religia le interzic. Aşa interpretăm din punct de vedere general, să
invidia celor neavuţi. Pentru a o încercăm să o canalizăm în aşa fel
considera de neînţeles, ar trebui încât, fără ca viaţa psihică să
să se demonstreze că alţi sufere mari zguduiri, ea să poată
oameni, puşi în aceeaşi situaţie, deveni rodnică. Lucrul acesta
nu ar manifesta invidie. Deci se reuşeşte atât pentru indivizi cât şi
impune să conchidem că, dată pentru mase. Pe plan individual,
fiind structura psihică actuală a va trebui să căutăm să le oferim
omului, trebuie să ţinem seama copiilor posibilitatea unor activităţi
de acest factor. Este inevitabil ca care să Ic determine ridicarea
invidia să izbucnească, fie la conştiinţei de sine. în viaţa
indivizi, fie la mase, din moment popoarelor cu greu se poate face
ce ea este determinată de altceva decât în cazul celor ce se
sărăcie. Cu toate că nu putem simt umiliţi şi care poate, de
încuviinţa formele respingătoare asemenea, privesc cu
ale invidiei, trebuie să spunem că infructuoasă invidie cum îşi ridică
nu cunoaştem nici un mijloc de a bunăstarea alte popoare, calea de
elimina, în asemenea cazuri, invidia şi urmat fiind aceea de a facilita
ura care adesea i se asociază. Se valorificarea forţelor neutilizate.
Un om veşnic invidios este
cuvine să fie absolut clar pentru
nefolositor pentru viaţa în comun.
oricine trăieşte în societatea
El se va arăta mereu dornic să
noastră că asemenea impulsuri nu
pună mâna pe ce este al altuia,
trebuie puse la încercare, că nu
să-1 denigreze într-un fel
trebuie provocate, că se impune
oarecare, să-i pună beţe în
să avem destul tact pentru a nu le
roate, după cum va înclina să
întărâta şi accentua atunci când
invoce pretexte pentru reuşitele
îşi fac apariţia. Deşi acest mod
sale şi să aducă altora acuzaţii. El
de a proceda nu înseamnă o
ne oferă imaginea unui luptător, a
îmbunătăţire a stării de lucruri unui stricător de chef, a unui om
existente, este minimum pe care îl prea puţin apt să întreţină relaţii
putem cere unui om: să nu facă cu semenii şi care nu este
paradă de superioritatea sa pregătit să se facă util pentru
momentană faţă de ceilalţi, viaţa în comun. Cum nu-şi dă
deoarece lucrul acesta ar putea osteneala să se transpună în
să-i lezeze. sufletul altora, el nu este
Această trăsătură de caracter niciodată un bun cunoscător de
ne face să vedem legătura indiso- oameni şi îi va jigni pe aceştia cu
lubilă dintre individ şi judecăţile sale. Nu se va arăta
colectivitate. Nimeni nu se poate mişcat când un altul suferă de pe
evidenţia în afara societăţii şi urma felului său de a acţiona.
nimeni nu-şi poate extinde Invidia îl poate duce până acolo
puterea asupra altora fără ca în pe un om încât să simtă o
acelaşi timp, de partea opusă, să anumită satisfacţie în cazul că
nu se trezească forţe care să-i aproapele său este în suferinţă.
contracareze iniţiativele. Invidia
ne împinge la acţiuni şi la 4. AVARIŢIA. înrudită strâns
măsuri care ţintesc la stabilirea cu invidia şi de cele mai multe ori
egalităţii, a echivalenţei între oa- asociată cu ea este avariţia. Nu
meni. Suntem astfel în măsură ca, ne gândim doar la acele forme de
pe cale raţională, precum şi intui-

216
217
ALFRED ADLER

zgârcenie care se limitează la adunarea de


bani, ci la acea formă generală care, în esenţă,
se exprimă în faptul că cineva nu este preocupat să-i
facă altuia vreo bucurie, că pregetă să se jertfească
r CUNOAŞTEREA OMULUI

fatal dizolvante, generatoare de izolare şi


frustrante. De aceea ar fi mai bine să orânduim
în aşa fel lucrurile încât mai degrabă să dăm
pentru colectivitate sau pentru o anumită persoană, decât să economisim, principiu care nu trebuie
că ridică în jurul său un fel de zid, numai pentru a denaturat, de care să nu ne permitem să abuzăm,
fi sigur de bietele sale comori. Recunoaştem aici lucru de altfel imposibil atunci când avem în vedere
cu uşurinţă afinitatea cu ambiţia şi cu vanitatea, pe folosul semenilor.
de o parte, precum şi cu invidia, pe de altă parte. Nu
vom exagera dacă vom afirma că toate aceste 5. URA. Nu rareori la oamenii agresivi
trăsături de caracter există la om simultan, aşa descoperim trăsături specifice urii. Aceasta se
încât cineva nu trebuie să treacă drept un ghicitor întâlneşte adesea încă din copilărie, atingând uneori o
de gânduri dacă, stabilind existenţa unei anumite mare intensitate, ca în accesele de furie, sau manifes-tându-se
însuşiri, va susţine că sunt prezente şi celelalte. sub o formă mai blândă, ca în ranchiună. Firea unui om
Omul civilizat al zilelor noastre dă la iveală cel va fi foarte pătrunzător caracterizată prin această
puţin câteva aspecte ale avariţiei. El poate cel mult prismă şi se va câştiga foarte mult în evaluarea sa
să o tăinuiască sau să o disimuleze în spatele unei ştiindu-se până la ce punct este capabil de ură. Ura
generozităţi duse până la extrem, care pesemne că îi conferă o nuanţă individuală, caracteristică.
nu este altceva decât o pomană, o încercare Punctele de atac vizate de ură pot fi diferite.
destinată ca prin gesturi generoase să exalte Ura se poate raporta la sarcinile pe care le are de
sentimentul propriei sale personalităţi, în îndeplinit un om, la o persoană, la un popor sau la o
detrimentul altor oameni. în anumite împrejurări, ca clasă socială, la celălalt sex sau la o rasă de
atunci când avariţia este pusă în slujba unor oameni. Să nu uităm însă că manifestările de ură nu
3
interese sociale determinate , ea poate să pară sunt totdeauna directe şi făţişe, ci se maschează
chiar o însuşire valoroasă. Aşa este, de exemplu, în uneori perfect, putând lua, de exemplu, forma mai
cazul în care un om îşi economiseşte timpul sau rafinată a atitudinii critice. Poate lua, de asemenea, o
forţa sa de muncă şi prin aceasta, poate, formă atât de radicală încât omul să respingă orice
realizează o operă măreaţă. Există în epoca integrare socială. Câteodată, ca sub lumina unui
contemporană o orientare, ştiinţifică şi morală, fulger, vedem până unde poate merge ura unui om. Este
care aşază de-a dreptul în prim-plan această utilizare cazul unei paciente care relata cu ce bucurie citea ea, care
cu zgârcenie a timpului, cerând ca fiecare să era scutită de mobilizarea pe front, ştirile despre
procedeze „economic" cu timpul şi cu puterea de nemaipomenitele pierderi în oameni şi despre
muncă (la fel cu „forţele de muncă"). Aceasta sună mutilările grave.
foarte frumos în teorie. Dar de îndată ce acest Multe din aceste manifestări sunt de găsit în
principiu este pus undeva în practică se poate sfera crimei. într-un grad mai moderat, fărădelegile
vedea cum totul este aici pus exclusiv în serviciul capătă extindere în societate, dar fără a îmbrăca în
aspiraţiei către putere şi superioritate. Cu acest mod necesar forme revoltătoare. Aşa se întâmplă cu
principiu dobândit pe cale teoretică se va ajunge acea formă care trădează un sentiment de ură
de cele mai multe ori doar la abuzuri, cei care intensă, mizantropia. Există chiar orientări filosofice
folosesc cu zgârcenie timpul şi puterea de muncă care sunt în aşa măsură pătrunse de ostilitate şi
încercând să pună pe umerii altora sarcinile ce le ură faţă de oameni încât se poate considera că au
revin lor. Nu putem evalua şi preţui o astfel de aceeaşi origine ca şi actele duşmănoase mult mai
concepţie decât în măsura în care ea este utilă dure şi făţişe. în biografiile oamenilor mai
obştei. Este un atribut propriu întregii dezvoltări a importanţi vălul este uneori dat de-o parte, iar când
erei noastre tehnice să trateze omul ca pe o maşină Grillparzer, de exemplu, spunea o dată că în arta
şi să-i impună principii de viaţă care poate că îşi au poetică se trăieşte furtunos cruzimea omului,
într-o măsură oarecare justificarea în ceea ce trebuie să ne gândim mai puţin la un adevăr
priveşte tehnica, dar care, în ceea ce priveşte viaţa nestrămutat, ca acela exprimat de el, cât mai
în comun a oamenilor, sunt în mod

218 219
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

degrabă la faptul că într-un pe deplin îndreptăţită fiind


artist, care trebuie să se afle în aceea că ei nu sunt oameni de
relaţii strânse cu umanitatea, 5
omenie . Desigur că niciodată
dacă vrea să fie capabil de nu trebuie să ne grăbim cu
realizări artistice, pot sălăşlui, aprecierile, ci să aşteptăm ca
între altele, sentimente de ură ipoteza să ne fie confirmată şi
4
şi cruzime . în alte împrejurări. Dar dacă de
Ramificaţiile sentimentului fiecare dată constatăm că
de ură sunt uimitor de participarea la joc a cutărui
numeroase. Nu le vom urmări însă copil determină câte un
aici, pentru că am merge prea departe incident nefericit, atunci se
prezentând toate raporturile cu ura impune să spunem că acesta nu
de oameni a fiecărei trăsături de este înclinat să ţină cont de
caracter luată izolat. Este uşor de ceilalţi, că nu-i stă în caracter să
dovedit că în special unele
aibă în vedere binele şi necazurile
profesiuni nu pot fi îmbrăţişate
semenului.
fără o anumită ostilitate, ceea ce
în această perspectivă, de
nu este tot una cu afirmaţia că nu
multe ori merită să acordăm o
ar putea fi exercitate fără o anumită
atenţie deosebită vieţii noastre
ostilitate. Dimpotrivă, în momentul
economice. Aceasta nu prea este
în care un individ înclinat spre
dispusă să ne convingă că
mizantropie se hotărăşte să
imprudenţa nu are de-a face cu
îmbrăţişeze o asemenea
ostilitatea. Căci actele care au loc în
profesiune, de exemplu, cariera
militară, date fiind organizarea sfera afacerilor demonstrează în
de ansamblu, reprezentările general că nu există nici urmă de
legate de serviciul militar şi consideraţie pentru
necesara solidaritate cu ceilalţi aproapele,cum ar fi de dorit să fie.
care fac aceeaşi carieră, toate Există o întreagă serie de
manifestările de ostilitate se vor demersuri şi acţiuni în viaţa
orienta în aşa fel încât cel puţin în noastră de afaceri din care se
aparenţă să se adapteze în cadrul vede limpede că acela care
comunităţii. execută aceste lovituri ca de
O formă de manifestare trăsnet Ic face totdeauna în
extrem de bine camuflată a detrimentul altora. De regulă
sentimentului de ostilitate asemenea acte nu atrag după ele
priveşte actele care aduc nici o sancţiune penală, chiar dacă
prejudicii unui om sau unei valori au la bază o intenţie malignă
materiale, comise din imprudenţă, prin perfect conştientă. Dar cum
aceea că făptaşul pierde din manifestă este cel puţin acea
vedere orice consideraţie impusă absenţă a sentimentului de
de sentimentul de comuniune comuniune socială, ca în cazul
socială. în jurisprudenţă are loc o imprudenţei, întreaga noastră
amplă dezbatere pe această viaţă socială va fi otrăvită, pentru
temă, dezbatere care până astăzi că până şi cei care poate că sunt
nu a adus nici o elucidare a binevoitori vor nutri convingerea
problemei. Este de la sine înţeles că în asemenea situaţii nu-ţi
că un delict din imprudenţă nu rămâne altceva de făcut decât să-
este tot una cu o crimă ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii
premeditată, că nu-i acelaşi lucru interesul personal. Şi astfel se
dacă cineva, de exemplu, pune trece cu vederea peste faptul că
neglijent un ghiveci de flori pe marginea această apărare a propriei
ferestrei, aşa încât la cea mai mică persoane este întotdeauna legată
trepidaţie acesta cade în capul de prejudicierea altuia. în ultimii
unui trecător, sau dacă ghiveciul ani am putut vedea adesea
de flori este aruncat în capul asemenea fapte şi consecinţele
trecătorului. Nu se poate însă să lor. Este numai spre binele nostru
nu recunoaştem că actele unor să fim atenţi la aceste fenomene,
oameni imprudenţi pot să aibă la întrucât astfel ne putem da
bază aceeaşi ostilitate ca o seama cât de greu este în atari
crimă cu premeditare, acest mod situaţii să satisfacem acele
neglijent de a acţiona oferindu-ne cerinţe care, în virtutea
un punct de sprijin în înţelegerea sentimentului nostru de
unui om. Jurisprudenţă admite în comuniune socială, ni se par ca
acest caz circumstanţe
fiind de la sine înţelese şi în
atenuante, dat fiind că făptaşul
regulă. Este necesar să găsim şi în
nu a săvârşit actul cu un scop
acest domeniu soluţii care mai
conştient. Este însă neîndoielnic
degrabă să înlesnească
că un act duşmănos în chip
colaborarea fiecăruia în sensul
inconştient poate să aibă la bază
favorizării binelui general, în loc
acelaşi gând de ură ca şi un act
s-o complice, aşa cum se
de rea-credinţă săvârşit în mod
întâmplă astăzi cel mai adesea.
conştient. în ambele cazuri avem
Uneori au loc reacţii cu totul
de-a face cu oameni care
dovedesc o carenţă a automate, deoarece spiritul
sentimentului de comuniune maselor nu doarme niciodată şi se
socială. Dacă luăm seama la apără cât se poate de bine. Dar şi
jocurile copiilor, totdeauna putem psihologia trebuie să abordeze
observa că unii din ei nu sunt prea aceste fenomene, nu doar pentru
atenţi cu ceilalţi, concluzia a face mai bine înţelese
relaţiile economice, ci şi prin
prisma

220 221
ALFREDADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI
aparatului psihic care-şi aduce nuanţe contradictorii: „Eu însumi nu
contribuţia sa în acest domeniu, eram duşman al francezilor în mai
în sensul de a şti ce putem în mică măsură decât tata, cu toate
general pretinde şi la ce ne putem astea, Napoleon mă atrăgea cu o
aştepta din partea indivizilor sau a forţă magică. Cu sufletul cuprins de
colectivităţilor. ură şi fără să fi fost vreodată amator
Imprundenţa este larg de parăzi militare fastuoase, nu
răspândită în familie, în şcoală şi în pierdeam nici una din inspecţiile sale
viaţă în general. O putem găsi de la Schonbrunn sau de pe câmpia
peste tot. Mereu apare undeva în aşa-zisei Schmelz. Parcă-1 mai văd şi
prim-plan un tip care nu arată nici astăzi coborând scara exterioară a
o consideraţie pentru semenul castelului Schonbrunn, mai mult
său. Fireşte că faptul nu rămâne alergând decât mergând" (întâmplări
nesancţionat, modul de a proceda din vremea mea. Editura Univers,
al unui om lipsit de menajamente Bucureşti, 1976, p. 59). (Nota trad.)
5
având de cele mai multe ori drept „sie nicht die besseren Menchenfreunde
urmare o schimbare sind", în textul original. (Nota trad.)
neîmbucurătoare pentru dânsul.
Câteodată acest proces durează
mult timp — morile Domnului
macină încet —, atât de mult încât
legătura între fapte nu poate fi
sesizată, pentru că respectivul le
ignoră, nu le supune controlului şi,
prin urmare, de cele mai multe ori
nu le înţelege. Se vor auzi
tânguieli pe tema unui destin
nemeritat, insuccesele fiind puse
adesea pe seama împrejurării că
celălalt, partenerul ale cărui
brutalităţi a trebuit să le suporte,
după câtva timp a abandonat
orice efort personal, aşa că a rupt-
o cu el.
Deşi actele comise din
imprudenţă îşi găsesc câteodată o
aparentă justificare, dacă le
examinăm mai îndeaproape,
putem sesiza întregul lor conţinut
de ostilitate faţă de ceilalţi. Este,
oarecum, cazul şoferului care,
conducând nebuneşte
autovehiculul, striveşte pe
cineva, susţinând apoi, în apărarea
sa, că se grăbea la o întâlnire pe
care o fixase şi de la care nu putea
întârzia. După cum putem vedea,
există oameni care pun micile lor
interese personale atât de sus
deasupra vieţii şi binelui celorlalţi
oameni, încât neglijează perico-
lele la care îi expun pe aceştia
datorită comportamentului lor.
După distanţa care desparte
propriile lor interese de binele
colectivităţii, se poate recunoaşte
lămurit gradul lor de duşmănie
faţă de ceilalţi.

NOTE
1
„ihres Geschlechtspartners", în textul
original. (Nota trad.)
2
„einesimmer-mehr-haben-WiUens,
einesAlles-haben-Willens", în
textul original. (Nota trad.)
3
„aufgewisse Formen des Lebens", în
textul original. (Nota trad.)
4
Tot Franz Grillparzer, în
Autobiografia sa, evocând intrarea
francezilor în Viena în anul 1809,
descrie şi un sentiment de ură încărcat
de

222
t
Capitolul III
CUNOAŞTEREA OMULUI

spun, în modul de a saluta sau de a răspunde la


TRĂSĂTURI DE CARACTER salut. întotdeauna lucrurile se petrec în aşa fel,
de parcă între ei şi ceilalţi s-ar întinde o distanţă.
DE NATURĂ NEAGRESIVĂ în toate aceste manifestări de izolare regăsim
trăsătura de caracter cunoscută, vanitatea, care
aici ia forma detaşării de ceilalţi, prin aceasta
individul voind să demonstreze că este diferit de
ei şi că se ţine la distanţă. Procedând astfel,
aceşti oameni nu fac decât să-şi imagineze o
superioritate inexistentă. După cum vedem,
ostilitatea belicoasă se poate travesti în
în această grupă de trăsături de caracter se atitudinea aparent inofensivă a însingu-ratului.
includ acele forme de manifestare prin care agresiunea împotriva Fenomenul apare şi în sânul unor mari grupuri de
semenului nu evoluează pe o linie directă şi clar vizibilă, oameni. Fiecare dintre noi a luat desigur
ci observatorului din afară i se lasă impresia unei cunoştinţă de familii întregi caracterizate de
izolări ostile. Este ca şi cum întregul flux de faptul că se izolează ermetic de ceilalţi. Dacă le
ostilitate s-ar arcui şi ar lua o cale ocolită. în privim mai îndeaproape, vom observa că
asemenea cazuri avem de cele mai multe ori imaginea niciodată nu lipseşte ostilitatea şi nici înclinaţia
unui om care, desigur, nu face pe nimeni să sufere, dar se de a se închipui fiinţe mai sus-puse, mai nobile
ţine la distanţă de oameni şi de viaţă, evită orice decât celelalte făpturi omeneşti. Tendinţa de
contact şi, în singurătatea-i, le refuză altora izolare poate cuprinde clase, religii, rase şi
colaborarea sa. Dar cum obiectivele pe care şi le naţiuni întregi; o ilustrare cu totul edificatoare în
fixează umanitatea nu pot fi realizate, în marea lor acest sens o constituie cutare oraş străin, de
majoritate, decât printr-o activitate în comun, un om care se exemplu, unde locurile de promenadă,
izolează este suspect de aceeaşi ostilitate ca unul câteodată chiar şi arhitectura caselor dezvăluie
care atacă şi păgubeşte făţiş şi direct modul în care unele pături sociale se închid
colectivitatea, comportamentul pasiv unele faţă de altele. Un fenomen adânc
sustrăgându-i acesteia mijloacele necesare de înrădăcinat în societatea noastră priveşte
conservare. Se deschide aici un imens domeniu de instigarea oamenilor de a se izola în naţiuni,
confesiuni şi clase, de unde nu rezultă altceva
cercetare, din care vrem să supunem analizei mai
decât conflicte reciproce, care după câtva timp
detaliate câteva fenomene frapante. Să examinăm
devin tradiţie cronică şi neputincioasă. Nu de
în primul rând:
puţine ori li se oferă astfel unor indivizi
posibilitatea de a exploata opoziţiile latente şi de
1. IZOLAREA. Aceasta se poate manifesta în diferite
a incita aceste grupuri să se încaiere, cu singurul
moduri. Oamenii care se izolează vorbesc puţin sau scop de a pune mai uşor mâna pe frânele
deloc, nu te privesc în ochi, nu ascultă sau nu sunt conducerii şi de a-şi satisface vanităţile
atenţi atunci când li se vorbeşte. în toate relaţiile, personale. Ostilitatea nu lipseşte niciodată în
chiar şi în cele mai simple, se face simţită o răceală asemenea cazuri, astfel de clase sau popoare
de natură să-i îndepărteze pe oameni unii de alţii. considerându-se eminente, preamărindu-şi
Aceasta se simte în întreaga lor atitudine, în felul lor de a spiritualitatea de elită şi necunoscând despre
da mâna, în ton, în ceea ce alte clase şi popoare decât ceea ce au ele rău.
Posibilitatea unei accentuări periculoase a
ostilităţii vine de acolo că, de regulă, nu se
apleacă urechea decât la anumiţi agitatori, care
încearcă să aţâţe ostilitatea prin prisma
propriilor lor convingeri şi interese. Când
intervin evenimente nefericite, ca războiul
mondial cu urmările sale, atunci nimeni nu se
socoate implicat în cauzarea lor. Există un tip de
om care, în propria sa insecuritate, aspiră către
superioritate şi independenţă, pe care caută să le
obţină în detrimentul altora. Izolarea este
destinul unor asemenea indivizi,

224 225
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

pecetea însăşi a întregii lor vieţi. este un mod discret şi de aceea


Se înţelege de la sine că aceşti oa- foarte agreat de a te „preocupa"
meni nu sunt capabili să propria persoană. Teama de
favorizeze propăşirea, progresul moarte sau de boală este, de
civilizaţiei şi culturii. asemenea, frecventă la oamenii
care se află în căutarea unor
2. ANGOASA. în atitudinea pretexte ca să renunţe la orice
ostilă a unui om faţă de mediul activitate. Sau ei vor accentua că
său găsim adesea manifestări de totul e pur şi simplu deşertăciune,
anxietate, care conferă un colorit că viaţa e atât de scurtă sau că nu
particular caracterului acestui om. se poate şti ce ne va aduce ziua
Anxietatea este un fenomen de mâine. Acelaşi efect îl pot avea
extraordinar de răspândit, care îl
amăgirile religiei cu privire la
însoţeşte pe om din frageda copi-
viaţa de apoi, în cazul oamenilor al
lărie şi adesea până la adânci
căror ţel este de fapt viaţa „de
bătrâneţe, amărându-i într-o inimagi-
dincolo" şi care consideră viaţa
nabilă măsura existenţa, făcându-
terestră ca pe o strădanie absolut
1 incapabil să-şi facă prieteni şi să
pună prin aceştia o bază pentru o de prisos, ca pe o fază
viaţă senină şi pentru o activitate insignifiantă a propriei dezvoltări.
rodnică. Căci teama se poate Dacă primul tip de om evită orice
extinde asupra tuturor relaţiilor activitate pentru că orgoliul nu-i
vieţii umane. Orientarea atitudinii permite să se lase pus la încercare,
anxioase diferă de la om la om. în cazul celui de-al doilea consta-
Se poate ca cineva să aibă teamă tăm că, prin instruire sau
de lumea exterioară sau, iluminare, acelaşi Dumnezeu
dimpotrivă, să se înspăimânte de spre care aspiră, acelaşi ţel de a
propria sa lume interioară, Aşa obţine superioritatea asupra
cum omul evită societatea, care îi celorlalţi, acelaşi orgoliu îl fac
face frică, tot aşa se poate teme incapabil să-şi trăiască viaţa.
să rămână singur, cu el însuşi. De în prima sa formă, cu totul
asemenea, printre anxioşi vom primitivă, angoasa se întâlneşte la
întâlni tipul bine cunoscut care se copii, care prezintă semne de
simte constrâns să se gândească teamă ori de câte ori sunt lăsaţi
mai mult la sine şi care, drept singuri. Un asemenea copil nu va
urmare, nu are timp pentru fi însă satisfăcut doar de simpla
ceilalţi. De îndată ce el şi-a fixat prezenţă a cuiva lângă sine, ci va
drept principiu ocolirea greutăţilor căuta să exploateze în alte scopuri
vieţii, această concepţie se
faptul de a se găsi împreună cu
adânceşte şi se consolidează prin
cineva. Dacă, de exemplu, mama
asocierea sa cu anxietatea. Există
îl lasă singur, el o va rechema
de fapt oameni care sunt cuprinşi
manifestându-şi clar teama, ceea
de anxietate de îndată ce au de
ce nu înseamnă decât că pe el îl
întreprins ceva, când pleacă de
acasă, se despart de cineva care interesează ca mama să stea pur
îi însoţea, li se propune să ocupe şi simplu lângă dânsul. Ceea ce
o funcţie sau au de făcut curte vrea el cu adevărat este ca ea să
unei femei etc. Atât de slabă este fie la cheremul lui, să o poată
legătura lor cu viaţa şi cu semenii, domina. Asemenea manifestări
încât orice schimbare în arată de obicei că copilul nu a fost
obişnuinţele lor îi înfricoşează. lăsat să evolueze pe calea
Pe de altă parte, într-o independenţei, ci, apli-cându-i-se
asemenea stare de spirit întreaga un tratament pedagogic eronat, a
dezvoltare a personalităţii şi fost determinat să se agate de
capacitatea de acţiune rămân alte persoane, să le ţină pe
blocate. Desigur că frica nu este acestea la dispoziţia sa.
întotdeauna tot una cu a începe Manifestările exterioare ale
să tremuri şi a o lua la fugă. Dar angoasei infantile sunt în general
ritmul activităţii scade şi sunt cunoscute. Aceasta devine
găsite tot felul de pretexte şi de deosebit de netă atunci când
subterfugii. Uneori cel în cauză nu stingerea luminilor, noaptea, de
ştie nimic despre acestea, despre exemplu, face dificil contactul cu lumea
faptul că atitudinea sa anxioasă exterioară sau cu persoana dorită.
este rezultatul presiunii exercitate Strigătul fricii restabileşte, ca să
de o nouă situaţie existenţială.
spunem aşa, legătura ruptă de
Interesant este că adesea, ca
întunericul nopţii. Dacă vine
o confirmare a acestei concepţii,
cineva repede, în general se
constatăm că aceşti oameni se
întâmplă ceea ce am şi arătat mai
gândesc cu predilecţie la trecut
sus: copilul îşi exprimă şi alte
sau la moarte, ceea ce are
aproximativ acelaşi efect. A te dorinţe, vrea să i se facă lumină,
gândi la trecut să nu fie lăsat singur, să aibă cu
cine se juca şi altele de felul
acesta. Cât timp i se face pe voie,
teama este evaporată. Dar din
clipa în care acest

226 227
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

comportament de suveran poate şti ce ţi se poate


pare ameninţat, teama revine întâmpla; şi când eşti cumva
şi consolidează dominaţia mai bine îmbrăcat, uşor poţi să
copilului. ai neplăceri.
Fenomene analoage există Fireşte, nemulţumirea şi
şi în viaţa adulţilor. Este cazul revolta erau atunci mari. Dar ceea ce
oamenilor care refuză să iasă şochează este faptul că numai
singuri din casă. Adesea îi putem anumiţi oameni au tras concluziile
vedea pe stradă crispaţi de frică, menţionate mai sus. De ce tocmai
privind în jurul lor sau stând ei au gândit astfel? Faptul nu este
înlemniţi de spaimă, când nu întâmplător, ţine de lipsa de
aleargă ca puşi pe fugă de un contact social a acestor indivizi,
duşman fioros. Câteodată, o ceea ce nu le putea da
asemenea persoană vă poate sentimentul securităţii, pe când
aborda, rugându-vă s-o ajutaţi să alţii, care se socoteau mai
1
traverseze strada . Nu sunt oameni integraţi în colectivitate, nu
propriu-zis bolnavi, adesea având o simţeau nici o teamă şi mergeau ca
sănătate mai bună ca a altora, de obicei la lucru.
dar, puşi în faţa unei dificultăţi O formă de angoasă mai
neînsemnate pentru alţii, ei suferă inofensivă dar nu mai puţin demnă
imediat o criză de angoasă. La de atenţie este timiditatea, ceea ce
unii fenomenul este atât de am spus despre anxietate fiind valabil şi
accentuat încât sunt cuprinşi de pentru aceasta. Oricât de simple
insecuritate şi teamă de îndată ar fi relaţiile în care se află
ce pun piciorul afară din casă. implicaţi copiii, timiditatea le va
Formele de manifestare ale acestei oferi posibilitatea să evite sau să
agorafobii (Platzangst) prezintă un rupă contactul cu ceilalţi, dând în
interes deosebit prin faptul că la acest fel curs sentimentului lor de
aceşti oameni descoperim senti- inferioritate sau de a fi diferiţi,
mentul că ei ar fi ţinta unei ceea ce inhibă plăcerea de a
prigoane nemiloase. Ei sunt întreţine legături cu alţii.
încredinţaţi că ceva anume îi face
să difere cu totul de ceilalţi. 3. LAŞITATEA. Această
Uneori acest sentiment se trăsătură de caracter este
exprimă prin idei fantasmagorice, proprie celor care percep ca fiind
ca atunci când, de exemplu, ei deosebit de dificile sarcinile ce le
cred că ar putea să cadă, ceea ce revin şi care nu cred că dispun de
pentru noi nu înseamnă altceva forţa necesară învingerii
decât că ei se cred situaţi pe o greutăţilor. De regulă, această
poziţie foarte înaltă. în mani- trăsătură de caracter se va manifesta
festările patologice, degenerate sub forma unor mişcări de înaintare
ale angoasei, scopul de a obţine lente, datorită cărora distanţa
puterea şi superioritatea este prin dintre individ şi problemele vitale
urmare oscilant şi vedem cum şi nu prea scade, ba chiar rămâne
în aceste cazuri viaţa este constantă. Intră în această
oprimată, ameninţată de un categorie acei oameni care nu
destin trist. Căci la mulţi oameni sunt de găsit imediat acolo unde
angoasa nu semnifică altceva toată lumea are de rezolvat o
decât că cineva trebuie să stea problemă de viaţă şi de moarte.
lângă dânşii, să se ocupe de ei. în Un asemenea om descoperă
cazul celui care nu-şi mai poate deodată, bunăoară, că nu este
părăsi nici măcar camera, nicidecum apt pentru profesiunea
trebuie ca totul să se subordoneze pe care a trebuit s-o îmbrăţişeze.
angoasei sale. Impunând legea ca El îşi va găsi tot soiul de cusururi
toată lumea să vină la dânsul, pe şi îşi va silui în aşa fel propria
când el nu este obligat să meargă la logică, încât îmbrăţişarea
nimeni, el se comportă ca un profesiunii respective să-i apară
rege care îi domină. de nesuportat. Forme de
Angoasa umană nu poate fi manifestare a laşităţii sunt, de
suprimată decât prin restabilirea asemenea, pe lângă încetineala
legăturii între individ şi în reacţii, preocuparea exagerată
societate. Va putea să-şi trăiască privind măsurile de securitate,
viaţa fără a fi torturat de teamă diversele preparative etc, toate acestea
numai acela care are conştiinţa având scopul de a-şi declina
apartenenţei la societate. răspunderea pentru abandonarea
Inserăm aici încă un unei sarcini care îi revine.
exemplu interesant, din zilele Psihologia individuală a
revoluţiei din 1918. Un număr definit drept problemă a
de pacienţi au declarat pe distanţei (Problem der Distanz)
neaşteptate că sunt împiedicaţi întregul complex de aspecte privind acest
să vină la consultaţii. întrebaţi
asupra motivelor, ei au dat 229 >
următorul răspuns: timpurile de
azi sunt atât de tulburi că nu se

228
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

fenomen psihic extrem de capăt, ceea ce nu este cu


răspândit. Ea a elaborat o neputinţă, atunci este cu totul
concepţie care ne permite să altceva, avem de-a face, ca să
emitem judecăţi bine întemeiate spunem aşa, cu un erou în
asupra atitudinii fundamentale a toată legea, care a făcut cu o
unui om, să măsurăm distanţa la singură mână ceea ce alţii nu pot
care se ţine faţă de rezolvarea face decât cu amândouă.
celor trei mai probleme ale vieţii: Acestea sunt, aşadar, părţile
2
problema îndeplinirii îndatoririlor luminoase ale acestei acrobaţii . O
sale sociale, problema raportului asemenea atitudine trădează atât
său cu semenii (der Beziehung des ambiţia, cât şi vanitatea omului,
Ich zum Du) şi aceea a modului în ea arată că respectivul vrea să
care are loc contactul dintre sine atragă cel puţin atenţia asupra
şi ceilalţi oameni, când acest contact sa. Totul se învârteşte în jurul
nu este pur şi simplu zădărnicit. supraaprecierii, voindu-se a se lăsa
Prima din aceste probleme vitale impresia că se dispune de forţe
priveşte profesiunea, cea de-a deosebite.
doua viaţă erotică (iubirea şi Ne apropiem astfel de
căsătoria), enunţul celei de-a înţelegerea acelora care vor să
treia neavând nevoie de explicaţii. evite problemele care li se pun,
După mărimea acestor trei care îşi creează aceleaşi
probleme, după distanţa care îl dificultăţi artificiale, din faţa
desparte pe un om de rezolvarea acestor cărora fug sau de care ezită să se
trei probleme, putem trage concluzii apropie. Tocmai pe aceste căi
asupra individualităţii, asupra ocolite, de sustragere din faţa
personalităţii sale şi, de datoriei, întâlnim lenea,
asemenea, vom fi în stare să indolenţa, fluctuaţia profesională
adăugăm câte ceva în scopul („instabilitatea"), decăderea etc.
cunoaşterii omului în general. Există oameni la care această
Principala trăsătură care ni se atitudine se face vădită chiar şi
dezvăluie în asemenea cazuri în comportamentul exterior, ei
este, în general, aceea că omul având câteodată un mers atât de
pune între sine şi datoria sa o unduitor încât i-ai putea compara
distanţă mai mare sau mai mică. cu şerpii. Acest fapt nu este o
Dacă examinăm situaţia mai întâmplare şi, cu precauţiile de
îndeaproape, constatăm că avem rigoare, putem diagnostica la ei
de-a face, pe lângă umbre, şi cu înclinaţia de a trece pe lângă
aspecte luminoase. Să admitem problemele importante pe care le
că un individ şi-a fixat atitudinea au de soluţionat.
doar în raport cu partea luminoasă Un caz luat din viaţă ne va
a situaţiei. într-adevăr, dacă te demonstra limpede cele afirmate
apuci să îndeplineşti o sarcină fiind mai sus. Este vorba de un bărbat
total nepregătit pentru aceasta, ai care în tot ceea ce făcea trăda o
circumstanţe atenuante, mare amărăciune, care era
sentimentul de sine şi vanitatea dezgustat de viaţă şi se gândea
personală rămânând intacte. Situaţia să-şi curme zilele. Nimic nu-i mai
devine însă mult mai sigură şi producea bucurie şi întreaga sa
lucrezi ca un dansator pe sârmă conduită dădea de înţeles că de
care ştie că sub el se află întinsă fapt el îşi încheiase conturile cu
plasa de protecţie. Dacă se viaţa. Din convorbirea cu dânsul a
prăbuşeşte, cade pe moale; tot reieşit că era cel mai mare dintre
aşa, dacă te apuci de o treabă trei fraţi şi că tatăl său, un om
fără pregătirea necesară şi treaba extrem de ambiţios, progresase
nu iese bine, sentimentul impetuos în cariera sa, obţinând
personalităţii nu este în pericol, rezultate apreciabile. Pacientul
deoarece poţi să-ţi spui că nu ai nostru fusese copilul său preferat,
putut face mai mult din diverse destinat să-i calce pe urme. Mama
motive ţinând de pregătire şi că, decedase de tânără. Cu mama
în cazul în care aceasta nu era vitregă era în bune relaţii, probabil
neglijată, sarcina ar fi fost dusă la din cauză că se bucura de
îndeplinire în mod strălucit. Nu întreaga protecţie din partea
este la mijloc un neajuns al tatălui său.
propriei personalităţi, ci de vină Ca prim născut, el era un
este o circumstanţă de ordin înflăcărat adorator al forţei şi
secundar, de care cel în cauză nu constrângerii. Totul la el purta o
este nicidecum responsabil. Dacă, amprentă de imperialism. La
cu toate acestea, treaba a reuşit, şcoală s-a situat repede în fruntea
cu atât mai mari sunt meritele clasei. La absolvirea studiilor a
sale. Când unul bine pregătit şi preluat ocupaţia tatălui său şi
harnic îşi realizează sarcinile, faţă de neiniţiaţi se comporta
nimeni nu vede ceva deosebit acum ca un distribuitor de
aici, reuşita fiind de la sine graţieri. Se exprima întotdeauna
înţeleasă. Dar dacă cineva a în termeni amicali, muncitorii săi
început lucrul târziu, nu se nu o duceau prost, le plătea cele
omoară cu treaba sau este mai ridicate salarii şi era mereu
absolut nepregătit şi, totuşi, îi dă accesibil la rugăminţile lor.
de

230 231
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

După revoluţia din 1918 Dar el nu a eşuat cu


însă în felul său de a fi a intervenit o adevărat decât atunci când şi-a
schimbare vădită. Nu contenea pus problema dragostei şi a
să se plângă cât de mult îl căsătoriei. Destinul său a fost
înveninase comportamentul de aşa natură în această
necuviincios al salariaţilor săi. privinţă, încât i s-ar fi putut
prezice cu mult timp înainte. Dat
Ceea ce ei mai înainte solicitau
fiind că dragostea presupune o
şi li se dădea, acum revendicau.
legătură de profundă
Amărăciunea sa era atât de mare încât camaraderie, ea reduce la minimum
se gândea să se retragă din afaceri. setea de dominaţie a unuia singur.
Pe planul îndatoririlor sale s-a Voind însă să fie suveran, omul
produs o cotitură. Se comportase nostru a făcut prin această
până atunci ca un şef plin de prismă şi alegerea partenerei sale
bunăvoinţă. Dar din momentul în de viaţă. S-a orientat spre
care poziţia sa de deţinător al alegerea unei consoarte cu un
caracter tare, a cărei cucerire
puterii fusese lezată, a întors
trebuia să-i apară, iarăşi, ca un
foaia, iar concepţia sa despre lume
triumf personal. S-au reunit astfel
de acum s-a dovedit perturbatoare nu doi oameni structuraţi la fel, a
numai pentru întreaga căror convieţuire este un şir
întreprindere, ci îndeosebi pentru neîntrerupt de conflicte din cele
propria-i existenţă. Dacă nu ar fi mai grave. Cea pentru care el optase
fost atât de ambiţios încât să avea o orientare care, în multe privinţe,
arate că este stăpân în casa lui, o arăta mai însetată de dominaţie
atunci ar fi putut rămâne liniştit decât era el însuşi. A fost necesar
dinspre această parte. Nimic însă ca amândoi să recurgă la tot felul
de mijloace pentru a-şi impune şi
nu-1 interesa mai mult decât să-
menţine dominaţia cerută de
şi demonstreze puterea principiile lor. Fireşte că astfel nu
personală. Dezvoltarea logică a încetau să se îndepărteze unul de
relaţiilor sociale nu a făcut posibil altul, fără a se putea totuşi
acest lucru şi, acum, întreaga despărţi cu totul, pentru că
afacere ajunsese să-1 deprime asemenea oameni speră mereu
profund. Dorinţa sa de a se să obţină în cele din urmă victoria
retrage exprimă, aşadar, un act şi de aceea cu greu pot părăsi
agresiv, o acuzaţie la adresa câmpul de bătălie.
Omul nostru ne-a povestit şi
salariaţilor săi refractari.
un vis din acea perioadă. Visase
Vanitatea sa nu-1 putea duce
că stătea de vorbă cu o fată care
prea departe. Aspectul contradic- avea înfăţişarea unei servitoare şi
toriu al întregii situaţii, dezvăluit care semăna în mod izbitor cu
pe neaşteptate, 1-a şocat în contabila sa. El îi spunea (în vis):
primul rând pe el însuşi. „Eu sunt, cu toate acestea, de
Principiile sale nu au putut trece viţă princiară".
proba de rezistenţă la care erau Nu este greu de înţeles ce
supuse. Dată fiind dezvoltarea sa succesiune de idei se reflectă în
unilaterală, îşi pierduse acest tablou oniric. Mai întâi este vorba
de modul de a privi la oameni de sus.
posibilitatea de a găsi alte căi şi
Fiecare îi apare în primul rând ca
de a pune în valoare un alt subaltern, incult şi neînsemnat,
principiu. El nu mai era capabil să cu atât mai mult în cazul unei
evolueze, pentru că îşi fixase ca femei. Dacă ne amintim că el se
unic ţel obţinerea puterii şi a află în conflict cu soţia, este
superiorităţii, aşa încât, în mod plauzibilă ipoteza că tocmai
surprinzător, pe planul trăsăturilor aceasta se ascunde sub chipul
de caracter lăsase să predomine persoanei văzute în vis.
în el vanitatea. în felul acesta, el este o
enigmă pentru toată lumea, şi
Dacă trecem în revistă restul
pentru el însuşi mai mult decât
vieţii sale, constatăm că relaţiile pentru oricine, deoarece nu-i
sociale îi sunt de-a dreptul ajunge nimeni cu prăjina la nas,
sărăcăcioase. Este clar că, date fascinat cum este de un ţel plin
fiind concepţiile sale, nu putea de vanitate. îndepărtarea sa de
strânge în juru-i decât oameni semeni merge mână în mână cu
care îi recunoşteau superioritatea aroganţa, el pretinzând pentru
şi se înclinau în faţa voinţei sale. sine o poziţie înaltă de
Dispunând de un ascuţit spirit nejustificat, pe când altora le
contestă orice valoare, ceea ce
critic, ca şi de perspicacitate, era
denotă o concepţie de viaţă şi
în stare de observaţii surprinzător un comportament care nu lasă
de exacte, de obicei minimalizatoare. nici un loc pentru prietenie sau
Aceasta a dus la îndepărtarea de pentru dragoste.
sine a cunoscuţilor. Nu a avut Argumentele invocate pentru
niciodată prieteni adevăraţi. Ceea justificarea unor asemenea evaziuni sunt
ce nu-i putea da contactul cu absolut caracteristice. Sunt cel mai adesea
oamenii, căuta să înlocuiască prin motive care par
tot felul de amuzamente.

232 233
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

valabile şi de la sine înţelese, cum este spre cultul puterii propriei


numai că ele nu se pot aplica în persoane, o cale care îl constrânge cel
cazul respectiv. Aşa, cutare va descoperi, mai adesea să-şi atingă scopul
de exemplu, că trebuie să frecventeze pe ocolite, neţinând seama de
societatea şi se va exersa în acest interesele semenilor şi tremurând fără
sens intrând, să spunem, într-o încetare la gândul înfrângerii. Se
şleahtă de beţivani, unde îşi va instalează, de asemenea, şi
pierde timpul bând, jucând cărţi, fenomene nervoase, care au scopul şi
trăncănind vrute şi nevrute şi semnificaţia lor aparte, constând
crezând că în acest fel se va înainte de toate în a-1 împiedica
înconjura de prieteni şi cunoscuţi. pe individ de la orice acţiune
în acest caz se va întoarce acasă despre care experienţa sa îi spune
la ore târzii din noapte, nu se va că l-ar putea duce pe marginea abisului.
putea scula devreme şi va conchide în societate nu este loc
avertizator: dat fiind că trebuie pentru transfugi. O anumită
să frecventezi societatea, nu poţi maleabi-litate şi adaptare sunt aici
totdeauna să... etc. Treacă- necesare în vederea colaborării şi
meargă, dacă şi-ar duce la întrajutorării, nu pentru a acapara
îndeplinire îndatoririle. Dar dacă, conducerea şi a-i domina pe
dimpotrivă, acaparat de cultivarea ceilalţi. în ce măsură lucrurile se
sociabilităţii, omul nu este de petrec astfel, mulţi au putut s-o
găsit la locul său de muncă, observe la ei înşişi sau la
atunci, fireşte, dreptatea nu mai persoane din anturajul lor. Un
este de partea lui, deşi astfel de om va face vizite, va fi
argumentele invocate sunt în sine foarte prevenitor, nu va tulbura pe nimeni.
exacte. Un altul, cum se întâmplă Nu va degaja însă nici un fel de
îndeosebi la tinerii care se află în căldură sufletească, pentru că
perioada opţiunii profesionale, îşi aspiraţia sa către putere îl
descoperă deodată aptitudini pentru împiedică de la aceasta, după
politică. Desigur, politica este o cum nici alţii nu vor manifesta
chestiune importantă. Ar fi însă afecţiune faţă de dânsul. Adesea îl
curată prostie ca în loc să-ţi alegi o vom vedea stând tăcut la masă,
meserie şi să te pregăteşti serios fără fizionomia unui om înclinat
pentru viitoarea ta profesie să nu spre bună dispoziţie, nefăcând
faci nimic altceva decât să discuţi mare lucru ca să favorizeze
politică. integrarea lui în societate. Unei
Vedem clar din aceste cazuri conversaţii într-un cerc mai larg el
că nu experienţa noastră obiec- îi va prefera dialogul. Trăsătura sa
tivă este aceea care ne face să caracteristică se va arăta în fapte
ne abatem de la calea cea bună, discrete, de exemplu, în aceea că el
ci concepţia personală pe care o ţine să aibă întotdeauna
avem despre lucruri, felul nostru de a dreptate, chiar în chestiuni care
cântări şi aprecia faptele. întreg nu prezintă nici o importanţă
spaţiul rătăcirilor omeneşti stă aici pentru nimeni. Aceasta
înaintea noastră. în asemenea demonstrează că lui îi este
cazuri avem de-a face cu un întreg perfect egal ce argumentează,
lanţ de erori şi de posibilităţi de important pentru dânsul fiind
eroare. Se impune să integrăm faptul de a-i dovedi celuilalt că
argumentele unui asemenea om greşeşte. Sau manifestă oscilaţii
în întregul său plan de viaţă, să enigmatice, se arată obosit, fără a
definim erorile şi să le învingem se şti de ce, sau îl apucă zorul, ca
3
printr-o consiliere adecvată . Aceasta să nu avanseze nicăieri, ori nu
este, de altfel, activitatea care poate dormi, nu-şi poate reface
defineşte acest gen de educaţie. A forţele, are tot felul de neplăceri,
educa nu înseamnă nimic altceva într-un cuvânt, auzim din gura lui
decât a înlătura greşelile. Este o mulţime de lamentaţii, în
necesar, totodată, să cunoaştem legătură cu care el nu ne poate da
acele relaţii care ne arată că de cele mai multe ori nici o
dezvoltarea eronată a unui om, explicaţie corectă. El este, pe cât
4
făcându-1 să rătăcească drumul, se pare, un om bolnav, un nevropat .
se poate transforma pentru el într-o în realitate, aceste manifestări
tragedie. Trebuie să recunoaştem sunt doar şiretlicuri menite să
cu admiraţie înţelepciunea deturneze propria atenţie de la
popoarelor din vechime, care au situaţia reală. Adoptarea unor
cunoscut sau cel puţin au intuit asemenea mijloace nu se
aceste relaţii, despre care datorează hazardului. Iar dacă ne
vorbeau ca despre o Nemesis, gândim la revolta îndărătnică
zeiţa răzbunării. O astfel de implicată, de exemplu, în frica
dezvoltare ne arată cum se omului în faţa acestui fenomen
declanşează ca de la sine natural care este lăsarea nopţii,
prejudiciile pe care un individ şi le vom înţelege că manifestarea nu
aduce ori de'câte ori, în loc să poate fi a unuia care s-a adaptat la
acţioneze în sensul şi spre folosul viaţa terestră. Căci la baza
colectivităţii, caută, orientat fasoanelor sale nu stă nimic
altceva decât

234 235
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

dorinţa de a desfiinţa noaptea. De oricât de mari dispar aproape nemestecate,


fapt asta e ceea ce pretinde el, drept ca într-un abis, fiind de-a dreptul
condiţie a integrării într-o viaţă fantastică viteza cu care sunt
normală! Punând o astfel de îngurgitate. Frapante nu sunt
condiţie imposibilă, el îşi trădează însă numai aceste forme de
în acelaşi timp reaua intenţie. manifestare, ci şi cantitatea şi
Este un negativist. frecvenţa meselor. Nu exagerăm
Toate fenomenele nervoase spunând că există oameni pe
de acest fel au luat naştere din care nu ni-i putem reprezenta decât
momentul în care un asemenea înfulecând. Un alt tip de proastă
om s-a speriat de îndatoririle sale creştere se manifestă printr-o
şi a căutat un pretext fie pentru a- 6
izbitoare lipsă de igienă . Nu este
şi încetini activitatea şi a o vorba de lipsa de formalism pe care
desfăşura în condiţii mai uşoare, o vedem la oamenii care au mult
fie pentru a-şi părăsi cu totul de lucru şi nici de dezordinea
postul. El se sustrage astfel de la firească întâlnită uneori la oamenii care
îndeplinirea obligaţiilor necesare muncesc din greu. Tipul de om la
menţinerii societăţii omeneşti, care ne referim nu prestează de
aducând daune în primul rând obicei o muncă anevoioasă, ba
celor care îi sunt apropiaţi, cât şi
chiar, adesea, este departe de
întregii lumi, dacă avem în vedere
orice muncă. Asta nu-1 scuteşte,
o perspectivă mai largă. Aceste
totuşi, nici de dezordinea
probleme ar fi fost de mult
exterioară, nici de aspectul neîngrijit.
rezolvate, dacă am fi dispus de o
Este în aceasta ceva aproape
mai bună cunoaştere a omului şi
studiat, o ciufuleală şi o
am fi fost întotdeauna capabili să
necuviinţă scandaloase, greu de
sesizăm acea formidabilă
5 imitat, şi care sunt atât de
cauzalitate care există între
caracteristice pentru individul respectiv,
atacarea regulilor logice,
imanente ale vieţii în societate şi încât nu l-am mai recunoaşte în
destinul tragic care adesea, după cazul în care, vreodată, s-ar
cum se constată mai târziu, îşi are prezenta altfel.
aici originea. Dat fiind că acest Aceste forme de manifestare sunt
interval de timp este adesea de aşa natură încât ne oferă o
considerabil şi dat fiind faptul că caracterizare exterioară a
adesea intervin nenumărate oamenilor prost crescuţi. Ele
complicaţii, de regulă nu suntem semnifică limpede faptul că
în stare să stabilim cu exactitate respectivii nu procedează corect şi
aceste raporturi şi să tragem vor să se înalţe deasupra
învăţăminte spre a-i putea celorlalţi. Oamenii care practică
povăţui cum se cuvine pe alţii. asemenea proaste maniere ne
Numai după ce cu multă lasă întotdeauna impresia că au
osteneală am reuşit să derulăm prea puţină consideraţie pentru
întreaga linie de viaţă şi să semenii lor. Nu atât manifestările
aprofundam biografia omului, ca atare ne uimesc, cât faptul că
suntem capabili să trecem în de cele mai multe ori astfel de
revistă ansamblul şi să spunem maniere necuviincioase îşi au
în ce moment a fost săvârşită originea în copilărie. De altfel,
eroarea. aproape că nu există copil care să
se dezvolte cum scrie la carte,
4. IMPULSII NEÎNFRÂNATE, CA unii dintre ei formându-şi
EXPRESIE A UNEI ADAPTĂRI deprinderi urâte de care, cum
DEFICIENTE. Există oameni la care arată observaţiile noastre, nu se
se fac remarcate anumite forme mai dezbăra toată viaţa.
de manifestare, caracteristice, pe Dacă investigăm cauzele
care noi le percepem drept semne acestor manifestări, descoperim
de proastă educare. Intră în tendinţa mai mult sau mai puţin
această categorie, de exemplu, pronunţată de evitare a semenilor
oamenii care nu se pot abţine să şi de sustragere de la îndatoriri.
nu-şi roadă unghiile, cei care se Aceşti oameni, de fapt, vor să se
simt împinşi de nu ştiu ce forţă ţină departe de viaţă, ei refuză
interioară să se scobească mereu colaborarea. Acest punct de
în nas, ca şi oamenii care se vedere ne permite să înţelegem
reped cu asemenea lăcomie la de ce ei nu pot fi impresionaţi de
mâncare încât comportamentul discuţiile morale, argumentele
lor lasă impresia unei patimi dez- de această natură neavând nici o
lănţuite. Că astfel de manifestări influenţă asupra proastelor lor
trebuie să aibă o semnificaţie, obişnuinţe. Având faţă de viaţă
devine limpede de îndată ce atitudinea pe care o are, un
observăm cum un om se aruncă asemenea om are propriu-zis
asupra mâncării ca un lup flămând
dreptate când, de exemplu, îşi
şi nici o ruşine nu-1 poate împiedia
roade unghiile. Şi cu greu se
să-şi satisfacă pofta. El soarbe
poate găsi un mai bun motiv de a fi
zgomotos, mestecă, clefăie.
ocolit decât în cazul individului care,
Bucăţile
voind să se ţină departe de
societate, apare în mod regulat,
de exemplu, cu gulerul

236 237
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA OMULUI

murdar sau într-un veston cam aşa: „Trebuie să rămân


uzat. Ce te-ar putea feri mai lângă mama", sau: „Mama
sigur şi mai bine de obţinerea trebuie să aibă mereu grijă de
unui loc de muncă unde eşti mine". Iată cum o asemenea
supus luării aminte, criticii şi manifestare are o semnificaţie
concurenţei altora, sau ce ar profundă, permiţându-ne, pe de o
putea pune mai bine pe fugă pe parte, să evaluăm omul, iar pe de
un pretendent la căsătorie, altă parte, făcându-ne posibilă
decât să te prezinţi în halul înlăturarea principalului simptom,
acesta? Astfel se exclude el ca urmare a înţelegerii integrale a
însuşi de la orice concurenţă şi omului respectiv, în linii mari,
are pentru aceasta şi un bun constatăm că la copii actele de
pretext: ce n-aş putea eu realiza, proastă creştere tind să atragă
dacă nu aş avea obiceiul acesta asupra lor atenţia celor din jur,
respingător? îl am, însă. făcându-i să joace un rol deosebit,
Cazul expus mai jos ne va arăta să le demonstreze adulţilor
cum un asemenea obicei este slăbiciunea şi incapacitatea
folosit la autoapărare, servind şi ca acestora de a da poveţe, punându-i
mijloc de tiranizare a celor din pe copiii cu pricina într-o lumină mai
jur. Este vorba de o fată în vârstă de bună, atât în propriii lor ochi, cât şi
22 ani, care suferea de incon în ai celor mai puternici. în acelaşi sens
tinenţă urinară. Era penultima dintre este de interpretat obiceiul multor
fraţii şi surorile ei, copil plă- copii de a se face remarcaţi prin
ţinuta lor bizară în faţa persoanelor
| străine venite în vizită. Copii care
pând, care se bucura de o grijă de obicei sunt foarte cuminţi se
deosebită din partea mamei sale, J poartă ca apucaţi de toţi dracii de
căreia ea îi arăta un devotament îndată ce un oaspete intră în casă.
ieşit din comun. Mama, în schimb, ; Copilul vrea să joace un rol şi nu se
o supraveghea zi şi noapte, atât din va lăsa până când nu-şi va fi atins
cauza răului ei obicei, cât şi din scopul într-o manieră care să-1
cauza stărilor de anxietate şi a satisfacă. Deveniţi adulţi,
ţipetelor pe care le scotea în timpul asemenea inşi nu vor pregeta să
nopţii. Sigur că la început a fost o exploateze astfel de bizarerii
izbândă pentru dânsa, un balsam pentru a se sustrage de la
pentru vanitatea ei faptul că o avea exigenţele vieţii în comun sau
lângă sine pe mama ei mai mult pentru a încerca cel puţin să pună
decât o puteau avea ceilalţi copii. altora beţe în roate. Setea de
Definitorie era pentru ea şi aver dominaţie şi vanitatea se ascund
siunea faţă de şcoală, prietenie şi sub aceste manifestări care, atunci
societate în general. Deosebit de când îmbracă forme atât de stranii,
anxioasă se arăta când trebuia să iasă rămân adesea necunoscute în
de acasă şi chiar şi mai târziu, ceea ce priveşte adevărata lor
când crescuse, şi era necesar să semnificaţie.
meargă seara după cumpărături;
trecea printr-un adevărat chin. Se NOTE
întorcea epuizată, moartă de frică
acasă, povestind prin ce primejdii 1
Simptom clar al agorafobiei, adică al
înspăimântătoare trecuse. fricii de spaţiile deschise, de
Este uşor de înţeles că toate aceste pieţe, de străzi largi, caz în care se
simptome ne dezvăluie pur manifestă tendinţa de a nu părăsi
locuinţa. Asemenea oameni se
j strecoară temători pe lângă zidurile
şi simplu faptul că fata aceasta nu caselor,
dorea decât să stea în permanenţă rămân ţintuiţi locului când au de
traversat un spaţiu urban sau un
[ câmp, iar
lângă mama sa. Cum însă situaţia în încăperi preferă colţurile retrase.
materială a familiei nu o (Nota trad.)
permitea, s-a plănuit să i se 2
„dieses Bogengăngertums", în
caute o slujbă. S-a reuşit ca ea să textul original. (Nota trad.)
accepte, în cele din urmă, un 3
„siv durch Belehrung zu iiberwinden",
post. Dar nu după mai mult de în textul original. (Nota
două zile i-a revenit vechea trad.)
meteahnă, incontinenţa urinară, 4
„nervos",în textul original. (Nota trad.)
aşa încât a trebuit să fie conce- 5
„jene
diată. Mama, care nu cunoştea furchtbareKausalităt",în textul
sensul real al acestei suferinţe, i- original. (Nota trad.)
a făcut reproşuri amare. Drept b
„Schmutzigkeit",în textul original.
urmare, fata a încercat să se (Nota trad.)
sinucidă şi a fost internată în
spital. în culmea disperării,
mama i-a jurat să nu se mai
despartă de ea.
Toate aceste trei simptome
— incontinenţa urinară, teama
de noapte şi de singurătate, ca şi
încercarea de sinucidere — sunt
orientate spre unul şi acelaşi
scop. Pentru noi ele sunt
grăitoare şi ne spun

238 239
CUNOAŞTEREA OMULUI

Capitolul IV de a determina o stare de spirit senină. Ca să nu


mai vorbim de cei care, destui la număr, ne obligă
să-i considerăm nu numai incapabili de a produce
altora bucurie, dar care, dimpotrivă, în orice situaţie
ALTE FORME DE EXPRESIE în care intervin, înclină să otrăvească viaţa celorlalţi,
ALE CARACTERULUI procedând în aşa fel de parcă ar vrea să stingă orice
lumină. Aceşti oameni fie că nu pot să râdă, fie că nu
pot râde decât forţat, ceea ce atestă doar o
aparentă bucurie de a trăi. Acum ne este limpede de
ce faţa unui om poate trezi simpatie: aceasta se întâmplă
atunci când omul este capabil să lase impresia unui
aducător de bucurie. în felul acesta se risipeşte ceaţa
care înconjura sentimentul de simpatie şi antipatie,
1. VOIOŞIA. Am şi subliniat faptul că este uşor de
dându-ni-se posibilitatea unei interpretări exacte.
măsurat sentimentul de comuniune socială al omului
La antipodul acestui tip se situează acei oameni
după cât de dispus se dovedeşte acesta de a-şi ajuta
pe care i-am putea numi tulburători de seninătate
semenii, de a-i încuraja, de a le face bucurii. Această
(Friedensstorer), cei care sunt înclinaţi mereu să prezinte
aptitudine de a aduce bucuria face ca toţi cei care o
posedă să fie întâmpinaţi cu mai mare interes, fie şi lumea ca pe o „Vale a plângerii" şi care incită la
datorită înfăţişării lor exterioare. Ni-i apropiem cu durere. Cutezanţa lor merge atât de departe încât,
uşurinţă şi pe o bază pur intuitivă îi socotim a fi mult când facem bine cunoştinţă cu ea, rămânem
mai simpatici decât ceilalţi. Cu totul instinctiv simţim stupefiaţi. Să vedem mai întâi cu ce fel de personaje
că trăsăturile lor sunt definitorii pentru sentimentul de avem de-a face. Există oameni vădit înclinaţi să
comuniune socială. Sunt oameni de o seninătate parcurgă viaţa ca şi cum ar duce pe umeri o enormă
imperturbabilă care, dacă au cumva vreun necaz, nu povară. Orice dificultate cât de mică ei o exagerează,
şi-l varsă pe ceilalţi,în relaţiile cu aceştia iradiind viitorul îl privesc dintr-o perspectivă sumbră şi cu
seninătate, înfrumuseţând viaţa şi făcând-o demnă orice prilej de bucurie lasă să răsune strigătul lor de
de trăit. Pe omul bun îl recunoaştem nu numai după Casandră. Sunt eminamente pesimişti, pentru ei
actele sale, după felul în care ne abordează, cum ne înşişi, ca şi pentru toată lumea, se indispun dacă pe
vorbeşte, după înţelegerea pe care o arată faţă de undeva prin jurul lor se manifestă bucuria şi în orice
interesele noastre, ci şi după întreaga sa fiinţă, după relaţie umană încearcă să introducă părţi întunecate.
fizionomia şi gesticulaţia sa, după felul în care râde. Nu numai cu vorba, ci şi prin acţiunile şi provocările
Profundul psiholog care este Dostoevski spune că pe un om îl lor ei tulbură viaţa senină şi exuberanţa semenilor.
vom putea cunoaşte şi înţelege mult mai bine după
felul în care râde, decât după îndelungate cercetări 2. MODURI DE GÂNDIRE ŞI DE EXPRIMARE.
1
psihologice . Căci râsul are atât nuanţe de amabilitate, Modul de a gândi şi a se exprima al unor oameni
cât şi subînţelesuri duşmănoase, agresive, ca de produce uneori o impresie atât de plastică, încât nu
exemplu în cazul bucuriei răutăcioase în faţa necazului putem trece cu vederea faptul. A gândi şi a vorbi este
altora. Există chiar oameni care în general nu sunt în 2
la aceşti oameni tot una cu „a încălţa cizme spaniole" , ei
stare să râdă şi care sunt atât de departe de legătura
gândind şi vorbind exclusiv în fraze-şablon, cunoscute
mai strânsă de la om la om, încât le lipseşte aproape cu
de toată lumea, aşa încât întotdeauna ştii dinainte ce
desăvârşire înclinaţia de a face bucurii altora şi
vorbe le vor ieşi din gură. Stilul este cunoscut din
naraţiunile specifice apărute prin gazete sau din
romanele de duzină. Este o frazeologie care aduce cu un buchet de
floricele din acelea ce se vând la toate colţurile.
Auzim expresii

240 241
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

ca: „să ţii cont", „să-i citeşti abate, cu convingerea că nu


3
Leviticul" sau „lovitură de stilet" te poţi simţi
etc, în care se întâlnesc termeni bine în viaţă dacă totul nu
străini de tot felul. decurge pe făgaşul
Aceste moduri de exprimare obişnuit,pe calea cea
pot contribui, desigur, la înţele-
gerea unui om. Căci există forme
de gândire şi moduri de exprimare pe
care nu trebuie sau nu se cuvine
să le practici. întreaga banalitate
a stilului de speţă joasă răsună
aici şi chiar oratorul care le
rosteşte poate fi şocat. Se arată
prea puţină consideraţie pentru
judecata şi spiritul critic ale celorlalţi
atunci când li se serveşte mereu
câte un proverb sau când orice
gând sau spusă sunt împănate cu
citate din autori celebri. Sunt
mulţi cei care nu se pot elibera de
acest mod de a vorbi şi care
astfel îşi atestă mentalitatea
retrogradă.

3.ATITUDINEA
ŞCOLĂREASCĂ. Foarte des
întâlnim
oameni care ne lasă impresia
că s-au oprit la un anumit
punct al
dezvoltării lor, neputând
depăşi stadiul şcolarităţii.
Acasă, în viaţă,
în societate, în profesia lor
ei sunt mereu ca nişte
şcolari, trag
într-una cu urechea, stau la
pândă, ca să vadă dacă au
voie să spună
ceva. îi vedem silindu-se
totdeauna să aibă prompt un
răspuns la
orice problemă care se pune
undeva în societate, ca şi
cum ar vrea
să devanseze pe cineva, să
arate că ei sunt informaţi în
toate, ca şi
cum ar aştepta să li se dea o
notă bună pentru aceasta.
Stă în firea
unor asemenea oameni să se
simtă în siguranţă numai dacă
viaţa li
se prezintă în forme familiare,
fiind derutaţi de îndată ce
sunt puşi
într-o situaţie în care nu mai
pot folosi şablonul şcolar. Şi în
limitele
acestui tip există mai multe
niveluri de diferenţiere. în
cazurile mai
puţin simpatice întâlnim
oameni seci, prozaici, puţin
sociabili, sau
oameni care vor să treacă
drept erudiţi, care fie că ştiu
totul, fie
încearcă să clasifice toate
lucrurile după reguli şi
formule.

4.OAMENI CU PRINCIPII ŞI
PEDANŢI. Un tip de om care
de fapt nu are totdeauna
ceva şcolăresc în sine, dar
care aminteşte
de atitudinea şcolărească,
este acela care încearcă să
subsumeze
unui principiu oarecare toate
manifestările vieţii, dând în
orice
situaţie prioritate principiului
pe care 1-a pus la punct odată
pentru
totdeauna şi de la care nu se
justă. De cele mai multe ori astfel se va lăsa convins s-o ia pe alt
de oameni sunt şi pedanţi. Ei ne drum decât pe cel pe care merge de
lasă impresia că sunt nişte oameni obicei. Acest tip de oameni nu au nici o
care se simt atât de nesiguri încât disponibilitate pentru viaţa largă cu
încearcă să încorseteze viaţa, în neprevăzutul ei. în demersurile lor
toată nemărginirea ei, în câteva ei risipesc adesea o groază de
reguli şi formule, pur şi simplu timp, punându-se în dezacord atât
pentru că altfel, cuprinşi de cu ei înşişi cât şi cu cei din jur. în
anxietate, nu pot merge mai momentul în care au a se
departe. Ei sunt gata să intre în confrunta cu o situaţie nouă,
joc numai dacă regulile le sunt neobişnuită pentru dânşii, refuză
cunoscute dinainte, dând bir cu s-o accepte, invocând lipsa de
fugiţii din faţa unei situaţii în care pregătire, crezând că nu-i pot da
nu pot să aplice reguli bine de capăt fără vreo regulă, fără o
cunoscute. Se simt jigniţi dacă sunt formulă magică. De aceea ei vor
puşi într-o situaţie nefamiliară căuta să evite, pe cât posibil, orice
pentru dânşii. Se înţelege că schimbare. Unor asemenea oameni
metoda aceasta le dă posibilitatea venirea primăverii, de pildă, le va
de a-şi exercita din plin puterea. Să provoca dificultăţi, deoarece au
ne gândim, de exemplu, la avut destul timp să se acomodeze
numeroasele cazuri de scrupulozitate cu iarna. îi înspăimântă şi îi
nesocială. Nu ne va fi greu să indispune circulaţia în aer liber,
descoperim că aceşti oameni sunt favorizată de vremea frumoasă,
animaţi de o neînfrânată sete de care face să se amplifice relaţiile
dominaţie şi de vanitate. umane. Sunt oamenii care se
Chiar dacă asemenea plâng că primăvara niciodată nu
oameni sunt muncitori se simt în apele lor. Neputându-se
sârguincioşi, caracteristice rămân adapta decât cu mare greutate la
pentru ei pedanteria şi uscăciunea o situaţie nouă, ei vor fi de găsit,
sufletească. Adesea aceste de cele mai multe ori, în posturi
trăsături inhibă în ei orice iniţiativă, care nu le cer prea multă iniţiativă
făcând dintr-înşii fiinţe lipsite de şi tocmai aici şi este locul lor, atâta
orizont, pradă capriciilor. Unii dintre vreme cât nu se pot schimba. Căci
ei vor contracta mania de a merge trebuie să luăm bine aminte că nu
totdeauna pe marginea trotuarului sau de avem de-a face cu însuşiri
a nu pune piciorul decât pe anumite înnăscute, că aceste însuşiri
pavele. Un altul numai cu mare greutate nu sunt

242 243
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

nemodificabile, ele fiind Abstracţie făcând de


rezultatul unor atitudini eronate faptul că nici un suflet
faţă de viaţă, dar care au pus cu omenesc nu ar suporta uşor
atâta putere stăpânire pe întreg supunerea, o femeie ţinută în
psihicul omului, încât acesta, astfel de condiţii va ajunge de cele
lăsat în voia lui, nici vorbă să se mai multe ori la pustiire
poată elibera de viziunile eronate interioară şi la totală
care îi domină. dependenţă, cum ne va arăta
cazul expus succint aici. Căsătorită
5. SUBORDONAREA. Un tip din dragoste cu un bărbat care avea o
de om la fel de puţin indicat importantă poziţie socială, atât ea
pentru profesiunile care cer cât şi soţul ei credeau orbeşte în
iniţiativă este acela dominat de un dogma supunerii femeii. Cu timpul
fel de slugărnicie şi care nu se ea a devenit o maşină perfectă,
simte bine decât acolo unde are pentru care nu exista nimic decât
de dus la îndeplinire porunci. Pentru datoria. Orice pornire spre
un sobordonat nu există decât independenţă era nimicită din
legi şi reguli de respectat. Acest faşă. Anturajul, care se obişnuise
tip de om caută cu toată fiinţa sa cu situaţia, fireşte că nu vedea
un loc de muncă în care să-şi nimic scandalos în aceasta, ceea
manifeste servilitatea. Putem ce nu avantaja pe nimeni. Dacă
observa lucrul acesta în diverse faptul nu a degenerat în dificultăţi
împrejurări, chiar şi în înfăţişarea mai mari, a fost pentru că
exterioară a omului, care de lucrurile se petreceau într-un
obicei îşi îndoaie şira spinării şi mediu relativ supus. Dar dacă
care mereu e gata să se încline şi avem în vedere faptul că pentru
mai mult, atent la vorbele foarte mulţi oameni subordonarea
superiorului, nu pentru a le femeii constituie destinul ei firesc,
cântări, ci pentru a se pune cât vom recunoaşte că există aici din
mai bine de acord cu ele şi a sări abundenţă material pentru
să aducă la îndeplinire ordinele conflicte. Căci dacă bărbatul
primite. Sunt oameni pentru care mai socoate că această subordonare
mult decât orice valorează este de la sine înţeleasă, el va
supunerea. Aceasta atinge uneori avea mereu scandaluri, pentru că
un grad incredibil. Pentru unii este o asemenea subordonare este de
o adevărată plăcere să se fapt imposibilă.
subordoneze. Nu vrem să spunem Unele femei au un spirit de
prin aceasta că idealul unor supunere atât de dezvoltat, încât
asemenea oameni ar fi prin îşi caută drept soţi bărbaţi
excelenţă acela de a se dominatori sau brutali. în scurt
supraordona. Trebuie totuşi să timp această relaţie contrară
clarificăm părţile obscure ale vieţii naturii duce la o gravă ciocnire de
acelora care văd adevărata soluţie caractere. Avem uneori impresia
a îndatoririlor ce le revin doar în că aceste femei iau în derâdere
supunere. subordonarea femeii şi vor să-i
Este frapant pentru noi faptul dovedească lipsa de sens.
că o mulţime de oameni se pare Noi cunoaştem de pe acum
că şi-au făcut din subordonare o calea pe care se poate ieşi din
lege a vieţii. Nu ne referim la această situaţie dificilă.
clasele aservite, ci la sexul Convieţuirea dintre bărbat şi
feminin. Că femeia trebuie să se femeie trebuie să fie o
supună, este ca o lege nescrisă camaraderie, o comunitate de
însă profund întipărită în mintea muncă, unde nimeni nu este
tuturor, pe care mulţi oameni o subordonat. Şi dacă cele spuse
respectă ca pe o dogmă. Ei cred aici nu reprezintă deocamdată
că femeia nu există decât spre a decât un ideal, avem cel puţin un
se aservi. O consecinţă obişnuită etalon cu care putem măsura
a aceastui fapt este că ea progresele sociale făcute de un
încearcă, dimpotrivă, să se individ, respectiv regresele sale,
supraordoneze. Cu toate că putându-se identifica greşelile
asemenea concepţii au otrăvit şi săvârşite.
tulburat relaţiile oamenilor în Problema supunerii nu
general, stăruie în acest sens o interesează doar relaţiile dintre
superstiţie deosebit de rezistentă, sexe, ea nu-1 împovărează doar pe
care are adepţi chiar în rândurile bărbat cu o puzderie de dificultăţi
femeilor, care se cred puse sub cărora nu este capabil să le facă
puterea unei legi eterne. Nu se faţă, ci joacă un rol important şi
cunoaşte însă nici un caz în care în viaţa popoarelor. Dacă ne
cineva să fi tras vreun folos de pe gândim că întreaga antichitate îşi
urma acestei concepţii. Va veni baza situaţia economică şi
timpul să se vadă că dacă femeia relaţiile de dominare pe sclavagism,
nu s-ar fi aservit cum s-a aservit, dacă ne gândim că poate cei mai
toate pe lumea aceasta ar fi fost mai bune. mulţi dintre oamenii care trăiesc
azi se trag din familii de sclavi,
dacă ne reprezentăm faptul că s-
au scurs secole în

244 245
ALFRED ADLER CUNOAŞTEREA
OMULUI

care cele două clase au se impune un comandament, o organizare.


cunoscut o opoziţie atât de în asemenea locuri ei vor ieşi la
radicală una faţă de alta şi că, suprafaţă aproape de la sine.
astăzi încă, la anumite în timpuri frământate, când
popoare spiritul de castă este poporul clocoteşte, apar
principial predominant, abia deodată asemenea firi care se
atunci putem înţelege că situează în prim-plan ca de la sine.
principiul supunerii şi revendicarea Căci ei au gesturile, atitudinea,
acestuia îi animă necontenit pe aspiraţiile şi, de cele mai multe ori,
oameni şi poate duce la formarea chiar şi pregătirea şi aptitudinile
unui tip ca atare. Este cunsocut că necesare. Sunt acei oameni care
antichitatea considera munca comandă şi acasă, care în copilărie
drept o ocupaţie relativ ruşinoasă, nu îndrăgeau decât jocurile în care
care revenea sclavilor, că puteau fi vizitiul care mână caii,
stăpânului nu-i era îngăduit să se conductor de tren sau general pe
murdărească muncind, că el era câmpul de bătălie. Mulţi dintre ei
nu numai cel care porunceşte, ci nu mai pot realiza nimic dacă un
monopoliza toate însuşirile bune. altul le dictează ce şi cum să facă,
Clasa dominantă era aceea a ori se enervează atunci când au de
„celor mai buni", aristocraţia, executat un ordin. Alţii, care poate
cuvântul grecesc sunt mai bine pregătiţi, nu reuşesc
„aristos"însemnând şi una şi alta, să ajungă în posturi de conducere.
adică dominaţia celor mai buni. Şi pe timp de pace găseşti
Această concepţie triumfa însă, totdeauna asemenea oameni în
fireşte, exclusiv cu ajutorul forţei, fruntea a diverse grupări, fie
nu prin vreun examen al virtuţilor profesionale, fie cu un caracter
şi meritelor. Un examen şi o social mai larg. Ei sunt
clasificare aveau loc cel mult la întotdeauna în prim-plan, pentru
sclavi, aşadar la cei aserviţi. Cel că se vâră în faţă şi îi dau cu gura.
m