Sursa: tribuna.

ro
Un scurt articol, de actualitate. Merită citit!

Dacă ne pasă, rămânem în casă...

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA PUNCTE DE VEDERE

La miezul nopții se deschide o altă pagină de învățătură pentru

fiecare. Țara este una singură pentru toți. Toți suntem Țara. Și avem
obligația să o dovedim. Pentru ceilalți, profesioniștii riscului asumat
prin profesie, vor fi zile de zbatere și epuizare numai dacă noi nu
vom ști să le respectăm dragostea ce o pun pentru noi. Dacă ne
pasă, nu ieșim din casă...

În anii trecuți, atunci când se voia acțiune, strada – cu tinerii ei frumoși și

maturii atenți la valori – striga obsesiv: „Ieșiți din casă, dacă vă pasă!”. Era
un slogan care, dincolo de rimă, avea sens. Lipsa de acțiune dinaintea unui
haos creat de politic – indiferent de nuanța sa – riscă să transforme în
dezastru cordialitatea socială.

S-a întors logica strigătului aceluia. Acum ni se cere o altă dinamică. Aceea a
răbdării. Pentru care nu există cursuri la școală. Și nici lecții deschise, decât
în amintirile cu bunicii care au înfruntat Războiul ori calamități strașnice. Vor
fi în stradă și în linia întâi oamenii și profesiunile pentru care a curs multă
cerneală ori cuvinte pe „burtiere” alarmiste. Ei sunt deja acolo. Atenți și
instruiți, crescuți pentru astfel de momente când, restul, avem o singură
obligație: să stăm în casă! Altădată, pentru alte generații, chemările erau la
luptă și rezistență, la înfruntarea unei morți văzute, organizate în trupe și
divizii. Generației de astăzi i se cere să rămână calmă în casă. Să acumuleze
timp împreună cu ceilalți ai casei. Să echilibreze consumul și să-și refacă,
oarecum, relația cu sine. În linia întâi, cei pe care uneori nici nu i-am băgat în
seamă. Ori aproape că nu i-am văzut. Ori pentru a căror specializare – a se
Sursa: tribuna.ro
Un scurt articol, de actualitate. Merită citit!
citi aici epidemiologii – nu s-au scris articole fulminante, pline de date
„excepționale” despre cariere în clinici și burse internaționale. Lumea
ideologiilor se întoarce în mâna „furnicilor”. Acelora pe care nu vrea să-i
înlocuiască nimeni în miezul focului, frigului ori al focarului de infecție. Datele
sosite din Italia ne arată că, cele mai ample eforturi aceștia le-au făcut. Sunt
epuizați și co-virusați.

Din Spania, unde în fiecare seară, la ora 21.00, se aduce un omagiu de

lumină și aplauze publice celor din urgențe ori din ceea ce înseamnă serviciul
medical, veștile sunt aceleași. Oameni pentru oameni. Cu riscul propriei vieți.
Ei sunt pe frontul rezistenței. Noi trebuie să nu le dăm de lucru. Aici, teama
de a-i lăsa „șomeri” în ce privește subiectul ori obiectul intervenției nu
trebuie să vă preocupe. Ține-ți-vă departe de boală și bucurați-i prin aceasta!
Îndrăznesc să cred că, atunci când veți auzi clopotele Catedralei ori ale
bisericilor de cartier, ori pe cele din sate, veți ști că acolo, neînsoțiți dar
atenți, în sfânta izolare a rugăciunii, preoții sunt prezenți pentru ca
Dumnezeu să apere și să întărească fronturile. Pentru că, numai împreună,
făcându-ne datoria ce ne este dată de sus, putem ține piept zilelor care vin.
Suntem împreună. Ne știm de zeci de ani din lupta la limită pe care nu o
gustăm acum pentru prima dată. Și suntem unii altora frați și surori de
încercare. Și nu de azi, de ieri. Poate că e momentul să ne creștem
generațiile ce vin și prin atitudinea noastră. S-a închis școala, dar am deschis
o Școală mare – România – care luptă pentru viață!

Pentru fiecare nevoie există oameni care să ne ajute să o plinim. În parohii

sunt deja organizați oameni să sară în ajutor. Între profesioniștii Țării vă
puteți înscrie toți cei care sunteți dispuși să ajutați, organizat și cuminte, la
menținerea speranței și comuniunii, la construirea suportului rezistenței la
momentul de față. Pentru mulți, efortul aceasta înseamnă: rămâneți sub
protecția casei, lăsați-vă ajutați prin cumințenie! La miezul nopții se deschide
o altă pagină de învățătură pentru fiecare. Țara este una singură pentru toți.
Toți suntem Țara. Și avem obligația să o dovedim. Pentru ceilalți,
profesioniștii riscului asumat prin profesie, vor fi zile de zbatere și epuizare
numai dacă noi nu vom ști să le respectăm dragostea ce o pun pentru noi.
Dacă ne pasă, nu ieșim din casă...