Sunteți pe pagina 1din 3

STĂNCAN MARIA

Filologie, anul III, croată-română

Postfeminismul in literatura croata contemporana

Savantul si filosoful musulman Imam Ja far al-Sadiq (702-765 d. H.) definea


literatura astfel: ”Literatura este vesmantul cu care cineva imbraca ceea ce scrie sau
spune astfel incat sa para mult mai atractiva”, adaugand ca ”literatura este o bucata
din viata, careia i-a fost data o directie si inteles, o interpretare artistica a lumii in
functie de observatorul acesteia”.
In timp ce autoarele care umplu rafturile bibliotecilor cu literatura croata se
centreaza pe propriile stiluri pentru a le slefui, de unde de neunde s-a ivit o noua
generatie a autoarelor feministe, cumva la confluenta literaturii cu publicistica. Una
din temele comune tuturor acestora este experienta de dupa razboi, folosind personaje
marginale pentru a explora tensiunile existentiale intre individ si societate. Totusi,
ceea ce e interesant de gasit la textele croate contemporane este varietatea abordarilor
literare individuale.
Daca in anii 90 literatura croata a fost marcata de o serie de intrebari (continuitate,
discontinuitate, schimbari de gen, aparitia noii poezii), mai apoi a capatat o stabilitate,
predominant in romane si in culegerile de proza scurta. Productia poetica e
considerabila, iar calitatea sa e mai inalta decat cea a temelor abordate, dar e
marginalizata, mai ales in media. Poate pentru ca, fara sa-si piarda valoare simbolica,
atat textele poetice cat si cele dramatice au un numar mai redus de cititori.
In ciuda sustinerii constante a autorilor de catre Ministerul Croat al Culturii si a
politicii sale benefice de achizitionare de carte, industria editoriala nu se bucura de
autonomie. Iar unul dintre principalele motive este esecul restaurarii retelei de
distributie distrusa in anii 90. In ultima vreme se constata o inflorire a unor asa numite
genuri ”populare”, se vorbeste despre ”democratizarea scrisului”, despre raportul intre
calitatea literara si gloata crescanda de editori de carte neprofesionisti. Ar fi bine ca
toate acestea sa fi dus la ridicarea standardului productiei literare si la stabilizarea
relativa a publicului care e mâță blândă câtă vreme e scarpinat sub barbie, dar care se
transforma intr-o fiara feroce de indata ce nu-i mai faci pe plac.
Cum răul se raspandeste ca pecinginea, nu se putea ca tocmai feminismul sa
lipseasca din spatiul literar croat si anume cel de factura anglo-americana. Tendintele
literare feministe iti sar in ochi in genurile literare ”marginale” din rubricile ziarelor.
Exista cativa redactori de astfel de rubrici care se cricumscriu literaturii croate
contemporane, iar caracteristica lor comuna e aceea ca scriu naratiunea la persoana I.
Toate aceste ”scriitoare” (daca grafomania e o arta ... ?!) si-au facut mana si cu
alte genuri (romane, proza scurta), dar publicistica le-a conferit o prezenta media
prominenta, aducandu-le popularitatea in randurile cititorilor, ceea ce altminteri le-ar
fi costat sume colosale in marketing si publicitate. Culegerile lor de articole din presa
scrisa sunt printre cele mai citite titluri de pe piata.
Pe langa publicitatea media si amestecul publicistic de genuri deseori cotate ca
negative, neliterare, neautentice, motivul fundamental pentru popularitatea acestui tip
de scriere sta in faptul ca trece drept productie literara si pe plan cultural a reusit sa
dea la iveala o noua generatie de cititori, cu propriile lor obiceiuri, dar mai ales
necesitati. Ceea ce e nou aici e faptul ca diferentierea nu se face pe criteriul varstei, ci
pe constientizarea de catre public a necesitatii de a citi povesti de viata care au
relevanta in prezent.
Desi naratiunile sunt variate, totusi, toate aceste romane tind sa sparga
stereotipurile existente si sa demoleze bucata cu bucata cliseele care domina presa
croata, literatura si peisajul media. Utilizand diverse procedee narative, au fost create
personaje individuale foarte departe de prezumptiile cultural istorice pre-existente.
Constienti de opozitia intre identitatea personala si cea colectiva, autorii de proza
croata contemporana tin neaparat sa nareze situatii in care personajul principal se
opune standardelor comportamentului conventional. Apetitul pentru marginal social
(mai mult decat boem) si marginalizat ii aduce in situatia sa descrie deseori viata
cotidiana urbana din Croatia prin prisma ”faptelor minore”, care nu tin de majoritatea
dominanta. Acest aspect confera specificitate literaturii croate contemporane actuale
prin crearea de naratiuni fara final, raspunsuri la intrebarile existentiale care sunt
impartasite si altora, insa doar varii alegeri literare individuale.
De la o vreme rubricile culturale dispar gradual din cotidiane, fiind inlocuite de
mondenitati ori scandaluri ce au legatura intr-un fel sau altul cu industria de
divertisment. Analog, pe canalele televiziunii publice croate aparitia materialelor
culturale video e minimizata la simple ”stiri culturale”, cat despre canalele private de
televiziune, nici nu poate fi vorba.
In ceea ce priveste critica literara, cu greu pot fi numiti ”critici literari”
profesionisti adunatura de scriitori croati cat s-o cuprinzi in palma. Critica literara a
devenit o activitate secundara, neregulata si care se limiteaza la reviste literare cu
tiraje extrem de reduse.
Si cum respectivele scriitoare croate sunt atasate de bineinteles ca ideile feministe
nu puteau lipsi nici romanele lor. Desi termenul ii apartine filosofului evreu F. M. Ch.
Fourier, acest curent a aparut din convergenta diabolica de idei a miscarii ”Justificarea
drepturilor femeilor” initiata de scriitoarea britanica Mary Wollstonecraft si a
utilitarismului (un fel de nihilism, egalitarism si anarhism, 3 in 1), conceput si
elaborat de sotul acesteia, William Godwin.
Cunoscut la inceput mai mult prin propaganda sa anti-familie, curentul s-a succedat
de-a lungul secolelor in mai multe valuri, liderii de marca fiind femei aparent de rasa
alba, cu toate ca lucrurile nu stau deloc asa, din clasa de mijloc, din zona de acoperire
a Occidentului Atlantist. Curand feminismul a dus la destramarea familiilor si la
faliment prin divorturi costisitoare, la incarcarea sistemului social, dezorganizare
sociala masiva si la o rata de criminalitate din ce in ce mai mare si mai greu de
controlat prin emanciparea negrilor. Mai ales in vremea din urma si chiar anul trecut
in 2019 s-a ajuns la parazitarea sistemelor sociale de catre imigrantii ilegali care s-au
substituit victimelor ucise in scopul de a obtine cetatenie si statut social legal.
Feminismul e una dintre ramificatiile marxismului, avand ca scop distrugerea
familiei, a proprietatii private, a religiei (de fapt a credintelor religioase si practicilor
religioase, altele decat cele sataniste), a natiunilor etc. In contextul ideologiei
feminismului societatea ar fi prada ”suprematiei masculine”, a albilor gentili in speta,
care nu au alt scop decat a asupri femeile. Da, intr-adevar, femeile sunt asuprite, dar
de alte femei. Ultima isprava din ”agenda politica” cu care se pot lauda adeptii acestui
curent nociv si diabolic este marsul de la Madrid, din Spania, de anul acesta, 2020, de
8 martie, sarbatoare comunista notorie, cauzand imbolnavirea cu COVID-19 si chiar
moartea multor persoane.
Astfel, Spania a fost propulsata pe locul doi in topul statelor extrem de afectate de
aceasta pandemie. Faptul ca guvernul spaniol socialisto-comunist (si feminist, fireste)
se confrunta cu o actiune in justitie, acuzat de neglijenta in gestionarea situatiei
cauzate de epidemie, e prea putin relevant. Mai important este ca aceste persoane
implicate in organizarea respectivului mars (femei, barbati si ”non-binary people” sau
mai bine zis al treilea gen), prin comportamentul lor mai mult decat iresponsabil, de-a
dreptul criminal, au inrautatit si mai mult situatia, preferand sa calce pe cadavre
pentru a-si realiza scopurile marsave. Precum s-au straduit sa dovedeasca si au
izbandit cu mare succes: ”feminismul dauneaza grav sanatatii”.